Dilemateca8 mic by Dilema veche

100 PAGINI ● 5,50 LEI

ianuarie 2007

DILEMATECA Anul II ● nr. 8 ● ianuarie 2007

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI DOSAR

INTERVIU

Viciul lecturii

ANDREI PLE{U

FRAGMENTE

DILEMATECA

Florin Iaru Indigo

SUMAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

INFO Matei Florian, „Gaudeamus“: carte pentru minte, inim` [i literatur` de Nobel 6 Masa de lucru: Iulian T`nase, Robert {erban 7 CV (Carte de Vizit`): Nora Iuga 10-11 Simona Sora, Revista revistelor 12-13 3,14TECA 4

MERIDIANE

ANCHET~ 54-59 de Marius Chivu

Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete v-a adus critica literar`?

PROFIL 60-62 B. Elvin, redactor-[ef al revistei

Lettre Internationale

INTERVIU 64-71 Andrei Ple[u: „Umorul este, \n cazul

14-15 Ioana Bot, DADA reloaded

meu, o strict` form` de polite]e“

DOSAR 16-24 Alexandru Ofrim, Viciul lecturii

RECENZII 26-32 Literatur`

Sanda Cordo[, Paul Cernat, Lumini]a Corneanu, Lucia Simona Dinescu, Claudiu Constantinescu Convorbiri 31 Marta Petreu 32-33 Istorie Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 34-35 Politologie Magdalena Boiangiu, Bogdan Barbu Mentalit`]i 36 Alexandru Ofrim Filozofie 37 Alexander Baumgarten 38-39 Arte Anca Oroveanu, Drago[ Tudor Spiritualitate 40 Anca Manolescu

B. Elvin (paginile 60-62)

REPORTAJ 74-79 Adina Popescu, Despre destinul

literar al porcului „de b`t`tur`“ 80-82 Monica T`nase, Sacrificiul – 20 de ani \nchis pentru o bibliotec`

Andrei Ple[u (paginile 64-71)

DOCUMENTE 84-88 N. Bagdasar, |nsemn`ri

FRAGMENTE 90-97 Florin Iaru,

Indigo N. Bagdasar (paginile 84-88)

RUBRICI 25 41 42 51 53 63 72 89

Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Matei C`linescu, Recitiri {tefan Agopian, Crai de carte veche Ion Vianu, Portrete interioare Ioana Bot, C`r]i de plastic Alin Ionescu, Cine ce cite[te Florin Iaru (paginile 90-97)

EDITORIAL

Buna dispozi]ie \n cultur` Ne-am obi[nuit s` ne pl\ngem de slaba promovare a culturii române \n lume. Ne uit`m spre institu]iile statului, a[tept`m ca ministerul Culturii „s` ia m`suri“, \i acuz`m pe politicieni c` nu s\nt capabili s` priceap` ce \nseamn` cultura pentru imaginea României, dup` care revenim blaza]i la ocupa]iunile noastre de toate zilele. Dup` c\teva luni, lu`m totul de la cap`t: dezbaterile, lament`rile, a[tept`rile. {i tot a[a... Bine\n]eles, asemenea reac]ii s\nt legitime. Dar ele s\nt generate de cele mai multe ori de impresii, de opinii vechi [i greu de dezr`d`cinat ori de episoade [i experien]e personale ale unuia sau altuia dintre preopinen]i. Între timp, se \nt\mpl` tot felul de lucruri, dar, ocupa]i cu dezbaterea [i pre(a)ocupa]i de confirmarea opiniilor cu care venim de-acas`, nu le b`g`m \n seam`. Sau le aplic`m un fatalism str`mo[esc („ei, [i? mare lucru...“). Nu avem, de fapt, o adev`rat` cultur` a dezbaterii publice: ne exprim`m, pur [i simplu, \n public, afectele, st`rile, emo]iile personale; nu s\ntem obi[nui]i s` discut`m pe date concrete [i cu argumente ra]ionale. {i totu[i, un exerci]iu de g\ndire pozitiv` nu stric`. În anul 2007, Sibiul va fi „capital` cultural` european`“. Deocamdat`, se discut` despre acest fapt pe dou` coordonate: pe de o parte, s\nt criticate poticnelile ministerului Culturii [i ale altor institu]ii; pe de alt` parte, se gloseaz` despre efectele pozitive asupra „imaginii României \n lume“. Se discut` mai pu]in despre structura [i importan]a unei astfel de manifest`ri, despre faptul c` – \n primul r\nd – va fi vorba despre evenimente culturale concrete la care vor participa oameni vii [i adev`ra]i,

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Foto coperta I: Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 despre exerci]iul de comunicare \ntre arti[ti [i public pe care \l presupune un „serial“ de expozi]ii, concerte, spectacole desf`[urate de-a lungul unui an, despre participarea comunit`]ii locale la tot ceea ce va urma [.a.m.d. C`ci, p\n` la mult dorita „\mbun`t`]ire a imaginii României \n lume“, care e ceva abstract, „inefabil“ [i cu efecte pe termen lung, adic` un fel de „cioara de pe gard“, avem o vrabie \n m\n` pe care nu e cazul s-o lep`d`m: ne vom putea bucura, timp de un an, de evenimente culturale interesante. Iar acestea vor crea discu]ii [i ecouri \n primul r\nd \n România, vor readuce \n aten]ie cultura [i arta. Ceea ce nu e deloc pu]in: vom mai ie[i – poate – din blazarea de toate zilele care ne-a lipit ferm pe scoa]a cerebral` ideea c` s\ntem \nconjura]i de mitoc`nie [i prost gust. Asta, bine\n]eles, dac` lucrurile vor fi bine organizate; dar – a[i adùga – [i dac` noi, „cei din public“, vom fi suficient de bine dispu[i \nc\t s` mai trecem cu vederea eventuale b\lb\ieli de organizare [i s` fim aten]i la substan]a manifest`rilor. Mai mult` bun` dispozi]ie ne-ar trebui [i atunci c\nd vorbim despre traducerea autorilor români \n strìn`tate. Dac` facem bilan]ul ultimilor ani, observ`m c`, pe l\ng` Les Belles Etrangères (un eveniment, pe bun` dreptate, mult comentat), mai apar [i alte fisuri \n ghea]`: Institutul Cultural Român a ini]iat programe care sus]in traducerea autorilor români \n alte ]`ri ([i programele chiar func]ioneaz`), iar tot mai mul]i editori strìni se intereseaz`, din proprie ini]iativ`, de produc]ia editorial` de la noi (ca s` „ne pun` pe hart`“). A[a c` ar fi cazul s` bomb`nim mai pu]in. {i s` avem r`bdare. Între timp, p\n` c\nd marile edituri ale lumii se vor bate pe autorii no[tri, s` facem exerci]ii de bun` dispozi]ie. {i s` mergem la Sibiu. ■ Mircea Vasilescu

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Dana Zamfir (tel. 407.54.62; fax: 318.22.04; e-mail: dana.zamfir@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.54.23; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Matei Florian

„Gaudeamus“: carte pentru minte, inim` [i literatur` de Nobel La mai mult de o lun` de la \ncheierea T\rgului Interna]ional „Gaudeamus“ edi]ia a tresiprezecea, se dau premisele unui succes incontestabil: 92.000 de vizitatori; 430 de evenimente; 400 de expozan]i; 10.000 mp suprafa]`. Cum adunarea acestor termeni presupune nu doar un exerci]iu aritmetic, ci [i o imagine concludent` a pie]ei de carte \n anul de gra]ie 2006, r`spunsul, credem, \[i p`streaz` [i acum valabilitatea. Dincolo de forfota dintotdeauna, dincolo de v\nz`rile spectaculoase ale marilor edituri (Polirom, bun`oar`, estim\nd \ncas`ri ce se cifreaz` la peste 3 miliarde de lei vechi), reu[ita acestui t\rg nu s-a datorat at\t unei re]ete manageriale infailibile, c\t interesului uria[ pe care publicul a ajuns s`-l manifeste fa]` de carte. Din acest punct de vedere lucrurile s\nt c\t se poate de clare: este suficient s` vizitezi un t\rg precum cel organizat de Societatea Român` de Radiodifuziune \ntre 22 [i 26 niembrie 2006 ca s` realizezi c` toate acele lamenta]ii [i predic]ii sumbre privind soarta literaturii [i dispari]ia cititorilor s\nt infirmate, drastic, metodic [i la obiect, de o realitate deloc fardat` [i c\t se poate de obiectiv`. O defini]ie simpl` a dragostei pentru carte, redus` aparent la disconfortul oric`rei aglomera]ii, a fost dat` de ambuteiajele colosale care au paralizat circula]ia pe toat` durata ultimelor zile. C`, poate, tot acest talme[-balme[ pestri] [i cu evidente conota]ii balcanice ar fi putut fi evitat, c`, posibil, pavilionul central al Complexului Expozi]ional Romexpo nu este cea mai potrivit` loca]ie pentru o asemenea afluen]` de vizitatori, c`, incontestabil, editurile mici au fost dezavantajate de standurile cu dimensiuni modeste [i de amplasarea \n zone mai greu accesibile, c`, dilematic, interpretarea celebrului imn „Gaudeamus“ amintea de o epoc` trist`, patriotic` [i cu totul potrivnic` pie]ei de carte, c`, indiscutabil, oamenii de paz` ar fi trebuit totu[i instrui]i minimal pentru a renun]a la polite]urile de felul „gata, ai cump`rat destul, repejor acas` c` te a[teapt` nevasta“, s\nt obiec]ii formale care nu schimb` cu nimic fondul de succes al problemei. Pentru c`, \n pofida acestor neajunsuri organizatorice sau pete de culoare incert`, interesul publicului pentru carte a \ntrecut orice a[tept`ri.

În aceste condi]ii, Polirom a mizat c\[tig`tor pe Shalimar clovnul de Salman Rushdie, pe Cartea aleanului a lui Leonard Cohen, pe proasp`tul laureat al premiului Médicis Étranger, Norman Manea, sau pe romanele nou ap`rute semnate de Ion Manolescu sau R`zvan R`dulescu. Editura Humanitas nu doar c` a c\[tigat locul 1 la trofeele „Gaudeamus“ acordate expozan]ilor prin votul publicului [i, implicit, un stand gratuit cu suprafa]a de 12 mp la edi]ia viitoare, dar [i-a adjucat [i premiul de „Cea mai r\vnit` carte a t\rgului“ pentru volumul Despre bucurie \n est [i vest [i alte eseuri de Andrei Ple[u. La Nemira, Memoriile lui Casanova sau Numele meu a fost Iuda de C.K. Stead s-au num`rat printre cele mai bine v\ndute noi apari]ii. Grupul editorial RAO a fost \n schimb laureatul t\rgului, adjudec\ndu-[i la final Trofeul Gaudeamus. Ceea ce au avut de oferit organizatorii, \n afara intr`rii gratuite [i a unei tombole \n care premiul cel mare era o Dacie Logan, au fost \nt\lnirile cu trei scriitori francezi \n vog` – Lorette Nobécourt, Stéphane Audeguy [i Michel Crépu – [i, aparent, o idee nobil` [i revolu]ionar`: sumele rezultate din cump`rarea op]ional` a biletelor vor pune bazele Fondului Lectura care – conform comunicatului de pres` – „va fi utilizat pentru finan]area unor debuturi literare [i pentru traducerea unor scriitori români \n limbi de circula]ie interna]ional`. Astfel, a fost lansat` o campanie complex` al c`rei obiectiv, pe termen mediu [i lung, este ob]inerea unui premiu Nobel pentru literatura român`“. C\t` candoare [i naivitate patriotic` se ascunde \n acest demers, numai timpul [i bunul sim] ne vor r`spunde. ■

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Bazar Und` verde pentru Soljeni]\n la Moscova Cu o \nt\rziere semnificativ`, datorat` binecunoscutei sale disiden]e, primele trei volume (din seria de treizeci a operelor complete) ale laureatului Premiului Nobel pentru literatur` Alexandr Soljeni]\n, au fost prezentate la Moscova. So]ia scriitorului, Natalia, a ]inut s` precizeze c` romanul La roue rouge / Roata ro[ie va fi centrul acestei integrale. Totodat`, Natalia a confirmat c` jurnalul scriitorului care a \nso]it munca de 25 de ani la acest roman va fi publicat, \n premier`. Este interesant de [tiut c` Soljeni]\n, acum \n v\rst` de 88 de ani, consider` acest jurnal ca fiind „cea mai bun` oper` a sa“. „S`n`tatea lui Alexandr Isaievici Soljeni]\n este foarte fragil`. S\nt bucuroas` c` a v`zut \nceputul acestui proiect. Visez ca el s` tr`iasc` p\n` c\nd acesta se va termina, dar, din p`cate, nu cred c` acest lucru se va \nt\mpla“ – a mai ad`ugat so]ia sa. ■ Un castan pe cale de dispari]ie Prim`ria ora[ului Amsterdam a anun]at c` unul dintre cei mai faimo[i arbori descri[i vreodat` \n scrierile memorialistice, castanul Annei Frank, este pe cale s`-[i g`sesc` sf\r[itul. „S\ntem tri[ti, dar testele arat` clar c` este periculos s` conserv`m acest arbore“, a declarat Patricia Bosboom, reprezentant al Funda]iei „Anna Frank“. Copacul, care a ajuns \ntre timp la venerabila v\rst` de 150 de ani, se afl` \n gr`dina casei unde familia Frank [i-a petrecut doi ani din via]`, ascuns` de teama

Dilemateca v` recomand` ■ Pentru Cei Care Mai Vor {i Altceva

Dec\t Fleacuri Trendy (gen Houellebecqothomb), un volum cu V mare (printre altele, de la Viziune): V. de Thomas Pynchon (Editura Polirom, 2006). (Dan Stanciu) ■ Amos Oz, Cutia neagr` (Colec]ia „Cotidianul“, Editura Univers, 2006, trad. de Marlena Braester). Scris \n urm` cu treizeci de ani, romanul \[i men]ine prospe]imea nonconformist`. Pe structura unui epistolar (nu lipsit de st\ng`ciile genului), ne mi[c`m \ntr-un Israel deja postsionist, \n pierdere a utopiei de „popor ales“, dar cu nostalgia ei, cu toate pulsa]iile religios-na-

persecu]iilor naziste. Publicat pentru prima oar` \n 1947, Jurnalul Annei Frank a devenit nu doar una dintre cele mai traduse [i citite c`r]i din lume, ci [i o tulbur`toare m`rturie despre o copil`rie amputat`: pentru Anna, o feti]` de 13 ani, castanul [i turnul unei biserici din apropiere au fost singurele repere ale lumii exterioare \n toat` perioada c\t a stat \n ascunz`toare. Copacul va fi t`iat \n cursul acestui an. Prin altoire, autorit`]ile locale inten]ioneaz` s` planteze \n acela[i loc un castan identic genetic. ■ Bestseller guvernamental La doar o zi dup` apari]ia sa pe pia]` \n luna decembrie, Raportul comisiei de studiu privitor la Irak, de 160 de pagini, a atins locul 5 \n topul v\nz`rilor pe Amazon.com. Neoficial, Vintage, o subdiviziune a Editurii Random House, a estimat la 250.000 de còpii num`rul exemplarelor ce a[teapt` s` fie tip`rite \n perioada imediat urm`toare. În acela[i timp, pe site-ul Institutului P`cii din SUA au fost confirmate nu mai pu]in de 730.000 de desc`rc`ri ale acestui document. Succesul enorm era \ns` de a[teptat: conform raportului „dup` aproape 4 ani de r`zboi [i moartea a 2900 de solda]i americani, situa]ia din Irak este \n continu` agravare, iar abilitatea Americii de a influen]a evenimentele se diminueaz` drastic“. De[i documentele guvernamentale nu s-au num`rat printre lecturile populare, acest lucru a \nceput s` se schimbe odat` cu raportul comisiei privind evenimentele de la 11 septembrie. Speciali[tii \n domeniu sus]in c`, la fel ca atunci, studiul privitor la Irak va \nregistra 1.000.000 de exemplare v\ndute. ■

]ionaliste, cu fanatismele dreptei [i st\ngii asaltate de problema palestinian`, cu c\teva caractere de o vitalitate [i o senzualitate debordante. Oz e impecabil \n a r`suci pasiunile eterne [i la zi \ntre sarcasm [i tandre]e. Cu el, Israelul devine ]ara care f`g`duie[te contradic]iile. (Radu Cosa[u) ■ „Se pare c` e mai bine s` comi]i crimele dec\t s` le poveste[ti. Mai exact, unele crime s\nt onorabile, altele nu. Crimele \n mas`, cum ar fi r`zboaiele, cu mul]i ofician]i, se bucur` de un imens respect. Cultul lor este celebrat \n locul numit Istorie.“ Este vocea lui D.A.F. de Sade, vorbind \n aceast` carte pe dou` voci – [i scris` la patru m\ini – care este Macii b`tr\ne]ii. Sade la

ospiciu, co-semnat` de Anne Parlange [i Vincent Lestrehan (nr. 107 \n Colec]ia „Cartea de pe noptier`“): una din cele mai bune p`trunderi \n mintea „divinului marchiz“! (Alex. Leo {erban) ■ Marele Dic]ionar Larousse al psihologiei, coordonat de un colectiv de speciali[ti redutabili din \ntreg bazarul psi, de la psihanali[ti freudieni, la cognitivi[ti, profesori de psihopatologie [i statisticieni, tradus recent la Editura Trei. Ve]i g`si tot ce n-a]i g`sit \n dic]ionarul Roudinesco, \ntr-un limbaj clar, nepartizan [i bine adaptat \n române[te.(Simona Sora) ■ Confesiunile lui Max Tivoli de Andrew Sean Greer (Editura Humanitas, trad. Iulia Gorzo). Închipui]i-v` cea mai

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Bazar Biografia lui Disney, o carte „serioas`“ Atunci c\nd lui Neal Gabler i s-a permis accesul \n arhiva lui Walt Disney, singura condi]ie impus` a fost cea de a scrie o carte „serioas`“. Autorul unei lucr`ri pe care Hollywood Reporter o consider` „indispensabil`“, An Empire of Their Own: How the Jews Invented Hollywood, Gabler a respectat \ntocmai – spun jurnali[tii americani – regula jocului. Biografia lui Walt Disney prezint` detaliile unei vie]i prea pu]in idilice, dar, \n ultim` instan]`, \l absolv` pe cineast de partizanatele antisemite. Gabler nu omite \ns` transformarea lui Disney dintr-un distins apolitic \ntr-un combatant feroce anticomunist: pe fondul unor greve care au oprit produc]ia la Alb` ca Z`pada, a devenit convins c` „du[manul este comunismul... care s-a strecurat la Hollywood precum un cal troian ce amenin]` valorile democra]iei“ [i, implicit, munca sa de o via]`. Despre artistul Disney \ns`, biografia scris` de Gabler nu las` loc de polemici: a fost [i va r`m\ne un geniu. ■ Rushdie lini[tit \n privin]a fatwei Conform cotidianului portughez Publico, citat de AFP, Salman Rushdie a declarat cu prilejul unei conferin]e ce a avut loc \n decembrie la Porto c`, \n acest moment, nu se mai teme pentru via]a sa. „Nu [tiu ce g\ndesc despre mine iranienii \n afara faptului c` la un moment dat dramatic` poveste de dragoste care ar putea purta urm`torul motto din Proust: „Dragostea, mereu ne\mplinit`, tr`ie[te pentru totdeauna \n clipa care va veni“ [i care ar putea fi povestit` \ntre aceste dou` fraze: „Fiecare dintre noi este iubirea vie]ii cuiva“ [i „Am a[ternut pe h\rtie c\t` via]` am putut \ndura“. (Marius Chivu) ■ Victor Erofeev, Stalin cel Bun, roman, Editura Paralela 45. Înving`tor \n lupta declan[at` \mpotriva lui de cei pe care i-a persecutat, de cei care i-au comp`timit pe persecuta]i, de intelectuali care \i urau pe bol[evici [i de intelectuali dezam`gi]i de bol[evici, Stalin domin` de aproape un secol, nu doar via]a politic`, ci [i pe cea sentimental` a Rusiei. La 25 de ani dup` ce Almanahul Metropol, elaborat ilegal de 25 de scriitori sovietici, confirma \n Occident rea-

[i-au dorit s` m` omoare, iar acum par s` nu mai fie interesa]i de acest lucru.“ Cu acela[i prilej, scriitorul britanic a mai ad`ugat: „Nu am perceput niciodat` ceea ce mi s-a \nt\mplat ca un instrument publicitar pentru c`r]ile mele. Dac` cineva are \ndoieli \n privin]a asta, \i recomand din toat` inima s` experimenteze ceea ce am tr`it eu.“ Dup` cum se [tie, Rushdie a fost for]at s` se ascund` mai bine de un deceniu, dup` ce romanul Versetele satanice i-a atras condamnarea la moarte din partea ayatollahului Khomeini pentru pretinsa blasfemie la adresa Islamului. ■ SMS-uri poetice Sub deviza imbatabil` „Arta trebuie s` ]in` pasul cu timpul“, Compania Euro-Art Serv din T\rgovi[te a demarat prima edi]ie a Concursului Interna]ional de Poezie prin SMS. A[a cum precizeaz` comunicatul organizatorilor, sms-urile poetice se vor \nscrie \n limita de 160 de caractere \ntr-o competi]ie care, la prima vedere, pare s` constituie un aliaj redutabil \ntre hai-ku [i tehnologia de ultim` genera]ie. Conform aceluia[i comunicat: „Într-o vreme \n care s\ntem marca]i de grab` [i uitare a valorilor noastre suflete[ti, iat` c` oferim o [ans` creatorilor de toate v\rstele de a-[i exprima g\ndurile poetice \ntr-un mod c\t se poate de modern [i practic: prin SMS“. Doritorii se pot \nscrie la num`rul de telefon 0040740-643071 p\n` la 31 decembrie, ora 23,59.

litatea rezisten]ei, dup` descompunerea URSS [i adulterul poporului rus cu democra]ia, epoca stalinist` r`m\ne principalul sistem de referin]` al binelui. Victor Erofeev – unul dintre autorii Almanahului – a intrat \n disiden]` din vilele nomenclaturii: pentru el desprinderea de Stalin a \nsemnat desp`r]irea de tat`l temut, admirat, iubit, p`r`sit. A izbutit s` ajung` la adev`rul tat`lui, dar cel al lui Stalin l-a cople[it: „Stalin are copyright-ul totalitarismului magic. Volgogradul va deveni \n cele din urm` Stalingrad. Stalin nu trebuie reabilitat pentru c` el e deja reabilitat. Sufletul rus e \n esen]` stalinist“. O carte de citit de c`tre cei care cred c` anticomunismul nu se poate dispensa de cunoa[terea comunismului. (Magdalena Boiangiu) ■ Recomand cu \ngrijorare Povestea unui idiot spus` de el \nsu[i a catala-

■

nului Félix de Azúa, tradus` de cur\nd la Polirom de Ion Cre]u. Ini]ial mi s-a p`rut de[tept titlul, apoi romanul cu totul. Mi se face [i fric`. (Claudiu Constantinescu) ■ No Logo. Tirania m`rcilor de Naomi Klein, ap`rut` la editura comunicare.ro. Dac` ave]i oarecari porniri anticapitaliste, o s` v` plac`. Dac` lucra]i \n publicitate sau marketing, o s` v` enerveze. Dac` s\nte]i mai degrab` indiferen]i fa]` de marca pantofilor pe care-i purta]i, o s` afla]i multe lucruri interesante. Oricum, cartea merit` citit`: a f`cut v\lv` \n lume, e scris` foarte bine [i pune o problem` important` – domina]ia brandurilor \n lumea \n care tr`im. Uneori, excesul de ideologie „anti“ stric`, dar documentarea e excelent` [i multe dintre analize, corecte. (Mircea Vasilescu)

Walt Disney

Salman Rushdie

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Masa de lucru Iulian T`nase: „Scriu, trìesc [i \mi place s` scriu despre ceea ce trìesc“ Am bùt mult` cafea \n ultimii ani [i, diminea]a, priveam fascinat desenele \nspumate care se formau pe luciul cafelei aburinde, pe care tocmai o turnasem din ibric \n can`. Am c\teva sute de poze cu cafelele pe care le-am bùt \n ultimii ani. Acum c\teva s`pt`m\ni mi-am adunat toate aceste fotografii [i m-am g\ndit c` ar merge s` scriu un text \nso]itor. A ie[it un poem spumos, de vreo 30 de pagini A4, c`ruia i-am zis „Manualul Îmbl\nzitorului de Cafele“. Înc` lucrez la acest poem, care con]ine o doz` foarte serioas` de umor. În momentul de fa]` fac ultimele retu[uri la o carte de vreo 200 de pagini, alc`tuit`, \n marea ei parte, din vise. A[ putea s`-i zic roman, dar, dup` toate rigorile acestui termen, nu e roman. Dac` ar fi s`-l numesc \n vreun fel, i-a[ zice tratat de oniroman]ie. Poate c` asta [i este, de[i nu s\nt sigur. Îi las pe criticii literari s` pun` diagnostice [i s` dea verdicte, fiindc` e clar c` le place s` fac` asta, de[i observ (oarecum amuzat, oarecum revoltat) c` s\nt destui care scriu

despre lucruri pe care nu le \n]eleg. Mai am \n vedere o edi]ie rev`zut` [i substan]ial adùgit` a Iubitafizicii, fiindc` anul trecut s-au mai \nt\mplat ni[te lucruri [i am mai scris c\teva zeci de pagini care ]in de domeniul [tiin]ei iubirilor imaginare. Pentru num`rul 2 al publica]iei Athanor. Caietele Funda]iei „Gellu Naum“, am \nceput s` lucrez la un eseu despre orbire, mai exact, despre orbirea (voluntar` sau nu) \n poezia ([i via]a) lui Gellu Naum. (În Teribilul interzis, Gellu Naum spune: „Poetul vede \n m`sura \n care orbe[te“ [i „Singurul pictor pe care l-am cunoscut era orb“ – se referea, desigur, la pictorul Victor Brauner, de care l-a legat o mare prietenie.) Ar mai fi [i alte proiecte de c`r]i la care m` tot g\ndesc de c\]iva ani [i la care am mai bricolat c\te ceva. Este vorba de o serie de teritorii/]`ri imaginare, unde se \nt\mpl` diverse lucruri care, poate, s-au [i \nt\mplat deja. Scriu, trìesc [i \mi place s` scriu despre ceea ce trìesc. ■

Robert {erban: „În loc s` fi scris zece poeme \ntr-o lun`, am scris zece editoriale“ La sf\r[itul lui decembrie se \mpline[te un an de c\nd m-am \ntors de la Krems (Austria), unde am avut o burs` literar`. Am stat pu]in (ce-s dou` luni la scara istoriei… literaturii!?), dar cu folos, c`ci am scris aproape zilnic, c\teva ore. {i astfel am reu[it s` termin o carte de poezie, Cinema la mine-acas`. De[i atunci c\nd am revenit acas` am fost hot`r\t s` aloc un timp mult mai mare cititului [i scrisului (chiar [i cinemaului), s` fiu mai aproape de literatur`, [i s` spun „nu“ feluritelor „tenta]ii“, n-am reu[it s` m` ]in… tare. În loc s` fi scris zece poeme \ntr-o lun`, am scris zece editoriale. În loc s`-mi fi continuat romanul \nceput la Krems, m-am dus pe la tot felul de evenimente, mai mult sau mai pu]in culturale, fiindu-mi greu s`-i refuz pe cei care m-au invitat (deseori cu insisten]`). În loc s`-mi fi terminat cartea de proz` scurt`, din care mai lipsesc vreo trei-patru piese, m-a furat peisajul… media. În loc s` citesc c`r]i, am citit reviste. În loc s`-mi

fi r`spuns mie, am f`cut-o pentru tot felul de „anchete“. Prin urmare, am stat tot anul \ntr-o a[teptare defensiv`, de[i, structural, s\nt hiperkinetic. Dar probabil c` fondul meu lene[ a fost activat de minunea care mi se \nt\mpl`: s\nt tat`. De [apte luni tr`iesc cu aceast`… veste, care a prins contur [i a crescut \ntruna \n p\ntecele Dianei, so]ia mea. V`d cum se mi[c` feti]a (c`ci b`rba]ii de[tep]i fete fac, cum m-a anun]at Adriana Babe]i), f`r` s-o v`d. Adorm cu m\na deasupra ei, iar ea \mi protejeaz` somnul. E o bucurie care o „bate“ pe cea a scrisului, [i care, probabil, \mi anesteziaz` instinctul literar. Aten]ia mea interioar` e focusat` pe… burtica mi[c`toare. Dar [tiu c`, dup` ce feti]a se va na[te, adic` \n ianuarie, voi scrie pentru ea, \n orele \n care \i voi veghea somnul, [i poezii, [i proze, [i romane, [i teatru. {i astfel, la un an dup` \ntoarcerea din paradisul literar austriac, m` preg`tesc s` intru \n altul. Cu dreptul. ■

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

INFO

CV (Carte de Vizit`)

Nora Iuga Cine s\nt eu? O femeie, noaptea, \n fa]a ma[inii de scris \ntr-o mic` buc`t`rie dintr-un cartier cu blocuri muncitore[ti de la periferia Bucure[tilor. Vecinii m` salut` fiindc` m` v`d uneori la televizor prob\nd p`l`rii, citind poezii care sun` frumos, dar p`cat c` nu se \n]eleg. M` mir c` nu le par ridicol` – am uitat s` v` spun c` am 75 de ani [i scriu numai despre dragoste –, am emis chiar o teorie c` instinctul erotic e mai inteligent dec\t inteligen]a [i de atunci s\nt mereu invitat` la cluburile tinerilor poe]i s` ]in conferin]e despre „al doilea erotism“. Am avut o via]` frumoas`. La cinci ani mi-am \nso]it p`rin]ii – tata a fost muzicant [i mama balerin` – \ntr-un turneu de doi ani \n Germania, Belgia [i Olanda. Cred c` v-am exasperat cu declara]ia asta; singurul atu pe care-l are un c\ine f`r` pedigri e s` fie c\ine de circ. Nu am o identitate etnic` bine precizat` pentru c` jum`tate m` trag din leag`nul cezaro-crìesc, jum`tate din Balcanul \ncremenit. V` pot da [i exemple: am avut un bunic ungur [i o bunic` s\rboaic`, un bunic neam] [i o bunic` grecoaic`. La noi \n cas` nu se g`sea nici un ziar, cred c` politica a fost ultimul cuv\nt pe care l-am \nv`]at, \n schimb, peste tot te \mpiedicai de viori [i pantofi de balet. Via]a mea a fost foarte frumoas`. Primul meu iubit a fost Eugen, bìe]a[ul buc`t`resei din Remscheid unde mergeam la gr`dini]` [i luam lec]ii de balet ca s` dansez pentru el. Cum spuneam, via]a mea a fost foarte frumoas`. C\nd aveam 10 ani, România a intrat \n r`zboi al`turi de Ax`, la 15 ani am dansat pentru prima dat` la Cercul Militar, cu un soldat sovietic pe care-l chema Serioja [i era foarte blond. Pe urm`, fra]ii no[tri r`s`riteni ne-au vizitat de c\teva ori acas` [i Omama a ascuns ceasurile, bijuteriile [i bl`nurile mamei \n cuf`rul plin cu fìn`; dup` c\teva sticle de vodc` s-a terminat kazaciocul, bìe]ii blonzi cu boneta pe ureche [i-au scos kala[nicovul, tata a \nceput s` c\nte Sonata Kreutzer, vajnicii lupt`tori au pl\ns p\n` la ziu`, m-au str\ns \n bra]e, mi-au spus „oceni krasivaia dievotcika“, m-au pupat pe frunte [i au plecat. Am uitat s` spun c` fìna din cuf`r era de contraband` pentru c` la brut`rie ne luam m`laiul pe cartel`. Am avut o via]` foarte frumoas`. La 12 ani am scris prima poezie despre luna mai [i despre un prin] care iubea o prin]es`, „doch sie konnten zusammen nicht kommen, des Wasser war viel zu tief...“ – eram la Sibiu, \nv`]am la Ursuline [i vorbeam nem]e[te. Primul meu volum de

versuri, cu titlul Vina nu e a mea, l-am publicat \n 1968; tocmai se deschisese armonica. A[a spuneam noi c\nd cenzura o l`sa mai moale. „Acum e momentul, s-a deschis armonica!“ „Acum mucles, s-a \nchis armonica!“ Ei bine, al doilea volum, care se numea Captivitatea cercului, a ap`rut exact c\nd s-a \nchis armonica; a fost interzis, [i 8 ani de zile n-am mai avut voie s` public un r\nd fiindc` „erotismul morbid“ al versurilor mele trebuie s` fi fost un fel de heroin`, dac` religia era opium pentru popor. Am avut o via]` foarte frumoas` [i plin` de aventuri. Vara mergeam cu b`rbatul meu, poetul George Almosnino, [i cu bìatul nostru, Tiberiu, care nu era \nc` prim-balerin la Opera Român`, s` vizit`m frumuse]ile patriei: F`g`ra[ii, Bucegii, Marea Neagr`, Delta, dansam cu lipovenii la 2 Mai p\n` la ziu` [i f`ceam dragoste pe rupte, nu cu lipovenii. Unii poe]i mai se \necau, unii mai mureau de com` alcoolic`, unii din cauze necunoscute... nu [tiam cum arat` lumea de dincolo de grani]`, nu aveam termen de compara]ie [i p\n` la \nceputul anilor ’80, c\nd am \nceput s` murim [i de foame, totul ni se p`rea normal. Armonica s-a deschis din nou, am re\nceput s` public, am luat [i premiul Uniunii pentru volumul Opinii despre durere, eram fericit`. Am avut o via]` frumoas`. La [aizeci de ani am ie[it din comunism. Prima c`l`torie \n strìn`tate a fost la Viena, la un congres interna]ional de poezie... C\nd am trecut Dun`rea cu trenul \n Ungaria [i am v`zut podurile [i \n dreapta Pesta [i \n st\nga Buda, am spus: „Iat` lumea nou`!“. Budapesta era America mea. Am avut o via]` frumoas`, o talie de viespe [i o energie de taur. Am lucrat 34 de ani \n c\mpul muncii semn\nd condica la 7 diminea]a [i ie[ind din Casa Sc\nteii la ora 16. Tot 34 de ani am \mp`r]it poezia [i patul cu un om grozav [i, dac` exist` un paradis pe lumea asta, el mi l-a dezv`luit. Bìatul meu e foarte ocupat; m` \nva]` c` iubirea se ur\]e[te \n ochi [i se \nfrumuse]eaz` \n g\nd. De aceea nu ne vedem. Poate ar trebui s`-i mul]umesc. Pentru tot ce-am pierdut mi s-a d`ruit timpul; mi-am fost red`ruit` mie [i scriu. ■

INFO

Revista revistelor ■ O \ndrept`]ire

mai presus dec\t a oricui Num`rul „In memoriam Lucian Raicu“ al României literare (\n care semneaz` George B`l`i]`, Nicolae Breban, Matei C`linescu, Livius Ciocârlie, Ilie Constantin, Gabriel Dimisianu, Ileana M`l`ncioiu, Alex. {tef`nescu) este probabil cel mai consistent omagiu adus criticului \n ultimii ani \ntr-o revist` româneasc`. În „Ultima desp`r]ire“, Matei C`linescu face un tulbur`tor portret al prieteniei, continuate [i \n exil, cu Lucian Raicu [i Sonia Larian, prozatoarea de mare clas` [i so]ia criticului: „Sunam [i-mi deschidea \ntotdeauna Sonia. O \mbr`]i[am, apoi \l \mbr`]i[am pe el, to]i trei emo]iona]i. La un pahar de «vin onest» st`team dup` aceea ore \ntregi de vorb` despre oameni [i vremuri, vechi [i noi. Eram fascinat de inteligen]a moral` a lui Raicu, p`trunz`toare ca un burghiu, de sensibilitatea lui fa]` de cele mai fugare nuan]e de vorbire sau de comportament, ca [i de memoria lui vast`, din care extr`gea cu o delicate]e de arheolog amintiri de o precizie brusc str`lucitoare din via]a noastr` «anterioar`», amintiri pe care le recuno[team imediat, de[i le uitasem. În schimb, mai ]ineam [i eu minte unele lucruri care dip`ruser` din memoria lui: era ca [i cum am fi fost prin[i \ntr-un foarte complicat joc de puzzle al amintirilor“. Depre „mirajul lui Lucian Raicu“ scrie Livius Ciocârlie, dar [i despre o \ndrept`]ire incontestabil` de a vorbi (scrie) despre operele altora: „Îndrept`]irea lui, a lui Lucian Raicu, de a ne vorbi, noi, v\rstnicii, o cunoa[tem prea bine [i o a[ez`m mai sus dec\t pe a oricui. O cunosc [i mai tinerii? Dac` nu, nu [tiu nici c\t au de pierdut. S\nt \ns` sigur c` atunci c\nd spiritul alert, zv`p`iat, capricios nu va mai domina scena, opera lui Lucian Raicu va reveni, al`turi de acelea ale marilor no[tri critici, \n prim plan…“. Poeta Ileana M`l`ncioiu poveste[te, sub un titlu \mprumutat de la Lucian Raicu, Critica – form` de

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 via]`, ultima \nt\lnire cu Raicu la Bucure[ti, dar mai ales despre felul \n care criticul era el \nsu[i \n scris ca [i \n via]`. C\nd vin de la Ileana M`l`ncioiu asemenea cuvinte, au greutatea unei palme morale: „Dar a murit \n s`r`cie [i \n singur`tate, pentru c` oficialit`]ile noastre politice [i culturale care fac praf o mul]ime de bani publici sub pretextul recuper`rii exilului nu au dat nici un semn c` le pas` de ce se \nt\mpl` cu el. Iar el nu putea cere restitutio in integrum pentru cele c\teva mii de pagini de cea mai bun` calitate pe care le-a l`sat literaturii române“. Într-adev`r, mai ales autorit`]ile noastre culturalice[ti ar fi trebuit s` [tie de mult` vreme c` o oper` unic`, precum cea a lui Lucian Raicu, merita reeditat` integral, discutat`, tradus` [i promovat` \n alte ]`ri, \n locul unor ilizibile lucr`ri de doctorat [i al unor c`r]i de m\na a pai[pea, editate pe bani publici sub dezastruosul pretext de a nu concura pia]a editorial` liber`. Minunata carte despre Gogol a lui Raicu a fost deja tradus` (de Odile Serre) \n 1994 [i publicat`, f`r` ajutor românesc, la Editura L’Âge d’Homme din Lausanne. De aici ar trebui pornit – poate astfel ne vom sim]i [i noi mai \ndrept`]i]i s` particip`m la diferite t\rguri, colocvii [i simpozioane… ■ Noua [i vechea

literatur` În noiembrie, la T\rgul de Carte „Gaudeamus“, s-a lansat revista Noua literatur`, editat` de Uniunea Scriitorilor [i condus` de Lumini]a Marcu. Primul num`r, alert [i alternativ, schi]eaz` doar programul prezenteist al publica]iei. Editoarea exclude, \n editorial, polemicile, manifestele, grupurile exclusiviste [i chiar concuren]a cu celelalte reviste culturale (obiective la fel de complicate \n fapt ca apari]ia unei noi reviste literare \n peisaj!), descriind profilul Noii literaturi ca pe unul pur [i strict literar: „Exist` o literatur` nou`, care s` o dea la o parte pe cea veche? Nu [tim \nc` s` r`spundem la cea de-a doua parte a \ntreb`rii. Dar ce [tim cu siguran]` e c` exist` o literatur` nou`. Literatura care se scrie acum. În România [i \n str`in`tate. Dac` exist` o idee de baz` a revistei Noua literatur`, aceasta este: s` ofere spa]iu scriitorilor activi de ast`zi. Nu neap`rat foarte tineri, nu exist` o condi]ionare de v\rst` biologic`, exist` doar una de prezen]` \n spa]iul public“. Iat` a[adar polemica, manifestul, grupul [i concuren]a: polemica cu „b`tr\nicio[ii“, cum le spune Simona

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

INFO

Popescu \n cel de-al doilea editorial, conservatorilor. Aten]ie \ns`, ei pot fi oricine, mai ales cei ale c`ror idei nu ne plac. Oricum, p\n` la urm` e o bun` idee s` se scrie (literatur`) cu c`r]ile pe mas`, iar textele din acest prim num`r s\nt realmente de citit: de la interviul cu Ana-Maria Sandu sau nea[teptata proz` („Unghiile“) a lui Mihai Chirilov p\n` la dosarul depre sexul literaturii sau ironicul text al lui T.O. Bobe despre surprizele Premiului Nobel pentru Literatur`: „…\i mul]umesc domnului Cristian Tudor Popescu. V`z\ndu-l, mi-am dat seama c\t de idiot am fost ani de zile, c\nd n-am citit din principiu autori de care auzeam doar dup` ce primeau Premiul Nobel. Fire[te, n-o s` v\nez de-acum \nainte laurea]ii dup` o list`, \ns` cel pu]in n-o s` m` mai feresc de ei. {i \mi asum dreptul de a spune c` \mi plac sau nu, abia dup` ce o s`-i citesc“. Iat` o bun` premis` de a vorbi despre literatur`.

Rochefoucauld) sau critica literar` (vezi Blanchot, Harold Bloom, Susan Sontag, David Lodge, \n c`r]ile lor de critic`!) s` te declaseze stilistic [i axiologic. A[a cum a[ fi mirat` p\n` la stupefac]ie dac` un roman de formare ca Zbor \n b`taia s`ge]ii, o autofic]iune precum U[a interzis` sau o utopie ca Despre \ngeri s` nu poat` fi citite (m`car tipologic) ca opere literare. Cum Florin Iaru este nu doar un scriitor adev`rat, ci [i unul dintre pu]inii care spun exact ce cred (f`r` griji pentru imagine, protectori sau tabere culturale), a[ vrea s` \n]eleg bine ce spune. {i nu cred c` spune altceva dec\t spunea Mircea Martin \ntr-una dintre conferin]ele revistei Cuvântul, atunci c\nd le repro[a „p`ltini[enilor“ c` au folosit (pentru omologare) zona vie]ii literare – pe care o dispre]uiau, dar care era singura scen` de afirmare \n România comunist`. Cam acela[i lucru spunea [i N. Steinhardt (premonitoriu) \n finalul unui binecunoscut articol din 1983, „Catarii de la P`ltini[„: „Cine, \n clipa inexorabilei evalu`ri, mai [tie care a fost \mp`ratul [i care o[teanul, care domnii [i care supu[ii, care filosoful [i care b`canul? Incertitudinea, relativitatea, coinciden]a contrariilor atunci se vor manifesta mai derutant [i mai \nfrico[`tor ca oric\nd. S` fie a[adar bucuro[i cei \n cauz` de binele pe care-l fac, de minunatele cuno[tin]e pe care le-au deprins, de talan]ii lor pu[i la dispozi]ie [i ner`ma[i str\n[i \n [tergare, dar s` nu le fie strìn` nici smerenia [i nici compasiunea pentru mai pu]in d`rui]ii dec\t ei, pentru cei care-[i petrec gùnoasa lor existen]` \ntru superficialitate, eseistic`, literatur` (s.m.) [i alte diverse forme de am`gire“. Cam asta spune [i Iaru despre cei mai cunoscu]i membri ai {colii de la P`ltini[: nu po]i folosi, \n „sistemul tù de iluzii“, o conven]ie pe care nu dai prea mul]i bani. Patapievici a nimerit – ca de obicei – la mijloc. Dar cu Manolescu ce-o fi avut?

