Issuu on Google+

DILEMATECA Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Quim Monz贸 DOSAR Adriana B`rbat Dana Dumitriu \n dosarele Securit`]ii POEMUL DIN IULIE Alexandru Mu[ina |n loc de postfa]` MERIDIANE Petre R`ileanu Spectacolul Cioran Lumini]a Marcu Antonio Mu帽oz Molina POVESTIREA LUNII Quim Monz贸 Gregor

Quim Monz贸

ANCHET~ Ce s` citim vara asta


n „Tony Soprano e mai subtil dec\t Shakespeare“, a spus de cur\nd Robert McKee, gurul american \n materie de scenarii [i un mare shakespearian, \n cadrul celebrului s`u seminar Story, care s-a ]inut la Cinema Balzac, \n Paris. „Un personaj e o contradic]ie. |n cazul lui Macbeth, ambi]ia distrug`toare se opune sentimentului de vinov`]ie. Spunem despre un personaj c` e complex dac` are cel pu]in trei contradic]ii. Tony Soprano e mai complex dec\t Macbeth. Am num`rat la el mai mult de 12 contradic]ii. |ntr-un serial TV, aceast` complexitate e necesar` dac` vrem ca un personaj s` se dezv`luie [i s` se schimbe pe parcursul a 99 de ore.“ Nu [tiu dac` are dreptate, dar demonstra]ia lui se ]ine. A. M. S. n Am b`tut Rhodosul \n sus [i-n jos, \n dreapta [i-n st\nga, am scotocit toate zonele neturistice din insul` [i n-am dat de nici o libr`rie sau vreo bibliotec`, \n afara venerabilei Castellania, cu garguiele ei \n form` de crocodil. La hotelul unde am locuit, \n schimb, pe m`su]a de la cap`tul lungilor coridoare de la fiecare etaj, existau adev`rate mini-biblioteci „de consum“, cu c`r]i \n german`, fiindc` majoritatea locatarilor erau nem]i. Oamenii veneau, \[i luau cartea, o citeau, o puneau dup` c\teva zile la loc. Ce utopie! S. S. n Pe la jum`tatea anilor ’90, mai multe edituri americane au refuzat, dup` citirea manuscrisului, s` publice o carte despre un t\n`r vr`jitor. Manuscrisul semnat de o anume Joanne Rowling nu a p`rut suficient de atractiv pentru a fi publicat. P\n` la urm`, J.K. Rowling a scris [i publicat mai multe volume din Aventurile lui Harry Potter, devenit, \n scurt timp, un personaj-cult. Autoarea [i editura au c\[tigat sute de milioane de dolari din v\nz`ri. Acum un an, mai multe edituri au refuzat manuscrisul unui roman poli]ist semnat de un anume Robert Galbraight. P\n` la urm`, cartea a ap`rut, fiind \nt\mpinat` cu cronici pozitive. Nu s-a v\ndut foarte bine – doar \n jur de 1.500 de exemplare, nimica toat` pentru pia]a de carte din SUA. Recent, Robert Galbraight a fost „deconspirat“ ca fiind J.K. Rowling. Edi-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

pagina 2

3,14TECA torii \[i freac` palmele de fericire. Din momentul \n care au anun]at asta, cartea a urcat – [i-a r`mas – pe locul 1 \n topul v\nz`rilor. De unde se vede c` destinul unei c`r]i e determinat \n mare parte de numele autorului. M. M. n Mircea C`rt`rescu, \ntr-un interviu recent acordat revistei 22: „Exist` \n lume, azi, aproximativ un milion de scriitori. Unul din 7.000 de oameni scrie c`r]i de literatur`. Din ace[ti un milion, exist` vreo 50 de nume familiare tuturor. Pentru fiecare dintre marii autori cunoscu]i de toat` lumea exist` deci c\te 20.000 de scriitori necunoscu]i publicului larg. Iat` care e dimensiunea notoriet`]ii interna]ionale \n literatur`! Numai v\rfurile v\rfurilor acced la ea, numai o minoritate de 1 la 20.000. C\t de bun trebuie s` fii, deci, ca s` r`zba]i la v\rf, \ntre primii 50, c\nd vii dintr-o cultur` mic`, o limb` f`r` circula]ie, o ]ar` cu o reputa]ie proast` [i c\nd ai nevoie de traduceri [i de sus]inere logistic`? O victorie e dac` reu[e[ti s` convingi pe cineva s`-]i citeasc` o carte“. M. C. n Regi, r`zboaie [i cocote, de Christoph Schulte-Richtering (Baroque Books & Arts, 2013), se deschide cu capitolul „Nero. Porcul troian“. Portretul f`cut aici imperator-ului con]ine, printre altele, [i dou` preciz`ri ]in\nd de un soi de istorie a „coloanelor oficiale“ \n Antichitate. Iat` pasajul: „Nero… un mare smintit! Educat de un dansator sirian [i de un frizer grec. Mirosea oribil, era rotofei [i plin de pete [i cutreiera ]an]o[ prin tot palatul, descul], cu picioarele sale sfrijite. Nu purta niciodat` aceea[i hain` de dou` ori, mergea la pescuit cu plase din aur – iar c\nd pleca de acas`, ordona s` fie \nso]it de cinci sute de tr`suri. Aproape plicticos, dac` ne g\ndim c` unul din cei care i-au urmat, \mp`ratul transsexual Elagabal, nu pornea la drum f`r` o mie de cale[ti – iar cea \n care c`l`torea el \nsu[i era tras` de femei goale“. Oare la cine era girofarul? C. C. n |n India, singurul stat care mai folosea serviciul de telegraf, pe 14 iulie a fost scris` [i trimis` ultima telegram` din lume. „Celor mai iubi]i bunici din lume. |n m\ini ]ine]i ultima telegram`. Sayonara.“ S. G. n Susan Sontag, autoportret (\nsemnare din jurnal, 20 august 1964): „|nalt`; hipotensiv`; are nevoie de mult somn; poft` subit` de zah`r pur (dar nu-i plac deserturile – nu au o concentra]ie suficient de ridicat`); intoleran]` la lichior; fum`toare \nr`it`; tendin]` spre anemie; poft` de proteine; astm; migrene; un stomac foarte bun – f`r` arsuri, f`r` constipa]ii etc.; crampe menstruale neglijabile; o obose[te repede statul \n picioare; \i place \n`l]imea; \i place s` vad` oameni deforma]i (voyeurist`); \[i roade unghiile; scr\[ne[te din din]i; miopie, astigmatism; friguroas` (foarte sensibil` la frig, \i plac verile toride); nu prea sensibil` la zgomot (grad ridicat de concentrare auditiv` selectiv`)“. L. V.

n Spre delectare, un voiaj lejer \n lumea vechiului circ. Mai \nt\i, c\teva personaje: Neptuna, Regina M`rii; Handy-Bandy & Nadia-Nadyr; Madame Yucca, Femeia Hercule; Marinelli Dislocatul; Fostell & Emmett, Cei Mai Mari Arti[ti Muzicali din America; Fra]ii Shaps, Savatofoni[ti; Napoli, Samsonul Modern; Elma Von-Lynd, Singura Fat` cu 3 Picioare Vie; Delmonico, Celebrul Dresor Negru; Achille, Omul Tun; Necroman]ii Unguri Bellag & Aouda; Miss Paula, Femeia Amfibie |mbl\nzitoare de Crocodili & {erpi; Zazel, Proiectilul Uman; Alexander Patty, Omul care Merge pe Cap; Miss Simona, Regina Terpsichorean` a Reptilelor; Lellia, Bustul Viu; Fra]ii Bellonini, Hotento]i cu Ochiul Alb; Femeia Homar; Nouma-Hawa, Cea Dint\i |mbl\nzitoare a Lumii; Jack de Fier; Miss Realta Boisset, Veritabila Femeie Mitralier` a Circului Barnum din New York; Bargeon, Iluzionist & Anti-Spiritualist; Miss Adelina, Antonio & Leopold, Conthurguri[ti Bazileeni; C`pitanul Costentenus, Tatuat la Ordinul lui Yakoob-Beg, Conduc`torul T`tarilor, cu Dou` Milioane de |n]ep`turi [i 325 de Figuri de Animale. Apoi, c\teva numere & atrac]ii: „Carl Abs Ridic` un Cal de 600 de Kilograme“; Fra]ii Fredey – Excentricitate \n Ulei; „Mademoiselle Karma, \ntr-un Gra]ios Potpuriu Gimnastic“; Nahad Ben Bakdar [i Marguerite Nahad – Transmiterea G\ndului la Distan]` & f`r` Contact; Ettgar Sallmito – Diversiunea lui Mephisto pe Limba Lunii; Loramus – Magie Roz [i Neagr`; William Hanlon – Rota]ia Zampillae sau Trapezul Zbur`tor; „Ultimul Mister al Doctorului Lynn – Unde e Corpul?“; „Noua Minune a lui Kellar – Flyto sau Prin]esa Karnak“; „Ultimul Mister al lui Kellar – Autodecapitare“; Asocia]ia Zoologic` European` – Calliope! Minunatul Operonicon sau Carul cu Aburi al Muzelor; Albard – Execu]ie Textual`; „Trupa Luppu, Celebri Arti[ti Români, pe Cinci Bare Fixe \n Aer“; „Mildred & Rouclere, \n Psihonotism“; „Diaphanorama Profesorului Rodgison“; „O Inova]ie \n Aerialism – Trapezul Zbur`tor al Surorilor Vortex“; „Lu Lu, Artistul Zbur`tor, Zbur\nd ca o S`geat` Nubivagian` prin Tot Pavilionul Mamut“; „Herr Granada & Alma Fedora, cu Inven]ia lor, F\nt\na Pirotehnic` Rotitoare“; Familia Kremo – Excentricit`]i pe Picioroange; „Mademoiselle Pétrescu, Minunea Secolului XIX, Danseaz` \n M\ini Valsuri, Polci, Mazurci“; „Seratele Cameleoniene ale Dlui Linski. Dou`zeci de Experien]e Noi [i Mai Multe Piese Mecanice“; „Perlele Lichide, Marea Apoteoz` Final`, Reglat` de Inginerul Marvel“. {i, \n \ncheiere, un anun]: „Ast`zi, 10 august 1828, / cu permisiunea Dlui Primar al acestui Ora[, / Signor Castelli, / |nt\iul Prestidigitator al celor dou` Emisfere, / va M\nca / un Om de Viu“. D. S.

n


Quim Monzó

(1996), reunite \n 1999 \n volumul Vuitantasis contes (Optzeci [i [ase de povestiri) [i, mai recent, \n El millor dels mons (Cea mai bun` dintre lumi, 2001), Tres Nadals (Trei Cr`ciunuri, 2003) [i Mil cretins (O mie de cretini, 2007), literatura sa a evoluat spre o epurare a elementelor superflue, at\t \n ceea ce prive[te fic]iunea, c\t [i felul de a o construi: cu o logic` riguroas`, refuz\nd orice psihologie, \ntr-un stil esen]ializat, cu o fraz` perfect`, din care nu lipse[te nimic [i \n care nimic nu e \n plus, cu un ritm surprinz`tor, cu un umor subtil, mai degrab` nelini[titor dec\t amuzant. Quim Monzó a ales s` scrie \n limba catalan`, limba sa, \ntr-un moment \n care aceasta nu era nici \nv`]at` la [coal`, nici folosit` \n publica]ii. Explica]ia pe care el \nsu[i o ofer` este c`, tr`ind \ntr-o lume \n care se vorbea \n catalan`, „a descrie acea lume \ntr-o alt` limb` nu avea logic`.“ Povestirea „Gregor“ face parte din volumul Guadalajara. Aparent f`r` nici o leg`tur` cu temele celor 14 povestiri, titlul este dat de c\ntecul mexican „Guadalajara“, situat ca „pist` sonor` a tuturor povestirilor, ca un fir ro[u aproape invizibil care coase paginile c`r]ii [i se instaleaz` ca un contrapunct inevitabil, ca o cheie ironic` [i uneori crud` a \nt\mpl`rilor povestite“ (Jordi Gàlvez, Revues d’Études Catalanes). Scriitorul \nsu[i afirm`: „S\nt paisprezece nara]iuni \n care sun`, la un moment dat, c\ntecul «Guadalajara», ce se repet` ca o obsesie“, iar

Imma Merino \i remarc` semnifica]ia structural`: „...c\ntecul mexican este firul ne\ndoios invizibil [...] care leag` foarte subtil [...] cele paisprezece povestiri reunite \n cartea lui Quim Monzó. At\t de subtil \nc\t s-a convertit practic \ntr-un joc privat, netransferabil.“ |n „Gregor“, este c\ntecul pe care g\ndacul transformat \n copil \l aude la radio [i ale c`rui versuri s\nt redate \n povestire. Monzó vine dintr-un loc a c`rui s`rb`toare tradi]ional` – Sant Jordi (Sf\ntul Gheorghe), pe 23 aprilie, devenit`, \n timpuri moderne, mai mult sau mai pu]in ignorata Zi Mondial` a C`r]ii – este prin excelen]` una a literaturii, am putea spune, de vreme ce obiceiul este acela de a d`rui fiin]elor dragi un trandafir [i o carte. |n Guadalajara, autorul catalan ne ofer` paisprezece (re)povestiri care s\nt tot at\tea relecturi, rescrieri ale unor mituri culturale [i literare europene, de la calul troian la Robin Hood sau Metamorfoza lui Kafka. Le recreeaz`, deturn\ndu-le, r`sturn\nd-le, duc\ndu-le p\n` la cap`t... „Nu distrug miturile“, spune el \ntr-un alt interviu. „Aceste povestiri s\nt f`cute pentru a continua s` le scriem. Obosisem s` tot aud mitul lui Robin Hood care sare \n ajutorul s`racilor. Am vrut, prin urmare, s` \ntind logica p\n` la cap`t. Astfel, din realist`, o poveste devine fantastic`. Nu m` g\ndesc s` minez societatea min\ndu-i miturile. Dimpotriv`: o cultur` care permite s`-i traveste[ti textele fundamentale [i s` te joci cu ele e mare. Miturile au fost rescrise de mii de ori; asta le-a dat for]`.“ Manel Ollé observ` c` „Povestirile lui Quim Monzó [...] nu opereaz` cu date biografice, nici genera]ionale, nici sociologice, nici urbane, nici rurale: lucreaz` cu limbajul, cu fic]iunile, cu iluziile, cu tiparele [i imaginile \mp`rt`[ite cu cititorii. [...] ceea ce face Quim Monzó nu este fic]iune, ci metafic]iune, fic]iune despre fic]iune.“ Scriitorul catalan vorbe[te despre lectur` ca despre o ac]iune: „A citi bine \nseamn` s`-i r`spunzi textului, s` fii r`spunz`tor fa]` de text – atitudine \n care r`spunsul [i responsabilitatea s\nt elemente cruciale. A citi bine \nseamn` s` te angajezi \ntr-o rela]ie de reciprocitate r`spunz`toare cu cartea citit`, \nseamn` s` te lansezi \ntr-un schimb total. [...] A citi bine \nseamn` s` fii citit de ceea ce cite[ti.“ „Gregor“ al lui Monzó nu este pur [i

pagina 3

Quim Monzó (n`scut la Barcelona \n 1952) este unul dintre cei mai solizi reprezentan]i ai prozei catalane contemporane [i totodat` cel care se bucur` de cea mai mare recunoa[tere. M`rturie stau sutele de mii de exemplare v\ndute din c`r]ile lui, premiile, traducerile \n nu mai pu]in de optsprezece limbi. Dac` ideea de genera]ie nu i-ar displ`cea profund – „|n ziua \n care am fost citat ca f`c\nd parte dintr-o genera]ie, am avut impresia c` am fost arestat de poli]ie“, spune el \ntr-un interviu –, am fi tenta]i s`-l consider`m, a[a cum l-a recunoscut critica na]ional` [i interna]ional`, drept lider al genera]iei literare catalane postfranchiste. Prozator de excep]ie, are o activitate creativ` ce dep`[e[te \ns` grani]ele literaturii. A fost grafician, iar mai apoi corespondent de pres`. |n aceast` calitate, \n decembrie 1989 – ianuarie 1990, a ajuns la Bucure[ti, de unde a trimis reportaje pentru ziarul Diari de Barcelona. Acestea, \mpreun` cu alte articole, au fost reunite, \n 1991, \n culegerea Hotel Intercontinental, apoi, al`turi de crea]ia sa jurnalistic` ulterioar`, \n volumul lansat simultan \n catalan` [i spaniol` – Catorze ciutats comptant-hi Brooklyn/Catorce ciudades contando Brooklyn (Paisprezece ora[e, cu Brooklyn). A continuat s` scrie articole de opinie (\n prezent, pentru La Vanguardia), incluse \n volume precum No plantaré cap arbre (N-am s` plantez nici un copac, 1994), Tot és mentida (Totul e o minciun`, 2000), Esplendor i glòria de la Internacional Pananates (Splendoarea [i gloria Interna]ionalei Pananates, 2010). A f`cut emisiuni de radio [i televiziune, a semnat scenarii de film, particip\nd, de pild`, la scrierea dialogurilor filmului Jamón, Jamón, al lui Bigas Luna. A tradus din Truman Capote, J.D. Salinger, Thomas Hardy, Ernest Hemingway, John Barth, Arthur Miller, \ntre al]ii. Debuteaz` \n literatur` \n 1976, cu romanul L’udol del griso al caire de les clavegueres, urmat de Benzina (1983), dar „fenomenul Monzó“ ia na[tere \n 1989, c\nd \[i public` al treilea roman – La magnitud de la tragèdia (Amploarea tragediei). |n volumele de povestiri, de la Uf, va dir ell (Uf, a zis el, 1978), la Olivetti, Moulinex, Chaffoteaux et Maury (1980), L’illa de Maians (Insula Maians, 1986), El perquè de tot plegat (De ce toate astea, 1993) p\n` la Guadalajara

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

„Pove[tile bune au r`d`cini ce trec dincolo de noi [i de vremuri“

DILEMATECA

INTERVIU


pagina 4

INTERVIU simplu Metamorfoza invers, este „povestea unui personaj oarecare ce n-a fost atins de minunata nefericire de a fi creator“ – remarc` Jordi Gàlvez –, ci de golul existen]ei umane. Astfel, Quim Monzó dialogheaz` cu Franz Kafka, \i remodeleaz` textul \n acest schimb reciproc [i continuu dintre lectur` [i scriere, f`urind, astfel, o bijuterie a literaturii catalane.

*

*

|n povestirea „Gregor“, dar [i \n altele din volumul Guadalajara, relua]i [i recrea]i c\teva din marile mituri literare [i culturale occidentale, pove[ti cunoscute de toat` lumea (Robin Hood, Troia etc.), \ntr-o manier` foarte personal`, \ntruc\tva a[a cum a f`cut poetul român Marin Sorescu cu personaje istorice sau literare, \n poemele sale – cu o tu[` de ironie [i de surpriz`, ba chiar de iluzionism: trece]i de la paradoxul istoric la comicul absurd, pentru a ajunge la o lectur` emo]ionant`, semnificativ` pentru stilul dumneavoastr` inconfundabil. De unde aceast` voin]` de a le rescrie? Pove[tile bune – tradi]ionale, cum e cazul lui Robin Hood, sau concepute de un autor, cum este Metamorfoza lui Kafka – d`inuie [i d`inuie de-a lungul timpului, fiindc` au r`d`cini ce trec dincolo de noi [i de vremuri. Aceste pove[ti at\t de bogate permit s` fie scrise \ntr-o sut` de feluri diferite [i fiecare din aceste versiuni le \mbog`]e[te pe celelalte. |n cazul Troiei, eram s`tul s` ascult, de mic copil, c` troienii g`siser` pe plaj` un cal din lemn, p`r`sit de ahei. N-am crezut niciodat` asta. E cu neputin]` ca ni[te fiin]e umane cu un dram de inteligen]` s` introduc` \n cetatea fortificat` un cal l`sat de du[man. Ar fi trebuit s`-i dea foc imediat! Cazul lui Robin Hood e asem`n`tor: „s` furi de la boga]i ca s` le dai s`racilor“ mi

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

*

se pare o idee care, dac` urm`m logica, se transform` \ntr-o nesf\r[it` mi[care circular`.

\ncercat ca acel discurs s` nu fac` nici o persoan` din public s` sfor`ie dup` doar cinci minute, cum se \nt\mpl` de obicei.

Contactul dumneavoastr` cu România dateaz` din anul 1989, c\nd ziarul Diari de Barcelona v-a trimis s` relata]i despre c`derea regimurilor din Cehoslovacia [i România. La Bucure[ti, ziari[tii au fost caza]i la Hotelul Intercontinental, nume care a dat titlul unui volum de articole-povestiri publicate \ntre 1990 [i 1991. Prima povestire, singura localizat` \n România, e intitulat`: „Facultatea de [tiin]e ale informa]iei“, un titlu foarte \ndr`zne] [i insidios, evoc\nd sistemul român de informa]ii. Luciditatea dvs. asupra faptelor are de-a face cu experien]a reporterului (care le lipse[te altora)? Mai mult: aceast` luciditate e cea care v` provoac` s` r`sturna]i miturile? Eu, lucid? Nicidecum. |n povestirea de la Hotelul Intercontinental din Bucure[ti descriu exact una din acele zile, cu Ceau[escu care tocmai murise, cu str`zile pline de z`pad` [i cu ziari[tii \n hotel, st\nd pe sofale [i ie[ind pe strad` c\t mai pu]in posibil. Nu e o critic` a sistemului român de informa]ii, cred. Mai degrab` a obr`zniciei [i lenei trimi[ilor de la ziarele [i televiziunile lumii.

