D I L E M AT E C A
IUNIE 2006
R.B.: Aceast` feti[izare a recuzitei trecutului comunist, perceperea lui \n registru „comic“, „anecdotic“, „ludic“ corespunde unei tendin]e de bagatelizare. Revenind la genera]ia t\n`r` se cuvine poate remarcat c` „ostalgia“ se situeaz` la jum`tate de drum \ntre fic]iune [i realitate, aceasta din urm` redus` la caracterul „obiectual“ al unor relicve materiale din perioada socialismului real-existent. Succesul nea[teptat al filmului Good bye Lenin p\n` [i \n Marea Britanie, o ]ar` care nu a cunoscut comunismul, spune mult despre caracterul fic]ional al „ostalgiei“. Cred c` adev`ratul antidot al „ostalgiei“ ar fi confruntarea sistematic` cu ceea ce a \nsemnat comunismul [i cu ceea ce s-a s`v\r[it \n numele lui. Dar – s` r`m\nem deocamdat` tot la „ostalgie“. Cum v` explica]i c` [i \n România, ce-i drept cu oarecare \nt\ziere fa]` de Germania, \ncepe s` se manifeste acest fenomen? R.W.: În orice caz, mi se pare mai curios dec\t \n cazul altor ]`ri. Fiindc` dac` \n anii ’80 \n restul fostelor ]`ri comuniste sistemul era \n declin, societatea era \n dizolvare, situa]ia nemaifiind pe deplin sub control, facilit\nd astfel chiar apari]ia unor forme de anarhie (cum s-a \nt\mplat \n Ungaria sau chiar \n fosta RDG), \n România \n schimb se petrecea un fel de „restalinizare“, o diminuare aproape complet` a vie]ii de zi cu zi: oamenii erau pur [i simplu maltrata]i de ideologie, de poli]ie, erau supu[i unui [antaj zilnic. Ei nu tr`iau, ci supravie]uiau. A fost nevoie probabil s` treac` ceva mai mult timp pentru ca aceast` situa]ie absurd`, grotesc` s` fie dat` uit`rii [i pentru ca unii s` devin` „nostalgici“. M` mir` totu[i faptul c` amnezia colectiv` s-a putut instala [i \ntr-o asemenea situa]ie. Ar fi cazul s` ne amintim c` nu aveam mai nimic de m\ncare, c` umblam zile la r\nd pentru a ne procura strictul necesar, c` magazinele erau goale, iar c` la televiziune ap`reau doi analfabe]i care erau aplauda]i timp de dou` ore, iar la Bucure[ti lumea \ncepuse s` \nve]e bulgara ca s` aib` parte de televiziunea bulgar` care li se p`rea probabil „occidental`“!!! Este a[adar o performan]` s` devii nostalgic la 15 ani dup` cele \nt\mplate, este oricum un lucru ciudat... R.B.: Abordarea \n registru comic, sarcastic sau ludic a trecutului comunist, a[a cum se \nt\mpl` \n scrierile unor tineri autori germani, face mai scuzabil` „ostalgia“? R.W.: Nu cred. S-a v`zut c` aceste comedii literare, piesele de teatru sau chiar Good bye Lenin nu au dus la o \n]elegere cu z\mbetul pe buze a ceea ce a fost comunismul, nu au generat un act de reflec]ie, ci au dus la bagatelizarea lui. Iar cine nu a [tiut prea multe despre comunism \n Occident nu prea a avut cum s` afle din Good bye Lenin ce a \nsemnat el cu adev`rat. Desigur, se poate spune „mai bine [i at\t dec\t nimic“... Cred c` totu[i este
DOSAR posibil`, fiind [i mult mai eficient`, o dezbatere a trecutului la modul serios. Abia dup` aceea se poate face [i o interpretare „amuzant` [i amuzat`“ a ceea ce a fost comunismul. C` exist` totu[i inten]ia unei interpret`ri serioase a acestui trecut [i \n registru cinematografic a dovedit-o succesul recent al filmului Das Leben der Anderen (Via]a celorlal]i) realizat de un t\n`r regizor vest-german care nu a tr`it \n RDG dar care pentru prima dat` a \ncercat s` prezinte \ntr-un film via]a oamenilor din statul muncitorilor [i ]`ranilor \n anii ’80. Filmul a luat deja [i numeroase premii. În România, ceea ce mi-a fost dat s` observ este existen]a \n cultur` [i literatur`, \n mod special, a unui interes foarte limitat fa]` de ce a \nsemnat comunismul. Dac` observ`m apari]iile de carte din 1990 \ncoace, s\nt foarte pu]ine la num`r – m` refer la beletristic` – scrierile care s` se ocupe de comunism. O f`ceau [i o fac \n special memoriile, cele ale unor fo[ti de]inu]i politici, ale victimelor prigoanei. Ele s-au bucurat de un foarte mare interes \n r\ndul publicului larg (de la \nceputul p\n` pe la mijlocul anilor ’90) dup` c\te am observat. R.B.: R`m\nem \n apus unde complementar cu „ostalgia“ se manifest` [i o „vestalgie“, dorul de vechea Republic` Federal`. Ciudatul sentiment paseist s-ar datora [i el deterior`rii situa]iei generale aici? R.W.: {i „vestalgia“ este un sentiment precar. Criza din Germania nu e legat` doar de unificare de[i, ce-i drept, fosta RDG „cost` mult“. Problemele Germaniei de azi s\nt [i ale vechii Republici Federale [i ele se datoreaz` [i clasei politice, chiar \n timpul guvern`rii Kohl, care nu a avut curajul s` fac` unele reforme scadente, necesare, dar impopulare. „Vestalgia“ vizeaz` mai ales anii ’50-’60, perioada boom-ului economic, c\nd toate ar fi fost „mai simple [i mai bune“. E adev`rat. Dar de ce? În anii ’50, mai ales la \nceputul lor, Germania pornea de la zero. Totul nu putea evolua dec\t spre mai bine, iar dup` 20-30 de ani, se ajunsese la limita acestei dezvolt`ri. Atunci c\nd se declan[eaz` o astfel de „vestalgie“, lipse[te \ns` o autentic` reflec]ie asupra cauzelor ei reale [i implicit asupra celor ale actualei stagn`ri. O astfel de nostalgie se reg`se[te \ns` [i \n estul Europei. Vorbind despre România, observ o nostalgie a anilor ’20-’30 care cred c` are cam acelea[i cauze. C\nd problemele nu-[i prea afl` o rezolvare \n prezent, se tot caut` vremuri mai bune \n trecut c\nd totul era mai bine. S` lu`m doar exemplul succesului c`r]ilor despre Bucure[tiul interbelic – e ceva \ntr-adev`r foarte interesant. Dar [i foarte complicat!!! P.S. Dar asta este deja o alt` poveste...
17