■ Ce e literatura? În num`rul pe decembrie al

revistei Idei \n dialog, Florin Iaru \[i precizeaz` termenii unei afirma]ii din Evenimentul zilei care deja a f`cut valuri: „Eu cred c` a fi scriitor e o meserie… A fi scriitor implic`, pentru mine, o anumit` \ndem\nare de a crea lumi virtuale, de a trezi emo]ii estetice [i de a produce transform`ri \n limbaj. Scriitorul \ncearc` o deplasare a jaloanelor estetice. (…) De aceea c\nd i-am v`zut pe ace[ti autori de raftul trei al literaturii beletristice (G. Liiceanu, A. Ple[u, H.-R. Patapievici, N. Manolescu – n.m.) \n primii zece, mi-am permis s` spun c` nu s\nt scriitori. Pentru c` nu [i-au dob\ndit celebritatea sau notorietatea scriind literatur`. Pentru domniile lor, cel mai important lucru a fost transmiterea corect` [i elegant` a unui mesaj, fie el despre \ngeri, sfin]i, teologie, antropologie, istoria culturii. În aceast` \ncercare grea… domnii \n cauz` nu [i-au propus \n final dinamitarea estetic` a prezentului, o nou` sensibilitate poetic`, crearea sau prefigurarea unei lumi noi, ci descrierea p\n` \n cele mai mici am`nunte a unei opinii personale \ntr-o disput` academic` [i su]inerea logic` a discursului propus. Ca dovad` c` nici unul dintre cei patru nu a folosit cuvintele: cur, c`cat, [toarf`, nu a inversat topica, nu s-a lansat \n anacoluturi cu valoare reprezentativ`, n-a l`sat pagini goale, nu a inventat un limbaj poetic“. M-a[ mira ca pentru Florin Iaru (care nu e, orice s-ar zice, un jakobsonian \nt\rziat sau un purist al genurilor) „func]ia poetic`“ s` fie ceva supraad`ugat literaturii, iar „func]ia de comunicare“ s` fie izgonit` \n domeniul textelor utilitare, filozofice, critice. M-a[ mai mira ca pitore[tile cuvinte cur, c`cat [i [toarf` s`-]i dea „cocarda literar`“, \n schimb eseul sau memoriile (à la Montaigne ori La

■ Simona Sora

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Un vis al lui Julien Green: „Am visat c` sora mea Mary, care a murit cu mul]i ani \n urm`, \mi d`dea o cutie de cold cream (crem` pentru \ngrijirea pielii – n.m., D.S.), iar cutia se deschidea [i din ea ie[ea o voce de femeie care c\nta cu vigoare o arie de Verdi“. D. S. ■ La dispari]ia lui Markus Wolff – celebrul [ef al contraspionajului redegist, „omul f`r` chip“, dar u[or recognoscibil \n Spionul care venea din frig al lui John Le Carré –, necrologurile nu au trecut peste Memoriile lui, \n care omul ]inea s` \ncredin]eze posterit`]ii contribu]ia sa la [tiin]a spionajului: „Dac` voi intra vreodat` \n istoria spionajului, va fi f`r` \ndoial` pentru c` am perfec]ionat folosirea sexului \n aceast` meserie“. Wolff este inventatorul a[anumitului „spion Romeo“, cel care [tia s` seduc` secretarele [i so]iile unor [tabi occidentali, „du[mani \nr`i]i ai socialismului“. Av\nd \nc` \n vedere succesele lui, se poate spune c` Wolff nu era un l`ud`ros. R. C. ■ „Autorul e simpatic (adic` mie mi-e simpatic), textele cu pricina s\nt [i ele simpatice, a[a c` autorul poate s` viseze c` va intra \ntr-o zi \n Istoria literaturii romåne“ – scrie {tefan Agopian \n Academia Ca]avencu (nr. 48). Cei care-i um`resc opiniile lui {tefan Agopian din Academia Ca]avencu [tiu c` scriitorul str\mb` din nas la aproape orice. Cine este cel care l-a entuziasmat \n a[a hal pe Agopian? Sur-

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 prize, surprize: Andrei Gheorghe, cu volumul s`u \n care [i-a str\ns articola[ele din 24-FUN. Din simpatie pentru {tefan Agopian (iat`, meandrele simpatiei...), m` ab]in de la orice comentarii. C. P.-B. ■ Într-o zi, am dat, \nt\mpl`tor, pe OTV, de George Stanca vorbind despre o carte: „Iat` o carte semnat` (pauz`) de Maria Gold [i intitulat` (pauz`) Jurnal de m`ritat`, pe care o recomand domni[oarelor nec`s`torite, fiindc` celelalte [tiu despre ce e vorba. Cartea a ap`rut la Editura Semne, iar doamna Gold (pauz` lung`) locuie[te \n Dallas. Interesant…“. Emisiunea se nume[te Cartea cu linguri]a [i nu v-o recomand nici c\nd cade cablul peste tot \n Bucure[ti. S. S. ■ Dac` „leg`tura dintre art` [i profanare e la fel de str\ns` ca incestul fratelui cu sora“, a[a cum ne spune Sarah Hall \n Michelangelo electric (Editura Humanitas, trad. de Sanda Aronescu), atunci asta \nseamn` c` romanul lui Jean Cocteau, Copiii teribili (Editura Paralela 45, traducere de Paul Tumanian), este, de fapt, o metanara]iune, nu!? M. C. ■ De[i mi s-a p`rut \ntotdeauna c` interiorul pavilionului central de la Romexpo \mprumut` ceva din bizareria obositoare a unei nave spa]iale, o voce suav patriotic` amplasat` la megafonul T\rgului Interna]ional „Gaudeamus“ a ]inut s`-mi infirme varianta futurist`: „Afar` plou` toren]ial, \n s\nul nostru e cald [i bine“. Care va s` zic`, a[a… M. F. ■ Înc` o vorb` minunat` din romanul M` numesc Ro[u al lui Orhan Pamuk: „Chiar dac` mai spun c\te o minciun` din c\nd \n c\nd, lucrul acesta se \nt\mpl` ca s` nu v` face]i o idee gre[it` despre mine“. C. C. ■ Premiul cotidianului The Guardian pentru prima carte a fost ob]inut (\n mod cu totul nea[teptat, ]in\nd cont de puternica „list` scurt`“ [i, mai ales, de con]inutul volumului) de o culegere de foarte scurte povestiri (cea mai lung` are 24 de pagini) intitulat` A Thousand Years of Good Prayers. Autoarea de 28 de ani este n`scut` \n China, se nume[te Yiyun Li [i, p\n` acum cinci ani, se lupta cu limba englez` \ntr-o clas` pentru adul]i... Ast`zi, Li pred` cursuri de creative writing la un colegiu din Oakland, California [i, cu premiul ob]inut (dar [i cu so]ul [i cei doi copii!), are – se pare – mai multe [anse s` ob]in` reziden]a american` (prima aplica]ie i-a fost refuzat`). Volumul de povestiri al lui Li a ob]inut at\t voturile celor cinci membri ai juriului, c\t [i ale celor opt grupuri de cititori din Marea Britanie; \n cuvintele lui Claire Armitstead (redactorul literar de la The Guardian [i pre[edinte al juriului), „aceast` culegere arat` \n mod

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

triumf`tor cum, pe m\ini bune, mai pu]in poate \ntr-adev`r s` fie mai mult.“ a. l. [. ■ Am intrat \ntr-o perioad` de criz` literar`; m` sperie toate c`r]ile recente, m` disper` toat` scriitura de „azi“; bunòar`, citind Animal pe moarte a lui Philip Roth, m-am hot`r\t s` \ntorc spatele, cel pu]in o perioad`, lugubrului [i negrului [i s` m` reafund \n scriitura bibliotecii mo[ilor [i str`mo[ilor. {i a[a am dat, cu mare uimire, de formula primordial` a c`r]ii lui Roth, Profesorul Unrat, Heinrich Mann, 1905. S. G. ■ Mo[ Cr`ciun are manii (d` cu aspiratorul prin case strìne ca s` se lini[teasc`), e be]iv, arestat de poli]ie, luat la mi[to de copii – [i, evident, depresiv. Chiar dac` p\n` la urm` ]ine cur` de sl`bire [i devine un soi de culturist superactiv, tot nu-mi place cum a dec`zut unul din personajele mele preferate \n cartea lui Pascal Bruckner P`zea, se-ntoarce Mo[ Cr`ciun! (Editura Trei, 2006, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu). I. P. ■ Lùdabil` ini]iativa celor de la Cotidianul s` ofere s`pt`m\nal c`r]i, aproape gratuit! O invita]ie la lectur`, \n general literatur` contemporan`, nume ca Daniel Pennac, Michel Tournier, Ian McEwan (un scriitor pe care l-am descoperit de cur\nd [i-mi place din ce \n ce mai mult), John Updike etc. Exist` un proverb despre calul de dar..., \ns` poate c` n-ar fi rù ca aceste c`r]i s` nu mai arate totu[i ca ni[te „suplimente“ ale ziarului, iar editorul (Editura Univers) s` se concentreze mai mult la ortografie (gre[eli cu ghiotura) [i la alegerea traduc`torilor (unele traduceri chiar nu „sun`“ cum ar trebui). Oare de ce, \n România, a[a-zisele cadouri s\nt \ntotdeauna la limita rebutului? A. P. ■ Ca s` ne sim]im mai aproape de Europa, reamintesc pe aceast` cale c\teva exemple asem`n`toare cu seria de c`r]i oferit` de Cotidianul. Acum c\]iva ani, \n Italia, \ntre principalele dou` ziare, Corriere della Sera [i Repubblica, a existat o adev`rat` concuren]`: unul oferea c`r]i de autori italieni, cel`lalt, de autori strìni. Pe 1 decembrie, Corriere a reluat ostilit`]ile: \n fiecare vineri, o carte a unui laureat Nobel poate fi cump`rat` la doar 9,90 euro (plus pre]ul ziarului). S\nt curios cu ce va „ie[i“ Repubblica. Oricum, dac` au ajuns c`r]ile s` ridice tirajele ziarelor, cred c` e de bine. M. V. ■ Ziarul Libertatea d`dea, prin decembrie, o list` cu poreclele politicienilor români. {tiam deja c` fostului pre[edinte i se spune Bunicu]a, iar celui actual – Popeye; c` fostului ministru al Transporturilor Miron Mitrea i se mai spune [i Manivel`; c` pe Emil Boc, liderul Partidului Democrat, prietenii \l dez-

miard` cu porecla Piticu’; c` lui Nicoale V`c`roiu comesenii \i zic S`niu]`; [i c` pre[edintelui PSD Mircea Geoan` i se spune, duios, Prost`nacul. Habar nu aveam \ns` c` actualul primar al Capitalei poart` un supranume at\t de… literar: lui Adriean Videanu i se mai spune [i Jules Verne. Nu [tiu c\te s`pt`m\ni a petrecut \n balon, dar la cum arat` Bucure[tiul, cu siguran]` a stat doi ani \n vacan]`. M. M. ■ Vaclav who? Care Vaclav? – \l \ntrebau studen]ii de la Columbia University pe Gregory Mosher, director la Columbia’s Arts Initiative, care l-a invitat pe scriitorul fost pre[edinte \n speran]a c` va reu[i s` conecteze orizontul cultural al studen]ilor americani la valorile europene. La \nceput, studen]ii credeau c` Havel e un juc`tor de hochei. Treptat s-au l`murit, mai ales dup` ce piesa lui Havel Mountain Hotel a avut succes pe Broadway. Dar unul dintre cronicari crede c` succesul se datoreaz` renumelui politic al disidentului, de]inutului politic [i pre[edintelui Cehiei. „Dac` n-ar fi fost toate astea, piesa lui n-ar fi atras aten]ia.“ S-ar putea spune [i invers: datorit` [i din cauza pieselor lui, Havel a devenit disident, de]inut politic [i, \n cele din urm`, pre[edinte. M. B. ■ În Cotidianul din 13 decembrie 2006, Ioana Calen a publicat un top al celor mai v\ndute c`r]i de literatur` român` la Editura Polirom, \n 2006, cu men]iunea c` „toate c`r]ile s-au v\ndut \n peste 4000 de exemplare“. Pe podiumul c\[tig`tor se reg`sesc Ioan T. Morar, Lindenfeld, Cecilia {tef`nescu, Leg`turi boln`vicioase, Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Cezar Paul-B`descu, Lumini]a, mon amour [i Matei [i Filip Florian, B`iu]eii. Nu pot s` m` pronun] asupra primelor patru c`r]i din acest top, dar, din c\te mi-a ajuns la ureche, B`iu]eii nu a avut un tiraj mai mare de 1500 de exemplare. De unde tragem concluzia c`, fie men]iunea „peste 4000 de exemplare“ a fost strecurat` ca s` dea bine la gazet`, \n total` neconcordan]` cu realitatea, fie cei doi autori au fost indu[i \n eroare. R. P.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

MERIDIANE Ioana Bot

DADA reloaded Din 20 septembrie 2006, p\n` \n 22 februarie 2007, Cabaretul Voltaire, celebrul, restauratul, relansatul – ca galerie de art` [i club/magazin de art` – kilometru 0 al avangardei europene, rememoreaz` românii care l-au consacrat, \n eternitate. Ceea ce \nseamn` reconstituirea unui context artistic istoric, dar [i prezentificarea experien]ei avangardiste. Invita]iei i-au r`spuns mai \nt\i plasticieni români, dintre care Dan Perjovschi a realizat o expozi]ie de desene special destinate a comenta [i tema generic` a manifest`rilor, dar [i – ca \ntotdeauna la Perjovschi – actualitatea, evenimentele politice, rela]iile de putere, na]ionalizarea etc. Desenele lui Perjovschi se \nvecinau, pe pere]ii s`lilor, cu colaje neoavangardiste locale (pecetea helvetului Giger se str`vedea [i aici, ca un palimpsest al culturii de consum din cantoanele alemanice) [i cu exponate istorice ale avangardei române[ti, din colec]ia lui Nicolae }one. Gemischt este cuv\ntul prin care limba locului nume[te asemenea amestecuri (de rase, de alimente, de limbi, de stiluri) pe care vrea s` le salveze de la e[ec prin tandre]ea accentului… Loading your personal settings… De zece ani, de c\nd am plecat de acolo de-a binelea, niciodat` p\n` acum nu mi-a mai fost dat s` locuiesc la Zürich, s`-l bat la pas, s`-i simt gustul v\ntului de pe lac, lumina gri a miezului zilei, s`-i confrunt melodia alunecat` a dialectului alemanic local, \ntretìat de engleza basic, a clonelor lui Barbie [i Ken din Paradeplatz, [i de japoneza turi[tilor \nflorind \n Bellevue… s`-i confrunt toate astea cu amintirile mele. Am f`cut-o, acum, la sf\r[it de octombrie. Zürich-ul e a[a cum \l [tiam, el e acolo [i totodat` e un „kein Ort, nirgends“, unde p`durea tropical` malga[` (cel mai mare ecosistem artificial din aceast` parte a planetei) \[i r`spunde peste lac cu expozi]ia despre iubirile lui Vishnu, indianul, din Rietberg – casa iubirilor lui Wagner. Unde s\nt de toate ([i bani ca s` le cumpere) [i totu-i nicìeri, unde ciocolata cu piper roz e greu de g`sit (dar pre]ul ei e neschimbat), travesti]ii au disp`rut din Niederdorf (dar cartierul face acelea[i eforturi lùdabile de a fi „boem“), succesele de libr`rie apar]in literaturii subcontinentului asiatic, p`pu[a albastr`

a lui Niki de Saint-Phalle continu` s` planeze deasupra G`rii mari – dar trenurile, \n schimb, mai [i \nt\rzie. În vara indian`, printre turi[tii [i func]ionarii ie[i]i \n [pa]ir, am fost [i eu „neacas`, ve[nic nicìri“, vreme de patru zile. Reloading, please wait… La parterul cl`dirii istorice a Cabaretului Voltaire se afl` „nego]ul“ pentru turi[ti, la etaj e cafeneaua [i, \nd`r`tul ei, o sal` de conferin]e/spectacole. Casa intr` \n panta abrupt` a Niederdorf-ului, la c\]iva pa[i e fosta locuin]` a lui Lenin (cu magazinul ei de „obiecte ciudate“, perpetuum-uri mobile [i alte… utopii), prin cartier trecea, intermitent, un alai de fluiera[i autohtoni, ai unui festival folcloric, iar \nùntru, \n Cabaret, românii vor fi fost, \n cele din urm`, mai numero[i dec\t localnicii. Adùga]i soarele nefiresc, care deseneaz` umbre abrupte pe stradelele medievale, mirosurile orientale ale restaurantelor din jur, pentru a avea senza]ia de suprarealitate \n care s-a desf`[urat colocviul despre dadaism, la care am participat. Ah, da! {i to]i cei care, \n diminea]a colocviului, cùtam o cafea bun`, ne-am

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

MERIDIANE

\nt\lnit la Starbucks-ul de al`turi, ru[ina]i de „tr`dare“, dornici de „sustenance“. Kein Ort, nirgends. Pentru c`, \n mijlocul acestui decor – de fapt, extrem de „zürichez“ \n neverosimilul s`u, cum vor recunoa[te cunosc`torii atmosferei locale – a avut loc, \n data de 28 octombrie, un colocviu [tiin]ific despre românii avangardei züricheze de la 1916, organizat de Cabaretul Voltaire (curator: Adrian Notz), Ambasada României la Berna (prin Vasile Igna, ata[at cultural [i, \nainte de toate, om de carte), Institutul Cultural Român (reprezentat de Christina {tef`nescu [i Dan Croitoru) [i Institutul pentru cercetarea avangardei române[ti [i europene din Bucure[ti (Nicolae }one). Reloading completed succesfully. Press Enter to continue… Intitulat „DADAEast? The Romanians of Cabaret Voltaire“ (ca \ntregul program), colocviul era centrat – din dorin]a organizatorilor elve]ieni – pe cartea lui Tom Sandqvist (invitat de onoare [i autorul conferin]ei de deschidere) cu acela[i titlu (despre care Dilemateca a publicat o cronic` semnat` de Anca Oroveanu, \n num`rul din octombrie), ap`rut` la MIT Press \n prim`vara aceasta. Teza autorului suedez este de a lega Dadaismul de originile evreie[ti, central-europene, ale lui Tzara, Marcel [i George Janco [i, respectiv, Jules (Arthur) Segal; studiul se \ntemeiaz` pe o cercetare desf`[urat` ([i) \n România, recent, pe durata c\torva ani. Dac` ideea unei contextualiz`ri istorice a avangardismului acestor autori de origine român` era fireasc`, mitul „ivirii din neant“ a avangardei nefiind, pentru speciali[ti, de mult` vreme, altceva dec\t un mit, \n schimb argumentele lui Sandqvist, fie ele de istorie politic`, de istoria artelor vizuale sau a literaturii, s-au dovedit surprinz`tor de vulnerabile, privite \ndeaproape. Ceea ce a asigurat, de fapt, substan]a discu]iilor, \n care ceilal]i participan]i aduceau nu doar nuan]ele absente, ci [i corec]ii de informa]ie, de perspectiv`, de percep]ie. Au prezentat comunic`ri Andrei Oi[teanu („Avangarda româneasc` [i poezia vizual`. De la tradi]ie la inova]ie“), Ion Pop („Tristan Tzara \nainte de DADA“), Nicolae }one („Tristan Tzara era deja Tristan Tzara \nainte de plecarea lui spre Zürich“) [i subsemnata („Înainte de Avangarde: de unde veneau to]i acei români?“). Nu o dat`, probabil, invitatului de onoare al colocviului i s-a p`rut c` trebuie s` \[i recalibreze cercetarea, de nu s` o refac`, \n lumina unor surse care nu \i mai veneau, ca \nainte, la m\na a doua. Este ceea ce au reliefat [i interven]iile speciali[tilor elve]ieni \n literatur` comparat`, prezen]i \n public (Robert Meyer, Thomas Hunkeler – profesor la Universitatea din Fribourg, Christina Vogel – profesor asociat la

Universitatea din Zürich), ale studen]ilor români veni]i pentru aceast` ocazie de la Universitatea din Geneva (Ioan [i {tefana Pop-Cur[eu). În a doua jum`tate a zilei, colocviul [i-a propus o tem` [i mai ambi]ioas` dec\t o reconstituire istoric` de specialitate. Este vorba despre rela]ionarea problemelor actuale ale tinerilor plasticieni români (identitate, etnie, memorie, tradi]ie, restructurarea canonului, politic etc.) cu acelea ale predecesorilor lor ilu[tri, de la 1916. O neoavangard`? R`spunsul nu s-a impus cu claritate, chiar dac` prezent`rile celor doi invita]i, Matei Bejenaru [i Mihnea Mircean, au [tiut s` formuleze o serie de interoga]ii interesante \n sine. În fa]a unui public care se \mpu]ina pe m`sur` ce cobora seara ([i \n r\ndurile c`ruia cei mai mul]i erau românii diasporei helvete), discu]iile moderate de Adrian Notz au readunat firele unei reflec]ii despre relevan]a Dadaismului pentru istoria artei [i arta contemporan` româneasc`, à bâtons rompus cu teme cerute de sal`, precum politica româneasc` actual`, antisemitismul la românii de azi, starea \nv`]`m\ntului etc. Ca la noi. {i \n vreme ce m` \ntrebam, cu o lentoare a monologului interior pe care nu a[ [ti s` o clasific drept româneasc` sau helvet`, care or fi ingredientele inefabile ce ne fac, pe noi, românii, Dada or not Dada, s` fim „ca acas`“, mereu cu ale noastre, oriunde ne-am afla (kein Ort, nirgends…), profesorul Meyer a [i prezentat cartea profesorului Ion Pop, La réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avantgarde roumaine, studiu critic, antologie [i note de I.P., Editions Maurice Nadeau & Institutul Cultural Român & Editura EST, 2006. F`r` a se dori o replic` la studiul lui Sandqvist, ea \ncheia semnificativ dezbaterile. Am ie[it de-a lungul desenelor lui Perjovschi, c`tre malul Limmat-ului. Ploua, cu stelele sus. {i am mai \ncruci[at o dat` alaiul de fluiera[i, \ntre catedrala lui Charlemagne [i balconul de unde Churchill a rostit primul discurs despre Europa Unit`. ■

Alexandru Ofrim

Viciul lecturii

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

DOSAR

Scriitorul francez Valéry Larbaud publica \n 1924 un volum de eseuri intitulat Le vice impuni, la lecture (Lectura, acest viciu nepedepsit). Formularea este preluat` de la poetul american Logan Pearsall Smith, care spunea despre lectur` c` este „un viciu rafinat [i nepedepsit, acea egoist`, calm` [i durabil` be]ie“. Dincolo de aceste metafore ale lecturii se pot ascunde reprezent`ri, atitudini [i discursuri despre lectur`. A citi nu este o simpl` abilitate, ci un ansamblu complex de practici care antreneaz` gesturi, posturi, obi[nuin]e [i spa]ii de desf`[urare. Cu alte cuvinte, actul lecturii implic` puneri \n joc ale corpului [i ale sim]urilor. Asocierea, uneori, a cititului cu viciul [i devian]a se datoreaz` at\t acestei componente somatice a lecturii, c\t [i capacit`]ii ei de a \nfl`c`ra imagina]ia [i de a lansa cititorul \n universul secund al fic]iunii.

Istoria lecturii La o prim` vedere, ideea unei istorii a lecturii poate p`rea bizar`, pentru c` cititul ne apare ast`zi ca o activitate banal`, cotidian` [i de la sine \n]eleas`. De fapt, practicile [i obi[nuin]ele noastre de lectur` nu mai s\nt acelea[i cu cele ale oamenilor de alt`dat`. În trecut se citea altfel, existau alte reprezent`ri legate de actul lecturii. De exemplu, mult` vreme, din Antichitate p\n` \n Evul Mediu, singurul mod de a citi era lectura cu voce tare, pentru sine sau pentru ceilal]i. Lectura silen]ioas`, ocular` era pu]in cunoscut` [i practicat`. Modalit`]ile de lectur`, practicile ei s-au schimbat de-a lungul timpului, \n leg`tur` cu o mul]ime de factori: modificarea caracteristicilor materiale ale c`r]ii, ale formatului ei, laicizarea culturii scrise [i progresele alfabetiz`rii, evolu]ia modurilor de via]`, apari]ia spa]iului privat [i – nu \n ultimul r\nd – transform`rile petrecute la nivelul reprezent`rilor corpului. Istoricii care s-au ocupat de evolu]ia lecturii \n spa]iul occidental vorbesc despre o adev`rat` „revolu]ie a lecturii“ care ar fi avut loc la mijlocul

secolului al XVIII-lea. Practicile de lectur` se modific`, are loc trecerea de la lectura cu voce tare la lectura silen]ioas` [i rapid`, de la lectura

Amos Cassioli – „Paolo [i Francesca“

DOSAR „– {tii tu ce i-ar trebui femeii tale? \ncepea iar doamna Bovary-mama. Ar trebui s` o sile[ti s` se apuce de ceva, de vreo treab` manual`. Dac` n-ar fi nevoit`, ca at\tea altele, s`[i c\[tige p\inea, n-ar avea nevricalele astea, care-i vin dintr-o sumedenie de idei pe care [i le v\r` \n cap [i din tr\nd`via \n care trìe[te. – Cu toate acestea, e ocupat`, spuse Charles. – Ei, e ocupat`! {i cu ce, m` rog? Cite[te romane, c`r]i p`c`toase, care-s \mpotriva religiei [i \n care s\nt lua]i \n r\s preo]ii, cu citate scoase din Voltaire. Dar toate astea duc cine [tie unde, bietul meu copil, [i un om f`r` religie sf\r[e[te \ntotdeauna rù. Se hot`r\ deci ca Emma s` nu mai citeasc` romane. Lucrul nu era deloc u[or. B`tr\na lu` asta asupra ei; c\nd avea s` treac` prin Rouen, urma s` se duc` personal la cel care-i \mprumut` c`r]i [i s`-i spun` c` Emma nu se mai aboneaz`. {i dac` totu[i librarul ar st`rui \n \ndeletnicirea lui de a otr`vi oamenii, n-ar avea oare dreptul s` anun]e poli]ia?“ „Se abon` la Corbeille, jurnalul femeilor, [i la Sylphe des salons. Citea cu nesa], f`r` s` sar` o iot`, toate cronicile premierelor, curselor [i seratelor, se interesa de debutul unei c\nt`re]e, de deschiderea unui magazin. Cuno[tea módele noi, adresa celor mai buni croitori, zilele \n care lumea bun` ie[ea la plimbare la Bois-de-Boulogne sau se ducea la Oper`. Studie din Eugène Sue, descrieri de mobile; \i citi pe Balzac [i pe George Sand, cùt\nd s`-[i potoleasc` astfel, cu \nchipuirea, poftele ce o mistuiau. Î[i aducea cartea chiar [i la mas` [i \ntorcea filele, \n timp ce Charles \i vorbea m\nc\nd.“ (Gustave Flaubert – Doamna Bovary)

Félix Vallotton – „Ra]iunea probant`“

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 intensiv` la lectura extensiv` a unor texte apar]in\nd unor genuri diferite. Spre deosebire de lectura intensiv`, ritualizat`, care presupunea frecventarea unui num`r redus de c`r]i religioase, lectura extensiv` este o lectur` desacralizat`, profan`, o practic` individual` exersat` \n singur`tate, o op]iune personal`. Treptat, lectura se privatizeaz`, devine un act solitar [i introvertit, care predispune la izolare, la refugiere \n lumea imaginarului.

Romanul [i furia de a citi La sf\r[itul secolului al XVIII-lea se vorbea \n Germania despre lectur` \n termeni precum Lesewut – „furia de a citi“, Lesesucht – „pasiunea de a citi“ [i Leserei – „foamea de a citi“. Acest fenomen, prezent \n ]`rile occidentale, trebuie legat de apari]ia romanului modern, a publicului cititor, a bibliotecilor publice [i a unei noi pie]e a c`r]ii. Noul mod de lectur`, sentimental [i emo]ional, exprima dorin]a cititorilor de a intra \n contact cu lumea din spatele textului tip`rit, cu vie]ile personajelor. Aceast` modalitate de lectur` se propag` cu repeziciune \n r\ndul femeilor [i al tinerilor din clasa de mijloc, care \ncep s` citeasc` de bun`voie, pentru propria lor pl`cere, \ns` neselectiv [i cu competen]e reduse de lectur`. Virulen]a „furiei de a citi“ i-a alarmat nu numai pe oamenii Bisericii, ci [i pe intelectualii ilumini[ti ai vremii, care pun \n circula]ie un \ntreg discurs despre pericolele lecturii. Critica \mpotriva lecturii excesive a vizat, \n primul r\nd, literatura de fic]iune, romanul sentimental. Ideea central` era aceea c` femeile [i persoanele necultivate nu \[i pot controla aceast` dorin]` de a citi [i practic` o lectur` cu efecte periculoase, emo]ional` [i empatic`, de identificare cu personajele. Lectura ar fi o activitate normal` doar pentru elitele masculine, recomandat` doar unui num`r restr\ns de persoane educate, care dispun de un bun control al sinelui. Or, victimele poten]iale ale „furiei de a citi“ erau \n primul r\nd femeile, fiin]e fragile, frivole, incapabile de un asemenea autocontrol, prizoniere ale propriilor emo]ii. De altfel, romanul a fost considerat foarte devreme un gen literar destinat lectoratului feminin, receptiv [i avid de a-[i face educa]ia sentimental` la [coala acestuia. Discursul ra]ionalist distinge, pe de o parte,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 „lectura bun`“, cea a c`r]ilor de edificare [i de cultivare a spiritului [i, pe de alt` parte, „lecturaviciu“, cea a c`r]ilor apar]in\nd literaturii de fic]iune, a romanului, o lectur` nefast`, socialmente inutil`, asociat` cu c`utarea pl`cerii, a distrac]iei, cu lenea [i plictiseala. „Lectura-viciu“, mijloc de evaziune care \ndeamn` la frivolitate [i concupiscen]`, este o tem` care traverseaz` secolele XVIII [i XIX, o reg`sim \n discursul teologilor [i morali[tilor, dar [i \n cel al scriitorilor, pedagogilor [i medicilor. Aceast` anatemizare a lecturii romanului recurgea chiar la metafore igieniste: lectura este un viciu, otrav` pentru suflet [i corp, duce la dec`derea moral` [i fizic`, este contagioas` [i d` dependen]`, fiind comparat` cu efectele alcoolului, drogurilor [i narcoticelor. Termeni precum „epidemie“, „cium`“ s\nt deseori asocia]i cu condamnarea difuz`rii noilor practici de lectur`. Bibliotecile publice [i cabinetele de lectur` particulare au fost deseori comparate de unii morali[ti cu bordelurile [i considerate adev`rate locuri de perdi]ie care r`sp\ndesc viciul \n r\ndul femeilor [i al tineretului lipsit de discern`m\nt. În Confesiuni (1771), Jean-Jacques Rousseau \[i aminte[te c` \n adolescen]a lui, pe c\nd era calf` la atelierul unui gravor din Geneva, trecuse [i el prin acea „furie a cititului“, cheltuindu-[i banii pentru a \mprumuta c`r]i de la un cabinet al unei doamne: „bune, rele, toate mergeau, nu alegeam nimic, citeam orice cu acela[i nesa]“. Efectele nocive n-au \nt\rziat s` se manifeste: din cauza „lecturilor pe ascuns [i prost alese, firea \mi deveni posac`, s`lbatic`; mintea \ncepu s` mi se strice, tr`iam ca un om ursuz cu adev`rat. Dar dac` patima mea nu m` feri de c`r]i proaste [i f`r` miez, norocul m` feri de c`r]i obscene [i destr`b`late. (...) {i hazardul a secondat at\t de bine firea mea pudic`, \nc\t trecusem de treizeci de ani f`r` s`-mi fi aruncat ochii pe vreuna din acele periculoase c`r]i pe care o frumoas` doamn` din lumea mare le g`se[te incomode, \n sensul c` nu po]i, spune ea, s` le cite[ti dec\t cu o singur` m\n`....“ Rousseau a fost un critic sever al literaturii de fic]iune, pe care nu o recomanda educa]iei copiilor [i tinerilor. În Emil sau despre educa]ie, el spune: „lectura, singur`tatea, lipsa de ocupa]ie, via]a mole[it` [i sedentar`, leg`turile cu femeile [i cu tinerii: iat` c`r`rile primejdioase care se deschid la v\rsta lui [i \l ]in necontenit l\ng` pericol“. Tot el refuz` femeilor orice preten]ie intelectual` [i atrage aten]ia asupra pericolelor lecturii pentru

DOSAR

Antoine Wiertz – „Cititoarea de romane“

tinerele fete („o femeie prea \nv`]at` este nenorocirea so]ului s`u, a copiilor, a tuturora“).

Pericolele lecturii feminine Încep\nd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, o \ntreag` retoric` se organizeaz` \n jurul ideii c` lectura romanului este o experien]` distructiv` pentru sufletul [i corpul femeii. Lecturile galante erau considerate periculoase mai ales pentru fete, pun\ndu-le \n primejdie castitatea [i puritatea. „Dac` e[ti get-beget moldovan, dac` nu e[ti neologist, dac` nu e[ti abonat la nici o foaie româneasc`, negre[it c` cu un aer o]`r\t mi-i \ntreba ce-i prud`? {i eu, cu tot respectul ce trebuie s` aib` un scriitor dinaintea unui public a[a de \nv`]at ca al nostru, ]i-oi r`spunde c` pruda, prude, este un cuv\nt fran]uzesc, care române[te n-are nume, dar \nsemneaz` o femeie a c`reia numai urechile, rareori [i ochii, \i s\nt curate, care sufere tot, numai s` nu-i zici pe nume, care, c\nd vede Passé-minuit la teatru, sau se trage \n fundul lojiei, sau \[i astup` urechile [i fuge c\t poate, strig\nd: «Ah, ma chère! quelle pièce de cabaret!». {i, c\nd merge acas`, [ti]i ce face sf\nta, curata, \mbun`t`]ita prud`? Scrie amorezatului ei, sau amoreza]ilor ei, pentru c` de multe ori se \nt\mpl` c` pruda are mai mul]i amoreza]i, s` vie s` beie ceai cu d\nsa [i s`...; [i p\n` c\nd amorezatul sau amoreza]ii vin, cite[te: Les amours du chevalier de Faublas [i Les liaisons dangereuses.“ (Mihail Kog`lniceanu – „Iluzii pierdute. Un \nt\i amor“, \n Scrieri literare)

DOSAR „Pe dup` prosop, doamna \[i desf`cuse sutienul, f`r` a se sinchisi dac` el se uit` la d\nsa sau nu. Amedeo nu [tia dac` s` se uite pref`c\ndu-se c` cite[te, sau dac` s` citeasc` pref`c\ndu-se c` se uit`. Sim]ea interes [i pentru una [i pentru cealalt`, dar s` se uite i se p`rea c` s-ar fi ar`tat prea indiscret, iar s` continue s` citeasc` – prea nep`s`tor. (...) «Dac` tot trebuie s` se \nt\mple, \nt\mple-se pe loc!» se g\ndi Amedeo, arunc\ndu-se \nainte cu cartea \n m\n`, cu un deget \ntre pagini. (...) C`zuse \ns` chiar l\ng` saltea, deschis`, c\teva pagini se \ntorseser`, iar Amedeo, cu toate c` se afla \n toiul \mbr`]i[`rilor, \ncerc` s`-[i lase o m\n` liber` ca s` pun` semnul la pagina exact`: nimic pe lume nu-i mai plicticos atunci c\nd vrei s` te apuci s` cite[ti la repezeal`, dec\t s` stai s` r`sfoie[ti f`r` a g`si [irul. Se \n]elegeau bine \n dragoste. Poate c` aceast` \n]elegere ar fi putut s` fie prelungit`; dar, oare, nu fusese totul fulger`tor \n aceast` \nt\lnire a lor? Se \nser`. Dedesubt, st\ncile alunecau \ntr-un mic golf. Acum ea cobor\se acolo [i st`tea \n ap` p\n` la jum`tate. – Vino [i tu, s` facem o ultim` baie... Mu[c\ndu-[i o buz`, Amedeo num`r` c\te pagini mai erau p\n` la sf\r[it.“ (Italo Calvino – Aventura unui cititor)

Félix Vallotton – „Lectur` abandon“

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 Romanul le corupe, se strecoar` \n patul lor virginal, locul predilect de lectur` clandestin` [i de ascundere a c`r]ilor. Lectura acestui gen de literatur` le face s` viseze la iubi]i ideali, s` se identifice cu personajele [i s` cad` prad` unor periculoase reverii. Romanul a fost acuzat c` st\rne[te imagina]ia fetelor, c` le aprinde poftele trupe[ti [i le ini]iaz` \n jocurile [i pl`cerile dragostei. Ele pierd contactul cu realitatea [i se las` b\ntuite de himere. În aceast` ipostaz`, cartea este un adev`rat seduc`tor, iar lectura, asemenea m`rului interzis din care Eva \ndr`zne[te s` guste, c`z\nd \n p`cat. De altfel, un topos al literaturii libertine este seducerea tinerei cu ajutorul lecturii. Maestrul filozof libertin \i d` lec]ii tinerei naive \n cadrul unei lecturi \n doi a unor c`r]i licen]ioase, bine alese [i bogat ilustrate. Personajul feminin din romanul Tereza filozoafa, atribuit marchizului d’Argens, capituleaz` [i \[i pierde virginitatea dup` ce cite[te c`r]ile din biblioteca seduc`torului: „În primele patru zile am cercetat, pe r\nd, Histoire du Portier du Chartreux, cea a c`lug`ri]ei carmelite, Académie des Dames, Laurières Eclésiastiques,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 Thérmidore, Fretillon [i \nc` multe altele de acela[i fel (...). În a cincea zi, dup` o or` de lectur`, am c`zut \ntr-un fel de extaz“. Viciul lecturii are acelea[i efecte nocive [i asupra femeilor c`s`torite, pericole despre care b`rba]ii au discutat \ndelung. Femeia care cite[te \[i neglijeaz` \ndatoririle domestice [i conjugale, se sustrage comunit`]ii familiale, \[i ignor` so]ul [i copiii, se g\nde[te s` divor]eze [i \[i \n[eal` b`rbatul. Toate pericolele lecturii feminine, toate viciile atribuite cititoarei se reg`sesc \n romanul lui Flaubert, Doamna Bovary. Eroina romanului, Emma, este o victim` absolut` a lecturii, a vie]ii tr`ite exclusiv pe planul imaginar. Ea manifest` un dezinteres familial, devine o mam` deplorabil` [i o so]ie adulterin`. La v\rsta de 15 ani cunoa[te primele reverii romane[ti la pensionul de maici, unde, pe ascuns, \mprumut` [i cite[te pe ner`suflate romane de aventuri de la o fat` b`tr\n` care lucra la sp`l`torie. Dup` ce se c`s`tore[te, ea cade din nou \n bulimia lecturii, pentru a compensa plictisul cotidian al unei provincii dezolante unde nu se \nt\mpl` niciodat` nimic. Lectura ei este contemplativ`, de abandon, nu are o distan]` critic` fa]` de ceea ce cite[te, se complace \n nesf\r[ite reverii [i se transpune \n lumea fic]iunii. Tr`ind \n aceast` lume paralel`, inevitabil \[i pierde pe r\nd iluziile [i sf\r[e[te prin a-[i pune cap`t zilelor. Emma \nghite arsenic [i, deloc \nt\mpl`tor, are impresia c` simte \n gur` un gust ca de cerneal`, pentru c` – nu-i a[a – adev`rata otrav` care a ucis-o au fost c`r]ile pe care le-a citit cu at\ta nesa].

Lectura [i viciul solitar Cartea medicului elve]ian Tissot, L’Onanisme (1769, reeditat` p\n` \n anul 1905!), inaugureaz` un abundent discurs medical care denun]` aceast` practic` solitar`. Acum \ncepe o adev`rat` cruciad` \mpotriva onaniei, v`zut` ca un temut flagel, cauz` a unor grave tulbur`ri psihice [i corporale. Un istoric american, Thomas Laqueur, \n cartea sa Solitary Sex: A Cultural History of Masturbation (2003) semnaleaz` c` aceast` activitate solitar` nu a devenit o problem` social` dec\t \n secolul al XVIII-lea, odat` cu apari]ia spa]iului privat. Mai mult dec\t at\t, Laqueur a observat c` dezbaterile [i spaimele legate de onanism coincid cu generalizarea lecturii silen]ioase, extensive, solitare. Aceast` form` de

DOSAR „Pe vremuri, dup` ce \mi terminasem studiile universitare [i aveam de-acum un rost, [edeam \n gazd` la o obi[nuit` bab` care \nchiria camere mobilate. Baba era cumsecade, casa lini[tit`, iar eu prea pu]in ocupat de exterior, \n timpul zilei. Sc`pat de grijile diplomelor, citeam pentru mine, de pl`cere. Pe sear`, ie[eam \n ora[, cutreieram libr`riile [i antic`riile, iar ziua, pe ar[i]` (era var`) [edeam \n cas` [i citeam. O alt` bab` ar fi putut fi mul]umit`. Nu f`ceam nici un zgomot, nici o dezordine, nu p`tam, prin aduceri de tinere fete \n cas`, reputa]ia imobilului la care par a ]ine at\t (dar se prefac) v`duvele. De fapt, baba nu era nemul]umit`, ci intrigat`. (...) – N-`i fi bolnav cumva! La v\rsta asta tinerii s\nt cam slabi de piept. – Ba s\nt s`n`tos tun, nu vezi? – S`n`tate s` dea Dumnezeu! – declara baba, v`z\nd c` nu m` poate dovedi. Alt`dat` \ns` iar m` ispitea: – Greu [i cu dumneavoastr` p\n` ce ispr`vi]i cartea. O s` dai examenele [i o s` scapi de ponos. Am avut o chiria[`, tot \n odaia asta, o student`. Doamne, ce mai citea! Citea [i lua aspirin`, lua aspirin` [i citea. Da’ a terminat [i s-a m`ritat [i acum e bine, la rostul ei. Ai s` termenezi [i dumneata odat`, cu voia lui Dumnezeu. – Dar nu ]i-am spus c` am terminat demult, c` s\nt licen]iat? S\nt chiar profesor. (...) Într-o zi \ns` mi-a spus vorba memorabil`: – Tot mai \nve]i, maic`? – Cum asta? – P`i zici c` ai terminat, ce tot \nve]i mereu? Nu ]i-ajunge at\ta [coal`? {coala primar`, liceul, universitatea, ]i s-o fi acrit [i dumitale. Acum mai pune-te [i dumneata pe trai, c-a trecut vremea \nv`]`turii. – Da eu nu \nv`], cocoan`, citesc. – Ei, cite[ti! Dac` cite[ti, nu \nve]i? S` stau eu toat` ziua cu nasul \n c`r]i! N-a fost chip s-o scot pe bab` dintr-ale ei. C\nd \ns` am cunoscut mai de aproape lumea, am iertat-o. C`ci am \nt\lnit oameni cu titluri, intelectuali, profesori etc., care, de[i se exprimau mai radical, ar`tau acela[i dispre] pentru lectur` dup` epoca [colarit`]ii. Am constatat c`, pentru majoritatea indivizilor, citirea nu e o pl`cere, ci «\nv`]`tur`».“ (G. C`linescu – „Tot mai \nve]i, maic`?“, \n Cronicile optimistului)

DOSAR „Se ag`]` s` vie [i el. Îl l`muri c` nu de Academia de biliard era vorba, ci de Academia Român`. Se interes` ce c`utam eu acolo [i fu sincer dezam`git c\nd m` auzi c` mergeam s` citesc. M` dojeni. – Nu te mai la[i, nene, odat` de prostii? P\n` c\nd? Ce-]i faci capul ciulama cu at\ta citanie, vrei s` ajungi \n doaga lui Pa[adia?“ (Mateiu I. Caragiale – Craii de Curtea-Veche)

pl`cere se desf`[oar` \n secret, \n solitudine, departe de privirile indiscrete. Lectura, la r\ndul ei devenit` o ocupa]ie solitar`, care solicit` imagina]ia, gener\nd emo]ie [i pl`cere, a fost cu u[urin]` asociat` viciului autosatisfacerii sexuale. În discursul medical antionanism, lectura romanului a fost denun]at` ca primul stadiu al masturb`rii. Pretutindeni \n spa]iul occidental, detractorii literaturii de fic]iune s\nt cei care stigmatizeaz` practica sexual` solitar`. A ap`rut chiar un cuv\nt nou, „novelism“, calchiat dup` „onanism“. Din nou

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 asist`m la o somatizare a lecturii, care devine astfel intim legat` de corp, av\nd efecte asupra fiziologiei acestuia. Tabloul patologic al onanismului se confund` cu cel al lecturii interpretate ca viciu. Ca [i onanistul cel care sufer` de viciul lecturii (sau de am\ndou`, cel mai adesea) poate fi recunoscut dup` tenul alb sau gri, marcat de o paloare maladiv`, dup` ochii \ncerc`na]i, consecin]` a devian]ei [i a \ndelungilor lecturi nocturne. Medicii sf`tuiau p`rin]ii s` fie vigilen]i, s` nu-i lase pe tineri \n singur`tate [i mai ales s` le supravegheze \ndeaproape lecturile, s` le interzic` cu des`v\r[ire lectura \n pat. Dac`, \n urma practic`rii viciului solitar, b`rba]ii deveneau lipsi]i de energie [i \[i pierdeau puterile, la femei, tabloul clinic al onanismului era mult mai \nfrico[`tor: ele devin indecente, isterice [i nimfomane. În secolul al XIX-lea, isteria feminin` („furia uterin`“) a ocupat un loc important \n imaginarul medical. Pentru profilaxia isteriei la femei, medicii recomandau ab]inerea de la b`uturi excitante, precum ceaiul, cafeaua, lichiorul, dar [i ab]inerea de la lectura romanului. Au fost aduse chiar argumente statistice care s` demonstreze c` isteria le afecta mai ales pe femeile care citesc, aproape deloc pe cele analfabete. În „patologia lectoral`“ feminin`, lectura romanului, ca [i onanismul, duce la manifestarea acelora[i simptome: paloare, palpita]ii, crize de nervi, convulsii, delir, le[inuri, st`ri depresive.

Imagini ale lecturii feminine

Auguste Toulmanche – „Fructul oprit“

Pe l\ng` sursele literare [i medicale, iconografia lecturii (pictur`, grafic`, fotografie) poate oferi preciz`ri despre cum era reprezentat` lectura feminin` \n secolele XVIII [i XIX. O gravur` din secolul al XVIII-lea, intitulat` „Le Midi“, atribuit` lui Baudoin, \nf`]i[eaz` o t\n`r` femeie, elegant \mbr`cat`, singur`, \ntins` \ntr-o gr`din`, \ntr-o stare de reverie voluptuoas`, cu ochii \ntredeschi[i [i care scap` din m\na dreapt` o carte, \n timp ce m\na st\ng` se pierde discret \ntre jupoane. Avem de-a face aici cu un adev`rat topos al lecturii feminine: asocierea acesteia cu erotismul [i cu viciul solitar. Erotizarea lecturii feminine apare la pictori precum Fragonard, Chardin, Boucher, Greuze, Hogarth, Whistler. Alungit` \n pat sau pe canapea, aceasta este

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 postura corporal` a femeii care cite[te. Ideea c` femeile au o atrac]ie deosebit` pentru lectura \n pat face parte tot din acest cli[eu care leag` lectura feminin` de erotism (patul, loc privilegiat al pl`cerilor trupe[ti, dar [i al pl`cerilor lecturii). Aceast` postur` de lectur` era rezervat` exclusiv femeilor. Imaginile cu b`rba]i citind \n dormitor, \n pat, s\nt rare sau caricaturale (la Daumier, de exemplu). Lectura romanului era considerat`, \n cazul fetelor [i al femeile adulte, un fel de succedaneu al pl`cerilor erotice, un act de relaxare, un abandon corporal [i sufletesc. Numeroase detalii picturale vin s` sugereze aceasta, impregn\nd imaginile lecturii feminine cu un puternic erotism. Astfel, femeia care cite[te este fie \mbr`cat` sumar, \ntr-un „néglijé“, fie are un decolteu ad\nc ori o rochie ridicat` prea sus, o bretea at\rn\nd lasciv pe um`r sau un s\n dezgolit. Cititoarea are o ro[ea]` \n obraji, o carna]ie voluptuoas`, are o privire languroas`, vis\nd la o persoan` pe care ar dori s` o vad` sosind. În apropiere se afl` o statuie a lui Cupidon, o lum\nare sau alte simboluri falice, deseori o scrisoare abia deschis` ori un buchet de flori proaspete, aluzii la eventualii iubi]i. Chiar [i \n postura a[ezat`, a lecturii pe scaun sau \n fotoliu, avem acelea[i conota]ii senzuale: femeia este semidezbr`cat` sau nud`. De fapt, aceast` asociere \ntre nuditatea feminin` [i actul lecturii este o constant` a imaginarului artistic, put\nd fi reg`sit` [i \n pictura contemporan`.

Noul viciu Practicile lecturii s\nt obiect al reprezent`rilor colective [i se afl` \n str\ns` leg`tur` cu sensibilit`]ile existente \ntr-o societate la un moment dat. Deseori, aceste reprezent`ri se \nscriu \ntr-un c\mp polemic, \n discursuri divergente asupra lecturii. Ast`zi nimeni nu se mai pl\nge de „furia de a citi“, dimpotriv`, asist`m la comentarii nelini[titoare despre „criza lecturii“, sau „moartea lecturii“. Tinerii s\nt acuza]i c` nu mai citesc [i c` stau prea mult pe Internet, c` s\nt dependen]i de lumea virtual` [i rup]i de realitate. Mai mult chiar, se aud voci care atrag aten]ia asupra pericolelor noilor tehnologii, voci care depl\ng efectele nefaste ale frecvent`rii compulsive a Internetului. Victimele acestui consum intens s-ar tr`da printr-o form` de autism, prin devitalizare, paloare, cearc`ne, depresie. Nu

DOSAR Franz Eybl – „Fat` citind“

putem s` nu observ`m c` portretul internautului de ast`zi seam`n` izbitor de mult cu cel al cititorului vicios de alt`dat`. Oare asist`m ast`zi la revenirea acelora[i spaime, similare cu cele ale erudi]ilor din secolul al XVIII-lea, confrunta]i, la fel ca noi, cu apari]ia unor noi modalit`]i de lectur`? ■ „– Tot a[a e[ti, \mi zise el smucindu-mi cartea din m\n`, tot cu cetitul [i scrisul. Z`u, trebuie s` fi av\nd un cap de fer ca s` bodog`ne[ti zi [i noapte povestele fran]ujilor! Uite, \mi pari mai galben [i mai ofilit dec\t ast`-iarn`, c\nd – nu [tiu pentru ce – te trimisesem frumu[el aici la ]ar` unde [edeai singur ca un cuc. Geaba am r`gu[at strig\ndu-]i c` te omori cu astfel de trai. Iaca, la treizeci de ani n-ai nicicum s\nge \n fa]`. – S-a gr`m`dit tot la inim`, r`spunsei. – A[a, spune-mi mie vorbe de astea frumoase, c\nd [tii c`, afar` de psaltire [i ceaslov, eu nu [tiu dec\t Vie]ile sfin]ilor; ba c` am uitat c-am mai cetit pre Arghir [i Pustnicul, [i vezi c`, cu toate aste, \mi merge bine. Prive[te, eu s\nt rumen [i gras, iar dta semeni c-o gut`ie; pentru c` nici nu po]i fi altfel: tot cu nasul \n c`r]i, b\nd numai ceai [i cafea ca bolnavii, \n loc s` bei pelin [i vutc` ca cre[tinii. Poftim s` mergi departe cu a[a deprinderi!“ (Constantin Negruzzi – Negru pe alb. Scrisori la un prieten)

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Lectura-boal` O istorie cultural` a lecturii nu poate s` lase la o parte un aspect important, [i anume: reprezent`rile cititului ca factor cauzator de boal` [i de nebunie. Înc` din Antichitate, o adev`rat` „patologie a lecturii“ a fost asociat` oamenilor de litere, intelectualilor. În Roma antic`, opinia popular` lua omul de litere drept ]int` a ironiei [i a antipatiei, fiind asimilat de c`tre omul de r\nd cu s`r`cia, lenea, ipocrizia [i nebunia. În romanul lui Petronius, Satyricon, parvenitul Trimalchio [i prietenii lui nu pierd nici o ocazie de a-i ridiculiza pe intelectuali, considera]i rup]i de realitate, tr`ind \n lumea lor imaginar` [i incapabili s`-[i rezolve problemele vie]ii cotidiene. Tr`s`turile cititorului nebun au fost \ns` descrise cel mai bine de Cervantes. În cazul lui Don Quijote, nebunia prin identificare romanesc` ilustreaz` exemplar pericolul la care expune lectura literaturii de fic]iune. Frecventarea asidu` a romanelor cavalere[ti \l face s`-[i r`t`ceasc` min]ile, s` piard` contactul cu realitatea. C\nd preotul, b`rbierul [i nepoata lui Don Quijote intr` \n camera unde se afl` „c`r]ile aduc`toare de pacoste“ pentru a le arde pe rug, ei g`sesc [i c`r]i de poezii bucolice. Preotul se \mpotrive[te arderii lor, pe motiv c` „nu fac [i nu vor face r`ul pe care l-au f`cut cele cavalere[ti“, \ns` nepoata insist` s` fie arse: „Vai, domnule p`rinte, le po]i trimite dumneata f`r` grij` la rug ca [i pe celelalte, c`ci n-ar fi de mirare ca, odat` lecuit unchiul meu de boala cavaleriei, s` le citeasc` [i pe astea [i s`-i tr`sneasc` prin minte s` se fac` p`stor [i s` bat` coclaurii [i codrii c\nt\nd,

c`ci a fi poet este, zice-se, o boal` de nelecuit [i foarte molipsitoare“. Comentariile cele mai nelini[titoare la adresa cititului excesiv le g`sim \n secolul al XVIII-lea care, dup` cum am v`zut, dezvoltase o adev`rat` obsesie pentru pericolele lecturii. Acela[i doctor Tissot, figur` emblematic` a discursului \mpotriva onanismului [i lecturii, scrie \n anul 1768 un tratat intitulat De la santé des gens de lettres (Despre s`n`tatea oamenilor de litere), \n care trece \n revist` toate cauzele care afecteaz` [i distrug s`n`tatea omului de litere. Tabloul clinic este devastator, cititorul fiind descris ca un pacient cu simptome specifice. Lectura ar duce la \ncordarea min]ii [i la pasivitatea corpului, ceea ce oblig` s\ngele s` n`v`leasc` \n creier cu o presiune v`t`m`toare. De aici bolile nervoase, zdruncinarea nervilor celor ce z`bovesc peste m`sur` cu cititul c`r]ilor. Aceast` imagine a lecturii ca generatoare de boli nervoase o \nt\lnim [i la Dimitrie Cantemir, \n Descrierea Moldovei, unde afl`m c` moldovenii „cred c` oamenii \nv`]a]i \[i pierd mintea, [i atunci c\nd vor s` laude \nv`]`tura cuiva, zic c` a \nnebunit de prea mult` \nv`]`tur`“. Sau, dup` cum spunea cronicarul muntean Zilot Românul: „mult` \nv`]`tur` care la mul]i se \nt\mpl` v`t`m`toare de suflet“. Identificarea lecturii cu boala psihic` se reg`se[te, de altfel, \n toate societ`]ile tradi]ionale, orale. Cititul este o activitate solitar`, a citi \nseamn` a \ntrerupe comunicarea oral` cu ceilal]i. Lectura privat` este o form` de sustragere de sub controlul social, duce la izolare fa]` de sociabilit`]ile locale. Din acest motiv, cei care citesc (]`ranii autodidac]i, de exemplu) s\nt privi]i cu o oarecare ne\ncredere de c`tre ceilal]i membri ai comunit`]ii, fiind considera]i bizari [i oarecum nebuni, mai ales dac` devin zodieri sau ghicitori \n Psaltire [i pretind c` realitatea poate fi cunoscut` indirect prin apelul la magia c`r]ii. S` mai amintim c` mefien]a general` fa]` de cei ce ies din r\nd prin aspira]iile lor intelectuale [i implicit prin volumul considerabil al lecturilor este exprimat` cum nu se poate mai sugestiv de zicalele române[ti: „Unde e minte mult`, nu e toat` bun`“ sau „Unde e \nv`]`tur` mult`, e [i prostie mult`“. ■

