Dilemateca12_low

100 PAGINI ● 5,50 LEI

DILEMATECA Anul II ● nr. 12 ● mai 2007

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR INTERVIU

Capitalele c`r]ii

Gabriela Melinescu

REPORTAJ

Despre mor]i, numai de bine

PROFIL

Ion Barbu

FRAGMENTE George B`l`i]` Cinema sau Mania conversa]iei

$FU WPS

30

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

SUMAR

MAI 2007

INFO 5-11

Bazar Masa de lucru: Cezar Paul-B`descu, 12 C`t`lin Lazurca CV (Carte de Vizit`): Dan Lungu 13 14-15 3,14TECA

PROFIL 65-67 Ion Barbu

INTERVIU 68-75 Gabriela Melinescu: „Este un tur

de for]` s` scrii [i s` fii fericit“

DOSAR 16-30 Capitalele c`r]ii

Matei Martin, Prim`vara literar` \ncepe \n Leipzig Simona Sora, Confluen]e [i pl`ceri capitale Dominic Negrici, Ab Salon, ab Salon

Dan Lungu (pagina 13)

MERIDIANE 77-79 Ioana Nicolaie, Frumoasele Romånii

REPORTAJ 82-88 Matei Florian, Despre mor]i,

numai de bine

FRAGMENTE 90-97 George B`l`i]`

RECENZII

Cinema sau Mania conversa]iei

32-37 Literatur`: Sanda Cordo[,

Paul Cernat, Alexandru Matei, Lumini]a Corneanu, Simona Sora, Adina Dini]oiu, Florina P\rjol, Claudiu Constantinescu 38 Istorie: Bogdan Murgescu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 39 40-41 Politologie: Magdalena Boiangiu, Bogdan Barbu Filozofie: Alexander Baumgarten 42 Psihologie: Victor Popescu 43 Arte: Ruxandra Demetrescu 44 Spiritualitate: Alice Popescu 45 C`r]i pentru copii: Adina Popescu 46

Katharina Raabe (pagina 23)

RUBRICI 31 47 48 57 64 76 81 89

Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Matei C`linescu, Recitiri Ion Vianu, Portrete interioare {tefan Agopian, Crai de Cartea-Veche Ioana Bot, C`r]i de plastic Cine ce cite[te – Adrian Daraban`

Sudhir Kakar (paginile 28-29)

ANCHET~ de Marius Chivu 58-62 Literatur`, teatru, cinema…

George B`l`i]` (paginile 90-97)

3

$FU WPS

30

EDITORIAL

D I L E M AT E C A ●

„S`-i sus]inem pe tineri“

s` o laud), sus]inerea tinerilor a devenit un scop important [i trendy [i pentru alte edituri. A ap`rut [i o revist` a tinerilor scriitori, Noua Literatur`, care ar putea deveni o voce aparte \n peisajul presei culturale de la noi, dac` va [ti s` profite de contextul favorabil \nnoirii din societatea româneasc`. A fi scriitor t\n`r nu mai este, \n zilele noastre, o surs` de complexe ori de temeri: autorii noi [i-au c`p`tat un anumit statut [i o anume vizibilitate. Ne normaliz`m? Cu siguran]`. Poate mai lent dec\t am vrea, poate mai poticnit dec\t ar trebui. În acest moment, este foarte important ca principiul s`n`tos al sus]inerii tinerilor s` nu devin` scop \n sine, s` nu se transforme \n ideal abstract [i \n pulsiune asisten]ialist`. Nu po]i sus]ine tinerii doar pentru faptul \n sine c` s\nt tineri [i declar` c` „vor altceva“.

Au fost debuturi spectaculoase \n ultima vreme, am v`zut destui tineri care, dup` debut, [i-au confirmat valoarea. Dac` vor \ns` mai mult dec\t simpla validare a scrierilor lor „pentru c` s\nt tineri“, dac` s\nt hot`r\]i s`-[i continue cariera [i dincolo de faptul c` au prins un trend favorabil, trebuie s` \[i cucereasc`, \n regim de pia]` [i de societate deschis`, un public suficient de consistent pentru a le asigura supravie]uirea [i atunci c\nd entuziasmul editorial fa]` de tineret se va epuiza. Cu alte cuvinte, trebuie s` se fereasc` de transformarea „ideii de t\n`r“ \n simpl` strategie de marketing.

■

În 1927, c\nd Mircea Eliade a publicat \n Cuvântul seria de articole intitulat` „Itinerar spiritual“ (care a generat o \ntreag` dezbatere despre „noua genera]ie“ [i „noua spiritualitate“), multe dintre ecourile [i replicile care au urmat au fost provocate de „impertinen]a“ cu care t\n`rul Eliade (20 de ani!) \mp`r]ea lumea cultural` \n „tineri“ [i „b`tr\ni“. Iar „b`tr\nii“ erau to]i cei care nu apar]ineau „noii genera]ii“. Camil Petrescu (care abia trecuse de 30 de ani pe atunci) l-a pus la punct f`r` ocoli[uri: l-a trimis pe „t\n`rul Mirciulic`“ la bibliotec`. În comunism, „sprijinirea tineretului“ era sarcin` de partid. Editurile organizau concursuri de debut [i puneau \n planurile editoriale autori tineri conform unor procente care s` satisfac` „cerin]ele venite de sus“, ]ara gemea de cenacluri organizate de casele de cultur`, de licee [i universit`]i, revistele „bifau“ con[tiincios publicarea debutan]ilor, concursurile gen „tinere condeie“ se ]ineau lan].

La \nceputul anilor ’90, debutan]ii erau un fel de homeless ai efervescentei lumi editoriale: refuza]i de edituri din motive financiare (nu erau rentabili), publicau care cum puteau: unii pe la mici edituri f`r` posibilit`]i de difuzare [i promovare, al]ii prin reviste, al]ii deloc. Dup` ce Polirom a lansat „la pachet“ mai mul]i autori tineri, investind bani buni [i \n promovarea lor (o ini]iativ` pe care nu voi \nceta

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: Dan Stanciu

MAI 2007

Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67 e-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.54.23; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia FED PRINT

4

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Bazar

Saul Bellow i se al`tur` lui Philip Roth De[i s-ar putea ca onorurile literare s` nu mai \nsemne prea mult pentru un laureat al Premiului Pulitzer, este mai mult dec\t posibil ca ultima distinc]ie care i-a fost atribuit` lui Philip Roth s` aib` o semnifica]ie special`: primul trofeu PEN/ Saul Bellow Award for Achievement in American Fiction i-a fost \nm\nat, \mpreun` cu un cec \n valoare de 40.000 de dolari, autorului romanelor Pastorala american` [i Pata uman`. Prieten apropiat [i model literar, Saul Bellow a \nsemnat pentru Roth mult mai mult dec\t un simplu c\[tig`tor al Premiului Nobel. Într-o declara]ie acordat` pentru Associated Press, Roth \l numea pe Bellow (\mpreun` cu William Faulkner) „coloana vertebral` a literaturii americane din secolul XX“.

Totodat`, \n viziunea lui Roth, romanul lui Bellow Aventurile lui Augie March „este cea mai important` carte publicat` \n limba englez` \n cea de-a doua jum`tate a secolului XX“. „Cum a[ putea fi altfel dec\t entuziasmat s` primesc un premiu care s` poarte numele acesta?“ – a conchis Roth.

■ Grupul editorial Nemira se lanseaz` pe pia]a c`r]ii pentru tineret Editura Nemi – diminutiv al editurii-mam` – este dedicat` produc]iei de carte pentru copiii cu v\rste \ntre 1 [i 12 ani [i va publica anual \n jur de 80 de titluri.

Numele noului brand provine, de altfel, dintr-un roman de aventuri pentru copii. Se spune c` Nemi ar fi str`nepotul C`pitanului Nemo, de la care a mo[tenit pasiunea pentru c`l`torii extraordinare [i pentru aventura cunoa[terii. Tocmai de aceea, sigla de pe c`r]ile Editurii Nemi este un semn care seam`n` cu valurile m`rii.

■ Tintin, pe marile ecrane Studiourile Dreamworks [i-au anun]at inten]ia de a produce un lungmetraj despre aventurile lui Tintin. Nu este prima ecranizare \n care erou principal este

INFO celebrul personaj belgian de benzi desenate: [i \n anii ’60 [i ’70 au mai existat asemenea tentative, mai mult sau mai pu]in reu[ite. De data aceasta, Steven Spielberg – da, el va adapta povestea! – [i-a propus s` fac` un film pe m`sura celor peste 200 de milioane de exemplare v\ndute ale volumelor cu Tintin. Deocamdat`, regizorul nu s-a hot`r\t ce album va folosi pentru scenariu [i nici nu a anun]at dac` vrea s` fac` un film clasic sau unul de anima]ie. O alt` necunoscut` este actorul care va juca rolul lui Tintin sau \i va „\mprumuta“ vocea. Prin presa american` s-a vehiculat, la un moment dat, numele lui Leonardo di Caprio, un actor considerat \ns` „prea b`tr\n“ de revista Lire.

Aceea[i publica]ie literar` francez` vine cu o alt` propunere: Rupert Frint, actorul care \l interpreteaz` pe Harry Potter.

■ Urmuz [i Ionescu, acum [i \n varianta suedez` Institutul Cultural Român din Stockholm a organizat pe 11 aprilie o dezbatere pe tema r`d`cinilor române[ti ale absurdului european, punctul de plecare fiind afirma]ia istoricului de art` Tom Sandqvist (autorul lucr`rii Dada Est. Românii de la cabaretul Voltaire) c` modernismul s-a n`scut \n Europa Central` [i de Est prin nume ca Urmuz, Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Constantin Brâncu[i [i Paul Celan.

Au participat la dezbatere editorul Jonas Ellerström, scriitorul [i criticul literar Gabriella Hakansson, iar actorul Christian Fex a citit \n suedez` pagini din Urmuz [i din volumul Sclipiri al lui Eugen Ionescu, recent ap`rut la Editura Ellerström \n traducerea lui Dan Shafran. De asemenea, au fost expuse ilustra]iile volumului realizate de artistul Andrzej Ploski. Prestigiosul cotidian Svenska Dagladet a l`udat evenimentul, public\nd [i un interviu cu Tom Sandqvist care explic` ignoran]a Occidentului cu privire la adev`ra]ii pionieri ai absurdului [i le recomand` suedezilor s`-l descopere pe Urmuz, tradus [i el de cur\nd \n patria Nobelului.

Tintin

Philip Roth

■

5

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Un ordin care ar trebui s` conteze C\nd, \n 1931, regele Carol II instituia prin Decretul Regal nr. 2680 ordinul [i medalia „Meritul Cultural“, distinc]ia era conferit` celor care „se disting \n cultur`, fac fal` României [i umanit`]ii prin opere de crea]ie“.

Prin cultur` la libertate Pe atunci, \nsemnul acestui ordin era o cruce cu bra]ele egale confec]ionat` din argint, emailat` albastru-violet; \n centru se afla un medalion metalic ce avea efigia regelui Carol II purt\nd caschet`, iar pe margine, numele [i titulatura sa – totul \nscris \ntr-o cunun` cu frunze de laur. Pe revers, \n medalionul \nconjurat de cununa de lauri, era scris` deviza decora]iei: Prin Cultur` La Libertate. Probabil c` vremurile acelea – [i tulburi, [i r`zboinice – nu erau f`cute s` dea de gustul libert`]ii prin cultur`: la mai pu]in de un deceniu [i jum`tate, [i pe m`sur` ce num`rul laurea]ilor \ncepea s` se r`reasc` vizibil, s-a ajuns la concluzia c` decernarea „Meritului Cultural“ nu-[i mai are rostul. Hot`r\rea a fost simpl` [i lipsit` de glorie: decora]ia a fost desfiin]at`. La aproape dou`zeci de ani de la dispari]ia unei distinc]ii pentru cultur`, regimul comunist a legiferat din nou, prin Decretul nr. 738 din 7 octombrie 1966, ordinul [i

Dilemateca v` recomand` ■ V.S. Naipaul, M`sc`ricii, Editura Univers, Colec]ia „Cotidianul“, traducere de Ana Maria Baciu. O singur` dat` ni se spune limpede cine s\nt m`sc`ricii: pe o insul` din Indiile de Vest, colonie britanic` la ora aceea a pove[tii, „ne pref`ceam c` exist`m cu adev`rat, c` \nv`]`m, c` ne preg`tim pentru via]`, noi, m`sc`rici ai Lumii Noi, arunca]i \ntr-un col] ne-

medalia „Meritul Cultural“. Dincolo de modific`rile de imagine lesne de \n]eles (locul rezervat \n centrul medaliei regelui Carol II fiind preluat acum de o f`clie arz\nd), justificarea acord`rii acestui ordin, \n afara faptului c` devenea ceva mai impersonal` [i nes`rat`, schimba, aparent, doar cuvintele, nu [i esen]a lor: „se acord` pentru contribu]ia deosebit` \n domeniul literaturii, artei [i culturii“. Nici o vorb` \ns` despre umanitate. Iar despre libertate, cu at\t mai pu]in. Poate spre a se diferen]ia decisiv de vremurile de dinaintea celui de-al doilea r`zboi mondial, decora]ia a ajuns s` fie acordat` \n aceste timpuri cu o larghe]e vecin` cu indiferen]a. La sf\r[itul anului 1989, f`r` a fi abrogat formal (\mp`rt`[ind oarecum aceea[i soart` cu regimul comunist), „Meritul Cultural“ a \ncetat, pur [i simplu, s` mai fie acordat. De-abia la sf\r[it de secol XX, c\nd societatea româneasc` a \nceput s` se arate din ce \n ce mai preg`tit` pentru normalitate [i distinc]ii culturale, ordinul a fost reinstituit prin legea nr. 29/2000. Ca o noutate, s-a renun]at la departajarea pe dou` clase a gradului de Cavaler [i, peste cel de Comandor, s-a creat gradul de Mare Ofi]er. În rest, s-a revenit at\t la forma general` a \nsemnelor din 1931, c\t [i la principiul departaj`rii decora]iei pe diverse categorii specifice.

cunoscut al ei, care nu ne las` nicic\nd s` uit`m de denaturarea [i falsitatea pe care cei noi le \nva]` at\t de repede“. Eroul nu le poate \nv`]a – nici acas`, pe insula matern`, nici la Londra, pe insula imperial`; \i este imposibil s` se adapteze civiliza]iei britanice (de la politic` la femei), dup` cum nu-[i accept` nici condi]ia de b`[tina[ de pe planta]iile de cacao. De ce?

Fiindc` nu e un m`sc`rici. E tot ce se poate spune mai simplu [i mai clar

dintr-o poveste de-o densitate stilistic` fastuoas`, \n care secretele s\nt bine p`strate, iar explica]iile apar t\rziu, precum „soarele peste planta]iile de cacao“. Hot`r\t, cea mai substan]ial` apari]ie a Colec]iei „Cotidianul“. (Radu Cosa[u) ■ Probabil inutil de recomandat Toba de tinichea a lui Günter Grass, \ntr-o excelent` traducere a Norei Iuga (Editura Polirom, 2007). Celor pe care \i sperie volumul mare de pagini le recomand, \n

6

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

INFO

MAI 2007

F`r` s` fie nevoie de vreo aluzie explicit` la umanitate sau la Prin Cultur` La Libertate, mai \nt\i Radu Cosa[u, iar apoi, \n 2006, Mircea C`rt`rescu au fost distin[i de pre[edintele Ion Iliescu, respectiv de Traian B`sescu cu Ordinul „Meritul Cultural“ \n grad de Mare Ofi]er.

Spre deosebire de mediatizarea (una cu conota]ii politice [i anecdotice, inevitabil balcanice) de care ace[ti doi scriitori s-au bucurat ([i nu prea) din partea presei române[ti \n urma distinc]iei primite, decernarea la data de 26 martie 2007 a Ordinului „Meritul Cultural“ \n grad de Comandor scriitorului Norman Manea a avut tot fastul necesar pentru a fi luat`, cu adev`rat, \n serios. La New York, \n prezen]a ambasadorului României la ONU, Mihnea Motoc, [i a scriitorilor de categorie grea Philip Roth [i Orhan Pamuk, cu participarea special` a redactorului-[ef al New York Review of Books, Robert Silvers, Institutul Cultural Român din metropola american` a f`cut tot posibilul pentru ca Norman Manea s` fie s`rb`torit la ad`post de orice parti-pris-uri politice sau interpret`ri mali]ioase. O declara]ie ca cea dat` de Philip Roth are, f`r` doar [i poate, o semnifica]ie esen]ial` \n limpezimea ei: „Am \n comun cu Norman Manea literatura. C\nd l-am \nt\lnit \nt\ia oar`, \n 1988, \n New York, am [tiut din prima clip` c` m` aflu \n prezen]a unui om de esen]` literar`... Are o minte at\t de limpede, o pasionalitate bine controlat` de inteligen]`, dar \ntotdeauna prezent`. Din perspectiva mea, este

Dilemateca v` recomand` schimb, filmul lui Volker Schlöndorff, cel pu]in la aceea[i valoare, o ecranizare atent` [i, \n acela[i timp, \ndr`znea]`, care surprinde \ntr-un mod inspirat atmosfera c`r]ii. (Adina Popescu) ■ Cum s` lecuie[ti un fanatic de Amos Oz (traducere de Dana Ligia Ilin, Editura Humanitas), trei conferin]e exemplare [i un interviu despre fanatism, conflictul is-

© Florin Tolas

Comandori [i Mari Ofi]eri

un om de mare integritate [i, \n felul s`u discret, un om de mare curaj [i erudi]ie“. Evident, \n aceste condi]ii, ceremonia nu putea fi dec\t reu[it`.

Iar atunci c\nd laureatul Premiului Nobel pentru Literatur` din 2006, Orhan Pamuk, declar` despre Norman Manea: „Rela]ia lui de ur` [i \n acela[i timp de dragoste cu trecutul s`u, cu ]ara sa, cu literatura, cu ceea ce i s-a \nt\mplat – \mp`rt`[esc toate aceste sentimente. Îmi place ca persoan` [i \mi place ca scriitor. S\nt foarte fericit c` i s-a acordat aceast` distinc]ie [i s\nt foarte fericit c` România celebreaz` talentul [i productivitatea unuia dintre cei mai buni fii ai s`i. Sper ca acela[i lucru s` mi se \nt\mple [i mie \n Turcia, \n viitor“, este aproape imposibil ca, la 76 de ani de la \nfiin]are, Ordinul „Meritul Cultural“ s` nu se bucure de o recunoa[tere t\rzie.

raeliano-palestinian [i literatur` ale unui scriitor „extremist de centru“ de o rar` decen]` a g\ndirii, un \mp`ciuitor intransigent [i spiritual care \[i consider`, de pild`, cona]ionalii evrei drept „ni[te tolstoieni dostoievskieni apar]in\nd unei povestiri de Cehov“. C\nd o citi]i, s` ave]i o foaie [i un creion aproape! (Marius Chivu) ■ Seriile de benzi desenate ap`rute la Editura Corint Junior. Deci se poate: numita editur` a preluat frumu[el drep-

(de la st\nga la dreapta: Philip Roth, Norman Manea, Robert Silvers, Orhan Pamuk, Corina {uteu, Mihnea Motoc)

■

turile pentru Spiderman, Superman, mai nou [i Totally Spies, [i le-a aruncat pe pia]a româneasc`, unde se depl\nge, \n general, absen]a acestui simpatic [i interesant gen. (A f`cut-o [i Dilemateca \n nr. 7.) Sper s` aib` succes. P`rin]i, dac` s\nte]i nemul]umi]i de slaba apeten]` pentru lectur` a copiilor dvs., nu dispera]i: \ncerca]i cu benzi desenate!

Dar nu cu una-dou`, da]i-le toate seriile.

O s` le plac`. (Mircea Vasilescu)

7

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A â—?

Bazar

Gabriel GarcĂ­a MĂĄrquez

Kurt Vonnegut

Ochiul lui Mårquez [i pumnul lui Llosa La \nceputul lunii martie, cotidianul mexican La Jornada i-a aniversat pe Gabriel García Mårquez [i pe Mario Vargas Llosa – care au \mplinit luna trecut` 80, respectiv 71 de ani – public\nd dou` fotografii vechi din 1976, dar necunoscute p\n` atunci, \nf`]i[\ndu-l pe Mårquez cu ochiul \nvine]it de pumnul lui Llosa (vezi foto).

Fotograful Rodrigo Moya poveste[te c` incidentul s-a petrecut \ntr-un cinematograf [i c`, de[i motivul oficial a fost o disput` privind orientarea st\ngist` a lui MĂĄrquez, se pare c` a existat la mijloc [i o intrig` amoroas`. Cert e c` cei doi scriitori nu-[i mai vorbesc de 31 de ani. Oricum, columbianul MĂĄrquez a sc`pat ieftin cu ochiul \nvine]it de peruvianul Llosa, c`ci, din cauza dubioasei lui simpatii pentru cubanezul Fidel Castro, voiau s`-l bat` [i mexicanul Carlos Fuentes, [i argentinianul Ernesto SĂĄbato. Deh, a[a e \n America Latin`! â– Viitorul ca o comet` uria[` La 11 noiembrie 1922 se n`[tea, la Indianapolis, Kurt Vonnegut, unul dintre acei prozatori pe care o bun` parte a criticii i-a v`zut ca f`c\nd parte din acea galerie

Dilemateca v` recomand` ■Dan Mironescu, De-a Albii [i de-a Ro[ii (Editura Minerva, 2007). „C\nd mam trezit, o p`tur` de om`t alb, pufos, de dou` palme, acoperea casele, copacii, uli]a [i f\nt\na. Fumurile ie[eau drept din hornuri ca ni[te a]e cenu[ii care se destr`mau \n cerul mohor\t.

Casele p`reau suspendate de acele fr\nghiu]e [i l`sate apoi u[or, jos, pe z`pad`.

Dac` o m\n` uria[` ar fi ridicat cerul mai sus, s-ar fi \n`l]at [i ele de la p`m\nt, sp\nzur\nd [i \nv\rtindu-se \ncet.“ S\nt de p`rere, oric\te obiec]ii ar exista, c` timpul unei astfel de literaturi nu se va perima niciodat`. (Matei Florian) ■Exist` Marele Scriitor (Shakespeare,

MAI 2007

select` de autori care au influen]at decisiv literatura american` \n secolul XX. De[i aceia[i critici par s` se fi pus de acord \n privin]a influen]ei cov\r[itoare pe care perioada sa de prizonierat din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial a avut-o asupra operei sale ulterioare, Kurt Vonnegut nu s-a sfiit s` declare \n autobiografia sa publicat` \n 1991, Fates Worse Than Death, c` bombardamentul alia]ilor asupra Dresdei din perioada \n care se afla \nc` ]inut captiv de germani „nu explic` absolut deloc de ce scriu ceea ce scriu [i s\nt ceea ce s\nt“.

Joel Bleifuss, redactor al revistei These Times \n care Vonnegut \[i publica constant opiniile, a creionat urm`torul portret: „Era un om care a combinat umorul mali]ios cu principiile morale solide, un om care a \ncercat \ntotdeauna s` priveasc` \n ansamblu lucrurile cu adev`rat importante“. ĂŽn 2005, Kurt Vonnegut \[i expunea suspiciunile \ntr-un interviu acordat pentru Associated Press: „Este ca [i cum o comet` uria[` se \ndreapt` spre noi [i nimeni nu dore[te s` vorbeasc` despre asta“. La 11 aprilie 2007, \n v\rst` de 84 de ani, Kurt Vonnegut \nceta din via]`. ĂŽn luna mai, Editura Polirom va edita romanul Dick Ochide-mort, urm\nd ca \n viitor s` apar` [i Mic dejunul campionilor. â–

Balzac, Tolstoi, Thomas Mann...), exist` Scriitorul Celebru (Dumas, Dickens, Dostoievski, GarcĂ­a MĂĄrquez...) – [i mai exist` Marele-Scriitor-Pe-Care-Pu]ini-ĂŽlCitesc (Proust, Joyce, Nabokov, Borges...). ĂŽn aceast` din urm` categorie (de nu chiar \nsu[i „\ntemeietorul“ ei!) st` confortabil Henry James, un american de familie bun` care a murit pe la-nceputul secolului trecut, expatriat la Londra; c`r]ile sale – tomuri \ndeob[te voluminoase, pline de fraze lungi descriind sentimente vagi, st`ri subtile [i steril-subtile personaje vegetative contempl\ndu-[i e[ecurile – s\nt prizate de o m\n` de „happy fews“, \ndeajuns de influen]i totu[i pentru a lansa un epitet: jamesian. Acestui „monstru“ al roma-

nului de analiz` – acestui om nedrept de nefericit [i epuizant de genial – \i dedic` irlandezul Colm TĂłibĂ­n romanul (probabil) definitiv: Maestrul (ap`rut la Editura Polirom \n traducerea Magdei Teodorescu). „Jamesienii“ \l vor devora.

Recomandare: vre]i s` deveni]i „jamesian“? (Alex. Leo {erban) â– Antologia de Scrieri ]`r`ne[ti, coordonat` de Laura Jiga, Anca Stere [i Cristina Neamu, scoas` de Institutul de Etnografie [i Folclor „Constantin Br`iloiu“, con]in\nd texte olografe sau scrise prin intermediar, scrisori, versuri din caietele solda]ilor, chiar [i o autobiografie... exemplar` ce merit` citit` m`car pentru unicitatea ei. (Simona Sora) â–

8

$FU WPS

30

MAI 2007

INFO

Fenomenul italian Fenomenul editorial al Italiei este, \n ultimii ani, romanul Tre metri sopra il cielo (La trei metri deasupra cerului) de Federico Moccia. Autorul a lucrat mul]i ani ca scenarist [i produc`tor al unor emisiuni TV de divertisment [i tineret. {i-a \ncercat – [i ratat – [ansele [i pe cont propriu, regiz\nd dou` filme care au trecut neobservate. Dar cunosc\nd – \n timpul casting-urilor pentru emisiunile TV – lumea adolescen]ilor, s-a apucat s` scrie un roman despre ei. L-a publicat pe cheltuial` proprie, \n 1992 (dup` ce fusese refuzat de c\teva edituri), \n 2500 de exemplare. Dup` mai bine de zece ani, s-a constatat c` Tre metri sopra il cielo circula „underground“, tras la xerox, printre liceeni italieni. Editura Feltrinelli l-a reeditat \n 2004 [i, de atunci, a v\ndut un milion trei sute de mii de exemplare. Explica]ia? Adolescen]ii se recunosc \n felul de a fi [i a vorbi al personajelor, \n povestea sentimental` siropoas`, \n preocup`rile [i dramele „specifice v\rstei“, povestite simplu [i conven]ional de autor. De aici \ncolo, a intrat \n func]iune industria – Moccia a mai publicat dou` romane: Ho voglia di te (Feltrinelli, 2006, 415 pagini) [i Scusa ma ti chiamo amore (Rizzoli, 2007, 450 pagini). Fiecare are site propriu, unde se pot citi pasaje sau se pot cump`ra tricouri [i postere. Tre metri sopra il cielo a devenit [i film – „un exemplu de non-cinema“, au spus criticii serio[i, dar spectatorii au asigurat \ncas`ri-record.

Apoi, Ho voglia di te a devenit film. Bine\n]eles, [i filmele au site-uri proprii, de unde se pot cump`ra... etc. etc. Iar primele dou` c`r]i s-au tradus \n treisprezece ]`ri. Iar autorul a scos pe pia]` o „linie“ de bijuterii [i una de ceasuri care \i poart` numele; \n cur\nd, [i o colec]ie de lenjerie...

Pentru a \n]elege propor]iile fenomenului, preciz`m c` \n Italia doar aproximativ 9% dintre adul]i citesc cel pu]in o carte pe lun`, adolescen]ii [i mai pu]in, iar romanele poli]iste ale lui Andrea Camilleri (cel mai de succes autor italian, de ani buni \ncoace) se v\nd \n aproximativ 250-300.000 de exemplare. Singura carte din ultimii ani care „a b`tut milionul“ a fost La Rabbia e l’Orgoglio

(M\nia [i Orgoliul) a celebrei Oriana Fallaci. Dar era Oriana Fallaci (care rupea astfel o t`cere de dou`zeci de ani) [i era vorba despre atentatele din 11 septembrie 2001. Federico Moccia se va epuiza, probabil, destul de repede. Dar fenomenul – mai mult social dec\t literar – r`m\ne interesant.

■ Motanul bibliotecar Dewey Readmore Books a avut un destin special. În afara faptului c` a fost pisic` (mai exact, motan), Dewey a devenit din iarna anului 1988 locatarul permanent [i mascota bibliotecii Spencer Public. De la apari]ia sa \ntr-o carte returnat` [i p\n` la prezen]a sa \n paginile mai multor reviste, \n show-uri de televiziune sau pe c`ni [i c`r]i po[tale, via]a lui Dewey a devenit sinonim` cu cea a unui star. Fie el [i pisic`. Dup` ce \n toamna anului trecut, \n v\rst` de 19 ani [i suferind de o tumoare la stomac, Dewey a murit \n bra]ele bibliotecarei Vicki Miron, Editura Grand Central Publishing s-a gr`bit s` ofere nu mai pu]in de 1.200.000 de dolari pentru ca povestea acestei pisici cu un destin at\t de special s` fie transformat` \ntr-o carte. „Via]a lui Dewey a fost uimitoare de la \nceput p\n` la sf\r[it. Iar impactul acestei vie]i asupra celorlal]i a fost uria[“, a declarat Miron.

■ Clive James [i Amnezia cultural` C\teva citate care merit` re]inute din noua carte, intitulat` Cultural Amnesia, a poetului, memorialistului, prozatorului, criticului [i realizatorului de televiziune australian Clive James: George Bush – „Este dovada vie c` e prea devreme pentru Statele Unite s` aib` un pre[edinte pentru care engleza este a doua limb`. Nu este un comunicator“; Vladimir Putin – „Este un personaj central din a doua parte a filmelor cu James Bond“; Britney Spears – „Cultura celebrit`]ii este o limb` esen]ial` pe care o vorbim [i c`reia \i cunoa[tem standardele cu to]ii. Britney Spears este, din nefericire pentru ea, standardul nostru pentru o carier` care a luat-o razna, standardul pentru stupiditatea total`“; Paris Hilton – „M-a[ folosi de ea \ntr-un eseu despre c\t de comercial` poate fi trivialitatea perfect`“; David Beckham – „Este una dintre cele mai frumoase fiin]e umane. Are un chip care ar putea fi oric\nd efigia unui templu grecesc, dar, din p`cate, trebuie s` [i vorbeasc`, chestiune care tinde mai mereu s` devin` dezam`gitoare“.

■

D I L E M AT E C A ●

Bazar

Dewey

9

$FU WPS

30

INFO

Bazar

Ana Maria Sandu

Ana Maria Sandu prezent` la First Novel Festival din Budapesta Este cert: privit prin prisma realit`]ilor occidentale (un criteriu, p\n` la urm`, c\t se poate de obiectiv [i impar]ial), conul de umbr` prelungit \n care se afla de ani buni literatura român` tinde s` se dilueze [i – dac` nu s-a f`cut \nc` timpul s` dispar` cu totul – s` ajung` m`car \n momentul \n care s`-[i permit` s` fie ceva mai transparent.

Ultima dovad` \mbucur`toare \n acest sens este prezen]a Anei Maria Sandu pe lista participan]ilor la festivalul debutan]ilor de la Budapesta. În fapt, este pentru prima oar` – \n cei 7 ani de tradi]ie ai evenimentului „First Novel Festival“ din cadrul T\rgului Interna]ional de Carte – c\nd un scriitor român beneficiaz` de o astfel de invita]ie.

Romanul publicat de autoare anul trecut la Editura Polirom, Fata din casa vagon, a fost ales de Institutul Cultural Român din Budapesta prin consultarea unor scriitori [i critici precum Mircea C`rt`rescu, Dan C. Mih`ilescu, Cornel Ungureanu sau Alina Mihai.

Al`turi de al]i 18 scriitori debutan]i din ]`ri precum Fran]a, Germania, Bulgaria sau Estonia, Ana Maria Sandu a participat la \nt\lniri cu traduc`torii sau cu publicul, la mese rotunde [i interviuri [i a sus]inut c\teva lecturi publice ■ Harry Potter \n lupt` cu recordurile Spune]i-i vr`jitorie sau doar isterie \n mas`, fenomen social sau produs \n serie, nu ve]i \mpiedica cu nimic eviden]a pe c\t de buim`citoare, pe at\t de seac` a adev`rului implicat de cifre: lan]ul de libr`rii Barbes & Noble a f`cut public, la 12 aprilie, un nou record \n materie pentru cererea \n avans a unei singure c`r]i. Este vorba – se putea altfel? – de cea de a [aptea serie Harry Potter semnat` de J.K. Rowling, Harry Potter and the Deathly Hollows, care a \nsumat p\n` acum nu mai pu]in de 500.000 de exemplare comandate \nainte de apari]ia pe pia]`. De[i data oficial` pentru lansarea volumului este de 21 iulie, Deathly Hallows a generat acest interes enorm prin zvonurile [i discu]iile aprinse pe marginea inten]iei lui Rowling de a-[i ucide sau nu protagonistul. P\n` la limpezirea de-

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

finitiv` a acestei probleme mondiale, nu ne r`m\ne dec\t s` amintim c` scriitoarea britanic` este primul autor din istoria lumii care a atins averea astronomic` de un miliard de dolari.

■ Moralitatea interzice c`r]i În caz c` avea]i dubii \n aceast` privin]`, e bine de [tiut c` p`rin]ii r`m\n la fel de vigilen]i cu educa]ia tineretului, \n orice parte a globului: Kaffir Boy, o autobiografie semnat` de Mark Mathabane [i distins` cu mai multe premii, a fost exclus` din programa unei [coli sud-africane dup` ce un p`rinte s-a ar`tat ultragiat de o anumit` scen`, nu mai lung` de dou` paragrafe, \n care copiii \nfometa]i s\nt pl`ti]i de adul]i pentru a face sex. În ciuda inspectorilor de literatur` care au dat un aviz pozitiv acestui volum de memorii, directorul [colii, Sonny Da Marto, le-a interzis cu des`v\r[ire profesorilor s` mai predea cartea \n cauz`. „Copiii de azi s\nt deja expu[i la violen]` [i sex. Ca institu]ie de educa]ie, vom contribui [i noi la asta?“, [i-a justificat decizia Da Marto. Pe de alt` parte, Liz Gindraux, membr` \n comitetul [colar, a obiectat \n privin]a felului \n care aceast` decizie a fost luat`: „Cred c` am exagerat un pic“, a conchis ea.

■ Colocviul Na]ional al Tinerilor Scriitori În \ncercarea Uniunii Scriitorilor din România de a ]ine pasul cu tendin]ele, curentele [i realit`]ile ve[nic [i schimb`tor derutante din via]a literar` de zi cu zi, pe data de 3 [i 4 mai se desf`[oar` la Cluj-Napoca cea de-a doua edi]ie a Colocviului Na]ional al Tinerilor Scriitori. Conform demersurilor [i a[tept`rilor (dac` nu declara]iilor de inten]ie) \n cauz`, Colocviul se anun]` a fi un spa]iu de „enun]are [i afirmare“ pentru tinerii scriitori.

Dincolo de retorica triumfalist`, temele de dezbatere „Noua literatur` = literatur` nou`?“ [i „T\n`rul scriitor \n cetate“, \nt\lnirile cu cititorii [i lecturile \n direct la Radio Cluj sau prezen]a la aceast` manifestare a 90 de autori din toat` ]ara certific`, \ntr-o oarecare m`sur`, o luare de pozi]ie, dac` nu un interes real pentru scriitorii de azi.

Edi]ia din acest an este ilustrat` de Caietele Colocviului, un mic dic]ionar de literatur` t\n`r`, dar [i de Literatura t\n`r`, o antologie de 350 de pagini care va ap`rea \n cursul lunii mai. Premiile edi]iei clujene vor fi acordate \n urma „bursei de valori“ pe care participan]ii o instituie prin voturile lor.

■

10

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Bazar Benedict al XVI-lea ia pozi]ie \mpotriva capitalismului Se pare c` printre alte \ndatoriri mai sfinte, Papa Benedict al XVI-lea [i-a propus s` ]in` capul de afi[ al [tirilor culturale din ultima vreme. Motivul aten]iei acordate de jurnali[ti este, p\n` la urm`, lesne de \n]eles: \n prima sa carte publicat` ca suveran pontif, Isus din Nazaret, fostul cardinal Joseph Ratzinger depl\nge „cruzimea“ exploat`rii capitaliste [i, totodat`, critic` absen]a dumnezeirii din filozofia marxist`. Pe de alt` parte, Benedict ]ine s` precizeze c` aceast` lucrare este „expresia c`ut`rii personale a chipului lui Dumnezeu“ [i c` nu trebuie asociat` \n nici un fel cu doctrina oficial` a Bisericii Romano-Catolice. În consecin]`, \n propriile sale cuvinte, „oricine e liber s` m` contrazic`“. Ap`rut la editura italian` Rizzoli, acest prim volum – din cele dou` prev`zute – va fi editat ulterior \n nu mai pu]in de 16 limbi. P\n` atunci, pozi]ia Papei este c\t se poate de clar`: „Confruntat cu abuzul puterii economice, cu cruzimea capitalismului care transform` omul \ntr-o marf`, am \nceput s` vedem mult mai clar pericolele \navu]irii [i s` \n]elegem [i \n alte feluri avertismentele lui Isus privitoare la bog`]ie“.

■ Lista scurt` a Booker International Prize Anun]at` printr-o conferin]` de pres` ce a avut loc la Toronto pe data de 12 aprilie, lista scurt` a Booker International Prize cuprinde c\teva nume grele, precum cele ale lui Philip Roth, Salman Rushdie sau Ian McEwan. Aceast` list` – pe care agen]ia de pres` Reuters o consider`, mai degrab` derutant` dec\t logic` – \i mai cuprinde, pe l\ng` prozatorul israelian Amos Oz, [i pe nigerianul Chinua Achebe, irlandezul John Banville, australianul Peter Carey sau canadianca Margaret Atwood. Ceilal]i pretenden]i la prestigiosul trofeu [i la cecul \n valoare de 118.000 de dolari s\nt Don DeLillo, Carlos Fuentes, Doris Lessing, Harry Mulisch, Alice Munro, Michael Ondaatje [i Michel Tournier. Alegerea juriului a fost justificat` astfel: „Oferim un dar cititorilor din toate col]urile lumii, un prilej de a conversa cu 15 scriitori cu na]ionalit`]i, limbi, teme [i tehnici

INFO literare diferite, dar uni]i \n devotamentul lor pentru puterea cuv\ntului“.

Spre deosebire de Booker Prize ce se decerneaz` anual pentru o lucrare anume, Booker International Prize se acord` la doi ani o dat` [i recompenseaz` meritele pentru \ntreaga carier`.

C\[tig`torul va fi anun]at la \nceputul lunii iunie.

■ Francezii au redescoperit pasiunea pentru politic` Dup` ce 9 milioane de telespectatori au urm`rit presta]ia dintr-un show televizat a candidatei la pre[edin]ia Fran]ei, Ségolène Royal, iar al]i 8.200.000 pe cea a conservatorului Nicolas Sarkozy, un lucru este c\t se poate de clar: francezii au redescoperit pasiunea pentru politic`. Dincolo de faptul c` este pentru prima oar` dup` mul]i ani c\nd \n cursa preziden]ial` au existat trei candida]i cu [anse reale ([i nici unul cu o v\rst` de peste 60 de ani), audien]ele \nregistrate de discursurile politice au fost comparabile cu cele ale derbiurilor de fotbal.

