Dilemateca 88

Page 1

DILEMATECA Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

SCRIERI C`lin-Andrei Mih`ilescu

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Kevin Sessums DOSAR C`lin-Andrei Mih`ilescu Scandal, skándalon POEMUL DIN SEPTEMBRIE Ioana Nicolaie Cursa MERIDIANE Petre R`ileanu Pe urmele lui Brâncu[i AVANPREMIER~ Cosmin Manolache |n America e noapte ANCHET~ Nout`]ile toamnei


pagina 2

3,14TECA lor 20 de ani c\t au r`mas neatinse: \n congelator, \ntr-un plic, pentru a le feri de c\inii pe care-i avea \n cas` [i care rodeau tot ce le ie[ea \n cale! Probabil c` [i asta explic` \ntruc\tva titlul romanului. Cum s` nu te g\nde[ti la Canada, dup` at\ta congelare? C. C.

n |n cartea sa de debut din 2005, {coala de mucenici, C`lin Torsan (care, apropo, a publicat un nou roman, Plasterca, la Casa de pariuri literare) are o povestire foarte scurt`, intitulat` „Undeva, c\ndva“, care se petrece chiar pe strada unde se afl` sediul revistei noastre. Iat-o: „O bil` mare [i ro[ie a aterizat, \ntr-o miercuri, pe strada Sl`tineanu. Era at\t de mare, \nc\t trec`torii nici nu au b`gat-o \n seam`. Ani de-a r\ndul. Totu[i, atunci c\nd primarul Ciofleac` a hot`r\t s` o vopseasc` \n albastru, lumea s-a ar`tat indignat` de gestul s`u. Iar via]a urbei a revenit, cu greu, la ceea ce fusese odat`.“ M. C. n Americanul Richard Ford a publicat anul trecut romanul Canada, la care a lucrat \n dou` reprize. O prim` schi]` a f`cut-o \n 1989, c\nd tocmai terminase un roman [i, \n a[teptarea unui r`spuns din partea editorului, nu prea [tia cu ce s`-[i umple timpul. Cealalt` repriz` a \nceput 20 de ani mai t\rziu, c\nd, tot a[a, tocmai terminase de scris o carte [i, neav\nd altceva mai bun de f`cut, a reluat materialul din ’89 [i s-a apucat s`-l lucreze \n detaliu. Prin urmare, Canada e cartea cu care Richard Ford s-a „recuperat“ dup` ce termina c\te o alt` carte. |nc` mai interesant e \ns` locul \n care [i-a ]inut scriitorul foile primei schi]e, de-a lungul ce-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

n Fiindc` ador citatele, a[ cita ceva din Dic]ionarul prostiei [i al erorilor de judecat`, de Guy Bechtel [i Jean-Claude Carrière (din care am mai citat o dat`, dar prostia e departe de a se epuiza), care citeaz` din Jurnalul unui iacobit de la 1819, de Victor Hugo, care citeaz`, la r\ndul lui, din Curierul francez (14 septembrie 1792): „Municipalitatea din Hérépian, departamentul Hérault, i-a pus \n vedere dlui François, pastorul din localitate, c` dore[te s` aib` pe viitor un preot care s` nu fie celibatar. Preotul François a r`spuns \ntr-un fel care a dep`[it cu mult speran]ele enoria[ilor s`i. El vrea s` aib` cinci copii; primul se va numi J.-J. Rousseau; al doilea, Mirabeau; al treilea, Pétion; al patrulea, Brissot; al cincilea, Clubul Iacobinilor“. D. S.

n Una dintre povestirile din noul volum al lui Augustin Cup[a (ap`rut la Editura Trei) are un personaj destul de fantasmatic, Maruca din Deva: „Maruca st` \n Deva, tr`ie[te \n concubinaj cu un mardeia[ pe care-l cheam`, cel mai probabil, Titi [i care lucreaz` la un atelier de l`c`tu[erie, cel mai probabil al lu’ ta-su.“ Din c\te [tiu eu, numele Maruca e exclus \n ora[ul Deva. Ofer recompens` (o revist` Dilema veche cu Dilemateca) oricui m` poate contrazice, cu probe. S. S. n „Uneori, \mi pari cam depresiv. Crezi c` so]ia ta are s\nii prea mici?“ – o replic` din Lunetistul lui Marin M`laicu-Hondrari (Editura Polirom, 2013). Dac` v-a pl`cut, citi]i tot romanul. Dac` nu v-a pl`cut, citi]i tot romanul. L. V. n Pe 31 august, de Ziua Limbii Române, \n mesajul premierului Ponta, cel transmis presei, s-a strecurat [i un mic dezacord: „Limba român` reprezint` elementul de unitate al românilor“. Pe site-ul guvernamental, gre[eala s-a corectat. Nu s-ar putea schimba, \n aceea[i manier`, [i chestiunea cu „insula de latinitate“? S. G. n Trei volume de coresponden]` inedit` a lui Albert Camus vor ap`rea, \n cur\nd, la Gallimard. Editorii spun c` vom descoperi un Camus necunoscut, uman, angoasat [i capabil de sentimente de prietenie pentru Sartre, p`rintele existen]ialismului. Francis Ponge, Roger Martin du Gard [i Louis Guilloux s\nt destinatarii celor mai multe scrisori. Acestuia din urm` Camus \i scrie la

un moment dat: „Ciuma e un roman complet ratat“. Scriitorii r`m\n ciuda]i c\nd vine vorba de felul \n care se raporteaz` la c`r]ile lor. A. M. S. n Cazanier – un cuv\nt \nvechit, mai rar folosit, pentru „casnic“, „de cas`“, „c`ruia \i place s` stea acas`“, cu o etimologie curioas` [i \ntortocheat`. Vine din francezul casanier, cu aceea[i semnifica]ie, care provine, conform Larousse-ului, din italianul casaniere (c`m`tar), din casana, \ntr-un dialect nord-italian, din vene]ianul casnà (gr`mad` de bani), din turcescul hazne/hazine, \n sf\r[it, care \nseamn` „vistierie“, „tezaur“, „depozit“, „rezervor“ (de unde [i românescul „hazna“), dar [i „uter“. Altfel spus, locuri ferite, c`ldu]e, mai mult sau mai pu]in \mbietoare, care ad`postesc lucruri pre]ioase [i nu numai. O bun`, chiar dac` ocolit`, defini]ie a lui „acas`“. M. P. n „Gospodina vrednic` \ntrebuin]eaz` numai sårma de parchete Coroana“, „Mu[tarul Savora e delicios [i nu lipse[te dela nici un osp`]“, „Prefera]i fanteziurile Lyon’s!“, „La mas` bun`, bere bun`. Be]i numai bere Bragadiru!“, „Albastru de rufe Colman este bun – deaceia des imitat. Refuza]i contrafacerile“, „Ca s` nu umbla]i cu tocuri scålciate, cere]i numai Palma, tocuri de cauciuc“, „Conservele Stela, cele mai bune preparate, preparate din legumele cele mai alese“, „Cere]i mu[tarul englezesc \n praf Colman!“. Toate acestea s\nt reclame din Cartea de bucate „Florica“, din 1934. A. P. n Doi tipi stau la coad` la bere [i discut` despre opera filozofic` a lui Immanuel Kant. Polemica e tot mai p`tima[`. La un moment dat, unul dintre tipi scoate un pistol [i-l \mpu[c` pe cel`lalt. S-a \nt\mplat, recent, \n Rusia. Spiritul slav, berea [i Kant – iat` o combina]ie periculoas`! M. M.


Kevin Sessums

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Kevin Sessums (n. 1956) a fost, \n var`, invitat special \n cadrul lunii LGBT \n România, vizit` sprijinit` de Ambasada SUA la Bucure[ti [i Asocia]ia ACCEPT care, \n parteneriat cu libr`riile C`rture[ti (Bucure[ti, Cluj-Napoca [i Constan]a), a inaugurat Raftul LGBT. Kevin Sessums are un CV impresionant, cu experien]` editorial` \n cadrul unor reviste precum Vanity Fair, Allure [i Interview, colabor\nd la publica]ii precum Elle, Out, Travel + Leisure, Marie Claire, Show People [.a. Momentan este director editorial al revistei 429, o publica]ie care se va lansa \n octombrie [i care sprijin` comunitatea LGBT. |n 2007, Kevin Sessums a publicat primul s`u roman, Mississippi Sissy, best-seller al The New York Times, pentru care a primit premiul literar LAMBDA, sec]iunea Men’s Memoir. Versiunea audio, citit` de autor, a fost nominalizat` pentru Premiul Quill, \n 2007.

DILEMATECA

INTERVIU

„Ca fiin]e, s\ntem mai mult dec\t un act sexual“ dev`r, exist` multe elemente care ]in de ras` \n aceast` carte. Asta \mi aminte[te de pasajul \n care ini]ialele numelor dvs. [i ale fra]ilor dvs. erau identice cu cele ale Ku Klux Klanului (Kevin, Kim, Karole). A]i creat o imagine foarte puternic`... Aceasta este lumea \n care am crezut [i \n care am crescut, o lume unde oamenii credeau c` e dr`gu] s` fii asociat cu KKK. Spuneau: „KKK, ce dr`gu]!“ |n aceast` lume am crescut. Dvs. ave]i un stil de via]`, s`-i zicem, glossy, a]i scris [i a]i lucrat la reviste prestigioase, apoi a]i decis s` v` expune]i prin aceast` carte. Care a fost momentul ce a declan[at scrisul? Graham Greene spune c` pentru un scriitor tot ceea ce conteaz` se \nt\mpl` \naintea v\rstei de 12 ani, c` singurele lucruri despre care putem scrie se \nt\mpl` \n primii 12 ani. Dup` aceea, totul este extra. Scriem despre acela[i [i acela[i lucru, \n mod repetat. M-am g\ndit c`, dac` tot voi aborda acela[i subiect, a[ putea s` \ncep s` scriu direct despre copil`ria mea. {tiam c` am o poveste, pentru c` am spus dintotdeauna priete-

nilor, sau psihologului meu, c` via]a mea e o carte. Nimeni nu m` credea, dar c\nd vorbeam despre problemele mele, primeam aceea[i replic`: „Sun` ca o carte.“ |n final, mi-am dat seama c`, dac` tot sun` ca o carte, ar trebui s` o [i transform \ntr-o carte. Ca scriitor, asta faci. Chiar [i c\nd eram copil, \n momente traumatice – c\nd au murit p`rin]ii mei, spre exemplu –, modul \n care am f`cut fa]` momentelor a fost s` stau deoparte [i s` observ. E o gen` a scriitorului. E vorba de un mod de a vedea lumea, ca un observator extern. Momentul ce a declan[at scrisul este legat de traumele din via]a mea. Singurul mod \n care am putut s` supravie]uiesc traumei a fost s` m` deta[ez. Via]a a \ncetat s` mai fie a mea [i a devenit altceva. Dac` a[ fi r`mas acolo, nu cred c` a[ fi supravie]uit. Cred c` a[ fi murit p\n` acum. A[a c` m-am deta[at de tot. Iar aceast` deta[are e un lucru care te poate da peste cap. To]i scriitorii sufer` sau s\nt binecuv\nta]i \n felul acesta. C`ci este [i un blestem, [i o binecuv\ntare. Se vede din carte faptul c` v-a]i \ntrebat, \nc` de mic: „unde mi-e locul?“ „este, oare, aceasta lumea mea?“... Exact. Tony Morrison a spus c` toat` li-

pagina 3

Romanul dumneavoastr` autobiografic este unul de for]` [i emo]ioneaz` prin felul \n care atinge multe dintre problemele sociale ale anilor ’60 – unele se reg`sesc \ns` [i ast`zi... Dvs. cum percepe]i aceast` carte? Poate ve]i crede c` este o carte despre drumul dinspre copil`rie spre via]a de adult al unui om gay, c` este vorba despre o crim`, dar cred c` este mult mai mult. Cred c` este, de asemenea, o carte despre dragostea matern`, o poveste a dragostei pe care o port mamei mele, pe care, de fapt, am \nviat-o \n aceast` carte. Mul]i oameni omit asta. |ntr-adev`r, este o carte despre multe lucruri, dar unul dintre aceste lucruri este dragostea matern`. S` v` dau un exemplu. |ntr-o zi, am primit un telefon de la Oprah Winfrey, care citise [i ea cartea. Telefonul suna [i suna, iar ecranul afi[a „apelant necunoscut“. Ini]ial m-am g\ndit s` nu r`spund, \ns`, dup` cinci-[ase apeluri, am r`spuns pe un ton pu]in r`spicat: „Alo? Cine e?“, iar vocea cealalt` a spus: „S\nt Oprah Winfrey.“ Am fost uimit. Mi-a spus c` mi-a citit cartea [i c` vrea s` vorbim. {i am vorbit cam o or`, iar p`rerea ei a fost c` este o carte despre ras`, mai mult dec\t despre orice altceva: „Ai v`zut lucrurile alea cu singurii ochi pe care \i ai: ochii unui b`ie]el sissy* din Sud.“ {i, \ntr-a-


pagina 4

INTERVIU teratura vorbe[te despre Str`in, despre Cel`lalt. S\nt trei moduri \n care putem interac]iona cu el: fie noi s\ntem Str`inul, fie ne temem de Str`in, fie \l accept`m pe Str`in. Toat` literatura ]ine de aceste trei abord`ri. |n cartea mea, f`r` s` m` compar cu Tony Morrison, eu s\nt un Str`in pentru mine. Realizez c` s\nt o creatur` ciudat`. Cele mai vechi amintiri ale mele s\nt fe]ele unor adul]i care se uit` la mine [i se \ntreab`: „Ce-i creatura asta?“ To]i copiii s\nt diferi]i, fie c` este vorba de orientarea sexual`, fie c` este vorba de altceva… Copiii au acest sentiment despre ei \n[i[i. Mi-am dat seama c` eu s\nt Str`inul. Apoi, c\nd \]i dai seama ce fel de Str`in e[ti, c\nd realizezi c\t de ur\t e[ti pentru asta, \ncepi s` te temi de tine. Eu m` temeam de mine \nsumi. Cred c` to]i copiii gay se tem de ei \n[i[i atunci c\nd \[i dau seama c` s\nt diferi]i. Apoi ajungi s` te accep]i, dac` e[ti norocos. Pur [i simplu, te accep]i. Cred c` defini]ia scrisului \n sine este legat` de experien]a prin care trece un copil LGBT. Via]a ta este literatur`.

„Sinceritatea este un act politic“

Da, pentru c` vedem foarte multe cazuri de discriminare [i credem c` orice gest de comming out, orice poveste din comunitatea LGBT e un subiect politic. Avem foarte pu]ine voci care s` contrabalanseze aceste opinii eronate din spa]iul public. Omul care scrie poate s` creasc` nivelul con[tientiz`rii \n r\ndul cititorilor, dar abia ce fac cititorii cu aceast` con[tientizare este un act politic. |n acest mod, cred c` pot inspira – ca individ, ca scriitor – gesturi/acte politice, dar mai cred [i c` scrisul ca act politic este agit-prop: \nceteaz` s` mai fie literatur`, devine \n primul r\nd ceva politic [i abia apoi art`. Eu cred c` abia felul \n care aleg s`-mi tr`iesc via]a este un act politic. De fiecare dat` c\nd cineva este complet sincer, indiferent de modul \n care asta afecteaz` alte persoane, e vorba de un act politic. Sinceritatea \ns`[i este un act politic.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Identitatea dvs. este deschis`, nu v` ascunde]i orientarea sexual`; v` privi]i cumva scrierile ca pe un act politic? Pare o \ntrebare tipic româneasc`, mi-a mai fost pus` ast`zi! (r\de)

Ce mi s-a p`rut foarte puternic la cartea dvs. este faptul c` a]i avut curajul de a v` expune, de a fi vulnerabil. Cum a]i f`cut fa]` acestor emo]ii? Trebuie s` fie dificil s`-]i poveste[ti via]a unor str`ini... Cred c` s\nt singurul om care a mers la psihiatru pentru a se \nchide, [i nu pentru a deveni mai deschis. |ntotdeauna am folosit sinceritatea [i deschiderea aproape ca pe o arm`. C\nd fac ce face]i dvs. acum, c\nd s\nt \n rolul celui care pune \ntreb`rile, m` simt mult mai confortabil. O mare parte a muncii mele const` \n a pune \ntreb`ri [i am reali-

zat c`, dac` s\nt complet deschis [i sincer cu persoana pe care o intervievez, aceasta ajunge s`-mi dest`inuie secrete dintre cele mai ciudate. Pe oameni \i deruteaz` sinceritatea, a[a c` ea poate fi folosit` ca o unealt`. Pot chiar s` v`d \n ochii persoanei respective reac]ii gen: „Dumnezeule, ia uite ce-mi spune omul `sta, acum va trebui s` spun [i eu ceva pentru a fi la acela[i nivel!“ Sinceritatea devine o unealt` a profesiei. |ntotdeauna am folosit sinceritatea \n felul acesta. |ntotdeauna am fost privit ca o „creatur`“, am fost v`zut mai ales pentru lucrurile care m` fac diferit, a[a c` am hot`r\t s` le folosesc \n mod con[tient. A existat o sec]iune \n carte unde scriam despre boala [i moartea mamei mele, episod cu care nu mai interac]ionasem \n mintea mea de foarte mult timp. Odat` ce treci printr-o asemenea experien]`, ea r`m\ne cu tine toat` via]a. E o durere ce st` permanent \n tine. Dar nu m` mai aruncasem \n pu]ul ad\nc al durerii – ca s` m` exprim astfel – de mult timp, [i, c\nd am scris acele capitole, am fost foarte deprimat, nu puteam s`-mi dau seama de ce, nu mai avusesem g\nduri suicidare niciodat`, iar dintr-odat` st`team pe o falez` [i m` ]ineam cu m\na de balustrad` ca s` nu m` arunc \n mare. M` \ntrebam de ce, apoi mi-am dat seama c`, de fapt, retr`iesc toat` trauma, c` redevin un copil de opt ani. Acea parte a fost foarte dificil`. A]i avut momente c\nd v-a]i g\ndit s` nu spune]i totul p\n` la cap`t, \n carte? Au existat dou` episoade. Primul a fost cel \n care povestesc despre cum am fost mo-

lestat. Nu am avut probleme s` scriu acel episod, pentru c` [tiam c` motivul pentru care molestatorii scap` este lipsa vocii victimelor, care simt c` nu \l expun doar pe molestator, ci se expun [i pe sine. Din aceast` cauz`, unii dintre ei nu ajung niciodat` s` pl`teasc` pentru faptele lor... Din cauza ru[inii? Nu e vorba de ru[ine – am vorbit [i cu Oprah despre asta –, e vorba de complicitate. Sim]i c` e[ti o parte a propriei tale molest`ri. Exist` o parte a molest`rii care poate fi pl`cut`, care poate genera o senza]ie pl`cut`, oric\t de ciudat sun`. Este mai mult vorba de putere, de abuz. Se dezvolt` un sentiment de complicitate a oamenilor care au fost molesta]i, sentiment cu care trebuie s` tr`iasc` pentru tot restul vie]ii. Nu este ceva peste care s` po]i trece, e ceva cu care trebuie s` tr`ie[ti. Resim]i un sentiment de complicitate mai ales dac` ]i se \nt\mpl` de mai multe ori, pentru c` ai senza]ia c` tu e[ti cel care permite ca molestarea s` aib` loc. Da, cel care te molesteaz` e un adult, dar ai senza]ia c` tu, copilul, provoci [i permi]i ca molestarea s` se \nt\mple. Este vorba de vin`, nu de ru[ine. Iar eu am vrut s` scriu despre asta, pentru c` nu am vrut s`-l protejez. Apoi, a fost [i episodul \n care am f`cut sex cu un juc`tor de fotbal. Fratele meu nu a vrut ca acea poveste s` apar` \n carte, mul]i oameni nu au vrut ca acel episod s` fie pomenit, dar asta s-a \nt\mplat, p\n` la urm`. A fost o parte a temei rasiale. Nu mi-a fost ru[ine. Nu mi-e ru[ine c` fac sex cu b`rba]i. Pot s` \n]eleg oamenii care spun c`


DILEMATECA

INTERVIU

sexualizez existen]a mea de b`rbat gay [i c` folosesc acest lucru ca jurnalist. Unii oameni m` atac` pentru asta, dar nu cred c` este o \ntrebare ru[inoas`. C\nd \ntreb al]i oameni, celebrit`]i, dac` s\nt gay, s\nt acuzat c` pun \ntreb`ri intruzive, legate de via]a lor personal`. Nu, nu e adev`rat. Nu \i \ntreb ce fac \n dormitorul lor. Nu m` prive[te. Eu \i \ntreb cine s\nt ei \n via]a de zi cu zi. |i \ntreb dac` s\nt gay \n via]a de zi cu zi. Doar oamenii care pun semnul egal \ntre a fi gay [i un act sexual m` acuz`. Dar, ca fiin]e, noi s\ntem mai mult dec\t un act sexual. Este ceva care \]i afecteaz` \ntreaga via]`. Este un mod de a vedea altfel lumea: vezi lumea prin ochi gay. Nu cred c` este o \ntrebare cu tematic` sexual`, cred c` este o \ntrebare legat` de identitate.

„|mi place s` cred c` Dumnezeu e femeie“

Crede]i c` femeile s\nt mai empatice? Da, poate pentru c` am stat mult timp printre ele, dar s` nu generaliz`m [i s` spunem c` toate femeile s\nt bune. Am cunoscut [i femei foarte aspre \n via]a mea – numele Margaret Thatcher v` spune ceva? (r\de) Cred c` femeile au trebuit s` \nve]e s` fie a[a, cred c` este ceva condi]ional, c` este uneori un mod prin care \[i g`sesc drumul \n via]`, la fel cum b`rba]ii trebuie s` \nve]e s` se impun`. Este ceva ce se \nva]`, mai degrab` dec\t ceva nativ. Oamenii s\nt oameni, nu putem face afirma]ii generale.

Apar [i preo]i la mar[... Deci este ca \n America. Eu nu pot s` le predic altora. {i America are probleme \n acest sens: bigotismul, homofobia, prejudec`]ile – toate s\nt probleme globale, nu ]in de o ]ar` sau de alta. Revenind la carte, pentru c` am v`zut [i comentariul lui Megan Cunningham, trebuie s` v` \ntreb acum, la final: v-ar interesa o ecranizare? Mi-ar pl`cea, dar poate c` e mai potrivit` ca miniserie sau one man show. |n acest moment, cartea are propria via]`. Dat fiind c` nu am copii, nu am un sentiment care s` m` fac` s`-mi doresc s` las ceva \n urm`. Dar c\nd am terminat cartea, m-am g\ndit c`, indiferent ce cred oamenii despre ea, am l`sat ceva durabil \n urm`. interviu realizat de

Andreea Molocea

n * Sissy nu are echivalent exact \n limba român`. Este un termen cu conota]ii negative, reprezent\nd un b`rbat efeminat.

pagina 5

Pentru mine, mesajul c`r]ii dvs. este c` trebuie s` ascult`m mai mult. Chiar \n introducere spune]i: „Asta facem noi, b`ie]ii sissy, st`m [i ascult`m.“ {i voiam s` v` \ntreb dac` ascultarea [i empatia s\nt corelate \n viziunea dvs., dac` empatia devine parte din \n]elegere [i, mai departe, dintr-un temperament nondiscriminator. S\nt scriitor [i obi[nuiam s` spun asta \ntr-un mod foarte superficial, pentru c` eram un b`ie]el sissy care st`tea \n jurul femeilor [i le asculta vorbind. Nu m` duceam afar`, nu m` jucam cu ceilal]i b`ie]i, r`m\neam \n`untru fascinat de discu]iile femeilor. |n Sud, oamenilor le place s` vorbeasc`. Dar eu a trebuit s` \nv`] s` ascult. |n Sud, c\nd e[ti \ntr-o camer` plin` de femei, exist` \ntotdeauna cineva care vorbe[te [i restul

care ascult`. Eudora Welty spunea c` \n Sud [tim [i s` vorbim, [i s` ascult`m. Dac` te duci \n Rocky Mountains [i vorbe[ti, poate c` tot ce vei primi \napoi este un ecou, dar \n Sud prime[ti empatie [i ascultare. Am fost crescut cu \nv`]`tura Bisericii Cre[tine, iar lucrul cu care am r`mas din cre[tinism, dat fiind c` acum s\nt a-teu – nu ateu, pentru c` \mi tr`iesc via]a \n acel spa]iu \ntre „a“ [i „t“, pentru c` tr`iesc \ntr-un t`r\m al tuturor zeilor –, este empatia. Cred c` acesta este punctul central al religiei cre[tine. Dumnezeu s-a pogor\t pe p`m\nt sub forma lui Hristos pentru a \n]elege [i a putea empatiza cu condi]ia uman`. C\t timp Ea – pentru c` \mi place s` cred c` Dumnezeu e femeie – a r`mas Dumnezeu, nu a \n]eles condi]ia uman`. Baza cre[tinismului nu este judecata – a[a cum cred mul]i oameni, pe care eu \i numesc nu cre[tini, ci cre[tini[ti, c`ci se definesc nu prin cine s\nt, ci prin cine nu s\nt –, baza cre[tinismului este s` \nve]i s` tr`ie[ti o via]` plin` de empatie. Cred c` despre asta e vorba.