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

D E C U PA J E

Alexandru C`linescu

Revel Titlul o spune f`r` echivoc: Pour Jean-François Revel (Pentru Jean-François Revel, Editura Plon, 2006) reprezint` un exerci]iu de admira]ie, ce nu e îns` incompatibil cu luciditatea [i rigoarea. Cartea lui Pierre Boncenne (fost redactor-[ef la Lire [i apropiat al lui Revel; ne amintim c` acesta din urm` a murit în 30 aprilie 2006) se autodefine[te drept un „eseu biografic“, ale c`rui capitole transgreseaz` cronologia [i î[i propun s` descrie [i s` analizeze diferitele sec]iuni ale operei. Exegetul ne atrage aten]ia asupra unor texte mai pu]in cunoscute sau de-a dreptul uitate. E vorba, de exemplu, de c`r]ile ce au provocat, în epoc`, polemici teribile – De ce filosofi [i Cabala devo]ilor –, de [arja vitriolant` Stilul generalului de Gaulle, de eseul Despre Proust, de Noua cenzur`, implacabil` radiografie a presei supus` gîndirii „corecte“, de O antologie a poeziei franceze (împ`timit iubitor de poezie, Revel avea gusturi foarte personale), de Un festin în cuvinte, o istorie savuroas` [i erudit` a gastronomiei (nu [i-a luat el oare pseudonimul „Revel“ de la numele unui restaurant de pe strada Montpensier?). Scrierile politice ale lui Revel ocup`, desigur, locul pe care îl merit`. Revel a vînat minciuna sub toate formele ei, a detestat totalitarismele, a condamnat vehement comunismul [i toate prelungirile lui (unele mascate). Venit – din punct de vedere intelectual – de la stînga ([i fost autentic rezistent împotriva ocupa]iei germane), el n-a acceptat sub nici o form` „clauza totalitarismului celui mai favorizat“. A denun]at cu obstina]ie memoria hemiplegic` a oamenilor [i teza conform c`reia infernul comunist era pavat cu bune inten]ii. A vorbit întotdeauna în numele „demnit`]ii umane [i al dreptului la via]`“. A stîrnit ura stîngii [i a dogmaticilor de toate orient`rile. La televiziune, Georges Marchais l-a

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA f`cut, în direct, „canalie“. I-a fost minimalizat, constant, rolul lui în Rezisten]` (unde a luptat efectiv), i s-a pus, cu imbecil` obstina]ie, eticheta de „reac]ionar“, Serge Halimi, de la Le Monde diplomatique, l-a f`cut „stalinisto-reaganian“ (!). Cînd a intrat la Academia Francez`, Le Monde (ziar ce l-a atacat orbe[te) a publicat o noti]` biografic` în care se spunea c` Un festin în cuvinte e o carte despre... conciliul de la Trento! Ca s` vezi cu cît` seriozitate îl citeau cei de la Le Monde! A avut [i mul]i prieteni mari care îl admirau din toat` inima: Llosa, Cioran, Octavio Paz, Simon Leys, Olivier Todd etc. Pe de alt` parte, Revel nu [i-a cru]at victimele, f`cînd risip` de formule asasine: au sim]it asta pe pielea lor Lacan, Bourdieu, Sartre, Heidegger, Foucault, Malraux etc. Avea un stil de o limpezime impecabil` ce servea admirabil coeren]a argumenta]iei. A creat, în Fran]a, faimoasa colec]ie Libertés (la Pauvert), a creat de asemenea Asocia]ia prietenilor lui Borges. Ap`r`tor nedezmin]it al democra]iei [i al libert`]ii, [i-a asumat toate riscurile. Alt prieten, Philippe Meyer, a v`zut bine: „Revel are soarta oamenilor tip`ri]i într-un singur exemplar...“. Actualitatea lui Revel? E în afar` de discu]ie. Iat` un exemplu recent. Vechea noastr` cuno[tin]` Alexandra Laignel-Lavastine are tupeul s` scrie (într-un num`r din Le Monde consacrat revolu]iei maghiare din 1956) urm`toarea fraz`: „dac` insurec]ia din Budapesta, adesea asemuit` Comunei (din Paris, n.n.), r`mîne în memorie drept prima revolu]ie antitotalitar` din blocul r`s`ritean, dubla ei dimensiune – în acela[i timp antistalinist` [i anticapitalist` – îi confer` un r`sunet universal“. Budapesta 1956 – revolu]ie anticapitalist`! Dumnezeule! Ne d`m seama, din nou, cît de mult ne lipse[te Jean-François Revel. ■

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

\n care Estera, cu „iubire crispat` de fric`“, \[i \ngrije[te tat`l muribund, trec\nd de la cople[itoarea rutin` casnic` la rolul preotesei care ajut` sufletului s` plece. În „Somnul dup` na[tere“, memoria lehuzei aduce la suprafa]a con[tiin]ei o \nfrico[`toare amintire din copil`rie (vaierul unei mame care [i-a pierdut fiul pe front) [i, odat` cu ea, se insinueaz` „o teroare tulbure, venit` de departe“ care o face s`-[i str\ng` fiul la piept, „ca [i cum l-a[ ap`ra“. „Cum \nc`run]e[te o blond`“ re]ine, \ntr-o nara]iune la persoana I, boala nea[teptat` a unei femei foarte devotate familiei [i care, sub presiunea fricii de un diagnostic sever, descoper`, \n spital, c` „]i se face dor de oboseala de la unsprezece noaptea, c\nd pui vasele la loc \n dulapul din buc`t`rie [i \nvele[ti b`ie]ii, de zorul de diminea]`, de certurile pitore[ti din autobuz, de satisfac]ia unor lucruri ob]inute cu efort [i c`rora nu le-ai da drumul din cioc orice ]i s-ar spune“. De cele mai multe ori \ns`, resorturile care scot lumea din ]\]\ni s\nt ele \nsele oarecare. A[tept\nd un cunoscut pe o banc`, \n parc, buna Pompi \n]elege c` „darul acesta al ei de a asculta i-a at\rnat via]a de un ax fals, l`s\nd-o s` se \nv\rt` \n gol“. Studenta din „Soi bun“, care \[i venereaz` profesorul [i se dedic` cercet`rii, e poftit` de acesta \n vizit`; descoperindu-l al`turi de nevast` [i soacr`, „\ndop\ndu-se cu dulciuri [i f`c\nd giumbu[lucuri“, t\n`ra resimte „o senza]ie de de[ert`ciune [i, pentru prima oar`, un fel de spaim` c` nu-mi voi g`si locul printre oameni“. Patru mode[ti func]ionari de banc` („Iulia \n iulie“) tr`iesc, \ntr-o var` torid`, p\n` \n pragul halucina]iei, fascina]ia exercitat` de Iulia, femeia de serviciu ([i, nu mai pu]in, o fata morgana): „Trebuiau s`-[i adune toate puterile ca s` r`m\n` pe locurile lor: s\nii [i coapsele bronzate, umerii ca pieli]a fructelor, rochia mulat` pe p\ntecul supt, [erpii s`lbatici ai p`rului \i scoteau din min]i. Numai dorin]`, o sorbeau din priviri [i m\inile se \ncle[tau de marginile biroului, cu unghii albite“. Alteori, sim]ul enorm, nevrotic atinge pragul straniet`]ii („Lupt`tori la pensie“) sau chiar decoleaz` \ntr-un fantastic gogolian al banalit`]ii („Natur` moart` cu narcis`, covrig [i cup`“). Lucrate impecabil, cu concizie [i interes pentru detaliu [i nuan]`, prozele scurte ale Adrianei Bittel au for]a unui bumerang care ajunge la miezul realit`]ii. Deziluzionarea e \mbl\nzit` \ns` fratern, de tonul comprehensiv, trecut prin umor, compasiune [i, uneori, melancolie. Toate acestea dau timbrul oarecum rusesc al c`r]ii Cum \nc`run]e[te o blond`, cu nimic mai prejos – \n frumuse]ea [i emo]ia transmis` – dec\t Minciunile femeilor de Ludmila Uli]kaia. ■

Povestiri din miezul vie]ii Adriana Bittel, Cum \nc`run]e[te o blond`. Povestiri din secolul trecut Editura Compania, 2006

19,50 lei

Cu o consecven]` comparabil` doar cu cea a nuvelistului Radu Cosa[u, Adriana Bittel scrie constant proz` scurt`: Lucruri \ntr-un pod albastru (1980), Somnul dup` na[tere (1984), Iulia \n iulie (1986), Înt\lnire la Paris (2001). Fototeca (1989), cartea ce con]ine un singur text de mai mari dimensiuni (sub 150 de pagini), are subtitlul „tem` cu varia]iuni“, avertiz\nd asupra autonomiei episoadelor care o compun (pe o schem` epic` minimal`). În 2006, scriitoarea revine cu antologia Cum \nc`run]e[te o blond`. Povestiri din secolul trecut, ce reune[te 15 piese din Somnul dup` na[tere [i 7 (inclusiv cea care d` titlul) din Iulia \n iulie. Dup` 20 de ani, textele acestea merit`, \ntr-adev`r – cu expresia Adinei Kenere[, care semneaz` nota asupra edi]iei – „\ntru totul aten]ia cititorului de azi [i, foarte probabil, de m\ine“. {i aceasta nu doar dintr-o eventual` curiozitate pentru via]a din comunism, ci dintr-un interes pentru via]a dintotdeauna [i de pretutindeni. Schi]ele, momentele [i povestirile Adrianei Bittel investigheaz`, la fel ca literatura mae[trilor de la care, implicit [i aluziv, se revendic` (Caragiale, Cehov, Gogol), o lume banal`, cotidian`. Suveran este universul feminin, v`zut la v\rste [i ipostaze diferite: feti]a din „O zi de vacan]` \n ’55“, pubera din „Supliciu prin speran]`“, tinerele din „Lupt`tori la pensie“, „Numele“, „Somnul dup` na[tere“, v\rstnica din „Pompi pe banc`“ sau cea din „Vineri“, c\nd vine Frusina [i, cel mai adesea, femeia matur`, activ` profesional, ]in\nd o cas` cu so], copii, p`rin]i, precum \n „Cum \nc`run]e[te o blond`“, „Pe considerentul c`“, „Examenul radiologic“, „Vara, vara cu tutun“. Din lumea b`rba]ilor, prozatoarea alege mediul func]ionarilor („Iulia \n iulie“), figura \ndr`gostitului dezn`d`jduit („Chelc`[oz“) sau b`rbatul de v\rst` mijlocie care „\[i simte ofilirea interioar` dublat` de revolt` \mpotriva sufletului l\ncezit“ („Mutarea accentului pe frunze“). Se lucreaz` cu durata foarte scurt` (momentul) \n care \n automatismul vie]ii intervine o fisur`, o stare neobi[nuit`. Sub presiunea acestei diferen]e, personajul \ncepe s` (se) vad`. Uneori, aceste \nt\mpl`ri s\nt cu adev`rat excep]ionale, precum \n schi]a tragic` „Contrariul mor]ii“

Sanda Cordo[

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Farmecul soft al fic]iunii istorice Victoria Comnea, Manuc

Colec]ia „Ego Proz`“, Editura Polirom, 2006

Victoria Comnea a fost, p\n` \n 1990, cercet`tor [tiin]ific \n domeniul biologiei. În ultimii ani, a publicat c\teva c`r]i beletristice (\nsemn`ri de c`l`torie [i romane) care nu au impus-o aten]iei criticii. R`m\ne de v`zut \n ce m`sur` o va face noul ei roman, Manuc, ap`rut \n Colec]ia „Ego. Proz`“ a Editurii Polirom: un roman istoric „cinstit“, de tip „tolstoian“, vag \nrudit cu Princepele lui Eugen Barbu [i Tache de catifea al lui Agopian – dup` cum ne avertizeaz`, cam pripit, prefa]atorul Bogdan Cre]u –, av\nd \n centru figura fabulosului prin] [i negustor armean de la 1800, ar putea avea [ansa s` insoliteze – prin anacronismul \n[el`tor al nara]iunii – „noua proz`“ româneasc` din respectiva colec]ie. Reconstituire fic]ional` cu incursiuni \n intimitatea „cosmopolit`“ a familiilor nobiliare [i \n dedesubturile marilor combina]ii politice din „Evropa“ vremii, pictur` de medii [i moravuri bucure[tene, dar [i voluptuoas` evocare de atmosfer`, roman de alcov [i de intrig`rie ocult` – cu picanteriile [i perversit`]ile de rigoare, \n doze homeopatice –, dar [i medita]ie asupra istoriei, Manuc nu e chiar at\t de „tradi]ional“. Autoarea penduleaz` mereu \ntre empatie [i distan]are ironic`, \ntre descrip]ia minu]ios-poetizant` a decorurilor/interioarelor de epoc` [i privirea crud` aplicat` majorit`]ii personajelor (care, \n parantez` fie spus, nu s\nt ni[te fanto[e). Desf`[urat` tacticos, pe multiple paliere, nara]iunea are [i relief, nu doar carna]ie epic`. Intrigile de spionaj „geopolitic“, rela]iile dintre putere, arte [i [tiin]ele emergente (inclusiv [tiin]ele oculte), reverber\nd peste timp p\n` \n epoca Internetului, trimit timid spre modelul Umberto Eco. Montaje textuale jucate, inserturi epistolare [arjate ne \nt\mpin` ici [i colo. Fie c` apar]in istoriei „adev`rate“, atestate documentar, sau celei imaginate, personajele – numeroase, f`r` a fi pletorice – s\nt agrenate \n rela]ii epice verosimile, nu \ns` [i f`r` o aur` de fabulos: zaraful [i prin]ul Manuc, maestrul armean al combina]iilor \ntre }`rile Române [i Marile Puteri. Alexandra Marioritza, seduc`toarea, misterioasa [i independenta iubit` a prin]ului, ea \ns`[i mediatoare secret` a istoriei [i cobor\toare din Comneni (N.B.: multe

din personajele c`r]ii se trag din ilustra familie bizantin` cu care \nsu[i numele autoarei se \nrude[te!). Mariam, rivala ei [i so]ia lui Manuc. Pictorul efeminat Dante Negro, cel care – \ndr`gostit \n tain` de prin] – \l ucide \n final (c\nd cercul se \nchide, deconspir\nd personajele din prima scen` a c`r]ii). Junele boierina[ Iancu V`c`rescu, poet, studios [i amorez \n „formare“. Dar [i o \ntreag` re]ea de „oameni publici“, de la Napoleon [i generalul Kutuzov, la tot felul de diploma]i francezi, ru[i, nem]i [.a.m.d. (cu anturajele [i amantele lor), de boieri, aventurieri, spioni [i masoni... Cu to]ii populeaz` pitoresc, neconven]ional [i indiscret, o lume aflat` \n preajma unei mari cotituri istorice: \ntre Orient [i Occident, la 26,95 lei confluen]a dintre jocurile marilor imperii europene (francez, austriac, rus, otoman), la r`scrucea dintre feu- prefa]` de Bogdan Cre]u dalism [i zorii modernit`]ii levantine. Dac` Manuc ilustreaz` exemplaritatea generoas` a orientalului filantrop, prin Alexandra Marioritza autoarea introduce o discret` partitur` feminist`. Ceea ce \i lipse[te acestui roman este pregnan]a expresiv`, \n ciuda propriet`]ii stilistice [i a vizibilelor eforturi de rafinare \n direc]ie retro. Dialogurile s\nt fie naiv de „actuale“ \n expresie, dramatiz\nd didactic ve[ti despre evenimentele istorice (ex: dezastrul lui Napoleon \n Rusia), fie [arjate patetic (nu doar finalul fiind bruiat de retorisme ieftine). Tonul relat`rii e[ueaz` [i el, adeseori, \n senza]ionalism melodramatic. O anumit` idealizare tezist` se r`sfr\nge asupra lui Manuc [i a Marioritzei. Expedierile narative nu lipsesc nici ele, de[i autoarea are o [tiin]` a construc]iei epice pe care mul]i par s` o fi uitat. Rat\nd ceea ce ar fi putut fi un roman remarcabil, Victoria Comnea ne ofer` doar o nara]iune istoric` agreabil` [i soft. Biografia romanesc` a lui Manuk Bei \[i a[tepta o carte pe m`sur`. Deocamdat`, e bine [i a[a... ■ Paul Cernat

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

cronicile moldovene [i muntene, Antim, D. Cantemir –, dar dispun\nd de o bibliografie cov\r[itoare, Lege [i f`r`delege… vorbe[te despre raporturile de putere \n lumea veche româneasc`, \n care violen]a era principalul instrument de a ob]ine tronul, de a-l p`stra [i de a guverna ]ara, unica modalitate c\t de c\t eficace de a contracara violen]a generat` de al]ii (adversari, t\lhari la drumul mare), uneori ap`r\nd chiar ca principiu de construire a vie]ii personale (femeia \nvinsului devenind „prada“ \nving`torului). Nu mai pu]in se ocup` autorul de lumea marginalilor, a proscri[ilor, ho]i, uciga[i, falsificatori de bani, prostituate, o infrac]ionalitate de cele mai multe ori necontrolabil`, f`c\nd din Moldova (\n special) un t`r\m \ntunecat, nerecomandabil c`l`torului str`in. Relatarea despre \ncerc`rile e[uate (ale lui Vasile Lupu, de pild`, despre care se spunea c` a ucis 40.000 de infractori) de a st\rpi ho]ia, ori despre sistemul de represiune, merg\nd de la amenzi la tortur`, ocn`, schilodire [i moarte, contureaz` imaginea unui Ev Mediu românesc \n care legea o f`cea f`r`delegea, \mpotriva acesteia nedovedindu-se eficient` nici pedeapsa laic`, deloc de neglijat, nici discursul religios, amenin]\nd cu pedeapsa divin`. ■

Pentru o istorie a mentalit`]ilor Dan Horia Mazilu, Lege [i f`r`delege \n lumea româneasc` veche Editura Polirom, 2006

Dup` ce s-a ocupat mul]i ani (din 1974) de literatura român` veche, d\nd importante monografii despre cronicarii munteni, cei moldoveni, Udri[te N`sturel, Dosoftei, Antim, ori valoroase sinteze precum Recitind literatura român` veche, Dan Horia Mazilu a reu[it, \n ultimul deceniu, s` ias` din abordarea tradi]ional` a disciplinei, focaliz\ndu-se pe subiecte la mod` [i de interes mai larg dec\t acela al cercului de speciali[ti: alteritatea (Noi despre ceilal]i. Fals tratat de imagologie, 1999), maleficul (O istorie a blestemului, 2001), raportul public-privat (Voievodul dincolo de sala tronului, 2003), iar recent, \n Lege [i f`r`delege \n lumea româneasc` veche, violen]a, cu numeroasele ei valen]e. Pornind \n special de la textele române[ti „clasice“ –

31 lei

O carte-caleidoscop Cum era? Cam a[a... Amintiri din anii comunismului (românesc) Editura Curtea Veche, 2006

25 lei coordonator C`lin-Andrei Mih`ilescu ilustra]ii tematice de {tefan Anastasiu

În ultimii ani au ap`rut destule c`r]i despre comunismul românesc, unele de evoc`ri literar-biografice (cum e O lume disp`rut`, \n care cei patru autori – Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici [i Ioan Stanomir – \mbin` evoc`rile personale cu analize ale produselor literare ale epocii), altele de istorie sau de sociologie (Anii ’80 [i bucure[tenii sau Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola [.a.), c`r]i ce recupereaz`, fie nostalgic, fie analitic, aproape jum`tate de secol (c\t o jum`tate de via]` de om) de regim opresiv [i izolator. În acest peisaj, volumul Cum era? Cam a[a... Amintiri din anii comunismului (românesc), ap`rut anul acesta la Editura Curtea Veche, [i coordonat de C`lin-Andrei Mih`ilescu, este o carte relaxat`, o colec]ie de amintiri cu parfum aparte, dat nu de epoc`, ci de privirea care o

Lumini]a Corneanu

cerne. E o carte-caleidoscop pe care, dac` o „\ntorci“ la \nt\mplare, aleg\nd una sau alta dintre literele alfabetului, po]i avea parte de imagini colorate dintre cele mai diverse. De ce spun asta? Pentru c` fiec`ruia dintre cei care semneaz` evoc`rile – nume unul [i unul! (Mihai {ora, Vintil` Mih`ilescu, Ioana Pârvulescu, Rodica Zafiu, Liviu Papadima, Sanda Golopen]ia [i mul]i al]ii) – i-a revenit o liter` a alfabetului (tras` la sor]i), pornind de la care [i-a structurat textul-amintire. E – dac` vre]i – un joc, \n egal` m`sur`, textual [i biografic, \n care autorii se „prind“ cu nostalgie [i ingeniozitate. Atuurile c`r]ii s\nt, a[adar, mai multe: numele celebre care semneaz` evoc`rile (dou`zeci [i patru, prezentate succint la finalul c`r]ii), jocul, nostalgia personal`, senin`, \n totul un puzzle de imagini, obiecte, cuvinte ale unei epoci – pe care cititorul va trebui s` le pun` singur cap la cap sau s` le lase \n[irate, dup` plac. O carte frumoas`, cu ilustra]ii tematice de {tefan Anastasiu. {i o lectur` afectiv`: „Cu \ngeri noi [i demoni vechi, la bun` amintire, a[adar!“ (C`lin-Andrei Mih`ilescu). ■ Adina Dini]oiu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Romanul total Ion Manolescu, Derapaj Editura Polirom, 2006

Ion Manolescu, videolog [i explorator al comunismului românesc, se re\ntoarce la proz`. În Derapaj, prozatorul face o psihosociologie postmodern`, f`r` deraieri ideologice, \ns` doldora de inven]ii fic]ionale. Cartea este o combina]ie de Dan Brown, Umberto Eco [i David Lodge – cum a m`rturisit autorul \nsu[i la lansare –, dar [i de William Gibson [i Thomas Pynchon. Asta nu \nseamn` c` romanul este lipsit de originalitate. Dimpotriv`, autorul reu[e[te s` scrie \ntr-o manier` post-cyberpunk [i, simultan, s` plonjeze \n romanul românesc de secol XIX (de pild`, prin parodierea tehnicii le[inului) sau cel interbelic [i postbelic. Avem de-a face, a[adar, cu un roman de consum, plin de senza]ii tari, de intrigi detectiviste, de conspira]ii picante, dar [i cu un roman care rescrie literatura \n maniera savantului ros de aspira]ii istoriografic-fictive. Nimic nu pare a-i fi str`in prozatorului: nici inserarea formelor de paraliteratur` [i de subcultur` \n poveste, nici utilizarea aluziilor sociale [i politice cu trimitere la zonele (sub)urbane ale Bucure[tiului sau la realitatea capitalist-corporatist` de la \nceputul secolului XXI. Nici \ncifr`rile cibernetice ale hackerilor [i ale pira]ilor spa]iului virtual (romanul are un cod cu „surs` deschis`“, mai degrab` dec\t s` fie un „roman cu cheie“ sau alegoric), nici construirea unei imagini rememorativ-afective a copil`riei petrecute \n comunism. Autorul pigmenteaz` nara]iunea cu imaginarul [tiin]elor cognitive sau cu elemente din antropologia mentalului colectiv. Problema este \ns` c` teoretizarea pare uneori a fi \n exces, iar cititorul „lene[“ este excedat de redundan]ele teoretice care reg\ndesc politica, istoria, societatea. Ion Manolescu deraiaz` dinspre trecut \n prezent [i invers, r`m\n\nd \ntr-o stare intermediar` a derapajului: suspendat \ntre dou` lumi. Descoperim at\t o inventariere a obiectelor [i a vie]ii cotidiene din comunism (o lume deja \ngropat`, „disp`rut`“), c\t [i uneltirile celor care manipuleaz` amintirile (Economi[tii Min]ii). S\ntem c\nd \n atmosfera din trilogia Matrix, c\nd \n cea din Good bye, Lenin!, c\nd \n cea din documentarele simula]ioniste de tip „Discovery“. Personajul-narator m`rturise[te despre dificultatea de

RECENZII adaptare la tranzi]ia capitalist` a celor crescu]i \ntr-un regim totalitar, dar [i despre similitudinile paradoxale dintre cele dou` lumi. Alexandru Robe \[i iube[te [i deopotriv` \[i „biciuie[te“ facultatea unde pred`, ora[ul, ]ara, sco]\nd la iveal` viscerele infecte ale societ`]ii. Are eroismul de a-[i ar`ta… la[itatea, ridicolul, meschin`ria, de a se lua peste picior [i de a recunoa[te c`-[i manipuleaz` cititorii cu corozivitatea unui virus. Are suficient` inventivitate [i capacitate de mistificare pentru a nu p`rea complet transparent, suficient` autoironie, pentru a se deta[a de sine [i de lume, [i \ndeajuns cinism, pentru a trece prin via]` ([i prin fic]iune!) cu autenticitate [i verosimilitate. Personajulnarator, cu o via]` social` \n aparen]` normal`, deviaz` \n imagina]ie, uneori chiar la grani]a patologiei, prin halucina]iile vizuale suprarealiste, un fel de efecte speciale menite s` hipnotizeze cititorul. De romanul senza]ional ]in urm`ririle de tip Hollywood (cu ma[inile pe autostrad`), istoria alternativ` cu cronotopia simultan`, r`pirea „celui mai mare scriitor \n via]`“ (care se dovede[te a fi, autoironic, autorul \nsu[i), scenele erotice [i societ`]ile secrete, conspira]ia Anticarilor, Editorilor, Uniuni[tilor [i Academicienilor. Ion Manolescu [tie s` calculeze fiecare impuls pe care \l trimite creierului cititorului [i s` manevreze algoritmi narativi evolutivi care pre-compun h`r]ile mintale ale acestuia. Acest calcul riguros \nseamn` o echilibrare [i o echilibristic` a umorului, sarcasmului, mistific`rii [i demitiz`rii. Ca un nanocalculator, romanul \[i autogenereaz` o re]ea de semnifica]ii \ncep\nd de la nivelul minuscul al detaliilor. Un roman care are de toate pentru a atrage tipuri diferite de cititori [i a-i ]ine captivi prin tehnica suspansului. ■

prefa]` de Lumini]a Marcu

Lucia Simona Dinescu © Simion Ivanoschi

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

ilustra]iilor unei c`r]i la care se lucra \n mare tain`. Mister, dedesubturi religioase, pove[ti siderante despre c`r]i, reguli canonice t`lm`cite cu subtilit`]i infinite, merg\nd de la abila nuan]` avoc`]easc` p\n` la \n]elepciunea pilduitoare – cam a[a arat` cartea acestui Eco venit dinspre Orient [i dinspre Islam. Între Numele trandafirului [i M` numesc Ro[u este \ns` o diferen]` de v\n`, de vascularizare literar` (\n avantajul turcului), ca \ntre un obraz pudrat [i unul \mbujorat, irigat de puseuri emo]ionale, magice reverii [i v\ltori meditative. Fiecare capitol al c`r]ii este scris din perspectiva c\te unui mereu alt personaj; uneori acesta este o imagine pictat` (C\ine, Copac, Diavol, Cal, Dervi[i R`t`citori) sau un ban calp plin de p`]anii; pove[tii poli]isto-estetice \i este suprapus` [i o poveste erotic`, unde e vorba mai pu]in de iubire, c\t de sex, inteligen]` a inimii [i strategii de m`riti[; jocul ideilor caut` temeiuri \n legende, episoade istorice, pasaje din Coran, vorbe de duh, iar exuberan]a ilustrativ` adaug` \ntotdeauna pitorescului deschiderea \nspre profunzimi neb`nuite, amestec\nd eseul, fantasticul [i poemul; personajele nu au psihologie, ci reflexe culturale care le \ndeamn` s` \ndese normalitatea \n tiparul unor norme; Ro[u este personajul-culoare, \nceputul [i sf\r[itul vie]ii, dar [i pigmentul pres`rat de-a lungul \ntregului roman. Prin dichisurile lui postmoderne, romanul lui Pamuk seam`n` cu Istanbulul descris de scriitor altundeva: „Misterios, straniu, f`r` compromisuri [i aparent total neeuropean, Istanbulul are \n sufletul s`u mult loc pentru Europa“. ■

Via]a \n ro[u Orhan Pamuk, M` numesc Ro[u Colec]ia „Byblos“, Editura Curtea Veche, 2006

„Cititorului care ar dori s` cumpere o carte semnat` de mine pentru c` tocmai am primit Premiul Nobel, i-a[ recomanda s` \nceap` cu romanul M` numesc Ro[u.“ Asta spunea Orhan Pamuk \ntr-un interviu, la scurt` vreme dup` ce fusese \n[tiin]at de c\[tigarea Nobelului pentru literatur` pe 2006. Prin urmare, Editura Curtea Veche a fost de dou` ori inspirat`: aleg\nd s` traduc` din opera scriitorului turc \n chiar anul prestigioasei sale premieri [i, mai mult dec\t at\t, \ncep\nd seria traducerilor tocmai cu M` numesc Ro[u. De ce ar fi \ns` acest roman poarta cea mai nimerit` pentru a p`trunde \n opera proasp`tului ([i unicului, p\n` una-alta) nobelist turc? Rezonurile politice, deloc ne35 lei glijabile \n deciziile Academiei Suedeze, nu ofer` aici traducere din limba turc`, nici un r`spuns. M` numesc Ro[u poveste[te lucruri note [i glosar mult prea vechi – sau mult prea atemporale! – pentru de Lumini]a Munteanu a mai putea fi trecute \n registrul opiniilor politice. Faptul c` Orhan Pamuk a fost acuzat de „atingere adus` imaginii na]ionale“ – dup` ce a afirmat c` turcii au masacrat, \n 1915, 30.000 de kurzi [i 1.000.000 de armeni – l-a \mpins pe scriitor \n aten]ia lumii largi (inclusiv a juriului suedez), dar asta ]ine de cartea de identitate a unei persoane publice, nicicum de substan]a c`r]ii cu care scriitorul ne invit` s` \ncepem explorarea operei sale. De altfel, Pamuk preciza, \n acela[i interviu: „Iar celor care se intereseaz` mai mult de probleme contemporane [i de politic` le-a[ recomanda romanul Z`pada.“ Ca pas urm`tor, bine\n]eles, dup` M` numesc Ro[u. Pesemne, a[adar, c` romanul acesta e indicat ca uvertur` din motive ceva mai literare. Unii spun c` aici se reg`sesc „temele dintotdeauna ale crea]iei lui Pamuk“. O s` vedem, pe m`sur` ce apar urm`toarele volume. Cert este \ns` c` M` numesc Ro[u e un roman mare c\t o oper` de-o via]`, o proz` fastuoas`, cu incredibile provoc`ri [i delicii, solicitant` f`r` ast\mp`r [i ofertant` f`r` sa]. S\ntem \n Istanbulul sf\r[itului de veac XVI unde, \n breasla miniaturi[tilor, se petrec dou` crime din pricina

Claudiu Constantinescu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

CONVORBIRI

România lui Moshe Idel Ceea ce ne une[te. Sorin Antohi \n dialog cu Moshe Idel Colec]ia „Istorii, biografii, idei“, Editura Polirom, 2006

O carte frumoas` [i savant`, direct` [i plin` de c`ldur` uman`, ne ofer` Sorin Antohi [i Moshe Idel \n Ceea ce ne une[te, volum de convorbiri realizat la Budapesta, \n toamna anului 2003, c\nd „cel mai ilustru specialist \n mistica iudaic`“, afl\ndu-se la Central European University pentru o serie de prelegeri, s-a l`sat atras de gazda sa, \ntr-un lung dialog confesiv. Cele cinci capitole ale c`r]ii corespund celor cinci zile de dialog, [i putem presupune c` este meritul lui Sorin Antohi de a-l fi determinat pe interlocutorul s`u s` \[i povesteasc` via]a „ordonat“, adic` \n mod cronologic. Nu este – m` gr`besc s` spun – unicul merit al intervievatorului, acesta dovedindu-se un savant partener de discu]ie, de-a lungul \ntregii c`r]i, astfel \nc\t reu[e[te s`-i st\rneasc` lui Moshe Idel [i ideile, [i amintirile. Moshe Idel fiind – a[a cum ne avertizeaz` prefa]a – o personalitate „luminoas`“, toat` aceast` autobiografie – de la copil`ria petrecut` \nT\rgu-Neam], la studen]ia [i doctoratul \n Israel, apoi la stagiile americane [i la cariera interna]ional` – pare ]esut` dintr-un [ir de \nt\mpl`ri norocoase. În spatele acestei nara]iuni faste se poate \ns` \ntrez`ri munca f`cut` cu pasiune [i modestia structural` a personajului. În plus, istoricul religiilor are o curiozitate vie pentru toate domeniile culturii, a[a c` cite[te f`r` \ncetare, dar nu numai manuscrise din bibliotecile universit`]ilor din Israel, ci orice, inclusiv lucruri care, aparent, nu au nici o leg`tur` cu specialitatea sa: literatur` român` interbelic`, de pild`, sau literatur` indian`…Tot a[a, ascult` mult` muzic`, inclusiv româneasc`… Paginile \n care \[i poveste[te copil`ria la T\rguNeam], unde a epuizat c`r]ile din or`[el, mi l-au amintit pe Canetti; discu]ia despre Eliade – la care episodul legionar, din moment ce a fost o dat` l`murit de al]ii, nu-l mai intereseaz`, dar la care \l pasioneaz` ideile interpretative (de exemplu, de ce nu l-a citat pe Sholem numai dup` o anumit` dat`, plus alte asemenea mistere de specialitate) m-a f`cut s` m` g\ndesc la fertilitatea nor-

RECENZII malit`]ii intelectuale; iar paginile despre Culianu [i despre posteritatea acestuia, acoperit` \n America de o ciudat` [i traumatizat` t`cere – mi-au str\ns inima. Ceea ce ne une[te este, \ntr-un fel, istoria form`rii intelectuale a lui Moshe Idel, \n alt fel, portretul lui de azi. Iar \n tr`s`turile sale fizionomice atr`g`toare intr` rela]ia cald` cu România. Obi[nuit` cu româneasca noastr` ur` de noi \n[ine, cu furia lui Cioran fa]` de origini, cu „distan]a“ lui Eugen Ionescu fa]` de „]ara tat`lui“, am citit r`spunsurile lui Moshe Idel ca pe un basm. Savantul nu numai c` cite[te continuu \n limba român`, dar [i… citeaz` din autorii români pe care \i cite[te, ba chiar se las`, \n studiile sale, inspirat din autorii români. În momentul de fa]`, de exemplu, România interbelic` [i actual` \l intereseaz` foarte tare, Sebastian, Peltz, Ury Benador, hasidismul din Moldova, p`rintele Cleopa (pe care l-a cunoscut), Eliade (pe care \l consider` foarte român), Culianu (pe care, \n schimb, \l consider` structural-universal) p`r\ndu-i-se, to]i [i toate, probleme fascinante. În imaginarul s`u pare s` existe, f`r` prejudec`]i [i f`r` nostalgii, o Românie deopotriv` româneasc` [i evreiasc`, care-l incit` [i intelectual, [i afectiv. Numai atitudinea lui Eliade fa]` de ]ara natal` mi-a mai dat un sentiment at\t de lini[titor. Ceea ce ne une[te este o carte frumoas` ca un cadou de Cr`ciun. ■

16,95 lei

Marta Petreu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

ISTORIE

intra, firesc, \n conflict cu regimul legionar (octombrie ’40 – ianuarie ’41), iar \n timpul r`zboiului va p`stra speran]a c` alia]ii anglo-americani vor tran[a conflictul cu Hitler \n sensul victoriei democra]iei [i libert`]ii. Consilier al uzinelor din Re[i]a [i Bra[ov \n anul 1945, vicepre[edinte al sec]iunii ardelene al Asocia]iei Amicii Statelor Unite (\n 1945-’47, c\nd mul]i intelectuali s`reau mai cur\nd \n barca larg` a asocia]iei prosovietice ARLUS), M`rgineanu va fi \nl`turat \n vara lui 1947 de la catedr` (al`turi de al]i universitari, precum Gh. Br`tianu sau C.C. Giurescu), \n aprilie 1948 este arestat, iar \n octombrie acela[i an trece printr-o mascarad` de proces pur stalinist (face parte dintr-un lot heteroclit, al`turi de Alexandru Popp, Max Auschnitt, Ioan Bujoiu, Horia M`cellariu [.a.). Un detaliu: \n chiar momentul excluderii sale din \nv`]`m\ntul românesc, lui M`rgineanu i se va propune, din partea fo[tilor profesori [i colegi americani, un post la Bard College – Universitatea Columbia. Evident, nu a putut ie[i din ]ar`. Dar a intrat – cum spuneam – \n proces: ca principale acuza]ii, sabotarea regimului popular [i spionaj \n favoarea americanilor etc. Din cei 25 de ani (!) de \nchisoare la care este condamnat, va isp`[i 16; va fi eliberat \n iunie 1964 [i va muri dup` al]i 16 ani, \n iunie 1980. Volumul editat de Cristina Anisescu prezint`, \n cea mai mare parte, documente din interogatoriile lui M`rgineanu sau ale altora, referitoare la el. Psihoza conspira]ionist-falsificatoare a procuraturii comuniste iese la iveal` din fiecare pagin`. Din p`cate, mai ies la iveal` [i altele: precum conflictele (av\nd ca substrat [i politica, dar [i orgoliile) dintre intelectualii vremii. C\nd vezi materialele prin care (\n 1946) Constantin Daicoviciu, Alexandru Ro[ca, Emil Petrovici sau prof. {tef`nescu-Goang` \l acuz` pe M`rgineanu c` e agent manist sau antisovietic [.cl., \]i explici de ce comunismul românesc a cucerit a[a de repede [i de ur\t o ]ar`. Un cuv\nt aparte despre \ngrijitoarea edi]iei: de salutat calitatea capitolelor explicative (semnate Cristina Anisescu) ce \nso]esc documentele brute. Avatarurile tragice ale profesorului M`rgineanu, dar [i ale familiei sale (frate, so]ie, copii) s\nt prezentate f`r` patetisme disturbatoare. Cu maxim` modestie – dar [i bunsim] –, dna Anisescu \[i pune numele, minuscul, \n subsolul copertei ([i nu \n fruntea ei, a[a cum fraudulos mai fac al]i editori de documente, ca [i cum ar propune o carte de autor!), privilegiindu-l astfel pe cel al eroului volumului, profesorul N. M`rgineanu. Cu totul meritat, de altfel. ■

Victimele civile ale comunismului Nicolae M`rgineanu. Un psiholog \n temni]ele comuniste. Documente preluate din arhiva CNSAS Editura Polirom, 2006

32,95 lei edi]ie \ngrijit` de Cristina Anisescu

În anul 1991, la Editura Dacia din Cluj-Napoca ap`rea volumul Amfiteatre [i \nchisori, al fostului profesor Nicolae M`rgineanu, veteran al universit`]ii clujene, dar [i al \nchisorilor comuniste. Al`turarea celor dou` spa]ii – amfiteatrul [i celula – nu era \nt\mpl`toare; ea vorbea nu numai despre cazul profesorului clujean (disp`rut \n iunie 1980), ci despre o \ntreag` genera]ie de victime civile ale comunismului. Ardelean [i americanofil, apropiat (afectiv) de politica na]ional-]`r`nist` [i mare admirator al \nv`]`m\ntului american, M`rgineanu pleca \n 1931 \n Statele Unite, la specializare \n [tiin]a psihologiei, cu o burs` Rockefeller. Deloc surprinz`tor, ob]ine rezultate meritorii. Re\ntors acas`, la sf\r[itul anului 1934, t\n`rul savant de nici 30 de ani (era n`scut \n iunie 1905) urc` pas cu pas treptele unei cariere ce va l`sa \n urm` lucr`ri de specialitate, genera]ii de studen]i, dar [i multe ranchiune politice sau/[i intelectuale. Director al Institutului de Psihologie din Cluj din 1938, N. M`rgineanu va

Adrian Cioroianu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

ISTORIE

{antier Ovidiu Pecican, Ce istorie scriem Editura Ideea European`, 2006

Istoric prin forma]ie, dar totodat` scriitor, analist politic [i publicist angajat civic, Ovidiu Pecican ne propune o carte provocatoare. Provocatoare prin tematic`, dar [i prin scriitur`. El str\nge laolalt` note de lectur` [i interven]ii publice din ultimii 16 ani, pe care le tope[te \ns` \ntr-un \ntreg structurat tematic, \n care contururile devin fluide [i ideile curg \ntr-un mod rareori afectat de faptul c` au fost formulate \n momente [i contexte distincte. Reu[ita scriitoriceasc`, care \ng`duie o lectur` f`r` poticneli, a fost posibil` [i pentru c` autorul a sus]inut consecvent un set coerent de teme: raporturile dintre provincialismul ardelenesc [i centralismul izvor\t de la Bucure[ti, modul \n care românii [i-au abordat istoria [i au tabuizat anumite teme, politica [i cultura \n perioada de tranzi]ie, elitele politice [i culturale [i rolul istoricilor [i istoriografiei \n cadrul societ`]ii. Pentru un istoric, topirea unor texte distincte ridic` probleme metodologice. Or, consecven]a formal` nu este punctul forte al acestui volum. La cap`tul unora dintre texte este men]ionat anul redact`rii (dar nu [i locul primei edit`ri), alteori precizarea lipse[te, ceea ce ne pune \n situa]ia de a citi, nepreveni]i \n 2006, despre o ac]iune a „actualului pre[edinte al României, Ion Iliescu“ (p. 214). Ovidiu Pecican \[i exprim` ideile [i op]iunile franc [i r`spicat. Doar dou` exemple dintr-o mare bog`]ie de idei, informa]ii [i sugestii analitice: o scrisoare (conservat` fragmentar) a unui prieten al lui Octavian Goga, revelatoare pentru exasperarea multor intelectuali ardeleni fa]` de formalismul birocratic al „reg`]enilor“ (pp. 5-9), sau comentariile f`r` complezen]` cu privire la r`spunsurile ([i ne-r`spunsurile) unor personalit`]i publice la un chestionar pe tema rela]iilor româno-maghiare, care eviden]iaz` „oameni prea pu]in pentru a rezolva litigiile propriei comunit`]i – at\t printre români, c\t [i printre maghiari –, nefiind gata nici s` le diagnosticheze acut, la obiect, dincolo de prejudec`]i, nici s` le g\ndeasc` solu]ionarea \ntr-o manier` contorizabil`, dup` un calendar precis“ (p. 157). În destule momente, elementele analitice s\nt mai

degrab` sugerate, dec\t duse p\n` la cap`t. De exemplu, Ovidiu Pecican are dreptate atunci c\nd spune c`, prin reeditarea \n 1992 a lucr`rii Pe marginea pr`pastiei istoricul Ioan Scurtu \ngro[a numai aparent r\ndurile partizanilor lui Ion Antonescu (p. 34); incapacitatea structural` de loialitate poate fi un element de analiz`, dar ea este mai pu]in important` dec\t afinit`]ile profunde dintre editor [i personajul c`ruia i-a (re)conferit voce, preferin]a comun` fa]` de na]ionalism [i autoritarism [i inadecvarea la pluralism, dialog [i democra]ie. Dar poate tocmai aspectul de [antier al ideilor d` modernitate [i for]` demersului lui Ovidiu Pecican. Poate c` tocmai refuzul – sau lipsa preocup`rii – de a rotunji la infinit analiza este mai degrab` \n spiritul secolului XXI, dec\t moduri mai clasice de abordare. De altfel, refuz\nd superficialitatea lipsit` de profesionalism, Ovidiu Pecican respinge \nc` [i mai ap`sat istoria fal[ilor erudi]i, „stupid`, f`r` idei, numai bun` de memorat, incomprehensibil` [i imbecilizant`“ (p. 203). În ce m`sur` demersul s`u va fi capabil s` stimuleze dialogul dintre istorici, ca [i pe cel al istoricilor cu ceilal]i intelectuali [i cu publicul cultivat, r`m\ne \ns` de v`zut.