A fost pentru prima oar` c\nd Frankfurt-ul a invitat o cultur` care nu reprezint` un stat propriu. S-a \mbun`t`]it prezen]a literaturii catalane \n panorama european`, dup` acel eveniment? S-ar \mbun`t`]i mai mult \ntr-un posibil stat catalan? Poate c` da, s-a \mbun`t`]it pu]in. Cu un stat catalan s-ar \mbun`t`]i mai mult, desigur. Problema, \n Catalonia, este c` se cite[te tot mai pu]in` literatur`, cu excep]ia celor c\]iva, pe care-i po]i num`ra pe degete, care s\nt autentici devoratori de c`r]i. |n general, oamenii cump`r` cartea care trebuie cump`rat` \n acel an de Sant Jordi (Sf\ntul Gheorghe) [i o las` pe un raft – sau pe m`su]a din sufragerie, ca s` dea bine –, [i nici m`car nu o citesc.

|n anul 2007, a]i primit mandat de a scrie [i ]ine discursul inaugural la T\rgul de Carte de la Frankfurt, la care invitata de onoare a fost cultura catalan`. A]i acceptat [i, cu aceast` ocazie, a]i pl`smuit o aplaudat` alocu]iune \n form` de povestire, complet diferit` de discursurile tradi]ionale. |nseamn` c` oamenilor le plac pove[tile, c` puterea lor de convingere este mai mare dec\t cea a unei expuneri conven]ionale? Sau, \n cazul dvs., „vina“ o are ironia care face ca mesajele s` aib` at\ta impact? Discursurile litera]ilor la un eveniment literar s\nt, \n general, adormitoare. Eu am

Barcelona v-a dedicat, din decembrie 2009 p\n` la sf\r[itul lui aprilie 2010, o expozi]ie vizitat` de aproximativ 50.000 de persoane (o medie de mai bine de 500 pe zi), una din pu]inele expozi]ii dedicate unui scriitor \n via]` – titlul fiind tocmai Monzó –, care recuno[tea, totodat`, consacrarea dvs. \n spa]iul literar interna]ional. Ce \nseamn` s` fii unul dintre cei mai tradu[i autori ai literaturii catalane? Nu [tiu. S` fii tradus e bine, pentru c` po]i fi citit de oameni care nu \n]eleg limba \n care scrii [i asta creeaz` leg`turi \ntre noi to]i. Proza nord-american` are o problem` tocmai fiindc` traduce foarte pu]in din alte limbi ale lumii [i asta face ca, \n afar` de scriitorii care se descurc` s` citeasc` versiuni originale din literatura universal`, mul]i s` tr`iasc` \ntr-o anume endogamie literar`. |n prezent, scrie]i un editorial \n fiecare zi pentru un alt ziar, La Vanguardia. {i pe Twitter ave]i peste 120.000 de followers. Se schimb` concep]ia despre ce \nseamn` s` fii scriitor? Cum afecteaz` acest lucru literatura? Scrisul \n pres` – editoriale, pe jum`tate articol de opinie, pe jum`tate povestire, cum fac eu – a fost dintotdeauna un mod de a face literatur`. Sute de scriitori [i-au publicat mai \nt\i scrierile – articole, reportaje, capitole de roman... – \ntr-un ziar [i, dup` o vreme, \n form` de carte. Twitter-ul este altceva. Pe mine m` relaxeaz` dup` o zi \ntreag` de scris. M` joc, m` distrez, e ca [i cum a[ fi la bar, povestind cu prieteni [i cu neprieteni. Dac` intra]i, o s` vede]i c` aici nu fac pe „scriitorul“, nici nu ]in mari predici morale sau politice. Pur [i simplu, m` joc. |mi petrec astfel c\teva clipe, c\t beau un pahar de whisky \nainte de culcare. au consemnat

Diana Mo]oc [i Xavier Montoliu Pauli

n


Quim Monz贸

Gregor

pagina 5

ajunge pe burt`, mi[c`rile i-ar fi mai u[oare, de[i cu numai patru extremit`]i ([iat\t de pu]in sprintene) nu [tia cum ar fi izbutit s` se deplaseze. Din fericire, nu auzea nici un zgomot care s`-l fac` s` cread` c` s\nt oameni \n cas`. |nc`perea avea o u[` [i-o fereastr`. Auzea cum cad pic`turile de ploaie pe pervazul de tabl` de la fereastr`. {ov`i dac` s` mearg` mai \nt\i la u[` ori la fereastr` [i se hot`r\ \n cele din urm` s-o ia spre fereastr`, \ntruc\t de-acolo o s` vad` unde anume se afl`, chiar dac` nu [tia foarte bine la ce i-ar folosi s` vad` unde anume se afl`. Cu toat` for]a pe care-o avea, \ncerc` s` se r`suceasc`. For]` avea, dar era limpede c` nu [tia cum s-o st`p\neasc` [i fiecare din mi[c`rile lui era dezordonat` [i incoerent`, f`r` leg`tur` cu celelalte. C\nd o s`-nve]e s`-[i foloseasc` extremit`]ile, lucrurile se vor ameliora \ntr-at\t, \nc\t o s` poat` s` plece cu-ai lui. Deodat` \[i d`du seama c` g\nde[te, iar acea eviden]` \l f`cu s` se-ntrebe dac` [i-nainte g\ndea. El ar fi spus c` da, dar comparat` cu g\ndirea de-acum, cea dinainte era foarte slab`. Dup` multe \ncerc`ri, izbuti s`-[i treac` bra]ul drept peste trunchi; \n felul acesta \[i l`s` greutatea pe partea st\ng` [i, cu un ultim efort, \[i \ntoarse corpul, care c`zu greoi cu fa]a-n jos. Familia se gr`bi s` se dea la o parte; r`maser` to]i pironi]i ceva mai departe, de team` c`, dac` mai face o mi[care brusc`, \i strive[te. |i fu mil` de ei, \[i puse obrazul st\ng pe pardoseal` [i r`mase ne-

mi[cat. Cei din familie se-apropiar` la c\]iva milimetri de ochii lui. Le vedea antenele cum se mi[c`, mandibulele str\nse \ntr-o grimas` de descump`nire. I se f`cu team` c-o s`-i piard`. {i dac`-l respingeau? De parc-ar fi auzit ce g\ndea, mama-i m\ng\ie genele cu antenele. E limpede, se g\ndi el, e partea din mine care i s-o fi p`r\nd c` le seam`n` cel mai mult. Impresionat (o lacrim` \i alunec` pe obraz, form\nd o balt` \n jurul picioarelor surorii lui), vru s` r`spund` m\ng\ierii, \ncerc` s`-[i mi[te bra]ul drept, \l ridic` [i, incapabil s`-l controleze odat` ridicat, \l l`s` s` cad` greoi, ceea ce provoc` o debandad` a membrilor familiei, care c`utar` ap`rare \n spatele unui vas cu balsam de rufe. Tat`l \[i scoase capul, cu precau]ie. Sigur \n]elegeau c` nu voia s` le fac` nici un r`u [i \n]elegeau [i c` toate acele mi[c`ri periculoase erau rezultatul ne\ndem\n`rii \n a-[i st`p\ni corpul monstruos. Avu confirmarea c\nd se-apropiar` din nou de el. Ce mici \i vedea! Mici [i (\l durea s` accepte) \ndep`rta]i, de parc` vie]ile lor ar fi pe punctul de-a se bifurca \ntr-un mod ireversibil. Ar fi vrut s` le spun` s` nu-l p`r`seasc`, s` nu plece p\n` nu va putea s`-i \nso]easc`, dar nu [tia cum s` fac`. Ar fi vrut s` le poat` m\ng\ia antenele f`r` ca atingerea lui s`-i fac` buc`]i, dar, cum se v`zuse, mi[c`rile-i ne\ndem\natice implicau un risc evident. Pe burt`, se urni spre fereastr`. |ncet\ncet, ajut\ndu-se cu extremit`]ile, se t\r\ prin \nc`pere (familia r`m`sese la p\nd`) p\n` la fereastr`. Fereastra \ns` era foarte sus [i nu [tia cum s` se ca]`re p\n` la ea. I se f`cu dor de corpul lui dinainte, mic, agil, tare [i plin de picioru[e, care i-ar fi permis s` se deplaseze cu u[urin]` [i repeziciune, [i-i mai alunec` o lacrim`, de data asta de neputin]`. Pe m`sur` ce treceau minutele, \nv`]a s`-[i mi[te extremit`]ile, s` le coordoneze, s` aplice fiec`rui bra] for]a potrivit`. |nv`]a s`-[i mi[te degetele [i se prinse cu ele de pervazul ferestrei. Peste c\teva sferturi de ceas reu[i, \n sf\r[it, s`-[i ridice trunchiul. I se p`ru un triumf. Acum sta cu picioarele \ndoite [i cu um`rul st\ng rezemat de peretele de sub fereastr`. Familia \l privea dintr-un col], c-un amestec de admira]ie [i panic`. Se puse \n cele din urm`-n genunchi [i, cu m\inile pe pervaz, s` nu cad`, se uit` pe fereastr`. Pe partea cealalt` a str`zii se contura limpede un cadru din cl`direa din fa]`, foarte lung`, \ntunecat`, cu ferestre simetrice care t`iau monotonia fa]adei. Ploua

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

C\nd, \ntr-o diminea]`, g\ndacul ie[i din starea de nimf`, se pomeni transformat \ntr-un b`iat gras. Z`cea \ntins pe spatele surprinz`tor de moale [i neprotejat [i, dac`-[i ridica pu]in capul, \[i vedea burta, palid` [i umflat`. Nenum`ratele-i extremit`]i se reduseser` drastic [i pu]inele pe care le sim]ea (patru, avea s` numere mai t\rziu) erau dureros de c`rnoase [i-at\t de groase [i grele, \nc\t i se p`rea cu neputin]` s` le mi[te. Ce i se-nt\mplase? |nc`perea i se p`rea acum extrem de mic` [i mai pu]in intens mirosul de mucegai pe care-l sim]ea \nainte. Pe perete erau suporturi de ag`]at m`tura [i mopul. |ntr-un col], dou` g`le]i. Pe un alt perete, un raft cu pungi, cutii, borcane, un aspirator [i, rezemat`, sc\ndura de c`lcat. Ce mici i se p`reau acum toate acele lucruri pe care, \nainte, aproape c` nu le putea cuprinde \n totalitate. |[i cl`tin` capul. |ncerc` s` se r`suceasc` spre dreapta, dar corpul acela uria[ at\rna prea greu, [i nu reu[ea. Mai \ncerc` o dat`; [i \nc-o dat`. P\n` la urm`, fu nevoit s` se odihneasc`, istovit. Deschise din nou ochii, ner`bd`tor. {i familia lui? |ntoarse capul spre st\nga [i-i v`zu, la o distan]` nedefinit`, nemi[ca]i, privindu-l cu team`, \nsp`im\nta]i. |i p`rea r`u c` le e fric`: dac-ar fi putut, le-ar fi cerut iertare pentru spaima prin care-i f`cea s` treac`. Fiecare nou` str`danie de-a se urni spre ei era grotesc`. Varianta t\r\tului pe spate i se p`rea deosebit de grea. Instinctul \i spunea c`, poate, dac` s-ar r`suci p\n-ar

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII


\nc`, acum \ns` cu pic`turi mari, u[or de distins una de alta, [i pe p`m\nt ajungeau tot desp`r]ite. C-o ultim` sfor]are izbuti s` se ridice [i s` stea drept. Verticalitatea \l uluia [i-l incomoda. Se sim]i ame]it, fu nevoit s` se sprijine de perete s` nu cad`, i se \nmuiar` cur\nd picioarele [i se l`s` u[or \n jos p\n` ajunse din nou \n genunchi. |naint` \n genunchi spre u[`. Era \ntredeschis`. Ca s-o deschid`, o pocni cu bra]ul, cu-at\ta putere (\i era greu s` calculeze de c\t` anume era nevoie pentru fiecare gest), \nc\t o d`du de perete, se izbi [i aproape c` se \nchise din nou. Repet` gestul, de data asta nu at\t de brusc. Reu[ind s` deschid` u[a, ie[i, tot \n genunchi, pe coridor. Or fi fost oameni, \n vreun col] al casei? Acum \ns` (presupuse), dac` \nt\lnea vreunul, n-aveau s`-i fac` nici un r`u: ar`ta ca ei. Ideea \l fascin`. Nu mai trebuia s` fug` de team` s` nu-l striveasc`! Era cel dint\i aspect pozitiv al acelei transform`ri. Doar o hib` vedea: or s` vrea s`-i vorbeasc` [i n-o s` [tie cum s` le r`spund`. Pe coridor, ajut\ndu-se cu ambele bra]e, se ridic` din nou \n picioare. De data asta nu mai era at\t de ame]it. |ncet (acum picioarele \i sus]ineau mai bine greutatea), \ncepu s` umble pe coridor, cu tot mai mult` dezinvoltur`. La cap`tul coridorului era o u[`. O deschise. Era baia. Toaleta, bideul, cada, dou` chiuvete [i, deasupra lor, o oglind`. Nu se v`zuse niciodat`, dar [tiu imediat c` e el, gol, gras [i moale. Dup` \n`l]imea la care \i ajungea chipul \n oglind`, deduse c` nu era adult. Era un copil? Un adolescent? Imaginea lui, nud, \l descump`nea, nu-n]elegea de ce, fiindc` nu-l deranjase niciodat` s` umble

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

pagina 6

POVESTIREA LUNII gol. Erau de vin` diformitatea corpului s`u, kilogramele-acelea de carne [i chipul buc`lat, cu acnee? Cine era? Ce f`cea? Umbl` prin cas`, tot mai sigur pe el. Deschise \nc`perea de l\ng` baie. L\ng` pat erau ni[te patine. Iar pere]ii, plini de fanioane. Mai erau un birou, caiete, c`r]i. {i-un raft cu benzi desenate, o minge de fotbal [i fotografii. O fotografie cu el (se recunoscu imediat, a[a cum se v`zuse \n baie: gras, cu acnee [i-mbr`cat \n echipament de fotbal de sal`, de culoare albastr`, c-o dung` alb` pe fiecare m\nec`). |n dulap g`si haine. C`ut` chilo]i, un maiou, un tricou, ni[te pantaloni de trening, ciorapi, adida[i. Se \mbr`c`. La u[a apartamentului, se uit` prin vizor. Afar` era palierul, cu \nc` trei u[i de apartament. Se \ntoarse-n sufragerie, \[i trecu degetul peste cotoarele celor c\teva c`r]i aflate pe rafturi. M\ng\ie o vaz` de por]elan. Ap`s` pe butonul radioului. Muzica era strident`, iar cuvintele-i erau de ne\n]eles: ...colomitos inolvidables, inolvidables como las tardes en que la lluvia desde la loma no nos dejaba ir a Zapooopan...* Ap`s` din nou pe buton. Lini[te. Se a[ez` pe canapea. Lu` telecomanda. Porni televizorul. Schimb` canalele, intensific` culorile p\n` la limit`, d`du volumul la maxim. |l d`du apoi la minim. Era u[or. Pe canapea era o carte deschis`. O lu`, convins c` n-o s` \n]eleag` nimic, dar, cum \[i arunc` ochii, citi f`r` prea multe probleme: „M-am mutat. |nainte locuiam la hotelul Duke, col] cu Pia]a Washington. Familia mea tr`ise acolo

de genera]ii \ntregi, iar c\nd spun genera]ii, vreau s` spun cel pu]in dou` sute ori trei sute de genera]ii.“ O \nchise [i, tocmai c\nd o punea la loc, \[i aminti c` o g`sise deschis`, nu \nchis`. O lu` din nou [i, \n timp ce c`uta pagina la care fusese deschis`, auzi zgomot de chei \n broasca u[ii. Erau un b`rbat [i-o femeie, ei evident adul]i. B`rbatul spuse: „Bun`.“ Femeia se-apropie de el, \l s`rut` pe obraz, \l privi de sus p\n` jos [i-l \ntreb`: „Cum de ]i-ai luat pantalonii pe dos?“ El se uit` la pantalonii de trening. Cum s` fi [tiut c` erau pe dos? D`du din umeri. „}i-ai f`cut temele?“, \ntreb` b`rbatul. Oh, nu, teme! |[i imagin` (de parc` [i-ar fi amintit) un trecut \n care nu erau nici teme, nici pantaloni pe dos. „Gr`be[te-te!“ Din nou femeia. Se ridic` f`r` chef. |nainte de-a merge \n camer` s` [i le fac`, trecu prin buc`t`rie, deschise frigiderul, scoase o cutie de Pepsi light [i, lupt\ndu-se s-o deschid` (era ne\ndem\natic \nc`), v`rs` jum`tate din ea pe jos. |nainte s`-l certe, se repezi-n debara [i, \n timp ce lua din cui mopul, v`zu, lipi]i de perete, trei g\ndaci care, dup` o clip` de \ncremenire, \ncercar` s` fug`. Vizibil enervat, \i c`lc` cu piciorul drept [i ap`s` p\n` observ` c`-s strivi]i. traducere din limba catalan` de

Diana Mo]oc * În spaniol` în text: „...porumbei de neuitat, / de neuitat ca serile / în care ploaia de pe deal / nu ne l`sa s` mergem la Zapooopan...“ (N.t.)

n


Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Adriana B`rbat este redactor-[ef al revistei Corpul T din Bra[ov [i doctorand` la Universitatea „Transilvania“ din Bra[ov, Facultatea de Litere. Cea mai recent` carte publicat`: romanul Talk show (2004).

DILEMATECA

DOSAR

Adriana B`rbat

Dana Dumitriu \n dosarele Securit`]ii „Creatoare a unui volum imens de documente, Securitatea a modelat dup` chipul [i asem`narea sa realitatea societ`]ii române[ti.“i

Griul comunist Multitudinea de informatori/„surse“ – dar [i de c`pitani sau maiori care \[i pun semn`tura pe documente, dau indica]ii \n scris sau s\nt nemul]umi]i de modul \n care se face urm`rireaiv – distorsioneaz`, fiecare \n felul s`u, pe omul, femeia, scriitoarea, cet`]eanul Dana Dumitriu. Informatorii nu aveau interesul s` fie obiectivi (trebuiau doar s` \[i fac` treaba), iar cei tra[i de limb` \n privin]a ei – sau pu[i s` scrie despre ea – fie

o prezentau la modul naiv, fie tem`tori, \ncerc\nd s` \[i m`soare fiecare cuv\nt [i astfel s` o protejeze, ori pur [i simplu s` se ascund` \n spatele cuvintelor ori s` \mproa[te cu noroi. |ntr-un articol intitulat „Adev`r [i fic]iune \n documentele Securit`]ii“v, Florian Banu identific` resorturile [i mobilul care „au stat la baza distorsion`rii adev`rului [i au dus la consemnarea, voit sau nu, deformat` a unor ac]iuni, evenimente, tr`s`turi de caracter etc.“, sesiz\nd modalitatea \n care erau redactate notele informative (de multe ori, de neprofesioni[ti, de persoane care, pentru a ob]ine un grad superior sau o sum` de bani, se puneau \n slujba sistemului f`r` a avea con[tiin]a obiectivit`]ii sau a corectitudinii fa]` de sistemul pe care \l slujeau, alteori chiar cadrele instruite \nflorind, min]ind, invent\nd situa]ii pentru a-[i ascunde propriile erori sau incompeten]e). |nt\lnirea cu Dana Dumitriu \n dosarele Securit`]ii este una extrem de trist`, c`ci o g`sim supravegheat` \n cele mai intime momente, \n cele mai zguduitoare triste]i, o \nt\lnim \mpro[cat` de cuvinte grele, judecat` din perspectiva ideologiei comuniste. |nt\lnim, \n paginile „muncite“ de un num`r impresionant de scribi, o alt` Dana Dumitriu

pagina 7

Cele patru volume ale dosarului de urm`rire informativ` (DUI) al scriitoarei Dana Dumitriu acoper` perioada 18.11.197117.02.1988. Argumentele pentru deschiderea acestui dosar au fost formulate astfel: „pentru preocup`rile sale literare, orientate \n direc]ia abord`rii unor tematici gre[ite din punct de vedere ideologic [i \n scopul stabilirii naturii leg`turilor cu diferite elemente din mediul crea]iei literare, cunoscute cu preocup`ri ostile“ii (tematicile considerate gre[ite au fost identificate de Securitate \n Barabas, roman despre mi[carea legionar`, la care voi reveni); „pentru comentarii negative la adresa politicii partidului [i statului nostru \n domeniul artei [i culturii“iii (comentarii din 4.10.1986, care ar fi dus la intensificarea notelor informative \n perioada 1986-1987). |n anul 1971, Dana Dumitriu a primit numele conspirativ „Rodica“; el va fi p`strat p\n` \n 3.10.1975, c\nd a fost \nchis DUI „Rodica“, \n urma avertiz`rii scriitoarei, [i a fost deschis DUI „Doina“, imediat dup` a-

ceast` dat`. Notele din acest dosar s\nt pe c\t de cutremur`toare, pe at\t de pline de informa]ii utile, dar [i de informa]ii distorsionate sau contradictorii. Am realizat o selec]ie, \ncerc\nd s` nu m` raportez la ele ca la aspecte obiective sau \ntotdeauna adev`rate din via]a autoarei; am verificat (pe c\t posibil) anumite informa]ii [i am \ncercat s` p`strez distan]a fa]` de notele informative din dosar, \nainte de a le considera dovezi utile sau, cel pu]in, posibile piste noi de cercetare. Am \ncercat s` identific, dincolo de cuvinte, raporturile „surselor“ cu Dana Dumitriu [i astfel s` ajung la un s\mbure de adev`r, \nl`tur\nd c\t mai multe dintre v`lurile \n care a fost \nvelit.


pagina 8

(alta dec\t cea din m`rturiile celor care au cunoscut-o, alta dec\t cea din articolele sau din c`r]ile ei); e o „susnumit`“ cu dou` fe]e, care ascunde \n spatele chipului ei angelic cele mai „malefice“ atitudini, o Dana Dumitriu prad` celor mai „negative“ influen]e, incapabil` s` se smulg` singur` din acest v\rtej, ea fiind \n permanen]` „ajutat`“ – f`r` succes – de „binevoitori“. Este o \nt\lnire dureroas` pentru c` reg`sim persoana ei, via]a ei, prin perete, prin intercept`ri telefonice, prin rapoarte reci sau pline de ur`, schimonosite de gre[eli de ortografie, scrise cu team` sau \ntr-un limbaj de lemn dur, indescifrabil. {i totu[i, dincolo de toate acestea, o \nt\lnim plin` de via]`, spontan`, av\nd preocup`ri literare. E foarte implicat` \n via]a [i problemele perioadei, are preocup`ri domestice, banale, robote[te prin cas`, bate la ma[in`, \nchide u[i; \[i exprim` cu vehemen]` p`rerile, poveste[te la telefon, cu prietenele, diverse \nt\mpl`ri „la cald“, se autocaracterizeaz` \ntr-o cerere c`tre Ministrul de Interne, pl\nge. Auzim pa[ii ei prin cas`, o auzim dactilografiind, ascult\nd Europa Liber`, auzim discu]ii nedeslu[ite nici m`car de vigilen]a Securit`]ii, pentru c` „obiecta“ mergea \n buc`t`rie sau \n cealalt` camer`, \i sim]im emo]ia [i bucuria \n urma [uvoiului de telefoane (interceptate) \n care prietenii o felicit` pentru premiul c\[tigat (\n 1986, la Uniunea Scriitorilor). Alteori, muzica dat` tare acoper` discu]ii sau \nt\lniri amoroase. Este o \nt\lnire dureroas` pentru c` ea nu [tia c` (sau nu [tia c\nd [i cum) este supravegheat`. Tot ceea ce face este autentic [i, paradoxal, \nv`luit \ntr-un gri comunist prin felul \n care este relatat ceea ce se \nt\mpl` \n apartamentul ei. Se rezum` \ntr-un limbaj de lemn dialoguri \ntregi, se folosesc cuvinte triviale [i batjocoritoare la adresa ei, i se ignor` st`rile. E frustrant s` cite[ti c` de la ora 22,30 a fost lini[te \n apartamentul „obiectei“ p\n` diminea]a; e o lini[te raportat`, care poate s` ascund` multe clipe de fr`m\nt`ri, g\nduri, ore de nesomn, z\mbete sau lacrimi [terse de col]ul pernei, vise. Totu[i, documentele din dosarele Securit`]ii con]in [i multe informa]ii care ar fi fost pierdute, con]in pe alocuri vorbele ei (reproduse mai mult sau mai pu]in autentic), felul \n care ia atitudine \n diverse momente, lucruri pe care un jurnal sau m`rturiile celor apropia]i le pierd uneori din vedere.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