S\nte]i implicat ca activist \n cauza LGBT? Cum v` percepe]i? Eu s\nt doar un b`tr\n gay care \ncearc` s`-[i c\[tige existen]a. A[a m` v`d. C\nd eram t\n`r, \n anii ’70, ie[eam pe str`zi la proteste [i am avut mereu o atitudine politic`, pentru c` \nc` din copil`rie am v`zut c` pasiunea exist` \n mi[carea pentru drepturi civile. Am fost foarte con[tient de politic` \nc` de la o v\rst` foarte mic`. Anul trecut, Departamentul de Stat al SUA m-a rugat s` ]in o prezentare la prima conferin]` LGBT finan]at` de Statele Unite \ntr-o alt` ]ar` – \n Canada, la Toronto. Acolo am cunoscut activi[ti din Balcani, din Europa de Est, am cunoscut oameni inclusiv din România, al`turi de care voi merge la mar[ul Gay Pride. Apropo, am auzit c` exist` un alt mar[, numit „Mar[ul pentru normalitate“, autorizat de municipalitate. M-am g\ndit c` poate ar fi bine s` mergem al`turi de ei, pentru c` [i noi s\ntem normali. Propun s` combin`m cele dou` mar[uri, s` le spunem c` [i noi s\ntem fra]ii [i surorile lor.

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

S`rind de la una la alta, am v`zut pe pagina dvs. de Facebook c` v` muta]i \n San Francisco. Da, tocmai am primit un nou job, voi fi redactor-[ef la o revist` nou`, care se va lansa \n octombrie [i se va numi 429, pentru c` atunci c\nd scrii pe o tastatur` numeric`, de telefon, 429, numerele coincid cu literele GA-Y. Revista face parte dintr-o re]ea social` LGBT numit` dot429.


pagina 6

DOSAR

C`lin-Andrei Mih`ilescu

Omul iese din pe[ter` diminea]a. Vede cum un mamut \l privea atent. Fuge \napoi [i-i spune femeii: azi tu v\nezi [i eu culeg. D`-mi b\ta, i-a spus femeia. A luat-o [i i-a tras una zdrav`n` b`rbatului. S-a f`cut noapte. Omul a ie[it \nceti[or din pe[ter`. S-a pus s` sape o groap`. De departe, poate, mamutul \l privea curios, dar nu l-a atacat, noapte fiind. {i a[a, noapte de noapte, a s`pat omul nostru ditamai groapa. A rupt crengi sub]iri, a acoperit groapa cu ele [i a aruncat sumedenie de frunze pe deasupra. |n diminea]a \n care a fost gata, a ie[it la gura pe[terii agit\ndu-[i b\ta obscen. |nfuriat, mamutul a [arjat, dar c\nd s`-l striveasc` pe om, a c`zut \n groap`. Zile [i nop]i omul l-a privit din gura pe[terii cum se zb`tea s` ias`, cum mugea din ce \n ce mai lipsit de vlag`, cum se lungea \n groap`, cum murea. Omul [i-a chemat femeia [i a pus-o s`-l h`cuiasc`. S-au \mbl`nit, [i-au f`cut arme din oasele lui [i au m\ncat din el p\n` nu au mai putut. Au plecat c`tre alte scandaluri. Pe[terile au doar c\te un mamut.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Scandal, skándalon

*

*

*

Cum Iacov cu \ngerul, omul cu dic]ionarul: p\n` diminea]a. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii \ntr-o curs` – b`]ul \n care e \nfipt` carnea de foc` pentru a prinde \n curs` ur[ii polari, de

pild`, dar nu carnea \ns`[i; c\rligul de pescuit, nu r\ma; nu statuia, ci piedestalul; le quatre de chiffre, care are trei laturi c`rora li se adaug` victima pentru a forma un romb invizibil. Scandalul e Grund-ul \n[el`ciunii, e victorie menit`, reducere a hazardului; [i art` mar]ial` par]ial`. Skándalon apare \n Septuagint` [i, \n mai multe locuri, \n Noul Testament. |n colec]ia numit` Biblie Evreiasc`, ori Vechi Testament, dup` gust, termenul apare, proeminent, o dat`, \n psalmul 118.165, tradus de Sf. Ieronim \n Vulgata ca „pax multa diligentibus legem tuam et non est illis scandalum“. Septuaginta ne d` skándalon, nefolosit, se pare, \n greaca clasic`, din care provine latinescul scandalum. |n traducerea – remarcabil` – a lui Valeriu Anania: „Pace mult` au cei ce iubesc legea Ta / [i c`rora nu le e piatr` de poticnire“. Asumat`, Legea \nsumeaz` piedicile anulate. Aceast` „piatr` de poticnire“ d`, \n francez`, pierre d’achoppement ori rocher de scandale, scandale sau chute; \n spaniol`, tropiezo, ofensa sau escándalo; iar \n englez`, movable stick or trigger of a trap, trap stick, snare ori stumbling block, c`ci nic`ieri metonimia nu se \mpiedic` de sine. Christ „e un scandal pentru evrei [i o nebunie pentru grecii p`g\ni“, scrie Sf. Pavel (1 Corinteni 1.23). Scandal pentru c` face mesianismul ebraic s` se \mpiedice de venirea M\n-

tuitorului; nebunie pentru c` anihileaz` stilul elinilor. |n Evanghelia lui Luca (1.17), Christ m`rturise[te c` „scandalul e inevitabil; dar vai de cei prin care acesta vine \n lume“. El \nsu[i, Iuda nu mai pu]in, \ncarneaz` sacrificiul „scandalagiului“. Acolo unde cezaricul Farfuridi clameaz` „iubesc tr`darea, dar ur`sc pe tr`d`tori“, logica afectiv` e aceea[i; nu [i caracterul sacrificial. Ajuns la putere \ns`, M\ntuitorul pe cale de a reveni nu va mai tolera alte scandaluri: „Fiul Omului \[i va trimite \ngerii care vor smulge din \mp`r`]ia sa toate pietrele de poticnire [i pe cei nedrep]i“ (Matei 13.41). Ca orice entitate monoteist`, Dumnezeul cre[tin nu accept` opozi]ie, de[i – [i deoarece – el \nsu[i a ap`rut \n mod scandalos. Teoria lui René Girard – conform c`reia substantivul skándalon [i verbul skandalizein, care desemneaz` rivalitatea mimetic` [i consecin]ele sale, nu se aplic` propriu-zis Christ-ului iubitor – este ideologic \nclinat`. Christ este la fel de gelos ca Yahweh c\nd vine vorba de scandaluri care i-ar submina domina]ia. De aceea, skándalon-ul cre[tin e tradus aici ca „scandal“, c`ci acum e vechi ce era nou atunci [i \nc` nu o fiar`.

*

*

*

|n invariabila „Scrisoare III“, Eminescu \l pune pe Baiazid s`-l ia gura pe dinainte – „Cum? C\nd lumea mi-e deschis`, a privi


„a scandaliza“ [i „scandalos“. „Scandalagiul“, \ns`, e ml`di]` autohton` altoit` c-un sufix turcind, potrivit accentului francez care cade ca o ghilotin` pe ultima silab`. A face scandal e a face caterinc`, a face ca to]i dracii, a face g\t, a face ur\t, a vocifera. A ie[i cu scandal ori cu [uc`r mare e a se ajunge la un conflict violent. Ceva poate ie[i cu scandal; nimic \ns` nu intr` cu scandal, c`ci româna nu accept` mi[carea centripet` ori imploziv` a scandalului. Astfel, a-i face cuiva scandal, a mustra temeinic, aspru [i cu tonul ridicat e, de asemenea, un act mai mult exploziv dec\t expresiv, prin care, adjudec\ndu-[i dreptul de judecare, cel ce te judec` \[i pune, poate,-o m\n`-n br\u, \n timp ce indexul celeilalte arat` spre tine indicativ, imperativ, metronomic, r`sun`tor. Dec\t s` ]i se fac` scandal, mai bine s`-l faci tu primul: fie intr\nd \n dispute oboricole cu al]ii, asurzind, pe r`cnet ce trece, dialogul; fie f`c\ndu-le scandal altora, ca juzii practici [i hipotactici, ca ventrilocii legii vechi. Scandalul e zarva, e v\lva-mpins`-n lume de-o fapt` ru[inoas`; e, de-asemenea, indignarea provocat` de o atare fapt`. Purificat de ru[ine, scandalul r`m\ne a fi zgomot mare, g`l`gie, t`r`boi, bal, balamuc, cancan, caterinc`, halima, panaram` ori doar show. E zgomotul ce acoper` ru[inea, vinov`]ia [i diferen]a dintre ele. El joac` rolul unui principiu dinamic; mai bine zis, al unui scutur`tor, zg\l]\itor, ame]itor [i neamabil, imuabil mutant hazard ajuns s` fie principiu. O face \n acest spa]iu interior fracturat de hermeneuticele corupte, unde legea e o sugestie a c`rei respectare ar constitui –

pagina 7

Ralea jacta est – singura revolu]ie imaginabil`. Maxima oralia ori uniunea scandalurilor \ntr-un dubios cor, imens, asurzitor, pitic, \nsp`m\nt`tor – dar [i exasperant –, creeaz` un spa]iu centripet [i exclusiv: o Românie postmodern` al c`rei viitor de aur e Evul Mediu, care e mai totul pentru sine [i mai nimic pentru al]ii. Abandon al discre]iei, scandalul e intruziune public` a ceea ce e privat. Prin asta, este opusul corectitudinii politice, prin care privatul e for]at s` devin` transparent impozi]iilor publice. Sistemele de atac [i rezisten]` din care provin cele dou` s\nt diferite – Biserica r`s`ritean` \[i organizeaz` lumea prin [antajul sentimentului de ru[inare; cele occidentale – prin [antajul sentimentului de vinov`]ie. Ambele tipuri de [antaj s\nt sublimate prin sistematizare ideologic` [i practic` ce supun mul]imile prin internalizarea unui dublu standard moral internalizat, \n mod ideal, la nivelul fiec`rui individ. Diversele feluri de dublu standard monoteist (cre[tin ortodox, catolic, protestant, mozaic ori islamic) se reduc la rela]iile crispate dintre o moralitate sacr` [i una profan`, unde supunerea secularului la religios are aerul unei retorici a supunerii fondului la form` (ori a asem`n`rii la chip), iar supunerea eclesiastic` la impunerile seculare (ale Cezarilor) mai bine s-ar numi popincurism. Norocosul zeu Tekhnos al contemporaneit`]ii complic`, momentan, aceste dualit`]i, d\ndu-le adesea aparen]e ternare. Acestea s\nt \ns` doar aparen]e care, speriate c` ar putea disp`rea \n propria umbr`, stau toate ciorchine. Religios sau secular, scandalul apar]ine unei logici binare care, ca \ntotdeauna, sprijin` [i mascheaz` un monoteism sau altul. Dup` cum putem vedea, scandalul porne[te de la elea]ii nemi[catei fiin]e [i ai spa]iului infinit divizibil, \n care divizibilitatea \mpiedic` mi[carea, \n care jum`tatea e real`, iar \ntregul – o fic]iune. Jum`tatea drumului s`ge]ii c`tre ]int` e scandal sadea. Acesta curge-n cascad` \n timp p\n` la Platon, Aristotel, autorii neotestamentari, Augustin, Toma de Aquino; [i p\n` la Hegel (unde doar sclavii se \mpleticesc \n frica de moarte [i unde viclenia pervers` a ra]iunii (List – Lust? – der Vernunft) \i ]ine pe oameni cu un bun pas de deux \n spate); p\n` la Vetele, Zi]ele [i Mi]ele, p\n` la falsul Anghelache [i la adev`ra]ii Mitici ai lui ’nea Iancu, la na]ia lui Eminescu, la oborul mediatic, politic, inelastic [i eclesiastic al Româniilor de azi [i de cam dintotdeauna. Binaritatea (abstrac]ie, deci curs`) a scandalului e premeditat` [i instrumental`. Ea creeaz` oameni de paie: scandalul induc]iei fa]` de divinitatea mereu reinstaurat` a deduc]iei; al antitezei fa]` de deja sintetica tez`; al Evei fa]` de Adam [i-ai lui. Monoteismul reduce modelul ternar al skándalonului – inclusiv al rico[eurilor propriei Trinit`]i – oriunde vrea s` poat`. De pild`, \n

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

g\nde[ti c` pot / ca \ntreg Aliotmanul s` se-mpiedice de-un ciot?“ – , \ntr-un vers dublu ale c`rui ciud`]enii trec trecute cu vederea-n a[teptarea b`t`liei. Poemul se accelereaz`, hiperbatonul, [chiop de oriunde l-ai privi – o mic` ironie, poate, la adresa românei imperfect strunite de c`tre Baiazid –, e \nsu[i scandalul, diavolul [chiop [i umbra limbii. Lumea deschis` ac]iunii turcului e \mpiedicat` de scandalul de la Rovine. Figura christic` a lui Mircea ar vrea-o purtat` orice cavaler: c`ci Mircea poart` chipul Tat`lui [i-al Fiului [i-al Regelui Lear. Monona]ionalismul face din b`t`lia montat` \n vers cvasiperfect un episod scurt, cu frisoane mici de sprijin. La Rovine s\nt \nfr\n]i Baiazid [i surpriza. Carnavalul e instrumentul fondator al form`rii na]iei-model; iar na]ia, r`mas`-n scandal, \nv\rte axa lumii de 2050 de ani. |ntors`turile hiperbatice ale versurilor – „cioturile [chioape“ – anun]` deja rezultatul b`t`liei. Cititorul, burghez de su[`, e chemat s` i se al`ture corului triumfal al fantasmaticului neam. Scandalul de la Rovine instituie na]ia român`, nu cel de la Prundu St`nile[ti de pe Prut, unde Vod` Cantemir ar fi sc`pat de sabia turcului ascuns sub fustele ]arinei, \ntr-o scen` dubioas` reluat` cu varia]iuni de Schlöndorf la \nceputul Tobei de tinichea. Variantele de secol XVII ale ciotului eminescian, venite-n sus din grecescul skándalon, s\nt „scándal“ [i „scándel`“. Accentul, ve]i fi observat, le cade pe silaba dint\i. Peste abis, termenii francezi scandale, scandaliser [i scandaleux au curs din Sena-n Dun`re ca s` ne c`ptu[easc` bine cu „scandal“,

DILEMATECA

DOSAR


pagina 8

[lefuirea triadei p`g\ne eros-philia-agape \ntru eros-agape/amor-caritas. Tertium non datur. Piedica aceasta e surpriza devenit` absolut`, deci absolutism, scandal dogmatic; pariul pascalian e scandalos; scandalul e mimetic (o disput` \n care vrem [i obiectul dorin]ei celuilalt, [i dorin]a celuilalt); scandalu-i ce-i scandal celuilalt; Petru e scandalizat, scandalizat e neamul, astfel a[ezat \n umbra satanei. Sf\nt` indignare, nu ne p`r`si pe noi! Scandal e conceptul: conceptul str\nge la sine; adesea trebuie s` atrag`, \mpiedic\nd cursul lumii [i al r\urilor. Istoria lumii e f`cut` din scandaluri, dincoace [i dincolo de dealuri, ca la Waterloo. Scandalul e cel al ra]iunii, magnetic, berb, impun`tor, figur` a triumfului, dialect al triumfului dialecticii. Scandalul e povestea pe care cel puternic o spune: despre cum a ajuns la putere; despre cum jocul nu mai exist`, dec\t ca protez` t\rzie; ca frez`. Scandalul e plasa de fluturi, e ambuscada, boicotul, deja \nt\mplate, nu ciudate, ci victorioase. Scandalul e natural pentru machos: scopul meu e s`-mi scuz mijloacele; scopul e scandalul mijloacelor; telosul – al alerg`rii \nfometate. E lumea noastr` scandaloas`, a[adar. |n ea mi[carea \[i caut` scopul: iner]ia. |[i caut` puterea propriei repeti]ii automate, a[teptate; scandalul i se opune. Dar discontinuitatea pe care o produce acesta spore[te continuitatea aparent` a binarit`]ii lumii noastre, lipsa monoteist` de surpriz` a esen]ei ei melancolice. Iar aproprierea scandalului de c`tre opusul s`u local, b\rfa (niciodat` strig`t, \ntotdeauna [oapt`), pare a fi autodep`[irea scandalului, piatra de \ncercare peste care s`rim \mpreun` \n a- sau imoral. B\rfa e con[tiin]a rea a skándalon-ului.

*

*

*

Pisica lui Schrödinger e scandal [i skándalon „\n acela[i timp“; dar lumii mediocre

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

DOSAR

prin care ne \mpleticim doar skándalon-ul pare a-i da de cap`t [i a-i putea, uneori, veni de hac. Skándalon-ul – fluid, mai iute (ca puricii) dec\t demonii gra[i, e guerilla la locul de munc` [i, ca atare, un subiect nenul. E sensul opus semnifica]iei scandaloase, fatale, paranoide, conspirative, cople[itoare-ntru fatalitate. E saltul agil peste garduri, grani]e [i orice alte spa]ii striate; [i doar arareori retragerea \n turnul de filde[, care sacrific` elefan]ii pentru a ne feri de rinoceri. Skándalon-ul are o structur` ternar`: \n drumul meu apare un obstacol, \l fentez, trec mai departe. Nu m` uit \n spate, nu m` oglindesc. Trucul, sofismul, rapiditatea, surpriza mi[c`rii, dansul evit` obstacolul. Skándalon-ul \[i arat` fa]a evit\nd scandalul – e curs` cu obstacole [i management al seduc]iei. |n cele trei ipostaze ale sale – ecstatic, enstatic sau equistatic –, dinamica sa nu-[i pierde timpul evoc\nd mimetismul; logica sa ternar` fenteaz` umbra, [chiop`tatul ex- sau interior. |n sfera skánda-

lon-ului intr` bancul, mistica, apofaza, ideea, jocul, natura – \n fine, ceea ce se reorganizeaz` prea repede pentru a fi capturat prin reprezentare poli]ieneasc`, pictorial`, verbal`, filozofic` sau politic`. Contribu]iile vitale române[ti la universul skándalon-ului s\nt r\su’-pl\nsu’, absurdurile [i dada-ua; cea resentimentar` e [mecheria. Forma clasic` a skándalon-ului este heraclitian`: polemic` pur`, nu dialectic`, nu monoteist`, ci – fizic – ternar`. |n lupt`, du[manii s\nt desp`r]i]i de de[ertul mor]ii (Blanchot \l nume[te „spa]iu literar“; Borges – „cel mai impenetrabil labirint“), prin care trec, de neprins, pentru a se lupta unul cu cel`lalt. Identitatea lor e de neprins \n formula être contre, c’est être comment, c`ci au \n[elat moartea merg\nd c`tre b`t`lie. |n lupt`, natura, c`reia altminteri \i place s` se-ascund`, ascunz\ndu-se de ea, modernii o numesc „realitate“.

n


Stela Giurgeanu

din Heidelberg. |n urma R`zboiului de 30 de ani, biblioteca imperial` ajunge \n posesia prin]ului Bavariei, Maximilian. Legenda spune c`, \n timpul asediului, un soldat ar fi rupt manuscrisul \n dou`, ca s`-l v\nd`. Primul fragment, descoperit la Viena, \n biblioteca arhiepiscopului Christofor Migazzi, a fost cump`rat de c`tre Batthyány, al`turi de restul bibliotecii. Codex Aureus nu este expus vizitatorilor, fiind p`strat \n tezaur. La vedere exist` doar un facsimil din 1967, originalul put\nd fi cercetat online pe site-ul www.bibnat.ro. C\te despre colec]ii, care s\nt numeroase [i din toate domeniile, cea mai vast` r`m\ne colec]ia de biblii. „Avem peste 600 de biblii, \n peste 30 de limbi [i dialecte, \ncep\nd din secolul al IX-lea p\n` \n secolul al XVIII-lea. Avem, de asemenea, [i prima carte \n limba român` cu caractere slavone, Palia de la Or`[tie din 1528, prima traducere par]ial` a Vechiului Testament \n limba român`, demers realizat la sf\r[itul secolului al XVI-lea sub influen]a Reformei protestante.“ St\nd \n mijlocul Aulei, cople[it de multitudinea de informa]ii [i de t`v`lugul de istorie al locului, ai un sentiment de uimire, dar [i de frustrare: ca vizitator, nu ai acces la raft [i nici nu po]i admira, m`car din dep`rtare, c`r]ile rare; po]i doar s` ascul]i povestea [i, dac` ai noroc, s` dai cu ochii de c\teva exemplare de carte rar` prezentate de ghid; dar, cu toate c` pleci „fl`m\nd“, Batthyaneum r`m\ne, dac` nu un loc de citit „la \ndem\n`“, un loc al c`r]ii prin excelen]` [i un muzeu al manuscriselor rare.

n

pagina 9

stituit \n jurul colec]iei private a episcopului Batthyány Ignác, num`r\nd ast`zi peste 60.000 de unit`]i bibliografice [i peste 600 de incunabule. N`scut \n 1741, \n cetatea Németujvár (ast`zi Gussing, Austria), \ntr-o familie de aristocra]i, Ignás Batthyány a fost Episcop al Marelui Principat al Transilvaniei, fiind considerat un real mecena, cea mai important` oper` a sa fiind \nfiin]area actualei biblioteci, pe atunci Institutum Batthyaniani. Pasionat de istorie [i cercet`tor, episcopul a devenit colec]ionar de carte veche, achizi]ion\nd, doar \n timpul pe care l-a petrecut la Roma, c\teva mii de c`r]i [i manuscrise. C\nd Iosif al II-lea a decis s` desfiin]eze bibliotecile ordinelor c`lug`re[ti, Batthyány a cump`rat majoritatea c`r]ilor la licita]ie. |n 1788, a ad`ugat colec]iei sale peste 8000 de titluri valoroase din biblioteca lui Christoph Anton von Migazzi, cardinalmitropolit de Viena. „Cel mai valoros manuscris al Bibliotecii este, f`r` \ndoial`, Codex Aureus, cunoscut [i ca Evangheliarul de la Lorsch, un manuscris realizat din porunca \mp`ratului Carol cel Mare (742-814)“ – ne spune Doina Biro. Biblioteca Batthyaneum de]ine prima parte a Tetraevangheliarului (evangheliile dup` Matei [i Marcu), cealalt` parte (Evangheliile dup` Luca [i Ioan) afl\ndu-se \n proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma. De asemenea, prima [i a patra copert` se afl` una la Londra, cealalt` la Roma. Cum s-a ajuns ca manuscrisul s` fie dezmembrat \n patru p`r]i? |n 1555, principele Frederic de Hessen a preluat manuscrisul \n biblioteca imperial`

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

C\nd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie s` vezi Batthyaneum-ul – mai degrab` un sanctuar de carte rar` dec\t o bibliotec`. Aflasem c` de obicei nu e deschis` publicului, put\nd intra aici, doar cu programare [i cerere scris`, studen]ii [i cercet`torii cu patalama; dar aveam noroc: taman atunci se organizase o vizit`, av\nd drept ghid chiar pe directoarea bibliotecii, doamna Doina Biro. De la intrare ai impresia c` p`trunzi \ntr-un seif: prezen]a poli]i[tilor din hol, care te \nso]esc pretutindeni, aduce a atitudine de Schwarzenegger, bine\n]eles un Schwarzenegger cu grij` de carte [i cu o constant` aten]ionare c` n-ai voie s` atingi nimic, s` \nregistrezi sau s` fotografiezi. Ajung\nd \n Aula Magna, te afli de fapt \n inima bibliotecii. Aici, printre rafturile pline de c`r]i, doamna Biro \ncepe povestea. „A]i p`truns \ntr-o biseric`-bibliotec`, \ntr-un spa]iu unde nu mai [tii unde e[ti, \n care totul se contope[te, se spiritualizeaz`. De cinci ani, de c\nd intru \n aceast` bibliotec`, de cel pu]in trei ori pe zi, v` m`rturisesc c` am, de fiecare dat`, acela[i sentiment.“ Afl`m de la ghidul nostru c` biblioteca a fost \nfiin]at` \n 1798, din ini]iativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei, Batthyány Ignác, c` a func]ionat ne\ntrerupt p\n` \n prezent, administrat` fiind de c`tre Episcopia Romano-Catolic` din Alba Iulia, p\n` \n 1953, [i c`, din 1962, a devenit filial` a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala Bibliotec` Na]ional` a României. Dac` biblioteca dateaz` din 1789, cl`direa ei a fost construit` cu mai bine de 70 de ani \n urm`. Stilul original, baroc, a fost modificat de-a lungul timpului, cl`direa trec\nd prin mai multe destina]ii. Biseric`, depozit al armatei, spital, a ajuns \n final s` ad`posteasc` un observator astronomic [i o bibliotec`. Observatorul astronomic a func]ionat p\n` la Revolu]ia din 1849, c\nd a fost bombardat. Mai apoi, cl`direa a devenit muzeu [i a mai func]ionat vreme de un secol. „Din punct de vedere arhitectonic, construc]ia este a unei biserici, cu o singur` nav`. S\nt puse \n eviden]` elementele caracteristice stilului neo-clasic. Nu numai prin elementele de arhitectur`, dar [i prin acele reprezent`ri de zei. |ntr-o parte, pute]i s-o observa]i pe zei]a Minerva care poart` \n scut blazonul episcopului fondator, iar \n cealalt`, pe Marte [i alegoria «caii soarelui», acea quadriga pe care o pute]i \nt\lni [i la Basilica San Marco din Vene]ia.“ Despre fondul de carte afl`m c` s-a con-

© Lucian Muntean

La Batthyaneum

DILEMATECA

LOCURI DE CITIT


pagina 10

PROFIL Mario De Mezzo CEO, Editura ALL

Anul trecut, Asocia]ia Casa de Cultur`, p\n` atunci o organiza]ie necunoscut` \n lumea literar`, lansa premiul „Augustin Fr`]il`“ pentru cel mai bun roman românesc al anului. Premiul – de 10.000 de euro – era hot`r\t de 20 de blog`ri literari dintr-o list` scurt` \ntocmit` de un juriu de specialitate. Dat` fiind valoarea nemai\nt\lnit` a premiului pe pia]a cultural` din România, pu]ini [i-au imaginat c` va urma [i o a doua edi]ie. La originea acestui premiu este Mario De Mezzo, director al grupului editorial ALL.