21,99 lei

■ Bogdan Murgescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

cit`]ile – neobi[nuite, \n g`sirea unor solu]ii \n vremuri care solicitau virtu]i neobi[nuite. Urm`rit` pas cu pas, biografia politic` a lui Winston Churchill, \mbog`]it` cu am`nuntele din intimitatea omului public, izbute[te s` desc\lceasc` ghemul de fire al destinelor omene[ti. Colegii lui din Parlament n-au putut s` nu observe c`, \n Camera Comunelor, a trecut de dou` ori dintr-o tab`r` \n alta. Ei g`seau formule paradoxale pentru a-l caracteriza: „conservator \n principiu, liberal \n \n]elegere“, „democrat de tip conservator“, „un coleg de banc` foarte primejdios“, Churchill sus]in\nd idei [i legi greu de unit \ntr-un sistem. Sistemul era el \nsu[i. Biograful \[i admir` personajul \ntr-o asemenea m`sur` \nc\t reu[e[te s`-i descrie defectele ca pe o component` necesar` a imenselor sale calit`]i. E o admira]ie care nu ocole[te contradic]iile [i momentele amare ale \nfr\ngerilor, linia [erpuit` a aderen]elor politice, influen]ele la vedere [i subterane dintr-o carier` de [ase decenii. Pentru istoria sumar`, Churchill este omul-simbol al victoriei Marii Britanii \mpotriva avia]iei lui Hitler, pentru al]ii este cel care a acceptat dictatul stalinist de la Yalta, model al politicianului pragmatic. Ambele episoade, ca [i multe altele c\nd Churchill a jucat un rol crucial, trebuie puse \n contextul convingerilor personale [i al putin]elor na]ionale. C\t a fost un politician activ, era departe de reputa]ia de dup`: era considerat un om trufa[ [i abraziv, tenta]ia lui de a-[i face cunoscut` p`rerea despre toate problemele, dintr-o pozi]ie superioar` [i agresiv`, nu era deloc apreciat` de speciali[tii unui sector anume, rela]iile cu subordona]ii, dar [i cu superiorii erau marcate de sup`r`rile lui imprevizibile, de irepresibila sa tenta]ie de a caracteriza o situa]ie f`r` a ]ine seama de sensibilitatea celui prins \n plasa retoricii sale. „Era incapabil de iubire. Se \ndr`gostise de propria lui imagine, a[a cum o vedea reflectat` \n oglind`... Singura persoan` care \i c`zuse cu tronc era Winston \nsu[i“ – spunea o bun` cunosc`toare a omului. Dar imaginea v`zut` \n oglind` avea \n compozi]ie identificarea cu pulsiunile [i ideile ]`rii lui; iubirea pentru Marea Britanie era parte din fiin]a lui [i nu subiect de retoric` demagogic`, era justificarea tuturor erorilor sale umane [i politice, dar [i motorul marilor sale \mpliniri. Exist` vreo lec]ie \n cartea lui Norman Rose? Churchill nu poate fi un model, combina]ia lui de calit`]i [i defecte e irepetabil`. Exemplar este modul cum a reu[it s` transforme apetitul s`u pentru putere \ntr-o pozi]ie de putere a ]`rii sale. ■

O vedet` a istoriei Norman Rose, Churchill. O via]` de rebel Editura ALL, 2003

24,90 lei traducere din limba englez` de Radu Paraschivescu

Nu se \nt\mpl` prea des ca un om politic a c`rui carier` se desf`[oar` \ntr-un stat democratic s` poat` marca at\t de profund, cum a f`cut-o Churchill, istoria ]`rii sale. Dictatorii izbutesc mult mai lesne s` devin` eroi: nimbul dureaz` mai mult sau mai pu]in, adora]ia e mai mult sau mai pu]in unanim`, dar dictatorul \[i \nscrie numele \n eternitate, at\t prin durata leg`turii cu puterea, c\t [i prin identificarea personal` cu victoriile, reale sau inventate, ale ]`rii. Biografia scris` de Norman Rose – Churchill. O via]` de rebel – expune un asemenea caz rar, c\nd democra]ia e compatibil` cu gloria personal`. Autorul construie[te din datele realit`]ii structura rela]iei dintre om [i istoria pe care a vrut [i a putut s` o determine. Grandoarea personajului e dat` de dimensiunea calit`]ilor [i defectelor lui, \n acord cu sfid`rile istoriei. Winston Churchill, lordul Marlborough, a avut norocul, poate ghinionul, s` tr`iasc` \ntr-o vreme c\nd Marea Britanie a fost parte \n dou` r`zboaie mondiale, el a pierdut [i a c\[tigat b`t`lii, a fost martor implicat la descompunerea Imperiului, a determinat alian]ele ]`rii sale \ntr-o structur` mo[tenit` azi de Tony Blair. Via]a politic` a lui Churchill urm`re[te \ndeaproape meandrele istoriei moderne [i ceea ce face lectura palpitant` este felul cum s-a \nt\mplat ca acest om extrem de egoist [i capricios s`-[i potriveasc` ambi]iile – imense, capa-

Magdalena Boiangiu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

Un produs de ultim` genera]ie Manual de rela]ii interna]ionale Colec]ia „Collegium“, Seria „Rela]ii interna]ionale“, Editura Polirom, 2006

În ultima vreme s-a vorbit mult despre genera]ii. Cea a[teptat`, cea expirat`, cea inspirat`. A fost dezb`tut` utilitatea ideii de a parcela spa]iul public, de a ridica garduri greu de s`rit \ntre cei noi [i cei vechi, de a-i izola pe „expira]i“. Ideea de a flutura criteriul v\rstei, ca pe un cartona[ ro[u care-i elimin` pe unii de pe terenul vie]ii publice, este una nefericit`. „A[tepta]ii“ nu vor c`p`ta mai mult` legitimitate stigmatiz\ndu-i pe ceilal]i, \nchiz\ndu-le microfonul, ci doar demonstr\ndu-[i valoarea, ie[ind pe pia]`, ar`t\nd c` au ceva de spus, individual [i/sau \n proiecte de grup. Este exact ceea ce face echipa care a realizat Manualul de rela]ii interna]ionale, volum coordonat de Andrei Miroiu [i Radu-Sebastian Ungureanu. Volumul reune[te contribu]iile a opt tineri cercet`tori (Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Daniel Biro, Lucian-Dumitru D\rdal`, Olivia Toderean, Ionu] Apahideanu, Simona Soare, Stanislav Secrieru), forma]i \n perioada de dup` 1989, [i reprezint` o reac]ie fireasc` [i binevenit` la problema penuriei de literatur` \n limba român` \n aria rela]iilor interna]ionale. Autorii volumului au sim]it pe pielea lor, ca studen]i \n România, ce \nseamn` lipsa unor lucr`ri de referin]`, a unor instrumente care s` le ofere, sistematizat, paradigmele [i conceptele fundamentale ale disciplinei. Av\nd, apoi, [ansa de a studia \n Occident, ace[ti tineri au reu[it s` \[i \nsu[easc` cele mai recente abord`ri \n domeniu, pe care unii dintre ei, reveni]i acas`, le transmit ast`zi mai departe, de la catedr`. Cum, \ntre timp, \n România, instrumentele moderne de studiu nu s-au \nghesuit s` apar`, coordonatorii volumului s-au hot`r\t s` treac` la ac]iune [i au demarat proiectul manualului. Lucrarea nu \[i propune s` lanseze un concept

RECENZII românesc original cu privire la studierea rela]iilor interna]ionale, prefer\nd s` se integreze unui model occidental consacrat. Este vorba despre [coala anglo-saxon`, care d` \n prezent tonul principalelor tendin]e \n domeniu. De altfel, structura lucr`rii reflect` efortul autorilor de a se plasa \n rezonan]` cu texte similare folosite \n marile universit`]i ale lumii, de la deja clasicul manual de politic` mondial` a lui Charles Kegley Jr. [i Eugene Wittkopf, ajuns la edi]ia a zecea, la cel de teorie [i istorie a conflictelor interna]ionale al lui Joseph Nye Jr. Volumul debuteaz` cu o introducere \n problematica rela]iilor interna]ionale, urmat` de dou` sec]iuni consistente ce analizeaz` evolu]ia sistemului mondial din perspectiv` istoric`. Tipologia actorilor care ac]ioneaz` pe scena interna]ional` [i problema nivelurilor de analiz` s\nt dezb`tute \n urm`toarele dou` articole. Urmeaz` un set de capitole dedicate principalelor [coli de g\ndire care au fundamentat teoretic disciplina, de la teoriile geopolitice clasice, la constructivism [i feminism, [i o foarte consistent` sec]iune care trateaz` subiecte din zona studiilor strategice [i de securitate. Capitole dedicate globaliz`rii [i conceptului de ordine mondial` completeaz` structura manualului, care acoper` cu succes cele mai importante direc]ii de studiu \n domeniul rela]iilor interna]ionale. Pentru o viitoare edi]ie, autorii ar putea lua \n calcul introducerea unei sec]iuni de sine st`t`toare dedicat` organiza]iilor interna]ionale. Acestea s\nt men]ionate [i \n prezentul manual, \n capitolul despre actorii sistemului interna]ional, [i \n diferite alte contexte, dar o prezentare mai detaliat` a unor organiza]ii, precum ONU sau OSCE, ar fi util` at\t studen]ilor, c\t [i celor care cump`r` cartea pentru a-[i forma sau consolida cultura \n domeniu. Pe l\ng` performan]a de a oferi celor interesa]i un manual de rela]ii interna]ionale de bun` calitate, a c`rui lectur` ar fi extrem de util` [i multor politicieni [i anali[ti politici de la noi, realizatorii acestui proiect lanseaz`, indirect, o provocare. Produs intelectual de ultim` genera]ie, at\t prin prisma v\rstei autorilor, c\t [i a abord`rii, el invit` la competi]ie deschis`, arunc\nd m`nu[a at\t speciali[tilor consacra]i, c\t [i colegilor de genera]ie. ■ Bogdan Barbu

29,50 lei volum coordonat de Andrei Miroiu [i Radu-Sebastian Ungureanu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

M E N TA L I T~} I

zare. Departe de a fi „anistorice“ [i imobile, comunit`]ile ]`r`ne[ti au traversat toate evenimentele dramatice ale secolului trecut, au suferit importante muta]ii sociale [i culturale. Ultimul r`zboi mondial, schimb`rile de regim politic, urbanizarea din anii comunismului au l`sat urme ireversibile \n configura]ia lumii ]`r`ne[ti. Ast`zi, globalizarea [i procesul intr`rii \n comunitatea european` duc la multiplicarea presiunilor [i a influen]elor externe. Noile realit`]i nu puteau s` scape aten]iei cercet`torilor. În partea a doua a volumului s\nt investigate aspectele unui fenomen actual, de mas`: migra]ia la munc` \n ]`rile occidentale, felul \n care este asimilat` aceast` nou` experien]` de c`tre locuitorii satelor. Numai cercetarea concret` de teren poate s` surprind` modul \n care comunit`]ile locale au r`spuns acestei provoc`ri. De exemplu, studiul Rodicì Zane se ocup` de obiectele care sosesc \n sat, coletele trimise de cei pleca]i la munc` \n strìn`tate, con]in\nd obiecte de \mbr`c`minte [i aparatur` electronic`, dar [i de obiectele care pleac` din sat, coletele cu alimente (c\rna]i, ca[, covrigi, ]uic`), at\t expresie a nevoii de a-[i marca simbolic identitatea prin recurs la codul alimentar, c\t [i a nostalgiei dup` gusturile de acas`. Lorena Anton surprinde rolul re]elelor de rudenie, a solidarit`]ilor de tip familial \n mobilitatea for]ei de munc`, existen]a unor adev`rate „tipare migra]ionale“ (succesul unui membru al familiei \n munca peste hotare atrage imediat al]i membri ai „clanului“). În fine, Mihaela Barbu extrage din nara]iunile personale despre migra]ia la munc`, imagini ale identit`]ii [i alterit`]ii, modul \n care românii se percep pe sine [i pe ceilal]i, felul \n care se raporteaza la strìnii cu care au venit \n contact. Volumul de fa]` propune o re\nnoire a domeniilor tematice [i a discursului etnologic românesc, o ie[ire din cercul abord`rilor de tip monografic al obiceiurilor populare. Studiile din acest volum ofer` un model pentru demersurile unei etnologii aplicate, atente la fenomenele lumii actuale. Ar fi foarte util` publicarea arhivei orale, ob]inute \n urma acestor cercet`ri, corpus ce ar putea constitui un important document de mentalitate, martor al unei lumi \n schimbare. ■

C`tre o etnologie a prezentului Povestiri din prezent. Studii [i note asupra nara]iunilor [i narativit`]ii contemporane Editura Etnologic`, 2006

volum coordonat de Narcisa Alexandra {tiuc`

Venit` din SUA, moda „istoriei orale“ a atins Europa \n anii ’70 [i a antrenat speciali[ti din diverse domenii. Ast`zi, istoria oral` este disciplin` de studiu \n majoritatea universit`]ilor occidentale, exist` numeroase institute [i asocia]ii care dispun de publica]ii proprii [i deruleaz` proiecte ambi]ioase de cercetare. Dupa 1990, consemnarea secven]elor de via]` a \nceput sa fie practicat` [i la noi (Irina Nicolau, Smaranda Vultur), iar ast`zi asist`m la o adev`rat` institu]ionalizare a acestei metode de cercetare \n cadrul Arhivei de Istorie Oral` a Funda]iei „A Treia Europ`“ din Timi[oara [i a Institutului de Istorie Oral` de pe l\ng` Universitatea „Babe[-Bolyai“ din Cluj. În acest efort de recuperare a memoriei colective se inscrie [i Catedra de Etnologie a Facult`]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, care a derulat \ntre anii 20032005 un proiect de cercetare a nara]iunilor contemporane. Rezultatele s\nt publicate \n acest volum colectiv, \n care semneaz` pe l\ng` membri ai catedrei: Narcisa {tiuc`, Rodica Zane, Ioana Fruntelat`, Lorena Anton, [i doctoranzi sau studen]i: Cristina Mihal`, Mihaela Barbu, Roxana Pricop, Ania Moldoveanu etc. Cercetarea s-a desf`[urat \n mai multe sate din sudul ]`rii: Cezieni (Olt), {tef`ne[ti (V\lcea), Bughea de Sus [i Nuc[oara (Arge[). Într-o prim` sec]iune a c`r]ii ne este propus` o etnologie retrospectiv`, o reconstituire a trecutului a[a cum este el v`zut de c`tre oamenii obi[nui]i, cei pe care istoria oficial` i-a evocat doar \n cifre [i statistici. Vocea acestora se face auzit` \n istorisirile veteranilor despre experien]ele traumatizante ale r`zboiului, \n amintirile ]`ranilor despre intrarea trupelor sovietice \n satul lor, \n relat`rile despre rezisten]a anticomunist` [i colectivi-

Alexandru Ofrim

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

FILOZOFIE

Despre elefant Richard de Fournival, Fiziologul latin / Bestiarul iubirii Colec]ia „Biblioteca medieval`“, Editura Polirom, 2006

„Est animal quod dicitur elephas“ – spune manuscrisul Fiziologului latin. Dar cine ar trebui s` cunoasc` cu rigoare faptul c` Fiziologul spune despre elefant c` este o fiin]` care, cu toat` imensitatea [i inteligen]a ei, dore[te prea pu]in s` procreeze? Sau c`, atunci c\nd vine sorocul, se \ndreapt` spre r`s`rit [i consum` fructul mandragorei \n apropierea paradisului, pentru a na[te \ntr-un iezer, de teama [arpelui care \i poate r`pi puiul? S\nt mai mul]i cei care ar merita cu adev`rat s` cunoasc` acest adev`r, chiar dac` \ntre ei nu se mai num`r` biologul, deoarece secolele modernit`]ii au demonstrat foarte simplu c` el nici nu g`sea obiectul s`u de studiu \n aceste afirma]ii. Ele revin mai degrab` psihanalistului, pentru c` este o s`rb`toare a [tiin]ei sale s` descopere un mit colectiv, la r`d`cina culturii europene, trec\nd din greac` \n latin` [i purt\nd cu el tema arborelui cunoa[terii, a na[terii miraculoase \n ap`, a sexualit`]ii care prime[te sens pentru b`rbat ca nostalgie a paradisului spre care \l \ndrum` femeia [i al spaimei \ntregului cuplu de [arpele care poate suspenda procrea]ia. În al doilea r\nd, aceste cuno[tin]e revin istoricului mentalit`]ilor: el trebuie s` [tie, citind Fiziologul latin, c` imaginarul colectiv, cu spaimele [i destinul s`u ancorat \n medievalitatea european`, \[i are o bun` parte a r`d`cinilor sale \n asocierile dintre animale [i aceste teme ale imaginarului con]inute \n tratat. În al treilea r\nd, aceste cuno[tin]e pot apar]ine istoricului artei, pentru c` ochiul lui poate vedea \n detaliile arhitecturii (chartreze, de pild`), urmele asocierilor cu imperative morale, cu fantasme sau cu traume colective, ale animalelor Fiziologului. În al patrulea r\nd, cunoa[terea acestora cade \n sarcina medievistului, [i \n m`sura \n care el g`se[te nota comun` a unor teme culturale dispersate \n Evul Mediu grec sau latin, dar [i \n m`sura \n care preg`tirea lui filologic` \l predispune la a oferi spre studiu celorlal]i speciali[ti acest text. În al cincilea r\nd, istoria elefantului merit` cunoscut` de teolog, \ntruc\t Fiziologul este un tratat anonim de

alegorie moral` cu teme cre[tine, redactat ini]ial \n greac` [i tradus \n latin`, care folose[te recuzita fabulei antice, cu numeroase referin]e la tratatele biologice ale lui Aristotel sau Plinius. În al [aselea r\nd, cunoa[terea adev`rului despre elefant revine istoricului iubirii, deoarece Richard de Fournival a redactat, \n franceza secolului al XIII-lea, un Bestiar al iubirii \n care reia animalele Fiziologului, profil\nd temele, n`zuin]ele, sensurile [i traumele eroticii medievale [i arhetipurile celei moderne. Iat` [ase \nv`]a]i care \mp`rt`[esc Fiziologul latin: tradus de Anca Criv`] \n limba român`, \ntr-o frumoas` edi]ie bilingv`, \mpreun` cu tratatul lui Richard de Fournival [i cu ample comentarii istorice, textul poate furniza toate aceste dispozi]ii de studiu academice. Acestor \nv`]a]i li se mai al`tur` al [aptelea personaj, mai pu]in avizat [i competent, dar la fel de curios: gustul cititorului comun, care merit` fascinat de tradi]ia bestiarelor medievale. În fond, Fiziologul latin este cel mai important text de la care s-au ramificat, \n maniera unui gen literar, c`r]ile despre animale, comune [i fantastice, produse de Evul Mediu. Merit` amintit aici cel pu]in Hugo de Saint Victor, cu al s`u De bestiis, sau Bestiarul divin al lui Guillaume le Clerc. Acest gen de text a configurat locul animalelor \n viziunea despre natur` a teologiei morale cre[tine sau, mult mai mult, a conferit grani]e imaginare lumii omului medieval. Urm\nd firul acesta, putem \n]elege [i de ce omul modern a plecat spre lumea nou` lupt\nd cu propriile spaime, pe care le a[tepta s` ias` din ocean amenin]\ndu-i corabia, dar [i, simultan, de ce imaginarul ne d` consisten]a grani]elor unei lumi \n care sensul ne apare totdeauna ferm. ■ Alexander Baumgarten

17,95 lei edi]ie bilingv`, traducere [i comentarii de Anca Criv`]

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

ARTE

a o preciza. Comentatorii aleg s` nu mimeze o distan]` care ar fi permis o privire sintetic`, dar ar fi falsificat raportul \n care se afl` cu subiec]ii lor; ace[tia nu constituie un grup animat de un proiect comun, care s` \mp`rt`[easc` repere sau ]inte, s` adopte modalit`]i de expresie similare. Dan Popescu are probabil dreptate s` sugereze c` ceea ce une[te arti[tii inclu[i \n acest album e, dup` reiteratele „crize“ ale picturii, o instalare scutit` de anxiet`]i majore \n exerci]iul ei. Asta nu \nseamn` c` ei s\nt instala]i \n acest exerci]iu cu suficien]`, ci c` \i descoper`, nu f`r` o doz` de entuziasm contagios, resurse inedite: „Convingerea noastr` este c` pictura s-a readaptat rezultatelor experimentelor conceptualiste [i minimaliste, renun]\nd la o bun` parte din preten]iile radical estetizante. […] pictura nu e[ueaz` \n fund`turile modernismului, ci \[i deschide noi orizonturi de posibilit`]i. […] Un aer mai proasp`t, uneori revigorant contestatar, precum [i o mai mare disponibilitate de a prelua contextul social \n ecua]ia artei lor. Avem o genera]ie promi]`toare de pictori tineri. Preg`ti]i-v` s` face]i cuno[tin]` cu o parte dintre ei!“. Înt`resc aceast` invita]ie, nu f`r` o und` de nostalgie. E o selec]ie pestri]` (f`r` a fi discrepant`), din care se degaj` un aer mai degrab` tonic. Exist` talente puternice, al`turi de exemple amuzante, simpatice sau iritante ale unei dispozi]ii de moment, cu privire la perspectivele de viitor asupra c`rora e dificil de anticipat ceva. S-ar putea, de altminteri, ca tentativa de a le evalua printr-un efort de anticipare s` fie prost plasat`; exist` \n aceast` art` o reactivitate la context (pe alocuri la cel social, invariabil la cel vizual) care nu e probabil doar un simptom juvenil, ci mecanismul \nsu[i al constituirii imaginii. Nostalgia – f`r` \ndoial` [i o marc` a v\rstei – e iscat` de non[alan]a cu care se trece peste „crize“: a m`sura ad\ncimile unei „crize“ e, \nclin s` cred, rodnic [i productiv; a o eluda alung\nd-o \n regnul erorii [i prezum]iei suscit` spectrul amneziei. Dac` acest spectru se ive[te ici [i colo \ntre filele albumului, instalarea lui mai durabil` e \mpiedicat`, poate, de faptul c` oric\t de nerespectuoas` fa]` de antecedente, practicarea unui anume me[te[ug produce „de la sine“, fie c` o vrei sau nu, sudura cu aceste antecedente. Comentariile o expliciteaz` uneori, cu discre]ia cuvenit`; ele s\nt alteori parafraze verbale ale picturilor, exerci]ii retorice \n competi]ie cu obiectul lor. C\nd astfel de albume se vor \nzeci, vom fi mai preg`ti]i pentru sinteza a c`rei absen]` e pe bun` dreptate depl\ns` de coordonatorul volumului. ■

Solu]ii de criz` 32 Romanian Painters Texte de Dan Popescu, Mihnea Mircan, {tefan Tiron, Cosmin Costina[ H’Art Gallery, 2005

volum coordonat [i introducere de Dan Popescu; a ap`rut cu sprijinul ING

Semnalez cu oarecare \nt\rziere o carte cu distribu]ie limitat`, cum este ([i va mai fi) cazul [i cu alte c`r]i despre care aleg s` scriu, ap`rute nu o dat` gra]ie unui sprijin financiar care face imposibil` comercializarea. E o situa]ie care pare s` afecteze cu deosebire c`r]ile de art`, mai ales pe cele de art` contemporan` româneasc`, prea costisitoare pesemne pentru a fi incluse \ntr-un program editorial „normal“. Sper totu[i ca unii dintre cititorii Dilematecii s` aib` prilejul s-o r`sfoiasc`. În pofida titlului \n englez`, e un volum bilingv, cu o dubl` destina]ie: amatorul de art` (sau specialistul) str`in, dornic s` aib` o repede privire asupra unei sec]iuni a artei contemporane române[ti, dar [i publicul local. Volumul prezint` 32 de arti[ti, \n cople[itoarea lor majoritate tineri [i foarte tineri, mul]i dintre ei expu[i la Galeria H’Art, condus` de Dan Popescu, una dintre cele mai vii [i interesante galerii independente din Bucure[ti. În scurta introducere la volum, Dan Popescu explic` apari]ia lui prin dorin]a de a compensa absen]a pe pia]a româneasc` a unor lucr`ri de sintez` care s` dea ocazia celor interesa]i de arta contemporan` s` se familiarizeze cu ceea ce se petrece \n acest domeniu \n România. E [i unul din motivele de a-l prezenta aici. Volumul nu e totu[i o sintez`, dec\t prin implica]ie. Spun asta nu pentru a-mi exprima rezerve fa]` de formul`, ci pentru

Anca Oroveanu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

ARTE

Pio[enia artei Vladimir Zamfirescu Editura Institutului Cultural Român, 2006

Accesul \n crea]ia lui Vladimir Zamfirescu nu poate fi f`cut brusc, intantaneu, ca un atac decisiv asupra unei redute. Ideal ar fi s` te prezinte cineva, s` existe un prim contact mediat, timid, sfios. Conceptul grafic al acestui album reu[e[te foarte bine s` realizeze acest lucru. S` preg`teasc`, progresiv, cititorul pentru revela]ie, pentru dest`inuire. Negrul domin` cromatic nu pentru a induce st`ri anxioase, ci pentru o not` necesar` de sobrietate [i simplitate. În alternan]` cu el, albul curat, pe care se suprapun, niciodat` acaparator, imagini sau detalii. Jocul dintre fragment [i \ntreg nu este deloc gratuit. Partea, m`rit` pe dou` pagini, poate aduce \n jocul interpret`rilor ideea abstractului. Rezist` prin sine

unei analize critice oric\t de detaliate. Apoi dai pagina [i apare \ntregul, figurativul, [i mesajul cere o revalorizare. Jocul este folosit [i \n sens invers. De aici rezult` un ritm intern al albumului care te oblig` la o privire proasp`t` asupra fiec`rei imagini. Detaliile reproduse pe dou` pagini au [i alt` utilitate. Aduc sub claritatea lupei tehnica pensula]iei, consisten]a intim` a texturii p\nzei, siguran]a artistului – care nu revine, nu modific`, nu suprapune straturile de vopsea. Pare c` [tie totul dinainte, c` se afl` sub un fel de dicteu, \n care erorile nu s\nt posibile. Cred c` de aici, din acest punct al discursului plastic, \ntrebarea cu care H.-R. Patapievici \ncepe capitolul de note critice nu poate fi evitat`. „C\nd vezi o fiin]`, ce vezi de fapt din ea? Din fa]`, \i vezi portretul. Din lateral, \i vezi profilul. Dar dac` o vezi dinspre \ntoarcerea ei, dinspre r`sucirea ei, dinspre strig`tul ei? Dac` \i vezi chipul prin despic`tura deschis` \n fiin]a ei de rana prin care s\ngereaz` de toat` suferin]a din ea – din ea [i din lume?“ ■

■ Jeremy Melvin, … isme. S` \n]elegem stilurile

arhitecturale, traducere de Ioana Didac, „Colec]ia de art`“, Editura RAO, 2006, 42,99 lei. Iat` c` se poate scrie o istorie, a arhitecturii \n acest caz, definind „…ismele“ importante care o construiesc. Structura acestei c`r]i este comun` pentru \ntreaga colec]ie [i parcurge, \n cadrul marilor curente, toate conceptele fundamentale: Antichitatea [i perioada prerenascentist`, Rena[tere, Modernism timpuriu, Modernism, Dincolo de Modernism. V`zute la nivel macro, sub form` de tabel, toate aceste curente sugereaz` o concluzie simpl`. Cu c\t ne apropiem de perioada contemporan`, cu at\t ideile [i spiritul vremii se consum` [i se macin` mai rapid, sub povara propriilor reguli sau sub atacurile altor idei. Creativitatea [i urgen]a schimb`rilor ne definesc mai mult dec\t rela]ia cu tradi]ia [i trecutul. Altfel, cum am putea vorbi despre at\tea „…isme“? (D. T.)

82 lei edi]ie coordonat` de Eugen Suciu

Drago[ Tudor

■ George Avanu, Bran / Sinaia, Editura Age, f.a., 35 lei. Dac` ar trebui s` aleg un set de fotografii prin care s` prezint un cr\mpei din România, atunci m-a[ g\ndi la cele realizate de George Avanu. Îl [tiu din dou` albume pe care le-am parcurs cu mai multe tipuri de pl`ceri. Mai \nt\i, aceea a unor imagini perfecte, din punct de vedere tehnic, [i al reproducerii tipografice. Am descoperit aici migala detaliului, r`bdarea ordon`rilor logice [i a decupajelor care tind spre num`rul de aur. M-a cople[it apoi pl`cerea redescoperirii unor locuri pe care le-am cunoscut direct. Acum, v`zute a[a cum [i le-a dorit autorul, \mi par schimbate. În lumin`, umbrele [i mai ales unghiurile pe care el le-a considerat potrivite, \mi doresc s` le vizitez \nc` o dat`. (D. T.)

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

S P I R I T U A L I TAT E

Din 1917 a fost numit curator al sec]iei de arte ale Islamului [i ale Orientului Mijlociu la Boston Museum of Fine Arts. Erudi]ia lui nu cunoa[tea nici margini, nici pedanterie, era instrumentul unei inspirate asociativit`]i, pe care unii speciali[ti de tip academic au socotit-o riscant`, dar pe care H. Zimmer o pre]uia. În mai toate textele lui Coomaraswamy, o tem` metafizic` e conturat` prin convocarea expresiilor ei din diferitele \n]elepciuni ale lumii: hinduism, buddhism, doctrine contemplative din Grecia veche, islam, cre[tinism, daoism. El considera c`, \n lumea noastr`, rolul interpretului, al t`lmaciului \ntre civiliza]ii este capital. Lumea noastr` este un arhipelag de insule, puse brusc de modernitate \ntr-o comunicare c`reia membrii societ`]ilor tradi]ionale [i moderne nu s\nt \nc` \n stare s` \i fac` fa]`. De aceea, f`c`torii de pun]i [i de vaduri \ntre spa]ii spirituale s\nt personaje extrem de necesare. Reunind dou` conferin]e sus]inute \n februarie 1942 la New York [i publicate un an mai t\rziu, volumul Hinduism [i buddhism este una dintre cele mai izbutite piese ale muncii sale de interpret. Ni se \nf`]i[eaz` aici temele de c`p`t\i ale hinduismului [i buddhismului – mit [i doctrin`, temele legate de calea cunoa[terii, de ordinea cosmosului [i a societ`]ii –, dar distilate \n ceea ce au universal semnificativ. Nu \nv`]`tura hinduismului [i a buddhismului ne este a[ezat` sub ochi, p\n` la urm`, ci modurile lor specifice de a spune [i de a urma un drum pentru care Europa are propriile ei venerabile \nv`]`turi [i metode de a merge pe cale. Cititorul cultivat nu va avea dificult`]i s` urm`reasc` „traducerea“ pe care Coomaraswamy o d` hinduismului [i buddhismului, pentru occidentalul modern. El va reg`si mai viu, prin \nt\lnire, ceea ce [tie [i \l captiveaz` \n propria tradi]ie, va parcurge o benefic` anamnesis. Va vedea cum tradi]iile Indiei [i cele ale Europei exprim` diferit, dar consonant, fortific\ndu-se unele pe celelalte, tema c`ut`rii Sinelui ori a omului l`untric, care r`spunde cobor\rii sacrificiale a divinului \n lume. ■

T`lmaciul \ntre civiliza]ii Ananda K. Coomaraswamy, Hinduism [i buddhism Colec]ia „În]elepciune [i credin]`“, Editura Humanitas, 2006

17 lei traducere din limba englez` de Irina Marin, controlul [tiin]ific al traducerii de Radu Bercea

Mai cu seam` de la al doilea r`zboi mondial \ncoace, India a oferit multor europeni o atr`g`toare combina]ie de spiritualitate [i exotism. Religia autohton` \[i diminuase pentru ei relevan]a: le ap`rea fie banal` prin familiaritate, fie autoritar` prin institu]ie, fie incapabil` s` dea sens individului cu toate pliurile lui. Sau era, pur [i simplu, ignorat`, victim` a unei seculariz`ri triumf`toare. Alteritatea transcenden]ei era a[adar de reg`sit prin mijlocirea dep`rt`rilor. Tradi]iile Indiei erau resim]ite drept altceva dec\t cre[tinismul, un mod de „a ie[i din sistem“. Au existat, evident, studii de mistic`, filozofie ori cercetare comparat` a religiilor, \n care afinit`]ile dintre spiritualit`]ile Orientului [i Occidentului nu erau trecute cu vederea. Heinrich Zimmer ori Rudolf Otto le-au pus, printre al]ii, cu str`lucire, \n eviden]`. Or, pentru Ananda Kentish Coomaraswamy (18771947), unul dintre cercet`torii cei mai subtili [i mai angaja]i ai tradi]iilor din Orient [i Occident, ele s\nt ramuri ale unei unice În]elepciuni, ale unei Philosophia Perennis. La mijlocul secolului trecut, o asemenea concep]ie nu era rar`. Heinrich Zimmer, Henry Corbin ori René Guénon, de care t\n`rul Eliade a fost influen]at, a[a cum a fost influen]at [i de Coomaraswamy (c`ruia, \n 1938, \i cerea un articol pentru revista Zalmoxis) lucrau sub aceast` convingere. Coomaraswamy a dat poate „carnea“ cea mai vie, mai divers`, mai fastuoas` acestei convingeri. Chiar prin origine – tat`l s`u era indian (jurist), mama, englezoaic` – el era \nzestrat pentru a fi o punte \ntre spa]ii culturale. Interesele lui [tiin]ifice [i spirituale puteau p`rea deconcertante \n diversitatea lor, dar coeren]a le era asigurat` de sensibilitatea cercet`torului fa]` de un simbolism universal [i de ideea acelui Adev`r unic ce se comunic` prin formele tradi]ionale ori religioase. Coomaraswamy a studiat \n Anglia [i a fost numit, la \nceputul secolului XX, director de studii mineralogice \n Ceylon, dar s-a \ndreptat mai t\rziu c`tre studiul artelor.

Anca Manolescu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

RECENZII

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Regulienii, gelatina vie [i comer]ul cu sonate John Brunner, R`bdarea timpului Editura Nemira, 2006

În sf\r[it, o carte care mi-a pl`cut. N-am mai citit SF de 35 de ani [i m-am sim]it deodat` copil, dar n-am mai g`sit ursule]ul. În viitor \ns`-l voi g`si, c`ci vor exista dou` planete unde vor tr`i descenden]ii coloni[tilor tere[tri: Viridis, cu o comunitate „neo-rousseeanist`“, [i Stellaris, pe care vie]uie[te o societate tehnologic`, „\nregimentat`“, ceea ce nu e bine. Personajele s\nt multe, dar expresiv conturate. Regulienii reprezint` cea mai rezistent` form` de via]` imaginabil` (supravie]uiesc unui atentat cu bomb` asupra rachetei lor). Tau-cetienii au un metabolism rapid [i respir` iod [i clor. Tinescu e director [i [eful lui Roald Vincent (de la BRC) care se ocup` cu supravegherea comer]ului de sonate [i cvartete de coarde de pe Viridis [i are o iubit`, Patricia. Indivizii de pe Stellaris vor s` ia locul P`m\ntului \n ce prive[te suprema]ia galactic` [i trimit \n acest scop o nav` de cincisprezece mii de tone, cu o delega]ie de tau-cetieni (cu membre foarte lungi, vorbesc anglica [i s\nt bisexuali), condus` de ghidul stellarian Kay Lee Wong, o fat` cam agitat`. De aterizare se ocup` supraveghetorul Susumama. Pe Terra a ap`rut de ceva vreme Liga „Stelele pentru Om“, c`reia nu-i plac extratere[trii [i e finan]at` de b`ie]ii de pe Stellaris. Pe

[eful delega]iei tau-cetienilor \l cheam` Vroazh. Regulianul Anovel are patru bra]e, opt degete la o m\n` [i seam`n` cu un cal. E albastru [i tr`ie[te 1200 de ani. Îl \ndr`ge[te pe Roald, dar `sta e gata s`-i trag` o palm` Patriciei. Bin Ishmael \i face o injec]ie cu cronodin`. Helga Micaleff e biochimist`. Are loc un alt atentat, asupra tau-cetienilor. Indowegiatuk e de neg`sit. Atunci, Kay \i propune lui Roald s` emigreze pe Stellaris. Micky este sociolog [i genial ca un uomo universale. El descoper` c` Stellaris a trecut \n fruntea planetelor ocupate de oameni [i propune un plan prin care s` i se cedeze acest rang pe cale pa[nic`, iar p`m\ntenii s` fie avertiza]i c` vor locui pe o planet` de rangul doi. În cu[eta din racheta cu care se \ntoarce din Anglia, lui Roald \i pune cineva o gelatin` vie pe fa]`. De fapt, un dokeri pseudoaminoacid mutant pe care Vincent \l omoar` cu aparatul de sudur`. Dar nu el fusese vizat, ci Micky. Patricia e orfan`. Atentatul asupra tau-cetienilor fusese comis de Hugues Castle, care-a tras \n conducta de oxigen cu un glon] de materie condensat`, [i e condamnat la psihoterapie. Apare [i Scarlatti, biolog, cel care voia s`-l omoare pe Anovel, [i afl`m c` membrii societ`]ii de tip Dobu s\nt suspicio[i. Tipul reflexiv cu opt bra]e respir` fluor cu mult` pl`cere, de unde rezult` c` regulienii s\nt superiori p`m\ntenilor, pe plan fizic [i intelectual. Dar, pe toate tunetele din galaxie, Anovel e un kenekito-madual. Iar Patricia, membr` a Ligii „Stelele pentru Om“. E xenofob` pentru c` i-au murit p`rin]ii. {i, spre satisfac]ia lui Roald, care n-o mai prea iubea, este [i ea condamnat` la un proces de igien` mintal`. Tinescu vorbe[te, la un moment dat, \n române[te, drept pentru care-i propune lui Vincent s` preia postul de director. Eroul accept`. În „Epilog“, Liga este distrus`, Roald ajunge director general al Schimburilor Culturale Interstelare, se \nsoar` cu Kay Wong, are doi fii [i o nepoat`, e \nc` viguros, iar regulienii, care descoperiser` de mult zborul, \l fac [i pe el kenekito-madual... M` duc la Billa s`-mi iau o gelatin` vie ca s-o pun pe carte.

traducere din limba englez` de Vladimir Colin [i I. Pascal

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

P R E PA R AT E D I N C A R T E

r`sfoisem cu entuziasm [i am rugat-o pe autoare s`-mi fac` o dedica]ie. M-am mirat c\nd mi-a spus c` nu mai are de g\nd s` scrie altceva. Ulterior, aveam s` aflu c` textul sù fusese tradus \n 11 limbi! Subiectul era deosebit de interesant, iar cartea era scris` cu mult talent [i inventivitate. Numele personajului central nu este revelat. {tim despre el doar c` e considerat cel mai mare critic gastronomic din lume [i c` este obez. Atins de o boal` incurabil`, i s-a anun]at c` va muri \n 48 de ore. El, care cunoscuse cele mai subtile desf`t`ri gastronomice, ]ine s`-[i reaminteasc`, \n pu]inul timp ce-i mai r`m\ne de trìt, fabulosul evantai de gusturi pe care le cunoscuse, de la buc`t`ria simpl` f`cut` de bunica lui, p\n` la sublimul restaurant al celebrei Maxime, ne\ntrecut geniu culinar, unde mergea regulat, ca la el acas`. Cu stoicism, acolo \[i ia ultima mas`. Totu[i, el simte c` undeva, \n ad\ncurile memoriei, mai era un gust, foarte special, de care nu-[i poate aminti. Pe tot parcursul c`r]ii, personajul urm`re[te, \n fond, localizarea acelui gust primordial. Abia la sf\r[it, probabil cu c\teva clipe \nainte de a muri, reu[e[te s`-l extrag` din abisurile memoriei. Revela]ie! Ca \n cazul Cet`]eanului Kane cu al sù rosebud, [i aici e vorba de un fleac, dar un fleac de importan]` capital` pentru el. Spre surprinderea anturajului, s\nt acele chouquettes, ne\nsemnate gogo[ele, pufoase \nùntru, \nv`luite de o crust` sub]ire [i crocant`, pe care sclipesc cristale de zah`r. Zaharicale ieftine, pe care le cump`ra \n drumul zilnic de la [coal` spre cas`. Partea cea mai delicioas` era extragerea ultimelor cristale de zah`r lipite pe fundul pungii de h\rtie. De[i trìse cele mai savante [i mai inubliabile senza]ii gustative, aceste chouquettes \i reamintesc poate de inocen]a copil`riei pierdute, r`mas` undeva \n subcon[tient drept cea mai fericit` perioad` din via]`. ■

Sanda Ni]escu

Literatur` [i gastronomie Termenii gourmand, gourmandise s\nt prea des tradu[i cu sensul de l`comie ca viciu, l`s\nd deoparte cel`lalt sens – de fine]e a gustului, de acea capacitate de a aprecia m\nc`rurile de calitate, de la cele mai simple p\n` la cele mai rafinate. În afar` de asta, une gourmandise poate \nsemna [i un fel delicios, apetisant. Pe aceast` ambiguitate se bazeaz` cartea lui Muriel Barbery, scriitoare pe care am avut ocazia s` o cunosc acum c\]iva ani la Salon du Livre Gourmand de la Périgueux, capitala francez` a gastronomiei [i produc`toare reputat` a celebrului foie gras. Un public abundent se \nghesuie bianual \n fa]a standurilor acestui t\rg de carte dedicat artei culinare, unde se pot g`si c`r]i profesionale, foarte tehnice, dar [i altele fistichii sau umoristice, ori c`r]i cu adev`rat erudite, veritabile c`r]i de art`. Nu lipse[te \ns` nici literatura \n care e vorba de hran`. În acest spa]iu simbolic are loc o adev`rat` celebrare a gastronomiei, plasat` la acela[i nivel cu [tiin]a [i arta. Subiectul central este completat cu diferite evenimente spectaculoase, precum v\nzarea unor produse regionale de o rar` calitate sau prepararea \n fa]a publicului, de c`tre mari buc`tari, a unor specialit`]i savuroase. Seara se organizeaz`, numai pentru participan]i, banchete somptuoase inspirate de diverse epoci, precum Rena[terea italian` sau Roma antic`, reconstituiri istorice am`nun]it documentate, la care tineri cu coroni]e de lauri [i tunici scurte servesc m\nc`ruri din vremurile respective. Foie gras cu smochine, o specialitate \n Antichitatea roman`, e doar unul dintre acele feluri at\t de bizare pentru noi. Festivalul se \ncheie cu decernarea unor premii, printre care unul de istorie – \n anul acela fusese premiat` Istoria alimenta]iei, oper` monumental` a renumitului istoric Jean-Louis Flandrin – [i altul de literatur`. Acesta \i revenise unei necunoscute, o fat` de vreo 22 de ani, proasp`t licen]iat` \n filozofie, Muriel Barbery, care-[i publicase la Gallimard prima sa carte – Une gourmandise. O

P`zea, se-ntoarce Mo[ Cr`ciun! de Pascal Bruckner , traducere din limba francez` de Marie-Jeanne Vasiloiu, ilustra]ii de Hervé Di Rosa Un text plin de via]` scris de Pascal Bruckner [i \nso]it de desenele lui Hervé Di Rosa, care surprinde prin culoare [i caracterul anecdotic al noii pove[ti despre Mo[ Cr`ciun: o fars` destinat` celor care au \ncetat de mult s` cread` \n legenda Mo[ului [i care acum regret`.

Pre] 35,00 lei

Tu [i banii. Cum s`-]i controlezi rela]ia cu banii de Emmanuelle Daviet [i Marc Levy-Davila, traducere din limba francez` de Liliana Urian, Colec]ia „Psihologie practic`“ Iat` un ghid pentru propriul portofel: po]i afla de ce [i cum s` faci s` nu \]i cheltui to]i banii imediat cum i-ai primit, de ce [i cum s` faci s` nu devii anxios ori de c\te ori e vorba s` faci o plat`, de ce [i cum s` faci s` nu mai fii singurul din birou care \nc` nu a primit o m`rire de salariu.

Pre] 29,90 lei

Enciclopedia viselor de Prof. James R. Lewis, traducere din limba englez` de Oana Gr`dinaru Prof. James R. Lewis a creat un instrument enciclopedic excelent care examineaz` peste 250 de vise tematice, de la cele din art` p\n` la cele ale bolnavilor psihic, [i care con]ine peste 700 de simboluri tratate individual.

Fantasmele erotice ale b`rba]ilor de Nancy Friday, traducere din limba englez` de Monica {erban, Colec]ia „Eroscop“ Nancy Friday a intervievat 3000 de b`rba]i [i a reunit cele mai interesante fantezii erotice ale acestora urmate de intrepret`ri psihologice, realiz\nd un experiment celebru [i un bestseller interna]ional.

Pre] 39,90 lei Pre] 39,90 lei

Opere, vol. 15 – Vis [i telepatie de Sigmund Freud, traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Exist` sau nu fenomene paranormale [i cum pot fi ele studiate? G`sim r`spunsul lui Freud [i \ncerc`rile sale de a cerceta acest domeniu prin intermediul psihanalizei \n acest studiu despre ocultism.

Cartea gesturilor europene de Peter Collett, traducere din limba englez` de Andreea R`suceanu, Colec]ia „Psihologie practic`“ Av\ndu-l ca autor pe Peter Collett, un psiholog de mare succes [i pe pia]a româneasc`, aceast` carte vine ca o continuare a primeia . Dac` vrei s` fii corect \n]eles [i dac` vrei s` afli exact ce ]i se transmite atunci c\nd ai de a face cu persoane de alte na]ionalitate Cartea gesturilor europene te ajut`.

Pre] 24,90 lei Pre] 24,90 lei Opere complete, vol. 15: – Despre fenomenul spiritului \n art` [i [tiin]` de C.G. Jung, traducere din limba german` de Gabriela Dan]i[, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Seria Jung se completeaz` cu un volum \n care arta [i [tiin]a s\nt discutate din perspectiva psihologiei analitice. Paracelsus, Freud, Picasso s\nt personalit`]i asupra c`rora se centreaz` unele studii, iar altele se ocup` de rela]ia dintre psihologie [i art`.

Pre] 19,90 lei

Marele dic]ionar al psihologiei Rezultat al colabor`rii a 150 de speciali[ti, acest dic]ionar ofer` o ampl` panoram` asupra cuno[tin]elor ce ]in de domeniul [tiin]elor psihologice [i al celor conexe. |ntr-o viziune enciclopedic`, dic]ionarul propune peste 2300 de defini]ii [i 250 de dosare tematice.

Pre] 150 lei

www.edituratrei.ro

Hjalmar Söderberg, Doctor Glas, traducere din suedez` [i note de Liliana Donose Samuelsson Sf\r[it de secol XIX, la Stockholm. Un medic prime[te la cabinet o vizit` mai pu]in obi[nuit`. O t\n`r` \i vorbe[te, disperat`, despre datorii conjugale de nesuportat. A nimerit omul potrivit, c`ci doctorul Glas face parte dintre cei care privesc via]a cu dilemele ei, altfel dec\t oamenii obi[nui]i.

Evgheni Zamiatin, N`vala apelor, traducere din rus` de Gabriela Russo Un loc uitat de lume, un loc unde nu se \nt\mpl` nimic notabil. Poate de aceea pasiunile oamenilor devin evenimente. Un loc unde se vorbe[te \n monosilabe. Poate de aceea limbajul trupului e at\t de violent. Un roman puternic, al t`cerilor care se aud.

Pre] 9,50 lei Pre] 14 lei Sergio Bambaren, Steaua. O poveste de Cr`ciun, traducere din englez` de Crengu]a Sofronea O istorie despre sacrificiu [i salvare, ce \ncepe de la potopul lui Noe [i de la o stea de mare [i ajunge p\n` la „steaua Magilor“. O alt` parabol` cu o ferm` a animalelor, de data asta cu rezolvare sacr`. O carte ce-ar trebui citit` copiilor, de Cr`ciun, \n timp ce afar` ninge ca-n pove[ti.

David Garnett, Femeia-vulpe, traducere din englez` de Angela Jianu O via]` de cuplu obi[nuit`, \n care \ntr-o bun` zi se petrece o metamorfoz` ie[it` din comun: femeia devine viclean` [i \[i arat` uneori col]ii. Sau poate e numai nebunia lui de gentleman excentric? O poveste cu o atmosfer` britanic`, cea mai cunoscut` dintre scrierile lui David Garnett.

Pre] 9 lei Pre] 11,50 lei

Rainer Maria Rilke, Povestiri despre Bunul Dumnezeu, traducere din german` de Mircea Iv`nescu Copiilor le po]i spune totul, \n]eleg. Vor \n]elege [i aceste splendide povestiri al c`ror sens tainic e acoperit de fantezie. Pentru ei va fi ca un joc de-a v-a]i ascunselea, \n care cel c`utat este Dumnezeu. Iar ochii lor L-ar putea z`ri printre r\nduri, acolo unde adul]ii nu v`d nimic [i pe nimeni.

Pre] 12 lei

Patrick Süskind, Parfumul, traducere din german`

de Grete Tartler

O lume format` numai din parfumuri, duhori, miresme; un om care nu cunoa[te via]a dec\t mirosind-o. Fiecare om e un parfum inconfundabil. A fost odat` un b`rbat care a descoperit \n distileria trupului s`u un parfum trec`tor pe care voia s`-l st`p\neasc` pentru totdeauna: parfumul de t\n`r` femeie.

Pre] 19 lei

César Aira, Varamo, traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu Anul 1923, Panama. Po]i fi panamez fie adapt\ndu-te la o lume primejdioas`, \n care se fac pariuri [i contraband`, iar pirateria editorial` e la ordinea zilei, fie r`m\n\nd \n afara jocului, ca Varamo. Dar lumea cea mare [i plin` de primejdii [i cea mic` [i monoton` trebuie s` se \nt\lneasc`.

Marguerite Yourcenar, Creierul negru al lui Piranesi, traducere din francez` [i studiu introductiv de Petru Cre]ia Cei care o iubesc pe Marguerite Yourcenar romanciera vor reg`si la eseist` aceea[i facultate neobi[nuit` de a se cufunda, parc`, \n timp, spre a \n]elege spiritul unor epoci trecute; sau de a p`trunde „cu ochii deschi[i“ \n lumea l`untric` a unor personaje ilustre, pentru a descoperi motiva]ia intim` a actelor lor istorice ori creatoare.

Pre] 12 lei Pre] 23 lei

www.humanitas.ro

Sarah Hall, Michelangelo Electric, traducere din englez` de Sanda Aronescu Fiecare tatuaj spune o poveste. Despre cel care \l poart`, dar [i despre artistul care a ales s` remodeleze corpul uman, devenind el \nsu[i parte a pove[tii celuilalt. Michelangelo Electric, un roman captivant [i neconven]ional, s-a num`rat printre finalistele prestigiosului Booker Prize \n 2004.

Leo Perutz, C`l`re]ul suedez, traducere din german` de Ana Popa Secolul al XVIII-lea, o lume \n convulsii, zdruncinat` de vise puerile de cucerire [i r`zboaie ale credin]ei, \n care destinul omului seam`n` tot mai mult cu un puzzle diavolesc.

Pre] 19 lei Pre] 19,50 lei

Jeanette Winterson, Pasiunea, traducere din englez` de Gabriela Ab`lu]` Pasiunea nareaz`, cu o intensitate hipnotic`, povestea ucenicului buc`tar Henri, care tr`ie[te r`zboaiele napoleoniene \n anturajul \mp`ratului Fran]ei, [i a lui Villanelle, aventuroasa fiic` a unui gondolier, pe care so]ul o pedepse[te pentru infidelitate, for]\nd-o s` devin` vivandier` \n trupele franceze.

Andrew Sean Greer, Confesiunile lui Max Tivoli, traducere din englez` de Elisabeta Gorzo ,,Fiecare dintre noi este iubirea vie]ii cuiva.“ Astfel \ncep confesiunile lui Max Tivoli, personaj aflat la grani]a omenescului cu monstruosul ([i poate, de aceea, cu at\t mai uman), victim` a unei cumplite dispute cu timpul.

Pre] 26 lei Pre] 19 lei

Irvin D. Yalom, Pl\nsul lui Nietzsche, traducere din englez` de Luana Schidu Pl\nsul lui Nietzsche este un amestec incitant de adev`r [i fic]iune, o poveste de dragoste nonconformist` [i un roman de idei, gravit\nd \n jurul figurilor mitice ale Vienei fin de siècle – Nietzsche, Lou Andreas-Salomé (muza filozofului) [i cei doi \ntemeietori ai psihanalizei, Joseph Breuer [i Freud.

Pre] 19 lei

Pre] 32 lei

Jim Crace, În clipa mor]ii, traducere din englez` de Radu Paraschivescu Dunele de la Baritone Bay [i urme de pa[i pe nisip: cele ale lui Joseph [i Celice, cuplu trecut de prima tinere]e, care \ncearc` s` reaprind` pasiunea tr`it` \n acela[i decor, \n urm` cu treizeci de ani.

Pre] 17 lei

Naghib Mahfuz, Akhenaton, cel ce s`l`[luie[te \n adev`r, traducere din arab` de Mihai P`tru Cel ce s`l`[luie[te \n adev`r este un roman despre adev`r [i minciun`, despre credin]` [i nebunie, evoc\nd figura mitic` [i misterioas` a faraonului „eretic“ Akhenaton. La c\]iva ani dup` moartea acestuia, un t\n`r vrea s` deslu[easc` \nt\mpl`rile nemaiauzite care s-au petrecut la Curte \n timpul faraonului-zeu. Naghib Mahfuz – Premiul Nobel pentru Literatur`

Isabel Allende, Eva Luna, traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu Prin dragoste, o femeie salveaz` de la moarte un indian otr`vit de veninul unui [arpe. Din aceast` pasiune t`m`duitoare se va na[te Eva, botezat` astfel ca s` iubeasc` via]a. Orfan` de mic`, Eva \[i croie[te un drum pres`rat uneori cu lacrimi, dar [i cu miracolele pe care le pot face dragostea [i bun`tatea.

Pre] 25 lei

www.humanitas.ro

Witold Gombrowicz, Poseda]ii, traducere din limba polon` [i prefa]` de Constantin Geamba[u Witold Gombrowicz a publicat romanul \n foileton \n pragul celui de-al doilea r`zboi mondial, semn\nd cu un pseudonim. Romanul a ap`rut \n volum [i cu numele autorului, dar incomplet, trei decenii, la Paris, pentru ca prima edi]ie integral` s` fie editat` \n 1990 la Var[ovia. Poseda]ii a provocat discu]ii aprinse legate de inten]ia estetic` a textului [i de statutul s`u \n ansamblul operei gombrowicziene.

Pre] 29 ei

John Updike, Or`[ele, traducere din limba englez` de

Doru C`st`ian

„În acest roman de c`ut`ri erotice [i descoperiri emo]ionale, John Updike face din educa]ia sentimental` a lui Owen Mackenzie o poveste a \nceputului de secol XXI. Nu [tiu pe nimeni, chiar pe nimeni, care s` fi scris atât de bine!“ (New York Review of Books) „Conving`tor, erotic… o foarte precis` geografie a dorin]ei.“ (New York Times)

Pre] 28 lei

Anne Wiazemsky, O mân` de oameni, traducere din limba francez` de Lucian Pricop Un drum \napoi \n Rusia \nceputului de secol XX. Un exerci]iu de memorie, \n tonuri realiste, tr`d\ndu-[i sinceritatea, cu rare accente de duio[ie, dar niciodat` sentimentale. O colec]ie de portrete abia schi]ate, reconstituite din fr\nturi de imagini construite pornind de la pagini de jurnal [i de la fotografii de demult.