DOSAR

„Sursele“ Din lunga list` de „surse“, re]inem c\teva nume conspirative care st\rnesc inevitabil curiozitatea. Una dintre cele mai active este „Ruxandra“vi, care o cuno[tea pe Dana Dumitriu de la Festivalul Na]ional al Filmului de la Mamaia, din 1971; „{erb`nescu“ o vizita [i \i lectura romanele, a[a \nc\t Securi-

tatea afla ce a scris Dana Dumitriu, \nainte de a fi publicat, av\nd astfel posibilitatea de a opri publicarea a ceva „nepotrivit“; „P.M.“ i-ar fi fost amant; sursa „Radu“ o cuno[tea pe Dana Dumitriu de 15 ani, posibil coleg la Secolul 20 (\n 1977); sursa „Dorin“ – posibil for]at s` dea nota informativ` (nota e bl\nd`, neincriminatorie; ar putea fi Mircea Iorgulescu – tot „Dorin“ \n dosarul lui Dorin Tudoran); sursa „Sanda“, „prieten` [i fost` coleg` de facultate“ cu Dana Dumitriu; sursa „Vali“, a c`rei identitate este dezv`luit` \n creion, la finalul volumului 4, ca fiind Vera Lungu, so]ia sculptorului G. Apostu. Un posibil informator „sub acoperire“ se poate s` fi fost „dr. T\njal`“, „cump`r`tor [i colec]ionar de obiecte de art`“ care, \n luna februarie 1986, o enerveaz` at\t de tare pe Dana Dumitriu cu convingerile lui literare, \nc\t – afl`m din confesiunea autoarei \ntr-o convorbire telefonic` cu Geta Dimisianu – nu a putut dormi toat` noaptea de nervi.vii Metodele folosite de Securitate \n cazul Danei Dumitriu au fost cele clasice: interceptarea coresponden]ei [i a coletelor din str`in`tate, instalarea de mijloace T.O (ascultare) „pe perioade scurte“, „filarea“, atragerea de informatori din r\ndul celor apropia]i ei. Afl`m, dintr-o consemnare, c` \n data de 3 octombrie 1975 a avut loc o \nt\lnire \ntre reprezentan]i ai Securit`]ii [i Dana Dumitriu, \n scopul avertiz`rii scriitoarei „pentru preocup`rile acesteia de a aborda \n scrierile sale unele subiecte pe care le trateaz` eronat din punct de vedere ideologic, motiv pentru care c`r]ile-i s\nt respinse la edituri [i de aici unele manifest`ri cu privire la lipsa posibilit`]ilor de afirmare [i libertate de crea]ie.“viii Observ`m [i din aceast` formulare metodele incriminatorii folosite [i absurditatea punctului de vedere adoptat, dar [i metoda alunecoas` de exprimare. |n urma acestui avertisment, din consemnare reiese c` Dana Dumitriu [i-ar fi recunoscut „caren]ele“. Cu siguran]`, aceast` recunoa[tere a „caren]elor“ a fost pur formal`, faptul c` dosarul ei s-a umplut cu note informative, dar [i opera ei fiind dovezi ale eforturilor ei de a fi sincer` cu ea \ns`[i [i de a explora sinele profund, \ntr-o epoc` a uniformiz`rii, a aparen]elor [i a minciunii. Am organizat informa]iile g`site \n dosar \n trei sec]iuni: lumea literar`, via]a social`, via]a privat`.

Lumea literar` Motivul deschiderii acestui dosar a fost literar-politic, a[a cum este consemnat \n data de 18.11.1971. Tematicile „gre[ite“ [i presupusele leg`turi cu elemente „ostile“ (de care era suspectat`) trebuie puse \n leg`tur` cu un roman al Danei Dumitriu, Barabas, respins de c\teva edituri (Cartea Româneasc` – \n 1970 [i 1971; Junimea – 1971 [i 1973; Eminescu – 1972 [i 1974; Minerva – 1971), roman care a dus la deschiderea a-

cestui dosar. Cartea ar fi avut ulterior [i alt titlu – Ianuarie spre ianuarie (afl`m dintr-un raport din data de 11.09.1975); \n urma unor modific`ri, autoarea ar fi \ncercat, tot f`r` succes, s` o publice. Despre acest roman nepublicat afl`m, dintr-o not` din data de 18.11.1971, prin „bun`voin]a“ informatorilor, c` aborda o tematic` legionar`: „abordeaz` epoca mi[c`rii legionare, inclusiv rebeliunea, de pe pozi]ii necritice, astfel \nc\t ac]iunile acestora s\nt scuzate [i minimalizate, \ncerc\nd s` justifice, istoric, aderarea unor eroi ai c`r]ii la aceast` mi[care.“ix Aceast` precizare scoate \n eviden]`, pe l\ng` un anumit aspect al romanului, [i ceea ce a deranjat „puterea“: faptul c` Dana Dumitriu, f`r` a avea un filtru din perspectiva socialismului-critic, \ncearc` s` \[i \n]eleag` personajele, s` le scuze. De asemenea, a ridicat suspiciuni modalitatea de documentare despre legionari. De aici pornesc o serie de „s`p`turi“, \n \ncercarea de a identifica leg`turile ei cu diferi]i „scriitori legionari“ care i-ar fi putut oferi informa]ii. Astfel, afl`m c` ea asista la discu]iile dintre Nicolae Manolescu, „fiu de legionar“, Al. Ivasiuc [i Nicolae Breban, c` era \n leg`turi cu „elemente suspecte, ostile“, precum Marcel Petri[or, Emil Botta (al c`rui frate, Dan Botta, fusese legionar), Maria Luiza Cristescu, Nichita St`nescu. Sursa „Ruxandra“, poate cea mai acid` dintre toate, \i face Danei Dumitriu, \n 15.11.1971, urm`torul portret „de dosar“: „Dar evident este c`, cu tot aerul s`u t`cut [i angelic, Dana Dumitriu frecventeaz` un anumit cerc, printre alte rela]ii pe care le are, din care \[i alege [i combina]iile amoroase. De-a lungul celor patru ani a fost cu Tomozei, Nichita St`nescu, Marcel Petri[or, Dan Cristea, dar momentan este \ncurcat` cu Nicolae Manolescu, asta numai din ce [tie sursa.“x Tot aceast` „Ruxandra“ reface, \n ianuarie 1972, \ntr-un mod josnic, evolu]ia Danei Dumitriu \n plan profesional: „La România literar` a adus-o Gheorghe Tomozei, care a preluat-o \mpreun` cu Florin Mugur [i la revista Arge[.“ „Sursa“ insinueaz` din nou presupusa duplicitate a Danei Dumitriu – care ar fi justificat, pentru Securitate, nealinierea autoarei la dorin]ele Partidului: „este o fire destul de ascuns`, care [tie s` profite de aerul interesant pe care-l are [i s`-[i aranjeze ceea ce urm`re[te \n via]`.“xi Totodat`, nu putem s` nu not`m caracterul personal al acestor note, ranchiuna, invidia care dau tonul informa]iilor sursei „Ruxandra“. Afl`m dintr-o not` din 18.01.1972, tot de la „Ruxandra“, c`, \n 1972, un alt roman al Danei Dumitriu a primit obiec]ii de la Editura Eminescu, deoarece „nu are un fond optimist asupra societ`]ii noastre.“xii Aceea[i obiec]ie apare mai t\rziu, \n 21.03.1975, referitor la romanul |ntoarcerea lui Pascal, respins ini]ial din acela[i motivxiii, alte cauze ale respingerii fiind semnalate \n ra-


*

*

*

Via]a social`

*

Afl`m din dosar c` i-ar fi fost tradus un roman \n Israel prin 1986, dar, \n ciuda eforturilor mele de a merge pe aceas` pist`, nu am ob]inut nici o confirmare a informa]iei. Din interceptarea convorbirilor din apartamentul Danei Dumitriu, dup` moartea acesteia, afl`m c` Irena din Polonia (Harasimovicixvi) \i spune mamei Danei Dumitriu la telefon, dup` ce afl` nea[teptata veste, c` \n cur\nd va traduce cartea Danei. |n urma cercet`rilor (personale) efectuate \n Polonia, pornind de la aceste date din dosarul Danei Dumitriu, am descoperit c` autoarea are traduse dou` c`r]i \n limba polon`: Duminica mironosi]elor, cu titlul Parada hipokrytek (trad. Adam Weinsberg, Pa´nstwowy Instytut Wydawnicsy, Warszawa, 1988) [i Masa Zarafului, cu titlul Biesiada Lichwiarza (trad. Irena Harasimowicz, aceea[i editur`, 1975). Din aceste date deducem c` Irena Harasimovici tradusese Masa Zarafului (\n 1975) [i avea \n plan, la moartea Danei Dumitriu, s` traduc` o alt` carte a autoarei, proiect care, se pare, nu a mai fost finalizat.

*

francmaçon.“xxiv

*

pe foi str\mbe) la preg`tirea num`rului festiv 300xix al revistei. Sim]im prin receptorul telefonului bucuria ei c\nd afl`, tot \n 1987, sunat` de H`ulic`, vestea c` „revistei Secolul 20 «i s-a acordat marele premiu destinat s` onoreze cea mai bun` revist` consacrat` artelor \n lume, \n unanimitate, de c`tre un juriu interna]ional reunit sub auspiciile UNESCO, premiu ce va fi remis \n cadrul primului festival al Centrului de art` [i cultur` Pompidou de la Paris.»“xx

*

*

*

Dana Dumitriu a scris un scenariu de teatru (\n 1986 este consemnat \n dosar c` lucra la acesta) dup` scrisorile lui Ion Ghica adresate lui Vasile Alecsandri, [i nu dup` romanul Prin]ul Ghica (dup` cum ar fi precizat Dana Dumitriu \ntr-o discu]ie din 1.04.1987xxi). Piesa ar fi ap`rut, conform unei note din 7.04.1987, \n Caietele Teatrului Na]ionalxxii, fiind acceptat` \n repertoriul Teatrului Na]ional, f`r` a fi \ns` jucat` vreodat`. Reu[e[te s` aib` lini[te pentru scris la Sinaia sau la {tef`ne[ti (Pite[ti), unde merge cu doamna Po[o, mama lui Dorin Tudoran. Afl`m c`, la finalul anului 1986, avea conceput un nou roman – „de natur` liric`, dar nu se poate apuca s`-l scrie, deoarece este foarte tracasat` cu activitatea de la redac]ie“xxiii –, sau o schi]` de roman, despre care afl`m dintr-o scrisoare a Danei Dumitriu c`tre Marioara Cantacuzino, trimis` \n acela[i an. |ntr-o discu]ie cu Dan Culcer, ascultat` [i transcris` de informatori la data de 26.05.1987, autoarea i-ar fi spus acestuia c` „a scris un roman despre un personaj curajos, profesor de francez` la «Sf. Sava», care \n 1840 a fost expulzat pentru participare la un complot \mpotriva demnitarului, complot condus de N. Filipescu. Personajul era

Via]a privat` Familia Danei Dumitriu este cunoscut` p\n` \n cele mai mici detalii de c`tre informatori [i cred c` merit` re]inute datele din consemn`rile care exist` despre p`rin]i [i despre sora ei. Tat`l, Dumitriu Ilie, „fiul lui Ioan [i Iosefina, n`scut la 14.XI.1896 \n T\rgu-Mure[, de profesie cofetar, \n prezent pensionar“xxviii, a avut „un laborator de cofet`rie cu desfacere, dup` care, imobilul fiind na]ionalizat, a func]ionat ca, cofetar \n cadrul CFR-ului de unde a fost pensionat.“ Se pare c` [i bunicul ei dinspre tat` ar fi fost tot cofetar – afl`m acest detaliu dintr-o discu]ie \ntre Al. Ivasiuc [i Nicolae Manolescu, la care particip` [i Dana Dumitriuxxix. Mama ei, Dumitriu Elena, „fiica lui Anton [i Maria, n`scut` la 17.08.1899 \n Bucure[ti, este casnic`“, iar sora, Dumitriu Sonia, „n`scut` la 23.08.1925 \n Bucure[ti, ...domiciliaz` \mpreun` cu p`rin]ii“. Se consemneaz` \n acela[i loc c` to]i cei trei membri ai familiei s\nt persoane corecte, respectuoase, lini[tite. |ntr-o alt` not` afl`m c` sora ei a murit de cancer \n 1973, iar de la aceasta Dana Dumitriu avea un nepot, Bogdan. O prezen]` constant`, \n perioada \n care se afl` sub urm`rire, este mama autoarei, care vine des la ea [i o ajut` la treburile gospod`re[ti. Din ultima interceptare a convorbirilor din apartamenul Danei Dumitriu,

pagina 9

|n perioada \n care a fost redactor la revista Secolul 20, afl`m, prin intermediul „surselor“, diferite episoade din redac]ie, surprinse mai mult sau mai pu]in obiectiv. O not` din 16.09.1985 men]ioneaz` c` Dana Dumitriu se simte bine la redac]ie pentru c` \i cunoa[te pe to]i colegii eixvii. |n 14.01.1986, \n acela[i volum al dosarului, \ntr-o convorbire cu Geta Dimisianu, care \i poveste[te de programul de lucru tip cazarm` de la Casa Sc\nteii, Dana Dumitriu spune: „Eu tr`iesc \n paradis“, referindu-se la programul ei lejer de la editur` (ca ore de plecare [i de sosire), iar \ntr-o scrisoare datat` \n acela[i an, 1986, adresat` Marioarei Cantacuzino, Dana Dumitriu se pl\nge de volumul mare de lucru. La data de 21.04.1987 s\ntem martori – \ndep`rta]i [i nesiguri de veridicitatea celor citite – la \ncerc`rile lui Dan H`ulic`, {t. Aug. Doina[, Geo {erban [i ale Danei Dumitriu de a formula un memoriu adresat „unde trebuie“ pentru a permite apari]ia revistei \n vechiul formatxviii; lucr`m cot la cot cu ea (noi \n fa]a calculatorului, ea reflectat`

Adriana B`rbat

Evenimentele la care se face referire \n diferite discu]ii s\nt: casele demolate (12.09.1985), tipurile de cavouri din Bellu (23.01.1986), parada modei la Institutul de Arhitectur`, prezentat` de Doina Levin]a (2.04.1986), explozia de la Cernob\l (6. 05.1986), cutremurul din 1986 (3.09.1986), criza de energie (12.03. 1987)xxv, arestarea lui Andrei Sencovici (23.05.1987), vizita lui Gorbaciov \n România (24.05.1987), „greut`]ile existente \n transportul \n comun“ (16.06.1987), d`r\marea bisericii Sf. Vineri (22.06.1987)xxvi. Temele de discu]ii abordate cu diferi]i vizitatori \n perioada 1986-1987 s\nt: etniile din România, democra]ia, lipsa libert`]ii, rolul intelectualilor \n prezent, plec`rile masive ale cet`]enilor de etnie german`, teme literare, atmosfera de la redac]ie, art`, pictur`, achizi]ii de obiecte de art`, chestiuni gospod`re[ti, influen]ele nefaste ale filmelor de groaz` asupra tinerilor, felul \n care apropia]ii au reac]ionat la cutremurul din 1977, teme cotidiene (transport, aprovizionare, lipsa de c`ldur` din locuin]e, lipsa gazului), masonerie, biserica ortodox`, cazuri de divor], campania de pres` dus` \mpotriva romanului lui Octavian Paler (este vorba despre Un om norocos, 1984), \n urma c`reia i s-a intentat proces autoruluixxvii.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

portul din 11.09.1975 (realizat cu ajutorul informatorilor „Ruxandra“, „{erb`nescu“ [i „Vlad“)xiv. Dana Dumitriu ar fi spus, conform unei note din 18.01.1972, c` nu poate fi optimist` fiindc` „realitatea nu-i d` cu nimic dovada \ndrept`]irii unei asemenea viziuni, chiar [i obiec]iile care i se fac.“xv Aceast` consemnare pare mai realist` [i mai obiectiv`, de aceea cred c` poate fi luat` \n calcul pentru atitudinea corect` [i curajoas` a Danei Dumitriu de a spune lucrurilor pe nume: a scrie despre ceea ce este \n jur, a fi autentic`.

DILEMATECA

DOSAR


pagina 10

DOSAR din 16.10.1987, dup` moartea acesteia, afl`m c` Nicolae Manolescu, Mircea T`n`sescu (v`rul autoarei) [i mama acesteia „fac o clasificare a dosarelor «Doinei», precum [i a manuscriselor acesteia“xxx, iar Nicolae Manolescu „promite c` se va ocupa de problemele ce privesc activitatea literar` a «Doinei», afirm\nd c`-i va ]ine la curent cu toate publica]iile care vor face referire la «Doina».“xxxi De asemenea, afl`m inten]iile mamei autoarei, exprimate dup` plecarea lui Nicolae Manolescu din apartament, de a-i \ncredin]a acestuia „p`strarea [i publicarea documentelor literare ale «Doinei».“xxxii

*

*

Conform informa]iilor disparate din cele patru volume, reiese c` rela]ia cu Nicolae Manolescu s-ar fi derulat \ntre 1970/1971 (\n 1973 locuiau \mpreun`) [i 1985/1986. Rela]ia cu Nicoale Manolescu este surprins` pe larg \n volumul nr. 4 al dosarului (13.08.1971-16.06.1975); \n perioada c\nd locuiau \mpreun` citeau, \[i citeau unul altuia anumite articole, le discutau, aveau invita]i. O descoperim pe Dana Dumitriu \ncerc\nd s` se desprind` de influen]a lui Nicolae Manolescu. Vorbind, \n 13.04.1973, cu Nicolae Damian, Dana Dumitriu i-ar fi spus acestuia c` „\i este foarte greu pentru c` \nainte de a scrie a discutat (despre carte) cu dl Manolescu [i acum e dificil s` selecteze din tot ce au discutat p`rerile sale personale.“xxxiii Re]inem o atmosfer` de lucru, cu mult` lini[te – timp \n care probabil cei doi citeau –, cu activit`]i gospod`re[ti diminea]a, cu plec`rile lui Nicolae Manolescu la facultate, cu vizitele unor prieteni [i discu]iile \n care s\nt notate \n special interven]iile lui Nicolae Manolescu, dar [i discu]iile celor doi pe teme literare. Desigur, \n dosar se reg`se[te frecvent concep]ia conform c`reia Dana Dumitriu ar fi fost inhibat` de personalitatea lui Nicolae Manolescu, c` ar fi r`mas mereu \n umbra lui; sursa „{erb`nescu“ d` o astfel de not` \n data de 18.10.1973: „Dana Dumitriu confiinduse sursei, a recunoscut c` are fa]` de so]ul ei [nelegitim, n. m.] un sentiment de inferioritate, se simte umbrit` de volubilitatea, inteligen]a [i clarviziunea acestuia, calit`]i care lovesc \n amorul ei propriu, diminu\ndu-i orgoliul [i impresia bun` ce o avea despre sine ca scriitoare.“xxxiv Mai multe detalii s\nt cuprinse \n volumele al 2-lea [i al 3-lea, din perioada de dup` desp`r]irea lor. Dintr-o convorbire telefonic` cu Irena, afl`m c` la data de 12.09.1985xxxv cei doi nu mai erau \mpreun`, dar c` au continuat s` comunice pe teme literare sau legate de lumea literar`. Nicolae Manolescu o suna pe Dana Dumitriu s` se intereseze de s`n`tatea ei, s` o felicite pentru diferite premii, a vizitat-o pentru a vorbi despre arestarea lui Andrei Sencovici (mai 1987) sau despre satele r`mase goale – respectiv plec`rile cet`]enilor de na]ionali-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

*

tate german`xxxvi –, \ns` dincolo de dialogurile relatate de supraveghetori, ghicim zbuciumul din spatele cuvintelor. Autoarea se confeseaz` la un moment dat, \n 6.03. 1987, spun\nd „c` Nicolae Manolescu a marcat-o at\t de puternic, \nc\t ea nu mai vede posibilitatea de a-[i mai reface o existen]` al`turi de un b`rbat.“xxxvii De[i \n volumul 1 al dosarului Securitatea \ntocme[te o list` cu „concubinii“ Danei Dumitriu, de[i turn`torii o numesc „femeie de moravuri u[oare“ [i \i realizeaz` un portret care s` se potriveasc` acestei sintagme, discu]iile pe care le poart` cu b`rba]ii din via]a ei, mai mult sau mai pu]in importan]i, spontaneitatea ei, onestitatea \n discu]iile despre ei cu Geta Dimisianu sau Floren]a Albu dezv`luie contrariul. „Curtezanii“ din perioada 1986-1987 s\nt consemna]i a fi fost Petre S`lcudeanu, Bujor Nedelcovici, Leon Talp`, George Arion.

*

*

*

|n \ncercarea de a identifica sl`biciunile fizice ale Danei Dumitriu [i p`r]ile corpului prin care durerile, fr`m\nt`rile [i nemul]umirile au somatizat, am realizat o incursiune \n cele patru volume. |n anumite perioade, se pare c` a suferit de insomnii: lua somnifere dup` desp`r]irea de Nicolae Manolescu (conform unei note din 12.09.1985)xxxviii, \i erau trimise medicamente din Fran]a, de la Oana [i Rodica (probabil pentru a ]ine \n fr\u acel „\nceput de cancer“, cum este consemnat \n 24. 09.1985xxxix; este suspectat` de un \nceput de cancer [i \ntr-o adres` din data de 3. 08.1983xl), e depistat` cu ulcer (20.06 .1986)xli, are grip` \n repetate r\nduri, lombosciatic` (7.04.1987)xlii, acces de tuse alergic` (19.03.1987)xliii cauzat` de o alergie la

h\rtie sau la pisoi, o criz` de sciatic` (56.09.1987)xliv; a mers (\n data de 17. 09.1987xlv) la {tef`ne[ti pentru a face infiltra]ii cu Diprofos (un anestezic local cu eliberare prelungit` [i efect de durat` – 4-6 luni –, care se administreaz` \n dureri de oase sau reumatice, contraindicat pentru cancer) care, noteaz` \n cuno[tin]` de cauz` informatorii, ar fi fost contraindicate. Este men]ionat` [i o opera]ie \nainte de deces. Decesul Danei Dumitriu este consemnat (\n raportul final de \nchidere a dosarului acesteia, \ntocmit \n data de 17.02.1988) \n data de 12 octombrie 1987, „\n urma unei interven]ii chirurgicale“xlvi, f`r` a se mai da alte detalii.