Pre[edintele Asocia]iei Casa de Cultur` ([i CEO al grupului editorial ALLl) Mario De Mezzo a vrut s` omagieze cu acest premiu un autor [i mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Fr`]il`, plecat acum c\]iva ani dintre noi. Nu l-a cunoscut personal pe Augustin Fr`]il` – conduce editura doar de trei ani –, dar [tie c` a fost un om foarte iubit \n editur` [i \n lumea literar` [i un redactor minunat. „El a pus funda]ia [i el a construit-o. Noi doar ad`ug`m la ce a construit el.“ Premiul pe care \l ofer` Asocia]ia Casa de Cultur` ar fi mai degrab` ca un fel de burs` pentru un scriitor meritos: „autorul care-l va c\[tiga va putea s`-[i finan]eze urm`toarea carte, adic` va putea tr`i, aproape un an, doar pentru a scrie, f`r` grija unui job cotidian“, spune De Mezzo. Dincolo de suma oferit` – deloc neglijabil` –, premiul \nseamn` [i un turneu de promovare a c`r]ii respective precum [i o expunere a romanului \n spa]iul public. „Am pus o copert` de carte pe Intercontinental. Printre altele, asta \nseamn` premiul «Augustin Fr`]il`»: coperta c`r]ii, tip`rit` peun banner uria[, va sta timp de o lun` pe cea mai \nalt` cl`dire din centrul Capitalei.“ Anul trecut, la prima edi]ie, premiul a st\rnit mai multe controverse. Se repro[a,

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Cred \n literatura român`

de pild`, c` e stabilit de dou` jurii – de critici literari, \ntr-o prim` faz`, apoi de blog`ri cu gusturi [i competen]e literare discutabile. „|n primul r\nd, am avut nevoie de un juriu de specialitate care s` certifice c` \n final` vor ajunge doar c`r]i cu adev`rat bune“, spune De Mezzo. Juriul face deci un fel de preselec]ie. „Am ales trei dintre cei mai credibili [i mai buni critici literari: Alex {tef`nescu, Dan C. Mih`ilescu [i Daniel

Cristea-Enache.“ Apoi, un juriu format din blog`ri hot`r`[te romanul c\[tig`tor. „Ne dorim ca acest premiu s` fie acordat unei c`r]i foarte bine scrise, dar care s` mai aib` o calitate: s` fie [i o carte care s` prind` la publicul larg. Am dorit ca \n grupul blog`rilor-jura]i s` fie o dinamic` foarte mare [i totodat` o diversitate, astfel \nc\t cartea aleas` s` reprezinte un public c\t mai numeros.“ Editura ALL, fondat` la \nceputul anilor ’90 ca editur` cu profil academic, [i-a diversificat de-a lungul timpului oferta, devenind generalist`. Divizie pedagogic` a grupului e \n continuare puternic` [i constituie o miz` important`. Cunoscut` printre altele pentru c`r]ile de istorie, dar [i pentru ghiduri practice (seria „Linia Bleu“) [i c`r]i de specialitate (printre altele, pentru edi]ia român` a manualului Merck, un fel de biblie a medicilor), ALL \ncearc` s`-[i fac` un nume [i \n lumea literar`. De c\]iva ani, divizia de literatur`, mult timp neglijat`, a \nceput s` capete un contur tot mai clar. Mai \nt\i eforturile s-au concentrat pe literatur` contemporan` (str`in`): colec]ia „Strada fic]iunii“ [i colec]ia de romane istorice. „E o editur` atipic`“, precizeaz` Mario De Mezzo. „Ceea ce e un avantaj, dar [i un dezavantaj. E un


blishment-ul cultural. De ce? „{i noi e[u`m \n comunicarea cu revistele consacrate. Noi am \ncercat s` mergem la oameni [i ne-am concentrat eforturile pe comunicarea direct`. Dar, pe de alt` parte, nici establishment-ul nu e obi[nuit cu noi. Dac` alte edituri plasate \n zona elitist` ar fi publicat c`r]i de genul celor pe care le public`m noi, ar fi v\ndut mai mult. Trebuie s` \i obi[nuim pe oameni c` [i la noi g`sesc literatur` «grea».“ Editura ALL e tot mai prezent` [i pe re]elele de socializare. |n plus, \n ultimii trei ani editura a propus c\teva campanii puternice de promovare a lecturii. „Cartea c`l`toare“ este unul dintre programele de succes, dup` cum spune Mario De Mezzo: „Am pus la dispozi]ia a cincizeci de blog`ri mai multe c`r]i, la alegere, din portofoliul edi-

turii. Fiecare blog`r a fost invitat s` citeasc` [i s` ofere apoi cartea primit`. Totul se bazeaz` pe sloganul «cite[te [i d` mai departe». A fost frumos. Am reu[it s` refacem traseul c`r]ilor.“ Cititorii au intrat pe pagina de Facebook sau Twitter a editurii cu hashtagul #carteacalatoare [i au indicat titlul c`r]ii [i unde se aflau. O metod` de marketing iscusit` [i, \n acela[i timp, un mod ingenios de a ]ine leg`tura cu cititorii – spune De Mezzo. „Am reu[it s` facem din ALL o editur` vie.“

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

avantaj pentru c`, dac` pariezi totul pe o singur` carte, po]i s` pierzi totul – iar noi avem mai multe divizii, mai multe op]iuni. Dar aceast` diversitate poate fi [i un dezavantaj, pentru c` nu po]i s`-]i creezi un public fidel care s` caute cu predilec]ie c`r]ile publicate aici.“ A reu[it s` descopere vreun autor – român sau str`in – [i s`-l impun` \n România? „L-am descoperit, de pild`, pe Simon Toyne [i am constatat, cu surprindere, c` a prins foarte bine. Noi am adus-o \n România [i pe Daria Don]ovam, scriitoare rus`, autoare de romane poli]iste. A publicat zeci de romane, e o autoare foarte popular` \n Rusia [i nu numai. Massimo Manfredi, autor de romane istorice, este, [i el, o descoperire a noastr`. Ace[tia, evident, nu s\nt autori «crescu]i» de editur`, ei s\nt autori deja consacra]i, cunoscu]i pe pia]a c`r]ilor de consum – dar \nc` netradu[i \n limba român`.“ C\t prive[te literatura român` contemporan`, Demezzo se m\ndre[te cu Alina Nedelea, autoarea romanului {oseaua C`]elu 42. „Am citit cartea ei \n doar c\teva ore – odat` ce m-am apucat, n-am putut s-o mai las din m\n`...“ E [i o reu[it` comercial`, spune De Mezzo. De altfel, editura a publicat \n ultimul an numeroase romane române[ti – multe debuturi. E strategia lui Demezzo, lansat` acum trei ani, c\nd a preluat conducerea editurii. „Eu cred c` salvarea literaturii \n România va veni de la autorii români. |n anii ’90 era nebunie dup` Elevul Dima dintr-a [aptea. S-au v\ndut zeci de mii de exemplare. Tirajele astea nu mai exist` acum. Trebuie v`zut ce putem face noi, editorii, pentru a g`si autori de valoare [i cu poten]ial comercial. P\n` una-alta nu e at\t de greu s` cre[ti un autor român c\nd \l ai l\ng` tine. Am \ncercat s` alegem autori cu valoare ad`ugat`. Autori care vin [i cresc brandul nostru. Oamenii trebuie s` se \ntoarc` la citit. Iar noi, editorii, trebuie s` le d`m motive s-o fac`.“ Romanele române[ti ap`rute la ALL – destul de multe – nu s\nt, \n general, recenzate de presa literar`, ele nu intr` \n esta-

DILEMATECA

PROFIL

Matei Martin fotografii de

Alex Gâlmeanu

n

C`r]i nominalizate la premiul „Augustin Fr`]il`“ pentru cel mai bun roman românesc al anului 2012

pagina 11

Craii [i mor]ii de Dan Stanca, Editura Cartea Româneasc` Cronicile genocidului de Radu Aldulescu, Editura Cartea Româneasc` Hotel Universal de Simona Sora, Editura Polirom Omar cel orb de Daniela Zeca, Editura Polirom {oseaua C`]elu 42 de Alina Nedelea, Editura ALLFA


pagina 12

ANCHET~ Laura ALBULESCU (ART) l Lidia BODEA (Humanitas) l Denisa COM~NESCU (Humanitas Fiction) UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) l Oana DUMITRU (Vellant) l Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) Angela NAGHI (Publica) l {tefania NALBANT (Curtea Veche) l Bogdan-Alexandru ST~NESCU (Polirom) Livia SZASZ (Corint/Leda) I-am \ntrebat pe editorii de la noi ce nout`]i ne preg`tesc \n aceast` toamn`. Iat` ce c`r]i noi, române[ti sau \n traducere, g`si]i deja sau ve]i g`si \n cur\nd \n libr`rii.

n Laura ALBULESCU (ART) Voi \ncepe cu cel mai spectaculos titlu pe care Editura ART o s`-l aduc` pe pia]a de carte \n toamna aceasta: O sut` de mii de miliarde de poeme, de nimeni altul dec\t ultra-ingeniosul Raymond Queneau, un volum-puzzle tradus de nimeni altul dec\t {erban Foar]`. Crede]i-m` c` nu supralicitez c\nd spun „spectaculos“. De[i este vorba, \n esen]`, de numai zece sonete, combinatorica la care ne invit` fiecare vers \nscris pe o band` separat` de carton frizeaz` sau sfideaz`, cum vre]i, eternitatea: cititorul poate s` compun` 10 la puterea 14 sonete diferite, adic` exact o sut` de mii de miliarde. Sau – cum ne spune Queneau \nsu[i \n „Modul de \ntrebuin]are“ al c`r]ii – „dac` lectura unui vers dureaz` 45 de secunde, iar schimbarea foii, 15, \n opt ore pe zi, 200 zile pe an, ob]inem mai mult de un milion de secole de lectur`, [i, citind ziua-ntreag`, 365 zile pe an, rezultatul e 190.258.751 de ani plus niscaiva ceasuri [i minute (f`r` a ]ine seama de anii bisec]i [i alte am`nunte).“ Cum bine va fi spus Lautréamont – „poezia trebuie f`cut` de c`tre to]i, iar nu de unul singur.“ Al doilea titlu mai special pe care \l vom publica \n octom-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Nout`]ile toamnei brie va fi un album impresionant de fotografii f`cute de celebrul Josef Koudelka \n zilele fierbin]i ale invaziei sovietice pe care a cunoscut-o Praga \n 1968, instantanee pe care a reu[it ulterior s` le scoat` din ]ar`. Fotografiile lui au fost publicate de agen]ia Magnum Photos, f`r` ca numele autorului s` fie men]ionat. De-abia \n 1984, dup` moartea tat`lui s`u, c\nd amenin]area represaliilor \mpotriva familiei a disp`rut, a recunoscut public c` el este autorul instantaneelor. Josef Koudelka, unul dintre cei mai importan]i fotografi contemporani din lume, [i-a rev`zut arhiva dup` patruzeci de ani [i a ales, pentru aceast` carte, 249 de fotografii, majoritatea nefiind p\n` acum publicate. Cartea cuprinde [i textele declara]iilor oficiale, m`rturii din perioada respectiv` [i un studiu despre evenimentele din august 1968. |n seria de autor V.S. Naipaul va ap`rea al doilea titlu, Jum`tate de via]`, \n traducerea Iuliei Gorzo, dup` ce acum c\teva luni v-am oferit romanul Enigmatica sosire, tradus de Virgil Stanciu. Pe cititorii de literatur` clasic` \i a[teapt` dou` volume inconturnabile, semnate de ni[te traduc`tori excelen]i: al treilea volum din ciclul

|n c`utarea timpului pierdut de Marcel Proust, \n traducerea regretatei Irina Mavrodin, Moby Dick de Hermann Melville, \n traducerea lui Petre Solomon, dar [i masivul op Mii de platouri de Gilles Deleuze [i Félix Guattari, \n traducerea lui Bogdan Ghiu. Dup` L-am servit pe regele Angliei, \n traducerea lui Jean Grosu, [i Trenuri cu prioritate, tradus de Corneliu Barboric`, Editura ART continu` seria de autor Bohumil Hrabal cu al treilea titlu, oferindu-v` cu aceast` ocazie posibilitatea de a lua de acas`, din fotoliu, Lec]ii de dans pentru v\rstnici [i avansa]i. Deloc pentru v\rstnici, ci numai pentru avansa]i va fi edi]ia \n limba român` a scrisorilor c`tre Nora semnate de James Joyce [i traduse de Bogdan-Alexandru St`nescu. |n nici un caz \n ultimul r\nd, Editura ART marcheaz` ceea ce francezii numesc la rentrée prin dou` serii noi de autor: Kurt Vonnegut [i Julio Cortázar. n Lidia BODEA (Humanitas) Cum s` prind zeci de c`r]i \n doar o pagin`? Singura la-ndem\n` r`m\ne solu]ia listei, cu mici accente [i, sper, nu cu prea mari sc`p`ri. Se cuvine ca prima pe list` s` fie |ntre Orient [i


peste grani]e: Stephen Hawking, Teoria universal`; Richard P. Feynman, V` ]ine]i de glume, dle Feynman!, [i un nou titlu Oliver Sacks. Eseu: {tefan Afloroaei, Privind altfel la lumea celor absurde; Michel Onfray, Scurt manifest hedonist; Papini, Diavolul; Andrew Solomon, Diavolul de la amiaz`, cu o prefa]` de Mircea C`rt`rescu. Literatur`: noul roman al lui Vargas Llosa, Eroul discret, \n traducerea lui Marin M`laicu-Hondrari; un Rilke tocmit de {erban Foar]`, Cornul abunden]ei; [i o carte trist`, plin` de umor, pe m`sura lumii \n care tr`im: Radu Paraschivescu, Maimu]a carpatin`. Biblioteca italian`: Goldoni, Trilogia viligeaturii. Tratate, dic]ionare: Ana Felicia {tef, Manual de greac` veche [i Mic dic]ionar elin-român. Via]a cuvintelor: Ion Toma, 101 nume de locuri. Continu`m linia Edi]iilor de colec]ie: Lucian Boia, Capcanele istoriei, ad`ugit`, cu ilustra]ii, [i edi]ia aniversar` (30 de ani) a Jurnalului de la P`ltini[. A[tept`m ve[ti bune, c\te o nou` carte \n seriile de autor Humanitas, dinspre Horia-Roman Patapievici, Andrei Ple[u [i, poate, Gabriel Liiceanu. n Denisa COM~NESCU (Humanitas Fiction) |nceputul toamnei la Humanitas Fiction \i privilegiaz` pe scriitorii europeni. Mai \nt\i, un incitant roman spaniol, |nc`peri ferecate, de Care Santos (n. 1970), tradus de Marin M`laicu-Hondrari: amintind de Umbra v\ntului, dar [i de Ora[ul minunilor, saga ingenioas` a unei familii aristocratice catalane, av\nd \n centrul ei un faimos pictor, dovede[te c` mai t\n`ra autoare a dat o lovitur` \ndr`znea]` pariind pe ipostaze \n timp ale Barcelonei, mai cu seam` \n plin` glorie modernist`. Ultimul roman al lui Ismail Kadare, dup` declara]iile scriitorului, Cina blestemat` (2010), tradus de Marius Dobrescu, aduce \n prim-plan, \ntr-o fresc`

a unei lumi absurde, tragicomice, dictaturile prin care a trecut or`[elul s`u emblematic, Gjirokastra, \n`l]\nd realitatea sordid` la nivelul mitului. Cu doi ani \nainte de moarte, \n 1954, Giovanni Papini a ales 22 dintre povestirile sale de tinere]e [i le-a publicat sub titlul Povestiri stranii, marcate, \n cuvintele autorului lor, „de mania nout`]ii p\n` la extravagan]`, a paradoxului p\n` la absurd, a r`sturn`rii p\n` la delir“; pentru prima dat` transpuse de Mihai Banciu. Tot \n septembrie apar dou` romane reprezentative ale literaturii nipone: Sete de iubire de Yukio Mishima, tradus din japonez` de Iuliana Oprina, [i Parfum de curtezan` de Sawako Ariyoshi, a c`rui traducere e semnat` de Angela Hondru. Primul, anatomia pasiunii unei femei, de[i scris la 25 de ani, e considerat printre cele mai bune c`r]i ale lui Mishima, admirabil \n dozarea erotismului [i \n construirea suspansului psihologic. Sawako Ariyoshi este prezent` cu al treilea roman tradus: povestea unei rela]ii complexe mam`-fiic`, pe fundalul unei nara]iuni istorice dense \n Japonia primelor decenii ale secolului al XX-lea. Nici fic]iunea american` nu e ocolit`. Dou` romane premiate [i publicate \n peste 20 de ]`ri: Fascina]ie de Ann Patchett, traducere de Carmen Toader, o c`l`torie misterioas` \n inima junglei amazoniene, care ridic` \ntreb`ri de ordin filozofic [i moral; Imperfec]ioni[tii, str`lucitul debut al lui Tom Rachman, transpus de Eduard Bucescu, o satir` acid` a vanit`]ilor \n redac]ia unui ziar american din Roma.

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Occident. }`rile române la \nceputul epocii moderne, cadoul Humanitas pentru Neagu Djuvara, care tocmai a \mplinit 97 de ani! Ad`ug`m astfel celor 25.000 de exemplare, o edi]ie de colec]ie, cartonat`, cu superbe ilustra]ii: portrete de domni [i domni]e, doroban]i, arn`u]i, dreg`tori, dragomani, l`utari [i b`rbieri, ilice, paftale [i iminei, talere orientale [i fructiere de Sèvres, s`bii, hangere, iatagane, pistoale cu cremene, litografii [i h`r]i uimitoare. Un splendid „jurnal ilustrat“ care – cum spune domnul Djuvara – „va \nc\nta privirea cititorului [i \l va face s` \n]eleag` de ce c`l`torii str`ini nu conteneau s` admire frumuse]ea unor t`r\muri aflate \ntre Orient [i Occident.“ Mai departe, decupez pe conturul colec]iilor. Memorii: Paul Johnson, Peisajul disp`rut, poate cea mai frumoas` – pentru c` e scris` cu infinit` tandre]e – carte a acestui inepuizabil autor; Jane Hawking, O c`l`torie spre infinit. Via]a mea cu Stephen; autobiografia lui Marius Barnard, chirurg \n echipa primului transplant de inim`. Vintage: Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Br`tianu; apoi Memoriile principelui Nicolae {u]u, mare logof`t al Moldovei. O Carte de amintiri, despre oameni frumo[i, hore [i jocuri, a lui Grigore Le[e, pe care o vom lansa \n ultima dintre „Duminicile lui Le[e“, pe terasa Libr`riei Humanitas Kretzulescu. Dou` volume-portret „a[a cum l-au cunoscut“: Eminescu (edi]ie C`t`lin Cioab`) [i Caragiale (edi]ie {tefan Cazimir). Dan C. Mih`ilescu despre Palat, \nchisoare, bibliotec`: trei v`mi ale feminit`]ii exemplare, o carte ca o lec]ie de istorie, de via]` [i de destin, despre Regina Maria, Zoe C`m`r`[escu, Ani]a Nandri[, Lena Constante, Jeni Acterian... Istorie: Vladimir Tism`neanu, Diavolul \n istorie...; Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, [i al doilea volum din Memorialul Durerii. {tiin]`/Pa[i

DILEMATECA

ANCHET~

n UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) {ti]i cum e. Planul, program`rile, lista de lans`ri, invita]iile. Situa]ia e simpl`, \n toamna asta ne propunem s` continu`m s` exist`m. Adic` s` putem spune la \nceputul toamnei c` ne-am \ncasat ceva din restan]ele libr`riilor (nu-s inven]ii, intermediarii au acest obicei s` te \nt\rzie cu plata, cu lunile, [i de-aici caruselul am\n`rilor) [i c` putem func]iona [i pe mai departe. Am mai spus-o, fiecare carte a noastr` poate fi ultima [i tocmai de aceea nu ne facem mari speran]e. A[a c`, dup` ce rezolv`m partea financiar`, mai vorbim [i despre ce c`r]i putem scoate la toamn`. |n schimb, a avut loc, pe 30 august, avanpremiera documentarului CDPL STORY (regia Vlad Rotaru), filmul despre editura CDPL. Dac` la c`r]i nu putem da ni[te date fixe (sigur c` avem cel pu]in [apte manuscrise \n lucru, dar lucrul se poate opri oric\nd), [tim sigur ceva: vom avea documentarul gata.

pagina 13

n Oana DUMITRU (Vellant) Ca de obicei, toamna ajung \n libr`rii c`r]ile la care s-a lucrat toat` vara \n redac]ia Vellant. A[a c` titlurile pentru la rentrée littéraire s\nt, pentru noi, c`r]ile verii. |ncepem povestea lor cu preferatul nostru, Greuceanu. Basmul lui Ispirescu este reinterpretat vizual de A-


pagina 14

lexandru Ciubotariu, ilustrator, street artist [i pasionat de BD, cunoscut multora sub numele de Pisica P`trat`. E greu de povestit aici ce a reu[it Ciubi s` fac` din buc`]i de pliante, decupaje din ziare [i alte materiale neconven]ionale. Rezultatul acestui bricolaj artistic spectaculos poate fi admirat de la sf\r[itul lui septembrie \n colec]ia „Pas`rea M`iastr`“, unde adun`m, de doi ani, basme române[ti ilustrate de arti[ti români. Trecem acum la pove[ti mai grave, de citit c\nd se las` frigul [i bruma. Buna inten]ie de Andrés Barba, \n traducerea Lumini]ei VoinaR`u], grupeaz` \n patru nuvele destinele a patru personaje: o adolescent` anorexic`, un alerg`tor de maraton amator, un cuplu de homosexuali [i o fiic` ce contempl` b`tr\ne]ea mamei. Ca de obicei la Andrés Barba, \n zgomotul de fond al fiec`rei pove[ti se ascunde o tragedie care ajunge s`-]i b\ntuie g\ndurile mult timp. To]i pleac` de Wendy Guerra, tot \n traducerea Lumini]ei VoinaR`u], este un roman-jurnal care ne poart` prin Cuba v`zut` de Nieve Guerra, mai \nt\i copil, apoi adolescent`. O poveste scris` cu for]` [i autenticitate, tradus` deja \n America [i Europa, To]i pleac` a r`mas nepublicat` \n Cuba. Autoarea nu vrea \ns` s` p`r`seasc` Havana. |ncheiem cu dou` titluri din colec]ia de art`. M\na de aur a artistului, de Mihai Zgondoiu, lucreaz` direct [i ironic asupra statutului de artist [i, mai cu seam`, asupra condi]ion`rilor pentru acest statut, impuse de abilit`]ile antebra]elor. Cel de-al doilea titlu, X:20. O radiografie a artei române[ti dup` 1989 de Erwin Kessler, este o lucrare de opinierat, fiind primul studiu care face un bilan] al evolu]iei artei române[ti dup` 1989, tras\nd o hart` teoretic` a reliefului artei române[ti actuale.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