Pre] 16 lei

Peter Weiss, Ancheta – oratoriu \n 11 cânturi, traducere din limba german`, postfa]` [i note de Ioana C`ciun Piesa de teatru Ancheta – oratoriu \n 11 cânturi \ntreprinde o analiz` a genocidului na]ional-socialist pe baza actelor Procesului de la Frankfurt (1963 – 1965), intentat criminalilor de la Auschwitz. Premiera piesei a avut loc \n data de 19 octombrie 1965, simultan la 15 teatre din RFG [i RDG. Dup` Weiss, interac]iunea dintre uciderea \n mas` [i exploatarea practicat` de marile \ntreprinderi capitaliste a devenit un motiv la care repertoriile teatrale se raporteaz` \n mod curent. Pre] 9,90 lei

Vladimir Voinovici, Via]a [i neobi[nuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin, traducere din limba rus` de Nicolae Iliescu „Aceast` carte trebuie s` fie citit` [i savurat` de milioane de cititori obi[nui]i. Are tot ce-i trebuie pentru a deveni una dintre cele mai populare opere clasice ruse[ti, c`ci dispune de un umor interna]ional [i de un mesaj uman la fel de ad\nc [i mi[c`tor ca [i cel cu care ne-a obi[nuit Soljeni]\n.“ (Times Literary Supplement)

Pre] 29,90 lei

Mayra Montero, Iadul purpuriu, traducere din limba spaniol` de Mirela Petcu Memoriile criticului muzical Augustín Cabán dezv`luie o via]` saturat` de aventuri irepetabile: un fel de orgie exemplar` animat` de inspira]ia muzicianului. De ce pasionala violonist` Virginia Tuten ori dezinhibata trompetist` Clarissa Berdsley, virtuoza harpei Alejandrina Sanromá ori Manuela Suggia cea fierbinte au devenit „obiecte“ ale dorin]elor cititorilor unuia dintre cele mai populare romane erotice ale \nceputului de mileniu?... Pre] 19 lei

David Camus, Cavalerii regatului, traducere din limba francez` de Michaela Bu[oiu Str`b`tut` de un ritm sus]inut, punerea \n scen` pare aproape cinematografic`: b`t`lii pasionante, suplicii, cavalcade, conciliabule. Cu aceast` epopee plin` de culoare [i de tensiune, David Camus – nepotul marelui Albert Camus – semneaz` un prim roman c\t se poate de antrenant.

Pre] 30 lei Serge Brussolo, Iceberg, traducere din limba francez` de Nicolae Constantinescu Deschiz\nd aceast` carte, cititorul este [ocat, ca de fiecare dat`, de mecanica diabolic` a nara]iunii lui Serge Brussolo. Romanul e plin de peripe]ii [i capcane proprii genului thriller, dar nu e vorba doar de un thriller, ci [i de o incursiune \n psihicul uman. Autorul urm`re[te evolu]ia personajelor care ajung pe nesim]ite la limita nebuniei, \ntr-un spa]iu de refugiu, un spa]iu de ap`rare contra realit`]ii. Pre] 24 ei

www.edituraparalela45.ro

Aventurile marelui motan criminal Maciste de Gheorghe Pitu], Colec]ia „Literatur` român` contemporan`“ Gheorghe Pitu] este un prozator de excep]ie. Cartea lui despre fabulosul motan Maciste este o splendid` alegorie social`. Spre deosebire de Behemoth al lui Bulgakov sau Murr al lui E.T.A. Hoffmann, Maciste este lipsit de spirit malefic, dar are un fantastic umor [i un inalterabil sim] justi]iar.

Pre] 14,90 lei

Povestea Jidovului r`t`citor de Jean D’Ormesson, traducere de Toader Saulea, Colec]ia „Literatur` universal` contemporan`“ Romanul este o fermec`toare fresc` a umanit`]ii. Ap`rut \n 1991, a fost distins cu Premiul Scanno. Pornind de la Legenda Jidovului r`t`citor, se sugereaz` c` adev`rul va constitui revela]ia din urm` a firii individuale [i universale.

Pre] 18,90 lei

De-a Albii [i de-a Ro[iii de Dan Mironescu, Colec]ia „Literatur` român` contemporan`“ Dan Mironescu face apel la fiecare personaj, c`ut\nd propria lui reg`sire. Dep`[ind criza identit`]ii (a maturului), p`str\nd intact` tr`irea copilului, p`str\nd imaculat contactul cu cultura deschis`, permisiv`, realizeaz` o superb` alegorie a identit`]ii de neam.

Pre] 15,90 lei

Scrisori c`tre Dumnezeu reunite de René Guitton, traducere de Irina Mavrodin, Colec]ia „Eseuri / Studii critice“ Reneé Guitton este dedicat cu prec`dere literaturii religioase [i filozofice. Cunoscutul g\nditor a adunat „O sut` de scrisori de la lume c`tre Creator“, realiz\nd o carte – oper` colectiv`, scris` de protestan]i, ortodoc[i, musulmani, catolici, budi[ti, care r`spunde ideii de toleran]` [i dumnezeire.

Pre] 15,90 lei

Sinucideri ciudate de Tatiana Slama-Cazacu, Seria de autor Tatiana Slama-Cazacu Mai mult dec\t un simplu roman poli]ist, cartea semnat` de prof. univ. dr. doc. Tatiana SlamaCazacu este un thriller poli]ist plin de suspans. Semnalul de alarm` asupra pericolelor invizibile ale manipul`rii psihologice este \ntre]esut \n textura unei scriituri inegalabile.

Pre] 15,90 lei

Clepsidra de Julie Parsons, traducere de Ana Andreescu, Colec]ia „Succese contemporane“ O cas` \n ruin`, o poveste veche [i tainic`. Personajele s\nt antrenate \ntr-un joc al mor]ii [i urm`ririi n`scute din dorin]a de \mp`care a unei b`tr\ne doamne, transformat` \ntr-o groaznic` [i neobosit` nevoie de r`zbunare a unui criminal psihopat.

Pre] 19,90 lei

Hiroshima Joe de Martin Booth, traducere de Irina Horea, Colec]ia „Literatur` universal` contemporan`“ Hiroshima Joe este o splendid` [i amar` ironie a unei existen]e m`cinate de \ntâmpl`ri dominate de violen]a primar` a sim]urilor. The Daily Telegraf caracterizeaz` romanul drept „o str`lucit` realizare“.

M` cheam` Rose, ca pe mama de Véronique Ovaldé, traducere de Ana Andreescu, Cole]ia „Succese contemporane“ Al`turi de prietenii s`i iepura[i, o copil` a[teapt` \ntoarcerea mamei sale, care a disp`rut. În fa]a indiferen]ei adul]ilor, micu]a Rose va reinventa povestea de dragoste a familiei sale. Iat` un roman magnific, care descrie confruntarea dintre inocen]a copil`riei [i de[ert`ciunea lucrurilor.

Pre] 17,90 lei Pre] 13,90 lei

Editura Minerva

Uluitorul Maurice [i roz`toarele lui educate de Terry Pratchett Un roman din Lumea Disc pentru copii [i tineri de toate vârstele, premiat cu Carnegie Medal, 2001, tradus \n peste 26 de limbi Maurice, un motan iste] [colit pe maidane, pune la punct escrocheria perfect` prin care poate face bani. Maurice are la dispozi]ie un pu[ti cu mutr` de prost`nac, care cânt` din fluier, [i propria lui ceat` de [obolani invadatori — ni[te [obolani ciudat de educa]i.

ANIMORFI – Cea mai de succes serie SF pentru copii [i tineri a ultimului deceniu. Tradus` \n 40 de limbi Cronicile dup` Ellimist de K.A. Applegate I se spune Ellimistul. O fiin]` care are capacitatea de a modifica Spa]iul [i Timpul. O fiin]` cu o putere care nu va fi niciodat` pe deplin \n]eleas`. Ve]i g`si aici \nceputul [i miezul pove[tii. O poveste care trebuie spus` ca s` putem \n]elege ce se poate \nt\mpla cu viitorul. Cu viitorul animorfilor. Cu viitorul rasei umane. Cu viitorul P`mântului. Pre] 26,50 lei

Pre] 29,90 lei Sco]idu[ii liberi de Terry Pratchett Un roman din Lumea Disc pentru copii [i tineri de toate vârstele, \n curând pe marele ecran \n regia lui Sam Raimi, tradus \n 21 de limbi. New York Times Bestseller Necazuri la ferma Suferinzilor! Dinspre dealuri se revars` co[marurile, iar fratele mai mic al lui Tiffany, Suferind, a fost r`pit. Ca s`-l aduc` \napoi, Tiffany are o arm` (de fapt, o tigaie), cartea magic` a bunicii sale (ei, da, bolile ovinelor) [i prietenia sco]idu[ilor liberi.

Pre] 32,50 lei Cronicile lumii de margine - dincolo de P`durea |ntunecat` de Paul Stewart & Chris Riddell Tradus \n 28 de limbi. CADOU – bro[ur` cu h`r]ile de prezentare a seriei New York Times Bestseller P`r`sit dup` na[tere \n periculoasa P`dure Întunecat`, Twig este crescut de o familie de troli de p`dure. Într-o noapte \nghe]at`, Twig face ceea ce nici un alt trol de p`dure nu a mai f`cut vreodat`: se abate de la c`rare. Astfel \ncepe o aventur` uimitoare, care \l va purta pe Twig printr-o lume de co[mar.

ANIMORFI – Cea mai de succes serie SF pentru copii [i tineri a ultimului deceniu. Tradus` \n 40 de limbi Cronicile Hork-Bajirilor de K.A. Applegate Se nume[te Dak Hamee. Poporul lui crede c` are puteri de „clarv`z`tor“. C` el \i va conduce spre adev`r. Se nume[te Aldrea. Fiica prin]ului Seerow. Povestea lor \ncepe \n lumea horkbajirilor. Înainte de invazie. Înainte de teroare. Înainte de yeerki… Aceast` poveste s-a \nt\mplat \nainte de ANIMORFI.

Pre] 27,50 lei

ANIMORFI – Cea mai de succes serie SF pentru copii [i tineri a ultimului deceniu. Tradus` \n 40 de limbi Cronicile Andalite de K.A. Applegate Numele lui este Elfangor-Sirinial-Shamtul. Un prin]-r`zboinic andalit. Cel care le-a transmis celor cinci tineri puterea de a se metamorfoza \n orice fiin]`, numai ating\nd-o. Doar astfel pot avea sor]i de izb\nd` \n lupta pe care o duc cu un r`u at\t de puternic, \nc\t nu au nici o clip` de r`gaz [i nu se simt niciodat` \n siguran]`.

Pre] 29,90 lei

Pre] 32,50 lei Cobra, regele din katmandu de P. B. KERR, Vol. 3 din seria „Copiii l`mpii fermecate“ New York Times Bestseller John [i Philippa Gaunt s\nt din nou pe urmele unui mister magic. C`l`torind de la New York la Londra, apoi \n Nepal [i, mai departe, \n India, \ntr-un v\rtej de aventuri, gemenii \ncearc` s`-l ajute pe prietenul lor Dybbuk, [i el tot un djinn, s` descopere cine i-a ucis cel mai bun prieten, prin mu[c`tura veninoas` a unei cobre regale. Pre] 29,90 lei

ANIMORFI – Cea mai de succes serie SF pentru copii [i tineri a ultimului deceniu. Tradus` \n 40 de limbi Visser de K.A. Applegate Judecat` pentru tr`dare, Edriss 562, de]inând rangul de Visser Unu, este silit` s` dea \n vileag, \n fa]a Consiliului celor 13, povestea complet` despre cum a descoperit specia uman`, despre cum a infestat primii oameni-gazde [i a creat Comuniunea, preg`tind astfel invazia P`m\ntului de c`tre specia ei: nemilo[ii parazi]i yeerki.

Pre] 26,00 lei

www.edituracorint.ro www.corintjunior.ro

Secretele lui Colin Powell de Oren Harari, Colec]ia „Studii de securitate“, traducere din limba englez` de Alexandru Grumaz [i Diana Botezatu O carte care poate fi consultat` de oricine se afl` \ntr-o pozi]ie de conducere sau aspir` la aceasta. „Profesorul de management Oren Harari (...) consider` personalitatea lui Powell ca fiind esen]a virtu]ilor unei conduceri flexibile.“ (The Washington Post) „Powell este un lider \nn`scut, cu sim]ul strategiei potrivite pentru a \nvinge at\t \n r`zboi, c\t [i \n politic`.“ (USA Today) Pre]: 25 lei

Pl`ceri interzise, de Laurell K. Hamilton, Colec]ia „fiction.ro“, traducere limba englez` de Florin Mircea Tudor, prefa]` Florin Mircea Tudor Anita Blake ucide vampiri. I se spune C`l`ul. „Spre deosebire de un roman horror clasic, nu elementele horror contribuie la dezvoltarea ac]iunii \n sine, ci modul firesc \n care Hamilton le trateaz`. Laurell K. Hamilton inventeaz` o societate modern`, paralel`, \n care fantasticul este real [i acceptat, personajele s\nt veridice, iar deciziile – umane.“ (Florin Mircea Tudor)

UE – politicile extinderii, de Iordan Gheorghe B`rbulescu, Colec]ia „Uniunea European`“ „În acest moment, f`r` a abandona nicidecum procesul de aprofundare, UE se g`se[te implicat` \ntr-un proces de extindere f`r` precedent – la scar` european`, putem spune – la cap`tul c`ruia ar putea ajunge la 35 de membri.“ (Iordan Gheorghe B`rbulescu) Din 2007, România va fi unul dintre membrii UE. Informeaz`-te!

Cadavrul care r\de, de Laurell K. Hamilton, Colec]ia „fiction.ro“, traducere din limba englez` de Florin Mircea Tudor Fiecare volum are caracteristici aparte. Misterul, erotismul sau scenele de-a dreptul pornografice, existen]a personajelor malefice pe care le po]i ucide, dar de care nu scapi niciodat`, toate se \mbin` perfect \ntr-o proz` spectaculoas`. „Dou` s\nt lucrurile care-mi ies bine \n c`r]i: sexul [i violen]a.“ (Laurell K. Hamilton)

Pre]: 25 lei

Pre]: 40 lei Pre]: 25 lei

UE de la Na]ional la Federal de Iordan Gheorghe B`rbulescu, Colec]ia „Uniunea European`“ O analiz` a perioadei 2000 – 2004 \n care s-a desf`[urat cea mai important` dezbatere legat` de aprofundarea UE, except\nd-o pe cea monnetian` de la \nceputurile sale. „În acest moment de inova]ie politic`, societatea european` face un pas \nainte [i reclam` constitu]ionalizarea modelului UE.“ (Iordan Gheorghe B`rbulescu)

Pre]: 25 lei

Magia pentru \ncep`tori de Kelly Link, Colec]ia „fiction.ro“, traducere din limba englez` de Ona Frantz Kelly Link este neobi[nuit`. Adun` povestiri despre zombi, c`s`torii, vr`jitoare, supereroi, magazine b\ntuite, partide apocaliptice de poker, „pe un teritoriu pe care pu]ini scriitori se \ncumet`, la grani]a dintre fantasy [i beletristic`.“ (Time Magazine) Numi]i-l „realism magic naturalist“: fantastic, bizar, totodat` amuzant [i real, e ceva pentru fiecare \n Magia pentru \ncep`tori.

Pre]: 25 lei

Sexul vinde de Rodger Streitmatter, Colec]ia „Comunicare [i Media“, traducere din limba englez` de Irina Popa Urm`re[te muta]ia de la reprimare la obsesie, ar`t\nd felul \n care moravurile sexuale s-au schimbat \n ultima jum`tate de secol. În aceast` perioad`, sexul a p`truns \n toate aspectele vie]ii publice, de la panourile gigantice cu supermodele goale, la defini]ia dat` de Bill Clinton sexului [i la s`rutul dintre Madonna [i Britney Spears.

Anansi Boys, de Neil Gaiman, Colec]ia „fiction.ro“, traducere din limba englez` de Liviu Radu O c`l`torie caleidoscopic` \n`untrul unui mit uluitor, ce-]i d` fiori [i te \nc\nt` printr-un sim] grozav al umorului. Acest roman spectaculos confirm` m`rturisirea lui Stephen King care spune despre Gaiman c` „e un tezaur de pove[ti; s\ntem noroco[i c` \l avem“.

Pre]: 25 lei Pre]: 25 lei

www.tritonic.ro

R`zvan Voiculescu, Por]i]a – R`scruce de ]`rm [i t`rîm, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Porti]a – R`scruce de ]`rm [i t`rîm este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul bilingv al acestei prime versiuni con]ine: peste 150 de fotografii inedite, imagini aeriene ale traseului Periboina – Porti]a – Periteasca – Peri[or, un making-off-ul albumului.

Pre] 45 lei

R`zvan Voiculescu, România \n fotografii (ne)conven]ionale, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Aceast` aplica]ie multimedia offline ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 200 de fotografii, texte de Gabriel Liiceanu, HoriaRoman Patapievici, Dominique Fernandez, \nregistr`ri audio, bonus un interviu cu R`zvan Voiculescu.

Pre] 45 lei

R`zvan Voiculescu, Lumea e ca tandre]ea unui nud, CD-rom bilingv, seria R`zvan Voiculescu Lumea e ca tandre]ea unui nud este o aplica]ie offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD-Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 150 de nuduri structurate pe cinci categorii, bonus – makeing-off-ul albumului, un text semnat de Horia-Roman Patapievici, o coloan` sonor` semnat` de trupa Domni[oara Pogany.

Pre] 45 lei

Mihail Sebastian, Femei/Arabela, \n lectura lui Marius Manole Pentru un b`rbat lumea pare f`cut` numai din femei, iar ele par f`cute numai din dragoste. R`mîne ca dumneavoastr` s` afla]i dac` Arabela este una dintre aceste femei f`cute numai [i numai din iubire senin` [i, de ce nu, dac` aceast` iubire se \ndreapt` spre unul sau poate mai mul]i b`rba]i.

Gabriel Liiceanu, Despre minciun`, \n lectura autorului „Voi vorbi despre minciun` nu \n sensul ei «privat», ci \n cel «public», a[adar voi vorbi despre minciuna colectiv`, \n care unul sau mai mul]i \i mint pe mul]i care la rîndul lor sînt fie min]i]i, fie mint in corpore, tr`ind \mpreun` cu cei care \i mint, \ntr-un vast scenariu al minciunii.“

Pre] 23,50 lei

Andrei Ple[u, Despre bucurie În lectura autorului „În realitate, un om \ntreg [i o societate s`n`toas` au nevoie \n acela[i timp de beneficiile subzisten]ei [i de cele ale reflexiei, de [osete [i de vise, de pîinea zilnic` [i de utopii... Oamenii nu devin mai s`raci dac`, din cînd \n cînd, consimt s` dea de mîncare Serafimilor...“

Pre] 23,50 lei

Mihail Sebastian, Accidentul În lectura lui George Iva[cu „Oare r`nile accidentelor de strad` sînt doar cele vizibile, care \]i las` urme pe piele, sau exist` [i r`ni care nu se v`d, r`ni ale unor accidente existen]iale? Cine este cel r`nit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat \nc` \n mi[care, sau Paul, trec`torul care o va ajuta s` ajung` acas`?“

Pre]: 23,50 lei

Panait Istrati, Chira Chiralina În lectura lui Marius St`nescu La por]ile Orientului, o poveste cu pasiuni ap`s`toare. Dac` firele pove[tilor se leag` \ntre ele, [i dac` dragostea nu este neap`rat cea dintre un b`rbat [i o femeie, atunci nu v` r`mîne decît s` descoperi]i unde anume se afl` adev`rul iubirii.

Pre]: 23,50 lei Pre] 23,50 lei

www.humanitasmultimedia.ro

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

RECITIRI

Matei C`linescu

Confesiunile Sf\ntului Augustin [i problema timpului (II) Augustin este descoperitorul timpului interior. E interesant de notat c` acest timp este \n mare m`sur` [i un timp lingvistic, al spunerii: analogia (fie ea imperfect`) cu timpurile verbale e indicat` chiar \n Confesiuni (XI, 20, 26). {i mai important e c` felul cum putem „m`sura“ [i \n]elege acest timp interior e prin cuvinte, prin rostirea unui num`r limitat, mai mic sau mai mare, de cuvinte. Recitarea (t`cut` sau audibil`) a unui text [tiut pe dinafar` e la Augustin o metafor` a vie]ii omului [i chiar a istoriei umanit`]ii. El scrie: „S` presupunem c` trebuie s` recit un poem pe care-l [tiu pe de rost. […] Aten]ia mea e mereu prezent`, pentru c` prin ea trece viitorul spre a deveni trecut. Pe m`sur` ce spun poemul, a[teptarea se scurteaz` [i memoria se l`rge[te, p\n` c\nd a[teptarea se termin` [i ac]iunea consumat` a trecut \n memorie. […] Acela[i lucru se \nt\mpl` cu \ntreaga via]` a unei persoane, ale c`rei p`r]i s\nt ac]iunile ei; [i se \nt\mpl` de asemeni cu \ntreaga istorie a omenirii, ale c`rei p`r]i s\nt vie]ile individuale“ (XI, 28, 37). Dintre cele trei realit`]i interne legate de timp, cea mai important` e memoria, c`reia \i este dedicat` cartea a X-a. „O, Doamne“ – exclam` Augustin – „mare e puterea memoriei [magna vis est memoriae], cutremur`tor de misterioas`, ad\nc` [i infinit multipl`! Ea e cugetul meu [i eu \nsumi s\nt identic cu ea“ (X, 17, 26). De[i memoria, \n vastitatea ei, con]ine [i amintiri nobile [i amintiri dezgust`toare, ea este un spa]iu al libert`]ii, al alegerii, [i chiar al posibilit`]ii fericirii. Ca [i fericirea, Dumnezeu \nsu[i nu poate fi g`sit dec\t \n memorie: „Nu te-am g`sit \n afara ei“ – i se adreseaz` Augustin lui Dumnezeu –, „n-am aflat despre tine nimic altceva dec\t ceea ce miam amintit despre vremea c\nd am \nv`]at s` te cunosc“ (X, 24, 35). Dumnezeu locuie[te \n memorie! De unde [i obliga]ia rememor`rii, a

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA m`rturisirii, a „bucuriei \n adev`r“ [i, finalmente, a scrierii \nse[i a Confesiunilor. Ceea ce – a[ adùga – ne confrunt` cu \nc` un paradox al timpului: [i anume c` trecutul are un viitor, ca \n ac]iunea lui Augustin \nsu[i de a-[i scrie memoria [i de a o \mp`rt`[i [i altora, ca exemplu de introspec]ie [i m`rturisire. Memoria transformat` \n text nu e o metafor` esen]ial diferit` de aceea a poemului [tiut pe de rost [i recitat, vers cu vers. C` Augustin prefer` metafora oral` a recit`rii celei a scrisului nu e de mirare. At\t scrisul (dictare sau autodictare), c\t [i lectura erau \n mare m`sur` \nc` orale \n secolul al IV-lea. În scris nu se foloseau \nc` spa]iile albe dintre cuvinte, iar pronun]area, ]in\nd seama de alternan]a silabelor lungi [i scurte, era esen]ial` pentru \n]elegerea textului. C\nd Augustin \l vede pe Sf\ntul Ambrozie, la Milano, citind numai cu ochii, „vocea [i limba r`m\n\ndu-i t`cute“, el e uimit ca \n fa]a unui miracol (VI, 3, 3). Lectura vizual`, silen]ioas` era virtual imposibil`, iar Ambrozie probabil recitea [i recita \n g\nd texte pe care le \nv`]ase pe dinafar`. Originalitatea lui Augustin e c` a g`sit un mod de a da trecutului personal un viitor, prin scris. Textul e o prelungire a memoriei, care la vremea aceea nu era \nc` separat` de oralitate. Modelul temporal al lui Augustin r`m\ne timpul rostirii confesive [i al recit`rii – pe punctul de a se transforma \n timp al lecturii t`cute, \n singur`tate reflexiv`. Faptul c` trecutul personal, cu p`r]ile lui \ntunecate [i cu ilumin`rile lui, poate fi scris e un punct de cotitur` \n istoria autobiografiei. S` nu uit`m \ns` c` esen]ial \n definirea timpului [i a sinelui \n Confesiuni e contrastul cu eternitatea. Încerc`rile moderne de a defini timpul interior (\n fenomenologie, bunòar`) se dispenseaz` total de conceptul eternit`]ii sau, ca \n cazul lui Proust, \n Timpul reg`sit, \i dau acesteia un caracter pur estetic. Dar sensul augustinian al unui viitor al trecutului (al memoriei) r`m\ne indisociabil legat de orice proiect autobiografic modern – fie acesta deschis spre fic]iune, ca \n at\tea romane cu elemente identificabil autobiografice sau, dimpotriv`, resping\nd fic]iunea, cu inten]ia declarat` sau tacit` de a spune adev`rul unei vie]i. Viitorul trecutului, realizat – cum am spus – prin scrierea memoriei, impune distinc]ia \ntre „timpul povestit“ (copil`ria, adolescen]a etc.) [i „timpul povestirii“, la care ar trebui adùgat [i „timpul lecturii“ care confirm` \nc` o dat`, dintr-un unghi diferit, dar foarte important, no]iunea de viitor al trecutului. ■

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Un „englez“ d\mbovi]ean „Cu Dinu Nicodin e alt` m\ncare de pe[te!“, am zis eu [i m-am ad\ncit \ntr-o t`cere lung`, u[or sclifosit`, tivit` pe margini cu ro[ea]a refuzului de a mai spune [i altceva. „Nicodin `sta al t`u e un strumeneag de m`gar, care se crede un revolver marca Schmidt and Wesson!“, a spus [turlubatica mea partener` de discu]ii, \n timp ce-mi flutura pe la nas „c\teva flori de c\rp` [i de h\rtie, lucrate cu skepsis“. Cam a[a scria prozatorul Dinu Nicodin (pseudonimul lui Dinu C. Ioanid, 1886-1948). |n fine, nu chiar a[a, dar cuv\ntul [turlubatec apare \n descrierea pe care i-o face lui Voltaire \n romanul, de 1200 de pagini, Revolu]ia (1943): „Iubitor de de[ert`ciuni, [turlubatec, lacom, b`g`cios, c`rp`nos [i gelos, mereu s-apuce [i ciugulit \ntruna, mu[c\nd mereu [i \ntruna mu[cat. Slobod la limb` ca o ]a]`, veninos ca o n`p\rc`, pornit pe to]i [i c\nd n-are temei „ cic`litor [i f`c`tor de vr`jbi“. Citatul l-am luat din Dic]ionarul Scriitorilor Români (Zaciu, Papahagi, Sasu) [i asta din cauz` c` n-am reu[it s` citesc mai mult de vreo treizeci de pagini din romanul de care spusei. Mi l-a pus \n bra]e, pe la \nceputul anilor ’90, Barbu Cioculescu, convins c` voi c`dea pe spate \n fa]a acestei fresce a revolu]iei de la 1789. N-am c`zut nici pe spate, nici \n cur. Motivul era simplu. Nicodin b`l`cea spiritul cartezian al revolu]iei franceze \ntr-un limbaj aproape de mahala, o limb` român` cam priapic`. Na, c` m` molipsii de la Nicodinul meu [i bat c\mpii. Oricum, zisei [i eu priapic, deoarece

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 [i el a zis strumeneag – cuv\ntul corect e [tremeleag, care \n nordul Olteniei \nseamn` ceva ur\t, adic` „partea lemnoas` a fructului de porumb, f`r` boabe“ (= argotic, sul`). Dinu Nicodin a debutat \n 1932 cu romanul v\n`toresc Lupii, pe care l-am cump`rat ast`-var` de la anticariatul Antic ExLibris cu frumoasa sum` de 10 lei. Romanul e ilustrat de autor, vignetele s\nt desenate de T.M.-B. (?) [i Pitzy (?), iar fotografiile le-a f`cut un anume Ernst Staus. Lui Lovinescu i-a pl`cut romanul („...note dintr-o expedi]ie de pescuire \n mun]ii Maramure[ului, \ntr-o proz` personal`, abrupt`, sacadat` [...] [i \ntr-o limb` de o mare bog`]ie“), a[a c` lui C`linescu nu-i r`m\ne dec\t s` str\mbe din nas [i s`-l expedieze \n c\teva r\nduri \n a lui Istorie: „o petrecere de amator, modest`, cur\nd uitat`“. |nclin s`-i dau dreptate lui C`linescu, din Dinu Nicodin nemair`m\n\nd dec\t extraordinarul portret pe care Lovinescu i-l face autorului: „Apari]ie yankee \n inima uli]ei autoctone: probabil` \nf`]i[are atletic`, dezarticulat` pu]in, ro[covan`, cu f`lci carnasiere [i cu pip` \n col]ul gurii; largi costume de stofe cadrilate, cu martingal`, caschet` de c`l`torie [i, pe timp ploios, macferlan transatlantic sau cauciuc Burberry; \n m\n`, o carte cu scoar]e ro[ii, un Baedecker desigur. Americanul nostru se plimba turistic \n mijlocul Bucure[tilor de dinainte de r`zboi, circula interesat [i \ncordat \n jurul statuilor lui Br`tianu sau Mihai Viteazul, referinduse atent la cartea cu scoar]e ro[ii; c`uta str`zile \n ghid [i admira Ci[migiul \ntr-o descrip]ie englezeasc`. |ntors la Cap[a, cerea un cocktail [i, la plat`, \[i scutura toate buzunarele; n-avea lei ci numai dolari. Chema pe chelnerul Jean: „John, I have not lei. No! [i cu sfor]are subliniat` \n a vorbi române[te cu autentic accent yankeu“.

Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete v-a adus critica literar`? Paul CERNAT ● Daniel CRISTEA-ENACHE ● Sanda CORDO{ ● Gabriel DIMISIANU Nicolae MANOLESCU ● Alexandru MATEI ● Dan C. MIH~ILESCU ● Irina PETRA{ Ioana PÂRVULESCU ● Ion POP ● C. ROGOZANU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

ANCHET~

■ NECÁZ s. 1. v. m\hnire. 2. nepl`cere, sup`rare, (\nv. [i pop.) price, (\nv.) s`blazn`, sc`dere, siclet. (Multe ~uri a avut de \ndurat.) 3. p`s, sup`rare. ({i-a spus pe \ndelete ~ul.) 4. v. \ncercare. 5. greutate, \ncercare, nevoie, suferin]`, vicisitudine, (\nv.) ispit`. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, \ncurc`tur`, n`past`, neajuns, nemul]umire, nenorocire, nepl`cere, nevoie, pacoste, pocinog, r`u, sup`rare, (\nv. [i pop.) pozn`, r`utate, (pop.) alagea, daraver`, p`cat, ponos, potc`, potical`, z`duf, (\nv. [i reg.) nacafa, nagod`, (reg.) d`n`naie, \ncurcal`, n`zb\c`, n`zdr`v`nie, p`costenie, [ug`, [ugubin`, toroap`, (prin Mold.) bacal`, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. [i Bucov.) bed`, (Mold.) chichion, (Olt. [i Ban.) cotoarb`, (Olt., Ban. [i Transilv.) dabil`, (\nv.) nesosin]`, nevoin]`, patim`, satara, stenahorie. (Ce ~ a c`zut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. v. invidie.

Orice [i oricum ar scrie, un critic literar nu poate mul]umi pe toat` lumea; iar acesta este un motiv suficient pentru a atrage destule acuze [i numeroase antipatii. Din proprie experien]` pot confirma c` unui critic literar i se aduce, \n timp, toat` gama de repro[uri: c` a lùdat excesiv, c` nu a lùdat ce trebuia, c` nu a lùdat deloc, c` a fost prea dur, prea subiectiv, c` a scris pe un ton nepotrivit, c` metoda lui e impresionist`, c` este prea estetic ori prea etic, c` scrie academic ori publicistic, c` e b`tr\nicios, c` e iconoclast [.a.m.d. Criticului literar i se fac procese de inten]ie, este b`nuit de partis-pris-uri amicale, genera]ioniste, ideologice sau institu]ionale, este suspectat c` face PR pentru un autor, o editur`, o genera]ie. Criticul literar nemul]ume[te aproape \ntotdeauna (nu pu]ini s\nt scriitorii care, \n urma cronicii, cer... drept la replic`), credibilitatea lui profesional` este fluctuant`, i se pl`tesc poli]e fie \n pres`, fie pe net (un mediu \n care oricine poate spune orice despre oricine), ce mai, pentru scriitori el reprezint` o surs` inepuizabil` de frustr`ri, dar [i un convenabil argument (pro sau contra) atunci c\nd e vorba de valoarea celorlal]i scriitori. Una peste alta, critica literar` poate aduce – precum literatura – mii de cititori, premii, burse, invita]ii la conferin]e [i festivaluri, la emisiuni TV, glorie... Dar ce anume nu se vede din meseria de critic literar? Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete le-a adus / le mai aduce criticilor literari ai zilelor noastre meseria lor!? (M. C.)

■ Paul CERNAT Neajunsuri? Cele obi[nuite: h`r]uiri textuale, \njur`turi pe net [i \n culise, priviri chior\[e din partea „victimelor“ [i a nemul]umi]ilor de articolele mele... Asta e. Se putea [i mai r`u. Dac` nu ]ii s` transformi cronic`reala \n advertising de cas` sau de ga[c`, \n exerci]iu de PR [i de \mbrobodire profitabil`, dac` nu folose[ti critica literar` ca pe un instrument de dob\ndire a unor func]ii/privilegii sociale [i a unui electorat oarecare, dac` o practici pe c\t posibil „idealist“,

Sursa: Dic]ionar de sinonime

„de amorul artei“, dac` te iei prea \n serios spun\nd nu-uri r`spicate sau m`car t`c\nd de c\te ori sim]i c` e cazul (cu riscul de a-]i ridica \n cap oameni „utili“ [i de a rata oportunit`]i rentabile), dac` \mbini sus]inerea valorilor \n care crezi cu respingerea a ceea ce crezi c` trebuie respins, atunci trebuie s` te a[tep]i la multe nepl`ceri [i s`-]i asumi o anumit` marginalitate social`. Dar, dac` sim]i c` nu po]i altfel [i \]i place ceea ce faci, nu-i bai. Cel pu]in c\t` vreme mai exist` oameni

„Nu citesc nici o carte \nainte s-o recenzez. Mi-am dat seama c` n-ar face dec\t s`-mi creeze prejudec`]i.“ Sydney SMITH

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

care cred \n tine [i te sus]in. În ceea ce m` prive[te, critica nu mi-a adus alt profit material dec\t sumele provenite din plata articolelor [i a drepturilor de autor. Profitul simbolic nu s\nt \n m`sur` s` \l evaluez. Iar regrete majore legate de „meseria“ asta nu am. Dac` aveam, m` ocupam de altceva.

Dan Teodorovici. Sper ca pe viitor aceast` a doua coloan` s` se lungeasc`, iar prima s` se chirceasc` p\n` la dispari]ie.

■ Daniel CRISTEA-ENACHE Într-adev`r, critica literar` – mai ales cea de \nt\mpinare – \]i aduce multe: notorietate, vizibilitate, „glorie“, premii, burse (de[i eu n-am mai primit niciodat` vreo burs`, dup` cea din Facultate), invita]ii la conferin]e [i festivaluri... Reversul medaliei? N-o s` vorbesc despre programul dur de lectur` [i de scris, cu clepsidra \ntoars` pe mas`, sub amenin]area deadline-ului inflexibil. N-o s` men]ionez nici acele volume perfect inutile, catastrofale ori mediocre, pe care e[ti obligat s` le cite[ti. S\nt riscurile inerente meseriei. Ceea ce m` deranjeaz` \ns` profund este lipsa de civilitate din lumea noastr` cultural`, grosol`nia cu [taif (sau f`r`) prin care autorul unei c`r]i criticate de tine ]ine s`-]i r`spund`. Ace[ti scriitori impregna]i de vanitate nu \n]eleg sau nu vor s` \n]eleag` c` o cronic` negativ` cinstit` este mai important`, pentru ei [i pentru toat` lumea, dec\t un comentariu ipocrit, edulcorat, \n care \]i la[i obiec]iile deoparte pentru a te pune bine cu autorul. Exemple triste, \n aceast` ordine de idei: Ion Bogdan Lefter, Marius Tupan, Mircea C`rt`rescu. Exemple luminoase: Ion Simu], {tefan Agopian, Lucian

■ Sanda CORDO{ Cum nu lucrez \n redac]ia unei reviste [i practic critica actualit`]ii (partea cea mai controversat` [i mai expus` a meseriei) cu intermiten]e, cum tr`iesc la Cluj, iar nu la Bucure[ti, [i – mai ales – pentru c` m` preocup` actul personal (uneori, de intimitate) al \nt\lnirii cu cartea (iar nu cele de socializare), \mi s\nt str`ine, \n general, at\t foloasele, c\t [i ponoasele meseriei, \n maniera descris` de dvs. Sigur, unele din opiniile mele au st\rnit nemul]umiri, au provocat rezerve, ironii, sarcasme, invidii, au inspirat imagina]ia monden` a vreunuia [i am aflat (amuzat`) din ce monstruoas` coali]ie a[ face parte [i cine mi-ar dicta r\ndurile. Pentru mine, partea nev`zut` a acestei \ndeletniciri nu e \ns` una a culiselor tenebroase sau a poligonului de instruc]ie, ci ]ine tot de universul personal: cum intru \n rela]ie cu cartea, cum [i unde o citesc, cum m` las apoi subjugat` (sau, dimpotriv`, \nciudat`) de ea, cum fac fi[e [i \nsemn`ri, cum umblu pe strad`, printre rafturile magazinelor sau printre tarabele pie]ei, v`z\nd mai pu]in dec\t de obicei [i \ncep\nd, fericit`, s` \n]eleg c\te ceva din paginile citite. Fascina]ia pe care literatura o exercit` asupra mea e at\t de mare, \nc\t nu m-am g\ndit vreodat` s` renun]. De[i, uneori, da, m` sperie g\ndul c`, din c\te lucruri extraordinare s\nt pe lumea asta, eu [tiu, pot [i m` \nc\nt` s` fac at\t de pu]in:

„Scriitorul care trimite criticului o carte po[tal` insult`toare, fiindc` nu-i mul]umit de judecata pe care acesta a dat-o \n privin]a sa, calc` regulile culturii \nalte.“ G. C~LINESCU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

A N C H E T~

s` citesc, s` vorbesc [i, uneori, s` scriu despre c`r]ile citite.

spune c`, ast`zi, practica critic` e mult mai lejer` ca \nainte de 1990, tocmai datorit` sc`derii prestigiului prin sc`derea vizibilit`]ii ei. Un critic ar trebui – spune Nicolae Manolescu – s` \ndrume gustul. P\n` \n 1990, probabil c` asta [i f`cea criticul. M` \ntreb \ns`, ast`zi, gustul cui \l mai \ndrum` un critic ale c`rui articole s\nt citite numai de prieteni [i du[mani, vorba unei manele. Critica literar` presupune apoi o societate mult mai \nchis` dec\t s\nt cele na]ionale de ast`zi, unde c`r]ile str`ine ajung foarte u[or \n m\na doritorului. Iar acesta nu-l a[teapt` pe critic s`-i spun` ce c`r]i interesante au ap`rut \n diverse p`r]i de lume. Critica este ast`zi un accesoriu al unor activit`]i intelectuale de carier` universitar`, \n m`sura \n care tindem spre modelul institu]ional academic occidental. De aceea cred c` un critic ar trebui s`-[i deriveze exerci]iul critic dintr-o practic` mai specializat`, de teoretician sau istoric literar, cel pu]in, f`r` a ignora ceea ce se nume[te [tiin]` uman`. Ceea ce – cred – se [i \nt\mpl` \n România anului 2006.

■ Gabriel DIMISIANU Am pierdut, f`r` putin]` de recuperare, bucuria ingenu` a cititului de care m` sim]eam cuprins pe c\nd \nc` nu practicam profesiunea de critic literar. Citeam pe atunci destins, liber de orice obliga]ie, fericit de a m` abandona lumilor imaginare \n care lecturile m` proiectau. Criticul profesionist cite[te cu alt` dispozi]ie, parc` mereu la p\nd`, \ncordat, circumspect, pentru c` are de formulat o p`rere, intelectual angajant`, despre lecturile lui. Caut` argumente, motiva]ii, \n vederea pronun]`rii unui verdict. Î[i cerne, \[i ierarhizeaz` impresiile, compar`, c\nt`re[te, opera]iuni care fac din lectura sa nu at\t o surs` de pl`cere, c\t una de r`spunderi [i tension`ri. Pierderile criticului mai s\nt de aflat \n sfera leg`turilor sale umane. Scriind despre autori \n via]`, mai ales dac` s-a dedicat cronicii literare, nu se poate s` nu contrarieze a[tept`ri, s` nu r`neasc` orgolii, s` nu trezeasc` aversiuni, \mpinse c\teodat` p\n` la ur`. Este riscul unei profesiuni despre care E. Lovinescu a spus c` „implic` un fel de ascez`“. Cine dore[te s` fie critic literar nu poate s` o fac` altfel dec\t asum\ndu-[i aceast` condi]ie [i aceste dezagremente. Mai s\nt [i altele. ■ Nicolae MANOLESCU Continuu s` cred c`, dup` at\]ia ani de critic` literar`, \n care nu [tiu de ce scriitorii se sim]eau la m\na mea – acum nu se mai simt –, am avut rela]ii bune cu aproape to]i. Nu [tiu dac` s\nt scriitori care s` m` urasc` [i m` refer [i la aceia despre care n-am scris bine. {i atunci c\nd am scris negativ am f`cut-o civilizat. Am \ncercat s` fiu obiectiv, s`-mi spun p`rerile care s` nu fie conjuncturale, s` nu ]in` de rela]ii [i de simpatii. Perioada ideal` era \n anii ’60, c\nd st`team la C\mpina, f`ceam naveta la facultate [i nu cuno[team nici un scriitor. La c\rcium` nu veneam, n-aveam rela]ii cu scriitorii, nu scrisesem \nc` nici o carte. Publicam cronici \n Contemporanul. M-au enervat \ns` \ntotdeauna cei care scriu prin reviste despre lucruri pe care nu le cunosc. ■ Alexandru MATEI În primul r\nd, nu pot spune c` m` consider un critic literar de meserie, unul care scrie s`pt`m\nal despre c\te cel pu]in o carte. Dar chiar a[a, ca un critic de part-time, pot

■ Dan C. MIH~ILESCU Literatura, draga de ea, nu m-a nec`jit, nu m-a h`r]uit, nu m-a tr`dat sau dezam`git niciodat`. Nici m`car prin c`r]ile proaste: [i ele fac parte din humus, din habitat. R`ul vine de la scriitori. Necazurile, jignirile, ironia gratuit`, procesul de inten]ie, crizele grote[ti ale delirului de grandoare, reaua-voin]` a r`st`lm`cirilor, jegul moral drapat, vezi Doamne, concuren]ial – toate vin de la litera]i, nu de la textele literare. În plus, critic fiind, ceea ce-i simplu \ntre scriitori – invidia sau dispre]ul, lucr`turile fine sau intrigile groase, atacul \n hait` sau megalomania ridicol`, dar inofensiv` – se complic` infinit atunci c\nd autorul \[i consider` comentatorul parazit, ignorant, servitor, ]u]`r, bufon sau vidanjor. Ce te ucide \ncet, dar sigur e scrisul pe band`. Rugina, rutina, scrisul la comand`, pe spa]iu fix [i la dat` fix`. Ai, n-ai treab`, dai din coad`. Cronica s`pt`m\nal` ani de-a r\ndul. Asta d` izul de bordel, gustul prostitu]iei [i, \n timp, amarul propriei inutilit`]i. Nu te mai bucur` nimic, sim]urile se tocesc, ajungi s` amu[ini textele ca un c\ine care [i-a pierdut mirosul. Umpli coloana automat, nici m`car mim\nd orgasmul. C\nd fiecare lun` de concediu ]i-o pl`te[ti l`s\nd obligatoriu \n avans en[pe recenzii, c\nd ai de predat lunea un articol care-]i demoleaz` sf\r[itul de s`pt`m\n`, c\nd amicii se bucur` pur [i simplu de un act artistic,

„A aprecia [i a judeca literatura \nseamn`, vai!, a nu o mai gusta!“ Jules LEMAÎTRE

„Ce bufonerie [i ce impostur`, \n fond, \n meseria de critic literar: expert \n obiecte iubite!“ Julien GRACQ

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

„Adev`ratul critic e acela care a pierdut «pl`cerea lecturii» [i care a f`cut tot ce i-a stat \n putin]` s-o piard`. Redescoperind pl`cerea cititului, a gratuitului, \n fond, criticul \[i redescoper` voca]ia de cititor. Dar oare nu [i-o pierde pe cea specific`, de critic?“ Marian PAPAHAGI

„Rolul t`u de critic literar este s` ar`]i c` de fapt tu ar fi trebuit s` scrii cartea, dac` ai fi avut timp, [i dat fiind c` n-ai avut, te bucuri c` a scris-o altcineva, de[i e limpede c` ar fi putut face o treab` mai bun`.“ Stephen POTTER

■ Irina PETRA{ Aduce bunele \n[irate, \ns` nu de la sine [i nu pe toate. Depinde [i de cum \]i joci... c`r]ile! În ce m` prive[te, a pus \n pericol, o bun` bucat` de vreme, pl`cerea pur` a lecturii. Cuib`rit` \ntr-un fotoliu, \n singur`tatea umbroas` a \nc`perii pline cu c`r]i, secondat` discret de muzici clasice, f`r` urgen]e [i corvezi p\ndind la u[`. Asta p\n` am „descoperit“/\n]eles c` un critic nu are neap`rat [i anume datoria de a asigura „s`n`tatea“ literaturii contemporane lui, c` nu trebuie s` [i-o ia \n sarcin` prea str\ns, nu e dator, \n absolut, nim`nui, e un scriitor ca to]i ceilal]i cu dreptul asigurat la subiectivitate, fi]e, r`sf`]uri. {i scrisul sù e liber [i personal(izat). Cititul, recititul, interpretarea s\nt „tr`s`turi omene[ti“ pe care el le transpune \n textul sù. Ca orice artist [i \n func]ie de talentul la \ndem\n`. Apoi, cronica odat` scris` poate fi despotic`. Rela]ia mea cu cartea citit` \n vederea scrisului e, la \nceput, una „oral`“. C\nd am de „vorbit“ despre o carte, vorbesc liber, sco]\nd \n fa]` un accent ori altul, \n func]ie de auditoriu, de loc [i timp, de umoare (a mea [i a celorlal]i). C\t` vreme nimic nu e scris din „convorbirea“ noastr`, ea e liber` [i se petrece \n siguran]a situa]iei comune, e un fel de co-prezen]` „fizic`“, de referin]` de gradul \nt\i, cum ar spune Paul Ricœur. Ne \n]elegem din jum`t`]i de fraz`, din priviri – a[ spune –, nimic nu e destinal, c`ci nu st` scris. Din clipa \n care compun un text, cad \n ambiguitatea constr\ng`toare a ]es`turii sale, a re]elei cu nenum`rate \n]elesuri posibile, dar toate \nscrise \n rigoarea aparent definitiv` a unei logici verbale. Cu textul cronicii \n g\nd, \mi pierd inocen]a. {i iluziile. Trebuie s` ]in seama de el chiar contrazic\ndu-l. E [i el un text numai bun pentru interpret`ri. {i-a c\[tigat autonomia [i pretinde, la r\ndul sù, lecturi deschise. În rest, nici un necaz... ■ Ioana PÂRVULESCU C`r]ile mi-au adus numai bucurii extraordinare toat` via]a, de la \nceputul \nceputului. Cu o excep]ie. Cei trei ani c\nd am ]inut s`pt`m\nal cronica de \nt\mpinare la România literar`. (Teribil de util`, de altfel, ca exerci]iu, precum [i ca experien]` „de carte“ – un

\n vreme ce tu trebuie s`-l desco[i c\t mai firoscos [i s`-l pui \n pagin` c\t mai dichisit (ah, sf\nta invidie a profesionistului pe jubila]ia natural` a amatorului!) – vezi bine c` te \ncearc` ritmic utopia revirginiz`rii [i spectrul e[ecului. Ei [i?

asemenea episod prinde bine oric`rui scriitor). Dintre toate necazurile pe care le [tie orice critic, prea cunoscute ca s` le repet, am avut [i unul mai personal, de s`n`tate, s`-i spunem. Adormeam. La \nceput nu adormeam dec\t la c`r]ile foartefoarte-foarte proaste: citeam c\teva pagini [i c`deam secerat`. M` trezeam, citeam iar, iar adormeam. E o judecat` de valoare neomologat` de critica literar`, a[a c` o ]ineam pentru mine. Nu scriam despre aceste c`r]i. Dup` un an am \nceput s` adorm [i la c`r]ile proaste, dup` doi, [i la cele a[a [i-a[a, la care trebuia s` scriu. {i scriam a[a [i-a[a. Devenise limpede c` nu mai puteam salva c`r]ile bune [i dragostea mea pentru citit dec\t renun]\nd la cronica de \nt\mpinare. Ceea ce am [i f`cut. De atunci totul a reintrat \n normal. ■ Ion POP Dac` relativiz`m – cum cred c` e cazul – marile beneficii ob]inute de pe urma acestei meserii [i iluzia c` am avea mii de cititori [i o „glorie“ cert`, vreau s` spun c` am f`cut [i fac cu pl`cere critic` literar`. La urma urmei, exerci]iul critic ]ine de profesiunea mea de profesor la Litere [i de scriitor, iar altceva nu [tiu s` fac mai bine dec\t s` scriu [i s` vorbesc despre literatur` [i istoria ei. Ceea ce nu se vede \n meseria asta,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

A N C H E T~

\ndeosebi c\nd criticul e, m`car din c\nd \n c\nd, cronicar literar, este efortul adesea dispropor]ionat \n raport cu valoarea „obiectului“, de a-l interpreta c\t de c\t plauzibil: o cronic`, dac` se ia \n serios, nu ia mai pu]in timp [i mai pu]in` transpira]ie dec\t un fragment de sintez`, [i po]i regreta uneori c` n-ai optat pentru aceasta din urm`. E foarte adev`rat \ns` c` sim]im nevoia de a participa la fluxul viu al scrisului actual: „\nt\mpin\nd“ literatura care se face \n fa]a ta, te obligi [i la o mai frecvent` [i mai atent` privire \n oglind`, vii, \ntr-un fel, \n \nt\mpinarea celui care ai putea s` mai fii. Nu se vede \ns` nici efortul de a rezista unor interven]ii ale autorilor ce se vor recenza]i sau chiar sus]inu]i \n diverse jurii de premiere… Nu se v`d gr`mezile de maculatur` ce te asalteaz` aproape zilnic. Dar nu e prea vizibil`, din p`cate, acum, nici cronica, nici literatura despre care scrii sau nu scrii – vedetele orei [i clipei s\nt altele. Dezavantaje? S` nu mai fii salutat, de exemplu, de camaradul scriitor care-]i z\mbea cu toat` gura \nainte de a-l fi recenzat, sau dac` ai t`cut prea mult sau de tot dup` lectura capodoperei lui. Nu mic` e, apoi, nemul]umirea de a reg`si prea rar libera, destinsa „pl`cere a lecturii“. Un dezavantaj, strict personal, e dubla deschidere a scrisului meu, c`tre critic` [i poezie. Aceast` a doua \ndeletnicire a suferit [i sufer` nu pu]in de „concuren]a“ celeilalte, \ntr-un mediu literar nu prea dispus \nc` s` accepte c` te po]i exprima pe portative diverse. Ce s` facem \ns`? Scriem, cum putem, \n continuare…

nemul]umire. Titulatura de critic te a[az` automat \n pozi]ia de arbitru, o situa]ie frustrant`. Am citit critici mai buni de zeci de ori dec\t scriitori la mare mod`. Dar r`m\n doar „critici“. Nu pot aspira la statutul de scriitor pentru c` au fost [tampila]i de un „anturaj“ mult prea conservator. {i o nemul]umire vesel`. Statutul de critic literar mi-a complicat via]a \n sensuri neb`nuite. M` enerveaz` c` am c`p`tat etichete precum „teribilist“ sau „lup t\n`r“ pentru c` eu chiar am jucat serios. Pentru c` e simplu s` consta]i, de exemplu, c` ai o clas` intelectual` dominat` de filozofi [i esei[ti care nu au produs c`r]i esen]iale \n domeniile lor, ci, eventual, c\teva bestseller-uri. {i e trist c` po]i deveni „lup t\n`r“ cu o remarc` at\t de simpl` [i de pu]in agresiv`, deloc for]at`, aproape politicoas`. ■ a consemnat Marius Chivu

■ C. ROGOZANU Nu vin bani din zona cultural` dec\t cu un pre] foarte scump, care poate merge p\n` la autoanihilare benevol` a spiritului agresiv esen]ial. Critica mea literar` nu mi-a adus premii, burse, invita]ii [i celelalte pe care le mai pomeni]i \n \ntrebare. Mi-a adus mult` antipatie. Dar nu e acesta un lucru care s` descump`neasc` un tip care alege un joc prin esen]` periculos. Periculos nu doar prin du[manii pe care \i po]i c\[tiga repede, ci prin faptul c` \]i modifici lectura, c` \nve]i s` te precipi]i c`tre verdict, f`r` s` mai gu[ti prea mult for]a demonstra]iei. Acesta ar fi p`catul recenzentului, al criticului de \nt\mpinare. Din p`cate, lipsa de timp, [i de suport social p\n` la urm`, \i taie criticului cheful de lucr`ri laborioase. P\n` [i criticii din zona universitar` tr`iesc azi sub zodia cronicii, a publicisticii culturale. O posibil`

„Nu cunosc nici o stare mai critic`, mai trist`, mai ingrat` [i mai periculoas` dec\t a românilor carii s-arunc` \n cariera literilor.“ C.A. ROSETTI

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

PROFIL

„Micile detalii, nimicurile“ B. Elvin

redactor-[ef al revistei Lettre Internationale „S\nt unii care fac zmeie, al]ii colec]ioneaz` timbre… mie \mi place s` fac reviste.“ Pasiunea pentru editarea revistelor a \nceput \nc` din vremea liceului, c\nd t\n`rul B. Elvin scotea Caiete culturale, o revist` realizat` cu ajutorul gestetner-ului, un fel de xerox manual, care multiplica, la manivel`, matri]a unui text. Aceasta se \nt\mpla \ns` \n 1943; \n 1967 a editat Caietele Teatrului de Comedie, iar din 1969 p\n` \n 1989, Caietele Teatrului Na]ional (\n paralel cu alt` revist`, Jocul de-a vacan]a); \n 1990 a ini]iat revista Litere, trecut` ulterior la Funda]ia Cultural` Român`; din aprilie 1992 p\n` \n prezent B. Elvin este redactorul-[ef al edi]iei române Lettre Internationale, edi]ie care, al`turi de cea german`, este considerat` a fi \n topul edi]iilor interna]ionale. …Cu toate astea, eu v` cunosc mai demult. Cu mult \nainte de aceast` diminea]` de noiembrie, c\nd m-a]i invitat \n apartamentul dvs., s`-mi acorda]i interviul; v` cuno[team, dar nu am \ndr`znit s` v-o spun, nici c\nd m-a]i invitat s` colaborez la Lettre Internationale. V` [tiam de pe b`ncile facult`]ii, descoperindu-v`, cu emo]ie, \n extraordinarul dvs. studiu, Modernitatea clasicului Caragiale, de care aveam o nevoie doar b`nuit` p\n` atunci, de a sc`pa de vechile cli[ee atribuite lui Caragiale. {i, iat`-m`, dintr-odat`, fa]` \n fa]` cu mentorul meu din facultate. M`rturisindu-v-o. Mi-a]i z\mbit, modest, „dar cartea asta am scris-o \n 1967“, dup` care discu]ia a \nceput firesc [i egal, f`c\ndu-m` s` dep`[esc tremuriciul vocii prin elegan]a cu care m-a]i ridicat la acela[i nivel cu dvs.