Dac` mai punem la socoteal` [i faptul c` radiourile au difuzat piese rap despre pretenden]ii la [efia Fran]ei, iar \n libr`rii s-au aflat \n jur de 200 de c`r]i scrise pe tema alegerilor, imaginea acestor alegeri cap`t` o dimensiune cu totul special`.

■ Gore Vidal, primul laureat al Premiului PEN/Borders Cunoscut pentru convingerile sale politice ferme [i pentru romane precum Lincoln sau Myra Breckenridge, Gore Vidal, acum \n v\rst` de 81 de ani, a devenit primul c\[tig`tor al PEN/Borders Literary Service Award.

George Jones, unul dintre cei implica]i \n acest consiliu pentru merite literare, a ]inut s`-l omagieze pe laureat pentru: „Amploarea [i profunzimea operei sale extraordinare, curajul s`u de a spune lucrurilor pe nume chiar [i \n momentele \n care libertatea de expresie din ]ara noastr` a fost amenin]at`, devotamentul de o via]` \n slujba democra]iei, justi]iei, drept`]ii [i bunului-sim]“. În acela[i discurs omagial, Gore Vidal a fost numit „un inconfundabil scriitor american, a c`rui crea]ie de \nalt` ]inut` ne ajut` s` \n]elegem for]a [i originalitatea condi]iei umane“. Se cuvine spus c` lui Vidal nu i s-a acordat pentru acest premiu nici un fel de recompens` financiar`.

■

Nicolas Sarkozy

Gore Vidal

11

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Masa de lucru Cezar Paul-B`descu: „Nu ]in s`-mi g\dil orgoliul de scriitor“ C\nd scriitorul e \ntrebat la ce mai lucreaz`, r`spunsul pe care-l auzi cel mai des este „la un roman“. Dac` spui c` lucrezi la un roman, po]i fi l`sat \n pace un an-doi, vreme \n care nu trebuie s` dai explica]ii suplimentare [i nici nu ]i se cere s` dovede[ti cu texte c` \ntr-adev`r cu asta te ocupi. {i, \n plus, \]i p`strezi [i aura de scriitor serios, care munce[te cu s\rg la propria oper`.

Ei bine, eu n-am s` \ncerc s` m` prezint \ntr-o alt` lumin` dec\t s\nt [i voi spune drept: de c\nd m-am \ntors, acum aproape un an, de la bursa de crea]ie din Germania, n-am mai scris nici un r\nd pentru vreo viitoare carte. În timpul s`pt`m\nii, cele dou` job-uri pe care le am nu-mi las` deloc timp s` respir [i, c\nd ajung seara acas`, nu mai s\nt bun de nimic. În weekend, \mi scriu articolele. Lunea \ncepe o nou` s`pt`m\n` – [i caruselul merge astfel nestingherit, netulburat de vreo necesar` deconectare (de c\nd

m-am \ntors \n ]ar`, n-am putut s`-mi iau nici m`car c\teva zile de concediu). În fine, nu m` pl\ng, dar, dac` m-a]i \ntrebat, v` spun...

De altfel, de c\nd am terminat facultatea [i am devenit „om al muncii“, situa]ia a fost \ntotdeauna cam aceea[i. Cartea Tinere]ile lui Daniel Abagiu a fost scris` \n timpul studen]iei, iar Lumini]a, mon amour \n timpul unei burse de un an, oferit` de Ministerul bavarez al Culturii. Voi scrie o viitoare carte, deci, c\nd voi mai primi o alt` burs`.

O am \n cap (cartea), [tiu cum s-o apuc [i cum va fi, \mi trebuie doar timp s-o pun pe h\rtie.

De altfel, nu s\nt disperat c` situa]ia st` astfel [i \mi accept condi]ia. C\nd va fi s` scriu din nou, o voi face – iar, p\n` atunci, nu s\nt deloc vizitat de angoase [i de frustr`ri legate de munca la Marea Oper`. Nu ]in s`-mi g\dil orgoliul de scriitor [i nu consider c` a scrie c`r]i e totul \n via]`.

■

C`t`lin Lazurca: „A[ vrea ca ceea ce scriu s` par` tradus“ Am \nchegat un volum de poezie, e gata prefa]at de unul din cei mai de[tep]i tipi pe care-i cunosc, Rare[ Moldovan, [i am de g\nd s`-l propun s`pt`m\na viitoare unei edituri. Asta nu pentru c` n-ar mai fi de lucru la el, chiar prefa]atorului i se pare ni]el obscur, dar trebuie pur [i simplu s` mi-l scot din cap, ca s` m` pot reapuca de alte texte. Volumul va ap`rea sub pseudonim, fiindc` semn`tura de p\n` acum e sleit` de tot felul de angajamente administrative.

Pe urm`, sper s` dau de cap`t unui roman care mi-e, \n cap, c\t se poate de limpede, dar altfel e f`r\mi]at pe tot felul de ciorne electronice.

Ar fi, ca [i Celebrul animal, tot un fel de roman de ac]iune: trei aventurieri str`bat, \ntr-un camion de Coca-Cola, un teritoriu f`r\mi]at, iar \n remorc` e pus la rece cadavrul unui copil pe care vor s`-l \nvie cump`r\nd moa[tele unei sfinte aflate la cap`tul periplului, asta cu banii str\n[i \ntr-un [ir de hold-up-uri.

Mai scriu \n fiecare lun` pentru Orizont c\te o fals` traducere din trubaduri contemporani – la fel, sub pseudonim. I-am „tradus“ deja pe Nick Cave, V\so]ki, Henry Rollins, Justin Timberlake, Jacques Brel. Urmeaz`, poate p\n` la sf\r[itul anului, c\nd voi aduna de-un volum de extrase pe single: David Bermann, John Darnielle, Marilyn Manson, Will Oldham, Coco Rosie [i al]i c\]iva.

Sper s` g`sesc editor pentru a[a ceva.

Cam asta ar fi. Iar \n afar` de asta: am \nceput lucrul la o livad` de vreo 70 de pomi fructiferi, m` simt bine a[a, pe jum`tate recluzat la ]ar` [i pe jum`tate navetist, fiindc` – lucru curios – aproape tot ce am scris \n ultima vreme e cam rupt de realitatea româneasc`. ~sta a devenit [i unul din imperativele noii mele „arte poetice“, cea legat` de proiectul literaturii „pentru cadre medii“ (cadrele medii ador` ghilimelele): a[ vrea ca ceea ce scriu s` par` tradus.

■

12

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

INFO

CV (Carte de Vizit`)

Dan Lungu Trebuie s-o spun, c`r]ile de vizit` mi-s cam nesuferite. {i totul porne[te de la lifturi. Cel pu]in a[a cred eu acum. C\nd eram copil, la Boto[ani, locuiam „la case“. Era fain – curte, pomi, ima[, iaz, hoard` de neast\mp`ra]i –, \ns` eram m`cina]i de o nem`surat` frustrare: n-aveam lifturi. Oric\t ne str`duiam, pl`cerea de a „ne trage“ cu liftul nu putea fi \nlocuit` nici cu o miu]` stra[nic`, nici cu c`]`ratul \n cei mai \nal]i copaci, nici cu s`riturile \n cap, din r`chita de pe mal, \n balta plin` pe jum`tate cu m\l. În cele din urm`, cedam. Înfrunt\nd toate riscurile, organizam din c\nd \n c\nd expedi]ii „la blocuri“, s` ne facem damblaua. C\nd, mai t\rziu, am v`zut pentru prima dat` un zg\rie-nori, \ntr-un film, nu m-am putut ab]ine s` nu exclam: mam```, ce mi[to tre s` fie cu liftul aici!

Blocurile cu zece etaje erau locuite de fiin]e ciudate, diferite de p`rin]ii no[tri. Aveau gu[`, ochelari, p`reau s` se parfumeze zilnic, mergeau agale [i se uitau la noi ur\t, de parc` le m\ncam liftul, dac` ne tr`geam [i noi o tur`-dou`. Am fi fost \n stare s` [i pl`tim, dar nu era nic`ieri \n ora[ un loc \n care s` te po]i trage contra cost. Evitam s` d`m ochii cu locatarii, p\ndeam pe dup` vreun col] p\n` prindeam liftul liber [i, hop!, ne tr`geam de toate butoanele.

Ajun[i la zece, fie \ncercam s` trecem, pe deasupra, la scara vecin`, fie coboram doar c\teva etaje cu liftul, dup` care o luam pe jos, c`ci mai tot timpul la parter a[tepta un ins cu gu[`, ochelari [i privire veninoas`, gata s` ne ia la refec. Coboram \n v\rful picioarelor [i respiram cu economie. În semi\ntunericul r`coros al sc`rii de bloc, cu urechile ciulite [i cu inima bubuind, p`[eam parc` printr-un cimitir, cu cavouri suprapuse [i cu numele inscrip]ionat pe u[`: ing. Pilipou]anu, dr. Geamba[u, prof. C`r`u[u etc. Numai fotografiile, la cravat` [i costum, cu b`rbia ridicat` [i umerii drep]i, le mai lipseau. La noi pe strad`, nimeni nu-[i punea numele pe poart`. Nici nu-i nevoie, \mi spuneam pe atunci, oricum toat` lumea se cunoa[te cu toat` lumea. Cu c\teva trepte \nainte de a se termina scara, o rupeam la fug` orbe[te [i ne reg`seam afar`, la punctul stabilit dinainte. Apoi urmau pove[tile. Cu variante.

Evident, c`r]i de vizit` am v`zut mult mai t\rziu.

Dar cum am z`rit-o pe prima, mi-am amintit de oamenii \ncrunta]i de la blocurile cu zece etaje. Parc`-i vedeam cum \[i iau inscrip]ia de pe u[` [i [i-o aplic`, ca o [tampil`, pe un dreptunghi de carton. Cu acelea[i chenare, cu acelea[i brizbrizuri. Cu aceea[i privire veninoas`. Mi-a trezit o reac]ie de re]inere, similar` cu cea st\rnit` de fotografia din buletin. Am\ndou` – cartea de vizit` [i fotografia de buletin – au ceva artificial. Te \nstr`ineaz`. Te \nghesuie, parc`, \ntr-o identitate de h\rtie, atribuit` social [i administrativ, numai bun` de gestionat \ntr-o baz` de date. S\nt ca ni[te haine prea str\mte, rude \ndep`rtate ale c`m`[ii de for]`.

De vreo [ase ani locuiesc la un bloc cu zece etaje. Bine\n]eles, nu la parter sau la unu, ci la opt.

M` trag zilnic cu liftul. Nu mi se pare la fel de mi[to, dar suport. Uneori m` studiez \n oglinda din lift.

Gu[a e \n cre[tere, ochelarii \nt\rzie doar din pricina neglijen]ei mele, privirea... Ei da, o s` recunosc [i asta: acum c\teva luni, cu toat` st\njeneala, mi-am f`cut c`r]i de vizit`. Simple, c\t se poate de simple.

Pe care le dau cu fereal` [i numai \n caz de extrem` urgen]`. M`car at\t s` pot salva. Aaa, [i \nc` ceva: numele pe u[` nu mi l-am pus. Aici am rezistat!

■

13

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Big Brother a ajuns pe strada lui George Orwell. Casa \n care a locuit scriitorul, aflat` \n Canonbury Square, la num`rul 27 B, este permanent supravegheat` de dou` camere video ag`]ate de st\lpii semafoarelor. Pub-ul s`u preferat, „The Compton Arms“, este [i el \n vizorul unei camere. Toate pr`v`liile din zon` au, [i ele, camere de supraveghere. Pe o raz` de 200 de iarzi \n jurul casei se afl` 32 de camere video. Conform unui raport \ntocmit recent de Royal Academy of Engineering, \n Marea Britanie s\nt instalate 4,2 milioane de camere de supraveghere (20% din totalul mondial), care „prind“ fiecare persoan`, \n medie, de 300 de ori pe zi. Pe afi[ul tip`rit \n 1949, la lansarea romanului 1984, scria at\t: Big Brother is Watching You. M. V. ■ Am v`zut la Cronica c\rcota[ilor ceva inimaginabil: dl Cristian Tab`r` – un om pe care-l credeam cuviincios, de nu chiar cuvios – citind, poticnit, pasaje porno dintr-o carte, la emisiunea sa de pe PRO TV de duminic` diminea]a... Repet: duminic`` diminea]a!! Cerul mi-e martor c` nu s\nt un pudibond, dar recunosc c` am fost [ocat; care va s` zic`, un lucru (cartea adic`) destinat consumului privat (ba chiar, \n acest caz, intim, fiind vorba de un act sexual explicit!), de citit de

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

unul singur, \n t`cere (cine cite[te cu voce tare!? doar Flaubert obi[nuia asta…), este citit ziua-n amiaza mare la televizor de un domn cu barb` care se ru[ineaz` de ceea ce cite[te, dar cite[te mai departe... {i pentru ce? Pentru rating. Ce trist! a. l. [.

■ Henri Troyat este [i r`m\ne pentru mine unul dintre acei scriitori minuna]i, precum Simenon, ]inu]i \ntr-un anume dispre] de c`tre snobi, obseda]i doar de operele fundamentale, cov\r[itoare, nemuritoare. Despre nemuritori – de la Cehov, Tolstoi [i Dostoievski, p\n` la Balzac [i Baudelaire – Troyat ne-a dat c\teva capodopere de biografii, greu egalabile \n frumuse]ea lor. Avea [i el dispre]ul lui fa]` de teoretiz`rile savante, se declara, cu o timiditate perfid`, incapabil s` se mi[te printre abstrac]ii [i concepte solemne: „Prea mult creier [i prea pu]ine m`runtaie e o boal` din care se moare repede“... A murit – \nalt, viguros, \n picioare, la pupitrul s`u celebru – \n v\rst` de 95 de ani, dup` ce ne-a dat \n 2005 un Alexandre Dumas [i \n 2006 un Pasternak. R. C. ■ Într-o libr`rie bucure[tean`, o domni[oar`, c`tre \nso]itoarea sa, pufnind [i arunc\nd o carte, \n sil`, \napoi pe raft: „La pre]ul `sta pot lua dou`!“. {i mi-a stat pe limb` s`-i recomand, [i mai ieftin, c`r]ile po[tale… S. G. ■ L’après-midi d’un faune (Dup`-amiaza unui faun) este o eglog` celebr` a lui Stéphane Mallarmé. Claude Debussy a compus un poem simfonic inspirat de scrierea lui Mallarmé, intitulat Prélude à l’après-midi d’un faune. Pe 15 decembrie 1929, George Enescu a dirijat la Bucure[ti piesa lui Debussy, ocazie cu care un comentator inspirat a scris \n programul de concert urm`torul text: „În pastorala simfonic` pe care o vom asculta ast`zi, marele me[ter al impresionismului muzical zugr`ve[te \n culori bizare dar sugestive, scena dintre un faun s`tul [i bine dispus dup` un copios pr\nz de struguri [i o nimf`, care dup` ce-l excit`, fuge [i-l las` bosumflat… Peste \ntreaga bucat` plute[te o atmosfer` de lascivitate [i de sensualitate grisant`, care \i impregneaz` un parfum specific“. Interesant drumul de la Mallarmé la anonimul nostru alc`tuitor de programe de sal`, nu? C. P.-B. ■ Se pare c` primul om din istorie care a ]inut o carte \n m\n` se numea Mar]ial, se afla la Roma, l\ng` Templul Florei, iar asta se \nt\mpla \n luna decembrie a anului 84 d.Ch. Cartea era un

14

$FU WPS

30

MAI 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

codex cu texte de Homer sau de Vergiliu. Ce-o fi sim]it cet`]eanul Mar]ial \n acel moment: bucurie, curiozitate, suspiciune? O fi citit cu voce tare? Ce obiect o fi folosit drept semn de carte? O fi \ndr`znit s` \ndoaie paginile la versurile favorite?

M` tot g\ndesc. M. C. ■ S` ne reamintim, pentru o clip`, \nt\iul vers din sonetul „Vocale“ al lui Rimbaud: „A negru, E alb, I ro[u, U verde, O albastru“. Cu el \n minte, deschidem lucrarea Studii asupra audi]iunii colorate, publicat` \n 1911 de Dr. Gh. Marinescu (Analele Academiei Romåne. Memoriile Sec]iunii {tiin]ifice, tom XXXIII). Acolo, pentru o doamn` „\n vârst` de 35 de ani“, cuv\ntul joi este „negru, opac, mat, scris cu litere rotunde foarte \n relief“, cuv\ntul fereastr` este „cenu[iu, transparent [i b`tând \n coloarea m`rg`ritarului“, cuv\ntul filosofie este „galben verzui, ca razele de soare, transparent, foarte luminat, f`r` form` [i pare c` ar ie[i din aceast` coloare buc`]i de fum galbene“, iar cuv\ntul onoare este „galben ca lumina razelor de soare ce se reflect` \ntr’o oglind` pe un perete alb“. Martha M. („cânt`rea]` de oper`“) spune: „Cånd v`d o oper` a lui Mozart, simt la auzul muzicei ceva dulceag \n faringe, \n acela[ timp par’c` s’ar trage o dung` aurie prin interiorul capului meu. […] Dac` aud tonuri de piano […], v`d ni[te linii colorate foarte comice. La sunetele flautului v`d \n capul meu urcându-se \n sus b`[ici mate albastre“. |n sf\r[it, c\teva dintre sinesteziile doctorului Ulrich: „a = verde, fad [i amar, rece ca o camer` rece, plat ca un plan de ghia]`; e = galben, gustul franzelu]ei pr`jite, rece ca untul rece, plat ca o felie de pâine; i = negru, fad ca praful, foarte cald, \n form` de linii negre; o = ro[u, dulce ca un fruct copt, cald; u = verde \nchis, alb`struiu, gustul s`rii, foarte rece, ascu]it“. D. S. ■ „Pubertatea este insuportabil` dac` nu scrii poezie!“ O reflec]ie matur` despre adolescen]`, semnat` de criticul literar Martin Walser, cu numai c\teva zile \nainte s` \mplineasc` 80 de ani. M. M. ■ Fidelitatea se nume[te a[a pentru a desemna constan]a [i exclusivitatea cu care un sex determinat p`trunde sau e p`truns de altul de asemenea determinat, sau se ab]ine s` fie p`truns sau s` p`trund` \n altele [i este \n principal rodul obiceiului. O spune Javier Marías \n Romanul Oxfordului, o carte care surprinde starea

unui ora[ conservat parc` \n sirop ([i dincolo de ea, momente, fragmente de rela]ii ne\ncepute [i, \n acela[i timp, consumate), \nsingurarea… Orice bucl` pe care o deschide Marías aici o \nchide cu elegan]`. E[ti captiv \ntr-o conserv` de via]`. A. P. ■ Nici nu v` imagina]i c\t s-a diversificat lumea anticariatelor virtuale! G`se[ti \n eterul de deasupra Timi[oarei, Slatinei [i… Mangaliei tot ce ai pierdut vreodat` (d\nd cu \mprumut). Nu [tiu (dar voi afla cur\nd) cum e cu taxele po[tale. S. S. ■ E o pl`cere s` recite[ti Baudrillard, cu a sa Americ`, dac` e[ti, \n str`fundul sufletului, doar un mic lene[, \mp`cat cu propriul trup [i doritor de pl`ceri molcome, precum cititul sub plapum`, nicidecum un fan al competitivelor, dar nes`ratelor cure [i exerci]ii de sl`bire: „De la instrumentele de tortur` din Evul Mediu se ajunge de-a dreptul la gesturile industriale ale muncii pe band` rulant`, apoi la tehnicile de restructurare a trupului prin proteze mecanice. Ca [i dietetic, bodybuilding-ul [i o mul]ime de alte lucruri, jogging-ul este o nou` form` de servitudine (…). Hot`r\t, jogger-ii s\nt adev`ra]ii Sfin]i ai Ultimelor Zile [i protagoni[ti ai unui Apocalips f`r` violen]`. Nimic nu evoc` mai mult sf\r[itul lumii dec\t un om care alearg` singur, drept \nainte, pe o plaj` (…)“.

(Jean Baudrillad, America, traducere de Ana Beiu De[liu, Editura Albatros) I. P. ■ Una dintre cele mai tr`snite [i reconfortante idei serioase din ultima vreme este de g`sit acces\nd link-ul http://schimbdecarti.wordpress. com. N-am s` v` dezv`lui prea mult despre ce este vorba, dar nu m` pot ab]ine s` v` spun c` este cel mai copil`resc [i util joc cu care se pot desf`ta oamenii mari. Închipui]i-v`, printre altele, c` Jurnalul lui Gombrowicz este pitit undeva l\ng` o pubel` de gunoi care se \nvecineaz` cu Gr`dina Botanic`… M. F. ■

D I L E M AT E C A ●

15

$FU WPS

30

Capitalele c`r]ii Leipzig [i Paris

Š Matei Martin

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

DOSAR Matei Martin

Prim`vara literar` \ncepe \n Leipzig Peste 2300 de editori din 36 de state [i aproape 150.000 de vizitatori \n patru zile – cam acesta ar fi bilan]ul primului mare T\rg de Carte al anului. Un eveniment de Lig` Interna]ional` g`zduit de un or`[el est-german a c`rui principal` resurs` natural` este… cultura.

Leipzig are o adev`rat` tradi]ie negustoreasc`, dezvolt\ndu-se, \ncep\nd cu secolul al XVlea, \n jurul vestitului iarmaroc. Din 1632 ora[ul saxon avea s` ajung` important [i \n nego]ul de carte: p\n` \n 1945 Leipzig a g`zduit cel mai mare T\rg de Carte din lume. Dup` r`zboi, referin]a num`rul 1 \n materie a devenit un alt ora[ german, Frankfurt. Concuren]a dintre cele dou` avea s` fie – dup` cum vom vedea – profitabil`. Leipziger Buchmesse, situat pe vremuri \n centru, a fost mutat \n 1996 \ntr-un complex expozi]ional nou, din nordul ora[ului. A fost unul dintre cele mai mari [i mai costisitoare proiecte publice de dup` Reunificare: pentru a construi halele [i centrul de conferin]e, a fost nevoie de investi]ii serioase \n infrastructur` (dezvoltarea aeroportului [i a c`ilor feroviare, construirea unei noi autostr`zi [i prelungirea liniilor de transport \n comun). În numai 10 ani, toate aceste cheltuieli s-au amortizat – sus]in edilii –, c`ci complexul expozi]ional este el \nsu[i… o uzin`. Tot ceea ce consum`, de la electricitate p\n` la alte bunuri necesare expozan]ilor, este produs de firmele din regiune. Iar num`rul mare de vizitatori aduce anual comunit`]ii profituri de milioane de euro. Numai \n perioada T\rgului de Carte vin \n jur de 150.000 de turi[ti, \n condi]iile \n care ora[ul abia dep`[e[te o jum`tate de milion de locuitori.

Germania cite[te „Leipzig liest“ (Leipzig cite[te) – acesta este sloganul Festivalului de Literatur` care \nso]e[te T\rgul de Carte de la Leipzig. Nu este o generalizare for]at`; pre] de c\teva zile, se citea chiar peste tot: pe culoarele T\rgului de Carte, \n pie]e, \n tramvaie, \n cafenele, ba chiar [i \n

© Matei Martin

17

$FU WPS

30

Strada Lipscani \[i are originea la Leipzig.

Principalul vad comercial [i me[te[ug`resc al Bucure[tiului, Uli]a Mare (atestat` \nc` de la sf\r[itul secolului al XVI-lea) a fost denumit` dup` lipscani – comercian]ii care aduceau m`rfuri de la, pe-atunci, vestitul iarmaroc din Leipzig.

Numele ora[ului german provine din limba slav` (Lipsk, „locul cu tei“).

Bursa din Leipzig, construit` la 1678

DOSAR

D I L E M AT E C A â—?

saloanele de coafur`. De fapt, toat` Germania cite[te, c`ci T\rgul de Carte de la Leipzig e urm`rit, peste tot, cu sufletul la gur`. Posturile publice ofereau zilnic, la finalul [tirilor, un buletin special despre Leipzig, [i toate ziarele serioase – na]ionale sau regionale – au publicat suplimente literare consistente [i interviuri cu vedetele T\rgului.

Autori precum GĂźnter Grass, Martin Walser, Hans Magnus Enzensberger, Christoph Hein, Thomas Brussig sau Volker Braun au f`cut din Leipzig o sta]ie obligatorie \n circuitul de promovare a operei lor. C\nd urc` pe scen` un scriitor de categorie grea, vin sute de cititori. Ca o anecdot` – GĂźnter Grass a venit la Leipzig \mbr`cat \n acelea[i haine pe care le-a purtat [i la T\rgul de la Frankfurt din 2006. Nici discursul nu s-a schimbat prea mult: tot despre Jupuind ceapa [i despre tinere]ea sa nazist` a vorbit [i de data asta. ĂŽns` nu celebrit`]ile s\nt „crema“: „Nu ve]i g`si la Leipzig vedete ale literaturii. ĂŽn schimb, \i pute]i \nt\lni aici pe marii autori de m\ine“ –

cam a[a rezum` directorul Oliver Zille profilul acestei edi]ii. Sute de autori din Germania, Austria, Elve]ia, [i nu numai, au transformat T\rgul [i Festivalul de Literatur` de la Leipzig \n cel mai important eveniment literar din spa]iul vorbitor de limb` german`. Ei vin aici pentru \nt\lniri directe cu cititorii, iar lecturile publice [i discu]iile pe marginea c`r]ilor s\nt, deopotriv`, un spectacol \n sine [i un test de rezisten]`. Lecturile publice s\nt, de altfel, \n spa]iul german, o adev`rat` tradi]ie, un must pentru orice scriitor, dac` nu chiar o ramur` aparte a industriei literare. Aceast` tradi]ie a lecturilor publice a generat [i o permanen]` a dezbaterilor – iar cum Leipzig g`zduia T\rgul de Carte [i \n vremea fostei Republici Democrate Germanie, multe dintre aceste dezbateri vizeaz` politica [i cultura din Estul Europei.

MAI 2007

Puncte cardinale literare De altfel, Leipzig este o platform` foarte sigur` de lansare pentru literaturile din aceast`

Š Matei Martin

18

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

DOSAR

regiune: solidaritatea intelectualilor (impus` de regim) din perioada Cortinei de Fier s-a men]inut [i dup` instaurarea economiei de pia]` [i a libert`]ii de exprimare, astfel \nc\t, an de an, la Leipzig, scriitorii est-europeni s\nt privilegia]i.

Edi]ia de anul acesta a introdus [i un forum special. La \ntrebarea „Unde se afl` Mitteleuropa?“ au fost invita]i s` r`spund` autori din Est [i din Vest, istorici, filozofi [i politologi. Destr`marea Uniunii Sovietice [i extinderea Uniunii Europene nu au avut numai efecte geopolitice, ci au influen]at, cultural, raporturile din regiune. S-au conturat dou` viziuni asupra fenomenului: reali[tii, precum scriitorul maghiar Ghyorghy Dalos, spun c` Europa a preluat o mare parte din \nc`rc`tura ideologic` a trecutului. Chiar dac` distan]ele geografice dintre centru [i periferie s-au schimbat sensibil, rela]ia dintre Noua Europ` [i Vechea Europ` a r`mas aceea[i. Mitteleuropa (Europa Central`) s-ar situa – fire[te! – undeva \n Ungaria. Ideali[tii cred c` abolirea grani]elor dintre state echivaleaz` cu dizolvarea centrului [i c` termenul Mitteleuropa a devenit desuet.

Retorica standului de carte Peste 2300 de edituri din 36 de state ale lumii – aceasta a fost „cifra de afaceri“ prezentat` la \ncheierea edi]iei din acest an. ĂŽns` nu „afacerile“ au f`cut din acest T\rg de Carte cel mai iubit eveniment literar german. Aici nu se vinde nimic! „Produc`torii“ de literatur` vin la Leipzig doar ca s` prezinte „e[antioane“ – ierta]i fie-mi termenii industriali! Dac` la Frankfurt, cea mai mare „burs`“ de drepuri de autor, conteaz` m`rimea, aici esen]ial` este m`sura.

M`sura \n care [tii s`-]i convingi cititorii; m`sura \n care te reprezin]i ca scriitor, ca editur` sau ca literatur` na]ional`; m`sura \n care [tii s` vorbe[ti despre tine...

Invitat de onoare a fost, anul acesta, Slovenia, campioana est-european` la cursa pentru integrare din 2004 [i „]ara cu cea mai mare densitate de poe]i pe m2“, dup` cum am aflat la stand. ĂŽn ultimii 15 ani, au fost traduse \n german` peste 160 de volume, a[a c` T\rgul de Carte de la Leipzig este o foarte bun` ocazie

Š Matei Martin

pentru noi „exporturi“. }ara-invitat` s-a prezentat cu un stand foarte mic – Slovenia \ns`[i e o ]ar` mic`! –, dar foarte cochet [i complet. Te \mbia nu doar poezia, ci [i soiurile de vin oferite cu generozitate de un oenolog poliglot, sau [unca uria[`, servit` maiestuos de unul dintre scriitorii invita]i.

Muzic` live la acordeon, gustare [i b`utur` din bel[ug – ce mai! un adev`rat festin la care literatura era deopotriv` antreu, fel principal [i desert. În pauza dintre mese, s-au purtat discu]ii cu jurnali[tii [i criticii literari despre tendin]ele din literatura sloven` contemporan`; Ales Car, Brins Svit, Boris Pahor, Drago Jancar s\nt scriitori din genera]ii diferite, dar preocupa]i cu to]ii de lumea \n care tr`iesc. „În istoria Sloveniei, poe]ii s\nt mai numero[i dec\t eroii

19

$FU WPS

30

Š Matei Martin

DOSAR

D I L E M AT E C A â—?

de pe c\mpul de lupt`“ – avea s` recunoasc` Peter Handke, scriitor german laureat cu Nobel [i publicist interesat de istoria recent` a Iugoslaviei. Una dintre constantele literaturii slovene actuale este tocmai rela]ia cu prezentul: majoritatea scriitorilor \ncearc` s` descopere, \n opera lor, identitatea Sloveniei dup` „divor]ul“ de fosta Iugoslavie [i aderarea la Uniunea European`. Introducerea monedei unice europene, tensiunile politice, elanurile na]ionaliste sau populiste (infinit mai mici dec\t \n ]`rile vecine) [i diferen]ele sociale (iar`[i, mult mai pu]in prezente dec\t \n alte state din regiune) s\nt teme recurente la scriitorii sloveni.

Nu este deloc o atitudine pesimist` (cu at\t mai pu]in defetist`) – [i asta s-a v`zut din \ns`[i concep]ia standului, de departe cel mai colorat dintre toate.

O alt` pat` de culoare a T\rgului de Carte a fost standul Croa]iei; aici, sloganul „insula \n literatur`“ a fost un pretext pentru a vorbi despre caracterul specific al temelor literare croate [i despre oferta turistic` exotic` a fostei republici iugoslave. Programul zilnic cuprindea c\teva lecturi publice, o discu]ie despre tendin]e ale literaturii croate, prezent`ri de carte, \nt\lniri cu editorii: dac` mul]imea de vizitatori este un

criteriu, atunci, cu siguran]`, a fost un succes; \ns` [i profesioni[ti precum Thomas Geiger, de la Literarisches Collocvium Berlin, au indicat acest stand ca fiind unul dintre cele mai ofertante.

O prezen]` foarte vie a fost [i cea a culturii catalane. Anul acesta, cultura catalan` va fi invitata de onoare a T\rgului de Carte de la Frankfurt, astfel c` Institutul „RamĂłn Llull“, principalul promotor, a dezv`luit la Leipzig o mic` parte a programului preg`tit pentru septembrie. Sloganul „Singular i universal“ sub care se prezint` catalanii anul acesta r`spunde prompt criticilor care spun c` ar fi vorba de o cultur` local`, marginal`: limba catalan` nu are, \ntr-adev`r, r`sp\ndirea spaniolei (nu se vorbe[te dec\t \ntr-o zon` restr\ns` a Europei), \ns` cultura are voca]ie [i caracter universal. Ca s` demonstreze asta, catalanii au adus la Leipzig \n jur de dou`zeci de scriitori contemporani – \n mare parte, tradu[i \n german` [i \n alte limbi universale – [i c\teva documentare despre comunit`]ile din Catalonia, Valencia, Baleare, Sardinia [i Pirineii Orientali. Confluen]ele culturale pun cel mai bine \n valoare sloganul „Singular i universal“ – asta au explicat scriitorii la prezent`rile zilnice de carte.

Fran]a, \n schimb, a hot`r\t s` se prezinte ca o cultur` unitar`. N-am g`sit, sub steagul ro[ualb-albastru, imens, care flutura aproape ostentativ deasupra standului, nimic din „diversitatea cultural`“ de care, altminteri, se face at\ta caz: Institut FranÇais, TV5 [i Radio France Internationale s-au prezentat „la pachet“, al`turi de apari]ii mai mult sau mai pu]in recente de la Flammarion, Gallimard [i PUF. Cu un an \n urm`, Festivalul de Literatur` de la Berlin a avut ca tem` central` „Literaturile francofone“. O prelungire la Leipzig a acelor \nt\lniri ar fi fost – at\t pentru Fran]a, locomotiva declarat` a francofoniei, c\t [i pentru literaturile din spa]iul vorbitor de limb` francez` – mai mult dec\t profitabil`. Probabil c` desf`[urarea aproape simultan` a Salonului de Carte de la Paris nu le-a dat francezilor r`gazul s` se reprezinte [i \n Germania la nivel \nalt. Oricum, o reprezentare sub a[tept`rile publicului [i ale autorit`]ilor din am-

MAI 2007

20

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

DOSAR

MAI 2007

bele ]`ri, care tot aclam` legendara prietenie franco-german`...

„Strategia“ româneasc` Se pare c` nici pentru România T\rgul de la Leipzig nu a reprezentat o miz` prea important`. Pavilionul na]ional, organizat de Ministerul Culturii, a fost mult prea [ters pentru a conta printre sutele de standuri dichisite: c\teva zeci de volume \n[irate pe rafturi, un catalog general sub]irel, o foaie volant` cu adresele de Internet ale principalelor edituri. {i cam at\t.

Editura Polirom a venit cu propriul catalog [i cu doi autori care au [anse bune s` fie publica]i la o editur` german`: romanul Trimisul nostru special al lui Florin L`z`rescu a fost deja tradus [i publicat \n Austria, iar Dan Lungu, al c`rui roman Raiul g`inilor a ap`rut \n Fran]a, sper` [i el s` g`seasc` o editur` german` pentru noua lui carte, S\nt o bab` comunist`. Au mai fost prezen]i la Leipzig Grete Tartler, Lucian Dan Teodorovici [i Adela Greceanu – cei din urm` evolu\nd \n cadrul sec]iunii „Kleine Sprachen, grosse Literaturen“. Cu to]ii au fost bine primi]i de public. E \ns` cam pu]in pentru un t\rg de anvergura celui de la Leipzig, unde se urm`resc, mai mult dec\t oriunde, tendin]ele literare est-europene... Nu lipseau doar un contingent mai conving`tor de autori, un catalog mai ar`tos sau ni[te fragmente de text traduse \n german`, ci [i o prezentare serioas` a programului „Sibiu/Hermannstadt – capital` cultural` european`“.

Scriitorii români contemporani \ncep – \ncetul cu \ncetul – s` fie tradu[i \n str`in`tate. De cele mai multe ori, este meritul lor [i al ini]iativelor personale (ca \n cazul lui Filip Florian, al c`rui roman Degete mici a fost preluat de dou` edituri importante din Germania [i SUA) sau al unor institu]ii culturale din str`in`tate (ca \n cazul lui Florin L`z`rescu ori al altor tineri autori). Dac` m`car la marile T\rguri interna]ionale de Carte România ar fi reprezentat` corect, atunci, cu siguran]`, n-am mai auzi at\tea vorbe cum c` ungurii, slovenii, croa]ii sau bulgarii ne-au luat-o \nainte.

Complexul rusesc Iuri Andrucovici, Slavenka Draculic, Dzevad Karahansan, Bora Cosic: numele laurea]ilor din anii preceden]i ai Premiului pentru În]elegere European` decernat \n deschiderea T\rgului de Carte, arat` clar c` miza juriului e dincolo de grani]ele actuale ale Uniunii Europene. Într-adev`r, la marginea de Est a Europei, nevoia de „\n]elegere \ntre na]iuni“ este acum mai mare ca oric\nd. Tensiunea dintre tradi]iile na]ionale [i atrac]ia pentru Occident reprezint` numai una dintre sursele conflictelor. Exact despre aceast` tensiune au scris [i laurea]ii de anul acesta ai prestigiosului premiu. Filozoful rus Michail Ryklin este autorul unei c`r]i intitulate Dreptul celui mai puternic. Cultura rus` \n epoca „democra]iei planificate“. Profesor-invitat al mai multor universit`]i din SUA [i Marea Britanie, Michail Ryklin scrie \n cartea sa despre „procesul ideologic“ prin care a trecut recent, c\nd a vrut s` prezinte la Moscova o expozi]ie de art` intitulat` „Aten]ie: religie“.

Acesta ar fi primul proces politic al Rusiei postsovietice, un proces care a ar`tat c\t de ad\nc` este pr`pastia dintre Rusia lui Putin [i Occident.

■ Ce se poate face pentru ca literaturile din Europa de Est s` fie mai prezente pe pia]a german` de carte? Literaturile din Est nu s\nt deloc necunoscute \n Germania.

De fapt, cred c` limba german` este chiar o platform` special` pentru promovarea literaturilor din aceast` zon` a Europei. În ultimii zece ani s-a tradus foarte mult, [i asta se vede [i aici, la Leipzig. De altfel, chiar t\rgul nostru de carte a fost un catalizator pentru schimburile culturale, pentru cunoa[terea autorilor din Est. Înc` de la \nceputul anilor ’90 am avut invita]i de onoare: Polonia, Ungaria, România [i – anul acesta – Slovenia

au venit la Leipzig ca s`-[i promoveze autorii. Dar mai e mult p\n` ca scriitorii din Est s` se impun`, s` devin` cu adev`rat cunoscu]i. Cred c` pe alocuri e nevoie de mai mult angajament [i din partea autorit`]ilor na]ionale.

Oliver Zille directorul T\rgului de Carte de la Leipzig

21

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ●

Dac` Michail Ryklin este un rus „occidental“, cel`lalt premiant, Gerd Koenen, este un german din Est. Istoric [i publicist, Koenen (n.

1944) analizeaz` \n cartea intitulat` Complexul rusesc rolul jucat de Rusia \n formarea intelighen]iei [i \n imaginarul colectiv al germanilor din prima jum`tate a secolului XX. Fascina]ia pentru exotismul oriental a fost, la \nceputul veacului trecut, dublat` de teama ([i invidia) fa]` de Imperiu: aceast` rela]ie ambigu` ar marca [i ast`zi rela]iile germano-ruse. Gerd Koenen este unul dintre cei mai reputa]i anali[ti politici ai spa]iului ex-sovietic [i un critic dur al regimului de la Kremlin. Ceremonia de decernare a Premiului pentru În]elegere European` a devenit [i de data asta o tribun` politic`, de la care cei doi premian]i au cerut mai mult` determinare din partea Occidentului \n ceea ce prive[te rela]ia cu Rusia. Koenen a criticat atitudinea ipocrit` a politicienilor europeni atunci c\nd interesele economice punctuale nu s\nt \n acord cu principiile politice generale: „Prea multe lucruri s-au discutat \ntre patru ochi, [i prea adesea oamenii politici au

ac]ionat ca persoane private“ – a spus el, referindu-se la felul netransparent \n care fostul cancelar Schroeder f`cea \n]elegeri comerciale cu pre[edintele Putin.