ANCHET~ n Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) Dac` e toamn` baroque, atunci s` fie fic]iune! {i v` invit`m \n voiaj. |n Incredibilul voiaj al unui fachir care a r`mas blocat \ntr-un dulap Ikea de Romain Puértolas, \n traducerea Virginiei Costeschi. Este pentru prima oar` dup` Bonjour Tristesse, ap`rut \n urm` cu 50 de ani, c\nd un roman francez de debut se bucur` de un asemenea succes. Cererile din partea celor mai bune case editoriale din lume au \nceput \nainte de publicarea volumului [i, \n numai patru s`pt`m\ni, drepturile de traducere au fost v\ndute \n peste 28 de ]`ri. Obraznic [i curajos, puternic [i inocent, fachirul calc` vesel \n picioare grani]ele [i vremurile noastre pocite. A[adar, Ajatashatru Lavash Patel (cu indica]ie de pronun]ie, dup` aptitudinile fiec`ruia, j’arrache ta charrue sau achète un chat roux) este un indian excentric care reu[e[te s` ajung` la Paris. Cu scopul precis de a-[i cump`ra de la IKEA – care \ntr-o bun` zi va veni [i \n India, \ns` p\n` atunci, v` rug`m, pu]in` r`bdare – un pat cu cuie nou-nou], de \nalt` ]inut` [i performan]`. Singura lui avere: o bancnot` fals` de 100 de euro. Escrocul \l jupoaie pe un taximetrist tuciuriu \n drum spre suburbia Evry [i descoper` la IKEA un paradis at\t de confortabil, \nc\t se hot`r`[te pe loc s`-[i petreac` noaptea acolo. Deranjat de o patrul`, se ascunde rapid \ntr-un dulap, care urmeaz` s` fie expediat \n Anglia. {i acesta este doar \nceputul unui lung [ir de peripe]ii, din Marea Britanie la Barcelona, de la Roma la Tripoli, cu \ntoarcere la Paris [i happy end nea[teptat. O comedie neagr` intercontinental`, un roman briliant [i lipsit de convenien]e. Aten]ionare! Fachirul creeaz` dependen]`! O aventur` dezl`n]uit` [i extravagant`, o po-

veste de iubire mai acidulat` ca o Coca Cola de pe vremuri, care reflect` o fa]et` teribil` a prezentului, o felie din via]a aventurierilor supremi ai secolului nostru – imigran]ii ilegali. Categoric, romanul este un giuvaier de umor dezl`n]uit cu toat` seriozitatea, f`r` s` se clinteasc` nici un mu[chi de pe chipul maestrului, [i o parabol` de sentimente umane pulverizate \ntr-un voiaj nebun. Romain Puértolas s-a n`scut la Montpellier \n 1975, a circulat mult [i nu a refuzat nici un job. A lucrat timp de trei ani \ntr-o agen]ie de combatere a re]elelor de trafic pentru imigran]i, iar \n prezent este analist al Direc]iei de Poli]ie a Frontierelor. n Angela NAGHI (Publica) David and Goliath. Underdogs, Misfits and the Art of Battling Giants – \n octombrie ne putem bucura de edi]ia \n limba român`, \n traducerea lui Dan Cr`ciun, a noii c`r]i semnate de mult apreciatul Malcolm Gladwell (la c\teva s`pt`m\ni dup` apari]ia originalului). De data aceasta, Gladwell ne schimb` percep]ia legat` de obstacole [i dezavantajele care, la prima vedere, ne plaseaz` \n categoria celor care pierd. O carte despre cum s` fim David \n lupta cu Goliat. How will you measure your life? de Clayton Christensen, \n traducerea Smarandei Nistor – o carte relevant` at\t pentru tinerii care \ncearc` s`-[i g`seasc` locul de munc` potrivit, dar \n special pentru cei care vor ca via]a de zi cu zi s` fie \n concordan]` cu valorile pe care le \mp`rt`[esc. The Spark. A Mother Story’s of Nurturing Genius de Kristine Barnett – a treia carte sub egida Narator (nonfic]iune creativ`) ne prezint`, \n traducerea lui Paul Slayer Grigoriu, tulbur`toarea poveste a lui Jacob, un copil cu un IQ mai mare ca al lui Einstein. Jake, de[i ajunge ca la doisprezece ani s` fie pl`tit pentru cercetare \n domeniul fizicii cuantice, este diagnosticat cu autism sever. Dramatic` [i inspira]ional`, cartea demonstreaz` ce poate face curajul nebun \mpletit cu puterea dragostei necondi]ionate. The Social Animal. The Hidden Source of Love, Character and Achievement de David Brooks, \n traducerea lui Florin Tudose – o excelent` poveste a succesului prin prisma unui cuplu fic]ional, cu accent pe aspectul social [i influen]a culturii moderne asupra deciziilor noastre. O fascinant` aventur` intelectual`, o poveste despre ce \nseamn` a te realiza, o carte esen]ial` pentru zilele \n care tr`im! n {tefania NALBANT (Curtea Veche) P`rul Venerei de Mihail {i[kin, traducere din limba rus` de Antoaneta Olteanu. Mihail {i[kin e un scriitor anxiogen; m-am g\ndit \nainte de a scrie aceast` propozi]ie la legile marketingului, care precis interzic acest tip de recomandare, dar cei care au citit Scrisorar [i [tiu ce vrea {i[kin de la literatur` m` vor \n]elege. Zahar Prilepin a spus de cur\nd c` marile c`r]i ale literaturii ruse au subiecte


DILEMATECA

ANCHET~

n Livia SZASZ (Corint/Leda) La Editura Leda, toamna aceasta continu` \n for]` bolañomania. Dup` publicarea \n prim`var` a mult a[teptatului magnum opus al scriitorului chilian Roberto Bolaño, Detectivii s`lbatici, \n traducerea excelent` semnat` de Dan Munteanu Colán, \n luna octombrie este r\ndul capodoperei sale postume 2666, \n traducerea Eugeniei Alexe. Aceea[i inconfundabil` viziune baroc`, criptic` [i mistic` asupra lumii marca Bolaño, \ntr-un roman cu mult suspans ce are ca teme principale violen]a [i moartea. Carte distins` cu National Book Critics Circle Award [i numit` de revista Time cea mai bun` oper` de fic]iune a anului 2008. Alte nume mari [i opere definitorii pentru literatura actual`

vor completa lista Leda: canadiana Margaret Atwood, cu Mireasa ho]oman`, spaniolul Antonio Muñoz Molina, c\[tig`torul de anul acesta al mult r\vnitului premiu interna]ional Principe de Asturias, cu C`l`re]ul polonez (inclus de periodicul El Mundo pe lista celor mai bune 100 de romane scrise \n spaniol` ale secolului al XX-lea [i distins cu Premiul Na]ional pentru Literatur` al Spaniei [i premiul Planeta), [i, nu \n cele din urm`, nord-americanul John Barth, cu o oper` impun`toare, fundamental` pentru postmodernism, absolut de neratat, Iarbadracului [i agen]ii s`i, inclus` de altfel [i de revista Time pe lista celor mai bune 100 de romane scrise \n limba englez` \ntre 1923 [i 2005, \n traducerea lui Horia Florian Popescu. Pentru cititorii mai tineri, Corint Junior are \n preg`tire lansarea seriei bestseller Toate \ntreb`rile gre[ite de Lemony Snicket, continuarea seriei de mare success Generala de James Patterson, precum [i dou` titluri extrem de amuzante – Cum s`-]i instruie[ti p`rin]ii. Jurnalul meu BESTIAL de Pete Johnson [i Ghidul \n materie de FETE pentru B~IE}I de Garz J. Campbell [i Frank C. Hawkins. La Editura Corint, \mp`timi]ii de istorie [i politic` se vor putea delecta cu o bogat` selec]ie de titluri pe teme de o mare diversitate: Supravie]uitorii. Monarhia la \nceputul secolului XXI de Peter Conradi, cu un capitol special dedicat monarhiei române, semnat Adrian Cioroianu; o carte despre Titanic – O noapte de neuitat de Walter Lord; {ef \n gulag: Aminiri sovietice de Feodor Mociulschi; Ivan cel Groaznic de Henry Troyat; Stalingrad: cum a triumfat Armata ro[ie de Michael K. Jones; o carte despre Khmerii Ro[ii [i Cambodgia anilor ’70 – Eliminarea de Rithy Panh [i Christophe Bataille [.m.a. anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

pagina 15

n Bogdan-Alexandru ST~NESCU (Polirom) Fac o selec]ie, pentru a spune c\teva cuvinte despre fiecare. 1) Ultimul roman al lui Ian McEwan, Nume de cod: Bombonel, \n traducerea lui Dan Croitoru, \n care autorul britanic \[i \ncearc` for]ele cu genul romanului de spionaj, prin care a mai trecut, dac` ne amintim de Inocentul. 2) Philip Roth, Teatrul lui Sabbath, \n traducerea Iuliei Gorzo, roman considerat de critic` a fi capodopera lui Roth, o replic` oferit` peste decenii Complexului lui Portnoy, dar [i un dialog subtil cu Joyce. Romanul i-a adus lui Roth National Book Award, la 35 de ani dup` ce-l c\[tigase

cu volumul de debut, La revedere, Columbus. O p`rere personal`: cine cite[te Teatrul lui Sabbath \l uit` definitiv pe Portnoy. Mickey Sabbath e mult, mult mai tare... 3) Dylan Thomas, Portretul artistului ca t\n`r c\ine, \n traducerea lui Dan Sociu, culegerea de povestiri a poetului britanic care ascunde, de fapt, un coming-of-age novel. De[i leg`tura cu Joyce pare a fi una parodic` (polemic`), mai exact cu Portretul artistului la tinere]e, ea devine \n mod evident una de emula]ie cu Dubliners: avem de-a face aici cu aceea[i privire lucid` (traversat` de vini[oare de tandre]e) aruncat` asupra ora[ului copil`riei, cu micile lui drame. Deosebirea st` \n faptul c` la Dylan Thomas exist` o unic` privire, unificatoare, cea a copilului (apoi t\n`rului) Thomas. 4) Vladimir Nabokov, Darul, \n traducerea Veronic`i D. Niculescu, ultimul roman scris de Nabokov \n limba sa nativ`, care aduce seria de autor Nabokov \n pragul ultimei sale \ncerc`ri: Pale fire... 5) Natsuo Kirino – Cronicile zei]ei, un roman din celebra serie a Miturilor, inventat` de Canongate. Kirino scrie un roman fantastic, \n care rescrie mitul cre`rii Japoniei de c`tre dou` zeit`]i antagonice.

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

extrem de banale, [i P`rul Venerei nu face excep]ie: un interpret din limba rus` la un birou elve]ian pentru azilan]i, b\ntuit de toate pove[tile auzite (reale, \nchipuite sau doar \nsu[ite?) este firul care leag` numeroasele pove[ti \n poveste: c`l`toriile interpretului \n Italia; \ndep`rtarea de so]ie [i de fiu; scrisorile trimise fiului [i adresate unui anume Nabucodonosaurus, st`p\nitor al magicelor ]inuturi de dincolo de suflet; suferin]ele unui cuplu \n criz`; buc`]i din jurnalul Isabellei, o faimoas` c\nt`rea]` de la \nceputul secolului al XX-lea, a c`rei biografie interpretul ar vrea s` o scrie. Ca s`-l citez chiar pe {i[kin – P`rul Venerei nu e un roman care trebuie \n]eles. Realitatea rezid` \n limbaj, indentitatea personajelor e incert`, sus]inut` de o tram` ampl`, \nnebunitoare. Apoi, Uitarea ce vom fi de Héctor Abad Faciolince, traducere din limba spaniol` de Mariana Sipo[. Abad este considerat cel mai important scriitor columbian post-boom, iar Uitarea ce vom fi este „cartea tat`lui“, ucis de paramilitari \n 1987. Am b`nuiala c`, \n acord cu editorii lui, Abad a hot`r\t s` plaseze cartea sub protec]ia fic]iunii, prezent\nd-o drept roman; a[ zice c` e mai degrab` un mémoire, o carte tulbur`toare, dureroas`, despre o ]ar` care \[i sacrific`, cu nep`sare, c\teva genera]ii [i despre lupta unui om cu r`ul. O carte despre via]`, \n ciuda mor]ii. Titlul este inspirat de un poem inedit al lui Borges, g`sit \n buzunarul lui Abad tat`l, \n ziua \n care a fost ucis – mult zgomot s-a f`cut pe marginea paternit`]ii acestui poem, dar este al lui Borges. O scrie [i Vargas Llosa \ntr-un articol din El País, afirm\nd c` Uitarea ce vom fi este „cea mai pasionant` experien]` de cititor a ultimilor ani.“ {i The Bone Season de Samantha Shannon, traducere din limba englez` de Anamaria-Teodora V`cariu, este primul volum dintr-o serie de [apte. Personajul central este Paige, „c`l`toare prin vis“, o t\n`r` clarv`z`toare, menit` s` ajung` mo[tenitoarea zonei I-4, o zon` a Scionului controlat` de pseudo-baronul Jaxon. Anul? 2059. Urban fantasy, evident. Autoarea? 21 de ani, student`. Cine e? Noua J.K. Rowling. Studiourile Imaginarium – fondator Andy Serkis (My preciiiiooouuuuss...) – au cump`rat drepturile de ecranizare.


pagina 16

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ioana Bot

De dor de Puiul Am mai avut ocazia s` scriu, aici, despre c\t de periculoase mi se par c`r]ile slabe pentru copii (nereu[ite, proaste, impostoare, \ns`ilate de la „nu e om s` nu fi scris o poezie“, la „[i m`mica poate scrie cu condeiul pe h\rtie“). Pot admite c` exist` orgolii [i c` oamenii vor s` \[i vad` numele pe-o carte; nu pot admite \ns` cau]ionarea acelor orgolii de c`tre edituri serioase. Ca Editura Vremea, care public` (\n condi]ii grafice c`znite – ceea ce face o dat` \n plus cartea neatractiv` pentru cei mici…) volumul C\ntec de greiera[, semnat de Marina Constantinescu (aka Marinela Tevakkol, cum ne dezv`luie colofonul). Nici amicul Google nu [tie multe despre autoare; pe Youtube circul` un filmule] de la lansarea c`r]ii \n discu]ie, la Bookfest, din care afl`m c` 1. e un debut, 2. e ilustrat` de mama poetei, 3. e scris „pentru copiii care \i iubesc“, despre „animalele care le am“. {i c` \ns`[i Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, ne-o recomand`… De fapt, nimic din carte nu o face „recomandabil`“, ci doar periculoas` (pentru eventualii cititori, care risc` s` se lase de citit, ca [i pentru copacii t`ia]i spre a se face h\rtia aruncat` pe asemenea succese editoriale). Nu at\t pentru c` Marina Constantinescu, cea „cu drag de animale [i natur`,

din dorin]a unui univers inocent [i curat“ ar avea a se compara – \n materie de poezii pentru copii – cu alde Arghezi, Grete Tartler sau Ana Blandiana. Nu mai ajungem acolo cu aspira]iile [i compara]iile, pentru c` se sparie g\ndul de st\ng`ciile versificante, de problemele de sintax` elementar` [i – ca un aer stilistic personal – de lipsa cras` de imagina]ie a poeziilor-povestioare cu pisici, bunici, c`]ei, g`ini, porcul Dumb cel p`ros etc. Rima (esen]ial` \n memorarea textelor de c`tre cei mici) cade mai mereu \n aproxim`ri afone, \mperechind rost/frumos, d\nsa/u[a, instrumente/pe-ndelete, p`rul/totul [i altele asemenea. Efectele de umor involuntar s\nt poten]ate de \nc`rc`tura moralizatoare a poeziilor, de fapt – o sf`to[enie pedant` [i plictisitoare: „{i, de la aceast` ploaie, ud`, rece [i vioaie / S-au unit pe via]a-ntreag` doi prieteni la nevoie“, „Se-alergau [i se certau p\n-s` vin` scurta ploaie / |ns` ud`tura iute i-a unit f`r` de voie“, „{i c\nd vru s` ias`-afar` / Auzi pe buna mam`…“ Climaxul \l reprezint`, probabil, sfaturile greiera[ului din titlu, reproduse pe coperta a patra [i \ncheiate cu mirabila strof` „{i, c\nd vine diminea]a / V` sp`la]i cu ap` fa]a / V` m\nca]i micul dejun / C` e s`n`tos [i bun.“

Poeziile pun \n scen` o viziune implicit` despre lume cel pu]in dubioas`: vr`biu]ele s\nt admirate pentru cum \[i fac cuibul, duc\nd mai \nt\i, spre aprobare, paiele la vr`bioi, care supravegheaz` trufa[ totul („Nu [tiu s`rmanele cum s` procead` / S` dea la dragul vr`bioi…“), pisicu]a e taxat` de „puturoas`“ pentru c` se linge pe bot ([i nu folose[te [erve]elul, probabil), fiind apoi trimis` „la munc`“ (\ntr-un sector neprecizat), \n mod (re)educativ, fire[te. Iar feti]ele au dileme: „Numai c` am o problem` / Sunt \ntr-o mare dilem` / Va crede oare-a mea bunic` / C` am muncit singuric`?“ Ce poate fi mai plicticos ([i mai ineficient) dec\t a[a ceva? Doar \ndemnurile explicite, doldora, \n poezii morale de \n`l]imea acesteia: „C\nd p`rin]ii \n saco[e / Ne aduc cu drag de toate, / S` apreciem efortul / {i s-avem grij` de ele, / S` nu facem diferen]a / Celor care n-au deloc […] Fi]i, copii, uni]i tot timpul, / S` nu face]i diferen]`, / Luminat v` fie chipul, / Fi]i mai buni din gr`dini]`!“ |n caz c` s\ntem cititori mai grei de cap, \ndemnul e repetat cu egal` vioiciune [i talent poetic: „A[a, copii, [i voi s` [ti]i / S` v-asculta]i mereu p`rin]ii, / S`-i respecta]i [i s`-nv`]a]i / C\t sunt ai vo[tri dragi, iubi]i-i.“ |i e dor cuiva de G\nd`celul, de Cu]u [chiop? C`, la vederea unor asemenea realiz`ri poetice[ti, nu po]i s` nu murmuri, nostalgic, „Sandi, s-ascul]i pe m`mica!“ …C` de nu, m`mica \]i va citi poezii de Marina Constantinescu.

n

n Exerci]iile de stil ale lui Raymond Queneau, transpuse \n român` de un colectiv de traduc`tori coordonat de Romulus Bucur [i reeditate de cur\nd la Paralela 45. Iat` una din variantele de text, cea intitulat` „Parecheze“: „Pe tribuna busterioar` a unui buz care transbuza spre o bestina]ie pu]in bucolic` a borocra]ilor aburi]i, un burlesc funambul cu obraji buc`la]i departe de bust [i cu b`sc`lia f`r` band` f`cu brusc tapaj \mpotriva unui burgrav care \l buscula: «Boule, `sta-i un abuz!» Atribuindu-[i un taburet, \[i bu[i curul pe el ca un obuz \ntr-o cambuz`. Bulterior, \ntr-un conciliabul, aburc` urm`toarea stibula]ie: «La naiba! Acest boton globulos \]i \mbuc` prost burnuzul!»“. (Marius Chivu)

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Marile bucurii [i marile triste]i de Augustin Cup[a (Editura Trei, 2013), cartea care omologheaz` un nou „nuvelist“, o voce ferm`, melancolic` [i imediat recognoscibil` a unui povestitor care [tie s` descrie, s` povesteasc`, s` focalizeze [i s` dea gros plan pe c\te un am`nunt cu totul nea[teptat. (Simona Sora)

n |ntotdeauna mi s-au p`rut amuzante sfaturile date de scriitorii publica]i, tinerilor care vor s` se apuce de scris. Le citesc de fiecare dat` cu aceea[i curiozitate. |ntr-un Le Nouvel Observateur recent (http://bibliobs. nouvelobs.com/rentree-litteraire-2013/20 130913.OBS6931/6-conseils-aux-jeunesecrivains.html) pute]i s` citi]i ce le spun aspiran]ilor Dany Laferrière, Marie Darrieussecq, Jean Hatzfeld, Chantal Thomas, Dominique Noguez, Pierre Jourde [i Jean Rolin: „|ncepe]i cu a doua fraz`, nu be]i prea mult, g`si]i-v` o alt` meserie, scrie]i tot timpul, face]i ca a scrie s` rimeze cu a suferi, dac` vrei s`-]i consacri via]a frumosului, nu uita c` `sta e un lux“ etc. De multe ori au dreptate. (Ana Maria Sandu)


Ioana Nicolaie

La treizeci [i cinci de ani culeg roadele Un co[ cu toate cele aduse Ca pe cea mai grea mo[tenire de-acas` Un co[ cu pu]inul bine f`cut At\t de u[or, c` dac` pun un [ezlong \n`untru, Mai mul]i oaspe]i deodat` Se pot leg`na

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Cursa

DILEMATECA

POEMUL DIN SEPTEMBRIE

{i-un co[ \n care de-a valma E greul, f`cut ghem, Cine s`-l poat` t`ia? Cine s` se mai \ntrebe dac`-a p`[it Pe drumul ce duce spre-o poart`? La treizeci [i cinci de ani C\nd boala t\n`r` iese |n hainele noi, croite cu grij`, Le duc pe toate \n spate Tot sub]iindu-m`, ca ele S` poat` s` creasc`, Tot adun\ndu-m`, ca ele S` se poat` c\t mai bine vedea La treizeci [i cinci de ani S\nt mic` de tot sub trei Co[uri uria[e, De parc`, de-acum, dup` voia lor Doar ele m` vor purta St\nga-\mprejur nu mai fac, C`ci \n inim` to]i aricii alearg` deodat`. (din volumul \n manuscris Mori[ca)

pagina 17


pagina 18

MERIDIANE Petre R`ileanu

Pe urmele lui Brâncu[i Serge Fauchereau este autorul unui num`r impresionant de studii de istorie literar` [i monografii consacrate unor arti[ti moderni [i contemporani. Animat de un temperament de explorator [i preocupat s` fac` dreptate unor fenomene sau teritorii ignorate, scrie despre avangardele europene, dar se intereseaz` \n egal` m`sur` de „pictorii revolu]ionari mexicani“, de modernismul scandinav, de artele plastice din Polonia, România sau din }`rile Baltice. Introduce \n Fran]a poezia american` contemporan` prin antologia 41 poètes américains d’aujourd’hui (1970), care, tradus` [i editat` \n române[te cu titlul Introducere \n poezia american` (1974), a influen]at decisiv orientarea poe]ilor optzeci[ti. Sur les pas de Brancusi. De T\rgu Jiu à Philadelphie, via l’impasse Ronsin, Editura Hermann, 2013 (prima edi]ie, 1995, Cercle d’art), prezentat` de autor ca un jurnal de c`l`torie sub semnul lui Brâncu[i, combate cu argumente judicioase o serie de cli[ee persistente, stabilite de-a lungul vremii \n leg`tur` cu opera [i personalitatea artistului.

Opera lui Brâncu[i a inspirat de aproape un secol un num`r impresionant de comentarii, analize, studii, monografii. F`r` a l`sa deoparte contribu]iile devenite referin]e inconturnabile semnate de Friederich Teja Bach, Carola Giedion Welcker, Sidney Geist [i, mai recent, Margit Rowell, o aten]ie special` merit` cele care [i-au asumat rolul aparent modest, aparent nespectaculos, de documentare riguroas` asupra genezei [i evolu]iei operelor, dar [i a biografiei artistului, a rela]iilor sale complexe cu artele [i cu arti[tii pe care i-a cunoscut. Intr` \n aceast` categorie Brâncu[i \n România de Barbu Brezianu (1974, 1976, 2006, ultima la Editura All), document de referin]` pentru domeniul enun]at \n titlu, Brancusi de Pontus Hulten, Natalia Dumitresco, Alexandre Istrati (Flammarion, 1986), cea mai complet` contribu]ie documentar`. Volumul din 2003, La Dation Brancusi, dessins et archives, publicat de Centrul Pompidou [i \ngrijit de Marielle Tabart [i Doina Lemny, pune \n circuitul public arhivele aflate anterior \n posesia mo[tenitorilor. El a furnizat substan]a c`r]ii Brâncu[i inedit. |nsemn`ri [i coresponden]` româneasc`, edi]ie de Doina Lemny [i Cristian-Robert Velescu (Humanitas, 2004). |n aceea[i categorie pot fi incluse Les Cahiers de l’atelier Brancusi edi-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Brâncu[i – profet \n ]ara lui?

tate de Centrul Pompidou [i coordonate de Marielle Tabart [i Doina Lemny – 7 volume publicate, fiecare \n parte trat\nd monografic [i cvasi-exhaustiv una din operele sculptorului, cu diferitele ei variante. Serge Fauchereau, cum anun]` \nc` din titlu [i cum precizeaz` \n notele preliminare, public` un fel de jurnal ]inut pe timpul [ederii \n România, \n iulie [i august 1994, completat cu note [i reflec]ii dup` o nou` vizit` \n cartierul Montparnasse [i consultarea unora din c`r]ile scrise anterior despre Brâncu[i. „Aceast` carte – ne previne autorul – nu e chiar o monografie Brâncu[i; este mai cur\nd relatarea unui periplu \n România [i la Paris \n locuri v`zute prin prisma unei pasiuni, aceea a sculpturii. Bazat` pe o experien]` tr`it`, cartea \nregistreaz` toate solicit`rile \nt\lnirilor [i coinciden]elor formale sau tematice, sfid\nd ideile primite asupra personalit`]ii [i operei sculptorului. Ea propune mai multe \ntreb`ri dec\t posibile r`spunsuri.“ |n România, Serge Fauchereau merge, bine\n]eles, la T\rgu Jiu [i \n satele din Oltenia, la m`n`stirile Horezu, Tismana, Putna [i Bistri]a, Vorone] [i Humor, viziteaz` muzeele de art` din Bucure[ti [i Cluj, din Craiova, Oradea [i Chi[in`u, \l intereseaz` Muzeul de arheologie din Constan]a [i cel de etnografie din Tulcea, Muzeul satului din Bucure[ti [i Muzeul lemnului de la C\mpulung Moldovenesc, atent la formele [i manifest`rile intrate \n orizontul culturii române [i la posibilele asocieri cu opera sculptorului. Men]ioneaz` \nt\lnirile [i discu]iile cu

scriitori [i intelectuali români, Ion Pop [i Aurel R`u la Cluj, Gellu Naum la Comana, Gheorghe Cr`ciun [i Alexandru Mu[ina la Bra[ov, Mircea Tomu[ la Sibiu, Barbu Brezianu, Dan H`ulic` [i Eugen Simion. De altfel, Serge Fauchereau introduce \n sistemul s`u de referin]e un num`r important de autori români, din ]ar` sau stabili]i \n str`in`tate: V.G. Paleolog, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Matila Ghyka, Perpessicius, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, {tefan [i Sorana Georgescu-Gorjan, Constantin Noica, Dan Grigorescu, Ion Pogorilovschi [i Constantin Prut. Brâncu[i – profet \n ]ara lui? S-ar putea spune, ]in\nd cont de primirea entuziast` de care s-a bucurat \n mediile avangardiste. Cu ocazia expozi]iei interna]ionale din 1924, revista Contimporanul i-a consacrat un num`r special, Marcel Iancu, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Sa[a Pan` au scris cu admira]ie despre el, Maxy compune un tablou \n manier` constructivist` \n care portretul artistului este \nconjurat de mai multe opere ale sale, Fondane \i consacr` un eseu \n francez`, Jacques Herold, Victor Brauner [i Tristan Tzara \l frecventeaz` la Paris. Pe de alt` parte, Brâncu[i are posibilitatea de a realiza \n România un proiect major la care a lucrat timp de mai multe decenii, Coloana f`r` sf\r[it. Inten]ia lui de a ridica un asemenea monument la Chicago, a[adar \n ]ara care i-a adus consacrarea interna]ional` [i unde a avut primii colec]ionari de anvergur`, nu s-a putut materializa. Complexul de la T\rgu Jiu, care include Coloana f`r` sf\r[it [i Masa t`cerii, r`m\ne deci cel mai aproape de ambi]iile lui.