…Slawomir Mrozek spune c` autobiografia este un fel de a re\nv`]a cuvintele, nimic mai mult. Ce e pentru dvs. realizarea unei reviste? {i mi-a]i r`spuns: „O pasiune, b`tr\n` c\t mine, nimic mai mult“, invit\ndu-m` la un periplu prin amintirile devenirii dvs., demonstr\ndu-mi c\t m` mai poate \nc` surprinde acel comunism pe care nu l-am tr`it. {i timp de mai bine de o or`, v-am cunoscut destinul din spatele semn`turii. Anatole France [i c`derea \n dizgra]ie În liceu, actualul redactor-[ef al revistei Lettre Internationale a scos prima sa revist`, Caiete culturale, \n c\teva exemplare capsate pe margine, pentru tinerii elevi. Mai apoi, la 20 de ani, a intrat la Editura Tineretului, de la care \ns` a fost destul de repede „pus pe liber“ din cauza „originii sociale“; a urmat perioada ESPLA, unde a \nt\lnit oameni remarcabili, „\mp`timi]i de carte [i de scris“, care l-au atras [i care i-au modelat personalitatea (unul dintre ei fiind Mihai {ora, „cu care s\nt prieten de patru decenii“). În 1956, \n [ocul de und` propagat de ecoul revolu]iei izbucnite \n Ungaria, B. Elvin scrie o carte despre Anatole France, o carte subversiv`, eretic` fa]` de regimul comunist din România, care va enerva \ngrozitor [i care \l va arunca \n dizgra]ie pe autor. Scriind o carte „\mpotriva fanatismului, a intoleran]ei [i a dogmatismului“, B. Elvin a fost dat afar` de la Via]a Româneasc`, al c`rei redactor era, „spun\n-

PROFIL

du-mi-se c` voi pl`ti r`u pentru asta…“ Înainte de a fi exclus a fost chemat la Ministerul Culturii [i \ntrebat dac` dore[te postul de director al direc]iei scenarii. „B`nuind pre]ul, am refuzat.“ De a doua zi, pentru B. Elvin a urmat o perioad` de trei ani de [omaj. A scris, \n ace[ti ani, \nc` dou` c`r]i de critic` (Cehov [i Camil Petrescu) care au ap`rut, \n ciuda interdic]iei de a mai putea publica vreodat` vreun volum, gra]ie lui Paul Georgescu care „f`cea contractul pe numele s`u, declar\nd c` eu s\nt autorul numai dup` ce manuscrisul era acceptat“.

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Revenirea Dup` trei ani de [omaj, ceea ce \n regimul comunist \nsemna mai mult dec\t un disconfort material, [omerul fiind considerat un „parazit al societ`]ii“, [ansa de revenire \n „c\mpul muncii“ s-a tradus prin func]ia de secretar literar, mai \nt\i la Teatrul de Comedie, apoi la Teatrul Na]ional din Bucure[ti. O perioad` de treizeci de ani \n care B. Elvin \[i concretizeaz` toat` pasiunea din tinere]e, aceea de a lucra cu o echip` teatral` [i de a edita reviste. Caietele Teatrului Na]ional au \nsemnat pentru publicul de atunci mai mult dec\t un simplu magazin. Editat` \ntr-un tiraj fabulos, de 50.000 de exemplare pe num`r, era, al`turi de Secolul 20, printre rarele publica]ii care mai vorbeau [i despre ceea ce se \nt\mpl` peste hotare. Cenzura era evitat` prin artificii [i jocuri ale imagina]iei. În primul r\nd, revista a [tiut s` profite de pe urma faptului c` nu se vindea la chio[c, ci la Teatrul Na]ional, \n loc de program. „Pe asta am [i contat… astfel nu «beneficiam» de cenzura dur` de care aveau parte toate celelalte tip`rituri...“ F`r` capul lui Ceau[escu! Caietele Teatrului Na]ional au mai reu[it o performan]` \n epoc`: n-au avut niciodat` \n pagini „capul lui Ceau[escu“! Cum a]i reu[it? „Cu un argument imbatabil: doar nu puteam s`-l trecem pe Ceau[escu al`turi de ni[te «bie]i» actori, s` asociem imaginea «ilustrului tovar`[» cu ni[te «paia]e»… c` doar Ceau[escu nu era un saltimbanc ca ceilal]i.“ Numele tovar`[ului a fost totu[i amintit o dat`, c\nd a \mplinit 75 de ani. „Nu aveam cum s` nu-l punem.“ Îns` „capul“ tot n-a intrat \n`untrul revistei. „Am f`cut un fel de supracopert`, aniversarea lui Ceau[escu ap`r\nd tip`rit` pe o altfel de h\rtie,

devenind un fel de… prezervativ. }in minte c` spectatorii au l`sat atunci supracoperta pe jos… Un gest simbolic, un fleac, dar care \n vremurile alea, pentru noi to]i, spunea enorm.“ Paralel cu Caietele Na]ionalului B. Elvin a mai scos o revist`: Jocul de-a vacan]a. „Începuse o perioad` foarte grea \n care teatrele nu mai primeau subven]ii [i fiecare trebuia s` \[i g`seasc` surse de c\[tig. Unele teatre f`ceau co[ciuge, altele, rochii de mirese… Mie mi-a venit ideea – pe care a sprijinit-o Radu Beligan – s` scoatem o revist`, care a avut un tiraj de 200.000 de exemplare.“ Revista se f`cea \n temeiul lecturii unor publica]ii din Occident. „Al`turi de articole de genul «Cum arat` la v\rsta de 50 de ani Robert Redford» sau «Johnny Halliday \[i poveste[te debutul…», tip`ream admirabile reportaje despre culisele teatrului, precum [i enigmistic`… Jocul de-a vacan]a era «plantat» \ntr-un prezent [i \ntr-un concret de care eram v`duvi]i, venind \n \nt\mpinarea cititorului frustrat al presei din epoc`…“ Lettre „Împreun` cu Antonin J. Liehm, fondatorul revistei Lettre Internationale, am pus bazele edi]iei române, stabilind deplina noastr` autonomie fa]` de toate edi]iile, angaj\ndu-ne s` r`m\nem fideli spiritului publica]iei.“ Care ar fi...? „Cel al unui periodic care nu aspir` s`-[i impun` hegemonia \n domeniul ideilor, nu sus]ine unele

PROFIL opere [i nu demoleaz` altele cu inten]ia de a stabili un «clasament»; nu ]inte[te s` acapareze [i s` de]in` puterea intelectual`. Lettre Internationale n-are p`reri monolitice [i e \ncredin]at` c` nu posed` monopolul adev`rului, dorindu-se un spa]iu al deliber`rii, n`zuind «doar» s` dea de g\ndit. Revista e un reper pentru capacitatea de recep]ie [i emisie a culturii noastre. Este misiunea dint\i a redac]iei (Irina Horea, Alexandru Al. {ahighian [i eu). Dar ne bizuim [i pe o familie de competen]e din ]ar` [i de peste hotare. Spre exemplu, Catrinel Ple[u ne-a atras aten]ia asupra coresponden]ei Martin Heidegger – Hannah Arendt, Magdalena Boiangiu asupra eseului lui Umberto Eco despre cum poate fi diagnosticat fascismul, Klaus Nellen – redactorul-[ef al revistei Transit – ne-a semnalat analiza lui Aleksander Smolar «Polonia – dreapta radical` la putere». Acord`m de asemeni o mare importan]` «mont`rii» textelor alese, a[a \nc\t s` devin` un punct de sprijin pentru \n]elegerea fenomenelor contemporane din diverse puncte de vedere.“ Cum se scrie, cum se cite[te V-am cunoscut \ns` [i ca romancier… În continuare, ap`rut \n 1982, Patru [i un absent, 1988, Num`r`toarea invers` \n 1997; romanele dvs. s-au bucurat de recenzii favorabile. A]i \ncercat s` prezenta]i destinul unui om care s-a automarginalizat, „fiind [i ajutat s` o fac`“, \mi preciza]i; eroii c`r]ilor dvs. au o via]` interioar` foarte bogat`, foarte complicat` [i torsionat`. Într-un interviu acordat lui Mircea Iorgulescu, \n 1997, a]i afirmat c` Lettre este pentru moment un „excelent alibi intim“ ca s` nu scrie]i, exprim\ndu-v` prin pana celor pe care-i socoti]i cei mai buni. De asemenea, \ntr-un articol din Lettre, v` \ntreba]i ironic dac` libertatea e sau nu un beneficiu pentru un scriitor dintr-o ]ar` estic`. – Este sau nu? {i, p\n` la urm`, de ce nu mai scrie]i? Mi-a]i z\mbit: „Alberto Moravia spunea: \mi plac at\t de mult c`r]ile altora [i at\t de pu]in c`r]ile

Lettre Internationale reprezint` o „re]ea” de reviste care apar \n dou`sprezece ]`ri europene. Datorit` lucrului „\n re]ea”, edi]iile na]ionale pot prelua articole din revistele-surori, ceea ce construie[te un dialog intercultural pe care nici o alt` publica]ie european` nu \l poate oferi. Edi]ia româneasc` s`rb`tore[te, \n ianuarie 2007, 12 ani de c\nd ofer` publicului, o dat` pe trimestru, o selec]ie de eseuri, reportaje, fragmente de proz`, documente, jurnale scrise de autori români [i str`ini, \ntr-o selec]ie de cea mai bun` calitate.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

mele…“; dup` care, u[or nostalgic: „Nu [tiu dac` am reu[it s` transmit cititorului exact ceea ce am dorit. În 2003 am scris Datoria de a ezita, o carte la care ]in. C\t despre articolul pe care l-am publicat \n Lettre, despre libertatea scriitorului… Cenzura a oferit multor scriitori un fel de scuz`: din pricina ei nu [i-au putut da \ntreaga lor m`sur`. Libertatea i-a pus \ns` la o grea \ncercare, nimeni nu i-a mai \mpiedicat s` arate tot ceea ce s\nt, iar «totul» s-a dovedit uneori mai restr\ns dec\t credeau. Pe de alt` parte, la ora de fa]` e foarte greu s` scrii pentru c` literatura are nevoie de o anumit` stabilitate. Te po]i sau nu \mpotrivi ordinii constituite. Or, azi, lucrurile se schimb` de la o zi la alta. E o realitate incert` isc\nd nedumeriri, o realitate pe care \nc` nu o po]i explica. Chiar dac` au ap`rut tineri scriitori care scriu foarte bine, dinamit\nd frontierele conven]ionalului, nu s-a avansat substan]ial (\n literatur`) pe linia cunoa[terii sociale ad\nci a epocii \n care tr`im.“ Dac` pentru a scrie, ai nevoie de o anumit` stabilitate a realit`]ii \nconjur`toare, ce trebuie pentru a citi? „…Printre altele, s` fii mereu cu pixul \n m\n`. Not\nd detaliile. Cite[ti \ntr-o carte c`, \n noaptea de 19 aprilie 1970, Paul Celan se arunc` \n Sena. În portvizitul s`u, dou` bilete la spectacolul A[tept\ndu-l pe Godot pe care voia s` \l vad` cu fiul lui. S` notezi, «fleacuri» cum ar fi cel din cartea lui George Perec 53 de zile, \n care scriitorul, a c`rui mam` a pierit \ntr-un lag`r, m`rturise[te unul din visurile lui: «s`-mi a[tept mama s` debaraseze masa din buc`t`rie dup` cin`; pe urm` m-a[ fi dus s` caut ghiozdanul [i a[ fi scos din el cartea mea.» {i s` notezi apoi pe marginea c`r]ii: «Perec prefer` mai cur\nd s`-[i ia masca lui Buster Keaton dec\t pe cea a lui Prometeu.»“ „…Am dat c\teva exemple“, mi-a]i spus \n diminea]a de noiembrie. „V-am relatat c\teva fleacuri, dar am crezut \ntotdeauna c` nimicurile astea at\rn` greu \n balan]a \n]elesurilor.“ ■ Stela Giurgeanu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Peristeri Peristeri. Numele acesta, curat [i r`sun`tor ca un uguit, l-am at\rnat, \n anii adolescen]ei, de un om \nc` t\n`r, mic de stat, dar cu postur` [i profil m\ndru, de imperator: Dumitru Peristeri. Avea opt ani mai mult, dar la v\rsta asta diferen]ele iau amploare, a[a c` noi (Miron Chiraleu – v`rul lui –, Matei C`linescu, Andrei Mircea [i al]ii) \l numeam Conu’ Mitic`. Din averea adunat` de tat`l s`u nu r`m`sese, la instaurarea comunismului, nimic. Începuse studii de art`, \ntrerupte, fiindc` era fiu de negustor. A practicat diverse \ndeletniciri, cea din urm` fiind [i cea mai \ndelungat`: aranjator de vitrine la Centrul de libr`rii. Bolnav, se pensioneaz`. Moare \n 1982. Dup` o prim` editare a unei culegeri \n 2002, apare acum, la Editura Vinea, alta, mai cuprinz`toare, Cerneala ro[ie, precedat` de un „Cuv\nt \nainte“ de Florina P\rjol [i un remarcabil „Portret“ al Angelei Marinescu. {tiam c` Mitic` scria. Ne l`sase s` \ntrevedem, din c\nd \n c\nd [i cu parcimonie, opera lui. Era extrem de pudic literar, \[i cizela la infinit poemele: „Micile [i Marile munci ale lui Hercule“, „Bacchicele“, „Obscurele“, dar [i prozele: „Divaga]ii“, „Affirmo“. Macedoromânii, oameni ai v`ilor pierdute, s\nt azi mai aproape de spiritul arhaic al tragediei dec\t elenii urbaniza]i [i litorali. Exista la Peristeri o natur` m\nioas`, o putere de-a ur\ care amintea intensitatea pasiunilor tribale [i antice. Dar era prea orgolios [i aristocrat prin ras` pentru a converti aceast` parte neagr` a sufletului \n resentiment. Nu-[i \ng`duia nici s` se l`b`r]eze \n ratare. Furia lui se consuma \n scurtcircuite. Într-o sear` de be]ie, c\nd unul din prieteni a rostit o vorb` obscur jignitoare, a luat un vas greu de bronz [i i l-a aruncat \n cap. Nu era niciodat` departe de-a pune m\na pe cu]it. A[a fiind, nu putea fi dec\t iubit, amant p\n` la delir a tot ce era clasic,

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA solar, autentic grandios, la trezie [i be]ie. Mitologia nu era pentru el o poveste din c`r]i, ci un fapt trìt. Fiin]a lui trìa \n apropierea arhetipurilor. So]ia, dragostea-i mare unic`, T`nu[a (care-i era var`, \n vechile familii aheene plute[te mereu un parfum de incest) e repetat identificat`, \n poeme, cu Meduza. T`nu[a era timid`, hipersensibil`, introvertit`. Privind \ns` \nc\nt`toarele fotografii din volum descop`r c` nu se \n[ela. Fiin]a ei mic`, primejduit`, ascundea ceva fatal. Iubirea enorm`, violent`, a lui Mitic`, de altfel supus` gre[elilor – \n primul r\nd impeniten]ei alcoolice – era fascina]ie, aceea[i prin care Meduza antic` atr`gea [i distrugea b`rba]ii. Ea, T`nu[a, Meduza, este [i Omfala, prin]esa lydian`, vremelnica so]ie a lui Hercule care o sluje[te. De aici vine concep]ia „micilor munci“, ale dragostei, [i a „marilor munci“, ale ebo[elor metafizice, ale pasionalelor incursiuni mitologice. Nici toate versurile lui, nici prozele nu s\nt des`v\r[ite, o parte din granitul monumental e \nc` lav`. Dar c\te reu[ite, ce vibra]ie: „La \nceput a fost Vipera [i pe / urm` lacrima aceea de lumin`, amoeba. // Adev`rul este al Viperei, nu al Frunzei / Adev`rul este al Viperei, nu al Florii. / Adev`rul este al Viperei, nu al Fructului… // Adev`rul este al Viperei, nu al Morm\ntului. / Adev`rul este al Viperei, nu al Eroului. / Adev`rul este al Viperei, nu al Martirului // …Adev`rul este al Viperei, nu al Iubirii“. Ca [i g\ndul lui, dominat de necesitatea nem`surii: „…P`g\nitatea greceasc` a trìt via]a sexual` normal. Adic`: sexualitatea excesiv`. A[a cum, de facto, este via]a \n normalitatea ei… Viciul a fost modelat, cu \nc`p`]\nare… de c`lug`r, veacuri, veacuri \n Ev de Cre[tin`tate... a creat pe nes`]iosul neurastenic Don Juan… Omul \n normalitatea vie]ii sale sexuale este excesiv. Omul iube[te prin excesivitate“. Acest exces el \l dedica iubitei eterne, Atena lua chip nou \n Bizan]: „În pl`ci de mozaic a[ vrea s`-]i acop`r fa]a. // În`l]at` \n icoane, pironit` \n veci \n religiozitate. / Pe amplele rotonde ale cre[tinismului, / Fecioar` de Fier te v`d \n spirit. / Am creat o religie a vie]ii pentru tine. / Prin tine \mi rostesc via]a“. ■

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

INTERVIU

„Umorul este, în cazul meu, o strict` form` de polite]e“ Andrei Ple[u Andrei Ple[u este, probabil, cel mai iubit [i mai citit intelectual român contemporan. C`r]ile sale devin automat bestseller-uri, publicistica \i este urm`rit` cu aviditate, emisiunile TV la care particip` fac rating. De[i istoric de art`, \n comunism a fost exilat pe motive politice, iar dup` Revolu]ie a fost printre foarte pu]inii no[tri politicieni de succes. A fondat revista Dilema, cel mai cunoscut s`pt`m\nal românesc de dup` ’89, [i Colegiul „Noua Europ`“, primul institut român de studii avansate. O list` cu bursele, premiile, distinc]iile [i titlurile universitare ce i-au fost acordate ar crea frustr`ri oric`rui universitar din lume. Editura Humanitas tocmai i-a editat culegerea de conferin]e publice Despre bucurie \n Est [i Vest [i alte eseuri, precum [i audiobook-ul Un alt Caragiale \n care cite[te fragmente mai pu]in cunoscute din opera lui I.L. Caragiale. Gabriel Liiceanu, al`turi de care realizeaz`, la postul Realitatea TV, talk-show-ul Altfel, i-a f`cut portretul unui „personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o arogan]` de catifea [i surclas\nd cu amabilitate pe oricine, ob]in\nd cu u[urin]` performan]a [i str`lucirea \n tot ce i se \nt\mpl` s` fac`, modul\nd \n orice registru uman (devastator \n deriziune [i adorabil la ceasul [uetei), apt s` ia forma oric`rui context (de la petreceri cu l`utari la \nt\lniri cu domni \n v\rst` [i regine), incapabil visceral s` tolereze afrontul, p`tima[ [i nedispus s`-[i recunoasc` gre[eala, \nzestrat cu o bun`credin]` care uneori se \nvecineaz` cu prostia, devenind relativist [i \ng`duitor c\nd e confruntat cu judec`]ile tran[ante, dar grav [i slujind patetic adev`rul c\nd s\nt lezate principii, distant [i angajat, atras de rigori monahale [i topindu-se cu voluptate \n vanit`]ile lumii…“. C`r]ile dumneavoastr` devin rapid bestseller-uri, la t\rgurile de carte s\nte]i v\nat pentru autografe [i v` num`ra]i printre foarte pu]inii intelectuali care fac rating la televizor... Cum v` raporta]i la succes? V` flateaz`, v` st\njene[te, v` sperie, v` motiveaz`? Neipocrit vorbind, orice om care iese \n public a[teapt` un efect de acest tip; nu poate fi dezam`git, lezat sau \ncurcat de aceast` situa]ie. Inevitabil, \]i face pl`cere. Mai \nt\i, pentru c` ai provocat un act de comunicare, iar c\nd interlocutorul e multiplu [i cordial, acest fapt este

\ncurajator. Apoi, pentru c` succesul este un combustibil util, te motiveaz`, \]i reduce din nesiguran]`, din incertitudini, din dubiul de sine pe care orice om normal trebuie s`-l aib`. Pe de alt` parte, acest tip de succes – care nu e o garan]ie de calitate, cum nici insuccesul nu e, \n sine, o garan]ie de calitate –, \mi produce, \n propor]ie de 80%, imense dezavantaje. Se declan[az`, ca rezultat al acestei forme de notorietate, un tir continuu, din toate direc]iile, asupra unui biet om care nu are \ntotdeauna disponibilitate, timp, energie [i, uneori, nici

■ N`scut la 23 august 1948 la Bucure[ti, Andrei Ple[u a absolvit, \n 1971, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucure[ti, sec]ia de istoria [i teoria artei. Înainte de a fi exclus \n 1982 pe considerente politice din \nv`]`m\nt, a fost cercet`tor la Institutul de Istoria Artei din cadrul Academiei Române [i lector universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. În 1989 a fost exilat, tot din motive politice, la Tescani, ca muzeograf-bibliotecar la Casa Memorial` „George Enescu“. În perioada 1989-1991 a fost ministru al Culturii, \ntre 1997 – 2000, ministru al Afacerilor Externe, iar \ntre 2000-2004, membru al Consiliului Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii. Dup` debutul publicistic din 1968, a publicat, printre altele, volumele: C`l`torie \n lumea formelor (1974), Pitoresc [i melancolie (1980), Minima Moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993), Limba p`s`rilor (1994), Chipuri [i m`[ti ale tranzi]iei (1996), Despre \ngeri (2003), Obscenitatea public` (2004), Despre bucurie \n Est [i Vest (2006). Ultimele sale c`r]i au devenit [i audio-book-uri [i a \nregistrat inclusiv o colec]ie de fragmente din opera lui I.L. Caragiale: Un alt Caragiale. A fost bursierul c\torva prestigioase universit`]i europene [i a fost distins cu numeroase premii [i distinc]ii, printre cele mai recente num`r\ndu-se Premiul Academiei Brandenburgice de {tiin]e din Berlin, Ordinul Na]ional al Legiunii de Onoare al Fran]ei \n grad de Mare Ofi]er [i Premiul „Joseph Bech“ pentru merite \n promovarea unit`]ii europene. Este Membru al World Academy of Art and Science, al Academiei Interna]ionale de Filosofie a Artei din Geneva, precum [i dr. phil. honoris causa al mai multor universit`]i europene. În prezent este profesor de filosofia religiei la Facultatea de Filosofie a Universit`]ii din Bucure[ti [i rector al Colegiului „Noua Europ`“. Realizeaz`, \mpreun` cu Gabriel Liiceanu, la postul Realitatea TV, talk-show-ul Altfel [i semneaz` s`pt`m\nal \n revista Dilema veche (al c`rei director fondator este) rubrica „Nici a[a, nici altminteri“.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

competen]` s` r`spund` la orice solicitare. (Am promis c` o s` public odat` \n Dilema veche agenda unei s`pt`m\ni, s` se vad` c` e o agend` nebuneasc`, toxic`. Nimeni nu poate face fa]` pe termen lung unei astfel de \mpr`[tieri). În primul r\nd, se fac confuzii de competen]`: s\nt \ntrebat despre lucruri care nu m` privesc [i la care nu m` pricep; apoi exist` un asalt de manuscrise, de cereri, de invita]ii pentru dezbateri, conferin]e, emisiuni TV, emisiuni radio [.a.m.d., care s\nt istovitoare, [i \]i mai creeaz` [i imaginea cuiva care c`l`re[te \n mod voluntar toate mediile ca s` se autopromoveze. Prin urmare, din abuzul de utilizare a mea ca rezultat a unei anumite notoriet`]i, rezult`, \n mod nea[teptat, ideea c` eu s\nt cel care abuzez de un monopol. Am deseori momente \n care doresc s` ies din acest carusel [i sper – f`r` speran]` – c` odat` [i odat` o s` reu[esc. Admir\ndu-v` stilul din c`r]i [i din publicistic`, m-am \ntrebat deseori dac` nu a]i fost ispitit s` scrie]i literatur`? Întrebarea e fierbinte. Tocmai am citit \n Idei \n dialog un schimb de replici \ntre Dan C. Mih`ilescu [i Florin Iaru, acesta din urm` sus]in\nd c` esei[tii, criticii literari [i filozofii nu fac parte din literatur`. Prin literatur`, Florin Iaru \n]elege, de fapt, proz` de fic]iune [i poezie. Acest lucru merit` \n sine discutat [i cred c`, dac` [i-ar fi pus mai

multe \ntreb`ri, Florin Iaru ar fi putut s`-[i apere cauza mai bine. Ce loc \i rezerv`m, de pild`, \n cultura noastr` general`, lui Ion Ghica? Dar Cioran? Este scriitor sau nu? S-a spus despre el c` e cel mai mare stilist al Fran]ei contemporane. Noica e scriitor mai mult dec\t Mircea Florian? Nietzsche e scriitor? Eu cred c` e un mare scriitor. Dar Montaigne? Cum s` accep]i criterii care fac din Dan Brown un scriitor (fie [i slab) [i din Paleologu un outsider (fie [i „pl`cut“)? Confuzia vine, cred, din faptul c` exist` dou` feluri de a defini literatura: fie plec\nd de la rezultatul ei [i atunci nu e literatur` dec\t ceea ce e fic]iune [i inven]ie lingvistic`, fie pornind de la \nzestrarea autorului. Pentru mine, ceea ce decide asupra calit`]ii de scriitor a cuiva este talentul literar. Po]i avea talent indiferent despre ce anume scrii. Prin urmare, pentru mine Montaigne [i Platon scriu literatur` de mare calitate, chiar dac` nu fic]iune. Dar nu e cultura, \n \ntregul ei, o nobil` fic]iune? Defini]ia lui Florin Iaru mi se pare, a[adar, nel`muritoare: ea recurge la discrimin`ri candide \n spiritul jovialului poet care este el \nsu[i: „Ca dovad`, nici unul din cei patru [Manolescu, Patapievici, Liiceanu [i cu mine] n-a folosit cuvintele cur, c`cat, [toarf`, nu a inversat topica, nu s-a lansat \n anacoluturi cu valoare reprezentativ`, n-a l`sat pagini goale, n-a inventat un limbaj poetic. În mod firesc, vorbind despre

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 c`r]ile \n chestiune, recunosc c` s\nt [i bune, [i pl`cute, dar le neg valoarea literar`“. Nu e cam simplu? P\n` [i Uniunea Scriitorilor \i include pe esei[ti, critici [i filosofi, ca s` nu mai vorbim de traduc`tori, \n administra]ia ei. Pe de alt` parte, trìm o epoc` \n care grani]ele dintre domenii se [terg. Vorbim de transdisciplinaritate, fizicienii fac filozofie, geneticienii au probleme de etic` etc. E curios ce conservator e un artist care, altfel, pare s` fi pariat pe modernitate [i postmodernitate. Revenind, eu cred c` ce scriu nu e strìn de literatur`, dar, dac` Iaru are dreptate, atunci \nseamn` c` r`m\n pe dinafar`. E-adev`rat, nu s\nt \n stare de fic]iune, nu am destul` imagina]ie [i nu trìesc \n aspira]ia unei inventivit`]i de acest tip. Fac [i eu at\ta literatur` c\t pot [i, \n definitiv, mi-e egal unde m` claseaz` iubitorii de defini]ii stricte. Fic]iune nu scrie]i, dar o citi]i? Rela]ia mea cu cititul este neconven]ional`. Nu citesc foarte mult. Nu sem`n deloc cu prietenul Sorel Vieru, de pild`, care pleac` de la buc`t`rie spre baie [i, dac` \nt\lne[te o carte la mijlocul drumului, se opre[te [i cite[te acolo, \ntre buc`t`rie [i baie. Nu am acest tip de apetit, aceast` \n[urubare prompt` \n lectur`. Citesc relativ pu]in [i citesc ]intit pe \ntreb`rile mele, iar asta poate fi o dovad` c` am o proast` raportare la literatur`: nu citesc cu o voluptate pur estetic`, motiva]ia mea constant` de a citi vine din interogativitate, mai mult dec\t din nevoia de pl`cere. Citesc \ns` mult la provocarea unor prieteni sau a unor oameni \n care am \ncredere. În acest an am citit c`r]i recomandate de Simona Sora, de Radu Cosa[u, de Liiceanu sau de Alex. Leo {erban. M` las sf`tuit pentru c` nu mai am timp s` risc singur. În rest, s\nt, mai degrab`, un recititor de literatur`. Într-o anchet` de acum c\]iva ani a suplimentului Deci, a]i pus Pelerinul rus pe lista celor zece c`r]i esen]iale. Pare o alegere insolit`. Aveam atunci \n minte exact acel cititor care nu cite[te din pur` voluptate. Cartea Pelerinul rus este cartea unui cùt`tor, o carte care satisface alte necesit`]i dec\t c`r]ile obi[nuite: e o carte de \n]elepciune. Eu cred c` tipul acesta de lectur` nu e bine servit ast`zi (sau e uzurpat de Paolo Coelho) [i mi-am \ng`duit s` o pun pe acea list` \n speran]a de a readuce \n discu]ie literatura edificatoare, literatura pe care o abordezi ca

Cu Gabriel Liiceanu, \n 1978

s` anticipezi solu]ii, mai mult dec\t s` ai o bucurie imediat`. Prietenul meu Horia Bernea, pictor purs\nge, \ntrebat de cineva dac` pictura e miza lui absolut`, a r`spuns c` pictura e un lucru de care e foarte legat, dar o via]` \n care nu ar picta nu i s-ar p`rea exclus`. Cred c` orice ata[ament devenit birocratic fa]` de o meserie este perdant. Or, Pelerinul rus este exact acea carte pe care o po]i p`stra pe o list` de c`r]i, chiar dac` c`r]ile nu s\nt – cum spui tu \nsu]i \ntr-un interviu recent din Apostrof – esen]iale pentru forma]ia ta.

Nevoia de contemplativitate a naturilor simple... Este solicitant/riscant/nerecomandabil s` faci parte din elit` \n România de azi? Dac` ar fi s` m` iau dup` semnele pe care le d` uneori mass-media, este, \ntr-adev`r, nerecomandabil: devii antipatic. Constat o anumit` ofensiv`, uneori mocnit`, alteori dezl`n]uit`, \mpotriva ideii de elit`. Nu-mi place nici mie c\nd cineva \[i declar` singur apartenen]a le elit`. Dar s\nt categoric \mpotriva acelora care, de frica

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

„elitismului“, vor s` compromit` ideea de elit`. Cred sincer c` e nevoie de elit` a[a cum cred c` p\n` [i cei care bomb`ne elitele o fac resentimentar [i ipocrit, \n speran]a c` vor fi consfin]iti ei \n[i[i drept oameni de elit`. A[a cum vrei s` fii operat de cel mai bun chirurg, s` bei un vin foarte bun, s` ai cel mai bun profesor, la fel de natural e s` vrei s` beneficiezi de avantajele de a fi slujit de o elit`. Elita e esen]ialmente slujitoare, are mai mult de dat dec\t de primit. Cine se sup`r` pe elite \[i decapiteaz` prin asta modelele, exigen]ele, superlativele. C`ci exist` un superlativ al oric`rei \nzestr`ri: exist` o elit` a cizmarilor, o elit` a agricultorilor [.a.m.d. România merge prost tocmai pentru c` nu avem o elit` politic` adev`rat` sau pentru c` n-avem o elit` \n \nv`]`m\nt, ci doar profesori mediocri. De fapt, noi n-avem elite \n multe domenii. Într-un asemenea context, s` vezi \n elite un comando periculos care submineaz` libert`]ile [i democra]ia este o revolt` a teni[ilor \mpotriva pantofilor. E nevoie [i de teni[i, [i de pantofi. Diabolizarea elitelor se bizuie pe o judecat` divagatorie [i m` tulbur` s` v`d cum \n aceast` discu]ie se preia ceva din ecourile ideologiei de \nv`]`m\nt politic din anii ’50. Oare din ce duh suspect preiau oameni foarte tineri aceast` ideologie din vremuri pe care nu le-au apucat, o ideologie care le cere s` se uzeze l`untric, ve[-

tejind ideea de elit`!? E bizar cum se poate crede c` un fel de mediocritate generalizat` ar fi mai pre]ioas` moralmente dec\t emula]ia provocat` de elite. Cu at\t mai mult cu c\t elitele s\nt numeroase [i \ntotdeauna e loc pentru toat` lumea. Nu e vorba de un turn de filde[, de[i Wolf Lepenies, \n discursul s`u ]inut la decernarea Premiului P`cii de la Frankfurt, spunea, pe bun` dreptate, c` din turnul de filde[ se vede, uneori, foarte departe. În splendida conferin]` „Ideologiile \ntre ridicol [i subversiune“, vorbi]i despre tendin]a natural` a ideologiilor de a se multiplica, despre felul \n care ele se genereaz` unele pe altele \ntr-un cerc vicios care duce la o adev`rat` infla]ie ideologic`. Este omul predispus la ideologii? Credin]a mea este c` nu s\ntem naturalmente \nclina]i spre ideologii. Acesta e un fenomen modern – cuv\ntul \nsu[i a ap`rut t\rziu –, un fenomen post-Revolu]ia francez`. În lumea tradi]ional`, premodern`, existau, \n mare, dou` feluri de oameni: cei activi, lucr`torii, produc`torii, care nu-[i prea puneau probleme metafizice, [i contemplativii, naturile reflexive [i creatoare, ale c`ror probleme se situau \n afara celor de interes public. Or, ideologul este fie cineva din tagma lucr`torilor care este brusc iluminat de o misiune, fie dintre contemplativii frustra]i, pofticio[i de fapt` public` [i de putere. Altfel spus, ideologiile s\nt rezultatul nevoii de contemplativitate a naturilor simple sau al nevoii de ac]iune a naturilor sofisticate. La mijloc apare acest personaj: ideologul, care nu are un statut limpede, dar care vrea, \n numele unor idei sumare, s` manipuleze via]a curent`. Ideologia este o form` de filozofie rudimentar`, schematic` [i artificial` care nu e interesat` s` priceap` lucrurile, ci doar s` le schimbe, s` le \nregimenteze anumitor nevoi [i criterii particulare. Îns` acum, c` am sc`pat de ideologiile criminale ale veacului trecut, constat c` a ap`rut – [i aici \ntrebarea dvs. \ncepe s` fie legitim` – un fel de nevoie de ideologie soft care \ncet-\ncet devine un soi de a doua natur`. Am impresia c` a ap`rut un tip uman care nu mai poate tr`i f`r` un ata[ament ideologic, f`r` o \nregimentare. Cum toate celelalte tipuri de \nregimentare din lumea tradi]ional` – cum ar fi religia, de pild` – nu mai par s` fie suficiente, se dezvolt` o sumedenie de erza]uri, de misionarisme secunde, de un dogmatism \ngrijor`tor. A[a se na[te puzderia de

Juc\nd \ntr-o pies` de Garcia Lorca, \n 1959, la Teatrul Giule[ti

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

INTERVIU

oameni „angaja]i“ care ne \nconjoar`. Problema este c`, oblig\nd la ac]iune, ideologiile nu las` loc reflec]iei, ele nu s\nt, de fapt, forme de g\ndire, ci doar reduc]ii ale g\ndirii la un strict necesar, func]ional \n plan imediat. Pe m`sur` ce ideologiile se multiplic`, se g\nde[te mai pu]in. Dar ideologul nu este el un om cu convingeri? Spunea]i undeva c` admira]i oamenii cu convingeri. Omul de convingere este un om care-[i construie[te singur convingerile, care a reflectat asupra lucrurilor [i abia pe urm` \[i asum` o anumit` form` de g\ndire [i un anume comportament. Ideologiile s\nt gregare, ideologiile au ceva gata f`cut \n ele. Omul ideologiilor nu este, de fapt, un c`ut`tor adev`rat [i nici un g\nditor adev`rat, pe cont propriu; el este doar un entuziast „tovar`[ de drum“. C\t de liber` mai poate fi arta pe un asemenea c\mp populat cu oameni \nregimenta]i \n diverse ideologii? Dac` ia drept reper acest tip de exigen]`, arta nu mai poate fi liber` deloc. Cine nu se a[az` \n fa]a uneltelor de lucru \ntr-o stare de total` libertate interioar`, va produce manifeste \n loc de

art`. E greu, probabil, pentru artistul de azi s` p`streze distan]a fa]` de stringentele exigen]e ale corectitudinii politice, dar, dac` nu o face, va fi doar carnea de tun a unor gherile de conjunctur`. Referindu-ne la un exemplu concret, cum e cel al caricaturilor Profetului, cred c` exist` lucruri cu care nu se glume[te. În primul r\nd, din ra]iuni pragmatice: nu te joci cu o mas` de oameni care poate produce evenimente dramatice la scar` uria[`; nu te joci cu un asemenea pericol ca [i cum ar fi vorba de a lua peste picior trei punkeri \ntr-o bodeg`. În al doilea r\nd, nu te joci cu simbolurile colective. Este, \n fond, o form` de impolite]e fa]` de un simbol al c`rui statut este consolidat de timp. În vremea ateismului militant, se publicase [i la noi, dup` model rusesc, o carte intitulat` Biblia hazlie. Era acolo un nivel de deriziune [i de derizoriu care nu exprima o form` de libertate interioar` real`, ci exprima doar \nregimentarea \ntr-o comand` politic` clar definit`. N-a[ merge \ns` p\n` acolo \nc\t s` impun interdic]ii. N-a[ face imposibil` via]a unor oameni care ]in neap`rat s` fac` un anumit lucru

La }ebea, \n 1981

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

cu arta lor, dar m-a[ asigura c` [tiu ce fac [i c` s\nt \n stare s`-[i asume riscuri.

asta tocmai cu cei apropia]i. C\nd ies din lume, tind s` devin moroc`nos. Fie din epuizare, fie dintr-o insuficien]` interioar`... Regret asta. E una din \nfr\ngerile vie]ii mele private. Altfel, s\nt sigur c`, dac` umorul ar deveni o virtute obligatorie pentru a de]ine o func]ie public`, lucrurile ar merge mult mai bine \n România. Lumea noastr` politic` are umor doar c\nd nu vrea. Afirma]i undeva c` e important „s` [tii s`-]i pierzi timpul“, c` momentele de destindere au produs mult` cultur` \n istoria omenirii. Se poate \nv`]a cum s`-]i pierzi timpul? Da, se poate \nv`]a. Noi pierdem timpul, dar \ntr-un fel foarte „dinamic“. Felul modern de a pierde timpul e de a nu avea timp de pierdut. Omul recent e un om ocupat, st`p\nit de l`comia de a valorifica, de un fel de delir al productivit`]ii, al livr`rii continue. Îns` ocupa]iile noastre obi[nuite s\nt o uria[` pierdere de timp dac` le raport`m la axele esen]iale ale unui destin. M-am \nt\lnit de cur\nd cu un mare c`lug`r din vechea genera]ie – un om de peste 90 de ani – care mi-a spus dou` lucruri esen]iale. Privite rapid, ele pot p`rea locuri comune, dar autoritatea celui care le rostea le d` nimbul adev`rului tr`it,

...\n orizontul unei bucurii f`r` iluzii

1966

Spune]i, \ntr-unul dintre eseurile recent publicate \n Despre bucurie \n Est [i \n Vest, c` „o foarte consistent` surs` de toleran]`, insuficient \ns` luat` \n seam`, este umorul“. Este umorul un dat natural sau poate fi educat? M` tem c`, \ntr-o foarte mare parte, umorul ]ine de natur`, de firea omului. Unii, pur [i simplu, nu au umor. În m`sura \n care se poate spune despre mine c` am umor, cred c` acesta este o tr`s`tur` a naturii mele. Dar exercitarea umorului este, \n cazul meu cel pu]in, o strict` form` de polite]e. Îmi place s` binedispun oamenii [i mi se pare esen]ial`, pentru dialog [i bun` convie]uire, o anumit` form` de bun` dispozi]ie. Într-o atmosfer` de bun` dipozi]ie – nu de veselie isteric` sau de chicotel` infantil` – omul este [i tolerant, [i creativ. De aceea, cred c` umorul este una dintre cele mai pre]ioase st`ri l`untrice pe care po]i s` le ai. Din p`cate, nu reu[esc

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 asumat, polisemic: s` ai mereu con[tiin]a c` timpul e foarte pre]ios [i s` \ncerci s` ob]ii o stare de veghe continu`, un fel de a fi treaz, de a suprima momentele \n care e[ti absent din tine \nsu]i. A percepe cu maxim` acuitate fiecare detaliu, fiecare moment, fiecare om din preajma ta \nseamn` a nu avea blackout-uri. A nu l`sa nici o secund` s` treac` f`r` chip, a fi integral prezent \n fiecare gest pe care \l faci, a nu trì somnambulic. Nu e vorba s` ajungi la un fel de insomnie nevrotic`, ci s` absorbi \n permanen]` infinitatea, bog`]ia enorm` a clipei. Dumneavoastr`, c\nd pierde]i timpul, ce face]i? Îmi place s` stau. Nu-mi iese chiar statul de tip zen, dar \mi iese z`cutul: s` m` destind complet, s` nu mi se cear` nimic, s` las corpul [i toate anexele lui \n orizontul unei bucurii f`r` iluzii. {i \mi place s` stau de vorb`. Taclaua este o bucurie privat` care m` face s` m` simt foarte bine. Mai mult chiar dec\t muzica? Ascult cu pl`cere muzic`, toate tipurile de muzic`, dup` \mprejurare. De cur\nd, am g`sit \ntr-un magazin de muzic` din Berlin un c\nt`re] care \mi pl`cuse foarte mult cu 40 de ani \n urm` [i de care uitasem. Avea o orchestr` plin` de haz la Napoli, \l chema Renato Carosone. Mi-a f`cut mare pl`cere s`-l ascult o dup`-amiaz` \ntreag` f`r` s` am impresia c` am pierdut timpul. Gurmandul este el [i meloman? Nu, marii m\nc`cio[i nu aud lùtarul care c\nt` al`turi de ei. Am cunoscut m\ncì fabulo[i care erau surzi, precum [i anemici care dovedeau o anume \n]elegere muzical`. Muzica de acompaniament a gurmandului nu e dec\t un fel de lubrefiant care \ncurajeaz` o digestie mai eficace. Num`rul dilemelor este invers propor]ional cu num`rul anilor? Da. E foarte greu s` \mb`tr\ne[ti cumsecade. Am s` par p`[unist, dar nu am v`zut oameni \mb`tr\nind bine dec\t la ]ar`. Ora[ul e un mediu care \]i arat` minut de minut c` \mb`tr\ne[ti. Exist` o eroziune temporal` extraordinar` \n structura citadin`. La ]ar` – eu am apucat [i un sat ceva mai caracteristic – \mb`tr\nirea e organic`, are o not` de \mplinire. Or`[enii b`tr\ni s\nt cam plictico[i [i m` tem c` n-o s`-mi ias` b`tr\ne]ea rural` pe care mi-o doresc. Cum v-ar pl`cea s` r`m\ne]i \n memoria cultural` colectiv`: scriitor, filozof, profesor, politician, fondatorul Dilemei?