Tot despre Rusia scrie [i Garry Kasparov \n Strategia [i arta de a tr`i – un volum autobiografic despre cariera sa de [ahist. „{tiam pe de rost fel de fel de strategii ofensive \n [ah \nainte s` m` fi confruntat cu greut`]ile vie]ii adev`rate“ – scrie cel care a dominat [ahul mondial \ntre 1985 [i 2000. Cartea, scris` \n limba englez`, dar publicat` mai \nt\i \n german`, la Editura Piper, rezum` c\teva strategii ale jocului aplicabile \n via]a real`. Retras de cur\nd din via]a competi]ional`, Kasparov este unul dintre cei mai angaja]i opozan]i ai lui Vladimir Putin, cel care „a instaurat la Kremlin un regim mafiot“; un regim pe care Kasparov nu se teme s`-l denun]e cu fermitate. Numai \n perioada T\rgului de la Leipzig au ap`rut vreo patru interviuri (dintre care unul la BBC) despre inten]ia lui Kasparov de a-l „detrona“ pe pre[edintele rus. {ah la Putin: Kasparov este hot`r\t s` candideze la urm`toarele alegeri preziden]iale! Care s\nt [ansele s` c\[tige? „S\nt un juc`tor agresiv. Îns` din partidele cu Anatoli Karpov am \nv`]at c` trebuie s` privesc adversarul cu deta[are [i s` am mereu mai multe strategii dec\t cel pe care vreau s`-l \nving.“ În 1997, Garry Kasparov a fost \nvins de computerul IBM „Deep Blue“ tocmai pentru c` avea mai pu]ine solu]ii dec\t superprocesorul. Putin – se spune – e genul de om politic care joac` totul pe o singur` carte. La bursa pariurilor din Leipzig, Kasparov are cea mai bun` cot` pentru alegerile din 2008!

Culmea e c` Rusia a fost o prezen]` puternic` la Leipzig... f`r` s` fie prezent`! Anul acesta au venit foarte pu]ine edituri din Rusia – fapt cu totul inexplicabil, de vreme ce fosta URSS a contribuit, \ntr-o at\t de mare m`sur`, la povestea de succes a celui mai iubit T\rg de Carte din Germania. Chiar [i ast`zi, la 17 ani de la c`derea Cortinei de Fier, comunicatele de pres` se transmit \n trei limbi: \n german`, \n englez` [i \n rus`. Semn c` nu exist`, \n cultur`, vreo limb` privilegiat`. Sau – mai realist – c` politica e \n toate.

■

© Matei Martin

MAI 2007

22

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

DOSAR

MAI 2007

Am „informatori“ peste tot interviu cu Katharina Raabe, lector pentru literaturi din Estul Europei la Editura Suhrkamp Una dintre \ntreb`rile lansate la acest T\rg de Carte este „Unde se afl` Europa Central`?“.

Extinderea Uniunii Europene a modificat raporturile geopolitice. Sim]i]i vreo schimbare [i \n plan literar?

Am fost la o lectur` a t\n`rului poet ucrainean Serghei Jadan. Am vorbit acolo, printre altele, [i despre amicul s`u Iuri Andruhovici, un tip foarte activ \n aceast` dezbatere despre Europa nou`. La un moment dat, Serghei Jadan a spus c` Europa Central` e acolo unde merge Iuri Andruhovici s` vorbeasc` despre Europa Central`... Cam a[a [i este: discursul din anii ’80, care evoc` o Mitteleuropa „r`pit`“ de sovietici, s-a transformat dup` c`derea regimurilor totalitar-comuniste. Extinderea Uniunii Europene [i dizolvarea grani]elor au f`cut apoi ca Mitteleuropa s` aib` un cu totul alt \n]eles. Îns` nu dispari]ia grani]elor \n sine a generat aceast` schimbare de perspectiv` asupra centrului continentului; avem aici alt lan] cauzal: libertatea de exprimare [i, apoi, libertatea de circula]ie \n regiune au putut facilita schimbul de idei, ceea ce a generat o alt` perspectiv` asupra istoriei; de abia aceast` abordare critic` a istoriei recente a putut schimba [i viziunea asupra Europei Centrale.

Ca lector pentru literaturi din Estul Europei, cum hot`r\]i ce publica]i?

Pe vremuri am lucrat la Editura Rohwolt, a[a i-am cunoscut pe cei doi scriitori maghiari Imre Kertesz [i Peter Nandas. Prin ei am cunoscut [i al]i tineri scriitori, [i uite a[a am construit o \ntreag` re]ea de „informatori“ care se \ntinde p\n` departe, \n statele baltice [i Ucraina... Peste tot am „centre de ascultare“ care m` anun]` ori de c\te ori apare o carte interesant`. Desigur, nu cunosc aceste limbi [i m` bazez, de cele mai multe ori, pe ce \mi spune unul sau altul. Între timp, cei care m` ajut` au devenit at\t de numero[i, \nc\t nu cred s`-mi scape ceva... De[i m` ocup de mult timp de literaturile din Europa de Est, nu m-am plictisit niciodat`. Dimpotriv`: am

impresia c` e din ce \n ce mai interesant, c` se public` din ce \n ce mai mult [i mai bine.

Am constatat c` cel pu]in vizitatorii profesionali ai T\rgului s\nt interesa]i de Europa de Est. Exist` acest interes [i \n r\ndul publicului larg?

N-a[ spune c` exist` vreun interes general prea mare. Oamenii s\nt mai degrab` interesa]i de autori anume. Noi, la Suhrkamp, am reu[it s` atragem aten]ia asupra unor scriitori foarte valoro[i. Este cazul lui Iuri Andruhovici, de pild`: p\n` nu demult, el era un ilustru necunoscut, avea doar o carte tradus` \n Polonia. Prima lui carte ap`rut` la Suhrkamp a fost startul pentru o serie \ntreag` de autori din Ucraina. Acum avem cel pu]in cinci serii de autori ucraineni. Acesta ar fi modelul: s` g`se[ti o figur` puternic`, o locomotiv` care s` trag` apoi pentru restul colec]iei.

La Editura Suhrkamp apare [i Degete mici a lui Filip Florian. Cum a]i ales aceast` carte?

Un „informator“ de-al meu, Attila Bartis, scriitor maghiar n`scut \n România, l-a \nt\lnit pe Filip la Literarisches Colloquium Berlin. Mi-a spus c` trebuie neap`rat s` citesc ce scrie Filip, ceea ce am [i f`cut, [i am constatat imediat c` e foarte talentat. Descoperirea lui Filip n-a picat \ntr-un moment prea bun pentru editur`: alesesem deja, cu mult timp \nainte, o gr`mad` de autori, aveam deja colec]ii stabilite. Fiecare autor – mai ales cei dintr-o ]ar` necunoscut` – necesit` o investi]ie serioas` pentru promovare, [i jocurile erau deja f`cute. Îns` p\n` la urm` ne-am hot`r\t s`-l includem [i pe Filip Florian \n programul nostru editorial. Literatura român` a fost mai tot timpul prezent` la Suhrkamp, dar nu a fost niciodat` o prezen]` sus]inut`, de durat`. Cred c` e nevoie de efort pentru a promova scriitori din România, dar s\ntem bucuro[i c` l-am g`sit pe Filip Florian [i sper ca prin el s` deschidem u[a unei noi genera]ii de autori din România.

■ A consemnat Matei Martin

23

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Simona Sora

Confluen]e [i pl`ceri capitale – c\teva alerg`ri prin Salonul de Carte de la Paris – Cine are impresia c` nenum`ratele colocvii [i mese rotunde pe tema edit`rii, sus]inerii [i viitorului c`r]ii \n Fran]a ]in subteran [i exclusiv de politici guvernamentale sau de recuperarea handicapurilor fa]` de spa]iul anglofon ar fi trebuit s` asiste la deschiderea neoficial` a Salonului de Carte de la Paris din martie a.c. Nu inaugurarea oficial` – cu discursuri triumfale [i cocteiluri ]intite, mape de pres` [i publicitate editorial` – a fost important`, ci urnirea ma[in`riei livre[ti \n prima zi, c\nd, cu pu]in \nainte de momentul dechiderii oficiale, o mare de oameni se \ndrepta alert spre poarta principal` a Salonului: oameni normali, ca s` zic a[a, cu copii \n c`rucioare, doamne bine conservate [i domni cu baston, liceeni [i studen]i. Copiii de [coal` (invita]i de Centrul de promovare a c`r]ii pentru tineret) au venit abia \n jur de pr\nz, a[a \nc\t nici convocarea semioficial` nu a justificat coada lung`, pe c\teva r\nduri, care se f`cuse cu un sfert de or` \nainte de start. Profesioni[tii intrau prin alt` zon`, autorii – prin cu totul alta, iar presa – printr-una care, cel pu]in \n prima zi, nu s-a deschis. A[a \nc\t, poarta marcat` „Grand Public“ a filtrat, vreme de o or`, sute de oameni ce se rev`rsau din toate p`r]ile zonei Porte de Versailles, cu un scop precis: Salonul.

r\nd, structurarea unui program editorial \n ]`rile-gazd`, publicarea sistematic` a literaturii indiene \n traduceri noi, cele mai multe nu din englez` (cum se f`cea adesea), ci din limba originalului, fie c` aceasta era hindi, urdu, tamul sau gujarati. Dar mai \nseamn` [i altceva: discutarea pe viu a situa]iei cu totul unice a literaturilor din India, publicarea \n cele mai importante reviste culturale nu doar a unor interviuri [i extrase din noile c`r]i ale autorilor indieni, ci [i prezentarea lor de c`tre scriitori, filozofi, intelectuali europeni. Iat` de ce ideea de a organiza, \n fiecare dintre cele cinci zile ale Salonului, c\te o prezentare (de o or`) a fiec`ruia dintre cei 31 de scriitori indieni invita]i a fost la fel de important` ca mesele rotunde despre „ora[ul-per-

Mama-India Interesul occidental pentru literatura indian` nu mai ]ine, de mult` vreme, doar de mania exotismului [i de misticismul turistic. A[a cum nu mai ]ine nici de cele c\teva nume clasice de scriitori tradu[i cam peste tot, de la Kipling la Salman Rushdie. Faptul c` India a fost ]ar`invitat`, \n ultimii ani, la mai multe T\rguri interna]ionale de Carte – de la Festivalul „Étonnants Voyageurs à Saint-Malo“, la T\rgul de Carte de la Frankfurt, Salonul „Lille 3000“ sau, recent, la Salonul de Carte de la Paris – a \nsemnat, \n primul

© Dominic Negrici

24

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

sonaj“, literatura feminin`, traducerea [i publicarea \n limbile indiene, India de azi [i de m\ine sau scriitorul-jurnalist. Am putut-o asculta, astfel, pe Catherine Clément vorbind despre scriitorul ([i psihanalistul) indian Sudhir Kakar, dar [i despre importan]a familiei \n India, elegan]a natural` a indienilor sau felul \n care este pedepsit` (prin lege), \n India, tentativa de sinucidere; l-am descoperit pe Krishna Baldev Vaid, unul dintre cei mai importan]i scriitori de limb` hindi (autorul romanelor Lila [i Splendoarea Mayei), prezentat de Annie Montaud; [i l-am v`zut \n cele din urm` pe Vikram Seth, probabil cel mai mediatizat dintre scriitorii indieni, autorul romanului Dou` vie]i, recent tradus \n francez`, dar [i al unui roman \n versuri, The Golden Gate, \n care Seth se simte \nrudit cu Pu[kin din Evgheni Oneghin. Un roman \n 600 de sonete, care va ap`rea la Grasset, \n 2008, [i care este deja privit cu un respect \nghe]at de critica francez`...

Dincolo \ns` de mereu reluata „descoperire a Indiei“ de c`tre francezi (cu Olivier GermainThomas, autorul volumului La Tentation des Indes, [i romanciera Catherine Clément, autoarea unui eseu intitulat L’Inde des Indiens, sau Christophe Jaffrelot, specialist \n India contemporan`), scriitorii [i editorii indieni au fost vedetele Salonului parizian. Fie c` revizitau istoria recent` a ]`rii lor (ca Vikram Seth, Amitav Ghosh – cu romanul Focurile Bengalului – sau Tarun Tejpal), scriau autofic]iune (ca Raj Rao – \n primul roman homosexual indian, Boyfriend – sau scriitoarele Anita Nair [i Rhadika Jha) ori graphic novel (Sarnath Banerjee, Calcutta), scriitorii tineri p`reau cu totul ie[i]i din zona „indianit`]ii“ [i intra]i, definitiv, \n cea a unui cosmopolitism nu doar lingvistic. Cele 11 editoare indiene prezente la Paris (cele mai cunoscute fiind Ritu Menon [i Urvashi Butalia) au participat la mesele rotunde feministe sau dimpotriv`, constituind, \ntr-un fel, zona cea mai activ` [i mai r`spicat` a pavilionului indian. Nu [tiu dac` editorii români pe care i-am \nt\lnit la Salon – alerg\nd \ntre dou` \nt\lniri cu reprezentan]i ai editurilor fran]uze[ti – au luat leg`tura cu aceste editoare, fixate, extrem de profesionist, \n zona studiilor de gen.

DOSAR

Florina Ilis, Simona Sora, Magda Cârneci

Standul românesc [i „Confluences poétiques“ Standul românesc, de care am dat \nt\mpl`tor – semn c` era bine a[ezat, pe drumurile obligatorii \nspre expozi]ia de fotografie indian`, spa]iul principal de conferin]e [i cafenea –, e spa]ios [i plin de c`r]i. Ochesc, \n centru, noi apari]ii de la Cartea Româneasc`, mai spre dreapta – de la Curtea Veche, la intrare – Humanitas [i Paralela 45. Într-o parte a standului, poeta Magda Cârneci, directoarea centrului ICR de la Paris, o convinge pe o fran]uzoaic` trecut` bine de cea de-a doua tinere]e s` scoat` din saco[` ni[te c`r]i subtilizate. Apare [i Florina Ilis, invitat` a Ambasadei Fran]ei la Salon. Doamna Antonescu de la Ministerul Culturii ne explic` de ce, nici la acest t\rg, c`r]ile române[ti nu s\nt de v\nzare. Magda Cârneci ne poveste[te cum stau lucrurile cu organizarea: „Este un stand al Ministerului Culturii \n colaborare cu Institutul Cultural Român, iar noi, ca filial` a ICR la Paris, ne ocup`m de acea sec]iune \n care am grupat mai multe edituri franceze ce traduc autori români clasici, moderni sau contemporani. Am insistat s` ne aduc` o parte din c`r]ile lor spre a le putea pune \n v\nzare, fiindc` altfel este frustrant: s` vezi c`r]i pe care ai vrea s` le cite[ti [i nu le po]i cump`ra. Avem [i reviste fran]uze[ti interesate de literatura român`: iat`, de pild`, ultimul num`r din Revue des Deux Mondes,

25

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ●

unde este tradus un lung fragment din cartea lui Lucian Raicu despre Eugène Ionesco. De asemenea, am luat leg`tura cu Michel Crépu, directorul acestei publica]ii, [i vom \ncerca probabil s` reedit`m cartea despre Gogol a lui Lucian Raicu, al c`rei tiraj s-a epuizat deja [i care este o carte splendid` – din p`cate, cunoscut` de prea pu]ini...“. Mai scrie poezie? – o \ntreb, amintindu-mi de Haosmos. „Poezie scriu din c\nd \n c\nd [i cu mare greutate. Trebuie s` iau aceast` postur` de director al ICR ca pe un fel de provocare; \ncerc s` v`d dac` pot desp`r]i sferele mentale. De cele mai multe ori, nu se poate. E vorba, cel mai adesea, de un antrenament, de un exerci]iu, de o «ascez`», depinde cum o iei.“ Mai public` poezie, eventual \n francez`? „Luni seara am dat Premiul «Benjamin Fondane», mar]i seara am fost la un recital de poezie la UNESCO, unde am citit un poem al meu scris \n francez` cu oarecare succes, ceea ce m-a surprins, ca s` fiu sincer`, mai ales c` m-am declarat din start românc`, pentru a nu intra \n concuren]` cu poe]ii francezi, care erau

mult mai numero[i. Continui s` fiu activ` [i \n poezie, \ns` \ntr-un alt fel. De pild`, exist` o asocia]ie a poe]ilor str`ini de la Paris care se nume[te «Confluences poétiques», unde organizez diferite evenimente. A ap`rut recent un num`r al revistei acestei asocia]ii unde s\ntem prezen]i doi poe]i români, eu [i Dinu Fl`m\nd; a ap`rut [i o antologie poetic` editat` de «Confluences poétiques», unde, de asemenea, s\ntem prezen]i.“ Ce [anse are poezia româneasc` la Paris? – o mai \ntreb pe Magda Cârneci, v`z\nd c` singurul eveniment literar românesc la Salon e unul poetic. „Încerc`m s` cre`m o re]ea activ` de poe]i str`ini la Paris, \n ideea de a l`rgi conceptul de francofonie, dac` vre]i, c`tre un uzaj dezinhibat al limbii franceze, scos de sub tutel` politic` sau postcolonial`, promov\nd limba francez` ca pe un instrument de fine]e pentru o g\ndire mai abstract` sau mai intuitiv`.

Se pare c` s\ntem \n l’air du temps, deoarece [i francezii [i-au dat seama c` au r`mas \n urm` fa]` de spa]iul anglofon, unde influen]ele spa]iilor postcoloniale asupra limbii engleze s-au declan[at acum vreo 20 de ani. Francezii – care au avut [i ei colonii – au tratat literaturile acestor spa]ii ca fiind de m\na a doua, iar pe scriitorii din fostele colonii, ca fiind cumva sub tutela centrului. Acum, atitudinea lor fa]` de ace[ti scriitori non-francezi care scriu \n francez` se schimb` vizibil, dup` modelul englez. Ceea ce este un semn bun, de regenerare.“ Dup` modelul „Confluences“, s\mb`t` seara, cinci tineri poe]i români (Linda Maria Baros, Dan Coman, Claudiu Komartin, Cosmin Per]a [i R`zvan }upa) s-au \nt\lnit cu cinci poe]i francezi (Sophie Loizeau, Christophe Manon, Pascale Petit, Samuel Rocherz, Romain Verger), \n fa]a unei s`li pline nu doar de români. Am ascultat doar c\teva poeme; m` tem c` n-o s` reu[esc, \n via]a asta, s` revin la faza declamatorie a poeziei...

Duminic`, la pr\nz, c\nd eram deja \n avion, Gabriela Adame[teanu a citit, la standul românesc, un fragment din romanul Înt\lnirea, \n curs de publicare la Editura Gallimard. N-am ascultat-o ([i cu lectura prozei am o problem`, trebuie s` v`d scrisul cu ochii, altfel mi-e greu s` pricep), dar am c`utat cu o zi \nainte traducerea

© Dominic Negrici

MAI 2007

26

$FU WPS

30

MAI 2007

DOSAR

Dimine]ii pierdute la standul Gallimard, iar dup` ce-am g`sit unicul exemplar, l-am a[ezat discret, dar cu toat` hot`r\rea peste teancul de Bienveillantes de Littell. Nu [tiu c\t a rezistat aranjamentul, \ns` \mi asum \n continuare gestul.

„be]ia de cuvinte“, de la interzicerea total` a fumatului (apropo, protestez vehement, nu e doar o \nc`lcare a drepturilor omului, ci [i o m`sur` ineficient` [i periculoas` de a introduce o mare de cititori cu instincte piromanice \n sevraj for]at!) [i p\n` la pl`cerea textului [i a papilei. Englezul Mark Crick, autorul recent tradusei Supe a lui Kafka, a avut un succes dement povestind cum a scris o carte de bucate trec\nd prin Homer, García Márquez, Proust [i Sade, [i cum a ilustrat-o parodiindu-i pe Matisse, Frida Kahlo [i Warhol. Ascult`torii, a[eza]i pe jos – cum altfel? – [i trecu]i deja de primele pl`ceri capitale, \nghi]eau \n sec, tr`geau cu ochiul spre bistro sau \[i propuneau vizibil s` alerge c\]iva kilometri p\n` \n parcare, ca s`-[i aprind` ultima ]igar`.

■

D I L E M AT E C A ●

Cele 7 pl`ceri capitale Dac` m-am sim]it bine \ntr-un loc din \ntreg Salonul parizian, acesta a fost spa]iul libr`riilor „Virgin“, care a \nlocuit cele 7 (s\nt numai [apte?) p`cate capitale cu 7 pl`ceri inconturnabile. Nu le-am num`rat – nici n-aveau cum s`-mi ias` la num`r`toare, \n cele doar trei zile pariziene –, dar de c\te ori am ajuns \n zon`, am avut ceva de urm`rit: de la \nv`]area cu p`catul \n pove[tile ini]iatice, la bestiarul amoros [i

© Dominic Negrici

27

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

„Mintea este un corp mai fin“ – interviu cu Sudhir Kakar – Sudhir Kakar nu este doar cel mai important psihanalist indian (asistentul lui Erik Erikson la Harvard, \nainte de \ntoarcerea \n India), dar [i unul dintre prozatorii indieni cei mai bine cota]i (ĂŽn numele extazului, Mira [i Mahatma sau Ascetul dorin]ei, recent tradus [i la noi, de Editura Trei). Noua traducere a Kamasutrei din sanscrit` (\mpreun` cu Wendy Doniger), precum [i ultima carte, scris` \mpreun` cu Katharina Kakar, so]ia sa, Indienii, portretul unui popor, \l recomand` ca pe unul dintre cei mai originali ghizi de azi \n spiritualitatea [i identitatea indian`. L-am \nt\lnit, \mpreun` cu so]ia sa, la Salonul de Carte de la Paris, la cafeneaua de l\ng` sala Tagore, \nainte de a participa la una dintre cele mai aprinse mese rotunde din programul indian, „Femei \n furtun`“.

Vorbi]i despre „indianitate“ ca despre un dat psiho-cultural \ntemeiat pe mo[tenirea civiliza]iei hinduse. Pute]i detalia conceptul [i schi]a portretul psiho-cultural al indianului contemporan?

Indianitatea, a[a cum o v`d eu, este alc`tuit` din c\teva tr`s`turi: modul de a g\ndi indian depinde extrem de mult de context. Modul de raportare al indianului nu e absolutist, depinde de situare. De pild`, \n Kamasutra, exist` un capitol referitor la „so]iile altora“, \n care adulterul este grav incriminat. Dar imediat dup` respectiva interdic]ie, se spune c`, dac` insatisfac]ia generat` de aceasta este at\t de mare \nc\t s` provoace o boal`, lucrurile se pot relativiza p\n` la a schi]a o serie de tehnici indicate pentru a seduce so]iile celorlal]i. O alt` tr`s`tur` a indianit`]ii ar fi accentul pus pe conexiunea cu ceilal]i, motiv pentru care este de preferat durerea provocat` de al]ii, dec\t r`ceala pe care o poate da izolarea fa]` de ei. Iat` un motiv pentru care indienii, de[i un popor foarte erotic, s\nt \n acela[i timp sexualmente deprima]i. Aceast` tr`s`tur` ]ine [i de familia indian` extins`, unde in-

dividualitatea nu este valorizat`. În plus, societatea indian` este una foarte ierarhizat`: prima \ntrebare subcon[tient` pe care [i-o pune un indian \n leg`tur` cu cel din fa]a lui este \n ce cast` – de sus sau de jos – poate fi acesta situat. În Occident, aceast` prim` interoga]ie ]ine de sex, v\rst`. Totu[i, \n formula indianit`]ii intr` [i o bun` doz` de romantism. Spre deosebire de societ`]ile occidentale, care au o raportare ironic` la realitate, indianul are o raportare romantic`, ceea ce las` loc [i speran]ei.

Personajul din Ascetul dorin]ei d` o defini]ie selectiv` a dorin]ei erotice, \ntreb\ndu-se: „De ce dorin]a celorlal]i ni se pare indecent`, \n timp ce a noastr` este \ntotdeauna sublim`?“. Cum a]i r`spunde, ca psihanalist, la aceast` \ntrebare?

N-o s` v` r`spund din punct de vedere psihanalitic, ci mai degrab` estetic. În actul carnal exist` \ntotdeauna o oglind` – a celuilalt – [i, din acest punct de vedere, acuplarea nu este tocmai estetic`, frumoas`, \n`l]`toare, ci mai aproape de animalitate. Noi ne men]inem \n sfera sublimului pentru c` nu ne vedem dec\t prin ochii celuilalt.

28

$FU WPS

30

MAI 2007

DOSAR

Tot \n Ascetul dorin]ei vorbi]i despre un mister al corpului celuilalt: „chiar corpul nostru, sursa acestei pl`ceri, e cel care ne \mpiedic` s` deslu[im acest mister (esen]a pl`cerii celuilalt)“. De acest mister (neelucidat) poate s` ]in` preeminen]a corporalit`]ii \n vremurile noastre?

Am avut mereu impresia c` dorin]a sexual`, dincolo de condi]ionarea biologic` ]in\nd de procrea]ie, spune ceva mai mult despre dorin]a noastr` de a ie[i din propria \nchisoare corporal` sau mental`. Nu [tiu dac` pl`cerea e cea pe care o c`ut`m, c\t fuziunea; pl`cerea este o \ncurajare, un bonus pentru curajul de a face ceva at\t de nebunesc ca gestul ie[irii din sine. Dac` v` g\ndi]i bine, livrarea aceasta este un act de-a dreptul psihotic. Dar tot ie[irea din sine este cea care spiritualizeaz` actul carnal. „Putem s` g\ndim doar ce s-a mai g\ndit \naintea noastr`“, spune \n]eleptul Vatsyayana, tot \n cartea dvs., recent tradus` \n române[te. Mai e loc de nou, de inova]ie, \n acest fatalism al tradi]iei?

Vatsyayana este reprezentativ pentru acea indian way de care vorbeam \nainte. În aceast` concep]ie, noului, inova]iei nu trebuie s` i se dea niciodat` credit; totul e tradi]ie, totul este transmitere a cuno[tin]elor, totul poate fi anonim. Unul dintre cei mai importan]i [i, probabil, inovatori filozofi indieni, Shanckra, n-a revendicat niciodat` vreun r\nd din operele sale. Spunea mereu: „\nv`]`torul meu a spus“ sau „conform tradi]iei“. Exist`, desigur, noutate acolo, dar nu \ntr-un sens individual. Acest lucru se \nt\mpl` chiar [i \n literatura indian`, unde noutatea nu este un scop \n sine, iar atunci c\nd se produce, e mai bine s` fie ata[at` tradi]iei, altfel devenind un semn al arogan]ei. În India se spune c` nu ai g\ndit destul dac` ai impresia c` ai ajuns la ceva nou.

Spune]i, \mpotriva unei \ntregi tradi]ii filozofice occidentale, care consider` trupul un morm\nt al sufletului: „Într-un act sexual reu[it, nu trupul este cel care ascunde sufletul, ci sufletul e cel care dezgole[te trupul“. Este sexul un moment privilegiat al sufletului sau al corpului?

Al celor dou`, desigur. Trupul [i sufletul se

descoper` reciproc, dac` nu e[ti un mare mistic [i dep`[e[ti cu mult condi]ia corporal`. Trupul indian este un corp deschis spre tot ceea ce \l \nconjoar`, este un trup intim ata[at unei forme subtile (psyché), aparent de alt` natur` dec\t el.

Dar trupul este legat [i de mediul natural, cosmic, sau de „trupul ora[ului“. Corpul occidental este un corp clar delimitat, decupat, precis diferen]iat fa]` de restul lumii, aflat \ntr-un contact destul de limitat cu lumea exterioar`.

Trebuie s` v` spun c` [i diferen]ierea masculin/feminin se face altfel \n India, fa]` de Occident. A[ spune c`, \n India, c`utarea acestor dou` principii ale vie]ii este, \n continuare, una spiritual` [i mistic`. Iat` un paradox al corpului indian deschis, predispus schimbului cu cosmosul, cu planetele, cu pietrele, anotimpurile... În binomul minte-corp, mintea este o substan]` foarte fin`, iar corpul este o co-substan]` de aceea[i natur`. Esen]ial e faptul c` vorbim despre aceea[i substan]`, [i \n cazul min]ii, [i \n cel al corpului: Sharida [i Fine-Sharida. Mintea este un corp fin, rafinat – \n concep]ia indian`.

Catherine Clément v` cita \ntr-un interviu din volumul Les femmes et l’amour, lu\ndu-v` ca reper pentru convingerea sa c`, \n India, nu exist` un sentiment de iubire „construit“ cultural, ca \n Occident. V` cita, de asemenea, ca psihanalist, ca reper absolut pentru denun]area unei imaturit`]i masculine indiene. Ce \nseamn` iubirea, \n India?

N-a[ spune c` exist` o diferen]` at\t de mare \ntre cele dou` moduri de a concepe iubirea. Romantismul despre care am scris recent, \n cartea mea despre indianitate, presupune – la fel ca \n Occident – o construc]ie \ntemeiat` pe fantezie. În India \ns`, organizarea familiei este foarte diferit` de cea occidental`. În Occident, femeia [i b`rbatul, so]ul [i so]ia compun nucleul familiei. În India, dimpotriv`, familia este centrat` pe rela]ia p`rin]i-copii. O t\n`r` so]ie care intr` \ntr-o familie poate deranja aceast` rela]ie bine stabilit`. Este o situa]ie care poate descuraja noua rela]ie de dragoste. Iat` o alt` form` de tradi]ie, cu tot felul de urm`ri.

■

D I L E M AT E C A ●

Katharina [i Sudhir Kakar

a consemnat Simona Sora

29

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

Dominic Negrici

Ab Salon, ab Salon...

Salonul de Carte de la Paris nu promoveaz` [i nu prevede oferte de nici un fel. Reducerile – un peisaj comun la Bookfest-ul autohton – s\nt imposibil de practicat, din cauza legii pre]ului unic de carte. Într-o prim` faz`, lu\nd \n calcul imensitatea pavilionului expozi]ional, am crezut c` numai ghinionul \mi putea scoate \n cale o panoplie de edituri s`r`c`cioase; din p`cate, pe m`sur` ce treceam \n revist` tot mai multe astfel de cazuri, mi-am dat seama c` aveam de-a face cu o situa]ie cam dezam`gitoare, \n special pentru un student – permite]i-mi pleonasmul – s`rac. Au existat, totu[i, c\teva facilit`]i, dar ele n-au reu[it s`-mi sugereze (mai degrab`, s`-mi reaminteasc`...) dec\t omniprezen]a unei politici culturale centralizate.

Studen]ii beneficiau de intrare liber` [i trebuiau, prin intermediul facult`]ii, s` cear` un bon valoric de 8 euro cu care \[i puteau cump`ra – greu! – o carte. Mi-am adus brusc aminte de cartela ceau[ist`...

Tradi]ia impune ca \n fiecare an, la Salon, s` fie promovat` literatura unei anumite ]`ri. Ini]iativa presupune urm`toarele: capul de afi[ va fi ]inut de ]ara respectiv` [i de tot ceea ce sugereaz`, \n imaginarul stereotipizat al cet`]eanului de r\nd, cultura acestei ]`ri; tema Salonului fiind astfel stabilit`, ea va fi promovat` agresiv, cu orice ocazie [i pe orice suport. În plus, editurile s\nt „prevenite“ cu un an \nainte, put\ndu-[i orienta produc]ia \n direc]ia indicat` de la nivel \nalt. Ele pot decide s` m`reasc` tirajul autorilor \n cauz` sau chiar s`-i invite la conferin]ele [i mesele rotunde ale t\rgului.

Anul acesta, oaspetele de onoare a fost India. Gigantul demografic suscit` de c\]iva ani o sumedenie de problematici literare [i editoriale, cum ar fi raportul dintre alfabetizare [i produc]ia de carte, cantitatea enorm` de publica]ii \n englez` (India situ\ndu-se pe locul 3 mondial la acest capitol), diferen]a de „calitate“ dintre englez` [i celelalte 300 de limbi [i dialecte, sau num`rul slab de apari]ii, raportat la num`rul de locuitori.

Prin urmare, \n mijlocul Salonului s-a \nfiin]at un pol indian, cu o a[a-numit` „libr`rie indian`“,

gestionat` de celebrul Gibert Joseph. Prin perimetru s-au perindat mai mult de treizeci de autori indieni, de notat fiind mai cu seam` polifonicul Amit Chaudhuri, prolificul Vikram Seth, nostalgicul Shashi Tharoor, imprevizibilul Tarun J. Tejpal [i prodigioasa Arundhati Roy. În afar` de manifestarea unei preferin]e evidente pentru chestiunile metafizice clasice – precum scopul existen]ei, angoasa, sistemul de caste sau religia –, se constat`, mai nou, un interes cresc\nd al indienilor fa]` de propria ]ar`. De asemenea, genurile globalizate – de tipul romanului poli]ist – nu se dezmint, \nregistr\nd [i \n India acela[i succes interna]ional binecunoscut.

Pentru mine, ca str`in, o prezen]` insolit` la acest Salon au constituit-o standurile consiliilor regionale. Am aflat, iat`, [i de existen]a unui asemenea tip de sistem \n Fran]a. Editurile provinciale nu numai c` nu se g\ndesc niciodat` s` abandoneze lupta cu mamu]ii parizieni, dar ajung chiar – gra]ie, s` fim serio[i, aceleia[i legi a pre]ului unic – s` fie m\ndre de realiz`rile lor. Nu [tiu c\t bine poate face acest sistem pie]ei de carte: nu cunosc prea multe apari]ii editoriale de calitate ale acestor grupule]e, excep]ie f`c\nd, poate, doar Editura Actes Sud. Concep]ia francez` asupra t\rgului de carte este una jupuit` de cea mai mare parte a conota]iei sale negustore[ti: aici avem de-a face mai degrab` cu un festival, o expozi]ie, o manifestare literar`. Totu[i, am apreciat hot`r\t buna aerisire din cl`direa pavilionului expozi]ional: \i voi duce lipsa \n aglomera]ia de la Romexpo. Una peste alta, vizitatorii au fost numero[i (cu 6% mai mul]i dec\t anul trecut), de[i aparent mai dezinteresa]i (s-au v\ndut cu 3% mai pu]ine c`r]i, dintre acestea majoritatea fiind indiene). În mod curios – mai ales pentru un an electoral –, la aceast` edi]ie a Salonului oamenii politici s-au l`sat a[tepta]i. Gurile rele ar putea spune c` apetitul pentru cultur` a pierdut \n fa]a vremii ur\te de la Paris...

■

30

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

D E C U PA J E

Alexandru C`linescu

}ie-]i vorbeam, Americ`!... „Cinematografi[tii, \n ]`rile capitaliste, s\nt \n majoritate, sili]i s` devin` ni[te slugoi ai atotputernicelor monopoluri. Prin filmele lor ei contribuie la jefuirea oamenilor muncii, la \mbog`]irea f`r` scrupule a capitali[tilor.

Filmele americane [i engleze atrag a[a de pu]ini spectatori, \nc\t proprietarii cinematografelor au \nceput s` recurg` la diferite trucuri pentru a atrage publicul. A[a, de exemplu, \n ora[ul canadian Toronto, a fost organizat` pentru spectatorii unui cinematograf o loterie ridicol`. Posesorii biletelor cu un anumit semn aveau posibilitatea... s` mulg`, acolo \n cinematograf, o vac` [i s` primeasc` gratis lapte proasp`t muls. Faptul pare neverosimil, dar este adev`rat.“ A.S. Fedorov [i G.B. Grigoriev, Cinematograful \n slujba omului, ARLUS, Editura Cartea rus`, 1950

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

Unde-s canibalii s` v` scuipe! În seara de 25 Mai 1950, bandi]ii imperiali[ti americani au aruncat din avioane asupra teritoriului Republicii Democrate Germane, cantit`]i uria[e de g\ndaci distrug`tori de recolt`

Din care veac al c`rei preistorii Înt\rziar`]i pe-acest glob str`vechi? În bezna c`ror pe[teri f`r` glorii Crescur`-]i, fiare f`r` de perechi?

Auzit-a]i oare, st\rpituri nebune Din cloaca putrezit` cu dolari, De ]ara cu recoltele-minune {i fapte mari c\t visurile mari? [...]

Hei, unde-s canibalii s` v` scuipe!

Ei, cei mai cruzi s`lbateci, nici chiar ei Nu v’ar r`bda [i n’ar putea s` uite Aceast` fapt` neagr` de mi[ei! [...]

Haid’ ordona]i g\ndacii s`-i adune: Doar astfel de prieteni mai g`si]i...

Dar nici cei mai viteji g\ndaci din lume Nu vor sc`pa de moarte pe bandi]i!

Eugen Frunz`, Sub steagul vie]ii, Poeme, Editura pentru Literatur` [i Art` a Uniunii Scriitorilor din R.P.R, 1950 ■

© Simion Ivanoschi

31

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ●

L I T E R AT U R ~

\ndeamn` la introspec]ie [i evocare. E un (foarte bine lucrat) zig-zag al memoriei care re]ine printr-o tehnic` cvasicinematografic` (de altfel, exist` certe \nrudiri – tematice [i de viziune – cu cinea[tii noului val) momente autobiografice diferite, cu reveniri, \n special, asupra a dou` v\rste: ie[irea din copil`rie [i via]a din atelier. Cea dint\i se petrece dramatic, \ncepe cu o aspira]ie tensionat` de a ie[i „din gaura aia de sat \n care m-am n`scut“, trece prin fuga de acas` [i prin momente de descump`nire existen]ial`. A doua este o v\rst` stabil`, \n care Emilia a muncit, a r\s („A[a o distrac]ie era acolo la noi, c`, atunci c\nd se termina programul, ne p`rea r`u c` ne ducem acas`“), a purtat blugi [i rochii f`cute la croitoreas`, dar niciodat` p`l`rii, a rezonat la durerile familiei [i s-a str`duit s`-[i des`v\r[easc` r\vnita biografie de or`[eanc`. Onestitatea [i directe]ea acestui bilan] f`cut pe t`cute o determin` s` recunoasc`: „Acum s\nt mult mai mul]umit` de via]a pe care am dus-o atunci dec\t eram chiar \n momentul `la“. Treptat, evocarea se \ncarc`, pe l\ng` intensitatea proprie (remarcabile, \n aceast` privin]`, s\nt amintirile despre umilitoarea zi de tezic, \n care familia f`cea din b`legar combustibil pentru iarn`, cea despre decapitarea pisicii sau cele despre preg`tirea [i a[teptarea lui Ceau[escu), de interoga]ii morale. Pentru prima dat` eroina ajunge s` se \ntrebe ce \nseamn` fericirea („De c\]i oameni ferici]i e nevoie \n jurul t`u ca s` fii [i tu fericit?“), ce a fost, de fapt, comunismul (pe care \l tr`ise f`r` s`-l g\ndeasc`) sau cum ajunge o via]` tr`it` drept s` fie considerat` gre[it` [i ru[inoas`: „Dac` totul fusese rahat, unde erau tinere]ile mele? Nu f`cusem r`u nim`nui, nu b`gasem pe nimeni la \nchisoare, nu turnasem la Securitate, de ce s` m` simt vinovat`?“.