Cioban din Carpa]i [i campion al avangardelor Serge Fauchereau distinge, \n linii mari, \n exegeza consacrat` lui Brâncu[i, dou` tendin]e responsabile \n egal` m`sur` de vehicularea unor cli[ee reduc]ioniste. Critica „folcloric`“ (folkloriste \n francez`, cu o ap`sat` tent` ironic`) stabile[te o filia]ie direct` \ntre opera lui Brâncu[i [i universul culturii populare, \n special oltene[ti. Critica „avangardist`“ orienteaz` cercetarea c`tre arta neagr` [i modernist`. Aceast` a doua tendin]` este explicabil` prin proximitatea lui Brâncu[i de mediile avangardiste. Introduc\nd „artele primitive“ \n spa]iul culturii occidentale, avangardele puneau \n aplicare programul revolu]ionar de r`sturnare a valorilor stabilite [i de explorare a u-


Pound [i Man Ray [i a c`rui bibliotec` con]ine poeme de Blaise Cendrars, tratate filozofice de Henri Bergson, opere matematice de Henri Poincaré, clasici greco-latini [i opera misticului tibetan Milarepa.“ Absolutizarea criteriului identitar este un exces reduc]ionist ca oricare altul. |n 1922, particip\nd la o mo]iune colectiv` \n favoarea lui Tristan Tzara, c`ruia André Breton \i repro[ase originea str`in`, Brâncu[i scria: „|n art` nu exist` str`ini.“ Propozi]ie devenit` celebr` [i care semnific` tocmai abolirea referin]ei identitare. R`spunz\nd \n 1925 unui chestionar \n care i se cerea, printre altele, na]ionalitatea, Brâncu[i formula astfel: „Terrestre, humaine, espèce blanche“. Brâncu[i anticipa gestul din 1948 al lui Victor Brauner, care, amenin]at cu expulzarea din Fran]a pe motive identitare – evreu român –, [i-a construit un obiect apotropaic dup` modelul unui pa[aport, numit de el Sésame Cryptographique. La rubrica Na]ionalitate, artistul noteaz`: „Subversive et boréale“. Componenta ludic` e evident` la am\ndoi, dar jocul e limbajul secund care convine expresivit`]ii artistice. C\t prive[te sursele operei lui Brâncu[i, eventualele modele [i influen]e, eseistul francez prefer` s` vorbeasc` despre motiva]ie interioar`, despre c`ut`ri formale, despre intersec]ii, coinciden]e, \nt\lniri, reminiscen]e mai mult sau mai pu]in con[tiente. Serge Fauchereau respinge \n egal` m`sur` at\t excesele recuper`rilor intempestive (Paleolog, Jianou), c\t [i pe acelea ale interpret`rilor avangardist-universaliste. Tendin]a din urm` este ilustrat` de Ezra Pound care, \ntr-un text din 1952, explic` de ce preferin]ele lui au trecut de la Joyce la Brâncu[i: \n timp ce romanul Ulise al lui Joyce reprezint` trecutul, fiind o oper` de

conota]ii bazat` pe opere preexistente, opera lui Brâncu[i creeaz` noutatea [i este orientat` c`tre viitor. Brâncu[i este un artist modern. Dar modernitatea ia uneori c`i ocolite [i imprevizibile, precum aceast` izbucnire de forme primordiale \n plin` agita]ie avangardist`. Fiin]e, obiecte sau pur [i simplu „lucruri“, aceste crea]ii s\nt tot at\tea abstrac]iuni transpuse \n materie. Ele se comport` ca [i cum ar fi cuvinte, silogisme, idei sau concepte. Forma este o stare de agregare a universului, \n diversitatea manifest`rilor sale, iar artistul este el \nsu[i o tr`s`tur` de unire \ntre timpul s`u [i izvoarele \ndep`rtate ale cunoa[terii. „Arta“ – scrie Serge Fauchereau – „este asemenea unui iceberg: partea vizibil` este crea]ia artistului; \n profunzimi se afl` o copil`rie, o lung` preistorie mai mult sau mai pu]in confuz`, mai mult sau mai pu]in con[tient`. Sub orice Jeune fille sophistiquée se afl` o Venus paleolitic`.“

*

*

*

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

|nainte de a ajunge la punctul terminus al periplului – Atelierul lui Brâncu[i, Opera Magna a artistului, reconstituit de statul francez \n cl`direa special amenajat` de l\ng` Centrul Pompidou –, autorul trece \nc` o dat` prin cimitirul Montparnasse. P\n` la morm\ntul lui Brâncu[i alte nume \i ies \n cale: Ionesco \ntre Littré [i Larousse, Soutine, Sartre, Simone de Beauvoir, Baudelaire [i Zadkine, Tzara, Beckett, Man Ray. La mai pu]in de o sut` de metri de morm\ntul lui Brâncu[i – opera lui, Le Baiser, \mbr`]i[area etern`, ca dep`[ire a mor]ii prin iubire. Brâncu[i printre ai s`i.

n

pagina 19

nor limbaje eliberate de constr\ngerile ra]ionale. Suprarealismul credea c` actului crea]iei i se poate restitui capacitatea de interven]ie asupra realului, proprie magiei. Statuetele [i m`[tile provenite din Africa, Oceania [i cele dou` Americi, omologate ca art` \n Occident, s\nt, de fapt, objets d’envoûtement cu virtu]i opera]ionale. Pe aceast` latur`, Brâncu[i poate fi apropiat de practica artizanilor anonimi din culturile primitive. El chiar \i declara sculptorului Emile Gilioli (citat de Serge Fauchereau) c` sculptura bun` are darul de a vindeca. Mentalitate magic` sau o metafor` pentru func]ia de catharsis a artei? |n \nsemn`rile manuscrise r`mase de la el – scrise cu o ortografie aproximativ` sau de-a dreptul fantezist` (dovada pu]inului interes purtat acestui limbaj [i conven]iilor sale) –, Brâncu[i propune pentru arta lui cuv\ntul beaunheur. Inven]ie sau gre[eal` involuntar`, vocabula reune[te beau [i bonheur. Dintre cei care l-au frecventat pe Brâncu[i, Tristan Tzara [i Victor Brauner s-au interesat \ndeaproape de artele primitive. Primul, \nc` din 1916, c\nd introduce \n manifest`rile de la Cabaret Voltaire sugestii din texte africane, malga[e [i oceaniene. Tzara va compune o serie de poèmes nègres [i va scrie despre artele primitive mai multe texte reunite \n volumul Découverte des arts premiers (Paris, Hazan, 2006, volum \ngrijit de Marc Dachy). Victor Brauner se considera \n rezonan]` cu mentalitatea primitiv`. „Civiliza]iile m-au copiat, nu-i a[a?“, spune \ntr-un interviu la televiziunea francez` \n leg`tur` cu felul \n care se raporteaz` la acest fenomen. Adeptul unui tip de determinism magico-estetic, \n toat` opera sa (tablouri, desene, sculpturi, obiecte), Victor Brauner, \mpins de necesitatea de a se situa \n continuitate cu sursele ancestrale, definit` de el ca tropism totemic, lucreaz` la restaurarea comunic`rii dintre art` [i magie. {i Tzara, [i Brauner au constituit colec]ii personale de art` primitiv`. Cli[eul lansat de a[a-zisa critic` folcloric` este „Brâncu[i – cioban din Carpa]i“. Cu variantele „\n]eleptul cioban din Carpa]i“, „]`ranul din Carpa]i“, „]`ranul român“, el este repetat p\n` la sa]ietate de Ionel Jianou \n monografia Brancusi (Paris, Arted, 1963): „Pentru a \n]elege opera a[a-zis inaccesibil` a lui Brâncu[i, trebuie plecat de la o constatare foarte simpl`: el a fost [i a r`mas toat` via]a un ]`ran din Carpa]i.“ Preluat de Paul Morand, Jean Cassou [i mul]i al]ii, acest cli[eu, ca oricare altul, nu poate acoperi dec\t o realitate superficial`, este de p`rere Serge Fauchereau: „Omul era simplu \n comportament, \n vestimenta]ie, \n obiceiuri, dar aceast` imagine era \n[el`toare, ca orice adev`r superficial. Am oarecari \ndoieli asupra simplit`]ii fundamentale [i a culturii doar ]`r`ne[ti a unui om \nconjurat de Duchamp, Léger [i Erik Satie, care-i are ca vizitatori asidui pe Tristan Tzara, Ezra

DILEMATECA

MERIDIANE


pagina 20

ESEU Andreea R`suceanu

Este dr. în filologie al Universit`]ii din Bucure[ti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul c`tre modernitate (2009). Andreea R`suceanu a publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste precum: Via]a Româneasc`, România literar`, Observator cultural, Bucure[tiul cultural, Idei în dialog, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba englez` [i prefe]e. Prima ei carte, Cele dou` Mîntulese (Editura Vremea, 2009), este o incursiune în istoria str`zii Mîntuleasa, bazat` pe documente de epoc`, în încercarea de a descoperi sursele mitologiei bucure[tene valorificate în fic]iune de Mircea Eliade. A fost nominalizat` la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România [i la Marile Premii Prometheus, sec]iunea Opera Prima. Cea mai recent` lucrare, Bucure[tiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literar`, are la baz` cercet`rile întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI [i Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul „Vers une géographie littéraire“). Organizarea topografic` din Nunt` în cer difer` (...) de cele din Întoarcerea din Rai [i Huliganii (poate mai pu]in în traseul r`t`cirii singuratice a lui Mavrodin dinaintea primei întîlniri cu Ileana). O dez-organizare, mai bine zis, spa]ial`, pentru c` Bucure[tiul r`t`cirilor celor doi se cl`de[te pe indicarea unor locuri diverse, neconstituind un traseu propriu-zis, ci men]ionate fiind într-un moment de rememorare, nostalgic`, deci inexact`, a lui Mavrodin: Cotrocenii, cartierul dintre Foi[orul de Foc [i Pia]a Pache Protopopescu, cel din preajma Spitalului Militar, Oborul, malul Dîmbovi]ei, Cetatea studen]easc` (zona Facult`]ii de Drept de ast`zi), Fabricile Lemaître (ast`zi, Timpuri Noi) [i barier`, toate sînt zone unde se plimb` cei doi îndr`gosti]i (o hart` care s` cuprind` toate aceste locuri ar echivala cu o reproducere aproape total` a planului Bucure[tiului interbelic, ele se afl` risipite pe întreaga sa suprafa]`). Pulverizarea aceasta topografic` e, de fapt, echivalentul st`rii pe care o descrie mai devreme Mavrodin [i care vine în siajul ideilor eliade[ti din eseistic`, dar [i din romanele proiectatei trilogii genera]ioniste, discutate în capitolele

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Bucure[tiul insular din Nunt` în cer precedente – stare de degringolad` sufleteasc`, toxic` pentru activitatea intelectual`, dragostea îl confisc` pe b`rbat vie]ii spirituale [i intelectuale: „Prezen]a aceea, de care m` temusem atît, pe care o [tiam macerat` ca piatra iadului, prezen]a femeii iubite – care este, pentru orice b`rbat, demonie, dezagregare, risipire – am sim]it-o, de ast` dat`, ca o împlinire îngereasc` a fiin]ei mele“ (s.m.). De altfel, multiple sintagme ale dispers`rii, ale dezagreg`rii suflete[ti sînt prezente în text: starea de îndr`gostit declan[eaz` în Mavrodin clipe de „dulce spaim` [i pierdere de sine“, iar încercarea lui de a o explicita, de a o preciza are drept rezultat poate una dintre cele mai frumoase defini]ii ale st`rii de euforie nel`murit`, de beatitudine inexplicabil` care o înso]e[te – „simt c` m` r`t`cesc, îmi dau seama c` spun foarte prost o sum` de lucruri pe care le v`d [i le [tiu totu[i cu precizie.“ R`t`cirea, pierderea de sine, încercarea de reg`sire, de refugiere în singur`tate, de rec`p`tare a st`rii de luciditate sînt – toate – semnalmentele, simptomele ce înso]esc treptata disolu]ie sufleteasc` a personajului, dar odat` dep`[it` teama de aceast` abandonare de sine, lumea întreag`, ora[ul cu bulevardele, str`zile [i col]urile sale r`mase necunoscute se vor contamina de beatitudinea pe care o declan[eaz` în cei doi noul sentiment care îi acapareaz`. Dezordinea topografic` reflect` prin urmare degringolada l`untric`, semnul unei dezintegr`ri interioare pe care o presupune de fapt starea de îndr`gostire. Nu de pu]ine ori s-a observat c` Bucure[tiul din Nunt` în cer e de o nostalgie sfî[ietoare, Paul Cernat spune chiar c` în acest roman Eliade „descoper` Bucure[tiul [i se îndr`goste[te cu adev`rat de farmecul lui.“i Faptul c` imaginea ora[ului se creeaz` fragmentar, din locuri [i puncte de reper men]ionate aleatoriu, c` plimb`rile celor doi nu se concretizeaz` niciodat` în itinerarii propriu-zise, precise, ]ine de psihogeografie mai degrab` decît de o geografie precis`. Ac]iunea de deplasare haotic`, neorganizat` [i f`r` finalitate dinainte stabilit`, în unicul scop al desf`t`rii vizuale, sonore, olfactive (cei doi se bucur` la vederea culorilor toamnei, la zgomotul propriilor pa[i pe asfaltul vechi al unor str`zi, iar Ileana revine mereu pe strada Dimitrie Onciul, la o anumit` or`, pentru a sim]i mirosul unei omlete bine preg`tite) este cea pe care o rezuma [i pentru care pleda Guy Debord în articolele saleii: dérive. H`r]ile psihogeografice pe care le propune Debord presupun o reinterpretare a spa]iului, care nu mai este reprezentat în totalitatea lui, ci diseminat: în celebra The Naked City, un plan al

Parisului este „spart“ [i sînt extrase din el nou`sprezece locuri (printre care Les Halles, Gare de Lyon, Panteonul etc.), legate printr-un sistem de s`ge]i care creeaz` o continuitate, o conexiune între ele, dar altfel decît într-un plan sau o hart` propriu-zis` a ora[ului. Mesajul lui Debord se leag` de ceea ce Walter Benjaminiii numea „arta citirii h`r]ilor stradale“, de nevoia de a aborda spa]iul într-o manier` diferit`, neconven]ional`, personal`, care s` implice percep]ia, propriile emo]ii, propria afectivitate. Aceasta presupune cîteva elemente specifice, printre care c`utarea acelor locuri nevizitate [i necunoscute mai înainte, abandonarea modului familiar de a privi ora[ul. Dac` harta nu îl face pe c`l`tor s` se r`t`ceasc` [i dac` elucideaz` enigmele spa]iului, neavînd un efect de defamiliarizare, atunci rolul s`u e ratat, ca [i activitatea de interpretare a cititorului s`u – mai spune Bulson. Cu alte cuvinte, harta ar trebui s` încurajeze o privire diferit` asupra spa]iului, s`-i reveleze o nou` dimensiune. Treptat, pe m`sur` ce povestea de dragoste a protagoni[tilor cap`t` o nou` dimensiune, imaginea unui Bucure[ti insular (de altfel, însu[i naratorul vorbe[te despre „insulele de melancolie [i t`cere“ ale vechilor cartiere) se contureaz` dincolo de organizarea geometric` a marilor bulevarde din centrul ora[ului, iar „vechiul“ Bucure[ti – sau Bucure[tiul „secret“ – cre[te ca o insul` în interiorul metropolei moderne, unde singurul parfum care adie este „parfumul necunoscut, insolit, al modernit`]ii“iv. Periplul acestora prin Bucure[tiul autumnal echivaleaz` cu o abandonare a oric`ror repere concrete, care ar putea avea ca scop orientarea, cu o inten]ie m`rturisit` de a descoperi ora[ul altfel, în totalitatea sa, cu locurile r`mase pîn` acum necunoscute, de a umple spa]iile albe de pe harta acestuia: „Plecam aproape de apusul soarelui, c`utînd str`zi înc` nestr`b`tute de noi, oprindu-ne mult în fa]a anumitor case, descoperind mahalale noi, cartiere crescute peste noapte, reg`sind col]uri preferate, mici gr`dini publice uitate de Dumnezeu sau alei singuratice, cu trandafiri ag`]`tori [i zorele“ (s.m.); „amîndoi iubeam secretele ora[ului“, m`rturise[te în alt` parte Mavrodin. Dac` marile bulevarde, cu „modernitatea“ lor ]in de cerebral, de ra]ional [i obiectiv, str`du]ele înv`lm`[ite, în general periferice sau dezvoltîndu-se surprinz`tor, înd`r`tul marilor bulevarde [i ap`rate de ele, ]in la rîndul lor de marginile con[tiin]ei, de periferia ei – pentru a se elibera de starea de confuzie în care îl arunc` cea dintîi întîlnire cu Ileana, Mavrodin alearg` afar`, pe bulevard: „Voiam


pagina 21

fenelelor boeme din Întoarcerea din Rai sau Huliganii, dar [i unul patriarhal, al str`du]elor [i vechilor cartiere, al cl`dirilor în stil La Belle Époque [i al mahalalelor aproape rurale, unde stilul arhitectural e marcat de eclectismul evident [i ast`zi în unele zone bucure[tene. Primul st` sub semnul ordinii, al ra]iunii [i lucidit`]ii, cel`lalt e teritoriul tr`irii eliberate de orice constrîngere, al exalt`rii eroticevii. Treptat îns`, pe m`sur` ce rela]ia celor doi evolueaz`, spa]iul exterior „se contamineaz`“ definitiv, devine o prelungire a teritoriilor intimit`]ii care fuseser` pîn` acum apartamentul Ilenei [i casa prietenului arhitect în care se petrecuse întîlnirea celor doi, ambele st`pînite de vraja Ilenei, de ceea ce Mavrodin nume[te „v`zduhul ei“, trecînd definitiv sub st`pînirea „clipelor de dulce spaim` [i pierdere de sine“. Aruncînd o privire în intimitatea acestor interioare, descoperim c`, întocmai cum organizarea spa]iului citadin, cu particularit`]ile sale, nu e întîmpl`toare, la fel nici descrierea interioarelor nu e aleatorie – apartamentul Ilenei, amenajat într-un stil sobru, auster, aproape masculin e îns`[i imaginea proprietarei sale, iar acest am`nunt nu-i scap` lui Mavrodin: „Apoi m-am întors [i am cercetat mai bine odaia. O etajer` neagr`, cu c`r]i, cele mai multe nem]e[ti. Cîteva covoare scumpe, divanul foarte sobru din lemn vi[iniu. Pe pere]i, mai multe gravuri [i desene. M-a impresionat nespus puritatea aproape nefeminin` a od`ii.“ Distinc]ia [i simplitatea Ilenei, subliniate obsesiv de-a lungul romanului, se reflect` asupra interiorului în care locuie[te sau, mai bine zis, acesta devine o imagine, în oglind`, a înf`]i[`rii ei. Fiecare element de arhitectur` [i decor interior corespunde unei tr`s`turi suflete[ti, morale a Ilenei, a c`rei simplitate aristocratic`, dublat` de o puritate aproape „monahal`“ (cum afirm` Mavrodin la început, remarcîndu-i linia prelung` [i albea]a mîinilor), de hieratismul ei [i de aerul anacronic, în r`sp`r cu tot ce înseamn` moda bucure[tean` a anilor ’20, o particularizeaz`. De neignorat ni se pare asem`narea cu o alt` eroin`, camilpetrescian` de aceast` dat`, ale c`rei elegan]` [i simplitate contribuiau de

asemenea la alc`tuirea unui portret feminin idealizat, deloc lipsit de elemente comune cu cel amintit mai sus: doamna Tviii. Într-un fel, Mavrodin e un Fred Vasilescu suferind de luciditatea hamletian`, etern fr`mîntat [i supus îndoielilor, iar Ileana, o doamn` T, o victim` a acestei virilit`]i distructive [i autodistructive. Bucure[tiul insular, diseminat, alc`tuit din puncte de reper izolate care contureaz` harta r`t`cirilor cuplului de îndr`gosti]i, reune[te parte din locurile deja familiare cititorului, dar [i unele inedite: Cotrocenii, Cetatea universitar`, Bulevardul Pache Protopopescu, Foi[orul de Foc, Oborul, Fabricile Lemaître, cartierul din preajma Spitalului Militar. Precizia delimit`rii spa]iale care marca traseul personajelor prin ora[ul modern e înlocuit` acum de ample descrieri, imprecise din punct de vedere cartografic, dar mult mai atente la înf`]i[area locurilor care delimiteaz` parcursul celor doi îndr`gosti]i. Element deloc întîmpl`tor, c`ci descrierea, lapidar` sau mai am`nun]it`, tr`deaz` gradul de aten]ie a personajului fa]` de peisajul care-l înconjoar` – observ` Marc Brosseau, punînd-o în leg`tur` cu ritmul [i gradul de intensitate a lecturii unui text, pe urmele lui Roland Barthesix. Despre peisajul urban al Bucure[tiului modern, care sufer`, a[a cum am ar`tat într-un capitol anterior, un proces de reconfigurare, în func]ie de noile sisteme de semnalizare luminoas`, de noua infrastructur` etc., informa]iile sînt lapidare [i ]in mai degrab` de caracterul precis al unor indica]ii topografice. Pe de alt` parte, imaginea Bucure[tiului patriarhal, al periferiilor sau al vechilor mahalale bucure[tene (ce vor deveni spa]iul predilect al evenimentelor misterioase din proza scurt` fantastic`), e mai greu configurabil` pe o hart`, dar plin` de am`nunte descriptive f`r` precedent în opera literar` a lui Mircea Eliade: Cotrocenii, spa]iu în care cei doi îndr`gosti]i î[i proiecteaz` fantasmele unor existen]e posibile, cartierul nou care se construie[te între Foi[orul de Foc [i statuia Pache Protopopescu, [i unde cei doi se reîntorc mereu urmînd un acela[i indiciu olfactiv, devenit marca locului respectiv (mirosul de omlet` g`tit` cu pricepere de cineva care locuie[te pe strada Dimitrie Onciul), cartierul din jurul Spitalului Militar, pentru aerul s`u de pa[nic or`[el provincial, Oborul care le aminte[te de nesfîr[ita cîmpie a B`r`ganului, Dîmbovi]a rural`, marginea Bucure[tiului, unde se afl` Fabricile Lemaître, [i bariera dincolo de care începe nem`rginirea, cu promisiunea unei libert`]i nelini[titoare. Autoarea acestor trasee bucure[tene este îns` Ileana, ei îi apar]ine precizia uimitoare în descoperirea locurilor unde a supravie]uit farmecul vechiului Bucure[ti (a acelor insule de „melancolie [i t`cere“, cum le nume[te Eliade, care vor pieri într-o zi înecate de „fluviul cel mare“): „Ileana era neobosit`. Iar orientarea ei, f`r` gre[. De altfel, cuno[tea ora[ul dup` o sum` de am`nunte concrete, pe care fantezia ei le asocia în

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

s` ajung cît mai repede în strad`, s` r`mîn singur, s`-mi pot da seama ce s-a-ntîmplat (...) s`-mi recap`t luciditatea.“ Pe de alt` parte, bariera aflat` dincolo de Fabricile Lemaître îi „am`ge[te“ pe amîndoi cu promisiunea unui no man’s land eliberator, stimulativ pentru imagina]iev, c`ci aduce cu sine iluzia nedetermin`rii, a nem`rginirii, precum [i a libert`]ii necondi]ionate, care promite dizolvarea oric`ror constrîngeri: „cînd ne apropiam de Fabricile Lemaître, bariera ne am`gea pe amîndoi cu mirosul de gunoi ars, în care r`zb`tea totu[i adierea cîmpului de afar`, nedes]elenit...“ Dar promisiunea aceasta, a eliber`rii totale a privirii, a întîlnirii acesteia cu necuprinsul, nu se va împlini decît odat` cu ie[irea din perimetrul bucure[tean – a[a cum vom vedea în a doua parte a c`r]ii – c`tre zonele din afara Capitalei unde personajele din nuvele precum {arpele sau Domni[oara Christina aleg s` se refugieze de rumoarea ora[ului. (...) Anumite episoade din Nunt` în cer se creeaz` pe o dialectic` interior/exterior, pe diferen]a dintre spa]iul intimit`]ii [i cel public, care subliniaz` mereu raportul dintre diferitele st`ri (contradictorii) de con[tiin]` ale personajului-narator. Dinamica aceasta, oscila]ia ini]ial` – dinaintea „oficializ`rii“ leg`turii celor doi – a lui Mavrodin între apartamentul Ilenei [i spa]iul exterior, al bulevardelor [i str`zilor centrale, semnaleaz` de fapt dou` tipuri de st`ri interioare, una a tr`irii euforice, alta de luciditate [i deta[are. Un pasaj descriptivvi referitor la interiorul apartamentului din Bulevardul Br`tianu l`mure[te aceast` opozi]ie: „O camer` mare, lung`, cu fereastra spre bulevard. Se vedeau bine reclamele luminate [i se auzea zvonul surd al tramvaielor. M-am dus repede la fereastr` – cum fac, de altfel, în orice odaie strein` în care intru – [i am privit în jos. Z`pada p`rea mai murdar` de aci, a[a cum se amestecau luminile [i farurile automobilelor.“ Gestul reflex al lui Mavrodin tr`deaz` nevoia de orientare, de a pozi]iona aceast` nou` adres` pe care o adaug` geografiei sale personale în marea configura]ie a spa]iului citadin, semnalînd totodat` modul în care cele dou` spa]ii se întîlnesc: chiar [i aici, pe teritoriul intimit`]ii, r`zbate zgomotul înfundat al ora[ului modern, al agita]iei sale perpetue. Prezen]a imaginilor vizuale (reclamele stradale, luminoase, omniprezente în descrierile ora[ului modern, aflat în permanent` opozi]ie cu cel patriarhal, al vechilor str`zi [i alei bucure[tene; luminile stradale [i farurile automobilelor), a celor auditive (zgomotul tramvaielor) semnaleaz` aceast` intruziune for]at`, a lumii exterioare în spa]iul privat, tributar` instal`rii noii viziuni asupra arhitecturii urbane [i transform`rii accelerate pe care o sufer` acum peisajul citadin. În Nunt` în cer Bucure[tiul e deopotriv` cel al bulevardelor, al tramvaielor [i automobilelor, al cl`dirilor cubiste, cu liniile lor geometrice, al ca-