*

*

*

Cererea Danei Dumitriu c`tre ministrul de Interne Gheorghe Homo[tean, dactilografiat` de autoare, este un document autentic [i extrem de valoros. Este o cerere (datat` 25 august 1985, Bucure[ti) aparent banal`, pentru rezolvarea unei situa]ii la care nu s-au putut g`si solu]ii, ambi]ia [i dorin]a ei de a-i fi respectate drepturile fiind mobilurile care au f`cut-o s` se adreseze ministrului. Dana Dumitriu dorea s` cumpere \n 1985 un apartament cu dou` camere \n Bd-ul Ghe. Magheru 29, et. 7 [i, din cauze neclare, nu \i era eliberat` o adeverin]` necesar` acestei tranzac]ii. Cererea are \n prima parte consisten]a unui CV: „M` numesc Dana Dumitriu, s\nt membr` a Uniunii Scriitorilor din Republica Socialist` România din 1970, am publicat zece c`r]i de proz` [i critic` literar`, am fost onorat` cu premii ale Uniunii Scriitorilor, ale Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti [i ale unor reviste, am semnat [i semnez rubrici de critic` literar` la România literar`, Arge[ [i am


*

*

*

Dintre preocup`rile de zi cu zi, amintesc mutarea \n strada Dionisie Lupu, discu]ii despre mod`, animale de cas`, motanul ei Red, horoscop; uneori f`cea medita]ii, cur`]enie sau gimnastic`, cro[eta un pulover, era revoltat` de \nt\rzierea salariului, preg`tea masa de s`rb`toarea „Duminica mironosi]elor“xlviii, avea invita]i de s`rb`toarea mucenicilor, spun\nd cu alt` ocazie: „Nu va fi mas` mare, doar friptur` [i mucenici («baza s\nt mucenicii, c` [i noi s\ntem mucenici.»)“xlix |[i servea musafirii cu dulciuri [i coniac, cu sendvi[uri [i ceai, cu cafea; a cerut unei colege re]eta de pizza, g`tea iahnie de fasole. Aceste c\teva detalii dezv`luie o alt` Dana Dumitriu; o vedem pu]in \n banalitatea de zi cu zi, implicat` \n preocup`ri cotidiene.

*

*

mite la greut`]ile [i umilin]ele acelor vremuri \n care cafeaua era un dar nepre]uit. Grija [i afec]iunea prietenelor ajung la noi [i prin intermediul darurilor consemnate de informatori: ceai medicinal pentru stomac de la Getalii, un trandafir \n ghiveci tot de la ealiii. Cele patru volume ale dosarului de urm`rire informativ` al Danei Dumitriu [ocheaz` \n anumite note prin violen]a acuzelor sau a portretului realizat scriitoarei, aduc m`rturii trunchiate despre reac]iile Danei Dumitriu \n anumite contexte, r`m\n\nd totodat` un document extrem de util \n m`sura \n care informa]iile pot fi verificate sau, cel pu]in, separate de balastul ad`ugat de informatori din dorin]a de a-[i \ndeplini norma.

Acest articol a fost realizat prin Programul

*

Opera]ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Darurile primite – [i \nregistrate de vigilen]a serviciilor secrete – spun c\te ceva despre preocup`rile Danei Dumitriu; una dintre aceste preocup`ri a fost cro[etatul (prime[te mohair de la Mircea Scarlatl). Cafeaua trimis` din SUA de Cora Tudoranli tri-

Umane (SOP HRD), ID76945 [i finan]at de Fondul Social European [i de Guvernul României.

n

i Florian Banu, „Adev`r [i fic]iune \n docu-

xiii Ibidem, f. 13 – „lipsa unei viziuni pozitive

romanul a fost aproape lin[at. Un dosar \ntreg se

mentele Securit`]ii“, \n Analele [tiin]ifice ale Uni-

a societ`]ii contemporane [i prin inaderen]a, izo-

poate face din acest moment \ngrozitor. Era a

versit`]ii „Alexandru Ioan Cuza“ din Ia[i, tom LI, 2005, pp. 375-392; http://www.cnsas.ro/docu-

larea personajelor fa]` de actualitate.“ xiv Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.

mente/istoria_comunism/studii_articole/arhiva_

I 143879, vol. 1, f. 1 – „Romanul a fost de asemenea

securitatii/Adevar%20si%20fictiune.pdf. ii Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.

respins pentru virulen]a atacurilor la adresa

I 143879, vol.1, f. 1. iii Ibidem, f. 171.

adresa evolu]iei eroilor, care tr`iesc izola]i [i nu se

iv Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.

presei [i viziunea sumbr` lipsit` de perspectiv` la pot adapta societ`]ii socialiste contemporane.“ xv Ibidem, f. 106.

orice a[tept`ri. De la data deschiderii nu a]i

xvi Ibidem, vol. 3, f. 184. xvii Ibidem, f. 9.

ob]inut nici o informa]ie, de[i cazul este de im-

xviii Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar

I 143879, vol. 1, f. 45 („Dosarul este lucrat sub

portan]` major`.“ – 30.03.1986). v Florian Banu, op. cit., pp. 375-392. vi Despre identitatea acestei surse afl`m mai multe indicii \n Gabriel Andreescu, C`rturari, opozan]i [i documente. Manipularea Arhivei Securit`]ii, Polirom, 2013, p. 269 – „informatoarea «Ruxandra», secretar` de redac]ie la România literar`“. vii Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 3, ff. 52-55 – \n aceste pagini e reprodus dialogul dintre cei doi (Dana Dumitiru

nr. I 143879, vol. 2, ff. 23-26. xix Ibidem, f. 36. xx Ibidem, f. 87. xxi Ibidem, f. 2. xxii Ibidem, f. 7. xxiii Ibidem, vol. 3, f. 223. xxiv Ibidem, vol. 2, f. 66. xxv Ibidem, vol. 3, (\n ordine) f. 4, f. 37, f. 100, f. 118, f. 174, f. 338. xxvi Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar

rator al S`pt`m\nii [i al curajului lui Vadim

ziarul-de-duminica/georgeta-dimisianu-v-paler-

Tudor“ (f. 56); iar \n vol. 3, 4.02.1986, ff. 56-58, se

quot-prefer-sa-disper-langa-ai-mei-quot-3054

afl` confesiunea Danei Dumitriu c`tre Geta Di-

671/): „Un om norocos a avut parte de procese pu-

misianu despre discu]ia purtat` cu acest doctor. viii Ibidem, vol. 1, f. 99.

blice, desf`[urate dup` urm`torul tipic: se mo-

ix Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.

citor sau altul, spun\nd c\t de periculoas` este

I 143879, vol. 1, f.1. x Ibidem, f. 40. xi Ibidem, f. 105. xii Ibidem, f. 106.

bilizau oamenii \ntr-o sal` [i se ridica un munrespectiva carte. Numai c`, la Ia[i, procesul s-a transformat \n altceva, studen]ii neaccept\nd s` atace romanul; un asemenea proces public a avut loc [i la Bucure[ti, iar \n revista Contemporanul,

doua jum`tate a anilor ’80, iar realitatea devenise din ce \n ce mai complicat`.“ xxviii Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 1, f. 7. xxix Ibidem, vol. 4, f. 13. xxx Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 2, f. 154. xxxi Ibidem. xxxii Ibidem, f. 155. xxxiii Ibidem, vol. 4, f. 39. xxxiv Ibidem, vol. 1, f. 23. xxxv Ibidem, vol. 3, f. 6. xxxvi Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 2, f. 54. xxxvii Ibidem, vol. 3, f. 326. xxxviii Ibidem, f. 6. xxxix Ibidem, f. 11. xl Ibidem, vol. 1, f. 130. xli Ibidem, vol. 3, f. 140. xlii Ibidem, vol. 2, f. 8. xliii Ibidem, vol. 3, f. 334. xliv Ibidem, vol. 2, f. 139. xlv Ibidem, f. 141. xlvi Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 1, f. 196. xlvii Ibidem, ff. 136-139. xlviii Ibidem, vol. 3, f. 121. xlix Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. I 143879, vol. 3, f. 325. l Ibidem, f. 30. li Ibidem, f. 94. lii Ibidem, f. 137. liii Ibidem, f. 226.

pagina 11

[i dr.T\njal`); acest doctor era „un mare admi-

nr. I 143879, vol. 2, (\n ordine) f. 51, f. 55, f. 83, f. 85. xxvii Georgeta Dimisianu (http://www.zf.ro/

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

colaborat la aproape toate revistele din ]ar`. Din august 1968 p\n` la sf\r[itul anului 1984 am fost redactor la România literar`, iar de la 1 ianuarie 1985 s\nt redactor la revista Secolul 20.“xlvii Urm`torul citat selectat iese at\t din tiparul unei cereri, cu at\t mai mult din cel al unui CV, deoarece con]ine o emo]ionant` trecere de la invocarea Bucure[tiului din trecut, cuprins cu dragoste \n c`r]ile ei, la cel din prezent care, prin sistemul s`u, \i refuz` dreptul de a locui unde dore[te: „Tovar`[e Ministru, s\nt n`scut` \n Bucure[ti, tr`iesc aici de 42 de ani, am scris despre acest ora[ cu dragoste \n c`r]ile mele pentru c` este [i va fi spa]iul meu de existen]`, dar s\nt obligat` acum s` \n]eleg c`, din motive ce nu-mi s\nt cunoscute, nu am dreptul s` stau unde doresc \n Bucure[ti.“ Hot`r\rea ei, exprimat` \n finalul cererii, de a se adresa tovar`[ului Nicolae Ceau[escu, \n cazul \n care nu i se va acorda acest drept, uime[te. Dintr-o informa]ie din 1986, afl`m c` Dana Dumitriu s-ar fi mutat \ntr-un apartament central, \ns` este vorba despre apartamentul din str. Dionisie Lupu, ceea ce ne dovede[te c` cererea ei nu a dat rezultate.

DILEMATECA

DOSAR


pagina 12

ANCHET~ C`t`lina B~LAN l Andra C~RBUNARU l Claudia FITCOSCHI l Marin M~LAICU-HONDRARI Miruna MEIRO{U l Dana MOROIU l Roxana PETRESCU l Tiberiu STAMATE PR-i[tii s\nt acei more or less anonimi care creeaz` evenimentele din jurul unei c`r]i nou ap`rute. Newsletters, comunicate de pres`, lans`ri, texte promo]ionale, campanii de publicitate, exemplare de protocol – toate acestea s\nt \n grija lor. S\nd comunicativi [i insisten]i, eficien]i [i genero[i c\nd vine vorba de titlurile editurilor unde lucreaz`. Dar ce citesc PR-i[tii, cu ce c`r]i pleac` ei \n[i[i \n vacan]` [i ce ne recomand`, dintre nout`]ile anului, s` citim vara asta?

n C`t`lina B~LAN (Casa de pariuri literare) Pentru mine, vara a \nceput pe 21 iunie, dup` ultimul clopo]el. Va trebui s` o \mpart \n primul r\nd cu autorii canonici români, pentru c` m` pa[te Bac-ul la anul. Dar asta nu m` sperie deloc, e un exerci]iu util [i necesar. |n acela[i timp, voi citi tineri prozatori români, mai ales autori cu c`r]i noi, dar nu neap`rat. Apoi, \mi propun s` termin de citit colec]ia Alexandru Dragomir. Dragomir este, \n momentul de fa]`, filozoful meu favorit [i s-a aflat cel mai des pe locul 1 \n top 5 scriitori români de care m-a[ putea \ndr`gosti. Tot vara asta voi \ncerca s` m` documentez cu privire la literatura francez` t\n`r`, s\nt foarte curioas`. Pe de alt` parte, [tiu c` prietenii mei literari [i-au luat mald`re de c`r]i de la Bookfest, a[a c` o s`-i bat la cap, pe r\nd, s`-mi \mprumute ce cred ei c` mi s-ar potrivi. Astfel m-am asigurat pentru toat` vara ([i o bucat` de toamn`). Dintre nout`]ile editoriale, recomand Kinderland de Lilina Corobca (Cartea Româneasc`), un roman despre via]a copiilor abandona]i care \[i poart` singuri de grij`, \ntr-o lume rural` cu fantomele [i realit`]ile ei de-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Ce s` citim vara asta loc copil`re[ti [i |n gura foametei de Alexei Vakulovski (Tracus Arte), care reprezint` m`rturisirile cons`tenilor autorului, supravie]uitori ai foametei din 1946-1947, catastrof` programat` de regimul comunist sovietic. O carte document, ce, asemenea „Memorialului durerii“ de Lucia Hossu Longin, face parte dintr-o istorie care nu se \nva]` la [coal`. C\t despre Casa de pariuri literare, v` \ndemn s` fi]i cu ochii pe noi. Au fost deja lansate la Chi[in`u, la Cenaclul Republica, 3ml de Konfidor, cartea de debut a t\n`rului poet Ion Buzu, un nume pe care aricii mizeaz` cu \ncredere [i Un american la Chi[in`u a lui Dumitru Crudu, un roman plin cu securi[ti, kaghebi[ti, mafio]i, poe]i rata]i [i curve, rescris, dup` ce primul manuscris \i fusese sechestrat autorului (\n contul unei datorii de chirie) de un basarabean albinos. |n scurt timp, la Casa de Pariuri Literare vor mai ap`rea Dincolo de frontiere. Opere de Sorin Stoica [i La final, Moartea strig`: „Bis!“. Trei piese de prelungit via]a, cu texte de Vera Ion, Alina Fr\ncu [i Andrei Vornicu. A[adar, vorba lui Andrei Vornicu, \ndr`zne[te [i cite[te !

n Andra C~RBUNARU (Libr`ria Bastilia & ART) C\nd colegele mele (L. [i L.) au plecat anul trecut \n concediu (\nt\mplarea a f`cut s` mearg` \mpreun`), le-am scris o list` destul de lung` cu „reguli de vacan]`“. |mi p`rea r`u c` nu pot s` merg cu ele [i c` r`m\n singur` \n cafeneaua de la Bastilia care numai „Al 9-lea cer“ nu se poate numi c\nd trebuie s` organizezi singur evenimente, \n timp ce colegii t`i se bronzeaz` pe o plaj` \nsorit`. Lista, improvizat` pe spatele unei h\rtiu]e p`tr`]oase pe care colegii de la bar a[az` c`nile de cafea c\nd le duc la mese, cuprindea aproximativ zece sugestii pe care le scrisesem \nghesuit „ca s` \ncap`“. Ultima regul`, \mi amintesc [i acum, era „nici o activitate cu c`r]i, ave]i voie s` v` \ntoarce]i doar cu o hart`.“ C\nd zi de zi e[ti \nconjurat de c`r]i, multe, multe c`r]i, \]i dore[ti ca \n vacan]` s` ai alte preocup`ri (cu riscul de a p`rea superficial`, o s` recunosc c` m` g\ndeam s` le sugerez s` se concentreze pe m\ncare autohton`, ulei de plaj` sau pesc`ru[i). Acum dou` s`pt`m\ni a fost r\ndul meu s` plec \n vacan]` [i primul lucru la care m-am g\ndit a fost s` arunc o privire \n li-


citi \n RATB, pentru c`, \n timpul lecturii, am sim]it adesea c` trebuie s` inspir profund ca s` pot continua (nu [tiu exact de ce, dar am empatizat foarte mult cu alpini[tii care, la peste 7500 m, \[i pierdeau cuno[tin]a din cauza lipsei de oxigen) [i pentru c` aveam permanent tendin]a de a m` \ntoarce la primele pagini unde exist` o fotografie cu versan]ii Everestului, pentru a-mi putea imagina unde se afl` personajele. Am bulversat c`l`torii din mijloacele de transport \n comun pre] de c\teva capitole (respiram probabil mai puternic [i m` foiam c`ut\nd fotografii din primele pagini) [i am realizat c` mai bine citesc singur` acas`, \n tren sau pe o teras`. A[tept a[adar urm`toarele zile libere, de lini[te, \n care s` pot termina cartea [i m`car s`-mi imaginez cum arat` lumea de la 8848 metri. n Claudia FITCOSCHI (Polirom & Cartea Româneasc`) „Am treizeci [i nou` de ani, s\nt \nalt, \n form` [i inteligent, cu un statut social respectabil, de profesor asociat, [i un venit peste medie. Din punct de vedere logic, ar trebui s` fiu atr`g`tor pentru o larg` varietate de femei. |n lumea animalelor m-a[ reproduce cu succes.“ Acesta este profilul lui Don Tillman, profesor de genetic`, aflat \n c`utarea unei posibile partenere. Condi]iile de eligibilitate stabilite de Don: „persoan` care s`-mi ofere stimulare intelectual`, cu care s` particip la diverse activit`]i [i cu care, eventual, s` perpetuez specia.“ {i care s` nu fie vegetarian`, s` nu se machieze zilnic, s` nu consume alcool, s` nu fumeze, s` nu \nt\rzie la \nt\lniri, s` nu fie microbist` etc. Cum \ncearc` Don s`-[i g`seasc` partenera potrivit`? Ini]iind Proiectul So]ia. {i elabor\nd un chestionar stufos, conceput strategic pe baz` de: \ntreb`ri gril`, sc`ri Likert, validare \ncruci[at`, \ntreb`ri duble, \ntreb`ri succedanee. De[i nu corespunde nicidecum criteriilor de selec]ie cuprinse \n chestionarul mai sus amintit, uluitoarea Rosie \i d` peste cap toate calculele meticulosului Don. Rosie este fum`toare, vegeta-

rian` [i mai are [i un job care „\i cere s` se descurce cu nesim]i]ii.“ Cum? Prin Aikido. Ce se \nt\mpl` cu cei doi mai departe v` las pe voi s` descoperi]i \ntr-un roman ata[ant, plin de umor [i foarte tonic. Proiectul Rosie (Polirom) al australianului Graeme Simsion, o frumoas` [i emo]ionant` poveste despre (in)compatibilit`]i [i (im)posibilit`]i \n iubire. Aten]ie! Lectura acestei c`r]i st\rne[te puternice hohote de r\s, s-ar putea s` fi]i nevoi]i s` o \mprumuta]i [i vecinilor! Dezv`luiri din shortlist-ul meu pentru aceast` var`: un regal, 768 de pagini cu Arturo Belano [i Ulises Lima, Detectivii s`lbatici (Leda) ai lui Roberto Bolaño, unul dintre scriitorii pe care \i iubesc; Feti]ele. Rude s`rmane, Ludmila Uli]kaia (Humanitas Fiction), o scriitoare de care mi s-a f`cut dor [i la care \mi place s` revin; Adev`rul despre cazul Harry Quebert (Trei), al t\n`rului scriitor elve]ian Joël Dicker, dintr-o curiozitate incurabil` pentru mersul literaturii.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

br`rie [i s`-mi aleg c`r]i pentru drum. Am trecut foarte repede peste regula scris` chiar de mine [i nu pot dec\t s` spun c`, atunci c\nd vine vorba de c`r]i, am o fire slab`. Prima alegere a fost u[or de f`cut, [tiam ce vreau de c\nd fusesem ultima data la BCU [i un coleg \mi povestise cu pasiune despre volumul |n aerul rarefiat al lui Jon Krakauer (Humanitas Fiction), dar a doua alegere a fost mai greu de f`cut pentru c`, atunci c\nd ai [ansa de a lucra \ntr-o libr`rie, \]i spui \n fiecare zi c` „\n weekend \mi iau cartea asta de pe raftul cu Nout`]i“, a[a c` ajungi ca vinerea s` ai cel pu]in cinci c`r]i preferate pe care s` le vrei. P\n` la urm`, am luat din raft aproape impulsiv volumul Prima dat` (ART), ultimul din serie, g\ndindu-m` – recunosc cu o oarecare jen` – c` „a[a e frumos“, s` cite[ti textele colegilor [i prietenilor t`i [i c`, fiind eseuri [i povestiri, se citesc repede. Am \nceput cu scrierile celor mai apropia]i despre care mi-am dat seama c` nu [tiu at\t de multe precum credeam, cu toate c` vorbim cel pu]in o dat` pe s`pt`m\n`; de exemplu, nu [tiam c` Luiza Vasiliu este la curent cu scandalul c`rnii de cal, sau c` Laura Albulescu (cu care \mpart acela[i birou zi de zi) a fost „\njunghiat`, ghilotinat`, decapitat` cu maceta, \necat` \n mla[tin`, aruncat` dintr-un elicopter“ \n vis. Nu am citit niciodat` (chiar dac` am fost tentat`) ultimele pagini ale c`r]ilor ca s` [tiu dinainte ce se \nt\mpl` p\n` la final pentru c` nu am vrut s` \mi alterez pl`cerea lecturii. Totu[i, \n cazul volumului scris de Jon Krakauer, situa]ia este alta: cititorii [tiu \nc` din primul capitol care este deznod`m\ntul, cine supravie]uie[te [i cine moare. Nu aceasta este miza, ci ceea ce se petrece \nainte de punctul culminant al c`r]ii. Pe scurt, volumul cuprinde relatarea lui Jon Krakauer, corespondent al revistei Outside, despre o ascensiune ghidat` pe Everest (pe data de 10 mai 1996), la care el \nsu[i a participat, [i \n care au murit mul]i oameni (ghizi, clien]i, [erpa[i). Mi-am dat seama repede c` am \n m\ini o carte pe care nu o pot

DILEMATECA

ANCHET~

n Marin M~LAICU-HONDRARI (Charmides) Vara s\nt Liber de causis*. Tr`iesc \n Intimitate*, al`turi de o „pisic` a celor ve[nice, a[ezat` pe gra]ie [i pe-ntuneric“. Ce \nseamn` 30 de ani: 1983. Mar[ – 2013 Xanax*. |n 2666, Roberto Bolaño at\t are de spus despre austrieci: porci, porci [i iar porci. Citind Extinc]ie (ART), cartea austriacului Thomas Bernhard, tind s`-i dau dreptate, fiindc` Thomas Bernhard \nsu[i \i consider` pe austrieci ni[te porci, ba chiar ni[te porci nazi[ti, care au absolvit {coala catolic` de art` dramatic`. L`s\nd gluma la o parte, Extinc]ie e una dintre cele mai bune c`r]i pe care le-am citit vreodat`. A[tept un roman românesc \n care s` fie f`cute praf Biserica Ortodox` cu diabolicul ei conformism [i oportunism, institu]iile troglodite ale statului, rela]iile grote[ti din s\nul familiilor. P\n` atunci, recitesc Detectivii s`lbatici (Leda), un roman \n care personajelor nu le e ru[ine s` citeasc` \n draci [i s` discute la nesf\r[it despre c`r]i – ocupa]ii blamate la greu de critica [i breasla scriitoriceasc` din România. A[adar, e var`. „Totul a \nceput, ca orice lucru m`re], cu un vis.“ (Roberto Bolaño, Detectivii s`lbatici) P.S. *Florin Partene, Liber de causis (Charmides); *Angela Marcovici, Intimitate (Charmides); *Ioan Es. Pop, 1983. Mar[ – 2013. Xanax (Charmides).