Problematica moral` d` ad\ncime acestui roman f`cut cu profesionalism, cu umor (al Emiliei, dar [i al lui nea Mitu care povestea despre Ceau[escu „de parc` era acolo, \n dormitor cu ei“), cu o remarcabil` \n]elegere a umanului. Speran]a mea este c` Dan Lungu se va decide s` fac` pasul (spre care-l recomand` neobi[nuitul s`u talent) de la aceste biografii contemporane (tot at\tea tulbur`toare felii de via]`) la construc]ia unui univers.

Biografii contemporane Dan Lungu, S\nt o bab` comunist`!

Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2007

24,95 lei

Prozator \nzestrat cu un acut sim] al vie]ii \n diversitatea ei [i cu o fin` ascultare [i redare a limbajelor lumii, calit`]i vizibile \n proza scurt` (Cheta la flegm`, 1999; Proz` cu am`nuntul, 2003; B`ie]i de ga[c`, 2005), roman (Raiul g`inilor – fals roman de zvonuri [i mistere, 2004, tradus \n Fran]a \n 2005, unde ocup`, la \nceputul anului urm`tor, primul loc \n topul v\nz`rilor Editurii Jacqueline Chambon) [i dramaturgie (Nunt` la parter, 2003), sociolog (Construc]ia identit`]ii \ntr-o societate totalitar`, 2003) [i unul dintre strategii noului val de scriitori, Dan Lungu revine cu un al doilea roman: S\nt o bab` comunist`!

Mai decis dec\t \n romanul precedent (din care p`streaz` un ton [i un personaj, nea Mitu, Fraierul Tranzi]iei), prozatorul investigheaz` acum (lucru rar \n proza noastr`, excep]ie f`c\nd pu]ini autori, printre care Petre Barbu) lumea proletar` de dup` 1990. Cu un foarte bun instinct de prozator (de tipul celui care \l \ndemna pe Marin Preda s` se opreasc` la „ultimul ]`ran din istorie“), Dan Lungu alege un personaj banal, reac]ionar, nostagic, un \nfr\nt al istoriei. O fluent` nara]iune la persoana I este \ncredin]at` astfel Emiliei Apostoae, fost` muncitoare \ntr-un atelier de confec]ii metalice, un loc privilegiat \ntruc\t produc]ia pentru export [i diploma]ia unui [ef luminat aduceau salarii foarte mari [i, totodat`, o confortabil` re]ea de privilegii [i pile: „Cred c` nu [tiai c` se pot face a[a multe cu banii, ca acum. Dar, pentru lumea aia, am avut tot ce-mi poftea inima. Beam numai cafea natural` [i ness...“.

Prezentul romanului re]ine o s`pt`m\n` din via]a eroinei, r`mas` f`r` slujb` dup` \nchiderea fabricii.

Apropiatele alegeri, presiunea fiicei emigrate \n Canada de a nu vota cu comuni[tii, singur`tatea \n care tr`ie[te (so]ul ei a redevenit pe jum`tate ]`ran) o

MAI 2007

■ Sanda Cordo[

32

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

L I T E R AT U R ~

Recviem pentru o identitate pierdut` Ioana Nicolaie, Cenotaf

Colec]ia „Biblioteca româneasc`“ Editura Paralela 45, 2006

În Cenotaf (termen desemn\nd un monument funerar str`vechi, care nu con]ine nici un trup...) Ioana Nicolaie \[i „re\ncarc`“ dou` volume anterioare – Nordul [i Credin]a – \ntr-o alt` regie poetic` [i, a[a-zic\nd, narativ`. Spre deosebire de Poz` retu[at` [i Cerul din burt`, decupaje av\nd \n centru angoasele vie]ii (pre-maritale) de cuplu [i, respectiv, dificila „epopee“ a gravidit`]ii, ele recompun mitizant-nostalgic [i totodat` crud, autenticist, o saga [i o monografie liric` a ie[irii din copil`rie \ntr-un sat ardelenesc de munte din nordul ]`rii. Urna funerar` a unei experien]e conservate, inefabil, \ntr-o memorie \ndep`rtat`, \nstr`inat`... Familia de „poc`i]i“ cu cei 12 fra]i, cu destinele ei \ntre]esute, cu austeritatea ei autoimpus`, cu aluviunile de experien]e istorice [i personale constituie cadrul rustic \n care se dezvolt`, timid, identitatea – feminin` [i androgin` totodat` – a unei copile care descoper` lumea \n aceea[i m`sur` \n care se descoper` pe sine: cu sim]urile, cu nelini[tile, cu visele [i spaimele aferente. Trauma erosului interzis [i trauma na[terii, explorate \n celelalte volume, las` locul aici unei traume a maturiz`rii asumate cu gravitate, for]` [i delicate]e.

Autoarea pare a se fi l`sat ispitit`, \n ultimii ani, de expandarea cvasiromanesc` [i cvasiepopeic` a biografismului poetic, f`r` a face \ns` pasul decisiv c`tre eposul romanesc propriu-zis.

Structur` esen]ialmente liric`, ea r`m\ne o poet`, iar volumele sale – unele de poezie, chiar dac` topesc/aglutineaz`/integreaz` [i istorii orale, evo-

RECENZII c`ri de familie, fragmente de pseudojurnal, poeme \n proz`, spre a-[i spori puterea. Eventualele analogii cu Ioan Es. Pop sau Simona Popescu s\nt pu]in relevante, ca [i ecourile tematice din Orbitorul lui Mircea C`rt`rescu – la rigoare, pot fi invocate, inutil, [i alte nume conexe, de la Vasile Voiculescu la Petre Stoica.

Dificult`]ile acestei poezii stau \n chiar calit`]ile ei. Juc\nd p\n` la cap`t pe cartea autenticismului liric, Ioana Nicolaie realizeaz` aici o sintez` \ntre lirism [i eposul „total“, \ntre un „tradi]ionalism rural“ cu deschideri vizionare, fantasmatice [i contingen]a biografic` extrem` a poeziei actualiste. Lexicul arhaic, ]`r`nesc, dialectal coabiteaz` cu stilul naiv [i sentimental (copil`resc sau adolescentin) de compunere [colar` (v. st\ng`ciile jucat naive), cu cruzimi autoscopice acute, dar [i cu reverii crepusculare sau cu manierisme decorative, \n decor intimist, totul – \ntr-un discurs de tonalitate grav`, evocatoare, de o maxim` concrete]e senzorial`, pus \n pagin` cu naturale]e, mobilitate [i inventivitate. Lumea ruralului tradi]ional nu e doar prelucrat` cu instrumentele noilor autenticisme, ci [i estetizat` – uneori \ntr-o manier` oniric`, aproape feeric`. Poemele acestei paradoxale „tradi]ionaliste postmoderne“ exploreaz` intens visceralul [i obsesionalul, f`r` a emula \ns` exhibi]ionismul isteric, neoexpresionist [i psihedelic al unor Elena Vl`d`reanu sau Domnica Drumea, de pild`. Obsesia de ad\ncime – nevrozant`, deconspirat` [i de titlul volumului – este moartea, \mpotriva c`reia s\nt mobilizate toate resursele vitalit`]ii poetice. C` Ioana Nicolaie are o „voce“, un sound propriu mi se pare un fapt evident, ca [i capacitatea ei de a \mprosp`ta – prin asumare „autenticist`“ – atitudini [i elemente ale identit`]ii feminine considerate \ndeob[te vetuste sau conservatoare: sensibilitatea, afectivitatea, lirismul, ata[amentul firesc fa]` de familie (cu valorile ei „casnice“, „tradi]ionale“). Numai c` sinteza amintit` risc` s` deruteze prin excesul unor ingrediente, e[u\nd \ntr-un no man’s land al recept`rii. Recviem pentru o identitate pierdut`, Cenotaf este – cred – un cap`t de drum poetic, anun]\nd o nou` formul`.

19 lei prefa]` de Sanda Cordo[

■ Paul Cernat

33

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ●

L I T E R AT U R ~

\n cele din urm`, poezie. Exist` \ns`, \n acest ultim volum al lui Bogdan Ghiu, spre deosebire de altele, o exuberan]` – prudent`, e drept – a celui care fusese poet \nainte de a traduce toat` g\ndirea francez` contemporan`. At\ta text c\t trup, la Bogdan Ghiu, care [i-i poate recunoa[te afini pe un Marin Mincu (poetul), pe Octavian Soviany, pe regretatul Gheorghe Cr`ciun sau pe Gabriela Eftimie. At\t text c\t` comunicare, at\ta comunicare c\t` media. Dincolo \ns` de poeme de h\rtie, tip`rite majoritatea prin fotocopierea unor buc`]i de h\rtie pe care literele par a fi fost b`tute la ma[in`, de fotografiile cu h\rtie mototolit` [i de critica genetic` de exersat pe tapuscrisurile fotocopiate – ca [i cum volumul ar fi [i o anamnez` a textelor –, exist` la Bogdan Ghiu o reflec]ie asupra condi]iei poetului \n Evul media. Cartea aceasta – scrie el – nu e o carte, ci e ad`postul de carton al homeless-ului care a ajuns ast`zi poetul. Poetul – devenit a[adar propriul s`u canal de comunicare, televiziune de piele, carne [i oase – \ncearc`, de c\nd cu poezia romantic`, s` se transmit` live pe sine \nsu[i.

Pu]in c\te pu]in, poem cu poem.

■

French poetry Bogdan Ghiu, (Poemul din carton).

Urme de distrugere pe Marte Editura Cartea Româneasc`, 2006

19,95 lei

N-a[ fi crezut niciodat` c` cel mai bun practician al limbajului filozofic francez va fi un poet. Asta pentru c` poe]ii francezi contemporani marilor mae[tri ai g\ndirii \[i aveau r`d`cinile \n trecutul unei modernit`]i pe care Foucault, Deleuze, Derrida voiau s-o provoace, s-o aduc` la ultimele consecin]e, dincolo de bine [i de r`u, dincolo de uman. (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte este – a[a cum bine se vede – o poezie scris` nu numai dup` Auschwitz, ci Dup`. Dup` poezia de metafore [i dup` realismul compensator al cotidianului, dup` reconcilierea culturii populare cu cea \nalt`. O poezie marcat` de tragedia literaturii care voise s` salveze lumea, \n momentul \n care \[i d` seama c` nu e dec\t h\rtie. {i poate \n expresia acestei tragedii este ea,

Poezia unui „absolutist“ Radu Vancu, Biographia litteraria Editura Vinea, 2006

10 lei

Radu Vancu se \nscrie singur [i lucid \n stream-ul biografist-confesional contemporan, doar c` la el nu e vorba de contaminarea pe orizontal`, de la congeneri, ci de a[ezarea cuminte, la coad`, dup` mae[trii s`i, John Berryman [i Sylvia Plath. Poetul care \[i tr`ie[te poezia \n prezentul imediat, cu pentiumul compaq pe mas`, cu muzica lui Skid Row la c`[ti, are un suflet de factur` clasic`, pun\nd atent lucrurile pe categorii. Volumul \i face parte [i lui Thanatos (I. amintiri pentru tat`l meu), [i lui Eros (II. studii de amor); amintirile curg aproape liber, vag cumin]ite – \n c\teva poeme – de complicate scheme de rim` ce asigur` o muzicalitate discret`, pe c\nd studiile s\nt opera unui poet-artizan care are prozodia la degetul mic, jongleaz` expert cu formele

MAI 2007

Alexandru Matei

fixe (villanella pare favorita) [i [tie s` exploateze rima \n folosul s`u, extr`g\ndu-i esen]a poetic`, a[a cum se \nt\mpl` \n acest monolog lin, c`t`lin: „noaptea-n tren r`sfr\nge lin / pielea ta catifelin`. / aerul copt bleumarin / ]i-e gogoa[` de lumin`. // sufletu-]i catifelin / ne-nvele[te-n vatelin` / sufletu-mi plin de tanin / e-ntr-o pas` mahmurin` […]“.

Poetul e un absolutist, cum ar zice Allan Bloom, mereu preocupat s` disocieze esen]a de aparen]` (la el, p\n` [i sufletul e alc`tuit din „trupul sufletului“ [i „sufletul sufletului“), [i \nc` unul onest, care-[i aplic` sie[i aceea[i gril` necru]`toare prin care prive[te lumea; aceast` biographia impregnat` de alcooluri [i de amintirea unui tat` sinuciga[ este rodul unui eu b\ntuit, c`ut\nd s` se exorcizeze. În fine, un biografism f`r` umori [i miasme, mirosind (doar) a poezie adev`rat`.

■ Lumini]a Corneanu

34

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

MEMORII

Biblioteca vie Noi \nt\lniri la Ierusalim Editura Institutului Cultural Român, 2007

{i totu[i, uneori lucrurile merg \n România, \]i vine s` spui, citind consemn`rile pline de acribie ale \nt\lnirilor Cercului de la Ierusalim. Doar c` aceast` Românie minimal`, nostalgic` [i poetic-exact` – evocat` de scriitori, cinea[ti, arti[ti plastici, istorici evrei n`scu]i \n România – se afl` \n inima Israelului. Începute \n 1993, \nt\lnirile de la Ierusalim i-au reunit pe cei mai importan]i oameni de cultur` români din Israel, \n dialog cu diaspora, dar [i cu propriul trecut/prezent românesc. Mozaicul rezultat \n acest al doilea volum reface o lume paradoxal`: de[i aflat` \n permanent` comunicare-comuniuneemula]ie, ea este, \n acela[i timp, o lume livresc`,

Un român/american prin Europa Virgil Nemoianu, Str`in prin Europa Editura Institutului Cultural Român, 2006

Virgil Nemoianu a publicat \n 2006 un fragment de note de c`l`torie din perioada 1983-1992. În nota explicativ`, autorul precizeaz` c` mai are material pentru cel pu]in \nc` un volum, acoperind perioada 1992-2005. De ce 1992 e un fel de grani]` care separ` cele dou` perioade? Pentru c` e anul revenirii \n ]ar`, dup` 17 ani de absen]`. Acest „european de origine, american prin op]iune“ se \ntoarce periodic \n Europa, pentru vacan]e, conferin]e, colocvii. Ceea ce frapeaz` la Virgil Nemoianu e, pe l\ng` sentimentul de depeizare, de oscilare \ntre dou` identit`]i – american` [i european` –, comun de altminteri cu acela al unor confra]i la fel de prestigio[i (Matei C`linescu, Norman Manea), nostalgia aparte fa]` de Europa, o nostalgie à rebours, cultivat` \n America [i compus` dintr-o cu totul alt` imagine dec\t cea tradi]ional`; Virgil Nemoianu nu iube[te

$FU WPS

RECENZII legat` de o limb` româneasc` plastic` [i savuroas` [i de dragostea pentru literatur`. Fie c` e vorba de dezbateri academice sau informale („De la imaginea evreului la discursul antisemit“, „Fenomenul Transnistria“, „Bara[eum, un teatru evreiesc \n umbra r`zboiului“, „Furtul de la Banc`“, „Evreii [i comunismul“), evoc`ri (Fundoianu, Sebastian, Joseph Schmidt, Marcel Iancu), portrete aniversare sau omagiale (Virgil Duda, Iosef Eugen Campus, Al. Mirodan, Eran Sela, Lia König, Ana Blandiana) – agapele de la Ierusalim construiesc biblioteca vie a unei p`r]i esen]iale a memoriei noastre culturale. O bibliotec` de crepuscul, al c`rei liant \l define[te plastic [i exact prozatoarea Sonia Larian (\ntr-o scrisoare parizian`) vorbind despre poetul Eran Sela: „Probabil c` tot acest complicat [i splendid sistem de reglare [i autoreglare a vie]ii intelectuale a prietenului nostru nu ar \nsemna mare lucru, ori pur [i simplu nu ar fi posibil – \n lipsa unui suflet... persist s`-i spun \n continuare suflet“.

■

46 lei \nt\lniri organizate [i consemnate de Costel Safirman [i Leon Volovici

Simona Sora

at\t Parisul, Madridul (cu excep]ia muzeelor, c`ci e un pasionat de art`), c\t, de pild`, ora[ele nem]e[ti, mai mari sau mai mici (München, dar [i Bamberg, Augsburg [.a.). Nemul]umit de ziarele na]ionale, el caut` peste tot „cu sete“ International Herald Tribune, e permanent agasat de voiaj, de incidente; nota]ia seac` a jurnalului pare a dezv`lui un personaj moroc`nos, pentru care singurele lucruri entuziasmante s\nt, pe de o parte, ispr`vile b`iatului s`u (Martin), iar pe de alta, vizitele la muzee [i arhitectura ora[elor. Punctul de interes r`m\ne unghiul inedit de receptare a lumii, identitatea „r`t`citoare“ – american`, desigur, dar [i nostalgic-european`, de[i critic` [i distan]at` fa]` de Europa. Exist` [i o perspectiv` ulterioar`, care comenteaz` evenimentele peste timp, corect\nd [i temper\nd \nsemn`rile „la cald“. Nota]ia prim` e \ns` preferabil`, \n nelini[tea [i subiectivitatea ei, \n umoarea [i nepl`cerile momentului, c`ci ea reconstituie atmosfera unor ani „europeni“ la care românii cu greu aveau acces, dar [i primii ani de libertate \n România, deveni]i deja istorie.

■

27 lei

Adina Dini]oiu

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ●

L I T E R AT U R ~

cartea; con]ine un mesaj umanitar-moralizator ambalat \ntr-un travel story atipic. Nu e o carte de aventuri, de[i poveste[te o expedi]ie de la sf\r[itul secolului al XIV-lea c`tre un teritoriu nordic izolat („la nord de lume“), spun\nd \n subtext ceva despre natura uman` s`lb`ticit` de lupta dur` pentru supravie]uire. Boucheron etaleaz` un imaginar al cruzimii cum rar ai ocazia s` vezi, exceleaz` \n confec]ionarea detaliilor, provoac`, r\nd pe r\nd, oroare, sil`, mirare, mil` – \ntr-un discurs care e departe de a fi ceea ce se declar`: un raport c`tre superiori. Aspectul de „jurnal de bord“ e doar pretextul pentru a pune \n scen` un joc de instan]e, un amestec de stiluri (de remarcat chichi]ele stilului epistolar „oficial“) [i un final ambiguu, deschis. {arpele scurt e numele ambarca]iunii – construit` dup` vechi re]ete marin`re[ti verificate – care \l duce pe Abatele Montanus \n Noua Thule, unde are misiunea de a readuce suflul cre[tinismului asupra unui popor uitat de lume. Aici, la marginea p`m\ntului, \ntre ghe]ari, frig, foamete [i molime, via]a devine un supliciu. Instinctele \[i ascut col]ii, orice sc\nteie de ra]iune dispare treptat, violen]a cre[te \nsp`im\nt`tor [i o indiferen]` (necre[tin`) se a[terne peste acest popor pestri].

De la scene de incest, comer] cu trupuri, coprofagie, canibalism, v\n`tori umane, torturi inimaginabile, p\n` la ispitirea din final a omului lui Dumnezeu (om, \nainte de toate) – g`sim \n aceast` carte violen]a sub toate formele ei. {i mult` ironie.

Ce r`m\ne, p\n` la urm`, din {arpele scurt?

Spectacolul stilistic (unora li se va p`rea obositoare [i datat` aceast` parad` de fraze amplu-ceremonioase), morala (poate c` literatura [i-a pierdut de c\teva secole bune aceast` misiune), colajul de imagini atroce, horror, parabola care ne aminte[te vag de povestea supravie]uirii extreme a lui Robinson Crusoe? Pentru mine, r`m\ne, \ntre altele, [i \ntrebarea: n-o fi un strop (sau mai mult) de cruzime voyeurist` ([i) \n ochii cititorului? Cititor care d` pagin` dup` pagin` dup` pagin`… Nu e o carte inocent`, f`r` \ndoial`.

La bête humaine Bernard de Boucheron {arpele scurt Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Editura Paralela 45, 2006

10 lei traducere din limba francez` de Michaela Bu[oiu

În Fran]a se traduce masiv din literatura englez`. Reciproca nu e valabil` \n aceea[i m`sur`.

F`r` a devia, faptul e simptomatic pentru o evaluare comparativ` a st`rii actuale a celor dou` literaturi. Cu blazonul minimalismului [i al autobiografismului ca semn distinctiv (care vinde cu prec`dere \n Fran]a [i mai pu]in \n alte spa]ii culturale), romanul francez contemporan se apropie – o spun gurile rele – de un moment al epuiz`rii.

C` nu e deloc a[a o arat` nu doar masivul Les Bienveillantes, c\[tig`torul ultimului Goncourt, ci [i alte titluri, printre care [i unanim salutatul Court serpent al lui Bernard de Boucheron, recent tradus [i la noi. Numele autorului nu v` spune probabil nimic pentru c` e vorba de un debut. Dar un debut mai pu]in obi[nuit (la 76 de ani!), premiat de Academia Francez` \n 2004.

Romanul e diferit de ceea ce scrie, de pild`, Marie Nimier, principala contracandidat` a septuagenarului \n deja amintita competi]ie. {arpele scurt apar]ine mai cur\nd unei tradi]ii a romanuluiparabol`, dezvolt\nd o intrig` relativ simpl`, \ntr-o nara]iune lent`, u[or artificial`, flambat` la flac`ra stilisticii secolului al XVIII-lea. O limb` fastuoas` \mbrac` de sus p\n` jos o fabul` despre conservarea umanit`]ii \n orice condi]ii.

Performan]ele c`r]ii vin, a[adar, din mai multe direc]ii: ea evit` mainstream-ul „auto“, propun\nd o poveste \n sensul clasic – cu personaje (f`r` eroi), atmosfer`, tensiune – pe care o concentreaz` \n nici 150 de pagini, cu rezultate exemplare; scoate de la naftalin` o fermec`toare francez` veche, m\nuit` cu surprinz`tor de mult` dib`cie pentru un nefilolog (Boucheron e licen]iat \n [tiin]e politice), [i tocmai acest artificiu retoric – suspectabil de ironie sau nu – e cel care sus]ine

MAI 2007

■ Florina P\rjol

36

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

L I T E R AT U R ~

Raiul viran Roddy Doyle Paddy Clarke ha, ha, ha Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2007

Lui Roddy Doyle \i place ca lumea s` joace dup` cum scrie el. De aceea este [i dramaturg, [i scenarist, f`r` a se l`sa \ns` mai prejos nici ca romancier. Primele trei romane ale sale – un fel de trilogie a cartierului Barrytown de la periferia Dublinului – au fost toate ecranizate, [i nu f`r` succes.

Paddy Clarke ha, ha, ha este al patrulea roman al acestui scriitor irlandez, iar apari]ia lui avea s` fie salutat`, \n 1993, prin acordarea prestigiosului Booker Prize. Fire[te, [i cartea aceasta ar putea fi „jucat`“. La Roddy Doyle, e un lucru aproape de la sine \n]eles. Numai c`, de ast` dat`, povestea pe care autorul o pune pe h\rtie vorbe[te chiar despre joc, ba \nc` despre jocul cel mai autentic cu putin]` – adic`, despre joac`.

S\ntem \n deja amintitul cartier Barrytown, undeva prin a doua jum`tate a anilor ’60. Zona sufer` transform`ri masive – se construiesc case, str`zi, inclusiv o [osea spre aeroport –, iar [antierele cu pricina, de[i \ngusteaz` raiul viran al micu]ului Paddy Clarke [i al g`[tii sale z`lude, se revan[eaz` totu[i prin sumedenie de noi oferte magice: [an]uri [i conducte fabuloase (irezistibile pentru cineva cu stof` de explorator), ciment proasp`t (numai bun s`-]i la[i \n el semn`tura), bule \n stratul de smoal` abia \nt`rit (ideale pentru a le scocior\ cu un b`]), plus resturi de toate felurile, care abia a[teapt` s` se mistuie \n ilicite focuri de tab`r`.

Paddy Clarke e fericit. Zilele sale curg \ntr-o joac` toren]ial` [i ne\ntrerupt`, a c`rei perfec]iune e alc`tuit` – \n egal` m`sur` – din poante, farse, din]i spar]i, julituri, unghii rupte, cafturi, mi[toc`reli, torturi, concursuri, miu]e apocalip-

RECENZII tice, ritualuri secrete, cawboy [i indieni, funeralii vikinge pentru un [obolan r`pus cu o cros`, biciclete, colibe subterane, capcane, urechelni]e, cuvinte misterioase [i cuvinte ur\te, vaccinuri, lec]ii, zvonuri incredibile, deduc]ii abracadabrante, h`h`ieli, lacrimi [i muci. Primele 250 de pagini (din cele aproape 400) ale c`r]ii asta con]in: o joac` \n dev`lm`[ie, \n cascad`, \n averse frenetice, un monument al jocului des`v\r[it, total, perpetuu.

Brusc \ns`, ceva se \nt\mpl`: Paddy Clarke \n]elege c` p`rin]ii s`i se cam ceart`. Apoi, c` se tot ceart`. {i c` se ceart` nu doar din cuvinte. Este momentul \n care afl`m, totodat`, c` b`iatul are 10 ani [i c` \ncepe clasa a patra. Timpul coboar` dintr-odat` cu picioarele pe p`m\nt [i devine v\rst`. Jocurile lui Paddy Clarke continu`, dar repetatele reprize de certuri lucreaz` ca o pic`tur` chinezeasc`. Lumea nu mai e \ntreag` la suflet: copiii nu mai s\nt tocmai infantili, iar adul]ii nu mai s\nt chiar maturi. M\inile mamei mirosind a „ap` [i a praf din spatele frigiderului“, [ofatul catastrofal al tat`lui \i s\nt deopotriv` de dragi lui Paddy Clarke [i \l pun \n pozi]ia r`stignitului. Urmeaz` \nsingurarea b`iatului, nop]ile de veghe, deruta, planul de a pleca de acas`. {i un final mult prea abrupt pentru a mai fi [i rezumat aici.

Romanul lui Roddy Doyle nu atinge performan]ele stilistice ale B`iu]eilor lui Filip [i Matei Florian sau ale lui T.O. Bobe din Cum mi-am petrecut vacan]a de var`, dar asta nu-l face mai pu]in \nc\nt`tor. Scrisul irlandezului refuz` orice pariu cu prestidigita]ia, prefer\nd bob\rnacul prompt [i ghidu[ al oralit`]ii, iar ca efect – senza]ia abunden]ei sprin]are.

Pe de alt` parte, faptul c` lucrurile acestea apar at\t de fericit [i \n versiunea româneasc` a c`r]ii se datoreaz` m\inii de prozator a traduc`torului. Ionu] Chiva [tie c\nd s` curme cu un apostrof un articol mult prea hot`r\t, [tie s` dea caden]` unei fraze teribil de ner`bd`toare, [tie cum s` ]in` [i isonul, [i frisonul unei scriituri par[iv de r`spicate, pline de seriozit`]i pozna[e [i de ingenuit`]i ingenioase.

■

28,95 lei traducere din limba englez` [i note de Ionu] Chiva

Claudiu Constantinescu

37

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—?

ISTORIE

În capitolele 14-22 este abordat` o problem` extrem de delicat`, [i anume raporturile Bisericii [i ale clericilor cu disputele politice interne din România anilor ’30. De[i Mirel B`nic` afirm` de mai multe ori c` angajamentul politic al clericilor ortodoc[i nu s-a limitat la afilierea la Legiune, analiza se focalizeaz` pe rela]ia cu fenomenul legionar.

Cu onestitate, autorul recunoa[te c`, \n aceast` problem`, „studiul nostru nu furnizeaz` dec\t un r`spuns par]ial“. Astfel, el eviden]iaz` faptul c` \n timp ce ierarhii – care formau majoritatea Sinodului [i care de fapt erau parte a establishment-ului – erau pruden]i [i, \n esen]`, obedien]i fa]` de Putere, printre clericii de r\nd se observ` propensiunea spre ideologiile antisistem. Aceast` diferen]iere s-a combinat cu conflictul intergenera]ional din r\ndurile clerului [i a f`cut ca \n septembrie 1940 – ianuarie 1941 Biserica s` devin` o aren` secundar` a luptei pentru putere dintre Legiune [i Antonescu. ĂŽn acest punct, o analiz` mai atent` a actorilor [i conjuncturilor politice ar fi fost benefic` pentru \n]elegerea fenomenului istoric. Astfel, comunicatul Sinodului din 3 decembrie 1940, prin care cheam` „la uitarea tuturor desbin`rilor [i patimilor din trecut“ nu este „conciliant“, ci reprezint` o aliniere clar` la politica lui Antonescu dup` asasinatele legionare de la sf\r[itul lui noiembrie 1940. R`m\n deschise \ntreb`ri cu privire la liniile de demarca]ie din cadrul Sinodului, ca [i cu privire la sprijinul de care se bucurau tentativele reformatoare ale legionarilor numi]i \n func]ii \n Ministerul Cultelor [i Artelor, at\t \n cadrul grup`rilor concurente din interiorul Legiunii, c\t [i \n r\ndurile clerului.

Abordarea lui Mirel B`nic` nu este singular`.

Problematica Bisericii din România interbelic` este [i tema unei lucr`ri a lui Hans-Christian Maner, publicat` \n 2006 \n german`. Alte lucr`ri au ap`rut sau s\nt \n preg`tire. ĂŽn acest context [tiin]ific dinamic, Mirel B`nic` se remarc` prin aspira]ia de a scoate fenomenul „din cadrul unei dezbateri româno-române“, prin calitatea unora dintre analize, prin atitudinea echilibrat` [i – nu \n ultimul r\nd – prin scriitura alert`, care u[ureaz` lectura. â–

Biserica [i Puterea Mirel B`nic`, Biserica Ortodox` Român`: stat [i societate \n anii ’30 Editura Polirom, 2007

26,95 lei prefa]` de Marius Turda

Cartea lui Mirel B`nic` are la origine o tez` de doctorat \n Studii europene sus]inut` la Universitatea din Geneva. Ea este reprezentativ` pentru interesul cresc\nd al istoricilor forma]i dup` 1989 pentru istoria Bisericii, ca [i pentru fascina]ia pe care o exercit` anii ’30 asupra intelectualilor români. De[i titlul sugereaz` axarea pe dimensiunile institu]ional`, politic` [i social`, autorul prefer` o abordare focalizat` asupra istoriei ideilor. Aceast` preferin]` a fost stimulat` [i de lipsa accesului la arhivele interne ale Bisericii, compensat` par]ial de autor prin studiul arhivelor organelor poli]iene[ti, al publica]iilor de epoc` [i al lucr`rilor memorialistice.

De[i structurat` \n 22 de capitole aparent de demnitate egal`, cartea se \mparte aproape egal \n dou` p`r]i. Mai \nt\i, autorul discut` atitudinea Bisericii Ortodoxe Române fa]` de probleme de interes universal care fr`m\ntau societatea interbelic`, cum ar fi rela]iile cu Vaticanul, problema Concordatului, raporturile Bisericii cu fascismul [i comunismul, atitudinile fa]` de eugenie [i sport, misionarismul [i problema solidarit`]ii ortodoxe.

Š Lucian Muntean

MAI 2007

Bogdan Murgescu

38

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

M E N TA L I T~} I

Miturile p`g\ne [i imaginarul cre[tin Philippe Walter, Mitologie cre[tin`.

S`rb`tori, ritualuri [i mituri din Evul Mediu Editura Artemis, 2005

Înc` de la \nceput, autorul atrage aten]ia c` este fals` ideea potrivit c`reia cre[tinismul s-ar fi impus de la sine. De fapt, cre[tinarea Europei a fost un proces de durat`, o lung` coabitare al`turi de vechile mituri [i s`rb`tori p`g\ne. În cursul evangheliz`rii, Biserica a recurs la strategii de deturnare, de anexare a acestora prin acordarea de noi semnifica]ii, conforme cu \nv`]`turile sale. Pietrele megalitice au fost refolosite ca pietre de altar, templele p`g\ne, deposedate de idoli, au fost transformate \n biserici, s`rb`torile cre[tine s-au suprapus celor p`g\ne, sfin]ii cre[tini au preluat atributele unor divinit`]i antice. Mai ales cu ocazia marilor s`rb`tori, Cr`ciunul sau Anul Nou, au continuat s` fie practicate, p\n` \n zilele noastre, diverse obiceiuri precre[tine pe care Biserica nu a reu[it s` le \nl`ture [i pe care a fost nevoit` s` le tolereze. În Evul Mediu a continuat s` existe, pe l\ng` religia oficial`, canonic`, un \ntreg ansamblu de credin]e, legende, s`rb`tori care nu aveau nimic de-a face cu cre[tinismul biblic. Supravie]uirea acestei „materii mitice“, care provenea din fondul pre-cre[tin al popoarelor europene, a dus – afirm` Philippe Walter – la elaborarea unei „mitologii cre[tine“ \n interiorul cre[tinismului medieval.

Sprijinindu-se pe surse diverse precum scrierile biserice[ti, vie]ile sfin]ilor, literatura [i iconografia francez` medieval`, autorul [i-a propus s` abordeze c\teva s`rb`tori [i figuri de sfin]i sau de sfinte din calendarul catolic. Reunind \ntr-un adev`rat puzzle m`rturii eterogene [i incomplete, el reu[e[te s` dezv`luie semnifica]ii de mult uitate, o \ntreag` lume ascuns`, surprinz`toare sediment`ri de motive pre-cre[tine – celtice, \n primul r\nd.

RECENZII Demonstra]iile s\nt conving`toare, iar expunerea, clar`, \ntr-un limbaj accesibil nu numai speciali[tilor. Cititorul poate g`si r`spunsuri la surprinz`tor de multe \ntreb`ri. Care este originea Carnavalului? De ce Sf\ntul Martin este asociat cu ursul, iar Sf\ntul Hubert, cu cerbul? De ce se fac daruri de Mo[ Nicolae? De ce data na[terii lui Iisus este celebrat` pe 25 decembrie (Cr`ciunul)? Care era semnifica]ia ini]ial` a bradului de Cr`ciun? De ce \n noaptea de Anul Nou se face mult vacarm, se arunc` cu petarde [i se fac jocuri de artificii? Care este originea s`rb`torii Sf\ntului Valentin? De ce Pa[tele se serbeaz` \n prima duminic` de dup` luna plin` a echinoc]iului de prim`var`? Care este originea iepura[ului pascal [i a ou`lor de Pa[ti? De unde vine capul de c\ine al Sf\ntului Cristofor?

Plin` de surprize este originea expresiei „zile caniculare“. În Roma antic`, perioada cuprins` \ntre 15 iulie [i 15 august nu reprezenta numai o perioad` cald` din punct de vedere meteorologic, ci [i un interval de timp extrem de nefast. Mitul asocia c`ldura cu posibilitatea unui cataclism cosmic, cu distrugerea lumii prin foc [i ap`. Tem\ndu-se de aceste zile, romanii sacrificau un c\ine ro[u (caniculus – „c`]elu[“). Mitul canicular s-a strecurat \n legendele despre Sf\nta Marta care ucide dragonul de foc, \n cele despre Sf\nta Magdalena, asociat` cu apari]ia brusc` a unor lacuri care \nghit \ntregi a[ez`ri umane.

Cititorul avizat va reg`si numeroase motive asem`n`toare [i \n corpusul tradi]iilor populare române[ti, similitudini datorate unui fond mitico-ritual comun. Ne\ntreruptul dialog \ntre cre[tinism [i acest strat arhaic, niciodat` uitat, reprezint` o tr`s`tur` definitorie a culturii [i a imaginarului nostru european.

16,50 lei traducere din limba francez` de Rodica Dumitrescu [i Raluca Tulbure

■ Alexandru Ofrim

Philippe Walter este profesor de literatur` francez` medieval` la Universitatea Stendhal din Grenoble, director la „Centre de Recherche sur l’Imaginaire“ fondat \n 1966 de Gilbert Durand. Este autorul a numeroase c`r]i, printre care Merlin ou le savoir du monde; Arthur, l’ours; Saint Antoine entre mythe et légende; Mythologies du porc.

39

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ●

POLITOLOGIE

rializate \n accesul la armele nucleare (Iran), expansiunea economic` a marilor puteri asiatice – India [i China – creeaz` situa]ii de risc, pun \n eviden]` vulnerabilitatea statelor postmoderne. Conflictele de dup` 1989 (Bosnia, Kosovo, Irak, Somalia) au ar`tat c`, p\n` la urm`, \n rela]iile dintre cele trei categorii de state diploma]ia [i cooperarea s\nt neputincioase: doar for]a reu[e[te – dac` [i c\nd – s` restabileasc` o anumit` form` de echilibru. Or, acum, o singur` ]ar`, SUA, posed` for]a militar` necesar` unei interven]ii decisive, iar aceast` ]ar` este privit` cu suspiciune de propriii ei alia]i. Expresia „mu[chiul militar“ e des folosit` de Cooper \n demersul s`u lucid de analiz` a perspectivelor rela]iilor interna]ionale.

Europa se simte \n afara oric`rei amenin]`ri militare, dar dac` unele institu]ii sau spa]ii publice [i simbolice europene vor deveni ]inta atacurilor teroriste, va avea ea capacitatea de ripost`? Va avea capacitatea de a afla rapid cine a pus la cale lovitura [i de a r`spunde loviturii? În statele moderne, politica extern` este o preocupare a liderilor, alegerile se c\[tig` prin programe de politic` intern`. În statele postmoderne, politica extern` devine sau ar trebui s` devin` o coordonat` a vie]ii publice: lupta cu traficul ilegal de droguri, cu emigra]ia ilegal`, reducerea ocaziilor de manifestare a terorismului interna]ional se pot efectua doar prin decizii de politic` intern`, cu colaborarea cet`]eanului.

Robert Cooper formuleaz` principiile care pot limpezi premisele ac]iunii Uniunii Europene [i Statelor Unite \ntr-o lume guvernat` de lege [i nu de for]`. Poate c`, uneori, expunerea e prea simplist`, poate c`, alteori, prezum]ia bunelor inten]ii e prea generoas`, dar cartea lui Cooper e stenic` prin capacitatea de a introduce ordine [i motiva]ie \n domeniile unde par s` guverneze doar bunul plac [i instinctele. Fanaticii teoriei conspira]iei nu mai au ce dezv`lui: „conspira]iile“ se produc la lumina zilei, acoperite de lege [i de Organiza]ia Na]iunilor Unite.

■

Desp`r]irea de „mu[chiul militar“ Robert Cooper Destr`marea na]iunilor.

Ordine [i haos \n secolul XXI Editura Univers Enciclopedic, 2007

25 lei traducere din limba englez` de Sebastian Huluban, studiu introductiv de George Maior

Într-o lume dominat` de spaimele fa]` de puterile necunoscute [i de ne\n]elegerile, tensiunile provocate de cele cunoscute, Robert Cooper \ncearc` o explica]ie; chiar dac` ipoteza sa nu e cheia tuturor problemelor, are meritul de a introduce \ntr-un sistem cu articula]ii clare perspectivele rela]iilor interna]ionale. Cooper descrie lumea \n care tr`im ca pe una a coexisten]ei simultane: tr`iesc \n acela[i timp, dar nu deodat`, ]`rile premoderne (prestatalitate [i haos postimperial: Cecenia, Somalia [.a.), ]`rile moderne (legate de statul-na]iune, de balan]a puterilor, recunoa[terea principiului suveranit`]ii) [i ]`rile „postmoderne“. Acestea din urm` s\nt legate de acorduri reciproce [i \n]elegeri de delegare a puterii de decizie, deschidere [i transparen]` \n ceea ce prive[te puterea militar`, standarde ale comportamentului politic intern.