DILEMATECA

ESEU


pagina 22

în orice alt` oper` literar` a lui Eliade. Crisparea [i încremenirea dezolantei ierni sub auspiciile c`reia începe aventura lui Mavrodin cu Ileana se transform` în senzorialitatea dezl`n]uit`, exuberant`, din toamna bucure[tean` a celor doi îndr`gosti]i. Într-unul dintre capitolele c`r]ii sale, Poétique de la ville, Piere Sansot propune o analiz` paralel` a celor dou` unit`]i spa]iale care sînt bulevardul [i strada, semnalînd modurile diferite în care acestea organizeaz` spa]iul, determinînd totodat` atitudinea [i tendin]ele comportamentale ale locuitorilor ora[ului: dac` bulevardul impune o atitudine determinat`, conferind conduitei umane un anumit grad de teatralitate, de emfaz` (nu întîmpl`tor – subliniaz` Sansot –, în Grea]a lui Sartre oamenii se întîlnesc [i se salut` întotdeauna pe unul dintre bulevardele ora[ului), strada este spa]iul unde uniformizarea, ordinea impus`, în mod artificial, de bulevard dispare, iar omul î[i recî[tig` libertateax. În plus, în vreme ce bulevardul acutizeaz` sentimentul solitudinii nocturne sau al anxiet`]ii resim]ite la asfin]it, sporind nelini[tile trec`torului, strada, cu gradul s`u crescut de familiaritate, are un efect terapeutic asupra con[tiin]ei tulburate [i, nu în ultimul rînd, îi stimuleaz` imagina]ia permi]îndu-i s` se manifeste creativ: „Dans la rue, puisque le regard ne peut se perdre à l’infini, le promeneur se trouve incité à découvrir progressivement, sans hâte, avec curiosité, un fragment d’espace imprévisible et varié“xi. Pe de alt` parte, strada favorizeaz` apari]ia emo]iei pentru c` este un spa]iu al mi[c`rii, care garanteaz` mobilitatea trec`torului, dar [i o privire în perspectiv`xii, care deschid, chiar [i în peisajul ur-

ban, posibilitatea acelui „departe“ inefabil, ambiguu, ce provoac` imagina]ia fiin]ei [i anuleaz` dimensiunea ra]ionalit`]ii. Caracterul surprinz`tor, imprevizibil [i varietatea sînt [i ceea ce caut` Leana [i Mavrodin: odat` idila lor început`, ei schimb` decorul steril al bulevardului, dominat de lumina „crispant`“ a becurilor stradale, cu tabloul vivant al unui Bucure[ti idilic, plin de culoare. Transformarea spa]iului, trecerea de la liniile clare, de la geometria marilor bulevarde la încîlceala str`du]elor izolate, labirintice, în c`utarea surprizei [i a ineditului, a spa]iilor deja familiare sau, dimpotriv`, necunoscutexiii („amîndoi iubeam secretele ora[ului“ – spune Mavrodin undeva), semnaleaz` o schimbare în con[tiin]a personajelor, care, a[a cum am v`zut, echivaleaz` cu abandonul de sine [i cufundarea într-o stare privilegiat`, cea de îndr`gostit. „Traseul neregulat [i imprevizibil“ al str`zii reflect`, prin urmare, starea interioar` a personajelor, haosul l`untric pe care îl presupune ipostaza de îndr`gostit [i care z`d`rnice[te orice proiect intelectual, a[a cum se teme Mavrodin; dar el presupune totodat` o mare libertate interioar`, înso]it` de o dezl`n]uire senzorial` [i imaginativ` rezervat` numai privilegia]ilor tr`itori ai unei pove[ti de iubire, dar [i „pu]inilor bucure[teni care-[i cunosc [i iubesc ora[ul“, cu o sintagm` prin care naratorul se autodefine[te. (fragment din volumul Bucure[tiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literar`, în curs de apari]ie la Editura Humanitas)

n

i Paul Cernat, „Schimbarea la fa]` a prozei lui

and Cultural Studies, nr. 47, 2010, p. 7). |ntr-o ima-

signer al altor vremi) – este unul artist-organic de

Mircea Eliade“, \n Nunt` \n cer. Uniforme de ge-

gine foarte sugestiv`, a ora[ului care se dizolv`

o simplitate nec`utat` (...)“. Pe de alt` parte,

neral. La umbra unui crin... , Editura Litera Inter-

treptat, asemenea zah`rului \n ap`, f`r` s` putem

„Corpul Emiliei se adapteaz` perfect acestui inte-

na]ional, Bucure[ti, 2009, p. 27. ii |n faimosul s`u articol, „Introduction à une

preciza vreodat` punctul \n care acesta se termin`

rior artificial, contraf`cut, exprim\nd lipsa de gust

de fapt, Gracq surprinde \ns`[i esen]a spa]iilor de

[i autenticitate (...)“ (Reg`sirea intimit`]ii. Corpul

critique de la géographie urbaine“ (publicat \n Les

grani]`: imprecizabile, \n[el`toare, f`r` repere clare,

\n proza româneasc` interbelic` [i postdecembrist`,

lèvres nues nr. 6, Bruxelles, 1955), Debord defi-

acestea nelini[tesc [i stimuleaz`, am`gesc cu pro-

Editura Cartea Româneasc`, Bucure[ti, 2008,

ne[te psihogeografia astfel: „La psychogéographie

misiunea dep`rt`rilor [i inoculeaz` o stare de an-

pp. 114-115).

se proposerait l’étude des lois exactes, et des effets pré-

goas`, totodat` (La Forme d’une ville, ed. cit., p. 49).

ix Des Romans-géographes. Essai, L’Harmat-

cis du milieu géographique, consciemment aménagé

vi De altfel, prezen]a unei ferestre indic` a-

ou non, agissant directement sur le comportement af-

proape \ntotdeauna – observ` P. Hamon – debutul

tan, Paris, 1996, p. 146. x Marc Brosseau remarc` faptul c`, \n Man-

fectif des individus.“

unui pasaj descriptiv, aceasta juc\nd rolul unui o-

hattan Transfer, personajele s\nt mereu urm`rite

iii „Citirea unei h`r]i presupune o deliberat` a-

biect discriminator, al unui punct intermediar \ntre

de zgomotele continue ale traficului, ale vie]ii stra-

bandonare a modurilor obi[nuite de a vedea ora-

un afar` [i un \n`untru (P. Hamon, Du descriptif,

dale a ora[ului modern, care-[i face mereu sim]it`

[ul“, sus]ine Bulson \n Novels, Maps, Modernity,

Hachette, Paris, 1993, p. 209).

prezen]a, chiar [i \n intimitatea caselor (Des Ro-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

MERIDIANE toate felurile. Anumite cartiere le recuno[tea de departe, dup` un anumit parfum, dup` vizibilitatea mai mare sau mai mic` a v`zduhului.“ „Am`nuntele concrete“ dup` care se organizeaz` spa]iul, ca [i „orientarea f`r` gre[“ a Ilenei ]in îns` de diferitele tipuri de percep]ie [i de un mod personal de în]elegere [i raportare la spa]iu, în care emo]ia, afectele joac` un rol primordial: un întreg proces sinestezic e declan[at, în care se întîlnesc sugestii olfactive (mirosul prafului de B`r`gan al Oborului, izul de gunoi ars din preajma barierei, al b`l`riilor [i bozului din preajma Cet`]ii universitare, fumul gr`tarelor, mirosul de must, precum [i cel de chimen [i bere al restaurantelor de cartier, îndr`gite de Ileana; o întreag` geografie olfactiv` s-ar putea contura, de altfel, în romanele [i proza scurt` a lui Eliade, exemplele de acest fel fiind un loc comun al textelor sale literare: dac` Dominic Matei, din Tinere]e f`r` tinere]e, recunoa[te strada pe care locuie[te „dup` mirosul de tei“, pentru Gavrilescu casa ]ig`ncilor e asociat` cu mirosul am`rui al frunzelor de nuc strivite etc.), vizuale (imaginile toamnei bucure[tene, metamorfoza de la „verdele aspru“ la „ro[ul-aprins“, imaginea „butoaielor r`sturnate pe trotuare, cu co[urile [i l`zile gemînd de fructe“, a c`rnii crude de pe gr`tarele unor mici gr`dini de var`), auditive (zgomotul pa[ilor pe asfaltul vechi al unor str`zi, „trist, singuratic“). Imaginea Bucure[tiului patriarhal, aproape rural, al str`du]elor vechi str`b`tute rareori de cîte un automobil sau chiar de trec`tori, se afl` la antipodul Bucure[tiului vital, haotic, al vitezei, al luminii artificiale [i al tramvaielor electrice, iar în romanul Nunt` în cer dualitatea aceasta e mai pregnant` decît

1850-2000, Routledge, New York, 2007, p. 120 (Walter Benjamin \n Berlin Chronicle, p. 596).

vii „Le boulevard illustre la parfaite ordonnance du collectif qui contraste avec la liberté de la rue où

mans-géographes, ed. cit., p. 150). xi Pierre Sansot, Poétique de la ville, ed. cit., p. 292.

iv Julien Gracq, La Forme d’une ville, José

chacun peint sa maison et la transforme, selon le dé-

Corti, Paris, 2010, p. 26. v Din plimb`rile organizate la periferia Nan-

sordre de son imagination“ (Pierre Sansot, Poétique

xii Muriel Rosemberg, „Relation paysagère et

de la ville, Petite Bibliothèque Payot, Paris, 2004,

paysage de lisières dans La Forme d’une ville de Ju-

tes-ului, naratorul din La Forme d’une ville a lui

p. 287).

lien Gracq“, ed. cit., p. 4.

Julien Gracq \[i aminte[te mai cu seam` senti-

viii Simona Sora realizeaz` o analiz` \n paralel

xiii |n La Forme d’une ville – spune Muriel Ro-

mentul de abandon, de melancolie inoculat de dru-

a portretelor celor dou` personaje feminine princi-

semberg \n studiul s`u –, inima ora[ului repre-

murile lipsite de repere pe care le presupun aceste

pale din romanul Patul lui Procust – Emilia [i

zint` un obiect al fascina]iei, e asemenea p\nzei u-

„zone de margine“, acolo unde ora[ul se dizolv`, se

doamna T – raport\ndu-le la interioarele locuite de

nui tablou incomplet, format din insule cunoscute

tope[te \n rural – remarc` Muriel Rosemberg („Re-

cele dou`: „Moda \ns`, cel pu]in \n cazul doamnei

[i spa]ii albe, iar explorarea ora[ului nu este conti-

lation paysagère et paysage de lisières dans La for-

T, este secundar`. «Interiorul» \n care ea tr`ie[te –

nu`, ci implic` anumite polariz`ri (idem, p. 6).

me d’une ville de Julien Gracq“, \n Essays in French

\n plin` mod` cubist` (pe care o promoveaz` ca de-


PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Iezechiel, autor [tiin]ifico-fantastic nor mare [i un val de foc... \n mijlocul focului str`luce[te un metal \n v`paie. |l \ncurajez pe cititor s` se refere la textul biblic ... Apari]ia este un fel de platform` mi[c`toare ale c`rei dimensiuni s\nt variabile [i rapid schimb`toare... Aceast` platform` poart` un fel de tron la \nf`]i[are ca piatra de safir, iar pe tron... un chip de om. Nu doar fa]a unui om, ci un om \ntreg, de vreme ce se vorbe[te despre coapsele lui, \nconjurate de o lumin` str`lucitoare. Mi[carea perpetu`, asimilabil` cu a unei ma[ini \n mi[care, este \nso]it` de un zgomot puternic ca zgomotul dintr-un lag`r ost`[esc; zgomot care se diminueaz` \n momentele \n care mi[carea ma[inii se \ncetine[te. Faptul c` unghiurile vedeniei s\nt reprezentate de o ar`tare, un fel de cub str`juit de animale simbolice (om, taur, leu, vultur), cu dou` perechi de aripi (unele mi[c`toare, altele \nv`luind chipurile apari]iei) este aici \nt`rit de prezen]a nea[teptat` a unor ro]i. Ele par s` fie un motor al ciudatei ma[in`rii (fiindc` duh de via]` era [i \n ro]i). Ro]ile s\nt f`cute din crisolit. Ce este crisolitul? Conform http:// www.gemselect.com/other-info/chrysolite.php

– \n mineralogia modern` nu corespunde unui mineral anume; Antichitatea \l confunda cu anumite pietre semipre]ioase; smaraldele Cleopatrei ar fi putut fi luate drept crisolit; mai probabil \ns` crisolitul ar fi ceea ce azi este numit peridot (z`c`minte de peridot se g`sesc pe o insul` din Marea Ro[ie, accesibil` locuitorilor Orientului apropiat); \n mod ciudat, peridotul a fost g`sit [i \ntr-un meteorit c`zut \n Siberia \n anul 1787! Merit` s` red`m versetul 28 \n forma lui original`: „Cum este curcubeul ce se afl` pe cer la vreme de ploaie, a[a era \nf`]i[area acelei lumini str`lucitoare care-l \nconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. {i c\nd am v`zut eu aceasta, am c`zut cu fa]a la p`m\nt.“ Nu este nevoie de mult` imagina]ie pentru a asimila viziunea profetic` a lui Iezechiel cu apari]ia \n epicul [tiin]ifico-fantastic, contemporan nou`, a unor nave zbur`toare, pornite la cucerirea lumii, cu un punct de c`dere \n cetatea \nfrunt`rilor celor mai decisive ale umanit`]ii, Ierusalimul. Prezen]a unor atribute mecanice (ro]i), mi[carea ne\ncetat`, fenomenele luminoase ne duc c`tre viziuni ale profe]ilor moderni care s\nt autorii de fantascienza. Un fenomen istoric atestat, cucerirea Ierusalimului de c`tre Babilon, prefigureaz` r`zboaie cosmice, angaj\nd astfel destinul omenirii.

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Dumnezeu se manifest`, \n Vechiul Testament, de cele mai multe ori prin auz, sim] al revela]iei, transmi]`tor al Verbului. Lui Moise, celui mai mare profet, \i apare sub forma unui „rug aprins“ – o iarb` t\r\toare care arde f`r` s` se mistuie. Chiar \n felul acesta monoteistul curat are dreptul s` se \ndoiasc`; „pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putin]` oamenilor“, gl`suie[te liturghia. De aceea, mai ales \n Psalmi, vocea lui Dumnezeu este atribuit` unei f`pturi intermediare, „|ngerul Domnului“. Profetul Iezechiel, figur` din toate punctele de vedere excentric`, face excep]ie de la regula invizibilit`]ii (Dom Calmet spune c` \n Ie[ive – [colile confesionale iudaice – textul lui Iezechiel nu era accesibil dec\t \nv`]`ceilor trecu]i de treizeci de ani; era, oarecum, rezervat \nv`]`m\ntului postuniversitar). |n primele trei capitole ale C`r]ii lui Iezechiel este descris` o vedenie. Scena este \n Ierusalimul iminen]ei cuceririi [i d`r\m`rii lui de c`tre regatul Babilonului. Pur [i simplu Dumnezeu anun]` dezastrul. Vedenia este adus` de un v\nt vijelios, un

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

pagina 23


pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Laura Carmen Cu]itaru, Naratorul la ramp`. O incursiune \n poetica jamesian`, Editura Universit`]ii „Al. I. Cuza“ din Ia[i, 2012, 30,52 lei

Desenul din covor Lui Henry James i s-a recunoscut unanim rolul de precursor al romanului european modern, al romanului a[a-zis „fenomenologic“, mai ales datorit` inova]iilor sale privind tehnica nara]iunii [i a „punctului de vedere“, cu accent pe impresia subiectiv` [i pe relativizarea perspectivei omnisciente, inova]ii situate \n avangarda asocia]ionismului proustian [i a ceea ce s-a numit mai t\rziu, \n crea]iile unor prozatori ca Joyce sau Virginia Woolf, stream of consciousness. Numai un anglist cu preg`tire serioas` precum autoarea c`r]ii de fa]`, profesor [i cercet`tor apreciat \n cercul speciali[tilor (a mai publicat volumele Distance and Deconstruction, 2002, [i Elements of Psychology and Pathology of Language, 2007), putea face \n mod sistematic istoricul tuturor acestor concepte intrate de mult \n uz. Pentru \nceput, Laura Carmen Cu]itaru atrage aten]ia asupra faptului c` „vechiul regim“ se exprima printr-o „cultur` a personalit`]ilor“, \n vreme ce \n modernitate se elaboreaz` „un nou cult, al operei independente“ [i al formei autonome. Prin urmare, inventarea personajului-reflector ar fi motivat` psihologic de necesitatea dedubl`rii auctoriale, a distan]`rii/\nstr`in`rii scriitorului de propria oper`, proces depersonalizator determinat de accentuata dezumanizare a individului \n epoca modern`, a industrializ`rii. Din aceste motive [i multe altele \nc`, Laura

Carmen Cu]itaru afirm` cu toat` convingerea c` Henry James a intuit sensurile de evolu]ie a romanului modern la cump`na dintre cele dou` veacuri, c\nd lua sf\r[it [i \ndelungata domnie a reginei Victoria. Romanele pe care el \nsu[i le-a scris (ni[te metaromane, mai exact, fiindc` au interpretarea alegoric` „deja \ncorporat`“ \n ele) m`rturisesc preocuparea obsesiv` fa]` de natura adev`rului [i a raporturilor dintre realitate [i fic]iune, prozatorul anglo-american situ\ndu-se pe o pozi]ie cognitiv` relativist` [i sceptic`, motiv pentru care va recurge la o atitudine discret` [i re]inut` \n expunerea intrigii. Prin intermediul reflectorilor (clasifica]i \n trei categorii: „informatorii“, „observatorii“ [i „inteligen]ele centrale“), autorul se distan]eaz` a[adar de propria oper` cu ajutorul unor strategii de ambiguizare, \n acord cu ideea c` ambiguitatea/enigma constituie \ns`[i „ra]iunea de a fi“ a textului literar, „elementul-cheie al poeticii jamesiene“, cum foarte exact precizeaz` anglista ie[ean`. Iar aceast` poetic` bazat` pe tehnica distan]`rii ar fi de trei feluri: 1. obiectual`; 2. psihologic`; 3. cultural` (vezi tot capitolul al III-lea, pp. 95-141). Sistematizat riguros \n c\teva sec]iuni ample (Poetica, Reflectorul, Poietica), comentariul critic urm`re[te la pas modalit`]ile de concretizare artistic` a ideilor teoretice pe care marele prozator le-a formulat \n treac`t, \ndeosebi \n prefe]ele

LITERATUR~

Disec]ia unui sentiment Surprised by Joy/Surprins de bucurie este, la prima vedere, o autobiografie (scris` [i publicat` de C.S. Lewis \n ultimii lui ani de via]`: volumul a ap`rut \n 1955, cu [apte ani \nainte de dispari]ia creatorului Narniei!). Dup` o lectur` atent` a textului \ns`, observ`m c` ideea autobiografic` se situeaz`, pentru Lewis, pe un plan secund. Pe de o parte, intervalele existen]iale explorate s\nt pu]ine [i incomplet prezentate, iar, pe de alta, autorul m`rturise[te frecvent, cu umor, c` nu e foarte sigur de veridicitatea faptelor expuse (sus]ine c` memoria \i joac` feste [i c` realitatea confesiunii sale epice trebuie privit` cu circumspec]ie). De aceea, lectorul subtil al memoriilor de fa]` va g`si mobilul demersului altundeva. Cel mai probabil, el se ascunde \n haloul deschis discret de C.S. Lewis pe palierul introspectiv al amintirilor lui. Titlul c`r]ii con]ine de altfel [i cheia de lectur`. Scriitorul urm`re[te obsesional, pe parcursul efortului autoscopic [i mnemotehnic, \n]elegerea [i definirea st`rii de bucurie care l-a vizitat – scurt, dar cople[itor (o metafor` recurent` \n volum este stabs of joy/str`fulger`ri de bucurie) – \n diverse faze ale vie]ii. C\teva explica]ii devin aici absolut necesare. |n primul r\nd, „bucuria“ la care se refer` Lewis nu are nici o leg`tur` cu numele so]iei sale (Joy Gresham), pe care o cunoa[te mult dup` evenimentele narate \n aceast` autobiografie. Titlul propriu-zis (Surprised by Joy) intertextuali-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

C.S. Lewis, Surprins de bucurie, traducere din englez` [i note de Emanuel Con]ac, Cuv\nt \nainte la edi]ia \n limba român` de Walter Hooper, Colec]ia „Memorii/Jurnale/C`l`torii“, Editura Humanitas, 2013, 29 lei

zeaz` un faimos poem al romanticului William Wordsworth – Surprised By Joy, Impatient As The Wind (unde, \n registru liric, bucuria cap`t` \ntr-adev`r dimensiuni extatice, mai ales prin medierea caracterului s`u ambivalent [i paradoxal, de simultaneitate a intensit`]ii [i brevit`]ii; pentru Wordsworth, fericirea pigmenteaz` inefabil, cu str`luciri ireale, o lung` [i dureroas` noapte a existen]ei p`m\nte[ti!). Lewis nu face aluzia textual` \nt\mpl`tor. {i \n registrul lui hermeneutic, bucuria r`m\ne un episod tranzitoriu (aidoma unei „str`fulger`ri“), \ns` implica]iile analizei din volum merg ceva mai departe. La un moment dat, \n activitatea sa academic`, de la Oxford [i, ulterior, Cambridge, autorul se familiarizeaz` cu no]iunea german` de Sehnsucht – un echivalent relativ al bucuriei (termenul anglofon cel mai potrivit pentru Sehnsucht r`m\ne cel de longing, concept foarte apropiat de dor, \n român`!). Acest cuv\nt se suprapune cel mai bine, din perspectiva lui C.S. Lewis, pe subtextul metaforei men]ionate: str`fulger`ri de bucurie. Autobiografia \n discu]ie cap`t` astfel o nou` semnifica]ie. Scriitorul \ncearc` s` defineasc` acea identitate psihologic` a individului aflat \n tensiunea spiritual` ce precede credin]a \n Dumnezeu. Se [tie, scriitorul s-a reconvertit la cre[tinism \n 1929, dup` o pauz` atee de aproximativ dou` decenii. Una dintre defini]iile cele mai su-

operelor sale de fic]iune – ni[te „artefacte“ epice, cum judicios le caracterizeaz` autoarea prezentului volum, apreciate ast`zi mai mult de speciali[tii interesa]i de problemele tehnice ale construc]iei narative, nu \ns` [i de publicul larg, pentru care literatura e via]a \ns`[i. Interog\nd insistent enigmaticele crea]ii jamesiene, Laura Carmen Cu]itaru ajunge la concluzia c` prozatorul sf\r[e[te prin a se recunoa[te \nvins, de vreme ce nu schi]eaz` nici un r`spuns la dificilele interoga]ii ce-i str`bat opera de la un cap`t la altul. „T`cerea“ prozatorului devine \ns`, retrospectiv privind lucrurile, cu mult mai semnificativ` dec\t orice r`spuns, ca [i „desenul din covor“ pe care criticul nu izbute[te s`-l vad` vreodat`. Dup` „Ambasadorii“ sau despre realismul psihologic, studiul Danei Dumitriu din anii ’80, Naratorul la ramp`. O incursiune \n poetica jamesian` reprezint` cea mai solid` contribu]ie exegetic` din bibliografia critic` româneasc` pe acest subiect. O carte ce se cite[te nu doar cu profit intelectual, ci [i cu pl`cere.

Antonio Patra[

gestive date bucuriei, \n autobiografie, e de dorin]` ne\mplinit`. |n teoria implicit` a lui Lewis, ateul tr`ie[te st`ri de fericire nefinalizat`, venite din intuirea divinit`]ii ([i a nevoii de Dumnezeu), dar nu [i puterea interioar` de asumare a autenticit`]ii unei asemenea intui]ii. Bucuria lui are o natur` relativ` [i instabil`. Principiul fundamental al analizei autorului devine, prin urmare, unul religios. |n anii formativi (c\nd era ateu), el ajunsese compulsiv \n c`utarea st`rii de bucurie, pe care [i-o procura, fugitiv, din lecturi (autobiografia se poate citi ca un fascinant jurnal de lectur`), scris (felul \n care se na[te Narnia, \n imagina]ia prozatorului, e u[or de intuit de-a lungul introspec]iilor sale), educa]ie (sistemul educa]ional al Angliei interbelice e prezentat aici \n detaliu) etc. Toate erau \ns` variante-surogat ale ei. Odat` cu redescoperirea credin]ei, obsesia bucuriei \nceteaz`. Sehnsucht-ul a revenit la arhetip.