pagina 13

n Miruna MEIRO{U (Curtea Veche) Mi-am \nceput vara cu o carte captivant`: Vremea luminii care p`le[te de Eugen Ruge (Curtea Veche), \n traducerea doamnei Oana-Nora C`p`]\n`, titlu recompensat cu Premiul C`r]ii Germane \n 2011. Stilul autorului, nepreten]ios [i sincer, se muleaz` cu m`iestrie pe mai multe voci, locuri [i timpuri narative, pentru a spune povestea a patru genera]ii dintr-o familie a c`rei istorie se suprapune cu istoria Europei secolului al XX-lea. Privirea de ansamblu, dar [i individual`, asupra destinelor acestor intelec-


pagina 14

tuali ruso-germani din fosta RDG \]i arat`, dincolo de un tablou socio-politic al epocii, c\t` ironie poate ascunde soarta [i c\t de dificil` este adaptarea omului la noi realit`]i. Pu[ca de v\n`toare de Yasushi Inoue (Humanitas Fiction) \n traducerea doamnei Angela Hondru, mi-a fost recomandat` la Bookfest [i acum v-o recomand la r\ndul meu. O carte de nici 100 de pagini, plin` de sensibilitate [i muzicalitate oriental`, conceput` sub forma a trei scrisori ce prezint` tot at\tea perspective feminine. O bun` ocazie de a medita asupra vie]ii [i a caracterului uman [i de a te l`sa fermecat de pasiunea japonezilor de a exprima at\t de multe prin at\t de pu]ine cuvinte. O nuvel` ca un haiku. n Dana MOROIU (Baroque & Savoir-Vivre) Pe scurt, V` spun sincer, mint perfect. Sau Arta compromisului de Ute Ehrhardt [i Wilhelm Johnen (Baroque Books&Arts), pe care, oriunde ai deschide-o, o cite[ti ca de la \nceput, \ntr-o bucl` familiar`, intens populat` de to]i cunoscu]ii [i guvernat` de tine \nsu]i, care stai pe margine ca un p`pu[ar [i \ntorci pagin` dup` pagin`, pe ner`suflate, pun\nd \n mi[care caruselul curajului [i al la[it`]ii, al pruden]ei [i al nechibzuin]ei, al minciunii de azi [i al adev`rului de m\ine, deoarece „minciunile \n care credem se transform` \n adev`rurile cu care tr`im.“ Minciuni estetice [i gena egoist`, intimitate vs pasiune, ambalajul am`girilor [i ra]ia de fericire. Unii mint, iar altora le place s` cread`, pentru c` „iubirea adev`rat` cu minciun` sub]ire se ]ine.“ „|nv`]a]i-i pe copiii vo[tri ce \nseamn` adev`rul, dar preg`ti]i-i pentru o lume plin` de minciuni“, spune Werner Mitsch, iar James Joyce ne asigur` c` „Inventatorul minciunii de circumstan]` iubea pacea mai mult dec\t adev`rul.“ {tia]i c` pastilele placebo de culoare ro[ie func]ioneaz` mai bine dec\t cele albe, cele mari mai bine dec\t cele mici, iar trei tablete mai bine dec\t dou`? {i atunci c\nd s\nt administrate de medicul-[ef, reu[ita este mai mare dec\t dac` s\nt luate din m\na asistentei.“ (din capitolul „Placebo sau minciuna te face bine“)

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

ANCHET~ {i, ca s` echilibr`m balan]a, v-a[ propune Cartea ca destin, Daniel Cristea-Enache \n dialog cu Dan C. Mih`ilescu (Humanitas). O carte of all seasons, o bog`]ie cople[itoare de g\nduri care evoc` [i reflect` prezentul, ca rod al ultimelor decenii, cu speran]ele lor am\nate. Totul de [i \n jurul unei personalit`]i fascinante, zugr`vind lumi trecute sau \nc` \n facere, un tablou vivant al literaturii române[ti contemporane, cu o generoas` ram` mig`lit` din adev`rurile esen]iale despre noi to]i, dar [i despre ce ni se \nt\mpl`. O „bulimie confesiv`“ prins` \n peisajul prezentului, contemplat coerent [i sugestiv prin „ferestre aburite“. Bildungsroman, jurnal de idei [i umor inegalabil, marca Dan C. Confesiuni despre acele lucruri at\t de greu de exprimat \n cuvinte, despre valori esen]iale capabile s` \l aduc` pe fiecare din noi mai aproape de |ngerul s`u. n Roxana PETRESCU (Corint) Alias Grace de Margaret Atwood [i Domnul March de Geraldine Brooks (ambele Leda) s\nt primele mele op]iuni pentru lectura de vacan]`, alese \n primul r\nd pentru c` s\nt scrise de dou` autoare \ndr`gite al c`ror stil \mi place la nebunie. Alias Grace, distins cu Giller Prize [i nominalizat la Booker Prize, este inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violen]` f`r` seam`n, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul captivant scris de Atwood investigheaz` destinul uneia dintre cele mai enigmatice [i faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzat` de o crim` abominabil`, comis` la numai [aisprezece ani, Grace Marks este absolvit` de pedeapsa capital` [i condamnat` la \nchisoare pe via]`. Dar este oare Grace vinovat` sau nevinovat`? Amnezic` sau doar viclean`? A fost Grace diavolul \n haine femeie[ti, o femeie fatal`, adev`rata uciga[` sau, dimpotriv`, doar victima neajutorat` a unui violent complice? Domnul March este romanul pentru care Geraldine Brooks a c\[tigat Premiul Pulitzer \n anul 2006. Domnul March este nimeni altul dec\t faimosul personaj absent din clasicul roman ame-

rican Micu]ele doamne, de Louisa May Alcott. Inspirat` de aceast` carte a copil`riei, Geraldine Brooks scrie povestea unui b`rbat care pleac` la r`zboi, l`s\ndu-[i so]ia [i fiicele s` fac` fa]` singure vremurilor grele. De la vibrantul New England [i p\n` la Sudul at\t de fascinant \nainte de r`zboi, March adaug` tr`irile adul]ilor la cele optimiste ale copiilor din romanul Louisei May Alcott. Un roman profund, o poveste \n totalitate original`, bogat` \n detalii din alte timpuri, March \i asigur` lui Geraldine Brooks un loc printre marii autori de fic]iune istoric`. Cincizeci de ani de Stelian }urlea (Tritonic) – un autor care nu mai are nevoie de nici o prezentare [i un roman minunat, alert, o poveste plasat` \n anii ’50-’60 cu revolte studen]e[ti, deport`ri [i colectivizarea for]at`. n Tiberiu STAMATE (Paralela 45) La vremea lecturilor estivale recomand Kant. Via]a [i opera de Ernst Cassirer (Paralela 45), \n traducerea Adrianei Canta. Chiar dac` v` preocup` \ndeaproape sau doar din curiozitate intelectual` opera marelui filozof care a ie[it foarte rar din ora[ul s`u natal Königsberg, monografia de fa]` e o ocazie bun` s` trece]i \n revist` ideile fundamentale ale sistemului kantian [i s` le confrunta]i cu viziunea unuia dintre cei mai importan]i filozofi din secolul al XX-lea, Ernst Cassirer, el \nsu[i de forma]ie neokantian`. Printre cele mai substan]iale opere ale sale ar trebui amintite Filosofia formelor simbolice (Paralela 45) [i Filosofia luminilor (Paralela 45). Acum Cassirer se pune \ntru totul \n slujba lui Kant [i, pe l\ng` spectacolul ideilor ve]i mai primi ceva. Ve]i afla multe despre via]a filozofului prusac, culmin\nd cu cel mai \nsemnat am`nunt – [i el a fost om, chiar dac` unul special. Dac`, discut\nd prea mult despre Immanuel Kant, am fi tenta]i s` subscriem la celebra sa afirma]ie „Dou` lucruri umplu sufletul de o admira]ie [i o venera]ie mereu cresc\nd` [i nou`, \n m`sura \n care reflec]ia [i le \ntip`re[te [i se ata[eaz` de ele: cerul \nstelat deasupra mea [i legea moral` din mine“, ei bine, cu siguran]` Henry Miller ne va contrazice – prin personajul s`u Conrad Moricand, un damnat exilat \n lumea contemporan` sau, mai prozaic spus, Un diavol \n paradis (Polirom), \n traducerea Laviniei Brani[te. Lectura romanului lui Miller se dovede[te la fel de instructiv` ca monografia semnat` de Cassirer, [i pe o tem` la fel de profund`. Vom vedea c` diavolul nu e nici banal (cum ar spune probabil Hannah Arendt), nici seduc`tor (cum ar crede mul]i), ci doar agasant [i obtuz. La asta nu s-ar fi a[teptat nimeni!

anchet` realizat` de

Marius Chivu

n


DILEMATECA

POEMUL DIN IULIE

|n loc de postfa]`

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Alexandru Mu[ina

Nu trece timpul. Sau trece? Mai conteaz`? Oricum, deasupra Maternit`]ii C\nd ne-am n`scut nu str`lucea nici o raz`. Ai diavolului, nu. Nici ai divinit`]ii. Doar ai clipei: \nc`p`toare Ca o valiz`, ca o cistern`, ca un muzeu. Dar nu-]i fie team`, nimeni nu moare! Nici m`car eu, Mai fragil [i ghinionist ca un cristal Lovit cu cotul, din neaten]ie, pe o tarab`, Sau pe un raft din Magazinul Universal. Doar trecem, lichid v\scos, f`r` grab` {i cumva neatent, Dintr-un recipient \n alt recipient. (din volumul Aleea Mimozei, Editura Pontica, 1993)

pagina 15


pagina 16

MERIDIANE Petre R`ileanu

Spectacolul Cioran Odéon-Théâtre de l’Europe din Paris a organizat, \n stagiunea 2012-2013, un ciclu de \nt\lniri sub genericul „Exils“. Prezentare-dezbatere a operelor unor autori, cei mai mul]i disp`ru]i, pentru care exilul a constituit o experien]` constitutiv`: Stefan Zweig [i Sigmund Freud, Joseph Roth, Bertoldt Brecht, Samuel Beckett, Marguerite Duras, Marina Tsvetaeva, Nina Berberova [i Vladimir Nabokov. Ultima „reprezenta]ie“ a fost dedicat` lui Cioran. Organizatoarea acestei serii de evenimente, Paula Jacques, produc`toare la Radio France, i-a avut ca invita]i pe Stéphane Barsacq, autorul eseului Cioran. Ejaculations mystiques (Seuil, 2011), [i pe actorul André Marcon.

Exiluri, la plural, este forma cea mai potrivit` pentru a da seam` de multiplele declin`ri existen]iale ale unui invariant. O incursiune \n exilul românesc parizian de la sf\r[itul anilor 1940 [i \nceputul deceniului urm`tor permite fixarea, fie [i incomplet`, a ambian]ei \n care se dezvolt` reflec]iile lui Cioran [i primele sale c`r]i redactate \n francez`. Virgil Ierunca \n Trecut-au anii... (Humanitas, 2000) furnizeaz` un tablou viu [i complex al exilului parizian din acei ani. |n rezumat: o mul]ime de indivizi, majoritatea legionari, dezorienta]i, construindu-[i o filozofie existen]ial` pe resentimentele lor de \nstr`ina]i, tr`ind \ntr-o s`r`cie total`, devastatoare [i f`r` ie[ire, \ntre nostalgia ]`rii p`r`site [i „misiunea“ de a face ceva pentru ]ar`, \n sensul multiplic`rii ecourilor despre tragedia adus` de comunism. Ei \[i spun mistici, metafizici, intransigen]i \n ideal [i s\nt, de fapt, to]i – sau aproape – impregna]i de o „cultural`“ predispozi]ie c`tre totalitarism, \n orice caz, antidemocratici. Pavel Costin Deleanu, „care s-ar vrea, \n acela[i timp, Codreanu [i Nae Ionescu“, demonstreaz` cu fervoare „necesitatea asasin`rii lui Iorga“; Horia Stamatu scrie, recit` [i public` mari poeme „\nchinate homeric mi[c`rii legionare“; C. Am`riu]ei (Amariu): „Va da «neamului» o fenomenologie a lui \n care, pe tipare husserliene [i heideggeriene, vor rena[te Miori]a, F`t-Frumos... Ce s` mai zic!“ (p\n` la realizarea acestui proiect, cite[te c\teva pagini despre „fenomenologia lui P`cal`“); Mihai Niculescu (fost ofi]er) vrea s` plece la Londra [i apoi definitiv \n

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Exiluri

Argentina [i a \ncheiat un manuscris cu titlul Amintiri \n uniform`, cu situa]ii despre front; Pavel Chihaia a scris un roman, Baricada, pe care autorul jurnalului \l consider` nul („inexistent“); Octavian Vuia ]ine o conferin]` despre momentul filozofic actual „care este, bine\n]eles, unul românesc“, iar „tradi]ionalistul“ O. Buhociu, o alta despre „eonul dogmatic“ al lui Blaga. Care Blaga e be[telit ca „protestant“ de vehementul Deleanu, un „plutonier al transcenden]ei“. Ionescu (Ionesco) se ]ine relativ departe de aceast` lume, se caut` pe sine; Cioran a publicat prima carte (Précis de décomposition), despre care \ncep s` apar` cronici favorabile, [i a terminat o a doua, despre „oamenii obosi]i“ (Syllogismes de l’amertume, ap`rut` \n 1952). Marcel Leibovici ]ine o conferin]` despre „gestul rug`ciunii la asiro-babilonieni“. Se mai perind`, pe l\ng` legionari, care s\nt cei mai numero[i, na]ional-]`r`ni[ti, sociali[ti, sindicali[ti – cu toate tendin]ele, fac]iunile [i disiden]ele lor – [i al]ii, precum famelicul talentat Ion (Jean) Pârvulescu. Ace[tia s\nt mai mult sau mai pu]in federa]i \n jurul unei ierarhii aproape unanim acceptate. La v\rf se afl` generalul Nicolae R`descu, Constantin Vi[oianu (ambii stabili]i \n Statele Unite) [i N.I. Herescu (la Paris). Ace[tia s\nt aristocra]ii, ei formeaz` empireul exilului politic. Pe o treapt` mai jos, Mircea Eliade. Electroni oarecum liberi, aureola]i de primele ie[iri pe scena literar`: Cioran [i Ionesco (acum, \n 1950, i se joac` La Cantatrice chauve, iar \n februarie 1951, La leçon – „|n sal`, cinci persoane...“). To]i ceilal]i se v`d numai \ntre ei, tr`iesc de pe o zi pe alta din slujbe m`runte [i expediente, se \nt\lnesc frecvent [i s\nt lega]i printr-un fel de solidaritate a z`d`rniciei. Proiectele lor s\nt nerealiste, menite s` nu ias` din cadrul românesc: Centrul de cercet`ri române[ti (Centrul legionar, cum i se spune), vagi funda]ii cu soart` incert`, cum e aceea a Prin]ului Nicolae, conferin]e, publica]ii etc. Primul care reu[e[te, C.V. Gheorghiu, cu romanul La Vingt-cinquième heure/Ora 25, este detestat. Virgil Ierunca \i repro[eaz` lipsa de caracter [i trecutul dubios. Dar, cum reiese din paginile jurnalului s`u, nici ceilal]i – chiar dac` nu to]i – nu st`teau prea bine la aceste capitole. A[a c` ceea ce deranjeaz` cel mai mult la C.V. Gheorghiu este reu[ita: mondial`, fulminant`, inclusiv material`, de natur` s` scoat` [i mai mult \n relief precaritatea vie]ii celorlal]i. Cu rare excep]ii (\n special cele mai notabile: Mir-

cea Eliade, Emil Cioran [i Eugen Ionescu), to]i s\nt lua]i de un v\rtej f`cut din literatura r`ului – subiectul tezei de doctorat a lui Ierunca –, nihili[tii ru[i, filozofia z`d`rniciei a existen]iali[tilor. Ei s\nt, mai presus de orice, oamenii unei certitudini pasionale exclusive: România. Numai c` – observ` lucid [i acid Virgil Ierunca – ini]iativele lor s\nt \mb\csite de „\ng\mfarea ortodox`“. Ca aceea a lui Deleanu care crede c` „misiunea Centrului (român de cercet`ri) este, nici mai mult, nici mai pu]in, s` se plaseze \n fa]a |mp`r`]iei Cerurilor.“ C\te ceva din fr`m\nt`rile exilului românesc \n Fran]a r`zbate [i \n paginile jurnalului lui Mircea Eliade din perioada parizian` (Fragments d’un journal, Gallimard, 1973). |n ziua de 16 februarie 1949, Eliade noteaz` c` a reunit \n camera lui de hotel cincisprezece intelectuali [i studen]i români pentru a dezbate \n jurul acestei teme: „S\ntem sau nu de acord c` ast`zi, [i mai ales m\ine, «intelectualul», ca urmare a accesului s`u la concepte, este [i va fi din ce \n ce mai mult considerat drept adversarul num`rul unu [i c` istoria \i \ncredin]eaz` (ca de at\tea ori \n trecut) o misiune politic`?“ Sublinierile \i apar]in autorului. R`spunsul propus de Eliade este urm`torul: „...ast`zi «a face cultur`» este singura politic` eficace la \ndem\na exila]ilor.“ Un „program“ c`ruia \i va r`m\ne fidel toat` via]a. Dar Eliade – pasionat, cum se decrie el \nsu[i, de „descifrarea simbolurilor“ [i de revelarea esen]elor camuflate \n universul vizibil – rezolv` dilemele exilului ca un metafizician pragmatic: exilatul, f`r` a se mai lamenta de soarta nefericit` ce i-a fost dat`, trebuie s`-[i continue opera, r`m\n\nd ata[at de patria din care a fost expulzat [i care cap`t` atributele unei realit`]i spirituale: „Patria \ndep`rtat`, inaccesibil` va fi ca un Paradis \n care ne vom \ntoarce la modul spiritual, adic` «\n spirit», \n secret, dar real.“ Eliade \[i ilustreaz` op]iunea pun\nd \n ecua]ie dou` exiluri (totu[i neechivalente): Dante contra Ovidiu: „Cum \i scriam lui Vintil` Horia, Dante [i nu Ovidiu trebuie s` fie modelul nostru.“ Dante pentru c`, expulzat din Floren]a natal`, [i-a continuat opera, r`m\n\nd toat` via]a ata[at de „patria“ sa. Ovidiu se reg`se[te aici \n pozi]ia inferioar` de contraexemplu, f`r` \ndoial` din dorin]a lui Eliade de a marca \n mod decisiv propria determinare de a-[i continua opera \n condi]iile exilului. Lamenta]iile lui Ovidiu din Tristele [i Ponticele constituie o oper` nou`


DILEMATECA

MERIDIANE

„Avantajele exilului“

autori, g\ndirea lui Cioran are particularit`]ile unei func]ii organice, ritmat`, bine reglat`, dar punctat` de salturi imprevizibile – [i textul este jurnalul fidel al acestor pulsa]ii. Aprecierea lui Cioran asupra lui Nietzsche e valabil` [i \n cazul lui: „Filozofia lui, medita]ii asupra propriilor capricii...“ Stéphane Barsacq, t\n`rul exeget (n`scut \n 1972) al lui Cioran, vizibil impregnat de stilul autorului studiat, formuleaz` astfel aceast` constatare: „Cei care-l citesc pe Cioran cu gravitate rateaz` esen]ialul: el nu propune idei. Cioran vizeaz` o experien]` [i o raporteaz` pe a lui, cu o continu` frenezie. Rar o literatur` mai pu]in intelectual` ca a lui: \n tot ce scrie, el traseaz` graficul umorilor [i al dorin]elor sale. Se contrazice? Nu. Merge din nuan]` \n nuan]`. Argumentele lui s\nt fiziologie cu \nc`rc`tur` polemic`, pe care expresia le corecteaz`.“ |n textul citat anterior, intitulat, cu umor [i nedisimulat` duplicitate, „Avantages de l’exil“, utiliz\nd conven]ia persoanei a treia, Cioran descrie cu precizie propriul caz. Iat` finalul pasajului: „Se va lansa \ntr-un alt idiom? Nu-i va fi u[or s` renun]e la cuvintele \n care stagneaz` propriul trecut. Cine-[i reneag` limba, pentru a adopta o alta, \[i schimb` identitatea, adic` decep]iile. Tr`d`tor la modul eroic, el rupe cu amintirile [i, p\n` la un anume punct, cu el \nsu[i.“ Ruptura de care vorbe[te Cioran e total`: ruptura de ]ar`, de trecut, de r`t`cirile tinere]ii, de ideologii, de politic. Dar ea presupune [i cel`lalt versant, al resucit`rii, al unei noi plec`ri \ntr-o nou` via]` – Stéphane Barsacq nu ezit` s` situeze prima carte scris` \n francez` de Cioran, Précis de décomposition, din punctul de vedere al semnifica]iei interioare, pe acela[i plan cu ceea

n

pagina 17

Altele s\nt op]iunile [i solu]iile lui Cioran. |n prima carte publicat` \n Fran]a, Précis de décomposition, \ntr-un text intitulat „Tribulations d’un métèque“, Cioran prezint` exilul nu ca pe un surghiun, ca pe o pedeaps` implacabil`, ci ca pe un act voluntar, o tentativ` de smulgere de sub maledic]ia na[terii \ntr-un popor f`r` destin. {ansele de reu[it` s\nt incerte sau nule, dup` cum demonstreaz` [i utilizarea depreciativ` a cuv\ntului metec (venit din alt` parte, fixat \n condi]ia de str`in, perceput [i autoperceput astfel): „Popoarele f`r` destin nu vor [ti s` le dea unul fiilor lor care, \nseta]i de alte orizonturi, cad \n mrejele lor [i le epuizeaz` apoi, pentru a sf\r[i ei \n[i[i ca spectre ale propriilor \nc\nt`ri [i dezam`giri.“ Nimic nu e definitiv \n g\ndirea lui Cioran, cu excep]ia, poate, a sugestiilor emise de cuvintele compuse cu prefixul des/dez, descompunere, dezam`gire, deziluzie (cu toate c` \n iluzie exist` ascuns [i deziluzie), construind o retoric` personal` a deposed`rii, cea mai apt` s` exprime condi]ia exilatului absolut: exilat \ntr-o ]ar`, exilat \ntr-o limb`, exilat \n lume, exilat \n via]`. Nu e de aceea surprinz`tor ca, dup` constatarea descurajant` din citatul anterior, s` revin`, \n volumul La tentation d’exister (1956), cu o reflec]ie circumstan]iat` asupra aceluia[i subiect \n care se face auzit un sunet diferit: „|n mod gre[it s-a creat despre exilat imaginea celui care abdic`, se retrage [i se estompeaz`, resemnat \n suferin]ele sale, \n condi]ia lui de de[eu. Observ\ndu-l, descoperi \n el un ambi]ios, un dezam`git agresiv, un dezabuzat dublat de un cuceritor. Cu c\t s\ntem mai deposeda]i, cu at\t ni se exacerbeaz` apetiturile [i iluziile. Percep chiar o anume rela]ie \ntre nefericire [i megalomanie. Cel care a pierdut tot p`streaz` ca ultim recurs speran]a gloriei sau a scandalului literar. El consimte s` abandoneze tot, mai pu]in numele. Dar acest nume, cum va reu[i s`-l impun`, atunci c\nd el scrie \ntr-o limb` pe care lumea civilizat` o ignor` sau o dispre]uie[te?“ (trad. P.R.) S-ar putea spune c` \n acest pasaj Cioran dialogheaz` cu Mircea Eliade [i implicit cu \ndep`rtatul Ovidiu. Dar la el nu exist` nici declara]ii programatice, nici directive, nici rezolu]ii. |n mai mare m`sur` dec\t la al]i