Produs` de r`zboiul rece, ini]iat` [i consolidat` pentru a face fa]` amenin]`rii comuniste, folosind acoperirea militar` furnizat` de Statele Unite, Uniunea European` [i-a dovedit vitalitatea dup` c`derea Cortinei de Fier. Germania s-a reunificat f`r` a provoca seisme majore, ]`rile Europei Centrale [i de Est au intrat \ntr-un dificil proces de reform` pentru a putea face parte din acest organism. Dup` [ase decenii de pace [i \nflorire economic`, sistemul generat de UE ar trebui s` devin` un model pentru restul lumii [i ar trebui s` fie resim]it ca o binefacere de cet`]enii p`r]ilor sale componente.

Nu este a[a, exist` mul]i europeni influen]i care v`d \n reglement`rile comune o amenin]are pentru tradi]ia suveranit`]ii, iar aranjamentele securitare cu Statele Unite s\nt contestate at\t din interior, c\t [i din exterior.

Amenin]`rile venite din partea structurilor premoderne (terorismul), elanurile hegemonice mate-

MAI 2007

Magdalena Boiangiu Robert Cooper (n. 1947) este diplomat britanic, iar din 2002, director general pentru problemele de politic` extern` [i militare la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene

40

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

POLITOLOGIE

Parteneriatul transatlantic, \ncotro?

Ana-Maria Stoian, Rela]iile SUA-UE la \nceputul secolului XXI: noile raporturi transatlantice Editura Lumen, 2006

Cum se vor \n]elege americanii cu europenii \n urm`torii 20-25 de ani? Va continua s` fie zona transatlantic` un model de stabilitate [i prosperitate, un motor al guvern`rii globale? Va continua NATO s` asigure cu aceea[i eficien]` securitatea membrilor s`i? Iat` c\teva dintre \ntreb`rile-cheie aflate pe agenda speciali[tilor \n rela]ii transatlantice. Cum schimb`rile din sistemul interna]ional s\nt tot mai imprevizibile, r`spunsuri exacte nu au, probabil, dec\t urma[ii lui Nostradamus. În lipsa capacit`]ii de a ghici viitorul, e nevoie de analize de substan]` ale evolu]iei rela]iilor transatlantice, ce trebuie s` ia \n calcul o sumedenie de factori istorici, politici, economici, militari [i culturali. Este ceea ce face t\n`ra autoare Ana-Maria Stoian, oferind o carte de cercetare pe o tem` despre care se vorbe[te mult, dar pe care pu]ini o studiaz` temeinic.

Cartea ofer` o introducere bine structurat` \n problematica rela]iilor institu]ionale dintre Statele Unite [i Uniunea European`, pun\nd la dispozi]ia cititorului informa]iile necesare pentru a \n]elege care au fost reperele evolu]iei rela]iilor transatlantice dup` sf\r[itul r`zboiului rece. De exemplu, pu]in` lume [tie c` documentul care a stabilit cadrul \n care se desf`[oar` rela]iile SUA-UE se nume[te Noua Agend` Transatlantic` [i a fost adoptat \n 1995, \n prezent exist\nd voci care sus]in c` ar fi momentul ca agenda s` fie re\nnoit`. La fel, s\nt pu]in cunoscute con]inutul Parteneriatului Economic Transatlantic, din 1998, sau ultimul Concept Strategic al NATO, adoptat \n 1999, documente esen]iale pentru \n]elegerea coordonatelor \n care se \nscriu rela]iile SUA-UE. Lucrarea nu vorbe[te doar despre documente, ci [i despre evenimente care au jucat un rol important \n definirea noilor rela]ii transatlantice. R`z-

RECENZII boaiele din Bosnia [i Kosovo, de exemplu, au testat capacitatea comunit`]ii transatlantice de a reac]iona \n cazul unei amenin]`ri de securitate ap`rute \n afara teritoriului aflat sub protec]ia NATO (out of area). Crizele din Balcani au adus \n prim-plan un NATO reactivat, condus de SUA, a c`rui implicare a reu[it s` aduc` pacea \n zon`. În acela[i timp, ele au \nsemnat un semnal de alarm` \n privin]a capacit`]ii limitate a Europei Unite de a-[i asigura propria securitate [i au dus la crearea unui instrument institu]ional UE (Politica European` de Securitate [i Ap`rare) care vizeaz` umplerea acestui deficit de securitate. În sf\r[it, cartea analizeaz` impactul atacurilor de la 11 septembrie [i al r`zboiului \mpotriva terorismului asupra evolu]iei rela]iilor transatlantice.

Descrierea principalelor coordonate politice, economice [i militare pe care s-au desf`[urat rela]iile SUA-UE \n ultimii ani este urmat` de o analiz` comparativ` a valorilor promovate de cele dou` p`r]i \n politica mondial`. Autoarea enumera dihotomiile Marte (SUA)-Venus (Europa), hard power (SUA)-soft power (Europa), economie liberal` (SUA)-economie dirijist` (Europa) – despre care s-a vorbit mult \n ultima vreme –, observ\nd c`, \n toate aceste cazuri, se insist` asupra divergen]elor [i se vorbe[te prea pu]in despre valorile comune transatlantice, precum democra]ia, economia de pia]` [i drepturile omului.

Ultima parte a lucr`rii este dedicat` predic]iilor.

Trec\nd informa]iile prezentate \n capitolele anterioare printr-o serie de filtre de analiz` oferite de teoria rela]iilor interna]ionale, autoarea reu[e[te s` schi]eze o perspectiv` proprie asupra evolu]iei raporturilor transatlantice \n urm`toarele dou` decenii [i jum`tate. Informa]ia oferit` este corect` [i atent selectat`, lucrarea put\nd fi inclus` \n bibliografia unui curs de rela]ii transatlantice. Stilul este, din p`cate, prea tehnic, fiind evident faptul c` avem de-a face cu o tez` academic` publicat` \n form` brut`, far` a se mai \ncerca adaptarea sa, pentru a o face accesibil` unui public mai larg. Este de apreciat ini]iativa editurii, care deruleaz` un program consistent de publicare a lucr`rilor de cercetare originale produse de tineri români, dar ar fi at\t \n beneficiul cititorilor, c\t [i al editorilor ca [i forma \n care s\nt publicate aceste c`r]i s` devin` mai atractiv`.

■

21,80 lei

Bogdan Barbu

41

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ●

FILOZOFIE

c`rei tradi]ii ]ine de reexplicitarea ei permanent`, iar M. Neam]u surprinde atent acest adev`r: el \n]elege c` puterea Ortodoxiei cre[tine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastr` trebuie s` treac` prin critica ferm` (realizat` cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului institu]ional al Ortodoxiei noastre sau prin critica lucid` a p`[unismului ei plurisecular. (Noi am mai ad`uga [i o evaluare a raporturilor de moralitate ce le-a avut Ortodoxia noastr` cu laicatul pe care l-a pierdut \n secolul trecut.) De aceea, raportul lui Mihail Neam]u cu propria tem` este unul spectaculos, fiindc` el este dispus s` asume simultan o folosire [i o critic` a aceluia[i domeniu, gra]ie convingerii c` flexibilitatea (istoric`) a unei gramatici poate face sensul mesajului inteligibil.

Rezultatul este un diagnostic [ocant (anacronismul mesajului Ortodoxiei vine din acumularea unei st`ri de pasivitate a ei fa]` de asimilarea modelului laic al universit`]ii humboldtiene, influent` \n spa]iul continental), \n contrast cu exemplul bun al Bisericii anglicane, unde nu s-ar fi instituit niciodat` vehemen]a unui relativism epistemologic cum este cel al Luminilor. Astfel, pentru M. Neam]u, dinamica Ortodoxiei \[i poate g`si resurse \n a asimila teme ale dialogului dintre cre[tinism [i universul postmodern, tot a[a cum pozi]ii ale teologilor invoca]i mai sus o pot face. De aceea, rediscutarea contextului istoric \n care lumea româneasc` a asumat, ca pe o c`dere, g\ndirea laic` ar oferi temeiul unei rena[teri. Or, tocmai aceast` supozi]ie – cred – ar merita cercetat`, cu at\t mai mult cu c\t tocmai ea pare s` fie dat` drept condi]ie de posibilitate [i stimulent al dezvolt`rii doctrinare. Dac` laicatul este r`ul („Perspectiva sectar` a lui Immanuel Kant, iar nu efortul integrator al Cardinalului Newman g`se[te cu prec`dere la noi audien]`“), atunci drumul ne este limpede. Dar, dac` laicatul ar fi produsul cel mai pur, mai discret [i mai receptiv la cele de sus din c\te a dat experien]a noastr` istoric`, floare curat` a dezvolt`rii moderne a tradi]iei, atunci este cu totul altfel. Iar despre aceasta merit` discutat cu mult` r`bdare, ca despre un fundament care nu trebuie niciodat` acceptat de la sine.

■

Ortodoxia [i floarea laicatului Mihail Neam]u Gramatica Ortodoxiei.

Tradi]ia dup` modernitate Editura Polirom, 2007

24,95 lei cuv\nt \nainte de Mihai {ora

În genera]ia intelectual` recent`, am \nt\lnit trei pledoarii diferite \n favoarea dialogului \ntre puterea credin]ei [i cultura contemporan`: Robert Lazu, pentru care magisteriul catolic este sursa recuper`rii confesionalului \ntr-o lume ale c`rei conflicte vin din pierderea transcenden]ei (Farmecul discret al teologiei, 2001), apoi Cristian B`dili]`, a c`rui pozi]ie vizeaz` apelul tradi]iei ascetice [i patristice ca form` de recuperare a unei identit`]i ferme (Pe viu despre P`rin]ii Bisericii, 2003) [i Mihail Neam]u (Gramatica Ortodoxiei, 2007), pentru care reluarea aceluia[i scop \nseamn` valorificarea Ortodoxiei \n lumina unei asimil`ri a fenomenologiei franceze (mai ales, \n acest sens, Michel Henry). Între aceste opinii, recenta carte a lui Mihail Neam]u face efortul de a grupa eseuri despre c\teva figuri teologice contemporane (J. Milbank, A. Louth sau D. St`niloae) \n jurul unui concept: dezvoltarea doctrinar`. Lansat deja \n secolul trecut [i viu disputat, conceptul este fundamentul nerostit al c`r]ii lui M. Neam]u: dac` el \[i satisface condi]iile de posibilitate, atunci [i miza Gramaticii... dezv`luie un c\[tig teoretic. Or, conceptul nu pare s` admit` doar o realitate constatabil` la nivelul permanen]ei unei tradi]ii cre[tine (ceea ce poate fi, deja, urm`rit \n splendida Tradi]ie cre[tin` a lui Pelikan), ci pare a fi corespondentul cre[tin a ceea ce numim, \n general, manifestarea unei tradi]ii. Niciodat` autenticul unei tradi]ii nu pare a fi acolo unde celebrarea ei oficial` \nghea]` \ntr-o limb` de lemn, unde cultul este anexat de posesorii lui formali, ci transpare unde chipul ei este spontan [i unde reg\ndirea originarului ocole[te abil triumfuri odinioar` reale, dar ajunse cli[ee. Ortodoxia ori-

MAI 2007

Alexander Baumgarten

42

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

PSIHOLOGIE

Cum sc`p`m de ideile [i apuc`turile care ne otr`vesc via]a Daniel David, Tratat de psihoterapii cognitive [i comportamentale Colec]ia „Colegium. Psihologie“ Editura Polirom, 2006

„Pacientul: Nu merit s` tr`iesc, pentru c` to]i \[i bat joc de mine. La serviciu, [efii m` desconsider` [i au dreptate s` se poarte ur\t, fiindc` nu s\nt bun de nimic.

Terapeutul: Ce fel de oameni s\nt [efii t`i?

P: S\nt duri sau chiar b`d`rani. Unii \[i bat joc [i de ceilal]i colegi.

T: Poate c` a[a e stilul lor: se poart` ur\t cu toat` lumea.

P: Da, poate c` ai dreptate.“ Rupt din context, dialogul nu con]ine nimic ie[it din comun. În]eles \ns` ca parte dintr-o [edin]` de psihoterapie, el devine reprezentativ pentru strategia de eliberare de g\ndurile ira]ionale care ne „otr`vesc“ via]a. Iar acest gen de abordare reprezint` doar o mic` parte din tehnicile diverse descrise de psihologul clujean Daniel David \n Tratatul de psihoterapii cognitive [i comportamentale. Conferen]iar la Facultatea de Psihologie a Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ din Cluj, autorul s-a format \n psihoterapie cognitiv-comportamental` \n SUA [i este pre[edintele Asocia]iei de Psihoterapii Cognitive [i Comportamentale din România.

Dup` ce ne anun]` chiar din prima fraz` a c`r]ii c` „psihoterapia este arena unde valoarea se \nt\lne[te cu impostura“, Daniel David va ap`ra pe tot parcursul tratatului cauza psihoterapiei [tiin]ifice [i a terapiilor validate experimental. C\t despre a[a-zisele „culte psihoterapeutice“, bazate pe intui]ii geniale, dar neverificate, acestea nu valoreaz` mai mult dec\t magia sau medicina bioenergetic`, spune psihologul clujean. În plus, autorul ]ine s` avertizeze cititorul c` are de-a face nu cu o „lectur` de sear`“, ci cu un tratat de referin]` asupra tehnicilor terapiei cognitiv-comportamentale [i fundalului lor

RECENZII teoretic. Un tratat care are totu[i meritul de a fi clar [i inteligibil, chiar [i pentru nespeciali[ti.

Pe l\ng` spa]iul dedicat istoricului disciplinei, diagnosticului sau rela]iei terapeut-pacient, accentul cade pe tehnicile terapeutice descrise \n am`nunt. Tehnicile „logice“, referitoare la contradic]iile din [irul cogni]iilor pacientului, cele de imagerie afectiv`, \n care pacientul \[i \nchipuie situa]ii dificile [i modalit`]i de reac]ie, dar [i tehnicile metaforice [i ironice s\nt printre cele mai reprezentative pentru metodele cognitive. Raportul dintre costurile [i beneficiile unor convingeri automate reprezint` un procedeu terapeutic la fel de interesant. Astfel, dac` pacientul anxios afirm`: „Ea trebuie s` m` iubeasc`, altfel este groaznic [i catastrofal“, sarcina terapeutului va fi s`-i demonstreze acestuia c` panica nu face dec\t s-o sperie, s-o \ndep`rteze pe femeia iubit`.

Tehnicile de modificare a comportamentului, bazate pe recompens`, pe schimbarea stimulilor sau pe o mai bun` gestionare a timpului acoper` cel`lalt versant al terapiei, legat de metodele comportamentale. Spre exemplu, o persoan` care m`n\nc` \n exces ar trebui s` ia masa doar \n buc`t`rie, [i nu \n dormitor sau \n fa]a televizorului, reduc\nd impulsul de a lua c\te o gustare. La fel, referitor la importan]a recompensei \n terapie, autorul aminte[te o metod` clasic` folosit` pentru pacien]ii din spitalele de psihiatrie, anume tehnica „economiei de jetoane“. Este vorba despre pacien]ii care au grij` de ei [i rela]ioneaz`, primind, \n chip de r`splat`, ni[te jetoane ce vor putea fi preschimbate \n obiectele dorite. Pe l\ng` procedeele cognitiv-comportamentale, Daniel David men]ioneaz` interven]iile asupra sistemului biologic, dintre care amintim relaxarea, hipnoza sau medita]ia de tip oriental – tehnic` inedit`, dac` ]inem cont de caracterul profund ra]ional al terapiilor cognitiv-comportamentale.

Tratatul… lui Daniel David este o dovad` \mbucur`toare a maturiz`rii psihoterapiei din România, dar [i o provocare. Un r`spuns la fel de limpede [i de bine documentat ar fi deci de a[teptat [i din partea reprezentan]ilor celorlaltor curente de psihoterapie active \n România, de la cele de sorginte psihanalitic`, la orient`rile gestaltiste, umaniste sau existen]iale.

■

36,95 lei

Victor Popescu

43

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—?

ARTE

termeni), ilustrat abundent cu imagini (case, planuri de arhiv`, fotografii de epoc` etc.). Adresabilitatea lui este multipl` [i a fost asumat` con[tient de autori: nu doar speciali[tii diverselor domenii mai sus men]ionate sau iubitorii Bucure[tiului, ci [i (mai ales) edilii actuali ai Capitalei.

Privit` din aceast` perspectiv`, cartea de fa]` poate fi un „ghid“, \nlesnind o mai bun` cunoa[tere a ora[ului prin intermediul unui moment semnificativ din istoria moderniz`rii sale, restituit \n secven]ele lui emblematice: momentul cump`r`rii terenului (1909) de c`tre Prim`ria Capitalei (\n timpul primarului Vintil` Br`tianu) de la mo[tenitorii librarului George Ioanid; adoptarea unui model urban occidental, constituit din vile luxoase construite \n jurul unui parc public, inspirat de mari exemple europene, dintre care cel mai celebru era Parcul Monceau din Paris; interven]iile urbanistice de anvergur`, prin deschiderea str`zii Dumbrava Ro[ie, l`rgirea str`zii Polon` [i, desigur, deschiderea Bulevardului Dacia; construirea celor 24 de vile ce au reprezentat proiectul parcel`rii. Toate aceste aspecte s\nt atent documentate [i fac obiectul studiilor con]inute \n volum. Vilele beneficiaz` de un tratament „monografic“, ce restituie [i fragmente din istoria familiei primilor proprietari, ale c`ror nume s-au uitat adesea, \n cursul secolului trecut.

Dintr-o perspectiv` mai larg`, volumul s-ar putea \ncadra \ntr-o istorie a cartierelor de vile ce au ap`rut \n mari ora[e europene ca urmare a unei politici urbanistice v`dind o clar` op]iune de modernizare. Un exemplu ar fi legendarul cartier GrĂźnewald din Berlin, cu care modelul autohton nu \mp`rt`[e[te dec\t voca]ia de a putea deveni, la r\ndul s`u, o legend`. Argumente \n acest sens ar fi Parcul Ioanid \nsu[i (devenit [i motiv literar \n Marele singuratic al lui Marin Preda) sau casa Voicu, reperul cel mai cunoscut bucure[tenilor. ĂŽn cele din urm`, recenta apari]ie a Editurii Simetria ne \ndeamn` s` ne pre]uim [i s` ne respect`m ora[ul, iar istoria acestuia, ref`cut` exemplar \ntr-un moment fericit al existen]ei sale, poate constitui un argument apologetic. C`ci – a[a cum m`rturisea Eliade, prin vocea unui personaj din romanul s`u Nunt` \n cer – „s\nt unul dintre pu]inii bucure[teni care se \nc`p`]\neaz` s`-[i iubeasc` ora[ul....“. â–

Bucure[ti iubit Cristina Woinaroski (coord.)

Lotizarea [i Parcul Ioanid Editura Simetria, 2007

54,50 lei

Editura Simetria a devenit de mai bine de un deceniu – \n peisajul cultural românesc – o fericit` certitudine. Ap`rut` la ini]iativa Uniunii Arhitec]ilor, ea a acoperit mai multe domenii de interes, privilegiind istoria arhitecturii [i urbanismului sau istoria artelor vizuale, public\nd c`r]i destinate at\t speciali[tilor, c\t [i amatorilor.

Ultimul volum, recent ap`rut, restituie un capitol al istoriei urbanistice [i arhitectonice a Bucure[tiului modern [i \[i are originea \ntr-un interesant experiment didactic. Arhitectul Alexandru Beldiman, profesor asociat la Universitatea Na]ional` de Arte, a optat – ca exerci]iu de seminar la cursul s`u de istoria arhitecturii române[ti moderne – pentru documentarea unor imobile [i cartiere bucure[tene. Studen]ii s`i de la Facultatea de Istoria [i Teoria Artei au avut astfel prilejul de a c`uta [i cerceta documente de arhiv`, de a studia [i fi[a case [i monumente din Capital`, dar [i de a face „istorie oral`“, adun\nd diverse m`rturii de la oamenii care au locuit sau locuiesc \nc` \n imobilele respective. A rezultat un foarte interesant model de cercetare, \n care diversele istorii se \mpletesc \ntr-o remarcabil` „urzeal`“ interdisciplinar`: istoria arhitecturii [i a urbanismului, istoria politic` [i social`, istoria mentalit`]ilor [i, nu \n ultimul r\nd, istoria artelor. Meritul de a coordona toate aceste cercet`ri [i de a structura [tiin]ific volumul dedicat cartierului Ioanid \i revine arhitectei Cristina Woinaroski, care a reu[it s` se impun` astfel ca un autor de referin]` \n istoriografia recent`. Performan]a sa este dubl`: \ndrumarea lucr`rilor de seminar ale studen]ilor, astfel \nc\t s` devin` publicabile; impunerea unui model de cercetare, \n care aten]ia, acribia [i exigen]a se \ndreapt` deopotriv` asupra documentului [i monumentului.

Rezultatul este un volum cu texte \nso]ite de un solid aparat critic [i documentar (incluz\nd fi[e ale arhitec]ilor zonei Ioanid [i un foarte util glosar de

MAI 2007

Ruxandra Demetrescu

44

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

S P I R I T U A L I TAT E

Func]ionarii min]ii Osho, Vedanta. 7 pa[i spre samadhi PRO Editur` [i Tipografie S.R.L., 2006

Distincte \n parcurs [i finalitate, traseele filozofice occidentale nu se \nt\lnesc prea des ori pe por]iuni vaste cu cele ale Orientului (Bertrand Russell, Martin Buber, Martin Heidegger [.a.) [i – spre deosebire de acestea – nici nu promit s` duc` \n acela[i punct. Este o situa]ie care permite afirma]ia c`, dac` Europa a dat un Wittgenstein, India a produs cel pu]in doi: Jiddu Krishnamurti [i Osho (sau Bhagwan Shree Rajneesh sau -– cum [i-a spus pentru o vreme, spre sf\r[it – Shree Rajneesh Zorba Buddha).

Un Narzis [i un Goldmund extrem de diferi]i ca temperament [i conduit`, \ns` apropia]i \n nonconformism [i \n independen]a viziunii spirituale. Dac` \ncerci s`-]i imaginezi lumea din punctul lor de vedere, de la distan]` ea seam`n` cu o imens` institu]ie a prostiei \n care fiecare este angajatul sau func]ionarul propriei min]i. Ve[nica problem` a Occidentului, situarea \n minte, echivaleaz` cu captivitatea \ntr-o dilem` f`r` sf\r[it: C\nd nu exist` minte, dilema dispare, pentru c` dilema const` \n divizare, spune Osho vorbind despre schizoidia mental` a omului obi[nuit.

Ca [i Krishnamurti \n raport cu majoritatea c`r]ilor care \i poart` numele, Osho este autorul paradoxal al unor opere pe care nu le-a scris niciodat`.

Ele reprezint`, \n realitate, transcrieri ale unor conferin]e ]inute de-a lungul timpului, cea mai interesant` dintre toate fiind renumita sa autobiografie.

Dac` aceasta are \nt\ietate \n planul notoriet`]ii, Vedanta. 7 pa[i spre samadhi ar trebui s` ocupe aceea[i pozi]ie \ntr-o ordine a c`r]ilor fundamentale. „Vedanta“ \nseamn` „sf\r[itul vedelor“ sau „\mplinirea“ poemelor vedice, adic` upanishadele, cu care se spune c` sf\r[e[te revela]ia \n tradi]ia indian`.

Cartea lui Osho reprezint`, se pare, prima interpretare a Akshya Upanishad. Pe de alt` parte, except\nd lucr`rile lui Mircea Eliade [i G\ndirea vedanta a lui Angelo Morretta (savant italian n`scut \n România) – care const`, \n cea mai mare parte, dintr-un

RECENZII amplu comentariu la Brahma-Sutra a lui Badarayana, traducerea Lidiei Gr`dinaru este printre pu]inele, dac` nu singurul studiu complet al unei upanishade \n limba român`. Nota sa special` const` \n inconfundabilul stil al autorului: contrariant p\n` la contradictoriu, [ocant [i extrem de critic, plin de umor, erudit, dar mai ales sclipitor \n fiecare fraz`. Problema vine tocmai de aici: Osho nu este doar \n]elept, el este [i un excelent scriitor (sau, cel pu]in, povestitor), at\t de abil \nc\t ai impresia c` nu s-a inventat \nc` lucrul de care argumenta]ia sa spontan` s` nu te poat` convinge. Ceea ce pune pe g\nduri...

Vedanta. 7 pa[i spre samadhi solicit` o lectur` meditativ` \n doze mici. Condi]ia c`ut`torului spiritual, capcanele c`ii, cele trei stadii ale sale, rela]ia cu maestrul s\nt numai c\teva dintre temele comentariului, \ns` partea esen]ial` st` \n sarcina permanent` pe care [i-o asum` autorul: aceea de a distruge cli[eele [i prejudec`]ile. Pe scurt, Osho este un detonator al min]ii, un \n]elept rafinat care pune \n dificultate inteligen]a cu instrumente culturale; este poate una dintre cele mai periculoase arme de distrugere \n mas` a prostiei, ceea ce explic`, cel pu]in \n parte, de ce a cumulat, spre sf\r[itul vie]ii, nenum`rate interdic]ii ale guvernelor de a intra pe teritoriul ]`rilor lor, o arestare, o otr`vire, o tentativ` de asasinat [.a.m.d. Controversat, excentric, omul care a deranjat pe toat` lumea – at\t tradi]ia sannyasa c\t [i Biserica, at\t SUA c\t [i Europa ([i lista ar putea continua la nesf\r[it) – credea, pur [i simplu, c`: Ai nevoie de putere numai c\nd faci lucruri rele, altfel iubirea [i compasiunea s\nt de ajuns. â–

28,80 lei traducere din limba englez` de Lidia Gr`dinaru

Alice Popescu N`scut \n Kuchwada, centrul Indiei, Osho (19311990) atinge iluminarea la v\rsta de 22 de ani. ĂŽntre 1957 [i 1970 este profesor de filozofie la Colegiul Sanscrit din Rajpur [i apoi la Universitatea din Jabalpur. Renun]` la cariera universitar` pentru a ]ine discursuri \n toat` India [i \n lume. ĂŽnfiin]eaz` centre, tabere de medita]ie etc. Este autorul conceptului de „Zorba Buddha“ sau „omul total“.

Lista sa bibliografic` este imens`. Autobiografia unui mistic nonconformist (Editura Mix, 2002), Cartea despre b`rba]i (2001) [i Cartea despre femei (2002), Calea spiritual` yoga (2006) s\nt doar c\teva exemple dintr-un num`r mare de traduceri \n limba român` publicate \n prezent.

45

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—?

CARTE PENTRU COPII

dat \n 1905). Nu l-au v`zut niciodat`, \ns` e prezent peste tot. Unii cred c` \[i face veacul undeva sus, la ultimul etaj, la Contabilitate. El a creat Magazinul cu „toate lucrurile sub un singur acoperi[“ [i a stabilit „sezoanele“, a spus „s` fie Luna Cadourilor [i Chilipirurile Verii, toate la timpul potrivit“.

Cel pu]in a[a scrie \n primele versete din „Cartea Nomului“. Tot el le trimite nomilor „semne“, \mpr`[tiate prin Magazin, care trebuie t`lm`cite. De exemplu, Lichidare \nseamn` c` „trebuie s` avem vie]i cucernice fiindc` vom muri cu to]ii \ntr-o bun` zi“ – crede Straj`, unul dintre c`lug`rii de la raionul de Papet`rie. Dincolo de religiozitatea lor, nomii \[i permit s` aib` [i unele supersti]ii. De exemplu, se feresc de presupusul monstru Pre] pe Jum`tate [i, c\nd au necazuri, spun „fie ca Bel[ug de Chilipiruri s` vegheze asupra noastr`!“.

Dar iat` c` \[i fac apari]ia pe nea[teptate c\]iva nomi din Exterior care nu au auzit de Fra]ii Arnold (fondat \n 1905) [i nici de Magazin, iar credin]a celor care locuiesc dintotdeauna aici le este pus` greu la \ncercare! „În camion“, prima carte a trilogiei, este cea mai bun` dintre toate. ĂŽn celelalte dou`, semnifica]iile se dilueaz`, \ns` le cite[ti vr\nd-nevr\nd, c`ci aventura continu` [i deja i-ai \ndr`git pe nomii care [i-au descoperit sensul existen]ei: s` se \ntoarc` acas`, indiferent unde este acel loc. Mai po]i avea surprize pl`cute c\nd \i descoperi pe nomii din Florida, un trib primitiv a c`rui divinitate absolut` este NASA. Pratchett mizeaz` din ce \n ce mai mult pe un soi de iluminism care apare treptat printre omule]ii s`i, pe m`sur` ce cunosc mai multe lucruri despre lume [i via]`.

Metafora bromeliadelor (trilogia mai este cunoscut` [i sub acest nume) – broscu]ele care tr`iesc \ntre petalele unei flori, f`r` s` afle vreodat` ce se afl` dincolo de ea – mi se pare c` \ncarc` la un mod romantic [i inutil mesajul, pe care, desigur, copiii de[tep]i l-au priceput deja.

L`udat fie Fra]ii Arnold (fondat \n 1905)!

Terry Pratchett, Trilogia nomilor (ĂŽn camion. ĂŽn excavator. ĂŽn nav`) Editura Corint Junior, 2007

25 lei

25 lei

25 lei traducere din limba englez` de Dan Dobo[

Nomii s\nt ni[te extratere[tri de buzunar (ca s` v` face]i o idee: opt nomi pu[i cap la cap ating diametrul unui volan de camion) care s-au r`t`cit pe P`m\nt cu mult timp \n urm`. De altfel, ei nu-[i mai amintesc nimic despre trecutul lor, de aceea nici nu-i vom privi ca pe ni[te extratere[tri \n toat` regula, ci doar ca pe ni[te omule]i pierdu]i \n lumea oamenilor mari, care \i confund` uneori cu spiridu[ii, iar alteori nu-i v`d deloc. De altfel, f`pturile de mici dimensiuni au f`cut deja carier` \n literatura pentru copii [i-i vom aminti aici doar pe hobbi]ii lui Talkien (apropo, a]i mai auzit ceva \n ultimul timp despre piticul Cinabru?). Dar s` revenim la nomi... Micimea lor a fost doar un pretext pentru Pratchett ca s` se joace dezinvolt cu microcosmosuri [i macrocosmosuri, cu distan]ele, dar [i cu timpul (zece ani pentru nomi \nseamn` un secol!), \ntr-o poveste aparent simpl` [i comercial`, \ns` plin` de „ascunzi[uri“ filozofice pe care copiii, totu[i, le pot pricepe, c`ci s\nt spuse pe limba lor. Categoric, dac` a[ fi citit o astfel de carte c\nd aveam zece ani, altfel a[ fi aberat pe teme de genul „ce e via]a?“, „exist` Dumnezeu?“ [i alte varia]iuni inevitabile pe la vreo cin[pe, \mpreun` cu al]i adolescen]i interioriza]i [i imberbi, izola]i \n balcoanele apartamentelor unde se organizau primele, destul de plicticoase, petreceri. A[adar, p`rin]i, dac` nu ave]i timp sau nu [ti]i cum s` le face]i „instructajul“, sugera]i-le copiilor s`-l citeasc` pe Pratchett!

Pentru nomii care au tr`it toat` via]a \n Magazin – mai exact, sub podelele lui – [i care cred c` Exteriorul nu este dec\t o legend` \nfrico[`toare sau un Nimic, Dumnezeu este Fra]ii Arnold (fon-

MAI 2007

â– Adina Popescu

46

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Am`nunte amenin]`toare Raymond Carver, Catedrala Editura Polirom, 2006

A tr`it 50 de ani. A fost portar, om de serviciu, muncitor necalificat, muncitor forestier, v\nz`tor.

O vreme. A scris mai ales proz` scurt`. Dar [i poezie [i eseuri. Profesor i-a fost John Gardner (Lumin` de octombrie, ce roman splendid, moartea lui Gardner \ntr-un accident de motociclet`, c\t de stupid`). Este considerat „na[ul“ noului val de tineri scriitori americani de short-stories, principala for]` \n revitalizarea acestui gen literar \n anii ’80, figura central` a a[a-numitor dirty-realists.

Dup` cum m`rturise[te, eticheta de „minimalist“ \l deranjeaz`, pentru c` termenul sugereaz` ideea unei viziuni \nguste asupra vie]ii, ambi]ii joase, orizonturi culturale limitate. Acuzat de aripa dreapt` a criticii literare pentru faptul c` nu arat` o Americ` z\mbitoare, nu e destul de optimist, nu scrie despre oameni de succes, Raymond Carver scrie \ns` despre 80-90 la sut` dintre noi, cei care ducem o via]` asem`n`toare cu aceea pe care a cunoscut-o \n direct destul de mult timp. Vorbe[te despre el \nsu[i [i despre lumea pe care a cunoscut-o, oamenii simpli, cei care nu atrag aten]ia, marginalii: poetul unei Americi provinciale, postindustriale, profund deprimate. Personajele sale s\nt \nsingura]i (\n existen]a c`rora se \ncrusteaz` uneori un element insolit) care vorbesc pu]in [i-n fraze nesemnificative, a[a cum ei \n[i[i \[i consider` vie]ile, caractere str`b`tute de

RECENZII fugare (imense) triste]i, oameni \neca]i \n alcool (experien]` tr`it` de scriitor p\n` la 39 de ani, exemplare \n acest sens fiind „Casa lui Chef“ [i „Locul de unde te sun“, din volumul de fa]`) sau total` resemnare.

Influen]at de Cehov (pe care-l consider` cel mai mare autor de proz` scurt` din lume), Hemingway (din care citeaz` deseori fraza „Proza este arhitectur`, iar epoca barocului s-a terminat“), Flaubert, Maupassant [i Philip Roth, Carver m`rturise[te \ntr-unul dintre interviurile sale c` rescrie de 15-20 de ori aceea[i povestire. Faptul c` prozele lui se citesc pe ner`suflate, d\nd astfel impresia c` au [i fost scrise a[a, explic` nivelul tehnic foarte \nalt [i se explic` prin munca n`ucitoare a unui perfec]ionist. Un artist cu un talent uria[ [i cu un acut sim] al dramei, care caut` p\n` la obstina]ie ritmul, caden]a, cuv\ntul potrivit, concizia. Fiind un scriitor al efectelor [i nu al cauzelor (de aceea finalurile r`m\n deseori ambigue, cu multe lucruri nespuse [i conflicte nerezolvate, cre\nd a[tept`ri [i mister), la Raymond Carver exist` o extraordinar` comprimare a limbajului, situa]iilor [i emo]iilor, care nu pot fi reg`site \n roman. Frazarea clar`, direct` [i foarte precis` disec` p\n`-n cel mai mic am`nunt existen]a.

Iar am`nuntul, vizualizat cu maxim` acuitate, c`p`t\nd dimensiuni amenin]`toare (de[i compara]ia cu Kafka, at\t de des folosit`, \mi pare nelalocul ei), construie[te povestirea ca pe un puzzle al detaliilor. Dac` a]i v`zut filmul lui Altman Short Cuts, bazat pe unele dintre prozele lui Raymond Carver, [ti]i la ce m` refer.

Dar ceea ce izbe[te mereu la acest autor este empatia, c`ldura uman` at\t de fierbinte pe care o degaj` textele sale aparent at\t de reci, apropiindu-l astfel de scriitori foarte diferi]i, precum Saramago [i J.D. Salinger – de altfel, disperarea definitiv`, chiar dac` are o final` pauz` de respira]ie \n carverianul „Un lucru bun [i mic“, aminte[te de „O zi des`v\r[it` pentru pe[tii banan`“ sau „Pentru Esmé – cu dragoste [i abjec]ie“. „Un lucru bun [i mic“ [i „Catedrala“ s\nt prozele preferate ale lui Raymond Carver. Citi]i-i \ns` \ntreaga carte. E una dintre cele mai bune c`r]i de proz` scurt` scrise vreodat`.

21,90 lei traducere din limba englez` de Horia Florian Popescu

47

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—?

P R E PA R AT E D I N C A R T E

final, s\nt reproduse fragmente \ntregi din scrierile acestora, p`str\ndu-se ortografia de origine, a[a cum am s-o reproduc [i eu aici (o traducere ar altera precizia [i savoarea pasajelor).

Didier Erasme, educator al unui copil princiar de 11 ani, a expus principiile sale de bun` purtare pe latine[te, \n De civilitatae morum puerilium, editat` prima oar` \n 1530 [i reeditat`, de atunci, de nenum`rate ori. „La manière est deshonneste d’offrir Ă autruy les choses que tu as Ă demy mangĂŠes.“; „Ronger les os appartient aux chiens: les nettoyer avec le coulteau est chose civile.“; „Il est aussi incivil de lescher ses doigtz, ou les torcher Ă sa robbe.“ Lui St. François de la Salle – fondatorul pedagogiei moderne – \i dator`m tratatul Les règles de la Bien-sĂŠance et de la civilitĂŠ chrestienne, ansamblu de reguli comportamentale destinat elevilor [colii religioase pe care o conducea. Printre ele: „C’est aussi une chose indĂŠcente de nettoyer les assiettes et les plats avec la serviette“. Dar ceea ce predomin` s\nt virtu]ile morale cre[tine[ti: „Il est très indĂŠcent Ă des ChrĂŠtiens de se mettre Ă table pour prendre leur repas avant que les viandes ayent ĂŠtĂŠ bĂŠnites par quelqu’un de la compagnie“. ĂŽn secolul al XIX-lea, legifera cu mare autoritate baroana Staffe, care interzicea atingerea oric`rui aliment cu m\inile, chiar c\nd era vorba de raci [i creve]i, de s\mburii de m`sline sau de cire[e. Ea \[i exprim` acerbele principii \n Usages du monde.

Règles du Savoir-vivre dans la SociÊtÊ Moderne, prima edi]ie dat\nd din 1889.

Ceea ce e caracteristic bunelor maniere \n concep]ia omului occidental este ocultarea treptat` a corpului biologic. Putem spune c`, astfel, se \nchide cercul \ntre cele dou` extreme. De la str`mo[ii no[tri, care se comportau la mas` \ntr-un mod dezgust`tor, p\n` la regulile din ce \n ce mai codificate, de multe ori inutile, e o distan]` ca de la cer la p`m\nt. Slav` Domnului, de[i cu nenum`rate excep]ii, regulile au fost de mult asimilate, s-a ajuns la un anumit echilibru, la un comportament firesc, f`r` excese. La fel ca pe timpul lui Montaigne – care spunea c` nimic nu-l face mai fericit dec\t s` m`n\nce cu m\inile –, licen]ele s\nt acceptate dac` s\nt f`cute cu gra]ie [i dezinvoltur`. Important r`m\ne respectul – pentru hran` [i pentru ceilal]i. â–

Sanda Ni]escu

Surprinz`toarele convenien]e la mas` Cu c\]iva ani \n urm`, nu am fost prea surprins` s` aflu c` una din c`r]ile cele mai v\ndute ale unei mari edituri bucure[tene era o carte despre bunele maniere. Problema apare ori de c\te ori o societate se afl` \ntr-o perioad` de tranzi]ie [i anumite coduri comportamentale se cer rev`zute sau reamintite, scopul final fiind acela al urc`rii pe scara social`. Str`b`tut de comentarii erudite, subiectul este tratat cu virtuozitate de Jean-Claude Lebensztejn, \n cartea sa Manières de table.