INTERVIU

Nu m-am g\ndit niciodat` la posteritate \n varianta asta. Îmi amintesc de Petre }utea care, la un moment dat, i-a spus lui Sorin Dumitrescu, poz\ndu-i pentru un portret: „Domnu’ Sorin, v` rog s` m` face]i frumos! Pentru c`, \n fond, ce-o s` r`m\n` din mine!? Doar acest portret pe care o s`-l pun` nepo]ii pe perete. A[ vrea s` poat` spune [i ei m`car at\t: «Domnule, da’ frumos era bunicul!»“. A[ ]ine foarte mult s` las \n urm` o amintire de om fundamental cumsecade. Chiar dac` uneori s\nt sarcastic sau am un aer iritat ori ofensiv, a[ prefera s` r`m\n cu un portret de cet`]ean agreabil. ■ a consemnat Marius Chivu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Virgula dintre subiect [i predicat Din Antichitatea clasic` \ncoace, genul „biografiilor b`rba]ilor ilu[tri“, fie c` s-a altoit cu literatura realist` modern`, ori cu {coala istoriografic` a Analelor, continu` s` fie, teoretic vorbind, aliajul fericit dintre cartea de \nv`]`tur` [i aceea de delectare. Lecturi recomandate, lecturi necesare, lecturi pasionante – devenind uneori succese literare (a se vedea titluri semnate de André Maurois sau de Romain Rolland). De ceva vreme, Editura Dacia consacr` o colec]ie, „BIOgrafii“, genului. {i dac` m` refer \nt\i la editur`, iar nu la carte, e pentru c` mi se pare c` frauda de aici \ncepe, de la \n[elarea cititorului. Ultimul titlul al colec]iei, Cuza, Prin]ul Unirii prezent la recentele t\rguri, oferit de libr`rii online, intrat deja, ca referin]`, pe atotlegitimatorul www.referate.ro (sic!), atrage aten]ia prin subiect (o reconsiderare a rolului istoric al lui Cuza Vod`, e, poate, necesar`), dar surprinde apoi prin ceea ce nu spune: nimic despre autor, nimic despre sursele sale, nimic despre edi]ie. Cartea se prezint`, pe coperta a patra, printr-un fragment confuz (din corpul textului?) despre perenitatea ideii unit`]ii na]ionale la poporul român, ale c`rui locuri comune [i s`r`cie stilistic` trezesc (probabil – nu numai \n memoria mea) amintiri nepl`cute. Ce s` crezi? De ce s` o cumperi? Prin ce atrage ea? Care s\nt garan]iile de seriozitate pe care editorul le pune \n paratextele volumului? Întreb`ri retorice, ve]i fi \n]eles. O fi …o carte nou` despre Cuza, [i-at\t. Dar bunul meu prieten Google \mi spune c` acela[i autor, Marin Mihalache, a mai publicat o carte cu titlul Cuza Vod`, la Editura

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA Tineretului, \n 1967. Precum naratorul din \nceputul romanului Geniu pustiu, scot cartea veche („am o predilec]iune pentru vechituri…“) din bibliotec` spre a compara textul: „era el, tr`sur` cu tr`sur`“, vorba lui Eminescu. M` \ntreb [i eu, ca [i d\nsul, de ce s` fi pus editorul \ntre coperte noi, la vremuri noi [i \n contexte [tiin]ifice mult evoluate, o carte din anii aceia, mai mult – o carte marcat` de poncifele violente ale unei ideologii, pe-atunci oficiale? Pentru c` nic`ieri Editura Dacia nu precizeaz` c` este o reeditare, o edi]ie revizuit` (modific`rile s\nt minime). Ra]iunile s\nt, ca la editorul invocat \n Geniu pustiu, simple: economia. Pot fi m\ndr` de memoria mea „stilistic`“, aceea care m` oprise \naintea unor pasaje precum: „Orice n`zuin]` de mai bine, \n orice domeniu, era sugrumat` cu brutalitate. […] acesta era sistemul \mpotriva c`ruia se ridicau, nemul]umi]i, târgove]ii, me[te[ug`rimea, celelalte categorii sociale, [i \ndeosebi ]`r`nimea, clasa cea mai numeroas` [i mai asuprit`“, sau „[Cuza era] lipsit de prejudec`]i aristocratice, adic` printre tinerii care au rupt cu trecutul“, sau „S`tul de intrigile anumitei prese din capitala Fran]ei…“. Dar, de fapt, am parcurs cu triste]e (pentru …destinul lui Cuza \n „postumitate“, cum pre]ios e numit`) un text sec, scris \n limb` de lemn („Rodnica sa activitate a \nscris o frumoas` pagin` \n istoria diploma]iei române[ti“), populat de personaje bidimensionale, ridicol \n expedierea dimensiunii umane (despre Maria Obrenovici, femeia din umbr` c`reia Cuza \i fusese mereu fidel, se spune: „faptul c` l-a \nso]it \n exil […] [i a acceptat s` tr`iasc` at\ta vreme \n umbra lui, nedesp`r]indu-l de Elena, arat` totu[i o anumit` afec]iune [i o statornicie \n sentimente“) ca [i \n orientarea ideologic`, ce demasc` la Kog`lniceanu, de pild`, „un interes particular – era posesorul unei fabrici de postav, avea dou` mo[ii proprii, pe altele le va ]ine \n arend`, iar mai t\rziu va mai cump`ra una“. Proprietatea privat` e de natur` a p`ta imaginea eroului. Dar, de fapt, izul de „not` informativ`“, de scriere \mb\csit` sub presiunea ideologicului, \mi este confirmat, deja, de frecven]a …agramatei virgule \ntre subiect [i predicat. O carte unde se scrie „Nemul]umirile […], erau puse…“, „S`nii […], se \ncruci[au…“ [i „Credin]a […], r`m\nea…“ nu poate fi dec\t de plastic. Nu [tiu cine e Marin Mihalache, dar stilul tr`deaz` omul. Iar stilul editorial tr`deaz` editura. ■

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

R E P O R TA J Adina Popescu

Despre destinul literar al porcului „de b`t`tur`“ „Patria unui porc se afl` pretutindeni unde se g`se[te jir.“ François de Salignac de La Mothe-Fénelon

Porcul european e tot porc… Categoric, porcul pe care l-am v`zut acum dou` s`pt`m\ni pe Animal Planet nu era de-al nostru. De[i sem`na destul de bine [i ar fi putut s` te induc` oric\nd \n eroare: acela[i r\t, acelea[i [unci, aceea[i privire „mioritic`“ de acceptare a sor]ii potrivnice, „[i de-o fi s` mor...“, parc` doar gui]atul avea un oare[ce accent. Era porcul unui fermier american, filmat de o vecin` vigilent`, \n timp ce era \njunghiat cu s\nge rece [i f`r` cloroform, \n ograd`. Caseta a ajuns la o asocia]ie de protec]ie a animalelor, s-a l`sat cu proces [i posibil ca fermierul s` nu mai taie niciodat` \n via]a lui un alt porc. Nici porcu[orii – animale de companie, parfuma]i [i coafa]i, ai vedetelor de la Hollywood – nu-s ai no[tri. Nici m`car porcii poli]iei franceze, de la Brigada Antidrog, care cu r\turile lor descoper` cocaina pe aeroportul din Lille, nu au nici o leg`tur` cu tradi]ionalii porci din gospod`riile noastre. C\t despre porcii nem]e[ti, europeni prin defini]ie, de dou` ori mai ieftini dec\t porcii balcanici [i cu o carne mai pu]in toxic`, deoarece nu mor \n chinuri, e limpede ca bun` ziua c` nici ei nu ne apar]in! Porcii no[tri nu-s „vedete“ de talie interna]ional`, nu apar la TV, a[teapt` cumin]i [i resemna]i \n cote]ele lor ultimul Ignat a[a cum scrie la carte, \n timp ce scrofi]ele viseaz` pentru purcelu[ii lor din 2007 un viitor mai bun. S\nt a[a-numi]ii „porci de b`-

t`tur`“ (printre ei se mai strecoar` poate c\te un specimen hibrid mai pu]in docil, cu nume poetic, „porcul din veacul de fier“, rezultat \n urma \mperecherii porcului „de cas`“ cu vierul s`lbatic, din a c`rui carne se prepar` delicatese), aproximativ 4,2 milioane de r\m`tori din cele 5 milioane, dup` anumite cifre, c`ci doar 800.000 s\nt porcii „\n uniform`“ [i nepersonaliza]i, cu nume gen Ghi]`, crescu]i \n complexe agricole [i combinate. {i av\nd \n vedere faptul c`, dup` unele afirma]ii, porcul este pe locul trei \n regnul animal pe scara inteligen]ei, dup` maimu]` [i balen`, [i cu mult \naintea c\inelui, nu putem s` nu ne \ntreb`m ce g\nde[te porcul nostru

Simbolismul unui mezel „Prima mea \nt\lnire cu imaginarul corporal uman a fost mediat`, semnificativ cred, de imaginarul corporal al porcului domestic, inepuizabil` surs` de cuno[tin]e anatomice pentru lumea rural`. Totul a pornit de la \ncercarea de a surprinde simbolismul unui mezel preparat din cecumul porcului – bund`retele – [i care era folosit cu rol ritual, \ntr-un rit al vi]ei de vie...“ (Constantin B`rbulescu, Imaginarul corpului uman)

R E P O R TA J Simbolismul porcului „Porcul este, \n general, simbolul tendin]elor obscure: ignoran]`, l`comie, desfr\u, egoism. C`ci, scrie Sf. Clement din Alexandria cit\ndu-l pe Heraclit, porcul \[i caut` pl`cerea \n noroi [i \n gunoi. Porcul care figureaz` \n centrul Ro]ii tibetane a Existen]ei are aceea[i semnifica]ie: ignoran]a. Nu trebuie uitat` parabola evanghelic` a m`rg`ritarelor aruncate porcilor, imagine a adev`rurilor spirituale revelate f`r` chibzuin]` celor ce nu s\nt demni s` le primeasc`. În legendele grece[ti, vr`jitoarea Circe avea obiceiul s`-i prefac` pe b`rba]i \n porci. Exist` [i excep]ii: sino-vietnamezii fac din porc un simbol al bel[ugului, iar la egipteni, \n ciuda restric]iilor la care s\nt supu[i porcii [i porcarii, Nut, zei]a cerului [i muma ve[nic` a a[trilor, figura pe amulete sub chipul unei scroafe al`pt\ndu-[i purceii.“ (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri) despre propriul destin. Secole de-a r\ndul, a fost mai mult sau mai pu]in „frate cu românul“, \nc` din Evul Mediu, din vremea n`v`lirilor t`tare, c\nd ]`ranul \l abandona \n cote], desemn\ndu-l s`-i p`zeasc` gospod`ria, deoarece pentru t`tarii musulmani nu reprezenta „prad` de r`zboi“, \n timp ce el \[i lua nevasta, copilul [i vaca [i se ascundea \n p`dure, iar porcul \l a[tepta credincios s` se \ntoarc`, scurm\nd dup` ghinde [i jir. În anii comunismului, odat` cu ra]ionalizarea gr\nelor, a f`cut foamea, al`turi de st`p\nul sù, con[tient \n continuare de „datoria“ pe care o are de \ndeplinit, nu doar de a hr`ni \ntreaga familie, de Cr`ciun, [i pe rudele h`mesite de la ora[, dar [i de a reprezenta, sub form` de caltabo[i [i de c\rna]i, [paga de la doctor, primar sau avocat. Iar acum, \n 2007, tot laolalt` cu românul intr` \n „lumea civilizat`“, nu va mai fi privit cu superioritate de confra]ii aminti]i mai sus, nu va mai fi vaccinat \mpotriva pestei [i va fi sacrificat cu mil`, prin eutanasiere. Pì, s` nu merite el, porcul, un loc de cinste \n cultura acestei na]ii? S` nu i se scrie poezii, s` nu i se \nchine imnuri [i ode, s` nu fie men]ionat \n manualele [colare? Cu triste]e, porcul nostru constat` \ns` c` rolul sù \n literatura român`, de pild`, a fost unul minor. Încerc\nd s` g`seasc` m`car o oper` literar` mai de Doamne-ajut` \n care s` fie [i el personaj, porcul „de b`t`tur`“ \[i aminte[te doar o am`r\t` de snoav` cu P`cal` care \l ducea s`-l v\nd` la t\rg, iar el nu vroia nici \n ruptul capului s` mearg` \nainte, iar „P`cal` trage \ncoace, trage \ncolo, \njur`, se \nfurie, dar porcul s` se mi[te: neam!“. P\n` la urm`, P`cal` \l p`c`le[te pe bietul porc, se \nv\rte

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 \n jurul animalului, \l ia iar de fr\nghie [i porne[te acum din nou la drum, cu porcul supus \n urma sa. Dar c\nd se \nt\lne[te cu T\ndal` care \l \ntreab` unde duce porcul „`la“ (nici m`car nu fusese botezat!), P`cal` \i r`spunde \n [oapt`: „Vorbe[te mai \ncet, vere! El crede c`-l duc \napoi acas`!“. Iar triste]ea porcului nostru, ce se vrea personaj literar, e cu at\t mai mare, c`ci, de[i snoava respectiv` demonstreaz` \nc` o dat` ata[amentul s`u fa]` de st`p\n, ea vrea s` scoat` \n eviden]` mai degrab` credulitatea [i prostia care, chipurile, \l caracterizeaz`. Porcul ofteaz` c`ci \[i aminte[te acum proverbele \n care este pomenit ([i trebuie s` recunoasc` c` s\nt o groaz`!), deloc m`gulitoare la adresa sa, printre care „Cine se amestec` \n t`r\]e \l m`n\nc` porcii“ (o adev`rat` jignire pentru el, un animal inofensiv!), „c\nd or zbura porcii“(de parc` el [i-ar fi dorit vreodat` s` zboare!), „La be]ie omul este pisic`, maimu]` [i pe urm` porc“ (de parc` el s-ar fi atins vreodat` de b`uturi spirtoase!), „Apuc`-l pe porc de urechi [i va ]ipa mai tare! (el, care detest` violen]a!), precum [i acela care nu-i place pentru c` nu e corect politic (de c\nd cu UE a mai \nv`]at [i porcul c\te ceva): „Dracul a mai v`zut cal verde, porc deocheat [i bulgar de[tept“. Cu un singur proverb e perfect de acord, c`ci \ntr-adev`r [tie \nc` de prin anii ’80 c` \ntr-adev`r „porcul nu se \ngra[` \n ajun“. Apoi mai e acea zic`toare la care r\d copiii, dar din care el, sincer, nu pricepe nimic: „Care e diferen]a dintre o r\m` [i un porc? Porcul r\m`, dar r\ma nu porc!“. Totu[i bietul porc, igorat de toat` lumea cult`, mai are o singur` m\ng\iere: exist` pe lumea asta [i \n literatura român` o poveste celebr` numai a lui. Dac` ar [ti \ns` porcul c` [i cu aceast` poveste se petrec niscaiva lucruri necurate, probabil c` [i-ar pune cap`t zilelor \nainte de Cr`ciun.

Porcul din poveste care la \nceput a fost m`gar Din povestea lui, porcul n-a re]inut dec\t esen]ialul: c` a fost \nfiat, pe vremea c\nd era purcel, de c`tre o bab` [i un mo[neag care nu aveau copii, c` s-a \nsurat f`r` nunt` cu fata \mp`ratului, dup` ce i-a construit „un pod de aur pardosit cu pietre scumpe“, de la bordeiul p`rin]ilor s`i adoptivi p\n` la cur]ile \mp`r`te[ti, c` a tr`it \n concubinaj cu fata – ziua porc, „iar` noaptea, la culcare“ prin] –, p\n` c\nd fata sf`tuit` de mum`-sa i-a aruncat \ntr-o noapte pielea de porc \n foc de „s-a f`cut \n cas` o

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

duhoare a[a de grozav`, \nc\t b`rbatul pe loc s-a trezit \nspìm\ntat“, apoi prin]ul-porc a \ncins-o pe nevast`-sa peste mijloc „cu un cerc zdrav`n de fier“ [i a plecat c`ci era blestemat, iar t\n`ra femeie l-a cùtat timp de patru ani prin pustiet`]i, l-a g`sit la M\n`stirea-de-T`m\ie [i, cu ajutorul sfintelor Miercuri, Vineri [i Duminic`, l-a eliberat de vraj`, el i-a \ndep`rtat cercul de fier [i a putut na[te \n lini[te, „f`r` a sim]i c\tu[i de pu]in durerile facerii“, dup` care au f`cut \n sf\r[it nunta. Ceea ce nu [tie \ns` porcul nostru [i probabil c` s-ar nec`ji dac` ar afla este faptul c` povestea se \ntinde pe o arie considerabil` din Europa p\n` \n India [i Indonezia, apoi \n Africa [i \n America, cu o frecven]` rar \nt\lnit`, fiind unul dintre pu]inele basme atestate \nc` din Antichitate, doar c` motivul este cel care se p`streaz`, nu [i porcul lui Creang`. La scriitorul latin Lucius Apuleius, \n Metamorfoze, porcul era de fapt m`gar, \ntr-un roman fantasticosatiric care are la origine basmul ini]ial, preluat se pare din circula]ia oral`. Ucenicul vr`jitor e transformat \ntr-un m`gar cu sim]`minte omene[ti care \[i va rec`p`ta \nf`]i[area de om cu ajutorul zei]ei Isis ce \i dezv`luie \n vis leacul. Eroul parcurge un traseu plin de primejdii (ca [i fata \mp`ratului plecat` \n cùtarea so]ului ei), pentru a ajunge la templul zei]ei. O alt` asem`nare de schem` narativ` este cea dintre Povestea porcului [i Trandafiru’ din colec]ia Schott, unde exist` acela[i motiv al blestemului ca so]ia s` nu poat` na[te p\n` nu va fi din nou \mbr`]i[at`, \ns` motivul darurilor vr`jite de la cele trei sfinte nu se afl` \n nici o alt` variant`. Teoriile literare sus]in c`, de[i porcul i-a dat numele pove[tii, \n basm de fapt este vorba despre st`p\nul sù, ]`ranul român s`rac din epoca fanariot` care viseaz` c` ar fi posibil, la un moment dat, s` se transforme \n F`t-Frumos. Astfel, rolul porcului este din nou minimalizat, iar \n reviste precum Dilema veche apar [i alte comentarii „rùt`cioase“ la adresa pove[tii sale: Povestea porcului (1876) prezint` un caz special: un basm „\mpotriva firii“, care ar putea fi interpretat ast`zi at\t ca discriminatoriu (la adresa capacit`]ii de procrea]ie a persoanelor \n v\rst`), c\t [i ca politically correct (cu referire la drepturile animaliere). Este istoria a doi b`tr\ni (el, 100 de ani; ea, 90), care doresc at\t de mult s` aib` un copil, \nc\t accept` ca acesta s` provin`… din regnul animal: „Iar` baba nu [tia ce s` mai fac` de bucurie c` are un bìet a[a de chipe[, de hazliu, de gras [i \nv`lit ca un pepene“. De[i aici „baba“ pro-

beaz` h`rnicie [i o minim` bun`tate sufleteasc`, morala pove[tii pare la fel de \ndoielnic` (sau, dimpotriv`, salutar`, pe criterii de hibridizare zoo-ideologic`): orice „jivin`“ se poate transforma \n „copilul nostru“, cu drepturile [i obliga]iile respective.“ (Ion Manolescu, „Creanga [i afec]iunea afirmativ`“ – Dilema veche, nr. 146)

Slav` caltabo[ului! Totu[i, „jivina“ gr`sun` din cote] n-ar trebui s` aib` motive de sup`rare, c`ci apari]ia sa frecvent` \n c`r]ile de bucate române[ti din toate timpurile compenseaz` din plin absen]a sa ca personaj \n literatur`. Se pare c` românii c\nd v`d un porc nu se g\ndesc la multiplele sale calit`]i, cum ar fi bl\nde]ea, supu[enia sau chiar inteligen]a, ci la cotlete, antricoate [i costi]` afumat`, c`ci la o rapid` cùtare pe Google cuv\ntul „porc“ este \nso]it \n cele mai multe cazuri de „friptur` de...“. Pentru a exemplifica dragostea ne]`rmurit` a românului pentru carnea de porc, indiferent de modul \n care este ea preparat`, vom aminti doar ce a scris Ion Pillat \n Invoca]ie c`tre marele vier sacrificat: „M`rea]` creatur` din neamul dobitoacelor, Ignatul este pentru tine o s`rb`toare filosoficeasc` a m\ntuirii de apoi, \ns\ngerat` de mult prea \n]eleapta-]i gu[`, ce s-a l`sat tìat` pentru mai dreapta cinstire a r\vnitei semin]ii porcine, cu care s-au ostenit a se hr`ni, lùd\ndu-i nobilele [i mirositoarele m`runtaie, noroadele tuturor vremurilor, de la vl`dic` la opinc`, de la ocna[ p\n` la \mp`rat. (...) Sl`vit s`-]i

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

fie \n veci [oriciul cel \mp`cat cu soarta ma[ter`, mu[chiule]ii [i cotletele cele resemnate \n sosurile purgatoriului domestic, jamboanele \n]elep]ite de aburii g`lbui ai ]uiculi]ei! Nicic\nd, nicicum, nimic n-a st\rnit o glorie mai mare dec\t sfioasa [i cucernica ta fudulie! M`rirea [i dec`derea, iat`, stau \nvelite \n aceea[i b`[ic`, de aceea zic: Pace ]ie, m`rite vier, cel re\nviat \n caltabo[i, sl`nin`, tob`, c\rna]i sau alte legende nemuritoare!...“ Dac` ar [ti porcul nostru citatul de mai sus, poate c` nu [i-ar mai face at\tea probleme legate de faptul c` oamenii nu-l sl`vesc \ndeajuns [i ar trì \n voie bun`, a[tept\nd cu bucurie ziua de Ignat. {i s-ar veseli [i mai tare dac` ar afla c` mai exist` [i alte scrieri despre c\t de folositor le este el c`lìlor, chiar [i dup` moarte. În S`rb`torile de iarn` [i postul Cr`ciunului, etnograful Tudor Pamfil explic` cum se poate pronostica starea vremii la tìatul porcului: „Dac` partea sub]ire a splinei este \ndreptat` spre miaz`zi \nseamn` c` iarna vine de la miaz`noapte. Dac` splina este umflat` c`tre coad` \nseamn` c` sf\r[itul iernii va fi greu. Dac` splina este lung` [i sub]ire, iarna va fi lung`, dar gerurile nu vor fi aspre“.

duse subculturale \l redefinesc [i \i atribuie noi simboluri, c\te „literaturi“ mai mult sau mai pu]in valoroase \l pomenesc, [i abia atunci se va putea vorbi cu adev`rat despre „emanciparea“ porcului. În acel viitor apropiat care \ncepe deja treptat s` se contopeasc` cu prezentul, c\nd plopul nu va mai face pere [i r`chita mic[unele, dar „porcul se arunc` de pe pod \n chip de noapte bun`“, Eugen G`l`]eanu consemneaz`: „Trìnd al`turi de un porc hirsut/ Obez, obtuz, bun de gur`/ Care nu mai vinde nici o poveste/Pe un z\mbet [i nici m`car pe-un scuipat“, \n timp ce Ioana Barac Grigore se declar` \ndr`gostit`: „un prin] transformat \n porc am iubit/ la fiecare m\ng\iere grohìa/ r\ma sub talp` c\nd pulpa mea/ se freca de p\ntecul lui p`ros/ oh, ce am mai iubit eu acest porc/ m-a[ fi dedat [i la perversiuni/ dac` ar fi vrut s` intre \n cas`/ dar se tr`gea se opunea/ numai \n cocina [edea“. Poetul {erban Axinte are un poem despre o ureche de porc, iar o poetes`, Andreea Oprea, trage concluzia: „Via]a e un porc [i cocina e realitatea/ via]a trebuie s` put`“. Porcul nostru va fi foarte mirat s` afle c` exist` un scriitor care \[i spune Alex Porc [i justific` alegerea pseudonimului mai \nt\i printr-un vis din copil`rie \n care lua form` de porc, apoi prin faptul c` fetele [i femeile pe care le-a \nt\lnit mai t\rziu i-au spus c` e un porc [i, \n sf\r[it, „orice om, dac` vede o carte scris` de un autor numit Alex Porc va re]ine numele chiar dac` nu va citi un r\nd, ceea ce-l va transforma \ntr-un poten]ial viitor cititor“. A[a c` porcul n-ar trebui s` se mai pl\ng` c\nd va vedea c` numele care \l desemneaz` ca animal poate fi unul „comercial“ [i \n domeniul literaturii, nu numai \n galantarele din supermarket! Tot pe Internet, porcul va putea citi [i alte variante sau remix-uri dup` povestea sa, care nu numai c` nu a fost uitat`, dar acum este repovestit` \n diverse moduri. Iat` cum sun`, de pild`, \nceputul pove[tii porcoolui, postat` de Bogdan Nicolai: „Mo[ul [i baba n-aveau puradei. Mo[ul bùse spirt ca un debil, p\n-a devenit steril, iar baba era cinstit`, dar r`m`sese cu probleme de la o cistit`. Cum \n ziua de azi, maic`, toate alea-i greu, au \nfiat un porc (nimeni nu e perfect), ca s` nu simt` de s`rb`tori lipsa cuiva, \n farfurie“. Mai departe scrie pe site, nu [i \n carte, iar povestea se \ncheie c\t se poate de sincer cam a[a: „Nunta a durat trei zile, dar mai ]ine [i \n ziua de azi, drag` fetelor, c`ci porcii de l\ng` voi v` cer \n c`s`torie pentru avere“. {i apropo de porcii poli]iei franceze, dac` v` \ntreba]i cumva ce viseaz` un porc narcoman (c`ci

Porcul postmodern În momentul \n care porcul va avea instalat Internet \n cote]ul s`u ([i acele vremuri nu s\nt departe) va descoperi cu \nc\ntare c\te proze, prozuli]e [i poezele \i s\nt dedicate \n spa]iul virtual, c\te pro-

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

despre al nostru deja [ti]i c` \n noaptea de Ignat \[i viseaz` cu]itul [i-l apuc` amocul), tot pe net ve]i g`si un exemplu despre efectele dezastruoase ale halucinogenelor: „Un porc se uit` la o priz`, prive[te, d` cu r\tul, miroase... un pic mai t\rziu, trage concluzia: S`-mi bag picioarele, p-`sta l-au zidit, s`racul...“ (unul dintre cele mai bine cotate bancuri cu animale de pe bancuri.ro).

agen]ia de publicitate McCann Erickson. Porcul \[i poveste[te \n treizeci de secunde via]a, \mprumut\nd vocea lui Mitos Micleu[anu de la Planeta Moldova, dup` ce deja a murit „de b`tr\ne]e“. Ini]ial, st`p\nul s`u \l cump`rase de la t\rg \n scopul binecunoscut, dar \ntre timp, tot uit\ndu-se la MTV, a \nceput s` admire o celebritate din lumea rapp-ului, „50 cent“, [i s`-[i doreasc` s` arate ca el. A[a c` a renun]at la m\ncarea gras`, inclusiv la sl`nin` [i la c\rna]i, s-a apucat s` fac` sport [i [i-a schimbat garderoba. A \nceput s` organizeze petreceri la care invitatele sale, tinere sexi, \l adorau pe porc, trat\ndu-l ca pe un animal de cas`. Astfel porcului i s-a schimbat destinul, cum i se va schimba \n cur\nd [i celui din b`t`tur`, conform normelor UE. Ideea clipului era, de fapt, c` MTV-ul te ajut` s`-]i alegi un nou stil de via]` mai cool, \ns` se poate face o analogie cu povestea de fa]`. Porcul românesc va avea \n cur\nd un alt stil de via]`, \n func]ie [i de c\t de receptiv la nou va fi ]`ranul care \l cre[te [i, \n acela[i timp, poate s` stea lini[tit: de[i nu este el cine [tie ce personaj literar, va reprezenta \n continuare, [i \ntr-o oarecare privin]`, gusturile românului. ■ Adina Popescu

Un brand pentru România Deocamdat` \ns`, porcul n-are \n cote] nici m`car televiziune prin cablu [i mai bine c` n-are, fiindc`, mai mult ca sigur c`, dac` ar vedea clipul de la MTV \n care el este personaj principal, [i-ar lua-o \n cap! Probabil c` dintre to]i porcii moderni [i postmoderni, de pe la noi, cel mai aproape de imaginea porcului european care trebuie tratat cu mult` dragoste, grij` [i bl\nde]e este porcul din promo-ul MTV, lansat anul trecut, care s-a bucurat de un real succes [i a c\[tigat [i ceva premii (a[a c` „porcul“ tot s-a ales p\n` la urm` cu diplome [i trofee!). „Toat` povestea este f`cut` din perspectiva porcului. „Am f`cut o poveste \n jurul unui personaj cu un destin tragic la noi. Am vrut s` c`ut`m un mesaj cu adev`rat reprezentativ pentru spa]iul românesc“ – declara Constatin Milu de la

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Monica T`nase

Sacrificiul 20 de ani \nchis \ntr-o bibliotec` A locuit aproape 20 de ani \n subsolul cl`dirii Institutului Francez din Bucure[ti. A r`mas \n domiciliu obligatoriu, urm`rit [i agresat de Securitate, hr`nit de cei ce se aflau \n preajm`, devotat unei cauze: ap`rarea Bibliotecii. 40.000 de volume r`mase \n cl`dire [i \ntreaga arhiv` ce apar]inea institu]iei din Quai d’Orsay. I-au fost al`turi un c\ine credincios, so]ia, care i-a \n]eles hot`r\rea, [i unul sau doi prieteni. Se numea Victor Fur]ea [i venea din zona F`g`ra[ului. A fost la vremea lui acel pu[ti care a fugit de acas` [i [i-a f`cut cu for]e proprii un viitor. S-a angajat la Lega]ia Francez` ca om bun la toate [i nu a refuzat niciodat` pe nimeni. Iubea Fran]a necondi]ionat [i pentru c\]iva ani a avut convingerea c` o buc`]ic` din destinul acestei ]`ri depinde de el. {i a ap`rat cum a putut ceea ce ultimul director francez \i l`sase \n grij`. La casa din bulevardul Dacia, nr. 70, au mai r`mas doar c\]iva care s`-[i aminteasc` vag c` a existat odat` cineva care a f`cut ceva deosebit pentru acea institu]ie. Trei oameni, doar trei angaja]i care l-au cunoscut prin anii ’70. Î[i amintesc cu greu numele lui [i c\teva detalii. Era un om b`tr\n [i foarte lini[tit. Se vedea c` e un om bun. {chiop`ta pu]in [i uneori ap`rea \mpreun` cu un c\ine-lup. Se poate s` fi luptat \n r`zboi. Cine mai [tie? Poate c` a murit. Era b`tr\n. Dar cine mai [tie c\nd, unde, de ce [i, \n general, ce s-a mai \nt\mplat cu el dup` ce a plecat din institut.

Police, Police, contrôle des étrangers! Drame, drame… Povestea lui Victor Fur]ea nu ar avea nimic special dac` ar fi desprins` de criza prin care Lega]ia Francez` din Bucure[ti a trecut imediat dup` instaurarea regimului comunist \n România. În 1948, directorul Bibliotecii Institutului Francez era Roland Barthes. Cel ce avea s` devin`, \n urm`torii zece ani, celebrul semiotician din Europa, spiritul ce urma s` determine g\ndirea anilor ’70.

Structur` de filozof, cu preocup`ri de om de [tiin]`, Roland Barthes a fost ultima zv\cnire de libertate a Lega]iei Franceze de la Bucure[ti. La propunerea lui, sec]iunea [tiin]ific` a Bibliotecii s-a dezvoltat ca fond de carte. Programul sec]iunii de specialitate s-a prelungit pentru cele c\teva sute de studen]i abona]i \n acei ani la Bibliotec`. Mai mult, a ini]iat programe de proiec]ie de filme [i a dat o alt` fa]` conferin]elor, o obi[nuin]` a casei. Toate acestea, \n anii \n care Ana Pauker era v`zut` ca unica salvare a institu]iei, m`car pentru c` una dintre fiicele sale era elev` la un liceu francez. În ace[ti ani, din c\nd \n c\nd, din sediul institutului erau aresta]i cu gr`mada studen]i care participau la vreo conferin]` sau la vreun concert, ori \mprumutau o carte. În 1950, istoricul {erban Papacostea a fost arestat pentru c` \mprumutase o carte de la Biblioteca francez`. Pentru aceast` infrac]iune a fost trimis la Canal. Chiar [i personalul francez al Lega]iei era \n pericol. Roland Barthes a p`r`sit ]ara \n septembrie 1949. Odat` cu el au plecat ultimii patru asisten]i desemna]i s`-i fie al`turi \n pu]inele zile ce mai r`m`seser` p\n` la \nchiderea Lega]iei. Cei trei func]ionari francezi r`ma[i \n sediul Lega]iei – Henri Prost, Léon Goué [i Taulegne – au fost b`tu]i \n timpul arest`rilor ce s-au petrecut la \nceputul anului urm`tor. Léon Goué, c`s`torit cu o angajat` românc` a Lega]iei, a preluat conducerea \n momentul \n care nu mai avea aproape nimic pentru care s` lupte. To]i cei ce f`cuser` celebritatea acestui Institut se \ntorseser` \n Fran]a. Refuz\nd naturalizarea, Léon Goué, acest ultim director al Institutului, a fost expulzat din România. În urma lui au r`mas aproape 40.000 de volume, dou` piane cu coad`, trei piane simple, patru ma[ini de scris, tablourile \mprumutate Institutului – un Bonnard, un Waroquier sau un Vlaminck. Toate, \n grija unui om: Victor Fur]ea. Înainte de a-[i \ncheia jurnalul de bord, Léon Goué a mai scris c\teva cuvinte: „Police, Police, contrôle des étrangers! Drame, drame…“

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

Parfum fran]uzesc, lucruri refuzate de la Luvru, fine]uri... Victor Fur]ea a plecat din Comana de Jos, o comun` \n apropiere de F`g`ra[, la 13 ani. A l`sat \n urm` fra]i [i surori pe care avea s`-i ajute [i s`-i r`sfe]e mai t\rziu. Casa p`rinteasc` s-a v\ndut de mult. A mai r`mas \n sat o nepoat` de sor` care este \nv`]`toare. Noua lui cas` a devenit \n scurt timp subsolul Lega]iei Franceze din Bucure[ti. Cei ce-[i mai amintesc de el, fratele din Bra[ov, sora din Bucure[ti sau nepoata, spun c` [i-ar fi dorit s` se mute, dup` o v\rst`, la ]ar`, \n satul natal. Era legat de locul de unde plecase. Dar nu ar fi renun]at nici la cel \n care ajunsese: Bucure[tiul [i Lega]ia Francez`. „Prin unchiul meu am cunoscut Bucure[tiul! M` sim]eam minunat la el acas`, la Lega]ie“ – poveste[te nepoata lui, Maria. „Cotrob`iam prin toate chestiile alea vechi [i frumoase, refuzate de la Luvru: statuete, pietricele, c`r]i despre De Gaulle. C\inele era singura mea fric`. Era o c`]ea mare [i frumoas`. Îi spusese Diana. Îmi pl`cea la el pentru c` era altfel dec\t la noi. Nu mai v`zusem p\n` atunci a[a ceva. Mirosea a colonie fran]uzeasc`, avea lucruri fine. Era tot timpul elegant. Venea la Bra[ov cu un Citroën gri, genul broscu]`, iar eu eram \nnebunit` pentru c` nimeni nu mai avea a[a ceva pe vremea aia. Parc` era din filmele fran]uze[ti. Motorul avea un sunet deosebit pe care fratemeu imediat \l recuno[tea. Venea fuga la mine [i-mi spunea: «Auzi, a venit unchiule]ul!». Ne bucuram pentru c` \ntotdeauna venea \nc`rcat de cadouri! Vizavi de cas` era Parcul Ioanid, parc` a[a se chema. Acolo \mi pl`cea s` ies, c\nd veneam la unchiul meu. Nu cuno[team nimic prin Bucure[ti, iar p`rin]ii \mi d`deau voie s` m` plimb doar st\nga-dreapta, pe bulevardul Dacia. Era ca la Paris. C\nd am ajuns la Paris, am recunoscut bucata aceea de strad`, \nsorit`, cu acela[i miros de copac uscat, \n pragul toamnei, de frunz` uscat`, cu adiere de v\nt c`ldu]. Unchiul era un domn, avea noble]ea \nf`]i[`rii [i era foarte vesel. Întotdeauna avea ceva interesant de povestit.“

Malacii din ma[ina neagr` Era foarte m\ndru c` face ceva pentru Fran]a, dar nu vorbea niciodat` despre ce a f`cut. Nu a l`sat \n urma lui nici un ban. În afar` de c`r]i [i c\teva obiecte vechi, nu avea nimic. Nu s-a mutat din Lega]ie p\n` c\nd nu a fost pensionat de francezi [i alungat din

R E P O R TA J subsolul cl`dirii. În micul apartament, \n care acum se ]in cursurile de limba francez`, s-a mutat un alt cuplu. Victor Fur]ea a primit o sum` frumu[ic` de bani [i, ulterior, o distinc]ie ce ar \nsemna o onoare pentru orice francez. Cu at\t mai mult pentru un român: Legiunea francez` a muncii. Î[i cump`rase \n rate un apartament \n Pia]a Mini[, unde ar fi putut s` se mute cu mult timp \nainte. So]ia sa, Lizi, se mutase deja \n Titan, prin 1968. Victor Fur]ea \ns` nu se putea desprinde de casa Lega]iei. Casa pentru care \[i asumase un domiciliu obligatoriu de zece ani, din 1956 p\n` \n 1966. Victor Fur]ea nu a putut ie[i din casa de pe bulevardul Dacia, nr. 70. Nu putea p`[i \n afara gardului Lega]iei. „Fratele meu nu mi-a spus niciodat` adev`ratul motiv pentru care a r`mas \nchis acolo, dar b`nuiesc c` din cauza Securit`]ii. Mi-a spus odat` c` e mai bine s` nu [tiu chiar tot“ – poveste[te Eugenia, sora sa din Bucure[ti. „Odat` a fost chemat la ambasad`, \n Amzei. {i s-a dus cu ma[ina cu num`r de corp diplomatic, cu tot ce trebuia, ca s` nu \l opreasc` nimeni. L-au oprit totu[i unii \n mijlocul str`zii [i au \ncercat s`-i fac` pan`. Ca s`-l scoat` din ma[in` [i s`-l \nha]e. Dar nu au putut. Fratele meu era extrem de inteligent.“ „Aveam un unchi, o rud` mai \ndep`rtat` care era instalator. El \l mai vizita. El [i cu sor`-mea. {tiam cu to]ii c`, dup` ce intr`m la el \n cas`, o s` avem de-a face cu Securitatea. De exemplu, pe unchiul `sta al nostru l-au ridicat imediat ce a ie[it de la nea Victor. Nu i-au g`sit nimic [i i-au \nscenat ceva cu munca la negru, apoi l-au \nchis. A stat \n pu[c`ria comunist` vreo trei ani. Închisoare n-am f`cut, dar aveam mereu securi[tii \n spatele meu“ – poveste[te Cornel, cel mai apropiat frate al lui Victor Fur]ea. Absen]a conducerii franceze din bulevardul Dacia, nr. 70 nu a \nsemnat sc`derea imediat` a influen]ei institu]iei \n ochii publicului. Biblioteca francez` era \n continuare una dintre cele mai c`utate surse de informa]ie pentru tinerii de atunci. Leg`tura incontestabil` pe care Victor Fur]ea o avea cu to]i cei ce intrau [i ie[eau din cl`dire putea fi de folos Securit`]ii. Victor Fur]ea nu a explicat niciodat` cum [i de ce a r`mas \nchis pentru zece ani. {i este cu at\t mai remarcabil cu c\t, \n acest timp, r`m`sese f`r` prieteni (rudele care \l vizitau erau, la r\ndu-le, urm`rite de Securitate), f`r` permis de conducere, f`r` buletin de identitate, f`r` nici o rela]ie cu lumea de afar`. Era ap`rat simbolic de ideea c` acel petic de p`m\nt apar]ine statului francez, iar asta ar putea ]ine la distan]` sistemul represiv. Victor Fur]ea a rezistat cu \nc`p`]\nare, neatins de disperarea c` ar fi putut r`m\ne

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

\nchis acolo p\n` la moarte. A luptat pe fa]` cu un sistem care a terorizat o na]ie. Vorbea rar despre comuni[ti [i despre problemele ce i se f`ceau. {i asta pentru c` nu voia s`-i supere pe cei ce-i p`[eau \n cas`. Ura \ns` comunismul, iar asta au re]inut-o chiar [i copiii, nepo]ii lui. C`ut`rile Securit`]ii nu au \ncetat niciodat`: „La un moment dat, francezii au luat hot`r\rea de a face un gard din plas` de s\rm` \ntre cas` [i gr`din`. Victor trebuia s` se ocupe de lucrare. De c\nd r`m`sese \nchis \n Lega]ie se ocupa de toate prin telefon. A dat telefon [i a comandat, \n numele Lega]iei Franceze, at\tea kilograme de s\rm`. Nu se face bine sear` [i sun` cineva la poart`. Victor iese, deschide poarta [i vede c\teva role de s\rm` \n portbagajul unei ma[ini negre. Vreo patru malaci l-au chemat afar` s`-[i ia s\rma. El n-a vrut s` ias`. Doi haidamaci s-au repezit la el. S-a retras \n curte, dar ei au intrat dup` el. L-a salvat c`]eaua care, altfel, era cel mai bl\nd c\ine. Un lup frumos, ar`tos, care – iat`! – se purta deodat` ca o fiar`. S-a repezit cu labele din fa]` pe primul dintre securi[ti [i l-a dat pe spate. Apoi, ca-ntr-o comedie ieftin`, au c`zut unul peste altul. Ultimul i-a tras pe to]i afar`, i-a aburcat \n ma[in` [i au plecat umili]i de un c\ine. Fratele meu nu era deloc un fricos, dar [tia prea bine c`, dac` iese [i se d` prins, nu mai are sc`pare. Nu mai avea buletin, nu mai avea permis, nu mai avea identitate. Nu avea pe nimeni, iar Fran]a era departe. O dat` l-au \nh`]at. Era pe la \nceput, prin ’56. L-au dus \ntr-un loc ne[tiut, l-au anchetat c\teva ore [i apoi i-au dat drumul. I-au spus c` e mai bine s` le dea informa]iile pe care i le cereau, dec\t s` aib` vreo pan` de ma[in`. Peste c\tva timp a f`cut pan` la ma[in`!“

Instalarea noilor angaja]i a schimbat r\nduiala veche. Tinerii ce p`[eau \n cl`dire nu puteau pricepe devo]iunea acestui om pentru casa \ntre pere]ii c`reia \[i ]inuse \nchis` [i via]a, [i propria legend`. Pu]ini l-au \n]eles pe Victor Fur]ea. Poate c` nici familia nu a f`cut-o. Cine i-a \n]eles asumarea unui domiciliu obligatoriu pentru o credin]`, pentru o gr`mad` de c`r]i, pentru o ]ar`? Cine l-a \n]eles atunci c\nd, trec\nd cu batalionul prin apropierea satului natal, a dezertat pentru c\teva ore, at\t c\t s` s`rute m\na mamei sau s`-l ]in` \n bra]e pe fratele mai mic? „Nu pute]i s`-l \n]elege]i pe fratele meu. Era un om foarte vesel [i foarte darnic. }inea enorm la to]i fra]ii lui. Chiar dac` erau diferen]e mari de v\rst` \ntre noi. Ba mai mult, noi nu eram fra]i [i de mam`, [i de tat`. Dar nu s-au v`zut niciodat` diferen]ele. Îmi aduc aminte ca acum scena \n care s-a \ntors acas` \n vremea r`zboiului. A venit \n echipament militar, s`-l predea la F`g`ra[ pentru c` terminase stagiul. Nu a apucat s` se spele pe m\ini c` a [i venit [eful de post cu ordin de recrutare. A plecat \n 1939 [i s-a mai \ntors \n ’45. A mai dezertat de c\teva ori. Dezertat, vorba vine. C\nd urcau nem]ii pe valea Bog`]ii, pe l\ng` Comana, s-a \nt\mplat ca el s` conduc` o unitate de mitraliere. Comandantul murise. {i, c\nd a fost aproape de noi, a dat o fug` pe-acas`. Parc`-l v`d, c`lare, pe deasupra dealurilor. A[a a fost el \ntotdeauna. Fratele nostru mai mare! Mereu g`sea momentul \n care, f`r` s` supere pe nimeni, se \ntorcea acas`“ – poveste[te Cornel Fur]ea. Cornel [i-a botezat fiul dup` numele fratelui s`u, Victor. A sim]it c` este tot ce poate face. „Nimeni nu are cum s` \n]eleag`. Victor era fratele nostru mai mare. El nu a dezam`git niciodat` pe nimeni. Nu a f`cut compromisuri. Nu-i era fric`. {tia s` r\d` bine.“ La 25 august 1985 s-a pr`p`dit. În 1979 a fost decorat de c`tre statul francez. {i pl`tit. A primit echivalentul a 90.000 de franci. Dar a murit s`rac, \ntr-un apartament de la marginea Bucure[tiului. La moartea lui, Institutul s-a pref`cut ne[tiutor. So]ia sa, mai t\n`r` cu aproape 11 ani, i-a supravie]uit mult dup` Revolu]ie. Nici ea nu a \n]eles p\n` la cap`t aceast` devo]iune a b`rbatului ei pentru o na]ie care nu i-a ar`tat, p\n` la urm`, dec\t pu]in` polite]e. At\ta c\t` ar`]i c\nd vrei s` po]i uita imediat, lini[tit [i, bine\n]eles, elegant. ■

Lec]ia secret`: devo]iunea Cine a putut \n]elege cu adev`rat gestul lui Victor Fur]ea? Poate doar cei apropia]i. Nou-intra]ii din Institut \l priveau probabil ca pe-un nebun. Sau \l renegau pentru c` avea \ndr`zneala de a-i corecta atunci c\nd f`ceau o gre[eal` gramatical` sau nu ar`tau Fran]ei respectul cuvenit. Spre 1970, Victor Fur]ea a putut ie[i f`r` a fi amenin]at. Strategia la nivel foarte \nalt se modificase. Ceau[escu aborda diferit str`in`tatea. S-a ajuns p\n` la a se permite \nfiin]area unui centru cultural american \n Bucure[ti [i redeschiderea centrelor culturale \nchise \n primii ani ai regimului. În acest fel, Victor Fur]ea a putut ie[i la lumin`. A putut vedea mai mult dec\t picioarele trec`torilor de pe bulevardul Dacia. A putut ie[i, dar [i-a pierdut menirea. Redeschiderea Lega]iei sub alt nume s-a f`cut cu oarecare pomp`.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

DOCUMENTE Însemn`rile profesorului N. Bagdasar con]in episoade diferite despre evolu]ia societ`]ii române[ti dup` instaurarea comunismului. Unele s\nt observa]ii despre via]a cotidian`, altele analize riguroase ale schimb`rilor politice ori ale doctrinei marxiste. Fragmentele ap`rute \n num`rul trecut consemnau felul \n care „marxi[tii dogmatici“ luau \n st`p\nire institu]iile culturale, distrugerea statuilor lui Carol I [i Ferdinand \n Bucure[ti, epurarea c`r]ilor din biblioteci [i felul \n care s-a desf`[urat primul examen de admitere la Facultatea de Filozofie dup` „reforma“ sistemului de \nv`]`m\nt, realizat` de regimul comunist \n 1948. În selec]ia din acest num`r, s\nt descrise alte evenimente emblematice ale vremii: un congres al intelectualilor din RPR, o [edin]` cu Mihail Roller, noul „st`p\n“ al culturii [i \nv`]`m\ntului, confiscarea de c`tre oamenii noului regim a castelului Marthei Bibescu de la Posada.

N. Bagdasar

|nsemn`ri 9 martie 1949 M` aflu la Bucure[ti de c\teva zile, chemat ca s` fiu \ncadrat \ntr-un alt post, dup` ce am fost „comprimat“ de la Universitate. Echipe compuse din c\te un elev [i o elev` de liceu colind` str`zile ora[ului f`c\nd chet` pentru „ajutorul grec“, adic` pentru trupele rebele comuniste comandate de un a[a-zis general Markos, pe adev`ratul lui nume Zahariaddsi, secretar al Partidului Comunist Grec, [i care lupt` \mpotriva trupelor guvernamentale grece[ti, pentru a instaura un regim comunist \n Grecia. Nu e prima chet` care se organizeaz` pentru „ajutorul grec“, pentru comuni[tii greci. De doi ani salaria]ii s\nt solicita]i la diferite intervale s` doneze bani pentru „ajutorul grec“ [i, \n mai multe r\nduri, echipe de femei – profesori [i func]ionari – au mers \n toat` ]ara, din cas` \n cas`, str\ng\nd lucruri de \mbr`c`minte pentru rebeli, pentru popula]ia greac` din teritoriile devastate de r`zboi civil, dezl`n]uit de comuni[ti.

Ast`zi n-a fost chip s` te mi[ti \n capital` o sut` de metri f`r` s` te \nt\lne[ti cu o echip` de elevi, care se repezeau s`-]i prind` \n piept cocarda respectiv`. M-am hot`r\t \ns` s` nu dau nimic, s` nu sprijin nici m`car cu c\]iva gologani o ac]iune infam` \ntreprins` de imperialismul sovietic, de comunismul interna]ional. Inspira]ia m-a servit ca s` g`sesc cuv\ntul magic care, c\nd \l pronun]am, \i f`cea pe copii s` se opreasc` brusc, s` nu insiste \n a-mi prinde cocarda [i s` m` ocoleasc`. Exuberan]i [i veseli, c\nd se \ndreptau spre mine deveneau serio[i, [i pe fe]ele unora dintre ei citeai sentimentul de comp`timire la auzul cuv\ntului. Cuv\ntul acesta era comprimat. Am fost pus \n situa]ia s` repet cuv\ntul de vreo treizeci de ori [i totdeauna cu acela[i efect prompt, sigur, f`r` gre[. Reac]ia general` a copiilor mi-a demonstrat c` ei cuno[teau semnifica]ia real` a cuv\ntului, c` [tiau ce dram` exprim` el. C`ci, \n ultimii doi ani, sute de mii de func]ionari au fost da]i afar` din serviciu, arunca]i pe drumuri, comprima]i sau transfera]i din posturile lor \n altele, nepotrivite cu preg`tirea [i experien]a lor

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 [i incomparabil mai prost retribuite. Înt\mplarea aceasta \mi aminte[te de o alta, petrecut` tot \n capital`. Era \n ziua de Anul Nou 1948, pe la orele opt [i jum`tate diminea]a. Un ger de minus dou`zeci de grade, pe care v\ntul \l f`cea s` fie [i mai aspru, te p`trundea p\n` la oase [i-]i biciuia fa]a. La o sta]ie de tramvai unde se \ncruci[au dou` linii, un domn zgribulit de frig – dup` aparen]` un profesor sau un func]ionar superior, \n orice caz un intelectual –, av\nd sub bra] un teanc de ziare, se mi[ca de la un cap`t la altul al refugiului, strig\nd ca orice v\nz`tor de ziare: „A ap`rut ziarul Sc\nteia! Cump`ra]i Sc\nteia! Partidul Comunist ca s`-i umileasc` pe intelectualii membri de partid, ca s`-[i bat` joc de ei, \i punea s` v\nd` \n zilele de s`rb`tori pe strad` organul partidului, sistem degradant ce se practic` [i ast`zi. De[i dispre]uiesc \n general pe intelectualii care s-au \nscris \n Partidul Comunist, totu[i un sentiment de mil` m-a cuprins fa]` de acest ins \nghe]at [i umilit. Cine s`-i cumpere Sc\nteia c\nd to]i membrii de partid s\nt abona]i la ea din oficiu? {i cine [tie din ce motive, mi-am zis, s-o fi \nscris \n PCR! M-am \ndreptat spre el [i l-am \ntrebat: – C\te exemplare ai? – Mai am cinsprezece, mi-a r`spuns el ru[inat [i am`r\t. – Poftim costul lor [i d`-mi-le mie pe toate. – Nu pot s` le v\nd \n bloc, mi-a r`spuns \ncurcat [i ezitant. Avem dispozi]ii s` vindem exemplar cu exemplar [i la locurile ce ni s-au indicat, [i s\ntem supraveghea]i ca s` execut`m aidoma aceste dispozi]ii. – Cred. Dar eu plec acum la ]ar` [i le cump`r ca s` le distribui ]`ranilor. Ra]iunea invocat` de mine i s-a p`rut conving`toare. Dar nu mi le-a dat dec\t dup` ce mai \nt\i s-a uitat \n toate p`r]ile [i a constatat c` nu ne observ` nimeni. Apoi, mul]umindu-mi cu mult` demnitate, s-a urcat \n primul tramvai care trecea. Îl sc`pasem de dou` lucruri nepl`cute: c`ci cine [tie c\te ore ar fi trebuit s` mai stea \n gerul aspru [i \n b`taia v\ntului ustur`tor [i de postura inferioar` de v\nz`tor de ziare.