ce reprezint` Vita nova pentru Dante. Iar aceast` resuscitare se petrece prin adoptarea definitiv` a limbii franceze. Se poate spune despre limba lui Cioran ceea ce spune el despre limba francez`: \i face inteligen]i [i pe imbecili. „Fran]a a opus elegan]a infinitului“, scrie Cioran \n alt` parte. |n aceast` limb` care a \ntre]inut, ca nici o alta, un „cult al eviden]elor“, condamn\ndu-se la sterilitate prin men]inerea pe culmile ra]ionalismului luminos, Cioran introduce obsesiile sale de „vandal ros de melancolie“, dezam`girile, duplicit`]ile, febra nega]iei, blasfemiile, administr\ndu-i o doz` de vitalitate barbar`. Parafraz\ndu-i titlul de mai sus, se poate vorbi de „avantajele bilingvismului“. Bilingvism, nu \n sensul de a scrie simultan sau alternativ \n dou` limbi, ci de a g\ndi \ntr-o limb` [i a scrie \n alta. Fascina]ia exercitat` de stilul lui Cioran, merg\nd p\n` la legenda unei perfec]iuni formale incomparabile pe t`r\mul limbii franceze, vine \ntr-o mare m`sur` chiar din imperfec]iune: „Inconvenientul de a practica o limb` de \mprumut este de a nu avea dreptul la prea multe gre[eli. Or, tocmai c`ut\nd incorectitudinea, f`r` a c`dea \n abuz, tocmai friz\nd \n fiecare moment solecismul, scriitura cap`t` aparen]a vie]ii.“ Formulele memorabile ale lui Cioran au la baz` acest mecanism: o construc]ie din termeni afla]i \ntr-un raport de inadecvare radical`, care se dovede[te inextricabil`, multiplic\nd sensurile [i nuan]ele: nuan]ele, marea obsesie a metecului c`zut pe solul limbii franceze. Cioran face s` c\nte „mai bine“ [i mai profund limba francez`, inculc\ndu-i „automatismele mentale“ fixate \n limba român`. Merg\nd \mpotriva adev`rurilor primite – cum ar fi „sloganul publicitar: Cioran, cel mai mare stilist al limbii franceze“ –, Jean-Louis Courriol, profesor la universit`]ile din Lyon [i Pite[ti [i eminent traduc`tor, face o str`lucit` demonstra]ie pe text a felului \n care Cioran folose[te \n mod automat structuri române[ti pe care le umple cu cuvinte franceze, pentru a ajunge la aceast` concluzie: „(Cioran este) modelul ideal al traduc`torului, al celui care, plec\nd de la o limb` \n care g\nde[te, se exprim` \ntr-o alta \n care scrie.“ (Jean-Louis Courriol, „Défense et illustration de la traduction – ou Emil Cioran, saint patron des traducteurs du roumain au français et vice versa“, \n Philologica Jassyensia, an I, nr. 1-2, 2005, pp. 175-182) |n termenii lui Cioran, scriitorii care adopt` o alt` limb` dec\t cea natal` se \mpart \n dou` categorii: creatorii de limbaj [i cei care vor s` scrie la fel de bine ca „indigenii“. |n aceast` a doua categorie poate fi inclus B. Fondane. Creatori de limbaj s\nt Ionesco, Gherasim Luca, Cioran. |n cazul acestuia din urm`, limbajul e chiar stilul. Stilul, singura salvare a metecului sortit pierzaniei.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

care adaug` profunzime, gravitate [i exerci]iul introspec]iei celei anterioare, articul\ndu-se ca o paradigm` a exilului. |n romanul Dumnezeu s-a n`scut \n exil, Vintil` Horia transpune literal concep]ia lui Eliade, proced\nd la idealizarea nostalgic` a patriei natale (locul de surghiun al poetului latin). |n fic]iunea sa, Dacia devine locul de emergen]` [i de iradiere a unei noi credin]e, iar Tomis, „locul cel mai sigur din lume, ora[ul libert`]ii [i al fericirii.“ Condi]ia exilatului este metamorfozat`, transfigurat` prin convertirea spiritual`.


pagina 18

PROFIL Dana Moroiu

director editorial, Baroque Books & Arts

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Prêt-à-porter rafinat Acum un an ap`rea pe pia]a de carte din România o editur` nou`. Din cataloagele prezentate atunci se vedea clar c` editura Baroque Books & Arts voia s` fie altfel: ilustra]ii originale, serii (aproape) f`r` concuren]` [i, mai ales, o grij` deosebit` pentru tot ce al]i editori consider` c` ar fi lux inutil: grafic`, tipar, leg`torie etc. Directoarea editurii, Dana Moroiu, era deja un nume binecunoscut \n lumea editorilor: a fost redactor la Editura Enciclopedic`, apoi la RAO, director editorial la Nemira, apoi tot director la Ponte. De numele ei se leag` numeroase succese literare. A \nfiin]at Baroque Books & Arts pentru c` voia libertate total` \n alegerea titlurilor.

Oric\t de \ncrez`tori ar p`rea editorii, pia]a de carte din România a fost afectat` de criza financiar`. Toate editurile [i-au mic[orat vizibil produc]ia, planul editorial a r`mas \n urm`, multe edituri mici s-au \nchis. Ultima edi]ie a t\rgului de carte a confirmat trendul – micii editori dispar \ncet,

dar sigur de pe pia]`. Cei mari par s` se fi consolidat, \ns` senza]ia general` e de fragilitate [i precaritate. V\nz`rile de carte la chio[c – \n edi]ii ieftine [i prost redactate – au stricat pia]a. Nu neap`rat pentru c` ar fi sc`zut din v\nz`rile editurilor „clasice“, ci pentru c` au schimbat a[tept`rile publicului [i au creat noi obi[nuin]e de consum. Publicul larg s-a \nv`]at s` cumpere a[a-zise c`r]i „de colec]ie“ – nu titluri sau autori sau c`r]i frumoase. {i totu[i, exist` [i autori optimi[ti care v`d \n orice deficit al pie]ei o resurs`, un poten]ial de cre[tere. Acum un an, c\nd a \nfiin]at Editura Baroque Books & Arts, pu]ini s\nt cei care au crezut cu adev`rat c` va reu[i. Dana Moroiu e \ns` entuziasmat` [i \ncrez`toare. Reu[it`, pentru ea, \nseamn` s` reu[e[ti s` ajungi la public, s` po]i s` publici exact ceea ce \]i dore[ti, f`r` compromisuri. {i exact asta face Baroque Books & Arts. „Singurul care are dreptul s` te judece e publicul. Dac` el consider` c` trebuie s` vin` spre tine, atunci e o recunoa[tere major`. Po]i s` lucrezi pentru un \mp`rat – dac`

supu[ii lui nu te accept`, o faci degeaba“, spune Dana Moroiu. |n România exist` \nc` prejudec`]i legate de faptul c` nu po]i face comer] cu cartea. |n acela[i timp exist` [i un imperativ al viabilit`]ii economice, dac` nu chiar al profitului. Comisioanele libr`riilor s\nt foarte mari – spun editorii –, iar banii din v\nz`ri ajung foarte greu \napoi, \n editur`. |n plus, capacitatea editurilor mici de a negocia cu distribuitorii e extrem de redus`. Cum reu[e[te Baroque Books s` se men]in` pe o pia]` dificil`? „Facturile trebuie pl`tite, ele ne guverneaz` [i \n jurul lor se \nnoad` totul. Dac` nu pleci de la ideea c` trebuie s` fii un colos, ai toate [ansele s` reu[e[ti“, crede Dana Moroiu. C`r]ile ei apar de fiecare dat` pe rafturile cele mai vizibile ale libr`riilor – semn c` s\nt c`utate. „E important s` fii cochet [i s` creezi dependen]`. Dependen]a se creeaz` prin pl`cere.“ Dup` cum explic` Dana Moroiu, Editura Baroque Books & Arts nu [i-a propus s` publice foarte multe titluri, nici s` concureze editurile care exist` deja pe pia]`. „Ne c`ut`m segmentul nostru, o ni[` de cititori fideli; cu c\t ni[a atrage mai mult, cu at\t mai


Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

bine.“ Segmentul acesta este, dup` cum \l descrie directorul editorial, un „prêt-à-porter rafinat“. Editura [i-a propus s` publice „c`r]i cu adev`rat frumoase, c`r]i pe care s`-]i fac` pl`cere s` le d`ruie[ti“. Copertele s\nt g\ndite s` plac` [i s` \nnobileze con]inutul. Cele mai multe s\nt lucrate de graficieni români foarte buni. De pild`, de Ana Wagner, creatoare de por]elanuri rafinate. Multe dintre coperte, de altfel, au [i o declinare vizual` pe obiecte de por]elan: motive grafice care apar pe carte s\nt reproduse pe c`ni sau pe linguri]e de por]elan. O alt` artist` care creeaz` pentru Baroque Books & Arts este Stela Lie, conferen]iar la Facultatea de Arte [i fondatoare a Clubului Ilustratorilor, o organiza]ie care promoveaz` graficienii [i ilustratorii de carte autohtoni. Al]i ilustratori care creeaz` pentru editur` s\nt Irina Dobrescu [i Cristiana Radu. Iar din toamn` editura va colabora cu ni[te graficieni mai tineri, care propun un design de copert` inovator. Designul de copert` original e unul dintre elementele importante ale „brandului“ editorial. „Ani de zile am cump`rat fotografie din b`ncile de imagini pentru ilustra]ia de copert`. {i asta \nc` se \nt\mpla \n anii mai buni ai pie]ei de carte, c\nd lucrurile au \nceput s` se mai a[eze, c`ci \n anii ’90, cele mai multe edituri publicau pe copert` orice imagine, f`r` s` pl`teasc` vreodat` drepturi de autor, miz\nd pe faptul c` fac autorului un serviciu tip`rindu-i imaginile. Una peste alta, cele mai multe edituri folosesc, \ntr-adev`r, imagini de «stoc», pentru c` e mai simplu [i mai ieftin. Noi vrem s` facem altceva.“ |ntr-adev`r, mai ales \n cazul c`r]ilor pentru copii, dar [i din alte domenii, editorii

DILEMATECA

PROFIL

români prefer` s` „importe“ totul de-a gata: povestea, designul, ilustra]iile. E mult mai simplu, mult mai ieftin [i, mai ales, e verificat deja pe alte pie]e. Publicarea oric`rei c`r]i presupune ni[te riscuri economice, e mult mai u[or s` preiei o carte cu succes dovedit. Aceast` strategie – care nu e specific` doar actualei perioade de criz` economic` – a f`cut ca [i pia]a de carte s` fie mai s`rac`, mai pu]in divers`. Designerul [i ilustratorii au devenit astfel angaja]i de lux, de care multe edituri se dispenseaz`. La Baroque Books & Arts ei s\nt ni[te personaje-cheie care dau personalitate c`r]ilor publicate. Dar nu e \ntotdeauna u[or, spune Dana Moroiu: „S` lucrezi cu graficieni poate fi uneori

obositor, pentru c` fiecare are personalitatea lui [i viziunea lui artistic`“. F`r` s` defineasc` foarte clar profilul editurii, Dana Moroiu spune c` fiecare dintre c`r]ile publicate te \nva]` ceva – f`r` \ns` ca inten]ia pedagogic` s` fie declarat` ca atare. |n cele dou` serii principale – „Savoir-vivre“ [i „Noblesse“ – apar un fel de ghiduri de adaptare la lumea de azi (sau de ieri!), scrise cu inteligen]` [i cu umor. De pild`, Regi, r`zboaie [i cocote de Cristoph Schulte-Richtering e o istorie (altfel) a lumii, haioas` f`r` s` fie superficial`, profund` dar f`r` s` fie \nc`rcat` cu date inutile. Tot ceea ce trebuie s` poat` b`rbatul absolut [i Tot ceea ce trebuie s` [tie b`rbatul genial, de Thomas Kuhn, s\nt o adaptare contemporan` a vechilor ghiduri de bune maniere (de[i nu doar despre maniere este vorba, ci [i despre cultur` general`, cuno[tin]e tehnice, informa]ii practice etc.). Lit Kit, recent ap`rut`, e un fel de istorie a literaturii universale despre care Claudiu Constantinescu spunea c` e „una dintre cele mai documentate [i mai inteligente c`r]i de umor pe tema literaturii“; e o carte minunat` scris` de un autor foarte special, cu un trecut incredibil, Sandra Newman. La Baroque Books & Arts mai urmeaz` s` apar` \n cur\nd [i un Dic]ionar din dragoste de vin de Bernard Pivot, \n traducerea lui Marius Constantinescu, cu un cuv\nt-\nainte de Dan C. Mih`ilescu – din nou, o carte cu adev`rat frumoas`, bine ilustrat`. Foarte optimist`, Dana Moroiu nu crede \n criza economic`, nici \n criza de pe pia]a de carte. Pentru c` „o carte frumoas` va prinde, va ajunge la cititori – orice ar fi“.

fotografii de

Lucian Muntean

n

pagina 19

Matei Martin


pagina 20

MERIDIANE Lumini]a Marcu

Antonio Muñoz Molina e cunoscut \n România pentru cartea publicat` \n urm` cu c\]iva ani la Editura Curtea Veche, Sefarad, un roman-colaj de diverse biografii ale unor personalit`]i pe care istoria – \n special Holocaustul secolului trecut – le pune \n situa]ii-limit`. Aceasta este, de altfel, cartea care a contribuit decisiv, probabil, la acordarea recentului premiu literar al ora[ului Ierusalim, premiu care l-a pus pe Molina \ntr-o situa]ie delicat`. Mai mul]i scriitori, unii dintre ei membri ai unui partid de extrem` st\nga din Spania, au semnat un protest fa]` de inten]ia lui de a se duce \n Israel [i de a primi premiul. Molina, \n ciuda protestului, a c`l`torit la Ierusalim [i a primit premiul, dar imediat dup` acest moment, cu sau f`r` leg`tur`, [i-a \ncetat colaborarea s`pt`m\nal` la cel mai important ziar spaniol, El País. Articolul s`u ap`rea \n fiecare s\mb`t` \n Babelia, suplimentul cultural al ziarului, [i nu erau pu]ini cititorii care cump`rau suplimentul \n special pentru articolele semnate de Muñoz Molina. Stilul s`u, \n articole, ca [i \n literatur`, e deosebit de agreabil, iar subiectul era de multe ori cosmopolit, ceea ce f`cea o diferen]` important` fa]` de subiectele \n general destul de restrictiv spaniole sau cel mult hispanice, din revistele culturale care apar \n Spania. Tr`ind jum`tate de an \n New York, Molina scria, de multe ori, despre expozi]ii [i evenimente culturale care se \nt\mplau acolo, iar c\nd scria despre o carte, de pild`, pot depune m`rturie c` nu eram singura care \n aceea[i zi [i-o achizi]iona. Dac` nu e foarte u[or de judecat gestul s`u de a accepta un premiu [i de a se afla astfel, chiar [i tranzitoriu, \n vecin`tatea unor oameni politici israelieni, pierderea pe care o reprezint`, pentru Babelia, \ncetarea colabor`rii sale s`pt`m\nale e o certitudine cuantificabil` \n mul]imea de comentarii ale cititorilor referitoare la acest lucru. Dup` evenimentul din Israel, la scurt timp, Antonio Muñoz Molina a primit Premiul Principe de Asturias, cea mai important` distinc]ie literar` spaniol` dup` Premiul Cervantes, oferit de funda]ia condus` de mo[tenitorii casei regale. |n aceste zile [i gra]ie Premiului Principe de Asturias, marile libr`rii din Madrid au amenajat un stand special cu toate c`r]ile sale. S-ar putea deduce din aceast` succesiune de evenimente c` Molina ar fi un scriitor de factu-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Antonio Muñoz Molina, despre criz`, personajele, vinova]ii [i solu]iile ei

r` conservatoare, bine a[ezat \n canon, [i un r`sf`]at al premiilor. Nimic mai exagerat. Dac` e adev`rat c` e foarte cunoscut [i foarte iubit de cititori, ajutat fiind [i de o natur` uman` agreabil`, e la fel de adev`rat c` Muñoz Molina este unul dintre cei mai critici intelectuali spanioli ai momentului – dovad`, cea mai recent` carte a sa, o radiografie necru]`toare a crizei din Spania [i a contribu]iei pe care au avut-o la declan[area ei nu doar marii corup]i, bancherii iresponsabili sau economi[tii lipsi]i de luciditate, ci [i pasivitatea sau preocup`rile anacronice ale intelectualilor. {i ale lui \nsu[i. Cartea Todo lo que era sólido (Tot ce era solid) ar merita citit` cu creionul \n m\n` de mul]i dintre comentatorii actuali, [i nu doar din Spania.

*

*

*

Cum nu-mi fac iluzii c` aceast` carte va fi tradus` \n române[te, av\nd totu[i un subiect at\t de spaniol, [i dup` ce am e[uat \n insisten]ele mele de a propune spre traducere ceea ce cred c` este cel mai bun roman al acestui scriitor, La noche de los tiempos (Noaptea timpurilor, 2009), voi \ncerca s` ofer mai multe citate din eseul cu accente biografice Todo lo que era solido, l`s\nd cititorilor pl`cerea comentariului. Iat` un om de afaceri din Valencia, relativ t\n`r [i deja imens de bogat, \ntr-o scen` cu personaje semnificative pentru criz` \n varianta ei spaniol`: „|n 2006 am avut ocazia s` cunosc \n New York un om de afaceri

din domeniul construc]iilor, \mbog`]it \n c\]iva ani [i plin de ner`bdare s` se extind` \n New York. Era un ins mic de statur`, nelini[tit, \nc` t\n`r, \mbr`cat \ntr-un costum f`cut pe comand`, foarte ajustat, cu p`rul negru, cre] [i dat cu gel, din specia celor scunzi [i nervo[i care, atunci c\nd vorbesc, parc` se umfl`. Avea o mare firm` imobiliar` [i \nfiin]ase [i o funda]ie cultural` pentru al c`rei sediu cump`rase cu 24 de milioane de euro un palat \n Madrid, pe Castellana. Mi s-a povestit c` \n ziua \n care a inaugurat funda]ia, \n fa]a a sute de invita]i, mai multe fete pe jum`tate dezbr`cate ap`ruser` cu ni[te cufere, precum cele din pove[tile cu comori, care se dovedeau pline de portocale. Portocale din Valencia natal` a patronului inundau podelele de marmur` [i c`deau \n cascad` pe sc`ri, iar baloane \n form` de portocale pluteau \n aer p\n` la tavan [i se pierdeau spre cerul luminat de reflectoare, atunci c\nd le d`deau drumul \n m`nunchiuri, \n gr`din`. Omul de afaceri era din specia celor care las` la vedere man[etele c`m`[ii cu butoni de aur [i ceasul masiv tot de aur. Vorbea cu fraze scurte, iar din c\nd \n c\nd \[i muta privirea de la interlocutor [i arunca ocheade rapide \nspre publicul din sala \n care ne aflam: – Am terminat publicitatea pentru o mie de vile \n Alicante. O mie de vile, un milion beneficiu curat, net, fiecare, o mie de milioane. Doar \n ultimele luni firma lui crescuse cu 456%. |n acel moment avea o valoare de burs` de 5100 de milioane de euro. |mi povestea c` voia s` se lanseze la New York prin construc]ia unor zg\rie-nori emblematici. Funda]ia lui tocmai se instalase \n c\teva birouri din turnurile Time Warner. Avea de g\nd s` construiasc` zg\rie-nori emblematici \n New York, San Francisco, Shangai, Honh Kong, Singapore. Funda]ia lui deja avea sedii \n toate aceste ora[e. Cuv\ntul emblematic p`rea s` fie cuv\ntul lui preferat. (...) |n septembrie [i-a deschis funda]ia \n New York servind paella \n Central Park, la mii de oameni. C`ci nu degeaba paella era m\ncarea emblematic` a Valenciei. |n marea memorie indiferent` a Internetului am g`sit datele. P\n` [i apa o adusese cu vaporul de acolo, 4143 de litri de ap` valencian` care s`-i dea m\nc`rii savoarea incomparabil`; 247 de litri de ulei extravirgin; 1520 de kilograme de orez; 1000


*

*

*

Nu mai pu]in plastic` e descrierea unui director de la Merrill Lynch, cu care Molina, pe atunci director al Institutului Cervantes din New York, are o \nt\lnire \n vederea ob]inerii unei sponsoriz`ri pentru evenimente culturale: „Nici acesta nu era \nalt, dar era c`rnos, solid, cu o verighet` simpl`, dar cu unghiile manicurate [i date cu lac incolor. Spre deosebire de omul de afaceri valencian, corpul lui nu era supus la tensiuni expansive. |n afar` de insigna cu motiv religios de la rever, obi[nuia s` poarte la cravat` ace cu motive religioase: mici cruci, \nsemne de pelerin. (...) Am intrat \n holul edificiului Merrill Lynch [i, pe m`sur` ce m` apropiam de blocul de marmur` str`lucitoare \n`l]at ca un altar, \n spatele c`ruia z\mbeau recep]ionistele, eram din ce \n ce mai con[tient de propriile defecte: nodul de la cravat` mi se l`rgise pe drumul de la ie[irea din metrou,

una din man[ete \mi ie[ea prea mult din hain`, pantofii negri \mi erau uza]i [i nu prea cura]i. V\rfurile de la reverele c`m`[ii d`deau s` se ridice \n sus. |n holul orbitor de la Merrill Lynch se auzeau tocurile pantofilor de lac la fel de str`lucitori [i la femei, [i la b`rba]i, sau, dup` caz, se puteau vedea pantofi de piele moale cusu]i manual, care nu p`reau s` fi suferit vreodat` de prea mult` purtare sau de vicisitudinile climei. B`rba]i tineri [i femei tinere se plimbau dintr-o parte \n alta \mbr`ca]i cu o austeritate luxoas`, care avea ceva liturgic, ca [i cum s-ar fi aflat \n slujba unui cult exclusivist. (...) Din conversa]ie \mi amintesc doar tonul amabil cu care se spuneau lucruri vagi ce deschideau perspective ample [i nu duceau nic`ieri. Directorul de la Merrill Lynch desf`[ura \n fa]a mea eviden]a puterii sale nem`surate vorbind despre milioane de dolari [i, \n acela[i timp, avea grij` s` nu fac` vreo promisiune concret`, care l-ar fi costat c\teva zeci de mii, m`run]i[ pentru acea ma[in` de f`cut bani care ocupa un edificiu \ntreg de optzeci de etaje [i care avea sedii [i ramifica]ii \n toat` lumea. Cred c` eu m` str`duiam s` nu mi se vad` prea mult man[etele de la c`ma[` [i s` par o persoan` cultivat`, la \n`l]imea situa]iei. Cum mi se \nt\mpl` deseori \n astfel de cazuri, m` presa o urgen]` [i-mi era jen` s` m` ridic pur [i simplu s` \ntreb unde e baia. Amfitrionul meu m` privea cu o bun`voin]` episcopal`. (...) N-a ie[it nimic din acea \nt\lnire. La scurt timp, Merrill Lynch se scufunda, la fel ca Lehman Brothers, [i \mpreun` fuseser` pe punctul de a atrage dup` ele scufundarea \ntregii economii mondiale.“