Manuale despre bunele maniere la mas` au ap`rut \nc` din secolul al XV-lea, pentru a reap`rea periodic, sub diferite forme. De atunci, ansamblul de coduri a evoluat. P\n` \n secolul al XVI-lea, nu exista furculi]a, se m\nca cu m\na, regulile erau \nc` primitive, de genul: s` nu te [tergi pe fa]a de mas`, nici pe perdele, eventual pe haine; dac`-]i vine s` vomi]i, e mai bine s` te \ntorci cu spatele; s` nu scuipi pe jos sau pe vecin etc. P\n` pe la jum`tatea secolului al XVI-lea, pu]ini oameni utilizau furculi]a. Oaspe]ii veneau cu tac\murile lor. Într-un text succint, dar c\t se poate de elocvent, Jean-Claude Lebensztejn reu[e[te s` treac` \n revist` evolu]ia acestor legi – surprinz`toare, rizibile sau absurde.

Vocabularul a evoluat [i el. În Fran]a, p\n` \n secolul al XV-lea, se vorbe[te de courtoisie, \n timpurile Rena[terii termenul devine civilitÊ, \n secolul al XIX-lea, o dat` cu ascensiunea burgheziei, e vorba de bonnes manières, pentru ca \n zilele noastre s` se vorbeasc` de savoir-vivre. Cartea se concentreaz` pe trei exemple reprezentative: Didier Erasme, St. François de la Salle [i baroana Staffe. La

MAI 2007

48

$FU WPS

30

Maestrul de go de Yasunari Kawabata, traducere din japonez` de Flavius Florea Colec]ia „Raftul Denisei“ Scriitor laureat al Premiului Nobel În aceast` cronic` romanesc` a unei partide istorice \n care se \nfrunt` un venerabil maestru [i un t\n`r juc`tor talentat, Kawabata a surprins ciocnirea dintre tradi]ia Japoniei imperiale [i modernizarea adus` de secolul XX. Maestrul de go se dovede[te astfel o elegie a dispari]iei unei lumi milenare \n fa]a invaziei prezentului pragmatic.

Pre] 22 lei O var` la Baden-Baden de Leonid }\pkin, traducere din rus` de Nicolae Iliescu Colec]ia „Raftul Denisei“ Publicat pentru prima oar` \n SUA, dup` ce manuscrisul fusese scos pe ascuns din URSS, cu pu]in timp \nainte de moartea autorului, \n 1982, romanul O var` la Baden-Baden este punctul culminant al unei voca]ii literare profunde, cultivate \n secret.

Scris` \n perioada 1977-1980 [i salvat` ca prin minune de la uitare, cartea este una dintre cele mai importante opere ruse[ti ale secolului XX.

Ultimul ritual de Yrsa Sigurdardóttír, traducere din german` de Sanda Munteanu Colec]ia „Thriller&Mystery“ O c`l`torie \n spa]iu [i timp. O c`l`torie \n cea mai s`lbatic` zon` a Islandei [i \ntr-o epoc` dominat` de ritualuri stranii.

Ultimul este pe cale s` se \ncheie. Dup` sute de ani. Romanul dedicat misterelor care au supravie]uit p\n` azi ascunse \n ce]urile nordului a fost caracterizat foarte plastic de o editoare britanic`: „Hannibal Lecter se \nt\lne[te cu Blair Witch \n timp ce Björk c\nt` \n fundal“.

Pre] 29,90 lei Cum s` lecuie[ti un fanatic de Amos Oz, traducere din englez` de Dana Ligia Ilin Cartea reune[te c\teva excelente eseuri [i un interviu al lui Amos Oz pe teme care, prin stringen]a problemelor subsumate lor, ar trebui s` figureze pe o „ordine de zi“ a g\ndirii fiec`ruia dintre noi: fanatismul religios, conflictele culturale, rela]ia cu cel`lalt, acceptarea diferen]ei, nevoia de compromis inteligent.

Pre] 15lei

Pre] 22 lei S` te ]ii alerg`tur`! de Dave Eggers, traducere din englez` de Ariadna Gr`dinaru Colec]ia „Raftul Denisei“ Face]i cuno[tin]` cu Will [i M\n` – un fel de Don Quijote [i Sancho Panza americani –, care o pornesc contra cronometru prin lumea larg` s` scape de ni[te bani c\[tiga]i cu u[urin]`, s` afle dac` Senegalul este verde, dac` exist` dragoni de-adev`ratelea [i dac` tuaregii chiar m`soar` patru metri.

Pre] 29 lei

Discursul urii de André Glucksmann, traducere din francez` de Ileana Cantuniari Declara]ie frecvent` [i consternat`: Ur`sc. Inutil de precizat de ce [i pe cine, ur`sc, deci exist. Ura explodeaz`, radical`, [i face tabula rasa chiar dac` \[i g`se[te sf\r[itul \ntr-o sinuciga[` ur` de sine.

Cu o luciditate [i o capacitate de anticipa]ie care deranjeaz`, André Glucksmann eviden]iaz` principala problem` filozofic` a secolului XXI: a supravie]ui \nseamn` a supravie]ui urii.

Pre] 23 lei Povestirile Evei Luna de Isabel Allende, traducere din spaniol` de Radu Niciporuc Seria „Isabel Allende“ Rolf Carlé este limanul spre care a n`zuit Eva Luna, pe c\nd str`b`tea jungla amazonian`. Dragostea lor este teritoriul privilegiat unde Eva, asemenea unei {eherezade moderne, cu harul ei de a dep`na istorii pline de nostalgie, \n]elepciune, umor [i dragoste, ]ese o tapiserie complicat` care adun` dou`zeci [i trei de pove[ti de pe continentul sud-american.

Pre] 25 lei

Criza con[tiin]ei europene. 1680 -1715 de Paul Hazard, traducere din francez` de Sanda {ora „Europa n-a \ncetat deloc s` se supun` propriei sale legi, asprei sale legi. Înainte ca teoreticienii unei lumi, care \[i \ntemeia logica pe acceptarea liber` a autorit`]ii, s`-[i fi \ncheiat nuan]area doctrinelor, al]i teoreticieni denun]au pericolele, abuzurile, defectele aceleia[i autorit`]i [i, comb`t\ndu-i excesele, ajungeau s` t`g`duiasc` \n \ntregime valoarea conceptului ei.“ (Paul Hazard)

Pre] 39 lei

www.humanitas.ro $FU WPS

30

Top 10 Barcelona

Pentru foarte mul]i, Barcelona este cel mai frumos ora[ din lume. Între munte [i mare, pare \n \ntregime o crea]ie a lui Gaudi [i Picasso. O plimbare pe La Rambla, o vizit` la Sagrada Familia, un meci pe cel mai mare stadion al Europei, Nou Camp, sau o dup`-amiaz` \n port s\nt atrac]ii irezistibile pentru orice turist. Iar Barcelona nu e numai un ora[, e sinteza unei provincii: Catalunia.

Top 10 Atena

Pre] 29,90 lei Top 10 Bruxelles

Pre] 29,90 lei Top 10 Berlin

Bruxelles e mai mult dec\t capitala institu]ional` a Uniunii Europene, este un ora[ fermec`tor, ale c`rui atrac]ii culturale a[teapt` s` fie \mp`rt`[ite. Grand Place, \n inima ora[ului, este una din cele mai frumoase pie]e ale Europei.

De-a lungul ei, ca peste tot \n Bruxelles, nenum`rate localuri te \mbie s` le descoperi specialit`]ile culinare [i sutele de m`rci de bere cu care Belgia se m\ndre[te.

Top 10 New York

New York e ca un dic]ionar de simboluri. Statuia Libert`]ii, Muzeul Metropolitan, Muzeul Guggenheim, Muzeul de Art` Modern`, unde pot fi admirate lucr`ri ale lui Brâncu[i, Opera Metropolitan, Madison Square Garden, Central Park, The Fifth Avenue, Empire State Building, amintirea dureroas` a lui World Trade Center, cosmopolitismul culinar [i cel vestimentar, toate te trimit la marele simbol: New York.

Muzeul Prado din Madrid e unul dintre marile muzee ale lumii, iar cei care doresc s` admire celebrul tablou Guernica al lui Picasso, o pot face vizit\nd Centrul de Art` „Regina Sofia“.

O descindere pe legendarul Santiago Bernabeu, locul magic unde Real Madrid joac` fotbal \n versuri, urmat` de o mas` copioas` tradi]ional spaniol`, \ntregesc profilul unui ora[ magnific.

Pre] 29,90 lei Top 10 Milano

De când a c`zut Zidul Berlinului, simbol al R`zboiului Rece, capitala ren`scut` a Germaniei poate fi admirat` \n toat` splendoarea sa. Poarta Brandenburg, Muzeul Bode, Catedrala ora[ului – cea mai mare biseric` protestant` din toat` Germania – Castelul [i Gr`dinile de la Potsdam, centrele comerciale, restaurantele elegante alc`tuiesc un ora[ impresionant [i prietenos.

Pre] 29,90 lei

Pre] 29,90 lei Top 10 Madrid

Pentru cei mai mul]i, Atena \nseamn` Acropolele. Plus m\ncarea [i b`utura greceasc`. Sau o escal` \nainte de asaltul insulelor. Important, dar superficial. Pentru cei care ajung s` o cunoasc` [i s` o iubeasc`, Atena e o stare de spirit. Exist` o Aten` boem`, \n Plaka, una aproape uitat`, \n Anafiotika, o Aten` luxoas`, \n Kolonaki, o Aten` oriental`, \n Psirri. Un ora[ ca o istorie. Ca un muzeu permanent deschis...

Milano e o destina]ie ideal`, deopotriv` pentru amatorii de shopping [i pentru iubitorii de muzic` clasic`. La Milano, \ntre o crea]ie a lui Verdi sau Puccini de la Scala [i ultima crea]ie de la Armani sau Versace de pe marile bulevarde ale modei, diferen]a e mic` [i poate fi sesizat` de pe cupola celebrului Dom din Milano. Iar pentru cei care doresc s` fac` pasul dinspre Dan Brown spre adev`ratul Da Vinci, pot admira tulbur`toarea crea]ie a lui Leonardo, Cina cea de Tain`, de la biserica Madonna delle Grazie.

Pre] 29,90 lei

Pre] 29,90 lei Top 10 Paris

Un top al celor mai renumite case de mod`, spectacole, concerte, restaurante, hoteluri [i biserici. Un univers fascinant, din care nu pot lipsi Turnul Eiffel, Champs Elysées, Arcul de Triumf, cartierul Montmartre, biserica Notre Dame, Place Pigale cu celebrul cabaret Moulin Rouge, muzeul Louvre, farmecul Senei.

Pre] 29,90 lei Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“

www.litera.ro $FU WPS

30

P`storel Teodoreanu, Gastronomice – volumul 1 \n lectura lui Valentin Uritescu O carte de bucate neobi[nuit`, cu suficient` sare [i piper ca nu prea rar s` v` apuce râsul. Printre re]ete neao[e [i fran]uze[ti, o rim`, un catren, o epigram`. Iar unele ve]i afla c` sunt chiar feluri de mâncare. Bucura]i-v` de fanteziile dumneavoastr` culinare, cu zâmbetul pe buze [i urechea atent` la toate \ntors`turile de fraz`.

Barbu {tef`nescu Delavrancea, Hagi Tudose \n lectura lui Victor Rebengiuc „Îmi place s` citesc cu voce tare. Îmi amintesc cum \n liceu, profesorul de limba român` m` punea s` le citesc colegilor, \n clas`, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am f`cut c`tre teatru, c`tre cariera de actor.“ Victor Rebengiuc

Pre] 23,50 lei

Pre] 23,50 lei P`storel Teodoreanu, Gastronomice – volumul 2 \n lectura lui Valentin Uritescu L-a]i savurat pe prima carte vorbit` a seriei Gastronomice? Ei bine, vocea atât de cunoscut` a lui Valentin Uritescu v` aduce noi re]ete dintre cele mai variate, un adev`rat exemplu al artei culinare.

Ve]i descoperi c` pân` [i cartofii pr`ji]i ascund \n realizarea lor o art` [i o poveste.

Pre] 23,50 lei

Neagu Djuvara, O scurt` istorie a românilor povestit` celor tineri CD1, Seria Zece lec]ii de istorie, \n lectura autorului „S` nu-[i \nchipuie nici un autor c` istoria pe care o scrie e definitiv`, e cea adev`rat`, cea pe care o vor admite [i genera]iile viitoare. Fiecare genera]ie are o nou` viziune asupra trecutului [i poate chiar descoperi \n acel trecut lucruri neb`nuite, susceptibile de a modifica iar`[i acea viziune.“ Neagu Djuvara

Pre] 23,50 lei V. Voiculescu, Ultimele sonete \nchipuite ale lui Shakespeare \n traducere imaginar` – 2CD PACK \n lectura lui Marcel Iure[ Exist` un ritm al poeziei, o voce a ei care trebuie l`sat` s` respire \n adânc, dincolo de cuvintele propriu-zise. Marcel Iure[ a transpus pentru dumneavoastr` tocmai aceste profunzimi uimitoare ale sonetelor lui V. Voiculescu, \ntr-o lectur` integral` pe dou` audiobook-uri ce v` pot \nso]i aproape oriunde.

Pre] 32 lei Traian Ungureanu, Tehnica neputin]ei la români \n lectura autorului Realitatea politic` româneasc` a fost dictat` de trei momente succesive de mare \ncordare popular`. Eseurile de fa]` pleac` de la aceast` idee [i descriu cele trei trepte care au condus la fixarea momentului politic pe care \l locuim ast`zi: violen]a de la \nceputul anilor 1990, consolidarea oligarhiei la sfâr[itul aceluia[i deceniu [i apari]ia populismului, odat` cu victoria lui Traian B`sescu la alegerile din 2004.

Pre] 23,50 lei

Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vie]i: E. M. Cioran, \n lectura autorului Acest eseu al lui Gabriel Liiceanu descoper` ascult`torului un Cioran când nostalgic, când vituperant, când histrionic, când dezabuzat, un Cioran mai viu ca niciodata parc`. N`scut \n urma unui interviu filmat care a transformat mansarda din rue de l’Odéon \ntr-un adev`rat platou de filmare, eseul de fa]` devine o biografie precis` a vie]ii lui Cioran.

Pre] 23,50 lei Emil Cioran, aplica]ie multimedia O aplica]ie multimedia indispensabil` cercet`torilor, dar [i publicului larg, con]inând opera român` a autorului cu motoare de c`utare, numeroase fotografii-document cu Emil Cioran, 20 de minute de film, \nregistr`ri audio cu [i despre Emil Cioran.

Pre] 42 lei

www.humanitasmultimedia.ro $FU WPS

30

DUNE: Casa Atreides de Brian Herbert & Kevin J. Anderson B`tr\nul \mp`rat Elrood al IX-lea st`p\ne[te Tronul Leului de Aur, iar fiul s`u Shaddam unelte[te \mpotriva sa.

Ordinul surorilor Bene Gesserit urmeaz` un plan eugenic secret, menit s` duc` la na[terea unui copil-zeu, atotputernicul Kwisatz Haderach. Pe planeta Arrakis, planetologul Kynes \ncearc` s` p`trund` secretele mirodeniei, unica resurs` a planetei Dune.

Pre] 40 lei DUNE: Casa Harkonnen de Brian Herbert & Kevin J. Anderson T\n`rul duce Leto Atreides \ncearc` s` se dovedeasc` un demn urma[ al r`posatului s`u tat`, iar rivalii s`i pun la cale c`derea Casei Atreides. Comploturile infamului baron Harkonnen [i intrigile Ordinului Bene Gesserit se \ntretaie cu inten]iile tr`d`toare ale enigmaticului Bene Tleilax. Soarta a mii de lumi depinde de ce se va \nt\mpla pe Arrakis, planeta de[ert pe care locuitorii s`i o numesc DUNE... Povestea continu`...

Pre] 40 lei Nou` prin]i din Amber de Roger Zelazny, traducere de Eugen Cristea, Colec]ia „fiction.ro“ O c`l`torie fantastic` ce \ncepe \ntr-o clinic` privat` din New York, dar se termin` \n Amber, lumea imaginat` de Roger Zelazny, maestrul fantasy-ului american. Amber este un loc \n care se duce o lupt` acerb` pentru succesiunea la tron, un loc \n care se afl` cheia identit`]ii lui Corwin, care trebuie s` descopere adev`rul despre accidentul care i-a cauzat amnezia.

Pre] 17 lei

Armele din Avalon de Roger Zelazny, traducere de Eugen Cristea, Colec]ia „fiction.ro“ Al doilea volum al Cronicilor Amberului continu` povestea lui Corwin, prin] de Amber [i pretendent la tron. Dup` tentativa e[uat` de a-l \nvinge pe fratele s`u Eric, Corwin porne[te \n c`utarea Avalonului. Dar Drumul \ntunecat a c`rui prezen]` malefic` se face sim]it` \n Lorraine [i Avalon pare s` str`bat` toate Umbrele, [i pare s` fie \n str\ns` leg`tur` cu un blestem rostit \ntr-o clip` de furie... Va reu[i Corwin s` salveze Amber?

Pre] 18 lei

Obiecte ascu]ite de Gillian Flynn, Colec]ia „Premium“ Camille Preaker, o t\n`r` ziarist`, este trimis` \n ora[ul natal din statul american Missouri, pentru a face un reportaj despre asasinarea unei feti]e [i dispari]ia alteia. Aici trebuie s` fac` fa]` mon[trilor trecutului, dar [i celor ai prezentului, printre care o mam` distant` [i zeflemitoare, o sor` vitreg` de treisprezece ani, precoce [i insolent`, care plute[te \ntre droguri, sex [i abuz emo]ional, dar [i un criminal \n serie ale c`rui victime mutilate scot la iveal` amintiri \ntunecate...

Pre] 35 lei Frida de Barbara Mujica, Colec]ia „Premium“ O edi]ie de lux dedicat` unei figuri-cult a contemporaneit`]ii. Cristina, sora care se eviden]ia prin faptul c` nu ie[ea \n eviden]`, \[i m`rturise[te dramele [i victoriile personale, toate legate de Frida, cea care se arunca \n toate aventurile... Frida putea s`-]i fie oricum, dar nu indiferent`!

Un thriller biografic scris din perspectiva sorei Fridei, Cristina. Un volum viu, \nc`rcat de misterele [i dramele unui Mexic al primei jum`t`]i a secolului XX.

Pre] 50 lei Comunicare, rela]ii publice [i globalizare, coordonator Adela Rogojinaru, Colec]ia „Comunicare-Media“ Al doilea volum de contribu]ii interdisciplinare \n [tiin]ele comunic`rii se \nscrie \n tradi]ia catedrei de comunicare [i rela]ii publice a Facult`]ii de Litere [i a direc]iilor de diversificare a cercet`rii universitare din cadrul Universit`]ii Bucure[ti.

Compozi]ia acestei c`r]i probeaz` fertilitatea [i varietatea demersurilor de cercetare din mediul academic românesc [i dialogul cu alte catedre universitare europene.

Pre] 35 lei Istoria Fascinant` a Pietrelor Pre]ioase de Galia Maria Gruder Zei [i spiridu[i, cavaleri [i trubaduri, magi [i alchimi[ti, regi [i \mp`ra]i, [ahi [i califi, hetaire [i curtezane, conchistadori [i pira]i, eroi reali [i pl`smui]i – cum s`-i cuprinzi pe to]i cei \n ale c`ror vie]i au intervenit nestematele? Întreaga istorie a omenirii poate fi privit` prin sclipirea pietrelor pre]ioase.

500 de pagini de pove[ti [i legende, un volum ajuns la a treia edi]ie.

Pre] 35 lei

www.tritonicnews.blogspot.com $FU WPS

30

Intelectualii \n c\mpul puterii. Morfologii [i traiectorii sociale de Mihai Dinu Gheorghiu, Colec]ia „Plural“ Volumul realizeaz` o radiografie \n perspectiv` sociologic` a transform`rilor succesive ale intelectualilor ca grup de elit` \n dou` societ`]i ale „socialismului real“ – Germania de Est [i România – din a doua jum`tate a secolului XX.

Pre] 29,95 lei N`ravuri române[ti. Texte de atitudine de Ruxandra Cesereanu Colec]ia „Ego. Publicistic`“ „România este pentru mine acel steag cu stema comunist` decupat`, din decembrie 1989… Este gaura din steag, o ran` cur`]at` par]ial, fragmentar, relativ…“ (autoarea) • Textele din volum au fost publicate (20032006) ca varii lu`ri de pozi]ie ([i eseuri de mentalitate) \n principal \n revista 22, dar [i \n Cotidianul, România liber`, Suplimentul de cultur` sau Cuvântul.

Pre] 19,95 lei Maestrul de Colm Tóibín, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, traducere din limba englez` [i note de Magda Teodorescu Romanul a fost nominalizat la Man Booker Prize [i distins cu IMPAC Prize, Los Angeles Times Novel of the Year Award [i Prix du Meilleur Livre Etranger.

• The New York Times a inclus-o pe lista celor mai bune 10 c`r]i ale anului 2004 • „O carte \ndr`znea]`, profund` [i fermec`tor de inteligent`.“ (The Guardian)

Pre] 39,95 lei O treab` murdar` de Christopher Moore, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, traducere din limba englez` de Sorin Moise Christopher Moore este unul dintre cei mai \n vog` autori americani de proz` absurd-umoristic`, considerat „noul Vonnegut“ • „O remarcabil` fantezie modern`, o epopee ironic` a dragostei [i a mor]ii.“ (Library Journal) • „Romanul merit` cu prisosin]` un loc \n canonul literar american.“ (The Washington Post)

Pre] 29,95 lei

Fericirea paradoxal`. Eseu asupra societ`]ii de hiperconsum de Gilles Lipovetsky, Colec]ia „Plural“ Traducere de Mihai Ungurean Distan]\ndu-se de criticile alarmiste ale societ`]ii de consum [i de entuziasmele facile generate de societatea bun`st`rii, volumul lui Gilles Lipovetsky arat` c` perpetua noastr` c`utare a unei fericiri multiforme nu e reductibil` la bunuri materiale.

Pre] 26,95 lei Europa dumitale. Dus-\ntors \ntre „noi“ [i „ei“ de Mircea Vasilescu Colec]ia „Ego. Publicistic`“ „Ani la r\nd, ne-am dorit s` intr`m \n UE. Am intrat. Vi se pare c` s\ntem altfel, c` sem`n`m mai bine cu «ei, europenii»?“ (autorul) • Cartea este compus` din cinci sec]iuni: „Cu intelectualii \nainte, [i tot pe loc...“, „Negocia]i, negocia]i, tot va mai r`m\ne ceva...“, „Noi [i-ai no[tri“, „Ca la ei, la nimeni...“, „Între «noi» [i «ei»“.

Pre] 29,95 lei Cortul ro[u de Anita Diamant, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, traducere din limba englez`, note [i postfa]` de Lumini]a Marcu Tradus \n peste 20 de limbi, volumul a fost selec]ionat pe lista celor mai bune romane ale ultimilor ani, de c`tre asocia]ia independent` a librarilor americani [i a devenit un bestseller mondial • „Cortul ro[u ne permite s` ne imagin`m cum ar fi ar`tat Biblia dac` ar fi fost scris` de femei.“ (The Booston Globe)

Pre] 27,95 lei Paddy Clarke ha, ha, ha de Roddy Doyle, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, traducere din limba englez` [i note de Ionu] Chiva Romanul a fost recompensat cu prestigiosul Booker Prize, fiind [i cea mai bine v\ndut` carte din \ntreaga istorie a acestui prestigios premiu • „Cel mai bun roman irlandez contemporan.“ (The Washington Post) • „Unul dintre cele mai frumoase romane din literatura contemporan`, o capodoper`.“ (Irish Times)

Pre] 28,95 lei

www.polirom.ro $FU WPS

30

Ce psihoterapie s` alegem de Mony Elkaïm, traducere din limba francez` de Valentin Protopopescu Prezentul volum, alc`tuit de un grup de autori apar]inând culturii franceze, recunoscut` pentru nivelul \nalt al psihologiei [i psihoterapiei, trece \n revist` \n mod sintetic principalele forme de psihoterapie recunoscute de Asocia]ia European` de Psihoterapie.

Pre] 35,00 lei Tirania peniten]ei. Eseu despre masochismul occidental de Pascal Bruckner, traducere din limba francez` de Vasile Zincenco Ap`rut` \n Fran]a \n octombrie 2006, cartea lui Pascal Bruckner a stârnit pân` \n prezent aprige dezbateri [i controverse intelectuale, demascând f`r` re]inere obsesia de autoflagelare care domin` discursul despre trecutul occidental [i revalorizând un sentiment de mândrie na]ional`, eclipsat, de ceva vreme de simpatiile pro-americane.

Pre] 24,90 lei

Un secret de Philippe Grimbert, traducere din limba francez` de Mioara Izverna Romanul relateaz` povestea unei familii de evrei care tr`ie[te drama Holocaustului, a unei pove[ti de dragoste ilicite [i damnabile, ale c`rei urm`ri afecteaz` \n mod irevocabil destine [i le determin` cursul. Premiul Goncourt al liceenilor, Premiul cititoarelor ELLE, 2005, Premiul Wizo, 2005

Pre] 19,90 lei A. Roberti, Cum s` te psihanalizezi singur?, traducere din limba francez` de Floren]a [i C`t`lin Simion Dintotdeauna oamenii au \ncercat s`-[i descifreze profunzimile sufletului.

Datorit` lui Freud acum autoanaliza este posibil`, numai c` trebuie s` respect`m anumite condi]ii [i s` nu ne confrunt`m cu o veritabil` boal` psihic`, situa]ie \n care este nevoie de interven]ia unui analist.

Pre] 27,90 lei

Vocile puterii de Adriana S`ftoiu Cartea Adrianei S`ftoiu include interviuri cu cei 16 fo[ti purt`tori de cuvânt ai puterii din România ultimilor 17 ani. „În]elegem mai bine, citind aceast` carte, o perioad` complicat` [i confuz`.

Câ]iva din martorii ei secundari \[i clarific` aici biografiile oficiale consumate \n preajma mai-marilor palatelor.“ Emil Hurezeanu

Manifestele individualit`]ii de Liviu Uleia „Ironic, sarcastic, fin` parodie de policier [i deopotriv` de mini-roman picaresc \n prima lui parte („Confesiunea unui asasin“), [arjat-esoteric \ntr-a doua („Spre o nou` Atlantid`“), volumul de proz` al lui Liviu Uleia – Manifestele individualit`]ii – surprinde [i \ncânt` prin ineditul unghiului de abordare a unor teme „clasice“ (crima, utopia), printr-o perfect st`pânit` [tiin]` a scriiturii (...)“.

Ioan Gro[an

Pre] 35,00 lei

Pre] 17,90 lei

Mari români de Valentin Protopopescu La cinci luni de la \ncheierea campaniei „Mari Români“, Televiziunea Român` \mpreun` cu Editura Trei, ofer` publicului cartea Mari Români. Povestea unui succes mediatic, scris` de Valentin Protopopescu. În cuprinsul volumului autorul [i-a propus s` spun` povestea campaniei derulate de TVR \n perioada 27 mai-21 octombrie 2006.

Pre] 29,90 lei

Nastasia de Ion M`rculescu Ion M`rculescu a mai publicat pân` acum dou` romane: Cioara [chioap` [i Quatrocente.

Acum, \n acest roman-jurnal, pe un ton adesea violent, \nc`rcat de am`r`ciune [i hilaritate deopotriv`, autorul reafirm` \ntr-un stil sacadat certitudinea unei imposibile omogenit`]i a c`ut`rii de sine.

Pre] 19,90 lei

www.edituratrei.ro $FU WPS

30

Camuflaj de Joe Haldeman, Colec]ia „Nautilus“ Premiul Nebula 2005 Camuflaj este o fuziune de hard SF [i antropologie aplicat`. „Romanul lui Haldeman nu este nici pe departe o fug` de realitate, ci reprezint` o devastatoare retrospectiv` a unei perioade \ntunecate din istoria Americii.

Este limpede c` Vietnamul r`m\ne \n centrul existen]ei [i al co[marurilor americane.“ (Publishers Weekly)

Arthur&George de Julian Barnes, Colec]ia „Babel“ O pereche de biografii fa]` \n fa]`: un t\n`r plin de visuri, Arthur Conan Doyle, atlet [i erudit \n devenire, [i un adolescent lipsit de orice imagina]ie, miop [i singuratic, George Edalji. Barnes re\nvie istoria lor uitat`, \ntr-un mod sofisticat ironic, perfect con[tient de limitele fic]iunii.

Pre] 33,90 lei

Pre] 22,90 lei Codex Siracuza de Jim Nisbet, Colec]ia „Suspans“ „Romanul lui Nisbet ne ofer`: metafore fabuloase, umor extravagant, dialoguri absurde create cu o des`v\r[it` art`. Autorul se amuz` de conven]iile genului, \ns` o face cu at\t farmec [i \ntr-un stil a[a de savuros, \nc\t nu st\njene[te pe nimeni.“ (Lire)

Pre] 24,90 lei Anglia, Anglia de Julian Barnes, Colec]ia „Babel“ „Nu exist` scriitor mai inteligent pe scena literar` contemporan`. Nimic din ceea ce a scris nu este mai amar, mai subtil, mai ustur`tor [i mai tentant.“ (The Sunday Times) „Prefer`m reproducerea unei opere de art` operei de art` \nse[i, sonoritatea perfect` [i solitudinea discului compact, concertului simfonic \n compania a o mie de victime ale unor suferin]e laringiene, prefer`m cartea pe caset`, c`r]ii din poal`.“ (Julian Barnes, Anglia, Anglia)

Micile ironii ale vie]ii de Thomas Hardy, Colec]ia „Nemira Clasic“ „Cu o putere pe care nici unul dintre contemporanii s`i nu a egalat-o, Hardy creeaz`, \n afara timpului [i a contingen]elor, o lume a lui, o lume \n care cerul este aproape \ntotdeauna acoperit [i a c`rei atmosfer` este de nerespirat pentru cei slabi [i voluptuo[i; o lume sever` [...].“ (Jean Schlumberger)

Pre] 22,90 lei Povestiri despre Bunul Dumnezeu de Rainer Maria Rilke, Colec]ia „Nemira Clasic“ „...meritul epocal al lui Rainer Maria Rilke e c` a scos din d`r\m`turile sufletului omenesc, devastat de veacul al XIXlea, blocuri de marmur` pentru templul lui Dumnezeu.“ (Nichifor Crainic)

Pre] 12,90 lei

Pre] 22,90 lei Porcul spinos de Julian Barnes, Colec]ia „Babel“ „Un roman incisiv [i viguros, o nou` dovad` incontestabil` a puterii creatoare: Julian Barnes examineaz` cea mai dramatic` pr`bu[ire politic` a secolului XX, aceea petrecut` \n Europa r`s`ritean`.“ (The Times) „O bijuterie de satir` politic`: plin` de for]`, amuzant` [i \nfrico[`toare.“ (Robert Harris)

Pre] 18,90 lei

Liberalism [i democra]ie de Norberto Bobbio, Colec]ia „Biblioteca de istorie“ „Format \n ambian]a intelectual` torinez` dominat` de figura lui Luigi Einaudi, Norberto Bobbio a fost \ntreaga sa via]` partizanul indefectibil al unui liberalism de orientare social` [i de expresie laic`.

Convingerile sale nu au cedat nici \n fa]a fascismului [i nici nu s-au l`sat strivite dup` r`zboi \n \ncle[tarea aproape homeric` dintre discursul marxist [i valorile democratcre[tine. [...]“ (Daniel Barbu)

Pre] 14,90 lei

www.nemira.ro $FU WPS

30

Manuscrisele de la Marea Moart` Colec]ia „Manuscris“ |ndelung comentate [i discutate, gener\nd polemici aprinse, manuscrisele de la Marea Moart` vi se ofer` pentru prima dat` \n traducere româneasc`. Textele originale, \nso]ite de un amplu [i avizat comentariu, vin s` aduc` lumin` asupra unei p`r]i necunoscute a istoriei religiilor.

Pre] 27 lei Evanghelii gnostice Colec]ia „Manuscris“ Volumul cuprinde cinci texte gnostice de prim` importan]`: Evanghelia dup` Maria, Evanghelia Adev`rului, Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia dup` Filip [i Evanghelia dup` Toma. Descoperite abia \n 1945, aceste scrieri aduc perspective noi asupra concep]iei generale privind cre[tinismul primar.

Pre] 27 lei Apocalipse ale Noului Testament Colec]ia „Manuscris“ O selec]ie a celor mai misterioase scrieri apocrife cre[tine traduse pentru prima dat` \n limba român`, cartea ofer` o privire de ansamblu asupra „apocalipselor“ Noului Testament. |nso]ite de comentarii avizate, textele de fa]` reprezint` o recuperare a unui capitol de istorie a cre[tinismului.

Pre] 22 lei Pistis Sophia Colec]ia „Manuscris“ Asemenea Evangheliei dup` Toma [i altor documente gnostice, Pistis Sophia este dedicat` \n \ntregime \nv`]`turilor tainice date de Iisus ucenicilor s`i. Sophia (|n]elepciunea) a fost privit` ca o prezen]` feminin` ce trece prin experien]a p`catului [i a m\ntuirii \n calea ei spre \n`l]imile divine.

Pre] 22 lei

Omul [i Absolutul dup` doctrina Kabbalei de Leo Schaya, Colec]ia „Cultur` [i civiliza]ie“ Kabbala (partea ezoteric` a tradi]iei ebraice) a exercitat o influen]` considerabil` asupra filozofiei, [tiin]elor naturale [i medicinei. Cartea de fa]` analizeaz` at\t locul pe care omul \l ocup` \n univers, c\t [i raportul individului cu Divinul conform tradi]iei kabbalistice.

Pre] 19 lei Despre gnoz` [i gnosticism de Henri-Charles Puech, Colec]ia „Cultur` [i civiliza]ie“ O analiz` complex` a gnosticismului ca tip distinct al g\ndirii filozoficoreligioase din primele secole ale erei cre[tine. Autorul face apel la texte inedite (Apocalipsa lui Alogenes) [i \[i argumenteaz` tezele pe baza operelor unor mari g\nditori (Plotin, Dionisie Areopagitul).

Pre] 32 lei Misteriile egiptene de Alexandre Moret, Colec]ia „Cultur` [i civiliza]ie“ Al`turi de riturile obi[nuite de adorare a zeilor, \n templele din Egipt se desf`[urau ceremonii speciale denumite misterii, a c`ror semnifica]ie era rezervat` ini]ia]ilor. Cartea dezv`luie filozofia din spatele acestor ceremonii [i sistemul complex de g\ndire sacr` al unei fascinante civiliza]ii.

Pre] 19 lei Demiurgul [i alte studii tradi]ionale de Rene Guenon, Colec]ia „Cultur` [i civiliza]ie“ Selec]ie de articole scrise de Guenon \n decursul a aproape 50 de ani de activitate, ansamblul acestor texte este divizat \n trei p`r]i: Metafizic` [i Cosmologie, {tiin]e [i arte tradi]ionale [i Despre c\teva erori moderne, care v`desc constan]a atitudinii critice a autorului fa]` de lumea modern`.

Pre] 22 lei

www.edituraherald.ro $FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

RECITIRI

Matei C`linescu

Idiotul lui Dostoievski.

Cristos [i Don Quijote În ultimul articol, am \ncercat s` circumscriu forma de „idio]ie“ (termen excesiv de cuprinz`tor) pe care o ilustreaz` prin]ul M\[kin. Mi s-a p`rut c` ea se apropie – ca tip ideal – de ceea s-ar numi \n terminologia medical` de ast`zi „autism“, un autism superior, chiar genial, care se \nso]e[te, dar nu se confund` cu epilepsia sau „boala divin`“ de care sufer` prin]ul, [i de care suferea \nsu[i Dostoievski. Cea mai important` dintre tr`s`turile cvasiautistice ale prin]ului e incapacitatea lui de a min]i – cum observ` diferite personaje din roman (Radomski c`tre M\[kin: „…nu spui minciuni niciodat`“ – vezi F.M. Dostoievski, Idiotul, traducere de Nicolae Gane, Editura RAO, 2001, p. 465.); nihilistul Ippolit, un fel

de dublu negativ al lui M\[kin, \n „Confesiunea“ sa: prin]ul „nu minte niciodat`“, p. 485 etc. E o tr`s`tur` moral` admirabil` [i totodat` principala deficien]` social` a autistului care, ne[tiind s` se prefac`, nu se poate adapta cerin]elor [i a[tept`rilor celorlal]i. Fie [i abilitatea de a spune „minciuni albe“, pioase, politicoase e un plus \n societate; dar M\[kin, dezarmant de sincer, spune totdeauna numai ceea ce crede, f`r` a ]ine seama de consecin]ele posibile.

Aceast` caracteristic` psihologic` e \n contrast cu ipocrizia, cu jocul de teatru social al mai tuturor celorlalte personaje, ca s` nu mai vorbesc de mitomanii din roman (generalul Ivolghin sau intrigantul lingu[itor Lebedev, care minte [i c\nd spune adev`rul).

Dar M\[kin, cel mai autobiografic personaj dostoievskian, e un caz mult mai complex. El e un clarv`z`tor [i cititor \n ad\ncul moral al sufletelor celor-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA lal]i (cum nu s\nt nici m`car auti[tii cei mai geniali, matematicieni [i deloc psihologi) [i raporteaz` cu am`nunte de neuitat experien]ele-limit` ale autorului („aura“ epileptic`, acea clip` paradisiac` de „sf\r[it al timpului“, sau tr`irile condamnatului la moarte, pe care Dostoievski le cunoscuse \n tinere]e, cu prilejul falsei sentin]e dup` procesul Petra[evski [i al execu]iei simulate, comutate \n ultimul moment \n exil \n Siberia). Apoi, el expune, \n salonul gener`lesei Lizaveta Prokofievna Epancin, teorii dragi lui Dostoievski despre „sufletul rus“, despre ortodoxie (opus` coruptului catolicism occidental, „iezuit“, care ar fi „numai continuarea Imperiului Roman din Apus“, p. 676), despre o rena[tere spiritual` a lumii care se va \nf`ptui „numai prin g\ndirea ruseasc`, prin Dumnezeul [i Hristosul rusesc“ (p. 680) etc. Prin M\[kin, Dostoievski s-a idealizat [i totodat` s-a ridiculizat – la modul donquijotesc – pe sine.

Analogia original` dintre Cristos [i Don Quijote, intermediat` [i prin poemul lui Pu[kin „Cavalerul s`rman“, recitat de Aglaia \ntr-o scen` memorabil`, e axa paradoxal` \n jurul c`reia se rote[te universul \ntregului roman.