Codrin Liviu Cu]itaru


{erban Filip Cioculescu, Viitorul nu ia prizonieri. Cum ne putem gestiona geografia [i anxiet`]ile colective?, Editura RAO, 2013, 34,99 lei

De cine ne temem? maselor este unul negativ [i destabilizator. Cartea ofer` o trecere \n revist` a politicilor de securitate na]ional` \n perioada de dup` Decembrie 1989. S\nt prezentate at\t viziunea clasic`, general acceptat`, a succeselor integr`rii euro-atlantice, c\t [i varianta revizionist` potrivit c`reia ne-ar fi fost mai bine dac` am fi ales drumul reapropierii de Rusia. O sec]iune interesant` este cea \n care afl`m „ce nu ni se spune“ \n discursurile oficiale despre securitatea na]ional` – de exemplu, c` avem un deficit serios de cultur`, viziune [i planificare strategic`. Fiecare dintre sursele temerilor române[ti cu privire la securitatea na]ional` este analizat` \n capitole separate: politicile Rusiei, Ucrainei [i Turciei – state care ar putea genera amenin]`ri la adresa securit`]ii României – s\nt discutate \n detaliu. Teama de o hegemonie global` a Chinei [i temerile provocate de str`inii cu care românii convie]uiesc (maghiari, romi, musulmani) reprezint` alte sec]iuni distincte ale lucr`rii. Un alt capitol este dedicat rela]iei speciale cu SUA, principalul garant al securit`]ii na]ionale a României, prin intermediul NATO [i al Parteneriatului Strategic bilateral. Este analizat` soliditatea garan]iei de securitate americane \n contextul \n care aria de interes strategic a SUA se deplaseaz` dinspre Europa spre zona Asia – Pacific. Analiza efectelor crizei economice globale

FILOZOFIE F. Cr\[m`reanu, Metafizic` [i teologie la Francisco Suarez, studiu introductiv de Anton Ad`mu], Editura Universit`]ii „Al. I. Cuza“ din Ia[i, 2011, 33 lei

Suarez [i turnura modern` reconstruc]ie a conceptelor, fidelitatea fa]` de problemele unei tradi]ii, urm`rirea corect` din punct de vedere [colar a istoriilor unor idei oglindesc maturitatea intelectual` real` a autorului. C\t prive[te al doilea aspect, el ]ine mai degrab` de un ata[ament afectiv pe care putem sau nu s` \l \mp`rt`[im, \l putem cultiva prin editarea [i comentarea propriu-zis` a textelor, f`r` ca el s` poat` fi instituit drept form` de judecat` global` a unei culturi, dec\t, eventual, \n prezen]a \ncarnat` a reperului \nsu[i de care unele culturi s-ar fi ]inut mai \ndeaproape [i altele s-ar fi \ndep`rtat mai mult sau mai pu]in. Domnul Cr\[m`reanu construie[te o linie de continuitate istoric` de la Aristotel la Heidegger pe care monteaz` dou` demersuri distincte, dar care se clarific` unul pe altul de-a lungul construc]iei conceptuale. Unul dintre ele are \n vedere statutul metafizicii aristotelice [i evolu]ia acestui statut de-a lungul unei p`r]i a scolasticii arabe [i latine, trec\nd prin Avicenna, cu c\teva opriri semnificative la Averroes, apoi la Albert cel Mare [i Toma din Aquino, pentru ca studiul s` se completeze prin examinarea aceluia[i statut la Scotus [i Ockham. Al doilea are \n vedere examinarea propriu-zis` a ceea ce titlul promite, [i anume apari]ia deosebirii \ntre metaphysica generalis [i metaphysica specialis \n contextul filozofiei suareziene, drept rezultat al multiplelor etape pe care le-a cunoscut interpretarea obiectului

Bogdan Barbu

aporetic al metafizicii aristotelice, trec\nd obligatoriu prin distinc]ia originat` \n opera lui Alexandru de Afrodisia, dar dezvoltat` [i consacrat` de Avicenna, \ntre obiectul [i subiectul unei [tiin]e. Apoi, autorul se opre[te abundent asupra tomismului [i recupereaz` de aici ceea ce putea fi recuperat din Dionisie [i, \n general, din tradi]ia neoplatonician` a analogiei, pentru a ar`ta cum, pas cu pas, opozi]ia dintre scotism [i tomism s-a atenuat p\n` la Suarez, f`c\nd loc ontologiei, domeniu cu un c\mp unitar [i garantat de univocitatea obiectului s`u, \n care Suarez realizeaz` unitatea unui conceptus entis, ceea ce \l plaseaz` pe acest autor \n centrul istoriei ontologiei moderne. Astfel, Dumnezeul cre[tin, din obiect dorit cu natur` infinit` devine treptat o „specie“ \ntre altele, a domeniului fiin]ei. Chiar dac` Suarez p`streaz`, s` concedem cu elegan]`, urma vechii deosebiri a domeniilor \n forma distinc]iei dintre ens finitum [i ens infinitum, avem totu[i aici o cheie de lectur` a uit`rii transcenden]ei \n constituirea umanioarelor moderne.

Alexander Baumgarten

pagina 25

Florin Cr\[m`reanu a scris o carte de o erudi]ie considerabil`, urm`rind tradi]iile metafizice occidentale, care dovedesc un cercet`tor cu o judecat` cultural` exersat`. Cartea acoper` o arborescen]`: pentru a putea analiza c\teva concepte determinate ale Disputelor metafizice ale lui Francisco Suarez, autorul recapituleaz` episoade ale filozofiei medievale care canalizeaz` debutul celei moderne sub aspecte decisive, contur\nd modul \n care cultura modern` a ajuns s` se raporteze la Dumnezeul cre[tin. |n carte s\nt dou` niveluri distincte, pe care le-am putea numi, pentru a intra \n jocul terminologic al autorului, subiectul [i obiectul c`r]ii. Obiectul pare a fi formulabil a[a: pentru c` tradi]ia metafizic` a analogiei fiin]ei, de-a lungul multor pa[i, a ajuns s` se prezinte drept o ontologie general` bazat` pe univocitatea fiin]ei, ea a ratat posibilitatea unei raport`ri autentice la transcenden]`. La r\ndul s`u, subiectul, nu \ntotdeauna vizibil, care dirijeaz` demersul lui Florin Cr\[m`reanu, este [i el formulabil: c` tradi]ia corect`, care asum` ceea ce istoria ontologiei moderne ar fi pierdut, s-ar reg`si \n textele patristicii de la Dionisie la Damaschin [i Maxim. Distinc]ia planurilor mi se pare foarte important`, pentru c` numai \n ceea ce prive[te primul plan am putea spune c` putem comenta cartea, fiindc` numai ea poate face cu adev`rat obiectul unei dispute intelectuale \n care corecta

asupra spa]iului european [i, implicit, a României constituie un alt subiect de sine st`t`tor. Cartea are c\teva merite certe, ce se cuvin amintite. Acoper` o tematic` vast`, este bine structurat` [i organizat` [i, spre deosebire de multe alte lucr`ri de rela]ii interna]ionale scrise de autori români, are sec]iuni introductive [i concluzii consistente, ce prezint` cu claritate ideile autorului. Acesta \[i asum` o serie de pozi]ii tran[ante, precum aceea c` \n prezent românii poart` un stigmat de popor marginal [i de ]ar` periferic` \n sistemul interna]ional, de care \ns` ar putea sc`pa dac` [i-ar valorifica mai bine prezentul [i [i-ar controla mai atent fricile. Exist` o anumit` ambiguitate dat` de faptul c` lucrarea pare a vorbi despre fricile românilor, ca popor, de[i autorul anun]` din start c` este interesat aproape exclusiv de opiniile elitei române[ti informate cu privire la problematica de securitate. Per total \ns`, cartea reprezint` o contribu]ie solid` la bibliografia studiilor române[ti de securitate.

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

{erban Filip Cioculescu \[i asum` o misiune de pionierat, aceea de a realiza o analiz` detaliat` a temerilor românilor cu privire la securitatea na]ional`. De cine [i de ce anume se tem românii, care s\nt cauzele istorice [i politice ale acestor temeri [i ce e de f`cut pentru a le gestiona mai bine \n viitor s\nt principalele \ntreb`ri la care lucrarea \[i propune s` r`spund`. Autorul porne[te la drum oferind o viziune personal` bine conturat` cu privire la anxiet`]ile românilor, \n cuprinsul unui amplu capitol introductiv \n care s\nt prezentate idei proprii, teorii ale rela]iilor interna]ionale [i concepte ce ce reg`sesc \n cuprinsul lucr`rii. Popula]ia României este \mp`r]it`, din punct de vedere al raport`rii la problematica de securitate, \n patru categorii: cei implica]i direct \n deciziile de securitate na]ional`, cei preocupa]i direct sau indirect de domeniu (exper]i, universitari, jurnali[ti), reprezentan]ii lobby-urilor economice sau de alt tip, interesa]i s` influen]eze politicile de securitate [i, \n sf\r[it, marele public, ale c`rui cuno[tin]e de specialitate s\nt limitate. Interesul autorului se \ndreapt` preponderent c`tre primele dou` categorii [i, \ntr-o anumit` m`sur`, c`tre a treia, obsesiile [i temerile maselor fiind considerate de interes secundar. De altfel, autorul exprim` \n mod tran[ant p`rerea c`, \n politica extern` [i de securitate, rolul

DILEMATECA

RECENZII

POLITOLOGIE


pagina 26

RECENZII

SPIRITUALITATE Alain de Botton, Religia pentru atei, Editura Vellant, 2013, 39,90 lei

Copilul din copaie S\nt c\teva lucruri care pot fi spuse despre Alain de Botton: e un scriitor [i un jurnalist de succes, se desf`[oar` \ntr-o zon` tematic` relativ larg`, ]ine conferin]e, e produc`tor [i realizator de programe TV – pe scurt, e ascultat, vizionat, „cump`rat“, „citit“ [i discutat. E la mod` [i e prolific. Toate acestea, laolalt` cu titlul recentei sale c`r]i, Religion for Atheists (ap`rut` \n 2012 [i tradus`, la noi, de Editura Vellant la \nceputul acestui an), asociabil, \ntr-o prim` instan]`, cu nu mai pu]in oximoronica „filozofie pentru pro[ti“, au fost pe punctul de a-mi descuraja orice interes \n a-l citi. A[ fi gre[it. Din fericire, mi se mai \nt\mpl` s` recunosc o prejudecat`, chiar [i atunci c\nd o am. Am descoperit, astfel, o inteligen]` efervescent`, echilibrat` at\t \n perspectiv`, c\t [i \n detaliu. O inteligen]` generoas`, tr`s`tur` care cred c` joac` un rol definitoriu \n aceast` carte, singura, de altfel, despre care pot vorbi – [i o fac, dup` cum vede]i – cu entuziasm. Un entuziasm inspirat, printre altele, de modestia ei: pare o lucrare anun]at` \nc` din titlu ([i, deci, asumat`) ca fiind nimic mai mult dec\t un self-help printre multe altele. Cu ilustra]ii chiar... O mul]ime de metehne, ve]i spune... Cu siguran]` nu de bo(n) t(t)on pentru cititorii cu preten]ii... Dar tocmai aici e frumuse]ea, fiindc` sub ve[mintele acestei „cenu[`rese intelectuale“ se ascunde o s`rb`toare a min]ii, un

„regal“ al ideilor. La mai bine de dou` sute de ani de la „religia umanit`]ii“ a lui Auguste Comte (c`ruia \i dedic` un capitol \n finalul c`r]ii), Botton reia \ncercarea primului de recuperare a ideilor [i practicilor religioase care se dovedesc a fi valoroase pentru umanitate \n absen]a con]inutului supranatural. Acesta este, de fapt, [i demersul \ntregii c`r]i. Moralitatea, exprimarea recuno[tin]ei, ritualurile consolatoare, dreptul artei de a fi \n`l]`toare sau de a avea o menire etic` s\nt doar c\teva dintre lucrurile pe care omul modern s-a gr`bit s` le expedieze la co[ul istoriei, laolalt` cu religia. Altfel spus, odat` cu apa, am aruncat [i copilul din copaie. Fa]` cu declinul modelului occidental, „strigoiul“ cu care toate min]ile filozofice ale momentului s\nt obligate s` se confrunte, Alain de Botton are solu]ii: el identific` conceptele de care paradigma occidental` s-a autoprivat prin omisiune nediscriminativ`, [i propune o modalitate de reintegrare a lor \n varianta laic`. Da, avem libertate, valoarea suprem` a democra]iilor, \ns` ce folos, dac` nu ne bucur`m de ea.. Avem universit`]i ([i \nv`]`m\ntul universitar e aproape infla]ionar – România [tie mai bine!), dar ele [i-au abandonat rolul elevator umanist, adopt\nd o pozi]ie de neutralitate fa]` de suferin]ele individuale, cultura a \nlocuit scriptura, prelegerea – predica etc. Scopul ini]ial al uni-

ARTE

De la cuv\nt la imagine [i \napoi

Alice Popescu

fost de preferat. Iar ceea ce nedumere[te \n final este absen]a numelui autoarei pe copert`, agravat` de ambiguitatea prezent` pe pagina de gard`: „Texte de Ruxandra Dreptu“. Volumul prezint` un singur text, nu o culegere de eseuri. Dup` cum sintagma „album monografic“, cu care editura a ales s` prezinte aceast` publica]ie, st` sub semnul unei nefericite incongruit`]i, care nu are deloc de-a face cu dimensiunea atipic` datorat` Ruxandrei Dreptu.

Ruxandra Demetrescu O recent` apari]ie editorial` a Institutului Cultural Român readuce \n aten]ia publicului un personaj care poate fi citit sub semnul unei fericite excep]ii: Corneliu Mich`ilescu. Erou al avangardei istorice române[ti, pictorul a fost „recuperat“ \n istoriografia noastr` artistic` prin remarcabilele studii redactate, \n urm` cu trei decenii, de regretatul Andrei Pintilie. Urm`torul pas \n descifrarea acestui personaj enigmatic se datoreaz` Ruxandrei Dreptu, care a publicat \n catalogul Culorile avangardei (Editura ICR, 2007) studiul intitulat „C`l`torea \n imposibilul cotidian. Cuvinte despre Corneliu Mich`ilescu“. |ntre verb (c`l`torea) [i substantiv (c`l`torie) se poate m`sura distan]a ce separ` textul de atunci de cartea de acum: ea se sub\ntinde \n universul literar care l-a definit pe Corneliu Mich`ilescu \ndeosebi \n ultima parte a vie]ii, tr`it` \ntr-o singur`tate auster` la Cernica. Parcursul propus de Ruxandra Dreptu poate fi configurat ca o cale insolit` conduc\nd de la cubism la suprarealism [i care este mereu \nso]it` de o substan]` literar`, descifrabil` \n titlurile tablourilor (unul dintre ele a dat [i titlul volumului) [i \n scrierile artistului. Citate din acestea din urm` abund` \n text, constituind un binevenit pandant la ilustra]iile – firesc numeroase – ce \nso]esc comentariile critice ale autoarei. Ruxandra Dreptu a ales s` \mbine dou` modalit`]i de „scriere“: una st`, previzibil, sub sem-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Ruxandra Dreptu, Corneliu Mich`ilescu. C`l`torie prin imposibilul cotidian, concep]ie grafic` de Dan Gl`van, versiune englez` de Samuel Onn, Editura Institutului Cultural Român, 2013, 70 lei

versit`]ii, acela de elevare a individului \n integralitatea lui (incluz\nd aici [i spiritul), s-a pierdut, [i Botton are mare dreptate c\nd propune recuperarea lui. Era [i timpul, de la Evul Mediu \ncoace… Reu[e[te sufletul omului modern (g\nditorul de origine elve]ian`, ateu el \nsu[i, nu ezit` s` foloseasc` termenul), eliberat de orice autoritate, dar la fel de lipsit [i de \ndrumare, s` se descurce sau s` \[i g`seasc` fericirea \n aceast` lume alienat` de propriul ei egoism? R`spunsul se pare c`-l [tim. Poate nu toate constat`rile autorului s\nt noi, \ns` viziunea, argumenta]ia [i perspectiva, da. Toate, coordonate de o inteligen]` seduc`toare, ea \ns`[i de factur` umanist`. Citi]i-l! Exist` c`r]i care fac mult bine, dac` le l`s`m [i, mai ales, c\nd nu le transform`m \n ideologii. Cred c` Religia pentru atei este una dintre ele.

nul acurate]ei [tiin]ifice. Biografia artistic` a lui Corneliu Mich`ilescu este redat` cu extrem` minu]ie, opera pictorului este atent „disecat`“ \n etapele stilistice distincte; nu lipse[te capitolul dedicat recept`rii critice, aparatul critic este redactat cu maxim` acribie, bibliografia – exhaustiv`. Toate acestea ar fi fost suficiente pentru alc`tuirea unei remarcabile monografii. Nu a fost \ns` \ndeajuns pentru autoare, care a ales s` adauge o dimensiune confesiv`, impregnat` de un insolit suflu poetic, determinat de o profund` empatie cu personajul Corneliu Mich`ilescu. |n prima pagin` a c`r]ii afl`m c`, inspirat` de nuvelele pictorului, ar fi vrut s` scrie ea \ns`[i o nuvel` fantastic` av\ndu-l ca protagonist. La sf\r[itul volumului, \n]elegem de ce a scris despre acest artist, care dintre tablourile sale i-au pl`cut, au nedumerit-o sau au \nsp`im\ntat-o. Cronologia este alc`tuit` \ntr-o manier` inedit`, pornind de la c\teva fotografii [i autoportrete. Rezultatul final este conving`tor tocmai prin dimensiunea atipic` a textului, ce dep`[e[te standardele istoriografiei artistice. Volumul de fa]` beneficiaz` de o excelent` prezentare grafic` datorat` lui Dan Gl`van, care a [tiut s` pun` \n valoare imaginile p\n` la ultimul detaliu. Traducerea \n englez` este realizat` cu acribie [i sensibilitate de Smuel Onn. Alternan]a capitolelor – român`, apoi englez` – face \ns` lectura dificil`: dou` secven]e distincte ar fi


DILEMATECA Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

pagina 27


pagina 28

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

PORTRETE INTERIOARE

Constantin Vic`

Internetul [i protestele la români

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Cine s-ar fi a[teptat ca, pentru prima dat` \n istorie, la un eveniment s` participe mai mul]i oameni dec\t cei care s-au anun]at pe Facebook? ?i nu o singur` dat`, ci de dou` ori. Dac` nu plou`, [i a treia duminic` probabil va fi la fel. (Articolul e scris dup` al doilea mare mar[ pentru salvarea Ro[iei Montane, din 15 septembrie 2013.) C\nd mass-media, prin pu]inele ziare care au mai r`mas [i multele televiziuni teleghidate \n care se face teleguvernarea, au instituit o lege a t`cerii [i ignoran]ei sau au minimalizat c\t se putea protestele, cet`]enii-protestatari nu au suferit foarte mult. Pentru c` aveau la dispozi]ie mijloacele de produc]ie [i diseminare: smartphones, camere foto ieftine [i bune, re]elele sociale (Facebook [i Twitter), platformelere]ele video (Youtube, Vimeo) [i blogurile sau platformele de opinii [i comentarii. Dac` mass-media erau ]inute \n chingi de contractele dubioase semnate cu marea corpora]ie a aurului inexistent, social media au devenit extensia digital` a unei veritabile agora ren`scute \n Pia]a Universit`]ii, dar [i \n alte locuri din ora[. Desigur, Google a \n-

registrat seismul cultural care se propaga \n digital, iar salvarea Ro[iei Montane a devenit cel mai de interes subiect al anului. Cifrele din Google Trends (o aplica]ie online care analizeaz` interesul de c`utare pentru diferi]i termeni introdu[i de internau]i) stau dovad` – un interes maxim (100) a fost atins \n acest an doar de dezbaterea \n jurul Ro[iei Montane. Odat` cu protestele, utilizatorii au \nceput s` foloseasc` masiv hashtag-urile \n toate re]elele sociale (dep`[ind Twitter), cum ar fi #unitisalvam, #rosiamontana, #saverosia etc. E o metod` simpl` de a grupa diferite elemente de con]inut sub o umbrel`. |ntr-o lume digital` nu mai exist` rafturi, doar etichete [i astfel po]i (re)ordona orice informa]ie dup` propriul plac. Se [tie c` elementele vizuale de con]inut s\nt cele mai prizate \n mediul online. {i acest protest nu a f`cut excep]ie: mii de fotografii, c\teva filme pe zi care redau ce se \nt\mplase cu o sear` \n urm`, infografice, parodii [i chiar gif-uri animate au invadat Internetul autohton [i au ajuns \n presa occidental` [i oriental`. E de remarcat c` o te-

leviziune str`in` a ales s` transmit` [i s` comenteze protestul: Al Jazeera, al c`rei succes se datoreaz` tocmai felului \n care a reflectat „Prim`vara arab`“, probabil cea mai puternic` mi[care social` a deceniului. Protestele au redeschis gustul hermeneutic pe Internet. |n parte [i pentru c` nici o explica]ie nu poate fi complet` [i definitiv`, iar \n]elegerea e un proces complex, continuu, cu tot felul de capcane [i \nv\rtiri \n cerc. Au revenit platformele de comentarii \n prim-plan, reviste respectabile au \nceput s` fac` dezbateri \n format live-text, cu \ntreb`ri venite de la cititori. Dincolo de jocul mediatic destul de prost al celor care-[i v`d scaunele amenin]ate de proteste, dincolo de arta dezinform`rii [i de ma[in`riile de propagand`, \n sf\r[it a ap`rut o dezbatere despre valori, principii [i viitor \n societatea româneasc`. A[a cum au observat [i unii comentatori, dar [i un protestatar pe pancarta lui, tranzi]ia s-a \ncheiat [i temele anilor ’902000, agenda socio-cultural` de atunci s\nt dep`[ite. Probabil hashtag-ul care lipse[te e tocmai acesta: #viitorulromâniei.

n


Cosmin Manolache

|n America e noapte

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

lumina care p`trundea prin u[a \ntredeschis` i-am v`zut rictusul. Am mai str\ns un pic [i am cedat [i eu sc`p\nd c\teva sunete. Ne-am scos m\inile ca [i cum am fi smuls sufletul dintr-un trup neputincios. Imaginea asta am avut-o mult mai t\rziu. Atunci, la v\rsta aceea, \mi era cu neputin]` s` m` g\ndesc la a[a ceva, de[i p\n` atunci mi se \nt\mplase s` conduc la cimitir doi prieteni. To]i vorbeau \ntruna de ultimul drum, folosind numai cuvinte \n spatele c`rora moartea se furi[a de parc` ar fi fost datoare cu ceva greu de \napoiat. Ei, oamenii mari, erau de fapt ni[te caraghio[i, prefer\nd s` se ascund`, folosindu-se de un tertip copil`resc, \n loc s` vorbeasc` pe [leau. |n]elesesem prea bine c` deturnarea asta a adul]ilor nu era dec\t un joc mizerabil. N-am mai mers la [coal` aproape o s`pt`m\n`. Nici unul dintre noi nu mai putea scrie. Credeam c` sc`pasem, c` nu vom mai fi nevoi]i s` folosim stilouri, cret` [i toate chestiile alea plictisitoare care ne obligau s` ne trezim diminea]a devreme. Oricum nu-mi puteam imagina p\n` unde se va putea ajunge. Ne-am mai \nt\lnit de-atunci, dar nu de foarte multe ori. El \ncepuse primul, la vreo dou` luni dup`. Nu-mi venea s` cred. De obicei, c\nd auzeam vorbindu-se despre poc`i]i, \n minte \mi ap`reau figurile celor care excelau \n cele mai ciudate clasamente pe care cruzimea copiilor le inventa, scornind adev`rate categorii ale repulsiei: ceara din urechi,

mirosul de transpira]ie [i de r\nced, mizeria adunat` \ntre degetele de la picioare [i alte lucruri [i mai nasoale. Nu aveam mul]i din `[tia \n clasa mea, dar nimeni nu-i putea suferi. |i recuno[teai imediat [i din prima zi de [coal` erau muta]i \n spate, s` nu deranjeze. |[i ocupau locurile resemna]i [i erau l`sa]i s`-[i mestece t`cerile sub privirile \ncruntate ale celorlal]i. A[a mi-i \nchipuisem [i pe poc`i]i, dup` ce aflasem c` veri[oara tat`lui era din r\ndul acestor familii care puneau copiilor nume stranii. Nu-mi era deloc simpatic`, mai ales c\nd \i vedeam baticul alb transparent i]indu-se deasupra gardului nostru, apoi \ntreaga vestimenta]ie lipsit` de gust \[i f`cea apari]ia \n curte pe de-a-ntregul, al`turi de o vag` must`cioar` care indica absen]a masiv` a feminit`]ii. Totu[i, la Solomon v`zusem altceva, f`r` a putea spune ce anume. Poate pentru c` el m` \ndemnase s` scriu? Colegii mei t`cu]i [i indezirabili erau mai mereu \n pragul repeten]iei, niciodat` n-ar fi putut avea ceva \n comun cu scrisul de bun`voie. |mi zisese s`-mi notez \ntr-un caiet aproape orice mi se-nt\mpla \n timpul zilei. M-am tot \ntrebat apoi dac` nu cumva se datora ciudatei porniri pe care o avusesem atunci, la menghin`, dar foarte repede am ajuns s` i-o imit. Nu [tiu dac` durerea noastr` comun` ne \mpinsese \ntre foile dictando, s` scormonim printre m`run]i[urile zilelor. Dar, recunosc, n`stru[nicia asta cu jurnalul, care mi se p`rea

pagina 29

Prima oar` c\nd ne-am \nt\lnit cu adev`rat a fost \n fa]a menghinei. Ne uitam unul la altul [i ne era team` s` ne vorbim. Solomon era v`rul meu, aproape tot ce [tiam despre el. Mai auzisem unele lucruri de la ai mei, iar acolo, \n fa]a menghinei, eram convins c` a[ fi putut afla chiar mai multe. Mi se \nt\mplase s` m` trezesc fa]`-n fa]` cu un copil despre care s` nu fi [tiut mai nimic, dar dep`[isem faza asta. |n cazul lui, tocmai am`nuntul pe care-l aflasem nu de mult m` \mpiedica cumva s`-i vorbesc. Habar nu aveam de c\nd ai lui trecuser` la poc`i]i, \ns` observasem c` asta \i f`cuse s` se \ndep`rteze tot mai mult de celelalte rude. De fiecare dat` c\nd \i auzeam pe ai mei discut\nd despre p`rin]ii lui Solomon, ciuleam urechile de parc` ar fi fost vorba despre ni[te str`ini, ori ni[te rude din str`in`tate, a[a cum Leo, vecinul meu, avea o m`tu[` \n Grecia. Or`[elul nostru, a[a mic cum era, p`rea totu[i destul de mare pentru ni[te copii, [i `sta putea fi un motiv acceptabil pentru c\t de pu]ine [tiam despre v`rul meu. Ori poate c` ai mei se feriser` s` aib` prea mult de a face cu familia lui Solomon? Cine \n ora[ul nostru mai avea un nume a[a de ciudat ca al lui? E un nume din Vechiul Testament, \mi zisese tata [i cu asta m` b`gase [i mai mult \n cea]`. Dup` ce am fost prezenta]i unul altuia, i-am f`cut un semn din m\n` s` m` urmeze [i a[a am ajuns \n magazie, unde p`trundea foarte pu]in` lumin`. Tata depozitase acolo lemne [i c`rbuni, iar \ntr-un col] reu[ise s`-[i instaleze [i un banc cu scule, improvizat. Pe marginea acelei mese, care o vreme fusese folosit` \n buc`t`rie, tata montase o menghin` cafenie, vag atins` de rugin`. Am deschis f`lcile meghinei, i-am luat lui Solomon m\na st\ng` [i i-am b`gat degetele \n dantura plat` din font`, apoi l\ng` degetele lui le-am introdus pe-ale mele [i-am \nceput s` str\ng \ncet, privindu-l \n ochi. Nu zicea nimic, doar m` urm`rea cu privirea, docil ca un miel. Continua s` nu zic` nimic, nici un semn de \mpotrivire. C\teva minute bune nici unul dintre noi nu a scr\[nit. Auzisem de fr`]ii de s\nge, \ns` nu m` atr`gea s`-mi crestez m\na. Mama era asistent` medical` [i m-ar fi asaltat cu \ntreb`ri, s\ngele atrage \ntotdeauna aten]ia, pe c\nd o v\n`taie este trecut` mult mai u[or cu vederea [i trimis` cu vorba \n colec]ia universal` a semnelor de bun` purtare de care oricum nu ne puteam lipsi p\n` la v\rsta aia. Am continuat s` str\ng, nu c\t a[ fi putut, ci pentru a nu aduce durerea brusc, p\n` c\nd \n