*

*

*

Urm\nd un traseu biografic, nu neap`rat \n ordine cronologic`, Molina vorbe[te nu doar despre magna]i, bancheri sau economi[ti faimo[i (e, de asemenea, memorabil portretul lui Alan Greenspan, [eful Rezervei

n

pagina 21

Federale a Statelor Unite, pensionat \n plin` glorie \n 2006), ci [i despre realit`]ile Spaniei la nivel de adminsitra]ie local` (descrie am`nun]it transformarea unui birou cu doi angaja]i care se ocupau de rezerva de ap`, la prim`ria din Granada, \ntr-o corpora]ie cu sediu propriu, zeci de angaja]i [i firm` de PR, av\nd ca obiect de activitate acela[i lucru simplu de care se ocupau cei doi la \nceputul anilor ’80), despre Zapatero, pe atunci prim-ministru al Spaniei, [i despre gustul puterii exhibat de acesta \ntr-o \nt\lnire la Moncloa, despre semnifica]iile cuv\ntului pelotazo (lovitur` \n general ilegal`, de pe urma c`reia se c\[tig` repede [i mult), despre transformarea fiestei pl`tite cu bani publici \n simbol na]ional spaniol. Nu exist` m\nie proletar` \n comentariile scriitorului, ci doar un fel de melancolie, o luciditate pe care el \nsu[i o resimte ca tardiv`: „Acum ne d`m seama c` exista un fel de v`l care ne \mpiedica s` vedem realitatea imediat`, prezentul [i poate c` asta e ceva specific epocilor \n care se tr`ie[te \n interiorul unei bule economice. Banul care vine nu se [tie de unde [i care se multiplic` f`r` prea mare efort, [i care e acolo pentru a fi cheltuit f`r` limit`, [i cu c\t se cheltuie, cu at\t nu se termin`, are efect de cocain`; ca aurul [i argintul care veneau f`r` oprire din Indii \n secolul al XVII-lea. Nu p`rea s` fie o iluzie: Spania cre[tea mai repede dec\t orice alt` ]ar` european`, asigurau organismele oficiale. Acelea[i agen]ii de rating, care acum reduc datoria noastr` la categoria de gunoi, spuneau atunci c` ne bucuram de o perfect` soliditate. Spania era El Dorado-ul Europei. Unei economii speculative \i corespunde o con[tiin]` delirant`. Iar specificul delirului spaniol era obsesia pentru trecut.“ Ceea ce repro[eaz` scriitorul intelectualilor spanioli [i lui \nsu[i este c`, \n timp ce semnele viitoarei dec`deri ar fi trebuit s`-i alerteze, ace[tia se compl`ceau \n a comenta [i a se pozi]iona, cu patim`, de o parte sau de alta a celor care se \nfruntaser` \n R`zboiul Civil, de o parte sau de alta a dictaturii franchiste, a monarhiei, a st\ngii sau a dreptei istorice: „Ocupa]i cum eram cu exhumarea gropilor comune, nu vedeam fervoarea cu care excavatoarele s`pau gropi peste tot pentru a construi noi [i noi vile [i blocuri de locuin]e pe terenuri agricole declarate intravilane de primari ho]i, pe terenuri ml`[tinoase sau \n zone protejate [i \mp`durite, pe plaje p\n` atunci virgine [i pe orice milimetru de teren unde se putea pune o m\n` de ciment.“ Scriitorul Antonio Muñoz Molina vorbe[te, de asemenea, despre fiii lui afla]i \n mijlocul protestelor de strad` care au marcat Spania ultimilor ani. {i despre solu]ii. Chiar dac` nu spectaculoase, chiar dac` f`r` virtu]i de \ns`n`to[ire brusc` [i definitiv`, \n mijlocul haosului care este lumea de azi exist` solu]ii.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

de kilograme de fasole verde; 70 de kilograme de sare; 5,4 de ardei. Din cauza restric]iilor alimentare americane, cele 5000 de kilograme de pui trebuiser` s` fie cump`rate din New York. Dar cincizeci de buc`tari veniser` de la Valencia [i, \mpreun` cu ei, dou`zeci [i cinci de muzican]i care ridicaser` praful c\nt\nd la instrumente tradi]ionale. (...) |n martie 2007, firma lui anun]a c\[tiguri de 93 de milioane de euro [i acel ins m`run]el [i nervos, pe care eu, \n sinea mea, \l privisem cu un sarcasm tipic de literat pentru c` repeta mereu cuv\ntul emblematic, era considerat de revista Forbes unul dintre cei mai boga]i oameni din lume. |n aprilie 2007, valoarea firmei sale a c`zut la burs` cu 43% [i patronul a pierdut dintr-un foc 1300 de milioane de euro din averea personal`. |n [ase s`pt`m\ni, c`derea era de 76%. La sf\r[itul anului, compania nu mai valora practic nimic, iar t\n`rul magnat \[i v\nduse palatul din Madrid [i tr`ia \n Brazilia.“

DILEMATECA

MERIDIANE


pagina 22

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Un roman total Exist` o literatur` care str`luce[te prin scrie-

tetic` a demonstra]iei sociale.

den]ei, c` efectul de catharsis al dramei na]iona-

Exist` c`r]i totale... Am`nuntul nea[teptat,

le poate veni din oroare [i abjec]ie. Deliranta tra-

toare, detaliul frapant fac tot farmecul ei. Au e-

construc]ia polifonic`, suspansul cu grij` \ntre-

versare a mun]ilor cu trupul \n descompunere al

xistat sute de discipoli ai lui Balzac... Balzac \ns`

]inut, psihologia subtil`, decadentismul viguros

generalului Lavalle (care nu trebuie l`sat du[-

este de nedep`[it, nu fiindc` ar fi un fel de Marx

(sic!), ambi]ia de-a reda o tragedie istoric`, cu-

manilor), pe spinarea calului, este un astfel de

al fic]iunii literare, decript\nd implacabil meca-

prinderea vast`, toate s\nt prezente... O astfel de

moment cathartic.

nismele capitalismului, prostitu]ia femeilor cin-

carte este Despre eroi [i morminte a lui Ernesto

Argentina nu [i-a g`sit u[or locul \n istorie. A

stite etc. Balzac este imens, inepuizabil fiindc`

Sábato, ap`rut` \n 1961, cu numai [ase ani

pierdut b`t`liile \n nord; a fost confruntat` cu

este un mare pictor. S` lu`m aminte la portretul

\nainte de Un veac de singur`tate al lui Gabriel

r`zboaie civile [i lovituri de stat; a cunoscut bo-

inimitabil al c`m`tarului Gobseck: „...aceast` fa-

García Márquez. De[i nu are transparen]a ex-

g`]ia, falimentul, redres`rile spectaculoase. Este

]` palid` [i livid`... care sem`na cu un vermeil

traordinar` a Veacului..., epica simpl` [i eficace,

]ara violen]ei, a durerii... a cruzimii, dar [i a iu-

dezaurit... P`rul c`m`tarului meu era lins, piep-

umorul feroce, Despre eroi... rivalizeaz` cu roma-

birii frenetice. Este Europa, dar [i altceva, con-

t`nat cu \ngrijire, de culoarea cenu[ei... Tr`s`tu-

nul márquezian prin aceea[i imensitate a suflu-

]ine o s`lb`ticie care nu poate fi st`p\nit`, un ra-

rile fe]ei... p`reau turnate \n bronz. Ochii, gal-

lui, dar [i prin abunden]a, ingeniozitatea am`-

finament, o pl`cere de-a tr`i cu gustul de s\nge

beni ca de nev`stuic`, nu aveau aproape deloc ge-

nuntului. Aceste perle, pentru care nici nu tre-

pe buze. |ncorpor\nd odat` Bolivia [i Paraguay,

ne, se temeau de lumin`; dar abajurul unei vechi

buie s` plonjezi pentru a le culege, fac cea mai

incapabil` s` formeze un stat cu acele teritorii,

[epci \i ocrotea... Avea buzele sub]iri ale alchi-

mare parte a pl`cerii lecturii de roman. Dimpo-

s-a \ndreptat spre extremul Sud, [i l-a avut. A

mi[tilor [i b`tr\neilor picta]i de Rembrandt sau

triv`, lipsa lor arunc` literatura \ntr-o zon` ce-

v`zut defil\nd trupele engleze \n Buenos Aires

de Metzu...“ etc. Comedia uman` este un plan

nu[ie. La Sábato converg tradi]iile literare: deta-

(umilire enorm`, care-i face pe argentinieni an-

grandios, un proiect dantesc... dar tr`ie[te mai

liul decadent, farmecul pervers al degener`rii se

glofobi, tot at\t c\t disputa \n jurul insulelor Mal-

ales printr-o prodigioas` capacitate pictural`.

\nvecineaz` cu onirismul suprarealist. Eroismul,

vine). Nu cred c` poate exista o dare de seam`

Dostoievski tr`ie[te mai ales prin lovitura de

disperarea [i abjec]ia se asociaz`. Dar, mai ales,

mai patetic` dec\t aceast` povestire grandioas` a

teatru permanent` a epicii sale [i prin fervoarea

Despre eroi... este o epopee neconven]ional`.

lui Sábato, care salt` co[marul la rangul de epo-

convingerii. Un roman cu tez`, aproape un pam-

Obi[nui]i cu magnifierea na]iunii, \nv`]`m de la

pee.

flet, ca |nvierea lui Tolstoi e viu prin rigoarea pa-

Sábato c` exist` o m`re]ie a \nfr\ngerii [i deca-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

re. Formula fericit`, av\ntul frazei, nota]ia sclipi-

n


Ioana Bot

Vorbind cu sfin]ii-n vis ]iilor, care erau [i de trei ori pe zi, prinvindu-i fotografia, sau pur [i simplu c\nd eram ocupat` cu alte activit`]i; a[a l-am sim]it c` se roag` pentru mine, era \n a patra zi dup` ce \mi trimisese fotografia“. Partenerul mediumnic „lucreaz` la un nivel \nalt de fine]e“, \i „\ncarc` biroul“ autoarei cu energii pozitive sau \i promite \n somn c` \i va trimite un laptop („...spune]i repede ce vre]i: calculator sau laptop?“), o anun]` c` o va vizita \n somn „ca un t\n`r“ [i e salutat la plecarea din trans` cu „Pa, Arsenie, pa!“ Energiile pozitive venite din partea sf\ntului fac ca Florica Lecu s` devin` t`m`duitoare pentru diverse persoane, precum „o doamn` care dorea [i \ncepuse s` se ocupe de cele spirituale.“ Cazurile pe care le rezolv` au iz de OTV late night show iar nu parfum de sfin]enie; felul cum s\nt prezentate indic` (involuntar, desigur) adev`ratul lor orizont originar: „o nor` care o acuza pe soacra ei c` \i face magie neagr` [i de aceea are at\tea probleme pe care nu le poate rezolva, dar de fapt ea era cea care blestema [i \njura pe to]i [i toate c\te erau \n acea curte [i cas`. C\nd a \n]eles c` ea este cauza, nu victima, a izbucnit \n pl\ns [i [i-a cerut iertare.“ Tot de la Arsenie Boca afl` Florica Lecu (\n vis) care \i este karma [i de ce re\ncarn`ri a avut [i va mai avea parte; vorb`rea]`, de fapt, ea

m`rturise[te a mai fi comunicat la fel [i cu („\n ordinea \n care \mi vin \n minte“) sf. Anton de Padova, sf. Antonie cel Mare, sf. Tereza din Avila, sf. Rita, sf. Xenia, sf. Ciprian, sf. Pertu, Buddha Padmasambhava, Babaji, Ramakrishna, Yogananda [i sf. Andrei („ca unul dintre reprezentan]ii spiritelor masculine cu evolu]ie spiritual` \nalt` avut` c\t au tr`it \n planul fizic“), maestrul ei spiritual fiind (la rug`mintea sa) \nsu[i Iisus, c`ruia i se al`tur` \n dificila misiune „sf\ntul Arsenie Boca [i Ramakhrishna.“ Despre toate acestea, ni se promit alte c`r]i viitoare. Deocamdat`, sf\ntul \i apare \n vis, o m\ng\ie, \i z\mbe[te, \i d` porunci („scoal` [i scrie!“) [i astfel ea „simte o emo]ie“ [i noteaz`, sub dictare, versuri: „Drum de la \nceput cu mine ai f`cut / Te-am v`zut \n roz prin scutec de copil / \n lapte de mam` buzele s`-nmoi...“ Cartea este revelatoare pentru un anumit orizont primitiv, subcultural, cu care Biserica Ortodox` nu reu[e[te, de fapt, s` comunice. Idolatria [i negurile necunoa[terii se \nt\lnesc aici – nu pentru a \mplini ceea ce propov`duise Arsenie Boca la vremea sa, ci pentru a-i lua numele \n de[ert.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

La Editura Semne (www.semneartemis.ro), \n sec]iunea de literatur` religioas`, al`turi de Thomas a Kempis, Rudolf Steiner sau Marcel Granet, public` [i Florica Lecu, care este medium (Cunosc\nd energiile, Universal Dalsi, 2006) [i poet` (Versul iubirii, Editura Adonis, 2008). |n aceast` ipostaz`, ea ni se arat` practic\nd idolatria \n raport cu una din figurile istorice ale ortodoxiei române[ti; titlul c`r]ii este Convorbiri astrale cu Sfântul Arsenie Boca (2010) [i acolo autoarea ne spune cum vorbe[te ea cu Arsenie Boca \n somn sau „mentaliz\nd“ [i cum sf\ntul o ajut` s` fac` bine. Desigur, Florica Lecu nu are nici o re]inere \n accesele sale de idolatrie, ea se uit` la fotografia sf\ntului [i acesta \i vorbe[te, cre\ndu-i st`ri speciale de comunicare mediumnic`, \nconjur\nd-o cu halouri roz de 3-5 cm etc., f`r` vreo rezerv` izvor\t` din dogmele dreptei credin]e. Voindu-se o carte a revela]iei (cre[tine, implicit, de vreme ce „vorbe[te“ cu un sf\nt, de[i felul \n care o face e cu totul contrar fa]` de ceea ce Arsenie Boca reprezint`...), volumul de m`rturisiri al inspiratei autoare nu dep`[e[te nivelul unei compuneri de [coal` primar`, cu lexic s`rac [i sintax` \n suferin]`: „O perioad`, \n fiecare zi luam leg`tura cu Arsenie, fie \n timpul medita-

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Dac` tot vine vara, poate asculta]i \n ma[in`, \n drum spre mare/munte/festivaluri, c\teva albume cu muzici inspirate de c`r]i [i autori: John Zorn – Rimbaud [i/sau A Vision in Blakelight (ambele Tzadik Records), cu aten]ie sporit` la compozi]ii precum „Conneries“ [i „And He Rode Upon The Cherubim“ (William Blake, fire[te); Bill Frisell – Big Sur (Okeh Records), de[i nu bag m\na \n foc c` Frisell a cochetat cu Kerouac (aten]ie \ns` la delicata „We All Love Neil Young“) [i, fire[te, Ada Milea cu Alcool (A&A Records), c\nt\nd la chitar` versurile lui Ion Mure[an. Asculta]i, \njura]i, be]i, ilumina]i-v`! (Marius Chivu)

n Selec]ia din minunatele Eseuri ale lui T.S. Eliot (traduceri de Petru Cre]ia [i Virgil Stanciu, prefa]` de {tefan Stoenescu) recent ap`rut` la Humanitas, mostre fulgurante din poezia unui mare critic, din critica unui mare poet, care ar merita s` fie recitite m`car o dat` la zece ani. (Simona Sora)

pagina 23

n |n jurul meu am tot auzit \n ultimii ani vorbindu-se despre Christa Wolf, cea mai cunoscut` [i mai controversat` scriitoare est-german` Nu citisem nici o carte de-a ei. A ap`rut de cur\nd Ora[ul \ngerilor sau The Overcoat of Dr. Freud (Editura Univers, 2013), \n traducerea Iuliei Dondorici, [i m-am bucurat. Cartea aceasta din 2010 are ca pretext o [edere de nou` luni \n Los Angeles, imediat dup` c`derea Cortinei de Fier, c\nd autoarea prime[te o burs` de crea]ie. Textul e o c`l`torie fascinant` \n lumea american` [i \n propria via]`, \n care istoria, conflictele interioare, diferen]ele, alegerile [i felul \n care memoria selecteaz` [i recupereaz` momentele importante devin ingredientele unui roman atipic, fragmentar, spectaculos, pe care nu-l po]i l`sa din m\n`. (Ana Maria Sandu)


pagina 28

LOCURI DE CITIT Stela Giurgeanu

Ca s` fiu \n ton cu vremea, mi-am luat cartea pe plaj`. Mi-am g`sit locul – cu u[urin]`, c`ci la 8 diminea]a nu prea era nimeni pe acolo – [i mi-am \ntins salteaua, aranj\ndu-mi micul paradis solar. Purtam \n geant` o carte pe care o savuram (iar cuv\ntul este chiar cel potrivit), de vreo s`pt`m\n`, sear` de sear`, \nainte de culcare – restul zilei neav\nd nici starea, nici timpul necesare. Aveam de g\nd s-o termin \n ziua aceea [i m` g\ndeam cu o bucurie aproape gurmand` la ambient – c`ci n-ar fi fost altul mai potrivit pentru cartea mea, dec\t soarele, valul [i nisipul. Bine\n]eles, am stat vreo cinci minute, turce[te pe saltea, privind marea, l`s\ndu-m` cuprins` de poezie. Cred c`, u[or exaltat`, \ncepusem chiar s` sur\d. M-am l`sat a[adar pe spate, cu saco[a de plaj` sub cap, am deschis cartea, derul\nd u[or \napoi, ultimele fraze. ...Ca s`-i arate c` nu-i pas` de celelalte cadouri, din moment ce \l stricase pe al lui, \[i oferi un masacru regal, lovind obiectele, dovedind c` nu era nici unul solid, distrug\ndu-le pe toate. Inima \ncepea s` se lini[teasc`, s` mi se lase prins` de poveste, sim]urile cedau planului secund al fic]iunii, valurile se estompau prin repeti]ia previzibil`, c\nd o pocnitur` c\t se poate de real` m-a tras cu repeziciune \napoi, pe plaj`. – Aoleo, ierta]i-l, cere scuze la domni[oara, derbedeule! „Derbedeul“, un pu[ti de vreo 6 ani, \[i colect` cuminte mingea care \mi trecuse razant peste cap, tuflindu-mi p`l`ria, r\njind \n timp ce eu \ncercam \mp`ciuitoare s` \ndrept borurile pleo[tite [i s`-mi rearanjez ochelarii pe nas. Nu-i nimic, a[a e pe plaj`, se mai \nt\mpl` – \i z\mbesc neconving`tor mamei „derbedeului“. |n nici cinci minute, mica familie a [i campat l\ng` mine, de[i plaja era practic larg deschis`. Tot \n cinci minute am aflat c` cei trei s\nt de la Bucure[ti, c` au ajuns cu o sear` mai \nainte, c` stau la hotel [i c` au prins o ofert` [i c`, de[i scump` [i aia, asta e, vacan]a trebuie s` fie vacan]`. C` ei vin la mare de dintotdeauna [i c` nu conteaz` pre]ul, ea, personal, f`r` mare, f`r` soare, cel pu]in o dat` pe an, nu poate func]iona. De poman` spun unii c` la noi nu e frumos, ei \i place, e obi[nuit`. Dau din cap, zic de c\teva ori „a[a e“ [i o singur` dat` „am \n]eles“, dup` care \mi \ntorc ochii tiptil la c`r]ulia mea, relu\nd, ca s` intru \n atmosfer`, ultima fraz`. Ca s`-i arate c` nu-i pas` de celelalte cadouri, din moment ce \l stricase pe al lui, \[i o-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Cartea de bronz

feri un masacru regal, lovind obiectele, dovedind c` nu era nici unul solid, distrug\ndu-le pe toate. – Nicu[or!!! Nicu[or tocmai ce turnase o g`leat` \ntreag`, plin` cu nisip, peste mine, r\z\nd plin de o bucurie pe care doar copiii mai pot s-o aib`, acompaniat [i de mama sa iubitoare care, de[i \ncerca, nu-[i putea ascunde amuzamentul sub masca fals` de autoritate. – Du-te dup` taic`-tu s` te b`l`ce[ti, ia-]i [i lop`]ica, m` scuza]i, a[a s\nt copiii de azi, parc` mai [tii cum s` te por]i cu ei? Z\mbind [i eu, la r\ndul meu, neamuzat`, dar total complezent`, m` ridic, m` scutur, \mi scutur [i salteaua pe care mi-o mut, discret, ceva mai \ncolo. M` a[tern, din nou, la citit. ...Ca s`-i arate c` nu-i pas` de celelalte cadouri... – Ave]i, cumva un ceas? Oftez, \nchid cartea pentru a treia oar`, caut telefonul mobil, \i spun femeii c\t e ceasul [i, f`r` s` ghicesc c` era doar o nou` invita]ie la tacla, \ncep din nou s` citesc. Ca s`-i arate c` nu-i pas` de celelalte... – Eu nu-mi iau niciodat` mobilul pe plaj`, ca s` nu m` deranjeze nimeni.

Face foarte bine, o asigur, strecur\nd c` de obicei [i eu fac la fel, mai ales c\nd vreau s` citesc. Dar ce citesc? |i spun, o las` rece. M` mai \ntreab` cu ce ziar a ap`rut. |i r`spund c` nu e „din aia cu ziar“. Dar, de fapt, nici nu conteaz`. Ea n-a mai citit o carte de nu mai [tie c\nd, n-are timp, ziua e contabil` la o firm`, seara, mam` [i so]ie, acas`. E greu – [i \ncepe s`-mi \n[ire un \ntreg program zilnic, de care abia a[teapt` s` scape aici, la mare, \n vacan]`, unde n-o bate nimeni la cap, unde are [i ea un moment de respiro, c`ci altfel... etc. etc. {i, pe m`sur` ce aflam detalii intime despre via]a doamnei, \n jurul meu se puneau din ce \n ce mai multe saltelu]e, se deschideau [ezlonguri, se \ntindeau cearceafuri; zgomotul valurilor era pierdut \n vacarmul unui radio care \[i \ncepuse emisia, iar g\ndurile se risipeau [i ele, abulice, \n ba[ii difuzoarelor unei televiziuni care transmitea „live de la plaj`“. P.S. De[i \n acea zi am descoperit de fapt un loc „de necitit“, vara asta m` voi \nc`p`]\na s` g`sesc m`car un col] de plaj` „rezervat cititorilor“.

n


Constantin Vic`

Educa]ia pe siliciu

DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

Dac` ar fi s` alegem \ntre trei scenarii ale vii-

folosit \n peste 200 de universit`]i din lume. Ro-

noa[tere. Dezbaterea nu are loc, triumful ra-

torului \n educa]ie, le vom alege pe cele deja \n

bo]ii educa]ionali s\nt folosi]i nu numai pentru

]iunii instrumentale s-a petrecut deja.

derulare:

performan]e academice, dar [i \n tratamentul co-

Coursera.org este probabil cea mai cunoscut`

piilor cu autism. Se pare c` rolul lor este unul

companie care ofer` gratuit cursuri online \n ma-

1. Robo]ii (cu) care exerseaz` elevii [i studen]ii.

s`. Produsele s\nt cele mai bune, selectate de la

tinerilor, c\t [i o alt` orientare [i rela]ionare cu

cele mai importante universit`]i americane. Dar

3. Cursurile online ale universit`]ilor pentru

mediul natural [i tehnologic. Dar robo]ii s\nt [i o

statisticile arat` un fenomen predictibil: foarte

amenin]are pentru profesori: pot fi mai buni.

mul]i cursan]i \ncep, pu]ini termin`. Angaja-

cei care \nc` mai cred \n educa]ia continu` sau cei care nu au acces la educa]ie.