De fapt, M\[kin e o versiune aristocratic` [i intelectual-rafinat` a acelor „iurodiv\i“ din vechea Rusie, „nebuni \ntru Hristos“ sau „idio]i sacri“ despre care exist` numeroase legende populare. Ace[tia, de obicei de extrac]ie ]`r`neasc`, vagabonzi [i \mbr`ca]i \n zdren]e, \n ciuda comportamentului lor ira]ional, adeseori obsesiv [i stereotipic, erau privi]i cu respect de credincio[ii din toate straturile sociale. Li se atribuiau calit`]i profetice, iar gesturile lor cele mai bizare erau interpretate ca ni[te ghicitori-parabole cu t\lc ascuns. „Iurodiv\i“ erau adeseori epileptici [i se credea c` atacurile lor convulsive periodice s\nt provocate de Sf\ntul Duh. Dostoeivski, prin M\[kin, a \nnobilat tipul, l-a v`zut ca o re\ntrupare ruseasc` a lui Don Quijote, nebun nu din pricina c`r]ilor cavalere[ti pe care le-a citit, ci din pricina Evangheliilor pe care le tr`ie[te, dar al c`ror spirit a devenit ininteligibil \n saloanele aristocratice sau burgheze pe care le frecventeaz`. G. C`linescu spunea odat` c` „M\[kin e un Cristos printre cupe de [ampanie“. Formul` memorabil`, dar fals`. El e un „nebun \ntru Cristos“, un Don Quijote slav, misterios \n ridicolul lui, fragil \n inocen]a lui, exemplar [i inimitabil \n acela[i timp.

■

57

$FU WPS

30

Literatur`, teatru, cinema‌ Radu AFRIM � Gianina C~RBUNARIU � Mihai IGNAT � Radu JUDE Florin L~Z~RESCU � Radu MUNTEAN � Lucian Dan TEODOROVICI Constantin POPESCU � Cristi PUIU

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

ANCHET~ Influen]ele [i leg`turile dintre literatur`, teatru [i film s\nt, practic, nesf\r[ite. Prozatori precum Karel Capek, Pasolini, Cocteau, Irvine Welsh au fost [i regizori, scriitori ca Alain Robbe-Grillet, Buzzati, Burroughs, Marguerite Duras, Alberto Moravia, Graham Greene, Saint-Exupéry sau Peter Handke, [i scenari[ti, iar unii regizori, ca Tim Burton, de pild`, scriu [i literatur`. Apoi exist` [i scriitori care au vrut s` scrie scenarii, dar nu au reu[it: Calvino, Paul Claudel, Martin du Gard, Sartre, Stefan Zweig, D’Annunzio sau Gertrude Stein. Num`rul filmelor bazate pe nuvele sau pe romane este uria[ (a devenit chiar o regul` ca romanele de succes s` fie dramatizate), unele romane, precum La r`scruce de v\nturi sau Doamna Bovary, au fost dramatizate de nenum`rate ori, a[a cum Maestrul [i Margareta, de pild`, a fost pus \n scen` peste tot \n lume.

Destule filme realizate dup` nuvele sau romane române[ti au avut succes (Moara cu noroc, T`nase Scatiu, Baltagul, P`durea Sp\nzura]ilor, Ion, Felix [i Otilia, Morome]ii, Tertium non datur [.a.), c\t despre teatru, numai C`t`lina Buzoianu, de pild`, a pus \n scen` Diminea]a pierdut`, Levantul, Scrisorile Doamnei T. [i chiar Lolita. {i apropo de literatur` universal`, Drago[ Galgo]iu a f`cut un spectacol dup` Portretul lui Dorian Gray, Silviu Purc`rete a pus \n scen` Decameronul, Alexandru Tocilescu, Oblomov – [i lista poate continua mult [i bine. Mai mult, Francis Ford Coppola chiar a f`cut un film inspirat de basmul Tinere]e f`r` b`tr\ne]e… Dar ce povestire, roman sau basm românesc i-ar tenta pe scenari[tii, regizorii de film [i regizorii de teatru români s` dramatizeze sau s` pun` \n scen`!? (M. C.)

■ LITERATÚR~, literaturi, s.f. 1. Art` sau crea]ie artistic` al c`rei mijloc de exprimare este limba; beletristic`. ~ Literatura popular` = literatur` (1) anonim`, care, transmis` pe cale oral`, devine, dintr-o oper` individual` la origine, o crea]ie colectiv`. Literatur` cult` = literatur` (1) care apar]ine unor autori individuali cunoscu]i ca atare [i transmis` prin scris. Din fr. littérature, lat. litteratura.

^

■ Radu AFRIM, regizor de teatru Am pus deja \n scen` De ce fierbe copilul \n m`m`lig` al Aglajei Veteranyi [i Inimi cicatrizate de Max Blecher. Aceasta din urm` o purtasem cu mine c\]iva ani[ori. A[ mai dramatiza, dar foarte „free“, Pensiunea doamnei Pipersberg de H. Bonciu, o carte pe care am descoperit-o prin 1992, de fapt, Mircea Zaciu mi-a dat-o, [i nu e singura. Tentante mai s\nt [i Zahei Orbul de Vasile Voiculescu, Sexagenara [i t\n`rul de Nora Iuga [i Fata din casa vagon de Ana-Maria Sandu. M` tot bate g\ndul [i chiar reu[esc s` scriu 2-3 noti]e pe baza

■ TEÁTRU, teatre, s.n. Arta de a prezenta \n fa]a unui public un spectacol, o pies`. ~ Profesiunea de actor, de regizor. Din fr. théâtre, lat. theatrum.

■ CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s.f. Tehnica [i arta \nregistr`rii fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special [i a reproducerii lor prin proiectare luminoas` pe un ecran, astfel \nc\t s` dea iluzia mi[c`rii [i a vie]ii; industrie produc`toare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

Sursa: DEX ’98

Exuviilor Simonei Popescu; \ntr-o zi chiar o s-o comit. Din literatura urban` chiar mi se par „scenice“ unele poete fracturiste sau cum se mai cheam` ele acum. În alt` ordine de idei, aproape nu mai pot citi o carte p\n` la cap`t, dac` aceasta nu mi se pare dramatizabil`. Nu e prea funny.

■ Gianina C~RBUNARIU, regizor de teatru Acum 5 ani c\nd am lansat concursul „dramAcum“, cei patru regizori care c`utam texte scrise „aici [i acum“, ne-am pus la un moment dat problema asta: accept`m [i dramatiz`ri? {i am

59

$FU WPS

30

„A fost un film foarte dr`gu]: au pornit de la ideea din La r`scruce de v\nturi, \n care au introdus surferii.“

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ●

hot`r\t cu to]ii c` nu. Ne interesa mai mult o dramaturgie original`. {i \n acest moment s\nt la fel de interesat` de lucrul cu un dramaturg pornind de la un text dramatic pe care s`-l dezvolt`m pentru scen` \nainte [i \n timpul repeti]iilor sau, uneori, \mi scriu propriile scenarii pentru spectacole (nu le-a[ numi piese, ci mai degrab` materiale pentru teatru). Exist` destul de multe romane scrise de tineri prozatori români \n ultimii ani, care au un mare poten]ial dramatic, au teme tari, situa]ii care pot fi transpuse scenic, personaje extrem de interesante. Ca regizor e[ti provocat s`-]i imaginezi cum ar ar`ta un spectacol care ar \ncerca s` transpun` \ntr-un limbaj total diferit un asemenea material. Cred totu[i c`, dac` a[ face un spectacol pornind de la un asemenea text, a[ apela la scriitor s` rescrie textul pentru scen`, l-a[ invita s` se pun` \n postura de dramaturg care lucreaz` \n echipa unui spectacol. Teatrul nu e literatur`, iar spectacolul \ncepe s` existe din \nt\lnirea dintre text (care \nseamn` \n primul r\nd o viziune asupra lumii, dar [i situa]ii, gesturi relevante, imagine \n mi[care), concep]ia regizoral` [i scenografic` [i actori.

■ Mihai IGNAT, poet, dramaturg

MAI 2007

Dup` La Grandiflora de Gib Mih`escu a[ scrie o pies` de teatru, iar dup` Rusoaica, de acela[i scriitor, a[ scrie un scenariu de film. Sinopsisul e gata – e cineva interesat? M` \ndoiesc.

■ Radu JUDE, regizor de film Nu mai [tiu cine spunea c` nu se poate face film bun dec\t pornind de la literatur` proast`. Nu cred asta 100%, de[i e evident c` majoritatea adapt`rilor cinematografice dup` opere literare importante au e[uat. Am v`zut vreo dou` ecraniz`ri dup` Doamna Bovary [i nici una nu reu[ea s` redea esen]a c`r]ii. Povestea era, bine\n]eles, acolo, dar farmecul c`r]ii lui Flaubert ]inea foarte mult de stil, iar stilul lui nu are un echivalent cinematografic pe m`sur`. Pe de alt` parte, cred c` orice poate constitui un punct de plecare pentru un film, deci [i o oper` literar`. Eu am un proiect de scurtmetraj care porne[te de la „Poveste de Cr`ciun“ de Florin L`z`rescu. Cred c` ar mai putea ie[i filme bune din c\teva nuvele de Liviu Rebreanu [i din romanul Matei Iliescu de Radu Petrescu.

Neil SIMON „Dac` fic]iunea pune cinematografia [i literatura pe acela[i plan, rela]iile dintre ele \ns` nu se bazeaz` pe nici o reciprocitate.“ Georges SEBBAG „De[i m` pasioneaz` teoria despre film [i mai nou despre video, \mi place enorm c` nu trebuie s` fac nimic dec\t s` m` uit.“ Dan PERJOVSCHI „Dac` a[ regiza Cenu[`reasa, publicul ar c`uta un cadavru \n tr`sur`.“ Alfred HITCHCOCK

© Dan Stanciu

60

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

A N C H E T~

■ Florin L~Z~RESCU, prozator A[a cum iarna nu-i ca vara, nici filmul nu-i ca literatura. Dac` \n literatur` totul e text, \n film, scenariul e doar un pretext. Cred c`, teoretic, aproape din orice nucleu narativ se poate construi un film cel pu]in rezonabil. Depinde de echipa care \l lucreaz`. Cu alte cuvinte, c\te pove[ti – at\tea posibilit`]i de a face film. Am scris scenariul Lampa cu c`ciul` cumva de amorul artei, pentru un concurs, f`r` s`-mi \nchipui c` va fi turnat vreodat`. În momentul de fa]`, \nainte de a scrie un scenariu m` g\ndesc cu [i pentru cine l-a[ face.

Dac` a[ primi o propunere concret` de la un produc`tor serios, cred a[ putea scrie, cu acela[i entuziasm, un scenariu bun bazat pe Greuceanu, pe Balta Alb` a lui Alecsandri, pe Pro[tii lui Rebreanu sau pe B`g`ul Ioanei Bradea. Scriu scenarii oarecum la comand` deoarece m-am convins c`, f`r` un produc`tor, ri[ti enorm s` munce[ti degeaba. Apoi cred c` scriu mai u[or scenarii dec\t literatur` [i-mi place s` fiu provocat \n acest sens.

Nu m` g\ndisem nici o secund` s` fac un scenariu dup` romanul meu, Trimisul nostru special. Dar pentru c` mi l-a cerut cineva, l-am f`cut \ntr-o s`pt`m\n`. S` vedem ce iese.

„La Hollywood scriitorii s\nt considera]i primele ciorne ale fiin]elor omene[ti.“

■ Radu MUNTEAN, regizor de film

Irina NICOLAU

Tocmai am terminat de scris, \mpreun` cu R`zvan R`dulescu [i cu Alex Baciu, scenariul intitulat 30 [i ceva – o s`-l [i film`m \n septembrie –, [i m` g\ndesc deja la un alt scenariu. Îns` nici unul dintre acestea nu e inspirat de literatur`. Dar, de-a lungul anilor, recunosc c` mi-au trecut astfel de idei prin cap. Acum 6-7 ani, pe c\nd lucram la Mediapro, m` g\ndisem c` a[ putea ecraniza un basm, iar Greuceanu mi se p`rea c` e printre pu]inele basme române[ti care au ceva spectaculos din punct de vedere cinematografic. Dar asta era atunci, acum prefer s` spun pove[ti care au la baz` experien]e personale.

■ Lucian Dan TEODOROVICI, prozator În general, c`r]ile clasice care au meritat acest lucru au fost adaptate pentru cinematografie. Sau m`car asta este impresia mea. C` filmele au ie[it sau nu pe m`sura c`r]ii e o alt` discu]ie.

Dac` m` g\ndesc \ns` la basm, foarte interesant` mi s-ar p`rea perspectiva unei adapt`ri comice a

Frank DEFORD „Datoriile estetice [i literare ale cinematografului s\nt enorme...

Miracolul cel mai mare al cinematografului a fost \nfr\ngerea mor]ii.“ Carlos FUENTES „Cinematograful este singurul loc \n care nu vis`m dec\t cum s` amuz`m restul lumii [i s` ne \n[el`m grosolan.“ Georges BATAILLE „Pentru mine cinematograful este un lucru dr`cesc.

Consider dr`ce[ti toate lucrurile care \mi plac peste m`sur`.“

unor basme precum Harap Alb, Greuceanu sau Pr\slea cel Voinic [i merele de aur. Fiecare dintre ele \]i ofer` o mare libertate de mi[care \n cadrul parodiei, al ludicului. Cred c` e singurul mod de abordare care ar putea duce la o reu[it` cinematografic`. Interesante [i din perspectiva asta \mi par \ns` multe c`r]i ap`rute \n ultimii ani. Romanul 69 al lui Ionu] Chiva, Fairia lui Radu Pavel Gheo, Venea din timpul diez de Bogdan Suceav`, Cruciada copiilor de Florina Ilis s\nt doar c\teva dintre romanele pe care le-a[ adapta oric\nd pentru cinematografie. Deocamdat` \ns`, pentru c` mi-a fost mai la \ndem\n`, fire[te, m-am oprit la c`r]ile mele: am scris scenariul pentru Circul nostru v` prezint`:, cu care am [i c\[tigat la sf\r[itul lui 2006 la CNC, urm\nd ca filmul s` fie produs anul `sta, [i am f`cut o adaptare a celuilalt roman publicat, Cu pu]in timp \naintea cobor\rii

61

$FU WPS

30

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ●

extratere[trilor printre noi. Poate a[a lumea \[i va da seama, \n privin]a ultimului, c` nu e vorba despre o carte SF, cum deja mul]i au conchis, f`r` s` o deschid`.

meu descrie un moment anume dintr-o rela]ie, moment care o va caracteriza din acest punct pentru totdeauna. Este o poveste care \ncheie cumva seria de zece scurtmetraje despre rela]ii [i lipsa de comunicare, la care lucrez acum, [i din care tocmai am terminat cel de-al treilea moment, adic` filmul Ap`, care va fi gata cam \ntr-o lun`.

■ Constantin POPESCU, regizor de film Am scris un scenariu [i mi-ar pl`cea s` reu-

„Ca pentru orice copil s`rac [i sceptic al lumii proletare, cinematograful a fost pentru mine primul spectacol, urmat cur\nd de fotbal [i de circ.“ Mircea C~RT~RESCU „În istoria noastr` s\nt teme (intrigi domne[ti [i boiere[ti, r`zboaie cu turcii), foarte \n gustul exotic [i eroic al publicului de film americano-anglo-saxon.“ G. C~LINESCU

[esc s` fac un film dup` dou` scrieri de tinere]e ale lui Marin Preda, „Înt\lnirea din p`m\nturi“ [i „Iubire“, care se completeaz` reciproc, fiind vorba de fapt despre aceea[i povestire, un acela[i moment \n timp [i spa]iu, dar diferite totu[i, privite prin ochii unor personaje diferite. Mi se pare nemaipomenit c` se completeaz` foarte bine una pe cealalt`, c` \ncep \n momente diferite fa]` de aceea[i \nt\mplare, fa]` de acela[i moment comun, ca reper, termin\ndu-se am\ndou` la fel, dar tot \n momente diferite. Luate \mpreun` se transform` \ntr-un minunat lungmetraj. Cum \n toate scenariile [i ulterior filmele mele m` refer la pozi]ia mea fa]` de un punct de \nceput sau de final al unei rela]ii, despre lipsa comunic`rii sau ne[tiin]a \n a comunica, lucru care m` caracterizeaz` \ntr-o mare m`sur` [i pe mine [i care face ca personajele mele s` se confrunte cu probleme asem`n`toare, cred c` filmul `sta mi se potrive[te.

A[a cum unul dintre scenariile mele de scurtmetraj se bazeaz` pe o povestire foarte scurt` a lui Hemingway, \n care scriitorul se situeaz` tot pe pozi]ia de spectator [i nu de actant omniscient, disec\nd tot un punct de plecare \ntr-o rela]ie, dar descriindu-i cumva finalul, tot a[a [i scenariul

MAI 2007

■ Cristi PUIU, regizor de film Exist` o carte care mie \mi place foarte mult, Manualul \nt\mpl`rilor de {tefan Agopian, dar nu m-a[ apuca s` fac un film dup` ea [i nici nu cred c` cineva e \n stare de asta. Tot ce-ar putea face un regizor ar fi s` transfere ceea ce textul con]ine la nivelul dramaturgiei \n imagini, dar ar ie[i un film mediocru. E un truism faptul c` marile romane nu devin [i filme bune. Toate filmele f`cute dup` c`r]i s\nt nereu[ite pentru c` a[tept`rile cititorului s\nt \ntotdeauna pervertite. Regizorul confec]ioneaz` imagini [i, astfel, se creeaz` un conflict cu ceea ce [i-a imaginat cititorul. Exist` o excep]ie: Morome]ii, dar filmul are pu]in` leg`tur` cu romanul lui Marin Preda. În alt` ordine de idei, \n ritmul \n care se ecranizeaz` romanele, nu peste mult timp cred c` scriitorii vor face direct filme [i nici nu v`d de ce n-ar fi a[a. Dac` odat` textul s-a tip`rit dup` o variant` oral`, nu v`d de ce \n viitor textul nu ar deveni direct imagine. {i asta f`r` ca textul tip`rit s` dispar` cu totul.

■

a consemnat Marius Chivu

„M-ar interesa mai mult s` o v`d pe Cleopatra juc\nd \ntr-un film despre Elisabeth Taylor.“ Earl WILSON „Hollywood-ul este un Disneyland \n regia lui Dante.“ Robin WILLIAMS

62

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

R~SPUNDE!

Fotbal [i literatur`

Dilema veche a \ncercat de c\teva ori s` abordeze fotbalul din perspectiva culturii. The Guardian a mers cu provocarea [i mai departe, post\nd pe site un chestionar destinat celor pasiona]i, \n egal` m`sur`, de fotbal [i de literatur`. De[i ne credeam buni cunosc`tori ai ambelor domenii, din cele zece \ntreb`ri, am r`spuns corect numai la trei. Concluzia a fost amar`: am retrogradat. V` invit`m s` r`m\ne]i \n liga literar` a fotbalului.

1

Care tandem poet englezechip` de club nu corespunde locului natal? a. Ian McMillan, Barnsley b. John Hegley, Luton Town c. Attila the Stockbroker, Brighton and Hove Albion d. Pam Ayres, Bristol Rovers

2

Cu ce echip` ]ine Nick Hornby, cel care [i-a descris pasiunea pentru fotbal \n romanul bestseller Febra stadioanelor astfel: „M-am \ndr`gostit de acest joc la fel cum, mai t\ziu, m-am \ndr`gostit de femei: brusc, ira]ional, f`r` s` m` g\ndesc la suferin]`“? a. West Ham b. Chelsea c. Arsenal d. Wimbledon

3

În ce pies` a lui Shakespeare apare insulta urm`toare: „Nes`buit de-ai fi, precum un fotbalist m`car!“? a. Poveste de iarn` b. Visul unei nop]i de var` c. Macbeth d. Regele Lear

4

Care dintre urm`torii laurea]i ai Premiului Nobel a atacat comercializarea fotbalului denun-

]\nd, la \nceputul anului 2006, „la[itatea“ celor de la FIFA? a. Seamus Heaney b. Günter Grass c. Harold Pinter d. Gabriel García Márquez

5

Din pricina c`rei boli, Albert Camus nu [i-a \ndeplinit visul de a deveni portar profesionist? a. Poliomielit` b. Astm c. Tuberculoz` d. Scorbut

6

Care este lectura preferat` a lui Wayne Rooney? a. M\ndrie [i prejudecat` b. Codul lui Da Vinci c. Insuportabila u[ur`tate a fiin]ei d. Harry Potter

7

C`rui filozof pasionat de fotbal \i apar]ine fraza: „O partid` de fotbal e complicat` de prezen]a echipei adverse“? a. Ludwig Wittgenstein b. Jean Baudrillard c. Jean-Paul Sartre d. Antonio Gramsci

8

În ce scriere a lui J.B. Priestley apare urm`toarea fraz`: „S` spui

c` ace[ti oameni \[i dau [i ultimii sfan]i pentru a vedea 22 de mojici lovind o minge este ca [i cum ai spune c` o vioar` este lemn [i sac\z [i c` Hamlet este doar h\rtie [i cerneal`. Pentru un singur [iling, Brudersford United AFC \]i ofer` Conflict [i Art`“? a. Fund`tura \ngerilor b. Prieteni de n`dejde c. Inspectorul de poli]ie d. Trandafirul [i coroana

9

Cine a scris o carte despre magia lui David Beckham? a. Julie Burchill b. Alain de Botton c. Salman Rushdie d. Germaine Greer

10

Care scriitor a descris fotbalul astfel: „Am ur\t acest joc [i, cum nu am g`sit pl`cere sau utilitate \n el, mi-a fost foarte greu s` m` aventurez mai departe. Mi se pare c` fotbalul nu este jucat pentru pl`cerea de a lovi o minge, ci este un sport de lupte“? a. George Orwell b. Evelyn Waugh c. Charles Dickens d. D.H. Lawrence

■

(Variantele corecte de r`spuns, \n num`rul viitor)

63

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ●

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

De la ei vin [tirile, leg`tura dur mijlocit` cu lumea dinl`untrul temni]ei, dar [i cu lumea de afar`, atît de apropiat` [i de dep`rtat`... [tiri despre rudele din libertate... despre Revolu]ia maghiar`... o lume de pasiune, \n toate \n]elesurile cuvîntului, de emo]ii intense [i de suferin]`... o lume \n care se stabilesc solidarit`]i noi, peste convingerile politice, [i chiar rela]ii adev`rate. Dar, mai presus de toate, ea, de]inuta Lena, agnostic`, descoper` empiric puterea rug`ciunii, nedeslu[it \mpletit` cu transgresiunea oric`ror antagonisme: „[tiu c` \n celulele noastre mizerabile, sute de femei \nfometate, h`ituite, desp`r]ite de familiile lor, de copiii lor, \i mul]umesc lui Dumnezeu pentru a fi salvat o paznic` de \nchisoare. Pe una din acele femei care aplicau cu rigoare un regulament sadic, numai pentru c` ea, \ntre toate, a \ndr`znit, din cînd \n cînd, s` zîmbeasc`... simt fizic cum prin ziduri str`bate fervoarea rug`ciunii [i pune st`pînire [i pe mine, negînd r`ul [i pream`rind binele [i speran]a“. Credin]` care este elan c`tre credin]`, dorin]` care nu poate fi mai bine sim]it`, cu psalmistul, decît acolo: „Dintru adîncuri am strigat c`tre Tine, Doamne...“.

Avea patruzeci de ani cînd a intrat \n \nchisoare. Cincizeci [i doi cînd a ie[it. Nu [tia cît mai avea de tr`it, dar noi [tim c` aveau s` fie patruzeci [i trei de ani, pîn` \n 2005. Între aceste dou` durate aproape egale: un nucleu de doisprezece ani, de oroare, dar [i de profunde revela]ii despre natura uman` [i transuman`, despre destin... S-a c`s`torit cu Harry Brauner, omul pe care-l iubise [i \nainte, a c`l`torit, a creat... În 1968 a fost total reabilitat`, juridic. Ar fi fost profitabil celor ce o \nchiseser` s` uite... n-a uitat, a scris aceast` carte: Evadarea t`cut`, despre anii de celul`, despre lumea ca singur`tate [i comunicare... A mai scris una, Evadarea imposibil`, despre anii \mp`rt`[i]i \n deten]ia comun`. A fost tradus`, premiat`. A avut succese, a \ntîmpinat [i invidii, ostilitate. A avut o b`trîne]e lung`. Anii de temni]` au fost o mic` parte din via]a ei variat`, interesant`. Dar, sigur, nu a uitat cum se vede, din bezna cea mai adînc`, lumina... Un destin e o totalitate. Miezul vie]ii ei a fost suferin]`, dar \ntreaga ei via]` nu a fost numai suferin]`.

■

Ion Vianu

Lena Constante Lena Constante avea patruzeci de ani cînd a fost arestat`, \n ianuarie 1950. Petrecuse o tinere]e minunat`, \ntr-o familie [i o lume de oameni instrui]i, genero[i. Avea cincizeci [i doi cînd a fost eliberat` din \nchisoare, \n iulie 1961. Mult peste patru mii de zile, din care cam trei mii – peste opt ani – \n izolare celular`.

Cum supravie]uie[te – nu numai fizic, dar [i psihologic – o fiin]` uman` \n aceste condi]ii?

Cum s` faci fa]` singur`t`]ii, mizeriei cumplite (subnutri]ie, murd`rie, frig, interdic]ia de-a te a[eza m`car, necum dormi, \n timpul zilei), asprimii, mergînd pîn` la sadism, a gardienilor?

B`t`ii, torturii? Cum s` faci fa]` acelei impresii de „creier f`rîme“? Corpul dispare. Lumina nu mai exist`. „M` dizolv“.

Trebuie s` descoperi \n tine acea misterioas` voin]` de-a supravie]ui. S` dai o [ans` timpului. Num`rînd \mp`r]iturile sale. Construind un calendar mintal din care rupi zilnic cîte o foaie.

Citind Evadarea t`cut`, \n]elegi ce este singur`tatea: Sentimentul c` nimeni nu te protejeaz` \n fa]a cruzimii (probabil c` a[a este orice singur`tate, \ntre limite mai pu]in extreme). Altfel, singur`tatea din penitenciar este una plin`. S\nt gardienii, cu arbitrariul, cu ritualurile cumplite ale \njosirii. Rareori, cu surprinz`toare complicit`]i. S\nt [i ceilal]i de]inu]i, de sus, de jos, din celula al`turat`. Cu ei se comunic` frenetic, aproape ne\ncetat, \nfruntînd interdic]ia, pedeapsa izol`rii totale \n „neagra“.

MAI 2007

64

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

PROFIL Fotografii de Laura Dobre

Ion Barbu

„Scot c`r]i pentru a r`m\ne \n via]`“ Acum c\]iva ani, la Centrul Cultural Francez din Ia[i, am participat la un seminar interna]ional pe tema „Televiziune [i cultur`“. Directorul de atunci, Paul-Elie Lévy, [i asistenta sa Mariana Lu]` (mai rar o astfel de \nt\lnire \ntre persoane pline de entuziasm [i eficien]`, capabile s` realizeze programe cu care nici institute culturale mari nu se pot l`uda) au avut ideea de a-l invita [i pe Ion Barbu. Nu pentru a participa la dezbateri, ci pentru a le „comenta“ desen\nd. Am avut pl`cerea s` urm`resc singura „transmisie \n direct“ cu Ion Barbu lucr\nd: el desena, o camer` video \l „privea“ peste um`r [i proiecta „procesul de crea]ie“ pe un ecran. De c\te ori des`v\r[ea c\te un desen, dezbaterile pe tema at\t de serioas` a (in)culturii de la televizor erau \nseninate de hohotele de r\s ale publicului. Au rezultat c\teva zeci de „barburisme“; cel mai spectaculos a fost cel cu Olivier Barrot (participant la seminar), realizatorul emisiunii Un livre, un jour de pe France 3: era \nf`]i[at st\nd \n pat [i citind, iar pe t`blia patului erau „tatuate“ victimele amorului s`u pentru c`r]i – Marguerite Yourcenar, George Sand etc. Ion Barbu lucr\nd reprezint` un spectacol discret al ideilor care izbucnesc \n form` grafic`, f`r` ezit`ri, cu naturale]e, povestind \n imagini expresive ceea ce nou`, celor care folosim cuvintele, ne-ar lua mult timp [i multe gesturi pentru a spune.

Dar, pe l\ng` caricaturile din Dilema veche, Academia Ca]avencu [i Ziua, produc]ia lui Ion Barbu cuprinde [i c`r]i. Unele adun` la un loc caricaturi (Unsprezece secunde, Adrian N`stase.

Tratat de arogan]`, Ion Iliescu. Convorbiri cu Nina), altele s\nt crea]ii complexe, \n care textele [i grafica transmit un mesaj complex [i presupun un alt fel de receptare dec\t c`r]ile „obi[nuite“ (Colonia R\sa-Pl\nsa, Antologia poeziei române[ti de la S la XXL, Antologia poeziei române[ti la zid, Dic]ionarul cinicului aproape

perfect etc.). Tratat de rienologie con]ine fragmente din scrierile lui Ion D. S\rbu [i desene ale lui Barbu; nu e vorba de o simpl` „ilustrare“, ci de o comunicare profund` \ntre doi creatori care au v`zut \n Petrila nu un simplu ora[, ci o lume.

Adunate laolalt` [i citite pe-ndelete, c`r]ile lui Ion Barbu alc`tuiesc un mod de a privi lumea [i o experien]` creatoare de excep]ie.

De ce public` Ion Barbu c`r]i? „Scot c`r]i pentru a r`m\ne \n via]`. Parc` Blaga a zis c` orice carte e o boal` \nvins`. La c\te titluri am scos deja, s-ar putea, pe cale de consecin]`, s` par a fi un om perfect s`n`tos. Din p`cate, nu este deloc a[a, dar sper ca tusea [i junghiul, care m` mai \ncearc` uneori, s` m` ajute s`-mi cuprind \ntre coper]i toate c`r]ile care-mi b\ntuie capul“. Cantitatea de inven]ie [i de lucru \n echip` pare, din afar` privind lucrurile, considerabil` – mai ales \n c`r]ile care s\nt consecin]a unui proiect complex, precum Antologia poeziei române[ti la zid sau Colonia R\sa-Pl\nsa. S-ar p`rea c` autorul face brainstorming m`car cu el \nsu[i pentru a g`si at\tea idei, pentru a „na[te“ c`r]ile: „C`r]ile mele se nasc \n sediul defunctei mele edituri Ha, Ha & Ha. N-am mai p`strat din vechea dotare dec\t mijlocul

65

$FU WPS

30

PROFIL C`r]i publicate de Ion Barbu Ion D. S\rbu, Ion Barbu, Tratat de rienologie, Editura Genesis, 1999; Ion D. S\rbu, 12 scrisori exemplare, volum \ngrijit de Mihai Barbu, Genesis, 2002; Dic]ionarul cinicului aproape perfect, Ha, Ha & Ha, 2003; Antologia poeziei române[ti de la S la XXL, Ha, Ha & Ha, 2003; Adrian N`stase. Tratat de arogan]`, Editura Ziua, 2003; Ion Iliescu. Convorbiri cu Nina, 2004; Unsprezece secunde; Cultura bumbacului; Bad Man Festival, Ha, Ha & Ha, 2004; Petrila unter Alles, Brumar, 2006; Ion D. S\rbu, Frumosul din Petrila adormit`, volum \ngrijit de Ion Barbu, Curtea Veche, 2006; Antologia poeziei române[ti la zid; Colonia R\sa-Pl\nsa, Polirom, 2006.

fix, calculatorul Genius, [i mijlocul mobil Roly Szedlacsek, geniul din fa]a Geniusului. Da, fac brainstorming cu mine \nsumi. Creierul mic intr` \n rela]ie cu creierul mare“. Iar` noi, cititorii?

Ce-avem de f`cut, \n absen]a unui mod de \ntrebuin]are pentru aceste obiecte? Putem s`-l \ntreb`m pe Barbu cum ar vrea s`-i fie citite c`r]ile? Putem, dar risc`m: „C`r]ile mele le vreau citite de la cap la coad`“. {i dac` avem o pornire spre teorie [i-l \ntreb`m cum ar ar`ta cititorul s`u ideal, risc`m [i mai mult? {i mai mult: „Nu pot s`-mi imaginez cititorul ideal. Cititoarea, da!

A[adar: cititoarea ideal` a c`r]ilor mele ar fi una cu dimensiunile: 60-90-60-90, \n care prima cifr` ar fi circumferin]a capului. Exclus hidrocefalele!“. Bine – putem continua \ncercarea de a scoate de la autor vreun semn de autorl\c [i de „discurs despre sine“ – dar ce s\nt aceste c`r]i, cum le po]i defini? C`r]i-obiect? „Albume de caricaturi“? „Altceva“ – care \nseamn` mai mult dec\t al`turarea unor texte [i imagini? De prisos, omul nostru nu se las`: „Rog a m` ajuta la definirea c`r]ilor mele. Îns` eu, pasere de minte proast` fiind, mai mult a gr`i nu pociu. Iar` giudecata fie a \n]elep]ilor...“ A[a c` s` trecem la subiectul lui preferat: Petrila.

Omul r`u din Petrila Ani la r\nd, a organizat la Petrila festivalul „Om r`u“. Dup` ce i-a c\ntat Prohodul, a declarat Petrila, cu de la sine putere, „periferia cultural` a Europei“. Exist` aici un fel de spirit polemic: „Om

Cu Ion D. S\rbu

„De Gary S\rbu m` leag` acelea[i galerii de min` b`tute cu piciorul; aproximativ acela[i num`r de ani pierdu]i (el \n pu[c`rie, eu \n min`) pe care, vorba lui, nu mai putem s`-i scoatem dintr-un CEC al timpului; aceea[i femeie, Lizica S\rbu (pe care el a iubit-o atunci, eu o iubesc acum); acela[i statut de paria (el \n Craiova, eu \n Petrila) [i aceea[i convingere c` Craiova lui [i Petrila mea s\nt o lume, iar Europa, un biet continent. Dar, mai presus de toate, leg`tura special` dintre mine [i Gary este faptul ca s\nt ultimul om din Petrila cu care a dat m\na. Iar de aici p\n` la potrivirea desenelor mele la cuvintele lui nu-i distan]` mai mare de-un b`]. Un b`], poate, de [tafet`, pe care l-am sim]it \n palm` dup` str\ngerea de m\n` ultim`.“

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

r`u“ este o replic` la festivalul „Om bun“, „periferia european`“ este o s`geat` c`tre „capitala european`“ a culturii. Dar e mai mult dec\t spirit polemic [i intertextualitate: e o demonstra]ie c` marketingul poate fi creativ [i ingenios, parazit\nd inteligent cultura mainstream cu o contracultur` de cea mai bun` calitate. De ce Petrila? „Am mai spus-o, mi-o repet \n fiecare an [i, iat`, s\nt deja 7 ani de perversiuni culturale: un bou s-a \ndr`gostit de Petrila. Boul acela am fost eu. Sau, tot o vorb` adaptat`: «Petrila nu este a mea, ci a mo[ilor [i str`mo[ilor mei. Drept pentru care pot s` se spele pe cap cu ea! »“. Totu[i, f`r` el [i proiectele sale, Petrila ar fi r`mas \n percep]ia colectiv` doar ca o surs` de revolte minere[ti, un loc uitat [i trist, o „legend`“ – pe negativ. „N-am urmat \ndemnul plin de bun sim] al lui Al Capone («Trebuie s` p`str`m Petrila \ntreag`, sigur` [i nealterat`») [i, cu de la mine putere, am pus-o pe hart`. Ce sentimente minunate m` \ncearc` acum, c\nd intru pe Google [i dau search pe Petrila! Al`turi de faptele mele de arte, pot g`si relat`ri despre cum viceprimarele nostru ia zece la examen f`r` s` participe, cum fur` semnal de la firma de cablu sau cum consilierii locali vor s` \nfr`]easc` Nilul cu Jiul“.

Ion Barbu a \nfr`]it, \n schimb, zidurile cu poezia. Antologia poeziei române[ti la zid este

66

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

PROFIL

MAI 2007

rezultatul unui gest artistic unic: versuri scrise pe pere]ii coji]i ai cl`dirilor, fotografiate [i-napoi la lume date. Un fel de contramineriad`: „Opera]iunea de scriere pe ziduri a fost un ÂŤplan bine pus la punctÂť! Ea a fost pl`nuit` ca o mineriad` pe invers, o mineriad` a bunului sim], y compris gust. Un comando din Bucure[ti, folosind \n mod legal calea ferat`, a descins \n Petrila ferm hot`r\t s` planteze panselu]e pe zidurile ora[ului. Din p`cate, mai marele, prea marele urbei nu le-a mul]umit pentru spiritul civic ar`tat [i nici pentru faptul c` s\nt o for]` pe care se poate conta oric\nd la greu. Inten]ia ini]ial` a fost de a face un film documentar despre tot acest happening, dar, spre regretul meu atunci [i regretul lor postfactum, doi realizatori de marc` m-au dus cu vorba. A[a c` ideea c`r]ii a venit dup` e[ecul filmului. Asta nu \nseamn` \ns` c` nu s-ar putea face o bun` ecranizare dup` carte! Porumboiule, m` cite[ti?“.

Marketing cu lideri politici Dou` c`r]i \i au \n centru pe liderii politici ai tranzi]iei: Ion Iliescu. Convorbiri cu Nina [i Adrian N`stase. Tratat de arogan]`. A[adar, autorul \[i \mparte succesul cu personajele sale?

Ajut` celebritatea lui Iliescu [i N`stase \n procesul de marketing? „{ti]i bine [i dvs. ce \nseamn` s`-]i \mpar]i succesul cu oamenii politici. Întotdeauna tu e[ti cu munca [i ei cu folosul c` – vezi Doamne! – ce democra]i s\nt ei [i c\t` comprehensiune au fa]` de indivizii care le spun ce urechi de m`gar au [i ce bine le st` lor ca \mp`ra]i \n pielea goal`.

Dac` tu, ca pre[edinte, dup` peste 5000 de caricaturi care te au ca subiect, nu sim]i nevoia s`-l chemi pe autor la Scrovi[tea ca s`-i dea doamna Nina o cafea, sau tu, ditamai prim-ministrul, colec]ionar de cĂłpii de tot felul de mae[tri, nu sim]i nevoia s` cumperi un original cu tine, ce s` mai zic eu, un simplu muncitor cu Ziua? A[a c` m` declar, ca Emil C., sc\rbit [i trec mai departe. Mai departe la Traian B`sescu (Od` la Vod`, Editura Polirom, vara lui 2007) [i m` preg`tesc pentru Mare Br\nz`, un volum cu Gigi Becali pentru anul preziden]ial 2009“.

Mai rar un autor at\t de discret [i eficient, at\t de generos \n a-[i r`sp\ndi ideile c`tre cele patru z`ri, at\t de inovator. F`r` s`-[i propun` asta, Ion

Lumea Petrila

Spune]i c` „Petrila este o lume, Europa – un biet continent“.

Cum arat` „lumea Petrila“?