DILEMATECA

AVANPREMIER~


pagina 30

c`-l apropie mai degrab` de grupul fetelor, avea ceva misterios. |ntr-o zi de vizit` la ai lui, Solomon m` chemase \ntr-o camer` \ntunecoas`, p`rea c` acolo dormea [i \[i f`cea lec]iile. Nu spusese c` e camera lui. Dar avea aerul unui teritoriu interzis, unde nu se putea s` calc sau s` respir dec\t \ncordat. Deschisese caietul \n care scrisese destul de mult [i-mi citise ca dintr-o carte secret`. Penumbra \n care fusesem atras precum o victim` ne transformase \n doi viermi, unul [u[otind cuvinte, cel`lalt absorbindu-le avid, unica posibilitate \ntr-un cerc al supravie]uirii. Nu prea \n]elegeam rostul acestei separ`ri temporare de lume, poate c` nu percepeam \ntru totul aerul acela clandestin, dar mi se p`rea c` tocmai str`duin]a de a m` introduce \ntr-o experien]` nemai\nt\lnit` \l f`cea pe Solomon s` fie deosebit. Trebuia s` fie o noim` c`reia poate i-a[ fi dat de cap doar repet\ndu-i obiceiul. |n credin]a poc`i]ilor se prea poate s` fi fost un sf\nt, unul de-al lor, m` g\ndeam. Apoi am aflat c` poc`i]ii nu prea cred \n sfin]i. S` fi fost totu[i un r`spuns subtil dat \nt\lnirii \n jurul meghinei, c\nd \i \nvine]isem m\na? G\ndul `sta m-a f`cut s`-l admir din nou pentru supunerea de atunci, din magazia \ntunecat`. Avea un aer nevinovat, \ntr-o familie ap`sat` de ciudate sentimente de vinov`]ie. De fiecare dat` c\nd se \nt\mpla s` \l vizitez, aveam senza]ia c` p`trund \ntr-o pe[ter`. Era ceva boln`vicios \n casa lor \ntunecoas`, f`r` televizor [i f`r` prea multe c`r]i. {i totu[i nu p`rea s` fie cu totul captiv lumii lor. Dup` \nt\lnirea aceea, ne-am v`zut de-ale noastre, uit\ndu-ne \ncetul cu \ncetul, el cu ai lui, \mpov`ra]i de credin]a lor oarb`, eu cu ai mei [i cu meciurile la stadion, al`turi de alte nimicuri, printre care zilele treceau f`r` s` simt prea tare c`, de fapt, erau ni[te ani care \mi schimbaser` pe nesim]ite trupul. |ntre timp se mutaser` din ora[. Auzisem \n discu]iile alor mei c` plecaser` \n America — Seattle, Washington. Trimiteau din c\nd \n c\nd c\te-o scrisoare ori o carte po[tal`. Ora[ul din ilustratele pe care le primeam era incredibil, mai ales \n cea cu totemul indian colorat, din Pioneer Square. Ni[te fra]i de-ai lor, poc`i]i americani, \i ajutaser` s` ajung` acolo, probabil urma[ii celor care \i puseser` cu botul pe labe pe indienii care continuau s` sculpteze totemuri, \ns` nu at\t pentru ritualuri c\t pentru a-i atrage pe turi[tii din lumea larg`. Vag \mi mai aminteam de primele lui \nsemn`ri [i \ncercam s`-mi \nchipui ce-[i mai scrie \n jurnal, acolo, \n America, unde totul era nou \n fiecare zi, spre deosebire de lumea plictisitoare de aici. Nu a durat mult p\n` c\nd l-am l`sat balt` pe-al meu, unul [i a[a firav, pe care sor`-mea \l predase apoi la maculatur`, al`turi de alte multe caiete de matematic` [i limba român`. Seattle luase locul lui Solomon, un nume devenit mai important datorit` ilustratelor pe care le primisem o vreme. {tiam, bine\n]eles, c` Seattle nu putea \nsemna altceva dec\t prietenia cu Solomon, dar nu mai mult de

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

AVANPREMIER~ at\t. Apoi, c` Solomon \nsemna \ns`[i America. {i c` America \nsemna, fire[te, Seattle. Nu erau posibile prea multe combina]ii. |n mintea mea dezvoltam un exerci]iu de echilibrare a impresiilor, \ncerc\nd s` m` hot`r`sc asupra termenului de care eram cu adev`rat ata[at: v`rul meu, un ora[ mare c`ruia \i contrapuneam or`[elul meu insipid sau ]ara tuturor posibilit`]ilor? Ca atunci c\nd \ncercam s` decid de ce prefer pl`cinta cu br\nz` [i stafide: datorit` br\nzei, stafidelor ori copturii? Oric\nd \mi aminteam de el, hot`ram c` trebuie s` aflu mai multe despre ora[ul unde ajunsese, \ns` totul se oprea brusc. Nu aveam de unde ob]ine a[a de multe informa]ii pe c\t de curios eram. |n schimb, aveam o hart` a SUA. G`sisem destul de repede ora[ul, undeva la mama naibii, nu foarte departe de Alaska, [i m` speriasem. Dintr-o agend` mic` \n care aveai la \ndem\n` tot felul de informa]ii, aflasem c` ne desp`r]eau zece ore. O vreme, c\nd le mai tr`geam fesurile pe fa]` celor mici, strig\ndu-le „|n America e noapte!“, o f`ceam cu acea cruzime pe care o are fiecare copil, dar de c\nd descoperisem diferen]a de fus orar, \ncepusem s` \n]eleg c` \n simplul joc cu trasul fesului se ascundea un adev`r [tiin]ific. Ba chiar mai mult, c` \n spatele acestui adev`r [tiin]ific st`tea ghemuit` povestea v`rului meu. Nu mai era nici o distrac]ie s` strig c` \n America e noapte. Cu toat` dep`rtarea asta, ceva m` lega de America. Ajunsesem s`-i memorez toate statele [i ora[ele lor importante, [i mai ales s`-mi imaginez cum Solomon c`l`tore[te \n acea ]ar` imens`, suprapun\nd scene din western-uri, din filme cu mafio]i, suspansul din Hitchcock ori tablouri vivante cu r`zboiul civil sau cu familii puritane [i servitori negri precum Kunta Kinte, melanjul din care se desprindea familia generoas` de poc`i]i care le f`cuse invita]ia de a l`sa România undeva \n urm`. {i mai \n]elesesem c` \ntre România [i America nu erau doar zece ore diferen]`, ci c\teva zeci de ani. S` \ntorci spatele României era ceva ce se mai \nt\mplase \n familia noastr`. Imediat dup` al Doilea R`zboi Mondial, o sor` a bunicului se m`ritase cu un neam] [i plecaser` \n noua Germanie Federal`. Nici despre ea nu [tiam cine [tie ce, [i ea l`sase totul \n urm`, f`r` a mai spera c` s-ar mai putea \ntoarce vreodat`. Nu [tiu ce ar mai fi ]inut-o aici. }ara era la p`m\nt, socialismul \nvinsese \n partea asta a lumii. M`car Solomon nu sc`pase dintr-un r`zboi. Printre altele, \n urma lui r`m`sese [i acea menghin` cafenie, care st` [i acum \n aceea[i magazie, ca un animal cu botul pe labe, gata s` mu[te doar c\nd vrea st`p\nul. O menghin` din familia ciocanului [i a secerii de pe steagurile comuniste, dar care existase [i \nainte ca \ntre noi [i lumea liber` s` cad` o Cortin` de Fier. De care parte era noaptea, \ntunericul? Acestui obiect greu [i t`cut \i fusesem st`p\n de-at\tea ori, m` ajutase s` \ndoi tot felul de s\rme, s` prind buc`]i de lemn, s` tai, s` dau g`uri cu borma[ina [i tot a[a. Me[teream nimicuri pentru a m` \n-

chipui mare \ntr-o ]ar` mic`, iar ea continua s` zac` [i s` a[tepte \n acela[i \ntuneric. S` ]in minte un ora[ tocmai datorit` ei, asta fusese o chestie excep]ional` pentru menghina lu’ taic`-miu. Am tot intrat acolo, obi[nuind s`-i mi[c de dou`-trei ori axul care urnea f`lcile alea de font`. De fiecare dat` o fac ca [i cum a[ manevra o ma[in` a timpului care ar putea s` \nghit` anii care ne despart de America [i de Solomon. Nici nu zici c-a trecut at\ta timp. Obiectele \ngr`m`dite \n magazie, odat` impregnate de via]a \n care ai mei le r\nduiser` un col]i[or al casei, [i-au dezlegat un miros al abandonului, asemenea ditamai combinatului chimic de la Valea C`lug`reasc`, pe l\ng` care treceam cu trenul \n copil`rie, \ntre timp transformat \n c\teva delu[oare otr`vitoare de p`m\nt [i de[euri. Cu toate astea, menghina din magazia lu’ taic`-miu \nc` func]ioneaz` [i continu` s` a[tepte. Taic`miu va \mplini \n cur\nd 70 de ani [i cred c` micul utilaj din font` \mi va supravie]ui acolo sau altundeva. *** Din c\nd \n c\nd m` g\ndesc c` Solomon e de cealalt` parte a zilei sau a nop]ii, c` atunci c\nd picioarele mele m` poart` aiurea, el viseaz` — [i invers. C` s\ntem o moned` aruncat` \n aer pentru a hot`r\ de partea cui e norocul. Habar n-am dac` ne vom mai revedea, iar asta trebuie s` fie un echivalent al plutirii continue a monedei \n aer, \ntr-o nehot`r\re aproape nesf\r[it`. {i c` poate c`z\nd totu[i pe p`m\nt, asta va coincide fie cu re\nt\lnirea noastr`, fie cu moartea unuia dintre noi. Atunci c\nd \i povestisem lui Marilyn despre v`rul meu ajuns la Seattle, \i sticliser` ochii ca dup` un pahar cu vodc`. Aveam deja un lucru \n comun, rudele din America. Un fel de a spune, pentru c` Marilyn era pentru familia ei de la Chicago ce era Solomon pentru noi. Ruda din România. M-a tot descusut, apoi m-a rugat s` pun ceva pe h\rtie — voia ca povestea asta cu Solomon s` fie amintirea ei de aici. |i spusesem c` mi-ar fi aproape imposibil, nu-l mai v`zusem de at\ta vreme, iar coresponden]a cu familia lui fusese \ntrerupt` la c\]iva ani de la plecarea \n America. Ca s-o fac, ar fi trebuit s` m` scutur un pic, s` v`d ce-ar mai r`m\ne de fapt din v`rul meu. Mi-ar fi pl`cut s`-i las amintire tot ce \i povestisem, numai c` \n felul `sta s-ar fi pierdut dup`amiaza \n care petrecusem ceva mai mult de o or` \n barul la care ajunsese s` fie barmani]a americanc` din Pardina. Era prima mea zi \n acea comun` de pe bra]ul Chilia, venisem din raionul meu de paz` cu un tractor, doar pentru c` un plutonier major tot insistase s` reiau contactul cu civiliza]ia. M` dumirisem repede c` de fapt voia s` m` cupleze cu o \nv`]`toare cam trecut`, cu care \mi aranjase o \nt\lnire cu un pretext ciudat. Cic` voia s` plece \n Grecia, s` munceasc` la ni[te rude [i era bine s`-[i lase apartamentul pe m\na cuiva serios, c\t timp urma s` fie plecat`. C\nd am \n]eles c` eu puteam fi motivul renun]`rii la plecarea ei \n Grecia, am \nceput s`-mi fac


DILEMATECA

AVANPREMIER~ spre el? Doar \i \ncropisem ni[te pove[ti, nimic mai mult. Iar dac` a[ fi f`cut-o, mai degrab` m-a[ fi folosit de cuvintele unor oameni din Seattle. I-am zis asta [i m-am gr`bit s`-i [i explic. Pentru c` Seattle \nseamn`, ca orice alt loc, o mul]ime de lucruri [i mai ales oameni, nu doar Solomon al meu. Un amestec asemenea oric`rui vis, de care te scuturi chiar \nainte de a te trezi. De unde s` iau oamenii `ia? Marilyn a z\mbit [i a mai tras un fum. Mi-a spus nu m-ai \n]eles, nu vreau ceva elaborat. Doar ce mi-ai povestit, ca [i cum te-ar fi \nregistrat cineva astea dou`zeci de minute c\t mi-ai vorbit de v`rul t`u. N-am [tiut ce s`-i mai spun, apoi a trebuit s`-[i vad` \n continuare de treaba ei la bar. A[ putea spune c` vreme de un an [i ceva o cunoscusem c\t de c\t, dar nu \ntr-at\t de bine c\t s` nu mai r`m\n` nici o f`r\m` de mister. Studiase antropologia [i ajunsese aici pentru a se documenta despre comunit`]ile de ru[i care migraser` \ncotro apucaser`, pentru a-[i putea p`stra vechile obiceiuri c`rora Petru cel Mare le pusese cap`t brutal. Acei credincio[i pe stil vechi peregrinaser` peste tot \n lume, ajunseser` chiar [i \n Alaska, \n Altai, \n Noua Zeeland`, ba chiar [i \n America de Sud, dar, \ncerc\nd s` se documenteze \ntr-o comunitate de-a lor, alesese \n final Delta Dun`rii, dup` ce o descoperise \n campus pe Nancy Mel, care deja avea o experien]` de c`l`torie \n România. Apoi s-a \nt\mplat s` m` mut [i s`-mi petrec \n Pardina aproape fiecare zi, vreme de doi ani. Ne cunoa[team destul de bine [i nu de pu]ine ori avea idei n`stru[nice pe care mi le \mp`rt`[ea doar mie. Poate c` nu era suficient de bizar pentru mine s` ne scriem, chiar dac` ne vedeam aproape zilnic, asta era o joac` pe care o acceptasem din lipsa de consisten]` a timpului, \ns` bizareria venea din faptul c` scrisorile ajungeau \n c`su]a po[tal` pe care ea o \nchiriase \n Tulcea [i aveau s` fie deschise \ntr-un viitor pe care nu-l puteam aproxima \n nici un fel. M-am tot \ntrebat dac`

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

Jimi Hendrix: „Purple haze all in my brain / Lately things just don’t seem the same / Actin’ funny, but I don’t know why / ’Scuse me while I kiss the sky.“ Theodore Roethke: „Suddenly they came flying, like a long scarf of smoke“ Nirvana: „I can’t see the end of me / My whole expanse I cannot see“ Bob McDonald & Jim Youngren (l\ng` Tacoma Airport Seattle): „Will the last person leaving SEATTLE — Turn out the lights.“ Sunny Jim: „Who says the lights are out in Seattle... NOT US! Two idiots.“ (ni[te oameni din Seattle) Cu toat` dragostea, Marilyn

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro

Informa]ii [i reclama]ii ABONAMENTE: 031.860.30.57; 031.860.30.85 (numere cu tarif normal, disponibile de luni p\n` vineri, \ntre orele 9 [i 18); e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Directori Publicitate: Costin VELICU Ionela DANA Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

nu cumva starea mea din momentul c\nd \i povestisem de Solomon, r`scolind ni[te amintiri aproape stinse, o \mpinsese la experimentul `sta. Apoi, peste al]i ani, c\nd am primit de la familia lui Marilyn coresponden]a oarb` pe care o avusesem cu ea o vreme, laolalt` cu romanul pe care i-l l`sasem amintire dup` ce reu[isem s` renun] la uniform`, toat` perioada aceea a izbucnit brusc cu toate detaliile ei. Marilyn murise [i l`sase indica]ii precise pentru toate lucrurile ce-i apar]ineau. Tot ce ne lega, acest pachet cu h\rtii \nsemnate haotic, dar cu pasiunea purific`rii, f`cuse drumul \napoi, \n România. Totul era scris \n român`, iar p`rin]ii \n]eleseser` c` aici le e locul. |mi scriseser` pe scurt ce se \nt\mplase cu fiica lor. Boala se agravase, apoi ap`ruser` tot felul de complica]ii care \nsemnaser` [apte luni de suferin]`. |n colet, al`turi de scrisori [i a[a-zisul meu roman, am mai g`sit un plic din care am scos o foaie. Am desp`turit-o [i sub un fel de titlu (sus [i la mijloc era scris numele lui SOLOMON) erau c\teva versuri sau ceva de genul `sta:

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

planuri pentru a pierde c\t mai mult timp prin comun`. Totu[i, am dormit la ea noaptea aia, dar \n camere diferite, dup` ce d`duse semnale erotice cu o insisten]` care m` f`cea de ne\n]eles \ntregii caste masculine. Fa]` de pustietatea peste care eram st`p\n de o lun`, cam vreo zece kilometri mai la est, Pardina putea fi numit` civiliza]ie. Chiar dac` blocurile cu dou` etaje nu erau nici pe jum`tate locuite iar penitenciarul fusese desfiin]at. Fo[tii de]inu]i, care dup` isp`[irea pedepsei ar fi trebuit s` locuiasc` acolo pentru a lucra \n continuare la muncile Deltei, se duseser` \n locurile de unde veniser`. Eram omul potrivit pentru un asemenea loc. Nici eu nu aveam de g\nd s` fac mul]i purici acolo [i nici \n uniforma militar`. Dup` [ase luni petrecute la Gura Porti]ei, unde deschisesem pentru prima oar` ochii \n mijlocul unui pustiu [i mai cople[itor, fusesem mutat \n partea asta a Deltei, pentru a \nlocui un c`pitan be]iv [i afemeiat. Asta mi se spusese. Abia trecuse o lun` de c\nd sosisem [i venise [i ziua c\nd plutonierul major m` adusese cu tractorul s` m` cupleze. C\nd intrasem \n barul de la etajul unu al unuia dintre cele opt blocuri, cerusem un ceai [i colega lui Marilyn se uitase la mine ca la un ciudat. Nimeni nu comandase vreodat` a[a ceva acolo. A trebuit s` iau o vodc`, de[i renun]asem de c\teva luni s` mai beau t`rie. D`deam ochii cu oamenii Pardinei pentru prima dat`. C\nd sosisem s` preiau pichetul de gr`niceri, era noapte [i maiorul \mi f`cuse o instruire scurt`, apoi m` trimisese imediat la Tatanir, unde aveam s` fiu noul comandant. |mi zisese s-o iau pe dig vreo c\]iva kilometri [i c`, la un moment dat, voi vedea cl`direa pichetului pe dreapta. |naintasem prin noapte aproape dou` ore p\n` c\nd am v`zut lumina unor becuri chioare. De data asta \i aveam \n fa]` [i pe oamenii Pardinei, nu doar pe gr`niceri. |i priveam [i [tiam c` \n cur\nd aveam s`-i v`d zilnic, c` o s` ne salut`m [i-o s` ajungem s` ne povestim tot felul de nimicuri, nu asta era problema. M` \ntrebam \n schimb cum de ajunsese Marilyn acolo. Intrase \n tura de dup`-amiaz` [i, cum trebuia s` scap cu orice chip de gazda mea [i nici nu prea aveam ce face altceva prin comuna aia pr`p`dit`, m-am refugiat din nou \n bar. Bine\n]eles c` aveam s` aflu. {i cum de vorbea al naibii de bine române[te. Nu [tiu cum de nu mi-am dat seama din prima c` ea era una din cele dou` americance care \nnoptaser` la Gura Porti]ei \n urm` cu c\teva luni: Marilyn McRauch [i Nancy Mel Parsons, prietena ei biolog, care dup` 1990 venea \n Delt` \n fiecare var` cu o echip` de cercet`tori. Ce t\mpit! Ea m` recunoscuse, dar a[teptase o reac]ie din partea mea. A[a mi-a fost u[or s` discut, dup` episodul de pe pontonul unde fuseser` cazate, [i, la un moment dat, am ajuns la Solomon. O priveam, tr`gea din ]igar` \ncet, \i st`p\nea bine fumul p`r\nd c` poate s` fac` orice cu el, [i m` g\ndeam tot mai mult la v`rul din America. Dup` ni[te ani buni, \mi amintise de el. Ce rost avea s` scriu ceva de-


pagina 32

DOCUMENTE Duiliu Zamfirescu c`tre Alexandru Zamfirescu Foc[ani, le 13/26 Avril 1919

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 88 l septembrie 2013

Mon cher Alex, Je profite du départ de Mr. Constantinescu (un inconnu pour moi, mais connu par Fritz) pour te faire parvenir les lettres de change demandées, portant mon aval, – dont une de 20 frs., valable pour 20.000, et l’autre de 5 frs., valable pour 5.000. – Depuis mardi dernier, je vous attends à Faraoane. J’ai passé des heures et des heures à regarder la chaussée de Foc[ani, dans l’espoir de voir poindre à l’horizon votre voiture. Enfin, aujourd’hui, samedi, j’ai compris que vous ne veniez plus. C’est une forme nouvelle de ce triste bonheur, d’attendre quelque chose qui ne vient pas. Rentré à Foc[ani, j’ai trouvé ton télégramme. A partir de lundi prochain, commencent les réparations de la maison. Ainsi, je ne pourrais plus vous recevoir avant un mois. A cette époque, je serai à Bucarest. Nous rentrerons peut être tous les trois, peut-être tous les quatre, avec Alexandra. Je te prie de fixer un appartement pour moi à l’hôtel du Boulevard, une chambre à coucher et un salon, avec salle de bain si possible. A défaut de salon, – le reste. Le tout pour un mois, à partir du 28 Avril vieux style (soit, le 11 Mai nouveau s.). Le prix, comme tu voudras. Malgré le plaisir que j’ai de vous retrouver et de connaître ma petite fille, je ne vous cacherai pas une certaine appréhension de revenir à Bucarest, de reprendre contact avec la vie agitée, la politique militante, l’Académie, les cercles, – qui portent, au bout, la désillusion. Je n’ose pas te dire le charme, toujours plus grand, de la solitude. C’est peut-être la dernière forme de l’orgueil. Je te prie instamment d’aller à l’administration des wagonslits et fixer mon billet (Foc[ani-Bucarest ou, s’il le faut, IassyBucarest) pour dimanche 28 Avril/11 Mai. (De Iassy, il devrait porter la date du 27/10). Il y a de nouveau interruption de trains et blocage pour Foc[ani entre deux ponts, Râmna et Putna. Peut être n’y a-t-il plus de wagon-lit. Si je pouvais trouver une auto!... Toutes mes tendresses ton Papa L’absence de Lasc`r se fera sentir au moment de mon départ pour Bucarest, qui coincidera avec le sulfatage des vignes. C’est une question très grave. Je te prie d’aller voir Mr. Gheorghiu, gendre du Gl. Vârtoyanu, auquel j’ai parlé à Foc[ani. Tu le trouveras au Ministère de la Guerre, faisant l’introducteur des Ambassadeurs à la porte de son beau-père. Il m’a dit qu’il suffirait d’un mot au colonel Atanassiade (ou Anastasiade), chef de la mobilisation au G.Q. Général, qui, paraît-il, est un aimable homme. (Il pourrait s’appeler aussi Atanasiu ou Anastasiu, si ce n’est pas Atanasescu.)

Ms 13912 Zamfirescu, Duiliu c`tre Zamfirescu, Alexandru Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.