2 aprilie S-a terminat [i Congresul Intelectualilor din RPR pentru pace [i cultur`, care a avut loc la Bucure[ti \ntre 19 [i 31 martie, [i la care au participat [i delega]i

DOCUMENTE

str`ini. Ce bani s-au cheltuit [i de data aceasta! Delega]ii din ]ar` au avut trenul gratuit, hotelul gratuit, masa gratuit`. {i acest congres urma Congresului Scriitorilor, care s-a ]inut cu acelea[i \nlesniri pentru delega]i, iar Congresul Scriitorilor urma Congresul de Unificare a Tineretului, cu numero[i delega]i din provincie, av\nd de asemeni drumul [i \ntre]inerea gratuit`. S-ar zice c` Republica Popular` Român` se \neac` \n prosperitate, nu mai are ce face cu banii! Dac` e s` judec`m valoarea intelectualilor care au participat la acest congres dup` spa]iul acordat rapoartelor lor \n pres`, atunci \n afar` de Traian S`vulescu, pre[edintele Academiei RPR, [i Zaharia Stan-

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 cu, fost, p\n` mai ieri, pre[edintele Societ`]ii Scriitorilor din RPR, intelectualii no[tri de vaz`, marii no[tri savan]i s\nt Iosif Chi[inevschi, al c`rui raport intitulat „Dezvoltarea culturii \n RPR, contribu]ie de seam` \n opera de ap`rare a p`cii“ a fost publicat in extenso de presa cotidian`, N. Popescu-Doreanu, al c`rui raport intitulat „Cultura sovietic`, factor de ap`rare a p`cii“ s-a bucurat de aceea[i larg` publicitate, Leonte R`utu, care a rostit „Cuv\ntul de \nchidere a Congresului din RPR pentru pace [i cultur`“, publicat de asemeni in extenso, Mihail Roller, care a avut rolul cel mai de seam`, pentru care mul]i participan]i \l vor fi invidiat: a citit telegrama trimis` generalismului I.V. Stalin! Te \ntrebi: ce-or fi av\nd cu cultura I. Chi[inevschi, N. Popescu-Doreanu, Leonte R`utu [i chiar Mihail Roller, a c`rui unic` preocupare \n ultimii ani a fost s` confec-

■ N. Bagdasar s-a n`scut la 5 februarie 1896 \n Ro[ie[ti, jud. Vaslui (fost F`lciu). În 1916 trece bacalaureatul la liceul „Gh. Ro[ca-Codreanu” din B\rlad. Este mobilizat pe frontul primului r`zboi mondial \ntre 1916-1918, apoi se \nscrie la Facultatea de Litere [i Filosofie din Ia[i. Ob]ine licen]a \n 1922 [i, \n toamna aceluia[i an, pleac` la Berlin cu o burs` de studii oferit` de Aristide Blank. Revine \n ]ar` \n 1926 [i, dup` un interludiu de [ase luni petrecute ca profesor de limba german` la {coala Comercial` Român` din Salonic, se \ntoarce la Berlin pentru a-[i continua formalit`]ile \n vederea ob]inerii diplomei de doctor \n filosofie, cu lucrarea Der Begriff des theoretischen Wertes bei Rickert. Re\ntors \n ]ar`, func]ioneaz` ca asistent la catedra de psiho-tehnic`, apoi la cea de logic` [i teoria cuno[tin]ei din cadrul Facult`]ii de Litere [i Filosofie din Bucure[ti. Între 1942-1949 este profesor de istoria filosofiei moderne, metafizic` [i teoria cuno[tin]ei la aceea[i facultate, dar \n Ia[i. A mai ocupat func]ia de secretar de redac]ie la Revista de Filosofie (1928-1943), secretar al Societ`]ii Române de Filosofie (1928-1944) [i administrator al Casei {coalelor (1941-1944). Epurat din \nv`]`m\nt \n 1948, este \ncadrat cu mare greutate la Institutul de Istorie [i Filosofie al Academiei, pe postul de consilier [tiin]ific (1948-1951). P\n` \n 1956 este cercet`tor [tiin]ific la filiala Ia[i a Academiei, c\nd – prin dispozi]ia lui Miron Constantinescu, primvicepre[edinte al Consiliului de Mini[tri [i membru \n Biroul Politic, care \i fusese student – este transferat la Bucure[ti, \n redac]ia Dic]ionarului Enciclopedic Român. În 1958 se pensioneaz`. În 1970 este ales membru al Academiei de {tiin]e Sociale [i Politice. Moare \n 21 aprilie 1971 la Bucure[ti. (RRodica Pandele)

]ioneze manualele [colare, c\t mai multe manuale [colare pentru toate [colile? (În parantez` fie spus, to]i s\nt evrei!) Acest pretins „congres al intelectualilor pentru pace [i cultur`“ n-a fost, \n realitate, nici un congres al intelectualilor, nici un congres pentru pace [i cultur`, c`ci chiar acei raportori considera]i intelectuali, ca Traian S`vulescu, de pild`, s-au prezentat \ntr-o ipostaz` pur politic`, denatur\nd lucrurile [i degrad\ndu-se pe ei \n[i[i \n a[a m`sur`, \nc\t nu mai merit` atributul de intelectuali. A-]i \nsu[i balivernele propagandei sovietice c` [tiin]a [i cultura occidental` s\nt decadente [i c` singur` [tiin]a [i cultura sovietic` s\nt cele progresiste, c` nu avem nimic de \nv`]at din Apus [i totul numai din R`s`rit \nseamn` una din dou`: sau a nu crede cele ce spui, ceea ce e totuna cu escrocheria [tiin]ific` fiindc` prezin]i altora ca valabile cuno[tin]i pe care le [tii c` s\nt false, \n[el\ndu-le astfel buna-credin]`, sau, dac` crezi \n cele ce spui \nseamn` fie c` nu te-ai ridicat niciodat` la adev`ratele no]iuni de [tiin]` [i cultur`, fie c`, dac` ai fost vreodat` \n posesiunea lor, le-ai pierdut sensul datorit` unui accident fizic ori moral. Congresul n-a fost deci un congres al intelectualilor. Dar n-a fost nici un congres pentru pace [i cultur`. N-a fost, fiindc` din dezbaterile lui n-a iradiat dec\t ur`, ur` furibund` \mpotriva ]`rilor occidentale, [i pacea nu se construie[te pe ur` [i rea-credin]`; n-a fost pentru cultur`, fiindc` la acest congres nu s-a dezb`tut nici o problem` pur spiritual`.

16 iunie S\nt de c\teva zile la Posada, „re[edin]a mea de var`“ (pentru c\t timp \nc`?). Aici se afl` castelul Marthei Bibescu, frumoas` construc]ie \n piatr`, \n spatele c`reia se \ntinde un parc \n stil englezesc, cu plante exotice, adev`rat` oper` de art`. Cu prilejul exproprierii din martie, castelul a fost [i el expropriat, a[a cum au fost expropriate \n genere conacele: c\]iva oameni de nimic, dar membri de partid, au intrat noaptea [i, evacu\nd pe administrator cu for]a, ale c`rui lucruri de asemeni le-au confiscat, au pus st`p\nire, f`r` nici un inventar, pe tot ce au g`sit \n interior. C\teva zile, cei \ns`rcina]i cu luarea \n primire au c`rat pe socoteala lor lucruri: mobil`, lenjerie, obiecte de art`, bijuterii, amintiri scumpe, seculare,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

DOCUMENTE

de familie, biblioteca. Castelul, pare-se, era plin ca un stup, c`ci principesa plecase intempestiv \n str`in`tate \n prim`vara anului 1945, \nchiriind castelul Ambasadei franceze, \n credin]a naiv` c` regimul va respecta contractul de \nchiriere. Castelul, care \ntre timp a fost cedat nu [tiu c`rei institu]ii pentru instalarea unui c`min de copii, este supus acum unor radicale amenaj`ri interioare. Privesc zilnic cum c`ru]ele transport` \mpreun` cu molozul, arunc\ndu-le \n g\rla care curge prin spatele castelului, colec]ii de reviste str`ine, c`r]i, fotografii [i fel de fel de acte. Astfel, o avere imens` [i obiecte de o valoare unic` [i de ne\nlocuit au fost irosite [i furate. De ce aceste lucruri n-au trecut \n patrimoniul statului? Privind spectacolul pe care mi-l ofer` g\rla cu reviste, c`r]i [i acte rupte, aruncate de oameni ignoran]i [i iresponsabili, \mi vin \n minte cuvintele izvor\te dintr-un suflet cople[it de durere, ale unui t\n`r istoric, la c\teva s`pt`m\ni dup` barbara expropriere: „Nu numai economia ]`rii a avut enorm de suferit prin modul cum s-a f`cut exproprierea – tot ce era mobilier, haine, lenjerie, alimente, lucruri de valoare, bijuterii [i bani, r`m\n\nd la discre]ia „administratorilor“ pu[i de partid, pe care ace[tia le-au desf`cut \n scurt` vreme consum\ndu-le, v\nz\ndu-le –, nu numai o \ntreag` categorie de oameni au fost priva]i de orice mijloc de existen]`, da]i prad` mizeriei [i adu[i s`-[i duc` existen]a de azi pe m\ine din ceea ce le d`ruiesc oamenii din sufletul c`rora n-a disp`rut \nc` sentimentul uman al milei fa]` de aproapele lovit de o cumplit` n`past`, dar [tiin]a istoriei a suferit, din cauza acestei exproprieri, daune ireparabile. C`ci \n conacele de la mo[ii se aflau multe documente vechi de sute de ani, care ar fi putut servi la dezlegarea multor probleme pe care le pune trecutul nostru: acestea nu mai exist` ast`zi, toate au fost distruse!“ Dar cui ce-i pas` \n regimul actual de trecutul nostru, de soarta istoriei ca [tiin]`, de patrimoniul nostru spiritual? Dup` comuni[tii no[tri, istoria poporului român \ncepe de la 23 August 1944, de atunci de c\nd armatele sovietice i-au impus cu for]a \n Guvern. Ce-a fost \nainte nu-i prive[te, nu-i intereseaz`. Cu acest trecut ei nu au nici o afinitate, nici o leg`tur`. Ei nu se simt fiii acestui popor, descenden]ii neamului românesc care, de-a lungul veacurilor, i-a

ap`rat cu b`rb`]ie [i eroism „s`r`cia [i nevoile, [i neamul“. Dac` documentele \n chestiune ar fi privit trecutul poporului rus, dac` ar fi fost scrise \n ruse[te [i ar fi fost relevante pentru istoria Rusiei, le-ar fi adunat desigur cu respect [i pietate. C`ci ei simt mai mult ruse[te dec\t române[te [i se simt mai solidari cu poporul rus [i cultura acestuia dec\t cu poporul român [i cultura lui.

20 septembrie Afl\ndu-m` \n Bucure[ti, am participat ieri la o [edin]` a Institutului de Istorie [i Filozofie, \n care a vorbit mentorul nenorocitei noastre culturi de ast`zi [i instrumentul Moscovei de mistificare a poporului român, Mihail Roller. El a f`cut o critic` a activit`]ii pe anul \n curs a sec]iei istorice a institutului [i a prezentat un proiect de program pentru anul viitor. Dup` expunere au urmat discu]iile, dup` critic` a urmat autocritica, a[a cum prevede catehismul leninisto-stalinist pentru orice activitate \n genere. {i mi-a fost dat cu acest prilej s` asist la cele mai dezgust`toare exhibi]ii de lips` de caracter [i de lichelism din c\te mi-au fost date s` v`d \n via]`. Tonul l-a dat fostul ministru adjunct de la Ministerul Înv`]`m\ntului Public, Daicovici, personajul sinistru care, dup` ce a cochetat cu legionarii \n timpul guvern`rii acestora, s-a pus cu aceea[i dezinvoltur` la dispozi]ia regimului comunist [i ca membru al Comisiei de comprimare a scos din \nv`]`m\ntul superior o mul]ime de pro-

Lucr`ri: Filosofia contemporan` a istoriei, 1930; Din problemele culturii europene, 1931; Istoria filosofiei române[ti, 1940; Teoria cuno[tin]ei, I-II, 1941-1942; Teoreticieni ai civiliza]iei, 1969. A coordonat Istoria filosofiei moderne, I-V, 1937-1941; Antologie filosofic`. Filosofi str`ini (\n colaborare cu Virgil Bogdan [i Constantin Narly), 1943. Las` \n manuscris un volum de Amintiri [i altul de Portrete (ap`rute \n 2006 la Editura Academiei sub \ngrijirea Rodic`i Pandele [i a lui Gh. Vl`du]escu), [i trei volume consacrate unor Curente filosofice fundamentale. A redactat (\mpreun` cu I. Petrovici) un Manual de psihologie pentru \nv`]`m\ntul secundar, 1934. Traduceri: Immanuel Kant, Critica ra]iunii pure (\n colaborare), 1969; Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, 1972.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 fesori, iar ca ministru adjunct, st\nd servil la dispozi]ia lui Mihail Roller, a dezorganizat \nv`]`m\ntul superior, sco]\nd alt` serie de profesori [i sovietiz\ndu-l. El a afirmat \n esen]` c` criticile aduse de Mihail Roller au fost prea bl\nde, n-au fost destul de aspre, c` membrii sec]iei [i-au luat angajamente pe care nu le-au ]inut, c` nu s-au eliberat \nc` de cosmopolitism, c` nu [i-au \nsu[it \n totul metodele de lucru ale [tiin]ei istorice sovietice, care e cea mai avansat` din lume, c` trebuie neap`rat \nv`]at` limba rus` [i s` \ncet`m cu ploconeala fa]` de [tiin]a occidental` decadent`. Dup` el au luat cuv\ntul cel pu]in \nc` vreo zece membri, care, cu dou` excep]ii, au vorbit \n acela[i sens, poten]\nd criticile lui Roller, adul\ndu-l [i autoflagel\ndu-se. {edin]a a durat mai bine de trei ore, cea mai mare parte a ei fiind ocupat` de ace[ti membri care [i-au f`cut autocritic`, au aplicat adic` metoda dialectic` din faza socialist`. M-am l`murit cu acest prilej ce \nseamn` autocritic`: masochism. Ascult\ndu-i cu din]ii \ncle[ta]i, g\ndeam c` [dintre] at\tea alte tic`lo[ii ale lui Mihail Roller, nu se puteau trece cu vederea dou` dintre cele mai grave. El a impus ling-

vi[tilor s` nege originea [i caracterul latin al limbii noastre, s` exagereze importan]a elementelor slave pentru ca astfel neamul nostru s` se piard` \n masa slav` din jurul lui. În manualul lui de istorie (scris \n colaborare) a prezentat r`zboiul nostru din 19161918, prin care s-a realizat unitatea neamului românesc, ca un r`zboi imperialist, ca un r`zboi de cucerire. Iar \ntr-un alt manual, intitulat Istoria modern`, tradus probabil din ordinul lui din limba rus` pentru uzul [colilor noastre medii, nu se men]iona nici m`car cu un cuv\nt participarea ]`rii noastre la r`zboiul din 1877-1878. Noi ne dator`m dob\ndirea independen]ei noastre exclusiv sacrificiilor [i eroismului armatelor ]ariste! Astfel de fapte nu puteau fi numite din partea lui acte de tr`dare, fiindc` nu po]i tr`da o comunitate na]ional` cu care nu ai nimic comun, de care e[ti cu totul str`in. Ce-l lega pe Mihail Roller de poporul român? Erau acte infame, fiindc` erau s`v\r[ite cu con[tiin]` \mpotriva adev`rului evident. (va urma) ■

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA CINE CE CITE{TE

Alin Ionescu

Raport de lectur` Poate de la b`tr\ne]e, poate de la alte metehne, naiba [tie, am intrat \ntr-o zodie fast` a recitirilor [i de ceva vreme n-am mai pus m\na pe o carte recent expus` pe rafturile libr`riilor. Despre ce s` scriu eu pentru Dilemateca, revist` de actualitate? Mi-am zis c` pot scrie despre orice, chiar [i despre C`l`toriile lui Gulliver a lui Swift, despre care chiar avusesem de g\nd s` m` leg ini]ial din cauza fiin]elor acelea ciudate, yahoo-ii, de la care se trage www. yahoo.com. Apoi, m-am r`zg\ndit [i mi s-a p`rut mai onest s` procedez altfel, mai ales c` zapasem prin c`r]i ceva de speriat. Parol, \n timpul de r`gaz, alocat lecturii de drag, m` a[ezam \n pat [i reciteam aproape la \nt\mplare, fiecare carte deschis` trimi]\ndu-m` la alta, prin coridoare mentale pe care p`[isem odat`, f`cusem un semn, notasem locul pe o hart` [i \ncrustasem o not` pe marginea paginii ca un adolescent \namorat de o feti[can` c`reia \i zg\rie numele pe coaja unui plop. Plecam prin c`r]i ca la o v\n`toare de viet`]i \nt\mpl`toare. Nu voiam s` iau \n b`taia pu[tii un animal anume, ci mergeam pe acelea[i poteci pe care umblasem de mult c`ut\nd s` dobor fie un fazan care decola speriat dintr-un frunzi[, fie o c`prioar` t\n`r`, fie un mistre] r`t`cit, \ntr-o \n[iruire cinegetic` a lecturii, a c`rei simpl` regul` era bucuria de a r`pune animalul, \n timp ce hoin`ream fericit prin p`durea narativ`. Uneori, din motive care nu merit` r`gazul \n]elegerii, l`sam ]eava pu[tii \n jos eliber\nd un animal de spectrul mor]ii [i descindeam brusc \n via]a altei viet`]i literare, trec\nd pe l\ng` bibliotec` [i m\ng\ind nostalgic cotoarele c`r]ilor p\n` c\nd

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 una \mi trezea spontan pofta de a o frunz`ri. M-am bucurat de c\teva pagini din Cehov, am continuat cu vreo dou` povestiri de William Saroyan, armeanul povestitor care-mi pare mai delicat cu sufletele mici ale contemporanilor dec\t mult mai celebrul [i recentul Raymond Curver, am dat apoi o tur` printr-o carte grea cu care m` chinui de vreun an [i din care citesc c\teva pagini s`pt`m\nal, Critica ra]iunii cinice a lui Peter Sloterdijk, pe urmele c`ruia am p\ndit vreo jum`tate de noapte c\teva idei din Procesul civiliz`rii a lui Norbert Elias, apoi am cotit-o brusc c`tre o carte despre care to]i prietenii mi-au spus c` e genial` [i \n posesia c`reia am intrat de cur\nd. Corec]ii se cheam` [i e scris` de Jonathan Franzen, din care am \nceput s` citesc acum vreo s`pt`m\n`. Am ajuns pe la pagina 100 din 350 [i \ncerc deja s`-mi temperez lectura pentru c` da, e genial`, [i acum m` str`duiesc s-o las un pic deoparte pentru a o savura c\t mai mult cu putin]`. Ca s-o mai am\n, a[adar, am luat o carte de psihosociologie, Spirala t`cerii, o carte clasic` \n domeniu scris` de o tip` cu o biografie ciudat`, Elisabeth Noelle-Neumann, un monument de rigurozitate. Ideea era ca printr-o cur` minimal` de sobrietate non-fic]ional` s`-mi intensific [i mai mult pofta de a reveni dup` c\teva zile la cartea lui Franzen. Între timp m-a prins cartea nem]oaicei, care are o teorie foarte interesant`: cic` opiniile noastre se coaguleaz` \ntr-un climat public \n care adopt`m acele p`reri ale semenilor care ne permit s` nu r`m\nem singuri [i s` fim pu[i \n postura de a t`cea. Mai am vreo sut` de pagini, termin cartea dnei Noelle-Neumann [i de-abia a[tept s` m` \ntorc la Corec]iile lui Franzen. ■

ÂŠ Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

Florin Iaru

Indigo A r`mas a[a, privind prostit spre gaura neagr`. A[tepta s` ias` cineva, s` ]\[neasc`, s` explodeze, s` lumineze. C\nd colo, toat` cl`direa e ancorat` cu cabluri, din toate p`r]ile. O lovitur` brutal`, \n um`r: – D`-te, b`, la o parte, ce stai aici pro]`pit? Un muncitor, negru de p`cur` p\n`-n fundul ochilor, trage un cablu gros ca m\na. Un altul \[i i]e[te capul de sub p`m\nt: – D`-te dracului, ce, nu vezi? Ce cau]i aici? Auzi? Strada e plin` de gropi, de canale, de muncitori [i de screpere. Forfotesc, ancoreaz`. Trag [i \njur`. Fiecare col] al cl`dirii e ancorat solid, iar cablurile cad ca un fald. C\te unul vibreaz` de ai zice c` acu[acu[ se rupe. Iar c\nd Fred se mai uit` o dat` spre cl`direa lui, r`m\ne cu gura c`scat`. S-a scufundat \n p`m\nt cam cu jum`tate de metru. Poarta veche e acoperit` cu p`m\nt, scorojit`. Casa e deja \ntr-o r\n`, geamurile s\nt sparte. Unul vine de dup` col], t\r\nd o funie inutil`. C\nd d` cu ochii de Fred, o arunc`. Fred se clatin`, gata s` cad`. A alunecat pe jum`tate \ntr-o gaur`. De sub p`m\nt mai iese un cap: – Alo, gulie, ce moa[-ta cau]i aici? Vrei s`-]i rupi g\tul? {i-[i \nso]e[te vorbele cu mi[carea de rota]ie a degetelor \ntre care viermuie[te un fir sub]ire, argintiu. – Ce vrea prostu’ `sta? – altul. Vrei s` i-l rup eu? Na, uite-l [i pe al treilea, g\f\ind, \nf`[urat \ntr-o s\rm` o]elit`. To]i se hlizesc, deloc binevoitori, la Fred. – Eu… \ncepe el – eu… de-abia am ie[it.

– De-acolo? r\nje[te prima gulie. – Da, de-acolo! – Nu mai m\nca, b`, c`cat! Acolo am fost noi, (mai tare) noi! – [i nu e nimeni! Casa-i pustie de un an, ce, nu vezi? Ai orbu’… – Nu, domnule, acum am ie[it. S\nt oameni \n`untru. Ni[te fete urcau la ultimul etaj. Erau, s\nt eleve! Ce face]i? – B`, Vasile, auzi, cic` mai s\nt… – Las`-l, c` e capiu! ~[tia parc` s-au ]icnit cu to]ii. Nu ]i-am spus c-am controlat io? E goal`, numai gunoaie. Domnu’ inginer! Domnu’ inginer, gata?

FRAGMENTE

Florin Iaru (n. 1954) este unul dintre cei mai importan]i poe]i optzeci[ti, membru al Cenaclului de Luni condus \n anii ’80 de N. Manolescu. A debutat cu volumul C\ntece de trecut strada (1981), pentru care a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, urmat, \n 1982, de volumul colectiv Aer cu diamante (\mpreun` cu Mircea C`rt`rescu, Traian T. Co[ovei, Ion Stratan), La cea mai \nalt` fic]iune (1984), Înnebunesc [i-mi pare r`u (1990), 40238 Tescani (\n colaborare, 2000). Romanul Negru, anun]at de poet acum c\]iva ani, este nu doar convertirea la proz` a „copilului teribil al genera]iei ’80“, dar [i una dintre c`r]ile cele mai a[teptate de critica literar` [i de cititori.

De sub t`lpile lui Fred curge ]`r\n`. E gata s` se dezechilibreze din nou. – Hoopa, b`ie]a[! Te-ai r`t`cit? Ei vorbesc foarte repede [i parc` vorbele nici n-ar ie[i din gurile lor. Cablurile, scripe]ii, funiile [i ]evile cresc literalmente din p`m\nt. Strada s-a schimbat. La ferestrele din \mprejurimi stau o groaz` de gur`-casc`. Unul bea o bere, \n maiou. O doamn` cu un [al pe cap vorbe[te de zor cu un muncitor. Alta aduce un borcan cu mur`turi. Un pu[ti \mparte ]ig`ri. To]i a[teapt` curio[i evenimentul. Cei mai mul]i stau propti]i \ntr-o r\n` [i par s` guste spectacolul. Pe Fred \l cuprinde groaza. Ori e alt` zi, ori, precis, asta nu e ceea ce se vede. Doar amintirile stau limpezi \n cap. Abia acum \[i d` seama c` fetele, cele dou`sprezece, ar fi putut fi cele dou`sprezece yolande, dar la o alt` v\rst`. Mai mici. A \ncurcat lucrurile. – Nu e `sta num`rul doisprezece? – Nu, nenic`, e nou`, doi[pe e pe partea cealalt`! Uite, acolo! D` din cap, hot`r\t. Nu. Ce-i arat` ei e o magherni]` nenorocit`, o c`z`tur`. Dar aici ce e? Se uit` mai atent. Au orbul g`inilor? Scrie 12, `[tia-s nebuni. – Ba nu. Asta e. Face]i o gre[eal`! – Hai, poate ai treab` [i noi te re]inem! Valea, c`-]i cade-n cap. – Da ce, o d`r\ma]i? ~la se uit` lung. – Nu, \i facem curte! {i, c\nd Fred \[i rote[te privirile, are sentimentul c` e la teatru. Nu poate fi adev`rat, nu e adev`rat. O ia la picior. „Dar ce-mi pas` mie?“ Ceilal]i tac [i se uit` la el. Dar se uit` insistent. Tipul cu berea face un gest nea[teptat. Arunc` energic cutia \n direc]ia lui. Lumea izbucne[te \n r\s. Tipul url`: – Droga]ii naibii! Din cauza voastr`! – [i \nchide fereastra. Apoi trage storurile. Iar cercevelele se las` cu zgomot peste r\sul oamenilor. Fred e at\t de umilit [i nefericit… [i d` cu capul de un utilaj. C\nd e[ti privit, gesturile caraghioase s\nt de o sut` de ori mai ridicole. – Care-i treaba, pu[tiule? Iaca [i inginerul-[ef, ca dintr-o fotografie. Cu casc`, salopet`, ecuson, walkie-talkie. Îl ridic` prevenitor. – Ce r\de]i, b`? S` v` v`d c\nd o veni [i la voi! Care-i treaba? St`teai aici? Te-ai r`t`cit? – continu`

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7 el cu intona]ia exact`. Fred se simte luat \n seam`. – Da, adic` nu s\nt drogat, chiar am fost aici. Era lume \nùntru, zù, a fost o petrecere nasoal`. {i to]i se preg`teau de plecare, n-am \n]eles prea bine unde. Cic` la Polul Nord, se-n]oliser`, cred c` era o glum`. (Fred \[i d` seama, exasperat, c` nu are ce s` explice.) Pe naiba… ce t\mpenie! Dar, c\nd am ie[it eu, urcau pe scara de serviciu ni[te fete, pentru ele m` tem… Ni[te feti]e… – Ni[te feti]e… – Nu, fete, nu chiar feti]e, mai mici dec\t mine, da, feti]e, dar… Inginerul `sta din fotografie face dou` lucruri \n acela[i timp, cu ochii st` pe Fred, dar pare s` vad` [i ce fac ceilal]i, pentru c` d` din m\n`, din degete, de parc` ar vorbi prin semne. – Aha, ni[te feti]e \n uniform` de [coal`, nu? Numai bune, nu? Brusc, Fred ro[e[te. Era ceva \n neregul` cu uniformele de [coal`. S` fi fost recuzita pentru un spectacol porno? În definitiv, chiar dac` yolandele erau trase la indigo, nu puteau fi cele care urcaser` r\z\nd. – Crede]i-m`. Nu spun minciuni. – La ce etaj? – La cinci. – Acolo? Degetul inginerului fotografic trece pe l\ng` nasul lui. }inte[te ultimul etaj. Chiar acolo unde, numai [i numai pentru el, e iar lumin`. Pe balcon, \nconjur\nd peretele, trece o umbr` voioas` care las` s` cad` un pachet. În fereastr` apare maestrul, \i face cu m\na. Apoi desf`[oar` un semn larg, teatral, e aplaudat la scen` deschis` de toat` strada, intr` la loc, stinge lumina [i casa e iar neagr` ca noaptea. – Ai v`zut? E pustiu. E gata. Acum po]i pleca. Acum chiar nu mai e nimeni. S-a terminat. – Pì… Degetele de fier ale inginerului \l \n[fac` deasupra cotului. Îl ia repede pe sus, \l duce spre un camion cu prelat`. Îl \mpinge. Fred se apuc`, surprins, de t`blie. Dinùntru, dou` m\ini \l trag repede prin prelat` [i \l vars` pe podea. Alt` m\n` i se \nfige \n ceaf`. Îl fixeaz` bine la podea, cu fa]a lipit` de sc\nduri. – Gata, bìe]i, b`ga]i mare! Apoi trosne[te ceva, vuie[te ceva, p`m\ntul se cutremur`, iar Fred vede \n fa]a ochilor o talp` omeneasc`, goal`, l\ng` o s`nd`lu]` cu [oset` alb`,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

l\ng` un picior de feti]`. Prin gùrile prelatei intr` o lumin` chioar`. Privirea lui se chinuie[te s` priceap` ceva, izbute[te s`-[i suceasc` g\tul. L\ng` piciorul cu [oset`, u[or r`sucit \nùntru, cel`lalt picior matur [i moale scoate prin ciorap un deget gros cu o pat` de s\nge. Apoi un \ntreg r\nd de picioru[e cumin]i, cu [osete, \n fa]a unei banchete. Privirea lui sare din ochi. S\nt fetele, elevele lui, fix\ndu-l. Dar s\nt mult mai mici, dac` au 10-11 ani! Una pl\nge \ngr`m`dit [i se ]ine cu am\ndou` m\inile de sc\ndura banchetei. Toate fe]ele s\nt \ntoarse spre el. Talpa descul]` de sub nasul lui se mi[c`. Fred se chinuie, sub ap`sarea indiferent`. Vede, recunoa[te: unul dintre bìe]ii de la petrecere, \nf`[urat \n propria c`ma[`. Jum`tate de fa]` e plin` de s\nge. Fred are impresia c` `la nici nu mai are creier… „E o gìn` tìat`.“ Acum se aud motoarele tr`g\nd din greu. – Hai, strig` cineva de afar`, d`r\m`-te, d`r\m`-te, cas` de c`cat! – Da]i-o jos (vocea inginerului), hai, bìe]i, un ultim efort! Futu-i s`-i fut de nesp`la]i! Da]i-o jos! Da]i-o jos acum! Toate motoarele tureaz` la maxim. Apoi, o clip` de t`cere [i un trosnet viu, c`rnos. Fred tresare [i vrea s` ridice capul. M\na sl`be[te pu]in priza, Fred vede ochii brusc m`ri]i ai fetei care pl\nge pe t`cute [i prime[te o lovitur` \n moalele capului. Stingerea. Greu. Greu ca moartea. O bucat` de fier \n cap. Care se love[te de oase [i iese prin nas, prin urechi. Apoi capul lui se love[te de du[umea. C\nd deschide ochii, talpa bìatului aproape i-a intrat \n gur`. Fetele stau tot la locul lor, \ngrozite, d\rd\ind. Camionul se zdruncin` \ngrozitor. Capul i se reumple de stele umede, stele de c\rp`, [i Fred se ridic` furios \n patru labe. Bìatul chiar e mort, e proasp`t, cu gura deschis`. C`ma[a a alunecat de pe el (era acoperit numai cu c`ma[`), dezvelindu-i sexul. Capul \i este cu adev`rat cr`pat \n dou`, creierul chiar sare cu stropi la fiecare zdruncin`tur`. La el se uit` feti]ele \ngrozite [i Fred \[i d` seama c` privirile lor fug \ntre dou` puncte precise: sexul tremur`tor al bìatului, aproape viu, [i propria lui persoan`. Fata care pl\ngea pl\nge [i acum, f`r` lacrimi. C\nd se zdruncin` camionul mai tare, ele \[i salt` picioarele, s` nu fie atinse. Nu mai e nimeni cu ei. Fred se t\r`[te c`tre cabin`. Prin ferestruic` nu se vede nimic. Farurile s\nt aprinse [i el vede drumul. Dar pe [ofer nu-l vede. Volanul se mi[c` singur, ma[ina schimb` singur` vitezele. Nu e nici un [ofer.

Camionul umbl` singur, beat. Fred \ntoarce capul. – Cine s\nte]i? Unde ne duc? Cine-s `[tia? Cine s\nte]i? Dou`sprezece perechi de ochi se uit` cu disperare la el. Pl\ng`cioasa izbucne[te din nou: – Ne duc afar`! Ne alung`! Ne dau la gunoi. – De ce n-ai fugit, Fred? De ce n-ai fugit? Uite unde ne-ai adus! – asta e o alt` feti]`, cu un genunchi julit, julitura st` exact deasupra ciorapului alb. Fred o fixeaz`. Vocea ei e pu]in mai matur` [i \i aduce aminte de ceva. Pare c` nu vrea s` admit` ce se \nt\mpl`. Nu va fi o g\sc`. E hot`r\t` s` se bat`. Camionul fr\neaz`. Fetele alunec` claie peste gr`mad`. Se lipesc de Fred ca de un frate mai mare. Au m\inile transpirate [i reci. Rochi]ele lor s\nt jilave. – S` fugim! S` fugim! S` fugim!

De acela[i autor:

FRAGMENTE

Cadavrul se rostogole[te spre feti]e, ele \[i ridic` picioarele ca la un semn [i chir`ie. Fred \l fixeaz` cu talpa pantofului. Îl sc\rbe[te carnea. Împinge \napoi. S-au oprit drept sub un st\lp cu un bec chior. Înl`tur` prelata. Trage de ea [i \ncearc` s` \n]eleag` unde s\nt. În lumina farurilor, b`l`rii, De acela[i autor: bolovani, gunoaie, iar \n fundal, reci, d`r`p`nate, pustii, blocuri. S\nt la marginea ora[ului. Fred sare primul, apoi le ajut` pe toate dou`sprezece s` coboare. Ele coboar` la fel. Pe r\nd, fiecare \l ia de dup` g\t, \l \ncol`ce[te cu picioarele, se las` \n jos, alunec\nd, apoi sare [i, la sf\r[it, \[i scutur` rochi]a. Fata care l-a \nvinuit e cea mai distant`, \ns` pl\ng`cioasa nu-i d` drumul de m\n`. Fred are senza]ia de déjà-vu c\nd le observ`, \n lumina farurilor, cum \[i repet` ele gesturile, caraghios, ca \ntr-un balet mecanic simplificat. S\nt machiate din bel[ug, ochii (cu mult negru, rimel [i dermatograf) str`lucesc \n lacrimi, machiajul str`luce[te [i el, transpirat. La fel

[i gurile: ciclam, ro[u-aprins, cu mult sclipici (acum aproape [ters de gesturile copil`re[ti). Fred se las` pe vine, ele \l \nconjoar` [i \l prind de g\t. Orgolioasa \ncearc` s` fac` altfel, dar nu e prea sigur` de ea. E groapa de gunoi. Pe cerul ro[u \ntunecat, blocurile negre [i scheletele de garduri de s\rm`. Nu se aude nici m`car un fo[net, nu e nimic viu prin preajm`. Duhne[te. Umezeala miroase de-]i mut` nasul. Fe]ele lor s\nt luminate, prin reflexie, de cartoane lucioase, sticle, h\rtii, pungi, ambalaje argintii. Culoarea e ciudat`. Fred se mai g\nde[te pu]in, apoi urc` din nou \n camion. În[fac` mortul de picioare, \l trage spre margine. – Face]i loc! {i-l r`stoarn` afar`. Corpul bufne[te c\nd atinge p`m\ntul, bele[te ochii [i z\mbe[te. Gura i se deschide, ca [i cum ar vrea s` zic` ceva. Feti]ele ]ip` la unison. – E mort, e mort, nu striga]i a[a! Ce credea]i? Din capul cr`pat \nc` mai curge creier. P\n` [i lui Fred i se pare sinistru. {i nu-[i aduce aminte dac` a mai v`zut vreodat` un cadavru. – Aduce]i-mi ni[te c\rpe. Nimeni nu mi[c`. – N-auzi]i? Hai, repede: c\rpe, cartoane, h\rtie, aduce]i ceva, c` v` ia mama dracului! Ce v` holba]i a[a? Nu v` e ru[ine? La ce v` holba]i? Proastelor! Abia c\nd coboar` el, feti]ele o iau la s`n`toasa, \n lumina farurilor. Mortul are o particularitate fascinant`: penisul i se mi[c`, moale, ca [i cum ar fi un animal viu. Tocmai asta vrea Fred s` acopere, i se pare incredibil, firesc, dar insuportabil. Rebela ezit`, \[i face de lucru, se apropie de el [i zice repede: – Eu am s` scap! Vrei s` fugim \mpreun`? – Ce zici? – Putem s` sc`p`m. Hai, ia-m` cu tine! Apoi o [terge dup` celelalte [i se \ntoarce prima, cu o mu[ama. Vin toate, pe r\nd, speriate ca ni[te iepuri \n fusti]e. Fred acoper` mortul cu mu[amaua, apoi \l \ngroap` sub resturi. Potrive[te o cutie de conserve, mare c\t o crati]`, la c`p`t\i, apoi fixeaz` cu bolovani marginea sicriului improvizat. – Asta a fost! Îl cunoa[te]i? Îl [tie cineva? Ele dau din cap, sc\rbite, dar Fred simte c` mint. Au l`sat boticele \n p`m\nt. – S\nte]i ni[te mincinoase… mici. Hai s` plec`m de aici! – Nu putem pleca to]i. Fata impertinent` e

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

hot`r\t` s`-[i joace rolul p\n` la cap`t. De ce nu vrei s` m-ascul]i? Trebuie s` fugim \mpreun`. Celelalte dau aprobator din cap, cel mai abitir, pl\ng`cioasa. Fred se enerveaz`. – Aha! Ia, m` rog, zice]i ce-ave]i de zis! P\n` acum, mare lucru n-a]i scos din voi! {i tu (c`tre pl\ng`cioas`), nu te mai smiorcì! Ce, crede]i c`, dac` s\nte]i ni[te pu[toaice proaste, o s` m` duce]i de nas? Cum a]i ajuns aici? Repet, acum, s`-mi zice]i! V` ia mama dracului! V` sparg! E stupefiat. Nu asta a vrut s` zic`! „Ce se \nt\mpl`, de fapt?“ \i umbl` proste[te prin minte. Nu [tie. – Sta]i o clip`! Doar n-o s` r`m\nem \n groapa asta de gunoi! Nu-i a[a? – \ntreab` dup` o scurt` pauz`. Hai s` vedem! {i o ia \nainte. Iar fetele \l urmeaz`, de[i ele s\nt convinse c` el gre[e[te. Ies repede din groap`. C\teva str`zi nepavate, multe blocuri de patru etaje, f`r` u[i, f`r` ferestre. Din gùri iese o umezeal` mucegìt` care-i \mpinge s` ]in` mijlocul drumului. R`t`cesc a[a, mult` vreme, \n [ir indian. Se aude sp\rc\itul unui nas mucios. Dup` vreo jum`tate de or`, s\nt iar la marginea gropii de gunoi. – Nu ]i-am zis eu? Fred se \nfurie, obosit. – Bine. Voi s` sta]i aici! O ia pe impertinent` de m\n`. O \n[fac` str\ns: – Zi ce-ai de zis! Fata se \nal]` pe v\rfuri: – Spune-le s` r`m\n` aici! De tot! A vorbit suficient de tare \nc\t s-o aud` [i celelalte. Pl\ng`cioasa se porne[te [i mai tare. Fred repet` porunca, dar cu un alt \n]eles: – A[tepta]i-ne aici! S` nu v` mi[ca]i! Ne \ntoarcem repede. Impertinenta strecoar` printre din]i un „aiurea“ [i \l ia de m\n`, \l trage spre una din intr`rile \mpu]ite. C`ca]i de om [i de animale, rufe rupte, buc`]i de mobilier, pline de cuie, sfori \ncol`cite, b`l]i \n \ntuneric, dar fata [tie drumul [i \l trage dup` ea. Trebuie spus c` e un \ntuneric ciudat, pentru c` vezi formele, dibuie[ti drumul, dar nimic nu e precis. – Ele nu trebuie s` scape, spune ea \ncet. Ori ele, ori noi. Nici noi, dar, dac` ele stau acolo, noi putem sc`pa. Eu nu pot f`r` tine! Au! – ]ip` brusc. Un [obolan. {obolanul fuge m\nc\nd p`m\ntul. – Mi-e fric`!

– Hm, nu s-ar zice. – Mi-e fric` de orice animal. {i de fluturi mi-e fric`, [i de furnici. Nu mi-e fric` de oameni. – Atunci cum ai ajuns aici? – A, asta-i alt` poveste. Pì tot din cauza [oriceilor… m-au gonit din cas`, erau sute, sute de mii, a[a am ie[it [i m-au \nh`]at. Estimp, ea cerceteaz` foarte repede prin toate cotloanele. – Ce, pe tine nu te-au scos, tot a[a, din cas`? Nu trebuia s` ie[i! A[a am p`]it-o [i eu. C\nd te-am v`zut \n camion, mi-a fost fric` s` nu te omoare, ca pe cel`lalt. Dac` tot ai sc`pat, hai s` sc`p`m de tot. – Dar cu voi ce e? De unde veni]i [i ce cùta]i aici? Fata se \ntoarce spre el [i miorlìe, sclifosit`: – Fred, tu nu vorbe[ti serios! Brusc, a g`sit drumul. – Pe aici! Chiar, pe aici, blocul mizerabil e mai pu]in mizerabil, pentru c` e neterminat. Fred vede \n

De acela[i autor:

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

strad` feti]ele care \i caut` din ochi, cu m\na la frunte, de parc` le-ar orbi soarele. Unele s-au a[ezat jos, altele s-au desc`l]at. Fata \l trage, energic`, dup` ea. – Am ajuns. Face un salt, iar Fred o urmeaz`, prea surprins s` se mai g\ndeasc` la ceva. Aici, unde-au ajuns, s\nt numai schele. O re]ea de grinzi, f`r` podele. În mijlocul plan[eului, separat de restul cl`dirii, deasupra golului, e un soi de co[ de fum, \nalt p\n` aproape de tavanul neterminat. Fata a \mbr`]i[at zid`ria [i abia apuc` s`-i strige:

– }ine-te bine! Au r`mas lipi]i, ca doi pro[ti, f`r` s` cuteze s` se mi[te. – Bun, zice Fred. Aici am ajuns cum am ajuns! S` v`d pe unde scoatem c`ma[a! Feti]a se lipe[te str\ns, \[i turte[te obrazul, \[i scoate c`ma[a de pe ea, cu o singur` m\n`, cu cealalt` \l ]ine de \ncheietur`. – }ine-m` [i tu! Nu vezi c` cad? Cert e c` se suce[te ca o maimu]ic`, iar Fred are mari dificult`]i s`-i ]in` pumni[orul lipit de zid [i de propriul lui pumn. S-a apropiat t\r\[, ]in\nd c`m`[u]a \n din]i, apoi se cocoa]` pe el, i se pare, frec\ndu-se mai mult dec\t era nevoie. L-a \ncol`cit cu picioarele, \i leag` o m\nec` de \ncheietur`, face un nod triplu, apoi i se urc` pe umeri, p\n` ajunge \n v\rful turnului. De-colo \[i leag` [i ea \ncheietura [i, g\f\ind, se las` \n`untru. Fred simte contragreutatea ei [i, u[or, se poate ridica [i el. Suprafa]a e suficient de rugoas` \nc\t s`-l poat` ]ine. Pe m`sur` ce el e mai sus, corpul feti]ei coboar`. – Nu-mi da drumul! Mi-e fric`! Într-adev`r, dac` la exterior mai po]i \ntrez`ri ceva, \n`untru e bezn`. – Balanseaz`-m`!… Te rog… Cu bra]ul \ntins la maxim, Fred \i \ndepline[te voia. O aude lovindu-se de pere]i, schimb` mi[carea, acela[i sunet \nfundat, un icnet, o bolboroseal`. Dar dac` nu se poate \nainte – [i nu se poate –, cum or s-o ia \napoi? Nu contene[te s`-[i spun` c` e un idiot. – Nu e… nu e… Trage c\t poate [i capul fetei se i]e[te din \ntuneric. O trage mai aproape. – Aici… [tiu c` e, nu e departe, spune ea [i ochii \i str`lucesc… Cu m\na liber` \l prinde de dup` g\t [i-[i lipe[te obr`jorul de-al lui. Mi-e cam fric`. Cred c` s\nt animale aici, sau g\ng`nii, sau ceva viu. S` nu-mi dai drumul. Ezit` pu]in, apoi \l ia de g\t cu am\ndou` m\inile [i se mai salt` pu]in. E ca o joac`. {i-a lipit fe]i[oara de fa]a lui, a \nchis ochii, \[i face curaj pe mute[te. Acum g\tul ei s-a lipit de g\tul lui. Se mai salt` pu]in. B`rbia i-a urcat p\n` \n dreptul ochilor. Apoi mai \ncearc` o dat`. Trage tare. {i-a pus s\ni[orii pe fa]a lui [i respir` repede. E prima ei \ncercare. Fred o \ndep`rteaz` u[or, ca [i cum n-ar fi \n]eles (refuz` chiar s` \n]eleag` a[a ceva). – Ai v`zut? Ce-ai v`zut? – Cred c`… cred c` aici e ie[irea. Dac` m` mai ]ii pu]in… feti]a se las` brusc \n jos. Trebuie doar

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

s` m` balansezi. Fred \[i ia rolul \n serios, de[i \n sinea lui e convins, tot mai convins c` asta-i o fund`tur`. Ca un r`spuns, balansul se opre[te undeva, \n interiorul construc]iei. – E o scar`! E o scar`! {tiam eu! Fred se t\r`[te spre locul din care vine vocea. – Se vede o lumin`! {tiam eu! chiuie feti]a. S\ntem salva]i! Fred nu vede nimic, dar cuvintele fetei str`lucesc. Se agit` \n \ntuneric. – Jos, jos de tot e ie[irea. Stai pu]in… Se dezleag`, apoi funia improvizat` at\rn` aiurea. – Hei! Ce naiba faci acolo? Nu v`d nimic! – E bine. A[teapt` pu]in! Se aud s`nd`lu]ele ei pe o scar` de metal, e un ecou clar, care nu poate \n[ela auzul. Plici, o m\n`, plici, o alt` m\n`, ea coboar`, talpa zdr`ng`ne tot mai jos. Chicote[te. – Fred! Lini[te. – Fred! De ce nu r`spunzi? – R`spund! {i eu cum cobor?

– Tu nu cobori. Te-am p`c`lit! R`m\i cu proastele tare dragi! Apoi e chiar t`cere, de parc` ar fi \nghi]it-o p`m\ntul. În loc s` strige, s` \njure, Fred \n]elege. Singura problem` e c`, de aici, de pe buza turnului, nu poate cobor\ f`r` ajutor. Trage c`m`[u]a-funie \n sus. Se uit` la ea f`r` nici o idee. A r`mas at\rnat. Ah, de-ar adormi, dac` s-ar putea trezi! Dar Fred [tie c` nici nu doarme, nici nu e \n alt` parte. Î[i pune capul pe zid [i \ncearc` s` r`m\n` calm. Se lipe[te cu tot corpul de turn [i-[i d` drumul \n jos. Încearc` s` men]in` priza superficial` cu unghiile, \mbr`]i[eaz` cu tot corpul suprafa]a aspr`. Alunec` \ncet, rugozitatea turnului \i sf\[ie pielea, mintea lui strig` „dobitocule, dobitocule“, iar \n jurul lui se \ntunec` de tot, pentru c` a \nchis ochii. A ajuns la baza clopotului [i nu se mai poate ]ine de nimic. Apoi se desprinde [i cade, la \nceput foarte \ncet. Viteza cre[te. Fred deschide ochii \n \ntuneric. (fragment din romanul Negru, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

■

De acela[i autor:

Abonamente la revista Dilemateca se contracteaz`: La sediul Adev`rul Holding, Pia]a Presei Libere nr. 1, Corp C, etaj 3, sector 1, Bucure[ti; Pl`tind contravaloarea abonamentului cu mandat po[tal sau ordin de plat`, pentru S.C. SATIRICON SRL, CUI 18006758 \n contul RO08BRDE445SV50236294450 RON, deschis la BRD, Sucursala Doroban]i Bucure[ti, expediind o copie dup` documentul de plat` [i adresa la care dori]i s` primi]i revista, prin fax: 021-40.75.467 sau la adresa: OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea „Talon de abonament Dilemateca“; ■ La oficiile po[tale din toat` ]ara; ■ La sucursalele Rodipet din toat` ]ara.

Pre]urile abonamentelor: 3 luni – 16,00 lei 6 luni – 31,00 lei 12 luni – 61,00 lei

Informa]ii despre abonamente: ■ telefon: 021-407.54.64, 021-407.54.65 ■ fax: 021-407.54.67 ■ e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Abonamentele achitate p\n` la data de 20 a lunii vor fi livrate \ncep\nd cu data de 1 a lunii urm`toare. Cititorii din str`in`tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucure[ti, telefon: (004021) 3187060, fax: (004021) 3187020, e-mail: export@rodipet.ro. Pre]ul [i datele bancare pentru abonamentele din str`in`tate se ob]in prin Rodipet, la numerele de mai sus.

100 PAGINI ● 5,50 LEI

ianuarie 2007

DILEMATECA Anul II ● nr. 8 ● ianuarie 2007

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI DOSAR

INTERVIU

Viciul lecturii

ANDREI PLE{U

FRAGMENTE

DILEMATECA

Florin Iaru Indigo