D I L E M AT E C A â—?
MAI 2007
R E P O R TA J Matei Florian
Despre mor]i, numai de bine De bine, de r`u, \n patria noastr` se mai [i scrie. Se scrie mult, se scrie cu spor, se scrie felurit, se scrie cu toane, \n fine, se scrie. Dac` privim chestiunea ceva mai relaxat, p\n` la urm` s-ar putea ca la mijloc s` intervin` doar o simpl` opera]iune gramatical` care s`-i permit` verbului „a scrie“ s` se transforme \n substantivul „scriitor“. Partea proast` este c`, odat` ce verbul „a scrie“ devine substantivul „scriitor“, lucrurile tind s` se complice [i s` se c`p`tuiasc` cu o sumedenie de nuan]e [i chichi]e numai bune pentru o doz` zdrav`n` de dureri de cap. S-ar putea, \nc` o dat`, s` fie doar vina aparatului morfologic care a \nzestrat substantivul cu mai multe hachi]e [i capricii ca pe celelalte p`r]i de vorbire. S-ar putea, la fel de bine, ca substantivul s` nu aib` nici o vin`, iar pentru toate aceste complica]ii s` fie g`sit un singur responsabil: cuv\ntul „scriitor“. Cert este c`, din momentul \n care „a scrie“ (ajutat de sufixe sau alte dr`covenii) [i-a \nsu[it statutul de „scriitor“, popula]ia interesat` devine dintr-odat` mai atent` [i se gr`be[te s` \ntocmeasc` tot felul de clasific`ri. Astfel, la limita de jos (conform standardelor \n vigoare) se situeaz` acei scriitori proveni]i strict din opera]iunea gramatical` de care pomeneam mai devreme: a scrie (orice [i oricum) = (pur [i simplu) scriitor. Aceast` categorie este, \ndeob[te, bagatelizat`, dac` nu dispre]uit`, iar, pe termen lung, persoanei \n cauz` i se rezerv` de c`tre societate locul sigur [i cam trist al uit`rii ve[nice. Urmeaz` apoi plutonul viguros al scriitorilor cu merite mai mult sau mai pu]in certe. Pestri] [i eterogen, defavorizat \n mare m`sur` de num`rul mare al
exemplarelor incluse aici, predispus relativiz`rilor sau nedrept`]ilor temporare, e[alonul acesta (s`-i spunem secund) \i cuprinde, \ntr-o defini]ie lax` [i mai degrab` arbitrar`, pe to]i acei oameni despre care se poate spune c` scriu \ndeajuns de profesionist \nc\t s` poat` fi numi]i scriitori. Soarta lor ulterioar` se arat` a fi fluctuant`, imposibil de prev`zut. C\t prive[te ultima categorie, no]iunile cu care se opereaz` s\nt c\t se poate de clare. Societatea nume[te „scriitori importan]i“ toate acele persoane care, \ntr-un fel sau altul, au dob\ndit un nume de strad` sau de bulevard, s-au c`p`tuit cu un loc stabil \n manuale [i \n con[tiin]a cet`]eneasc`, au ajuns s` fie aniversate [i omagiate \n cadrul unor manifest`ri festive desf`[urate anual. Din p`cate pentru ei, spre a se putea bucura de o asemenea celebritate, ace[ti scriitori trebuie s` fie, \n principiu, mor]i. Dac` mai tergivers`m un pic discu]ia \n aceast` zon` a constat`rilor de principiu, s-ar putea ca un drum la cimitirul {erban-Vod` din Bucure[ti (care e totuna cu cimitirul Bellu) s`
83
$FU WPS
30