Tabletele par un nou salt \n educa]ie, dar s-ar

mentul e greu, entuziasmul trece u[or. |ntot-

Toate aceste trei tehnologii aduc \ntreb`ri [i

putea s` nu fie a[a. Migrarea manualelor spre

deauna g`sim ceva mai important pe net [i e

probleme, fiind plauzibile augment`ri sau schim-

aplica]ii speciale de tablet` este privit` cu sim-

mult mai simplu s` digeri articolele scrise bine

b`ri esen]iale, de natur`.

patie [i team`, \n acela[i timp, pentru c` avanta-

pe Wikipedia sau pe vreun blog de vedet` (inte-

jele unei tablete s\nt nenum`rate, dar \n egal`

lectual` sau nu). Problema lipsei corporalit`]ii \n

Robo]ii educa]ionali, dup` cum ne a[teptam,

m`sur` [i dezavantajele. O aplica]ie-manual

educa]ia online a fost observat` de acum un

au ap`rut \n Asia. Rolul lor este s` \i asiste pe

poate fi oric\nd \mbun`t`]it` cu costuri minore,

secol: min]ile scufundate \n lumea umbrelor digi-

elevi [i studen]i \n activitatea de \nv`]are. Nu au

poate fi extins`, adaptat` unor nevoi speciale etc.

tale nu pot s` \nve]e. E nevoie [i de prezen]`, de

rolul profesorilor, ci s\nt suplimente-instrumente

Dar nu au ap`rut ([i nici n-or s` apar`) aplica-

un cadru tangibil, de spa]ialitate pentru a da

pentru profesor, folosite s`-i conving` pe tinerii

]iile care s` te lase s` pui must`]i personajelor

sens informa]iei, a o transforma \n cunoa[tere.

prezentului, adul]ii viitorului, de importan]a cu-

istorice. Elevul \[i controleaz` manualul, dar a-

Viitorul e plural, putem \ns` s` vedem limi-

noa[terii [i c\t de u[or se poate ajunge la ea. |n

cum aplica]ia controleaz` elevul. |n plus, poate

tele tehnologiei [i ale ra]iunii instrumentale \n

Asia s\nt folosi]i mai ales pentru engleza lor f`r`

transmite date despre comportamentul lui, pro-

tot acest joc al schimb`rii subiec]ilor cunosc`-

accent. Dar cel mai interesant robot al momen-

fesorului. Discu]ia despre tablete ca instrumente

tori?

tului este Nao, un produs francez, care [tie multe

ale educa]iei este important` [i necesar` pentru

limbi str`ine (mai pu]in rus`), joac` fotbal, se

c` ridic` felurite probleme, de la cele ale sferei

pricepe la chimie & alte [tiin]e naturale [i este

private la cele ale angajamentului fa]` de cu-

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

mai degrab` benefic, dezvolt\nd at\t curiozitatea 2. Manualele ca aplica]ii pe tablet`.

n

pagina 29


pagina 30

AVANPREMIER~ Silviu Gherman Silviu Gherman (n. 1981) a publicat volumul de povestiri Scurta [i plictisitoarea via]` a lui Kjus (Polirom, 2005) [i romanele Cele mai frumoase creiere (Cartea Româneasc`, 2008) [i H\rtiile masculului (Curtea Veche, 2012)

Oracolul *

*

*

C\nd a intrat \n buc`t`ria str\mt` \n care erau deja c\teva persoane, a regretat c` \nchisese u[a \n urma lui. Col]urile gurii i s-au ridicat, a [optit un fel de salut [i a \naintat cu pa[i mici, al`tur\ndu-se t\n`rului [i celor dou` fete care a[teptau \n lini[te umplerea c`nilor. O fat` corpolent`, \mbr`cat` cu un pulover tricotat, turna cafeaua dintr-un vas de sticl`. Fata avea p`rul brunet [i cre], figura dreptunghiular` [i purta o pereche de ochelari cu rame groase. Atunci c\nd se \nt\mpla s` stea de vorb` cu ea, \i evita ochii d\ndu-i impresia c` o prive[te fix. Se uita la o mic` zg\rietur` de pe suprafa]a ramei. — |]i pun [i ]ie? a \ntrebat fata. El a refuzat [i s-a str`duit din nou s` z\mbeasc`. Motivul pentru care venise \n mica buc`t`rie nu avea leg`tur` cu cafeaua. La sf\r[itul programului, c\nd majoritatea angaja]ilor plecau, se retr`gea aici doar pentru a sc`pa de gazele intestinale. Se asigura c` nu vine nimeni, \[i sprijinea palme-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

|naintea \nser`rii, mai mul]i pesc`ru[i argintii au trecut pe l\ng` blocul de sticl`. Pluteau lene[ \n aer, alunec\nd la mic` distan]` de ferestrele cl`dirii de birouri. Strig`tul unuia din ei sem`na cu un hohot de r\s.

le de blat [i, \n urma unei scurte a[tept`ri, umplea buc`t`ria cu un miros familiar, scandalos [i \n acela[i timp lini[titor. Uneori deschidea frigiderul, scotea o sticl` de Cola aproape congelat` [i bea un pahar \n care pluteau fragmente de ghea]`. Era o scuz` pentru a petrece mai mult` vreme inspir\nd ad\nc. |n ultimele dou` zile acorda o importan]` ie[it` din comun analizei propriilor emana]ii. {i-a amintit chiar c` ieri, \nainte de ritualul secret din buc`t`rie, aflase de pe Internet c` mirosul nepl`cut era cauzat de prezen]a compu[ilor de sulf precum metanetiolul, sulfidul de dimetil [i sulfidul de hidrogen. O tuse discret`. Cu cafelele \n m\ini, colegii \l priveau rug`tor [i, dac` n-ar fi fost at\t de obosi]i, ar fi f`cut poate o glum` sau i-ar fi spus ce vor de la el. A \n]eles dup` c\teva secunde c`-i cereau de fapt s` se dea la o parte din dreptul u[ii. — Scuze... a morm`it [i s-a retras l\ng` frigider, deschiz\nd u[a \n urma lui. T\n`rul [i cele trei fete au ie[it pe r\nd din buc`t`rie. Ultima fat` i-a z\mbit. Nu era foarte \nalt`, avea ni[te picioare scurte [i un fund prea mare; totu[i, chipul prelung cu ochi verzi [i limpezi ar fi ar`tat bine pe un trup corect propor]ionat. A z\mbit la r\ndul lui [i [i-a umezit buzele cu limba. A r`mas singur.

A ales un pahar de plastic [i a privit cutiile de ceai a[ezate unele peste altele. Erau de toate felurile, Fruit Infusion, Strawberry Tea, Lemon Tea, Raspberry Green Tea with Mint, Green Tea Chae Orient, Forest Fruits [i, deasupra tuturor, o cutie mare [i galben` pe care scria Sun`toare. A ales un plic din cutia galben`, l-a aruncat \n pahar [i, sprijinit de blat, a hot`r\t c` planul lui de a se retrage \n buc`t`rie [i de a da v\nturi acum, c\nd r`m`seser` destui oameni \n firm`, nu era deloc rezonabil; mai bine renun]a. |n dreptul u[ii s-a lovit de alt coleg care voia s` intre. La dispensorul de ap` a ap`sat clapeta ro[ie, ferindu-[i degetele \n vreme ce sim]ea c`ldura aburilor urc\nd pe suprafa]a palmei. Bolboroseala din`untrul bidonului [i bulele care se ridicau spre libertate i-au provocat o oarecare iritare. A ]inut paharul cu dou` degete [i a \naintat spre biroul lui. Uitase s` ia zah`r din buc`t`rie, dar acum era prea t\rziu. A verificat ultimele [tiri c\nd a ajuns la birou. Nici o noutate. A \nchis capacul laptopului [i, mi[c\nd \n sus [i \n jos plicule]ul cu ceai, a mers la geam [i l-a atins cu fruntea. |ntunericul \nghi]ise terenurile de sport care se \ntindeau p\n` \n apropierea lacului Floreasca, dincolo de parcare. Nu se vedea nici cimitirul Her`str`u, aflat chiar \n fa]`,


*

*

*

De cealalt` parte, se auzea un mieunat. A r`sucit cheia \n yal` [i a deschis u[a cu grij`. Creatura m`runt` [i neagr` s-a strecurat afar`, dar el a prins-o la timp. A ridicat-o p\n` \n dreptul fe]ei [i i-a privit ochii largi, cu pupile dilatate. Nu-i distingea bine tr`s`turile \n lumina slab` a casei sc`rilor. I-a atins botul rece [i umed cu v\rful nasului, apoi a intrat \n hol [i a \nchis u[a. A dat drumul pisicii, care a \nceput s` miaune u[or [i s`-[i frece capul de marginea u[ii dinspre buc`t`rie, ar`t\nd c`-i e foame. A intrat \n camera de zi. Garsoniera era spa]ioas`, cu mobil` pu]in` [i o teras` aproape la fel de \ntins` ca sufrageria-dormitor. Jum`tate din peretele din fa]` era acoperit de oglinzi dreptunghiulare care, puse una peste alta, se \n`l]au p\n` \n tavan. L\ng` cele c\teva corpuri metalice de bibliotec`, dou` computere st`teau pe biroul larg. Unul era \nchis. Cel`lalt rula un screensaver cu forme incerte [i culori odihnitoare. Obloanele fuseser` trase, a[a c` singura surs` de lu-

min` era monitorul. {i-a dezbr`cat haina [i a pus-o pe un scaun. A ap`sat \ntrerup`torul. Becurile g`lbui ale lustrei au creat o atmosfer` cald` [i ap`s`toare. S-a apropiat de pat [i a dat \n l`turi pilota dungat`. Era exact cum o l`sase: \ntins` pe spate, cu gura \ntredeschis` [i p`rul acoperindu-i ochii. Bustul \i era dezgolit. Sf\rcurile se \ngropaser` u[or \n carnea areolelor. Purta colan]ii negri care se sc`mo[aser` la genunchi. A observat c` pe laba piciorului st\ng avea un ciorap verde, iar pe cel drept, unul albastru. A ezitat pu]in, i-a scos ciorapul verde [i, dup` ce a scotocit c\teva minute prin [ifonier, a g`sit un ciorap albastru. A vrut s` i-l trag` pe piciorul gol, dar s-a oprit. Nu era acela[i model. P\n` la urm`, a desc`l]at-o de tot [i i-a aruncat ciorapii \n co[ul cu rufe din baie. Mai era de f`cut un lucru, ceva foarte important. A ridicat ochii \n tavan pip`indu-[i g\tul. A num`rat cam dou`zeci de b`t`i, dar s-a oprit c\nd [i-a dat seama c` nu cronometrase. |n cele din urm`, a scos telefonul din buzunar [i a format 112. Vocea de la cel`lalt cap`t sem`na cu a unei dispecere de la o firm` de taxiuri. Femeia respira zgomotos. Andrei a spus c` prietena lui era \n pat, \ntr-o stare de incon[tien]`. El plecase la munc` [i o l`sase dormind. Dup` toate probabilit`]ile, nu se trezise p\n` acum. Dispecera a mai cerut c\teva date despre prietena lui [i circumstan]ele \n care o g`sise. A \ntrebat apoi dac` avusese vreodat` probleme de s`n`tate. El a respectat fiecare indica]ie. |n timp ce-o privea, s-a \ntrebat care erau [ansele ca ea s` se trezeasc` dintr-odat` [i, cu un geam`t, s` \nceap` s` tu[easc` [i s` respire. I-a urm`rit cu degetul maxilarul g`lbui; i-a sim]it mu[chii \mbr`c\ndu-i oasele. |n c\teva minute, sirena ambulan]ei s-a auzit \n dep`rtare [i a crescut p\n` c\nd sunetul t\nguitor a um-

plut \ntreaga strad`. A ie[it \n \nt\mpinarea paramedicilor care intraser` \n imobil [i le-a strigat din capul sc`rilor: — Etajul cinci! Ace[tia, \mbr`ca]i \n salopete ro[ii, au chemat liftul, dar el le-a spus s` urce pe jos pentru c` liftul era prea lent. Ecoul amplifica vocile [i pa[ii gr`bi]i. C\nd a intrat iar \n garsonier`, a realizat c` v`zuse cu coada ochiului o mi[care \ntunecat` \n dreapta. Profit\nd de absen]a lui, pisica ie[ise din apartament [i, r`sucind delicat v\rful cozii, examina sc`rile. S-a \ntors [i a vrut s` alerge dup` ea, \ns` animalul, [tiind c` \nc`lcase o regul`, a venit \napoi. Din spatele u[ii abia cr`pate, vecina de palier privea scena \n t`cere. A intrat iar \n camer`, s-a aplecat peste corpul inert de pe pat [i i-a luat capul \n m\ini. P`rul zburlit a c`zut de pe ochii fetei [i abia acum a observat c` era machiat`, iar pleoapele \i erau pe jum`tate deschise. |n timpul somnului, c`tre diminea]`, pleoapele \i dezv`luiau suprafa]a alb` a bulbilor [i o parte din pupile, f`c\ndu-te s` crezi c` e treaz` [i c`-[i d` ochii peste cap. Ar`ta ca \ntr-una din multele ei poze de pe Facebook: o fat` obi[nuit` s` fie fotografiat`, poz\nd \ntr-o atitudine de cochet`rie dispre]uitoare. S-a ridicat. Pisica [i-a frecat spinarea de piciorul lui, apoi a \ncremenit privind u[a deschis`. |n capul sc`rilor, g\f\ind, ap`ruse un paramedic. Era chel [i avea pe um`r o geant` alb` pe care [i-a s`ltat-o pu]in. {i-a tras sufletul o clip`, apoi a intrat \n apartament.

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

nici monumentul osta[ului sovietic. Se distingea \n schimb {oseaua Pipera, luminat` numai de ma[ini, eviscerat` din cauza \nlocuirii de conducte [i a construc]iei unor piloni de pod. |n partea dreapt` era cartierul Avia]iei: blocuri cu patru etaje \ngropate \n bezn`. Panorama era \nchis`, departe de mai multe cl`diri \nalte. Casa Presei, Turnul BRD, blocul din Pia]a Charles de Gaulle [i alte construc]ii greu de identificat sclipeau ca ni[te faruri \n noaptea ce]oas`. Figura lui plutea peste aceste lucruri ca un desen estompat. A f`cut un pas \n spate [i a luat o gur` de ceai. Pe suprafa]a neagr` a ferestrei a v`zut o mic` pat` de gr`sime. A [ters-o cu m\neca, a b`ut ceaiul cu \nghi]ituri mici, a \mbr`cat haina [i a ie[it.

DILEMATECA

AVANPREMIER~

(fragment din romanul Oracolul, \n curs de preg`tire)

n

pagina 31


pagina 32

DOCUMENTE Octavian Goga c`tre Vasile Drumaru Gherla, 7 April 904 Vineri

Doamne, Doamne, cum trece vremea – cum se duc toate. F`r` voie \mi vin \n v\rful plumei accentele astea biblice, c\nd m’apuc s`-]i scriu ]ie. Nu ne-am v`zut demult – am tr`it, [i unul [i altul, o lume \ntreag` de emo]ii [i mizerii – a[a c` cu graba nu prea pot s` mi te \nchipui, cum te vei fi schimbat [i tu de-atunci... {i acum c\nd g\ndesc la tine, c` e[ti \ntre por]i \ncuiate, av\nd prilejul \nfior`tor de priincios pentru contempla]ii de tot felul, m` pun, drag` Vasile, s`-]i scriu o carte, s` mai stau pu]in de vorb` cu tine, [i s` sfar\m`n \mpreun` c\teva clipe din vremea care st` l\ng` noi. }i-am primit tocmai ast`zi coresponden]a, datat` din „Fagház” [i uite stau acum [i m` g\ndesc la tine – te v`d singur, \ncruci[\ndu-]i bra]ele tale de Ercul, m\ng`ind c\teva rime jalnice – ori num`r\nd ciasurile cari au se mai treac` p\n` vei fi slobod. {tiu c` o s` ai multe momente de sc\rb` a sufletului, de r`zvr`tire mare, de \ndoial` \n cugetele ce te-au purtat p\n’acum. Acum, dup` ce ai trecut de am\nduou` p`r]ile piscurile Carpa]ilor [i-ai cunoscut mai de aproape taine cu dureroase \n]elesuri, poate o s`-]i cad` mai greu mucezeala temni]ei. Vei fi ajuns [i tu la \n]elegerea multelor z`d`rnicii, cari ne ispitesc deopotriv`, pe noi dreptcrez`torii copii ai m`ritei noastre na]ii. Dar ]ie \]i trebuie acum \nt`rire sufleteasc`, nu vorbe de jale. |nt`re[te-]i inima, prinde din toate partea senin` a lucrului, f` studii de toat` categoria [i dac` e cu putin]` f` s` te aduc` la Va]. Atunci o s` te cercetez. S`-]i mai spun unele [i altele, cari te intereseaz`, de pe la noi. Apoi drag` Vasile, la noi lucrurile nu s\nt splendide. Tocmai de idealismul t`u am fost [i eu c`l`uzit c\nd anul trecut am luat asupra mea redactarea Luceaf`rului, un lucru, dec\t care mai ingrat [i mai plin de necazuri nu e de \nchipuit. |mi r`pe[te foarte mult` vreme, am de-a face cu o mul]ime de mizerii materiale [i nu e nici o mul]`mire. Aici la noi lumea nu e pentru literatur` \n \n]elesul nobil al cuv\ntului. La noi nu te pot absolut de loc aprecia fiindc` nu te \n]eleg [i pe l\ng` asta e pli-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 86 l iulie 2013

Drag` Vasile,

n` lumea de r`ut`cio[i, de invidio[i cari \]i poart` S\mbetele. Am auzit de altfel – spunea T`sl`uanu [i L`p`datu – c` [i tu ai avut \n ]ar` \ncurc`turi [i nepl`ceri tocmai cu Ardeleni de-ai no[tri. Vezi frate dac` ei, oameni cu cultur` superioar` nu pot ajunge la sentimente mai bune ce s` te a[tep]i de la cei de pe-aici: gr`suni p`scu]i pe livezi mai sterpe. Cu Luceaf`rul deci st`m mizerabil. La fiecare num`r s\ntem amenin]a]i s` disp`rem pentru totdeauna, abonen]i s\nt cu droaia, dar nu pl`tesc. Acum tocmai e o \ncurc`tur` mare la mijloc. Avem o datorie de 500 cor. care trebue pl`tit` imediat [i bani ca \n palm`. Te asigur, c` avem multe ciasuri de amare [i grele \njur`turi ...cari trec [i noi totu[i \nl`n]ui]i pare c` de-un demon care [i-a pus g\nd s` ne pearz`, preg`tim articolele pentru num`rul viitor. A[ da mult s` m` v`d scos odat` din \ncurc`tura asta, \n care ni-a m\nat dragostea asta bolnav` ce-o am pentru ritm. Mai s\nt trei luni de zile [i mi s-au ispr`vit anii de student, ajung dat gata, f`r` slujb`, cu buzunarul gol, avizat de sigur din nou la jertfirea p`rin]ilor. Am at\te griji drag` Vasilie, \nc\t de multe ori m` g\ndiam, c` nu mi-ar strica un an doi de temni]`, unde [tiindu-mi hot`r\t terminul unei ocrotiri temporale s` resuflu dup` cum \mi place – s` nu mai am g\ndurile tipice ale omului s`rac, g\nduri nevoie[e [i nimicitoare de c`p`tuial` pentru viitor. |ntru c\t m` las` mizeriile astea mai scriu c\te ceva, \nod versuri, bune ca s`-mi ad`postesc necazul \n ele [i material

de criticat pentru domnii de la Bucure[ti, destul de simpatici de altfel \n credin]a lor \nt`ritoare: de mari moguli ai literaturii noastre. (Odat`, va veni poate vremea c\nd o s` fiu [i eu mai pu]in blajin – dar asta va fi mai t\rziu.) Tu c\t stai acolo, e mai bine dac` subt impresia celor din jurul t`u, scrii ca s`-]i alungi ur\tul [i s` faci ceva isprav`. Timpul c\t ai stat la Bucure[ti ]i-a folosit de sigur – una c` ai mai cunoscut oameni, soiuri de oameni, a doua ai ajuns la limb` mai ml`dioas`. De aceia punete pe lucru [i scrie – novele [i schi]e cu temei real din via]a noastr` zilnic`. Romanul, mai bine las`-l pe mai t\rziu. Drept c` cum e[ti tu acum ai putea av\nd vreme destul`. O \nv`]`tur` \ns` s` tragi – s` la[i politica militant` dracului. Nu e acesta terenul de manifesta]ie al sufletelor de elit`. La noi numai fanfaronii [i diploma]ii cu multe [iretlicuri, numai lichelele fac treburi bune. Dup` aceste drag` Vasile s`-]i spun [i eu din cartea n`cazurilor mele. Nu [tiu ai cetit sau ba prin gazete; iubita mea sor` Victoria a murit. S-a dus un \nger cu m\nile albe, cu sufletul de aur. M-a lovit de tot \nt\mplarea asta. Tu ai cunoscut-o pu]in, dar [i din pove[tile tale \nt\mpl`toare, ai putut vedea c` avea o inteligen]` deosebit`. Nu-mi pot \nc` nici acum \nchipui c` am perdut-o cu totul, pare-c` o v`d \nc` [i acum \n sicriu, cu cununa de mirt pe frunte. S-a dus, m’am \mp`cat at\t de mult cu ideea mor]ii: Odat`... c\nd o s` m` las` durerea... am s`-i \ncercuiesc amintirea \n c\ntece, din care va pl\nge jalea mea f`r` margini... Nu-]i mai scriu acum Vasile – povestea asta \nc` nu se \mpac` cu cerneala [i mi-e condeiul prea greu – Dar fiind tocmai acum a[a zisa Vinere a patimilor, te rog drag` Vasilie, prime[te tu care \nsu]i p`time[ti dragostea mea \ntreag` [i \mbr`]i[erile mele fr`]e[ti. Te rog din lini[tea ta mai arunc` c\te-o scrisoare lung`, lung`... Al t`u iubitor Octavian Ms 13210 Goga, Octavian c`tre Drumaru, Vasile Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise


Dilemateca nr. 86