Ion Barbu: Probabil c` M\ntuitorul, c\nd a zis „L`sa]i copiii s` vin` la Mine“, s-a referit la Mina Petrila, y compris Mina Lonea. C` este a[a o dovede[te [i eleva Anca Maria care, d\nd un extemporal despre ora[, dixit: „În Petrila te sim]i ca [i \n Paradis. Pomii s\nt catifela]i, soarele te \nc`lze[te cu razele lui str`lucitoare, p`s`rile te \nc\nt` cu ciripitul lor dulce [i frumos, pisicile cu dungi maronii parc` ar fi tigri, c\inii prieteno[i cu blana mare [i pufoas`, aerul nepoluat [i frumos mirosind, florile te \nc\nt` cu mirosul lor minunat, pe cerul albastru ca [i oglinda po]i z`ri barza alb` cu pene de argint care str`lucesc \n razele fierbin]i ale soarelui, cu pene negre ca smoala... ĂŽn Petrila te sim]i ca \n Paradis, vezi pomii fructiferi cu fructele dulci [i gustoase. Noaptea luna te \nc\nt` cu lumina ei [i stelele pe cer ca ni[te flori albe pe c\mpii. Noaptea este r`coroas` [i minunat`. ĂŽn Petrila este visul oric`rui om.“ Barbu a devenit un autor de pus \n raft, din motive de bibliografie. Radu Cosa[u \[i \ncheia astfel prefa]a la Cultura bumbacului: „Iube[te-i tricoul Barbu ca pe tine \nsu]i.“ Ar fi de ad`ugat: cite[te p\n` la cap`t c`r]ile lui Ion Barbu, s-ar putea s` te vezi pe tine \nsu]i. â– Mircea Vasilescu

cu Mihaela {chiopu

67

$FU WPS

30

Fotografii din arhiva personal`

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

INTERVIU

„Este un tur de for]` s` scrii [i s` fii [i fericit“ Gabriela Melinescu Gabriela Melinescu este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori români pleca]i din ]ar` [i unul dintre pu]inii care au reu[it s` se impun` \n culturile de adop]ie. Dup` plecarea \n Suedia din 1974, a scris \n francez`, \n suedez`, dar a continuat s` scrie [i \n român`. A debutat cu poezie, \ns` a scris [i reportaje, [i nuvele, [i roman, traduce din/\n suedez` [i deseneaz`. A fost premiat` de trei ori de c`tre Academia Suedez`, iar anul trecut, la Boto[ani, i-a fost acordat Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Omnia. La apari]ia Jurnalului suedez, prozatoarea Gabriela Adame[teanu scria: „Una dintre marile reu[ite ale acestei c`r]i este fascinantul personaj feminin al naratoarei care [tie s` desprind` una de alta identit`]i fluide... M\na poetului, a desenatorului \ndr`gostit de suprarealism se vede \n acest portret, \n care nu se mai poate discerne linia desp`r]itoare dintre fantezia literar` [i realitate“.

A]i avut probleme cu Securitatea \nainte de a pleca \n Suedia, \n 1974?

N-am avut pentru c` eu nu scriam poezii [i nici articole politice. Tat`l meu, considerat „element periculos“ din cauza originii, se sinucisese, iar eu eram \nc` paralizat` de moartea lui.

Mult` lume \nc` nu [tie c`, de fapt, eu am plecat legal din România.

Fusesem angajat` ca redactor la revista Femeia, unde scriam reportaje despre cluburi de

69

$FU WPS

30

■ N`scut` la 16 august 1942 \n Bucure[ti, Gabriela Melinescu a urmat Liceul „Gh. {incai“ [i Institutul Pedagogic, iar \n 1967 a absolvit Facultatea de Filologie a Universit`]ii Bucure[ti. În 1959 a debutat cu versuri \n revista Luceaf`rul. A fost redactor al revistelor Femeia [i Luceaf`rul, iar p\n` la plecarea din ]ar` a publicat volumele de poezie: Ceremonie de iarn` (1965), Fiin]ele abstracte (1967), Interiorul legii (1968), Boala de origine divin` (1970), Jur`m\ntul de s`r`cie, castitate [i supunere (1972), Îng\narea lumii (1972) [i Împotriva celui drag (1975), volumul de proz` Bobinocarii (1969), cartea pentru copii Catargul cu dou` cor`bii (1969) [i volumul de reportaje Via]a cere via]` (\mpreun` cu Sânziana Pop, 1975). În limba suedez` a publicat (selectiv): Zeul fecundit`]ii (1977), Lumin` spre lumin` (poezie, 1973), Copiii r`bd`rii (1979), Lupii urc` \n cer (1981), Regina str`zii (1988), Omul pas`re (1991), Schimbare de pene (1988), Acas` printre str`ini (2003).

Dup` 1989, i-au fost publicate \n ]ar` mai multe antologii de poezie, cea mai recent` fiind Puterea mor]ilor asupra celor vii (2005), i-au fost traduse c\teva romane, au ap`rut trei volume de Jurnal (2000-2004), precum [i volumul de proz` Ghetele fericirii (2006). A tradus \n limba suedez` poezie româneasc`, iar \n limba român` a tradus c`r]i de August Strindberg, Emanuel Swedenborg, Birgitta Trotzig [i Katarina Frosterson. În Suedia a fost distins` cu Premiul „De Nio“ al Academiei Suedeze (de dou` ori), Premiul „Albert Bonniers“ pentru Opera Omnia [i Premiul pentru introducerea literaturii suedeze \n str`in`tate, premiu acordat tot de Academia Suedez`. În ]ar`, anul trecut i-a fost acordat Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Omnia. În prezent, activeaz` ca voluntar la Centrul de Pres` din Stockholm.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

noapte \n care fetele petreceau p\n` t\rziu (dar f`r` s` moralizez, c`ci Nichita, care-mi citea \ntotdeauna materialele, oricum nu m-ar fi l`sat), scriam [i despre expozi]ii de pictur`... Apoi, c\nd am \nceput s` lucrez la revista Luceaf`rul – pe atunci redactor-[ef era {tefan B`nulescu –, scriam reportaje din Maramure[ \mpreun` cu colega mea Sânziana Pop, reportaje pe care apoi le-am adunat \ntr-un volum intitulat Via]a cere via]`. A[adar, nu deranjam politic \n nici un fel.

Cum a]i plecat din ]ar`?

Arhiva Bibliotecii Regale din Stockholm a trimis \n România un celebru fotograf turc, Lufti Özkök, pentru a realiza fotografii cu tineri scriitori. Am povestit deseori cum am fost fotografiat` [i eu de Lufti Özkök [i cum René Coeckelberghs, pe atunci un t\n`r editor suedez cu convingeri tro]kiste, s-a \ndr`gostit de mine privind acea fotografie. Apoi René a venit \n România \n 1970, \nso]it de c\]iva scriitori [i jurnali[ti; \l citise \n traducere francez` pe Zaharia Stancu [i voia s`-l traduc` \n suedez`. A[a ne-am cunoscut: la Uniunea Scriitorilor. Pe unul dintre jurnali[ti [i pe René i-am invitat la

mine s`-mi vad` colec]ia de icoane române[ti [i grece[ti, iar René a fost impresionat, c`ci tat`l lui fusese pastor protestant [i tr`ise \ntr-un mediu religios.

Apoi au \nceput s` circule zvonuri c` René ar vrea s` fac` ni[te celule tro]kiste \n România, iar ru[ii erau alarma]i. Adev`rul e c` René [i-a dat seama c` sistemul comunist nu poate rezista. În Suedia a fost primul care a scris despre Charta ’77, despre arestarea lui Goma \n Bucure[ti, iar din 1977 a \nceput s` publice masiv scriitori est-europeni. Suedezii erau pe atunci destul de ignoran]i, [tiau doar c` Ceau[escu se opusese invad`rii Cehoslovaciei. La un moment dat, lui René chiar i s-a propus s` scrie biografia lui Ceau[escu, dar el a refuzat categoric. Securitatea l-a g`sit apoi pe Per Olof Ekström. În urm`torii ani, René a \nceput s` vin` regulat \n România (p\n` [i serviciul suedez de securitate devenise suspicios cu privire la scopul deselor lui c`l`torii) [i, \n toamna lui 1974, am plecat din ]ar`, dup` ce am f`cut o cerere legal` s` c`l`toresc \n str`in`tate.

Ne-am c`s`torit \n Suedia dup` ce s-a

MAI 2007

© Michael Normann

70

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

INTERVIU

MAI 2007

pronun]at divor]ul lui. Între timp se \mprietenise [i cu Nichita, care \ns` \mi purta pic`. G\ndul c` va fi publicat \n Suedia \l f`cea \ns` s` treac` peste orice resentiment. René \l aprecia foarte mult, l-a publicat \ntr-o colec]ie de poe]i din Estul Europei, o colec]ie sus]inut` chiar de Academia Suedez`, [i pu]in a lipsit ca Nichita s` ia Premiul Nobel. Dar nu-i nimic, o s`-l ia Mircea C`rt`rescu... Sau altcineva. (R\de.)

Vorbi]i \nc` foarte mult despre Nichita, iar jurnalul dvs. este plin de referin]e la el; de ce v-a]i desp`r]it?

Dar exist`, oare, vreo iubire ve[nic`?! Nici m`car \n basmele care se termin` cu „[i au tr`it ani mul]i ferici]i“, c`ci nu ni se spune exact c\]i ani au fost [i c\t de ferici]i... Nici Nichita, [i nici eu nu eram f`cu]i pentru fericire. Cine \[i dore[te cu adev`rat s` fie fericit?!

Orice om normal!?

Dar scriitorul nu e un om normal! Scriitorul tr`ie[te contra vie]ii, scriitorul nu e f`cut pentru fericire. Uite, eu, de pild`, ieri noapte n-am dormit aproape deloc, am scris, am tradus... Un om normal noaptea doarme. E un tur de for]` s` scrii [i s` fii [i fericit, iar asta pentru c` scriitorul scrie cu nervii, se consum` permanent... Fiecare scriitor se ia ca m`sur` pe sine [i este necesar s` fie egocentric pentru a scrie. Dar scrisul consum` corpul. Scrisul intens, angajarea \ntr-o oper` distrug. Eu \ns`mi simt c` m-am consumat fizic scriindu-mi poemele sau traduc\ndu-l pe August Strindberg.

Asta \nseamn` c` fa]` de un t\n`r scriitor sim]i]i compasiune?

Mare compasiune. Dar [i dragoste pentru cel care se str`duie[te s` exprime via]a [i care, exprim\nd-o, de fapt o [i extinde. Cel care scrie are mai multe feluri de a exista, a[a cum [i cel care cite[te tr`ie[te, de fapt, mai multe vie]i. Pe mine lectura m-a f`cut scriitor, altfel m-a[ fi sinucis, ca tata.

Dar este acesta singurul model de scriitor?

D`-mi un alt exemplu. (R\de.) Nu [tiu, mie \mi place un anumit tip de scriitor [i anume acela care cade \n sine ca \ntr-un pu], pierz\ndu-se [i reg`sindu-se ne\ncetat. A-]i tr`i viu propria moarte, o mare intensitate, o profund`

2004

concentrare a tr`irilor existen]iale: sinuciderea tat`lui, pierderea b`rba]ior pe care i-am iubit, Nichita sau so]ul meu, dezam`girea [i ruptura de un prieten...

Dac` s\nt fericit`? S\nt \nc\ntat` s` te v`d [i s` bem o caffe-late l\ng` statuia lui Carol al XIIlea, sub ace[ti ulmi b`tr\ni pe care Prim`ria a vrut s`-i taie, acum c\]iva ani, dar a renun]at sub presiunea studen]ilor care s-au urcat \n ulmi, tr`ind acolo c\teva zile \n semn de protest.

Am sacrificat maternitatea....

Vi se pare c` plecarea dvs. a d`unat operei?

Sigur c` da. Am sim]it deseori c` n-am fost interpretat` bine. Au scris \ns` despre mine – inclusiv eseuri – critici serio[i, de la Ov. S. Crohm`lniceanu [i Sami Damian, la Sanda Cordo[ [i Cosmin Ciotlo[. Tuturor le s\nt foarte recunosc`toare. Apoi, dup` ’89, am luat mai multe premii: Premiul „Nichita St`nescu“ al Academiei, Premiul Na]ional „Mihai Eminescu“, Premiul USR sau Premiul Funda]iei Culturale Ro-

71

$FU WPS

30

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

mâne, dar [i multe altele mai mici. S\nt \ns` con[tient` c` Jurnalul este cartea care m-a relansat \n România. Oamenii nu [tiau prea multe despre mine sau [tiau lucruri false, cum ar fi, de pild`, c` a[ fi fugit din ]ar`.

Se poate spune c`, atunci c\nd a]i plecat, a]i preferat operei iubirea?

Condi]ia pe care i-am pus-o lui René a fost ca niciodat` s` nu-mi cear` s` renun] la scris.

Altfel n-a[ fi plecat. Iar el a f`cut tot posibilul s` pot scrie [i s` public. Am sacrificat \ns` alte lucruri, cum ar fi, de pild`, maternitatea. Ast`zi, c\nd René nu mai este, regret. Pe atunci el avea deja doi b`ie]i – cu care, de altfel, m-am \n]eles [i m` \n]eleg foarte bine – [i mi-a fost team` ca nu cumva fosta lui so]ie s` fie, dup` divor], [i mai \ndurerat`. El a fost \ns` dezam`git, mai ales c` b`ie]ii lui voiau o sor`. Fire[te c` nu puteam controla ce a[ fi n`scut, dar am gre[it refuz\nd s`-i fac un copil, pentru c` René era un familist convins.

Dup` plecare, a]i scris mai \nt\i \n francez`, apoi [i \n suedez`, dar a]i continuat s` scrie]i [i \n român`... Nu se creeaz` o anume schizofrenie \n a \ncepe s` scrii \n alte limbi?

Care este identitatea dvs. de scriitor? Mai ales c`, \mi imaginez, \n ]ar` s\nte]i perceput` ca o scriitoare suedez`, iar \n Suedia, ca o scriitoare român`?

A[a este [i e groaznic. Nu e u[or deloc s` scrii \n mai multe limbi; nici m`car articolele publicistice nu s\nt mai lesne de scris \n alt` limb`. M` consider un scriitor român, dovad` c` nu mi-am schimbat numele [i n-am \ncetat s` scriu \n limba român`. Jurnalul este scris \n român`, o limb` de care s\nt profund legat`, chiar dac` am scris [i \n alte limbi. Singura diferen]` e c` acum, c\nd scriu \n limba român`, nu mai s\nt inspirat` de limba vorbit` care, dup` cum se [tie, este mereu \n schimbare.

M` nelini[te[te \ns` ideea c`, de fapt, eu nu mai am nici o limb`. Poate [i de aceea rescriu foarte mult. Pentru mine, a scrie \nseamn` a rescrie. Iar acest exerci]iu m` \mbog`]e[te permanent.

C\t se poate rescrie? Borges \l cita undeva pe Alfonso Reyes care spunea c` a-]i rescrie opera \nseamn`, de fapt, a-]i consuma via]a © Bo Herlin

2003

72

$FU WPS

30

MAI 2007

INTERVIU

ref`c\nd-o...

Rescrii c\t te ]in m\inile, rescrii c\t po]i, p\n` ce scrisul te va distruge cu totul... În Suedia am fost dintotdeauna ap`sat` de limb` [i, dincolo de provocare, am resim]it chiar o anume umilin]` \n fa]a acestei noi limbi.

F`r` s` m` compar cu ei, August Strindberg, de pild`, nu se putea face \n]eles la Paris, Karen Blixen, \n Anglia, iar grecul Apuleius a fost aspru criticat c\nd a \nceput s` scrie \n latin`...

Cu toate acestea, c\nd a]i scris \n suedez` Oglinda femeii, suedezii v-au fost recunosc`tori pentru o anume expresivitate a propriei limbi, pe care ei o pierduser`.

E adev`rat, pe atunci nu \nv`]asem limba suedez` foarte bine, dar m-am jucat [i a[a le-am descoperit limba, printr-un joc mai serios, precum cabali[tii care se jucau cu cuvintele \ncerc\nd s` le descopere atributele magice... În a doua carte scris` \n suedez`, volumul de poeme Lumin` spre lumin`, scris dup`

moartea lui René, se g`seau multe poeme cu con]inut mistic. Au fost remarcate de Asocia]ia „Psalmi [i c\ntec“, care le cere poe]ilor s` trimit` poeme pentru a fi puse pe muzic` religioas`.

S\nt \nc\ntat` c` au selectat [i poemele mele, pentru c` suedezii s\nt foarte severi \n ceea ce prive[te limba lor.

Descoperirea altei limbi nu \mbun`t`]e[te orizontul propriei limbi?

Enorm. Îmi amintesc cu ce pl`cere am descoperit apoi Dic]ionarul etimologic al lui Hasdeu, apoi dic]ionarul [i culegerea despre basmele românilor ale lui Laz`r {`ineanu...

A[adar, schizofreniei r`t`cirii \ntre dou` limbi \i corespunde [i o anume extrapolare pozitiv`!?

Cu siguran]`. Î]i m`rturisesc chiar c`, \mpreun` cu prietenii mei de aici, ne-am decis s` culegem cuvintele asem`n`toare din cele dou` limbi, cuvintele interna]ionale, un fel de arbore comun al limbilor europene...

D I L E M AT E C A ●

© Marius Chivu

73

$FU WPS

30

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

În liceu eram mezzosopran` [i f`ceam karate...

La ce lucra]i acum?

Scriu la un roman care se va numi Mama ca Dumnezeu, un roman din care am publicat un fragment \n Lettre Internationale [i vor ap`rea c\teva pagini, \n cur\nd, [i \n revista Vatra. M-a \ndurerat profund moartea mamei mele, care n-a fost l`sat` s` vin` s` m` vad` \n Suedia. Cu c\teva luni \nainte de c`derea lui Ceau[escu, Securitatea a r`sp\ndit zvonul c` eu a[ fi murit dintr-un avort, iar mama a f`cut un atac de inim` [i a murit \n c\teva zile. Nici m`car n-am putut s` ajung la \nmorm\ntare. Limba, cuvintele, intona]ia, toate le \nve]i de la mam`, ea este figura care domin` copil`ria, iar acesta va fi un roman dedicat ei.

Apropo \ns` de copil`rie, \mi amintesc c` aveam 12 ani [i eram foarte m\ndr` pentru c` tocmai fusesem f`cut` pionier c\nd Stalin a murit. Eram nec`jit` c`, din cauza „originii nes`n`toase“, a[ fi putut fi ocolit`, mai ales c` aveam [i note bune – de aceea bucuria era cu at\t mai mare. Dar la [coal` ne obligau s` depl\ngem moartea „T`tucului“, pe str`zi fluturau steaguri negre [i ro[ii, iar oamenilor le era fric` s`-[i arate adev`ratele sentimente. Îns` \n cartierul nostru m`rgina[, situat \n apropierea unui cimitir catolic, oamenii beau vin de bucurie...

Din jurnal se vede interesul dvs. pentru politica din România postdecembrist`; v-a]i p`strat acel interes [i \n ultimii ani?

Am fost de mai multe ori \n ]ar` dup` ’89 [i am v`zut c` oamenii n-au r`mas pe loc, dar am detectat [i un nucleu politic foarte tare care de]inea puterea, cel pu]in p\n` acum doi ani, [i care temporiza (ca s` folosesc un termen din fotbal) procesul liberaliz`rii. Acum v`d \ns` c` lucrurile se schimb` \n bine, f`c\nd abstrac]ie de nesf\r[itele certuri din ultima vreme, iar o dat` cu intrarea \n UE interesul suedezilor pentru România este aproape acela[i ca \n timpul Revolu]iei.

Iat`, tu ai venit la Stockholm s` vorbe[ti despre literatura român`; e[ti cultivat [i liber, iar

74

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

1972

asta e deja o mare schimbare pentru România. Îmi place genera]ia ta, \mi plac noii cinea[ti, Corneliu Porumboiu [i Cristi Puiu, \n special, care abordeaz` teme majore, universale [i care emo]ioneaz` oameni din toat` lumea... Vezi, cultura \i apropie pe oameni, de[i nu e total liber` de politic`.

Nu v` intereseaz` s` se fac` o expozi]ie cu desenele dvs.?

Am avut expozi]ii [i \n Suedia, [i \n Elve]ia; am [i v\ndut, dar acum interesul meu nu este s` v\nd, ci s` ar`t ce am lucrat \n ace[ti ani. Am prieteni \n România care au galerii de art` [i voi expune [i acas`. Dar eu nu mai vreau s` v\nd, vreau s` fac vizibile obsesiile [i temele mele care reapar involuntar \n desene: m\na, soarele, golemul... Trebuie s` spun c` lumea e \nc\ntat` de desenele mele, dar eu [tiu c` nu e bine ca un scriitor s`-[i submineze literatura ar`t\ndu-[i un alt talent.

Cum a]i \nceput s` c\nta]i \n corul bisericii „Adolf Frederic“?

Am f`cut Liceul „Gh. {incai“ [i \n corul liceului am c\ntat \mpreun` cu sora mea – eram mezzosoprane – arii din Verdi, \ndrumate de extraordinara profesoar` Victoria Motora. Am c\[tigat atunci [i ni[te concursuri... Dar René nu m-a mai l`sat s` c\nt, de[i el c\nta la pian [i chiar a [i compus. Dup` moartea lui \ns` am mers la slujbele bisericii „Adolf Frederic“ [i am \nceput s` c\nt \n suedez` pentru a \nv`]a ritmul limbii, pentru a scrie mai bine poezii \n suedez`.

Acum, mi se mai \nt\mpl` uneori s` c\nt arii chiar \n sala de baie. (R\de.)

Cum arat` o zi din via]a dvs. \n acest Stockholm foarte marin?

M` scol la ora 4 diminea]a, \mi fac rug`ciunea (care e foarte important` pentru mine), apoi, ca un preambul al zilei [i al scrisului, dese-

INTERVIU nez – uneori desenez \ntins` pe jos, pe burt`, ca Hokusai –, merg la Centrul de Pres` unde activez ca voluntar; aici am prieteni din toat` lumea [i m` ]in la curent cu tot ce se \nt\mpl` \n Suedia [i \n lume... În timpul liber, merg la seri literare, la [edin]ele Pen Club-ului, dar mare parte din timp desenez, citesc, scriu. Pe la 18 ani am f`cut yoga, am jucat baschet, handbal, am f`cut gimnastic` artistic`, iar, un timp, chiar karate. C\nd eram \n România, locuiam \ntr-un cartier plin de golani [i trebuia s` [tiu cum s` m` ap`r... Mai ales c`, \n acea vreme, criminalul R\maru f`cea ravagii. Odat`, \mi amintesc, eram \mpreun` cu Nichita [i mili]ienii l-au luat drept R\maru, poate [i pentru c` avea buletin de Ploie[ti... (R\de.) Acum fac gimnastic` [i karate la Centrul de Pres`, al`turi de colegii mei japonezi. {i merg mult pe jos. Foarte mult.

■ a consemnat Marius Chivu

75

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Doi scriitori uita]i de aproape toat` lumea Nu mi s-a mai \nt\mplat de mult. Timp de vreo trei s`pt`m\ni am dat t\rcoale unei c`r]i, f`r` s` m` dumiresc ce-i cu ea. O descoperisem \n anticariatul micu] [i cochet de pe Academiei, anticariat condus de doamna Monica Isac, care b`nuia c` sub numele autorului, Vladimir, s-ar ascunde poetul Artur Stavri, cel care scrisese: „La geamul care d`-n gr`din` / Se ve[teje[te-ncet \n glastr` / {i moare ars` de lumin` / O dr`g`la[` floare-albastr`“. Am verificat, dar Stavri nu folosise niciodat` pseudonimul Vladimir. P\n` la urm` am dat de misteriosul Vladimir \n Dic]ionarul de pseudonime al lui Mihail Straje. Sub acest pseudonim publicaser` patru scriitori: Ion B`nu]`, Petre F\nt\naru, L. Kalustian [i Radu D. Rosetti.

B`nu]` [i Kalustian ie[eau din joc, deoarece se n`scuser` dup` anul apari]iei c`r]ii, 1894, iar Radu D. Rosetti nu avea \n bibliografie o carte care s` se cheme Radicale, cum se chema volumul de care eram interesat. R`m\nea numai F\nt\naru, dar acesta nu figura nici \n Dic]ionarul Literaturii Române de la origini p\n` la 1900, altfel un dic]ionar excelent, nici \n cel al Academiei, dar acesta este deja celebru prin numeroasele omisiuni. P\n` la urm`, din \ncurc`tur` m-a scos Lucian Predescu, cu a lui Enciclopedie Cugetarea. În dreptul lui F\nt\naru Petre (scris cu \ din a [i Petru \n loc de Petre) scrie: „publicist, n.

1867 \n Folticeni. Licen]iat \n litere. Fost prof. de

MAI 2007

român` la Liceul Na]ional din Ia[i. Fost inspector [colar [i director \n Minist. Instruc]iunii. Primajutor de primar (1907-1911). Prefect al jud. Ia[i (1914-18 [i 1922-26). A colaborat la ziarele liberale din Ia[i: Liberalul, Tribuna liberal`, Propaganda. Opera: Radicale, versuri satirice, Ia[i, 1924“. Anul apari]iei c`r]ii este evident gre[it.

Cum Predescu nu-i d` anul mor]ii, \nseamn` c` \n 1940, c\nd a ap`rut Enciclopedia, autorul mai tr`ia.

Nu [tiu dac` Vladimir l-a citit pe Omar Khayyam, dar nu e imposibil pentru un fost student la litere. M-a dus g\ndul la poetul persan deoarece poeziile din volumul Radicale fac elogiul vinului [i al be]iei. Radicalii s\nt, evident, ni[te be]ivi: „Am avea m`noase holde, / Dumnezeu numai s` dee / Ploae-at\t c\t radicalii / Într-o noapte pot s` bee“ [i: „Cine are nasul ro[ / Cum e creasta de coco[ / {i de bea ca din poveste / Radical s` [tii c` este!“ sau: „Muritor, nu-i fericire / Dup` moarte, cum spun popii, / Nu-i dec\t turbata sete / În ad\ncul trist al gropii“. Volumul are 131 de pagini [i o ]ine tot a[a.

Nici despre Tiberiu Tretinescu (1921-1977), absolvent al Facult`]ii de Litere [i Filozofie din Bucure[ti, nu se mai [tie mare lucru azi. Singurul care-l pomene[te \n c\teva r\nduri, \n a sa Istorie a literaturii române de azi pe m\ine, e Marian Popa. A publicat o singur` carte, de 55 de pagini, care con]ine cinci povestiri. Cartea, intitulat` ciudat Vergu Ocu, a ap`rut \n 1941 la Editura Albatros. Autorul era prieten cu Geo Dumitrescu, coeditase \mpreun` cu acesta revista Albatros, unde a publicat un mic studiu intitulat Ibr`ileanu [i scriitorii contemporani. |n 1968, c\nd se \nfiin]eaz` România literar` sub conducerea lui Geo Dumitrescu, Tiberiu Tretinescu este adus de noul [ef \n cadrul redac]iei – e drept, \ntr-un post obscur. Proza lui, at\ta c\t` e, pare vag urmuzian`. Iat` cum e descris` so]ia lui Vergu Ocu, \n povestirea omonim`: „Gea, so]ia supus` [i nelegitim`, asculta t`cerile lui, \i g`tea numai m\nc`rile care [tia c`-i plac, nu se sp`la dec\t pe fa]` [i pe m\ini, iar de c\nd lua zah`rul [i f`ina gratuit, \l \n[ela cu b`canul“. Exemplarul pe care \l am eu, cump`rat de la anticariat, poart` semn`tura lui Geo Dumitrescu.

76

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ●

MAI 2007

MERIDIANE Ioana Nicolaie

Frumoasele Românii Scundele cl`diri ale KulturFabrik, cu zidurile exterioare ne-estetizate, au fost c\ndva abator. Ora[ul Esch sur Alzette – \n care institu]ia se afl` –, din apropierea Luxembourg-ului, era cunoscut \n trecut \ndeosebi prin latura sa industrial`. Rigolele din curtea marelui furnizor de carne reflectau stacojiu co[urile uzinelor din spate. Halele, cu destina]ia lor special`, au fost \ns` subminate de progres [i de timp. Fostul abator a ajuns astfel pe lista cu cl`diri dezafectate. M`celarii [i-au \mp`turit halatele, animalele n-au mai fost aduse-n camioane, por]ile s-au \nchis. Pe loc a r`mas doar triste]ea pr`foas`.

C\nd abatorul ruinat a devenit Fabrica de Cultur`, un politician de extrem` dreapt` a spus: „S` l`s`m arti[tii s` se adune acolo, \n gaura lor de [obolani...“. De aceea, bistroul amenajat special pentru serile literare avea s` se numeasc` chiar Le trou des rats. Între timp spa]iile fuseser` reamenajate, ap`ruser` sala de proiec]ie [i \nc`perile \n care arti[tii puteau lucra, se f`cuse necoven]ionalul loc pentru concerte [i spectacole teatrale – cu tonuri \ntunecate [i ]evile mari, de aluminiu, [erpuind futurist pe pere]i [i tavan –, se deschisese [i sala de expozi]ii, minimalist`-n concept, propice artei experimentale. Locul avea deja \nsu[irile care s`-l fac` importantul centru cultural de acum. Deschis spre varii zone artistice, avea s`-[i c\[tige public [i recunoa[tere, [i nu doar locale.

Proiectul legat de România – „Les Belles Roumanies“ – a ap`rut nu doar datorit` interesului institu]iei pentru diversitate cultural` sau ca oportunitate fireasc` a proaspetei noastre a-

der`ri europene. El se datoreaz` \n mare parte directorului KulturFabrik, Serge Basso, care, pe parcursul anului trecut, a luat leg`tura cu pioni importan]i ai scenei culturale române[ti, de la institu]ii publice la critici literari, de la directori de teatre la arti[ti pur [i simplu. Institutul Cultural Român avea, \n final, s` sprijine ini]iativa [i financiar.

Programul, dup` un lung travaliu de informare, a fost am`nun]it \ntocmit. Ideea lui central` se leag` de promovarea \n marele ducat a artelor române[ti contemporane. De-a lungul mai multor luni vor fi organizate consistente seri literare la care, pe l\ng` scriitorii români invita]i – {tefan Agopian, Mircea C`rt`rescu, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Eginald Schlattner, Werner Söllner, Ernest Wichner, Gabriela Adame[teanu, Dan Lungu, Simona Popescu, R`zvan R`dulescu, Florin L`z`rescu, Ioana Bradea, Dan Petrescu, Luca Pi]u –, vor participa [i c\]iva cunoscu]i autori luxembourghezi: Pierre Öster, Pierre Joris, Guy Helminger, Jean Portante [i Liliane Welch.

Selec]ia are \n vedere nu numai reprezentarea diverselor genera]ii [i tendin]e literare [i discutarea unor nume notorii ale prozei [i poeziei actuale. Prin invitarea unor moderatori de anvergur` precum Ion Bogdan Lefter, Emil Hurezeanu, Gerhardt Csejka, Corina Cioc\rlie, Alexandru C`linescu, Dan Alexe se urm`re[te, de fapt, ob]inerea unei imagini c\t mai clare a literaturii române actuale.

Nu s\nt neglijate nici celelalte arte. Teatrul \l va avea \n centru pe regizorul Radu Afrim, iar vizualul va fi reprezentat de Dumitru Gorzo [i de c\]iva arti[ti tineri care vor putea s` lucreze do-

77

$FU WPS

30

MERIDIANE

D I L E M AT E C A â—?

u` s`pt`m\ni \n primitoarele spa]ii de la KulturFabrik. Muzica va fi performat` de ansamblul Hyperion [i de c\teva fanfare [i tarafuri tradi]ional-române[ti. Radu St`nese [i Gicu {erban \[i vor vernisa expozi]iile de fotografie, iar peliculele de succes ale ultimului val de cinea[ti vor putea fi vizionate \n cadrul unui Festival al Filmului Românesc, care va avea loc \n toamn`.

Dup` deschiderea oficial` a \nceput, din 6 februarie, derularea propriu-zis` a proiectului.

Pentru festinul de proz` s-au tip`rit afi[e [i pliante, iar \n restaurantul din incint`, \n locul fe]elor de mas`, sub farfurii g`seai dreptunghiuri de h\rtie cu pozele autorilor invita]i, cu informa]ii despre ei [i despre lectura pe care urmau s` o sus]in`. {tefan Agopian [i Ion Bogdan Lefter veneau din Bucure[ti, iar Mircea C`rt`rescu de la Stuttgart, unde, vreme de un an, a fost rezident la Akademie Schloss Solitude. Publicul serii literare aflase de eveniment de pe site-ul organiza]iei românilor luxembourghezi – cele c\teva sute de membri ai imigra]iei române din ducat s\nt \n mare parte studen]i sau oameni cu studii superioare, bine integra]i

\n noua lor ]ar` –, dar [i din presa local`.

Locurile s-au ocupat \nc` \naintea orei fixate [i-n surplusul de spa]iu au fost ad`ugate treptat scaune. Franceza [i luxemburgheza se amestecau cu scurte aser]iuni \n român`. Sticle de suc [i de ap` mineral` se goleau deja \n pahare.

Seara, dup` scurta introducere a lui Serge Basso, avea s` fie preluat`, \n fran]uze[te, de criticul Ion Bogdan Lefter. O forma]ie de clarineti[ti avea s` puncteze trecerile de la un autor la altul, de la o microlume livresc` la cealalt`. Dup` schi]area ramei postmodernismului românesc, s-a ajuns [i la lecturi. Pierre Ă–ster, singurul poet din combina]ie, notoriu, cu opera preluat` de Gallimard, a citit c\teva poeme de atmosfer`, nostalgice, din ultima lui carte. {tefan Agopian a mizat pe un fragment din Fric – tradus \n antologia publicat` cu ocazia „Belles Étrangères“, mult mediatizatul program fran]uzesc din 2005 –, iar Mircea C`rt`rescu a ales un fragment din De ce iubim femeile. ĂŽntreb`rile ulterioare, cu ]inte biografice sau bibliografice, au atins [i unele puncte nevralgice ale literaturii române. Necunoa[terea ei \n str`i-

MAI 2007

{tefan Agopian [i Mircea C`rt`rescu

78

$FU WPS

30

MAI 2007

MERIDIANE

n`tate se datoreaz` \n mare parte lipsei unor strategii eficiente de promovare. Dar [i ignoran]ei \n ceea ce prive[te formarea de noi traduc`tori. Nu au existat programe pentru studen]i str`ini care s` \nve]e limba român`, nu au fost burse pentru traduc`tori, s-a neglijat cu totul acest al doilea pilon, f`r` de care pun]ile culturale nu pot exista. În ]`rile de limb` englez`, traduc`torii se pot num`ra pe degetele de la o m\n`. În Fran]a, cel mai renumit este Allain Paruit care, \n tinere]e, a locuit \n Bucure[ti. În Germania, situa]ia nu este cu totul dramatic`, datorit` unor Gerhardt Csejka, Georg Escht, Ernest Wichner, Werner Söllner [i al]i c\]iva, originari, to]i, din România. Prin urmare, scriitorii români de for]` – nu vorbim de proletculti[ti sau de v\rfurile de lance ale perioadei comuniste, pe care-i g`se[ti \n orice bibliotec` de romanistic` din universit`]ile occidentale – n-au fost sus]inu]i \n str`in`tate, fiind publica]i doar sporadic. O singur` carte, preluat` chiar de o editur` mare, nu face dec\t s` dea seama de golul din jur. E greu de crezut c` editorul care, din lips` de recenzii sau de reclam`, nu reu[e[te s-o v\nd`, va mai risca \nc` o dat`.

Un autor rafinat, poetic [i pictural, un creator de fic]iuni metaistorice din aceea[i familie cu Pavic, un estet neobizantin singular \n literatura român` de azi, {tefan Agopian nu numai c`

nu are volume traduse \n francez`, dar nici m`car nu a figurat pe lista autorilor promova]i \n acest sens de Institutul Cultural Român. Publicul din bistroul literar de la KulturFabrik a trebuit s` se mul]umeasc` deci doar cu ceea ce {tefan Agopian a putut s` le spun` prin viu grai, acolo, \n sal`. Mai norocoase, romanele traduse \n francez` ale lui Mircea C`rt`rescu, ap`rute la Denoël, se g`seau \n spa]iul cu c`r]i de v\nzare de la intrare.

La sf\r[itul serii, cine voia s` [tie mai mult despre autorii prezen]i cerea deja autografe.

Prima \ncercare trecuse, iar organizatorii puteau r`sufla u[ura]i. Î[i propuneau deja ca, la \nt\lnirea viitoare, timpul destinat lecturilor s` fie mai generos. Iar fragmentele alese s` fie \nso]ite de o prezentare a c`r]ilor din care au fost selectate. Publicul, mai mult ca sigur, avea s` revin`. Unele lucruri auzite se dispersau deja \n ploaia m`runt` de afar`. Nel`muririle [i \ntreb`rile neexprimate r`m`seser` o vreme \n autobuzele sau ma[inile care le duceau c`tre ora[. C\t despre r`spunsuri, ele aveau s` se lege de altele, pe care, \n seara de poezie din martie, le vor da Emil Brumaru [i Ana Blandiana.

Fiindc` „Belles Roumanies“ merge consecvent mai departe.

D I L E M AT E C A ●

■

79

$FU WPS

30

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Cu stru]oc`mila, la p`scut de papaya‌ Pe m`sur` ce m` afund \n rafturile lor, precare sub povara numeroaselor titluri, c`r]ile de plastic mi se arat` a avea o tipologie mereu mai nuan]abil`, mai complex`. {i complexitatea nu e, vai, cuv\nt de laud`. La facerea unei c`r]i de plastic par s` contribuie mai mul]i factori dec\t la o carte adev`rat`: paratextele legitimante, editorii (serio[i), coperta (atractiv`), titlul (vandabil) [i abia apoi „cele ale con]inutului“ – cartea, adic`. Deloc naiv`, o carte de plastic (recte – autorul ei) [tie \nainte de toate s` \[i gestioneze contextul. Echipa de ap`rare, protectoratul. Propun (la aproape un an de Dilematec`) o prim` regul`: cu c\t „contextul“ e mai cuceritor, cu at\t cartea e mai „pl`sticoas`“ – produs incoerent, pretinz\nd a fi ce nu este [i f`c\nd ceea ce nu [tie s` fac`, din componente ireconciliabile, glazurate cu neprofesionism kitsch, ca zaharicalele proaste.

De pild`, un prozator faimos al genera]iei ’80, Nicolae Iliescu, public` (la Muzeul Literaturii Române, \n 2005, cu suportul Autorit`]ii Na]ionale pentru Cercetare {tiin]ific`) o carte intitulat` De la Nicolae Filimon la Dinu P`turic`. Cine o cite[te va afla (informa]ia e insistent repetat` de la un capitol la altul) c` Filimon e „indiscutabil primul nostru romancier“, c` Dinu P`turic` e un „cap de serie“ al parvenitului la noi \n literatur`, c` romanul are o formul` realist` (stendhalian`, dup` C`linescu, des citat), c` alterneaz` nara]iunea cu descrierea [i c` modelele sale vin dinspre romanul francez. Adic`, „itemii“ unui mediocru referat [colar despre Ciocoii vechi [i noi. Dar, chiar [i la acest nivel, rezumatul romanului e chinuit \n formul`ri precum „În capitolul

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA XII se arat` cum Dinu P`turic` \ncepe s` \[i exercite func]iunea rangului ce i se d`duse“. Cunoa[terea con]inutului? Ni se spune c` ac]iunea se petrece ba \ntre 1814 [i 1825 (la p. 42), ba \ntre 1814 [i 1830 (la p. 45), dar – \n orice caz – c` este un roman „istoric“, pentru c` faptele narate s\nt la mare distan]` de na[terea lui Filimon (n`scut \n 1819, sic!). Cunoa[terea bibliografiei critice? Lung` \n[irare de citate, \ns`ilate cu metodele s`race ale studentului nepriceput: „E. Lovinescu scrie:“, „s-a ocupat [i Ovid Densusianu“, „O alt` opinie demn` de a fi relevat` este aceea a luiâ€Śâ€œ, „la loc de cinste se cuvine a fi men]ionat` contribu]ia luiâ€Śâ€œ. Nerecomandabil` ca „referat la o tem` de bac“, ce s` fie aceast` carte?

Studiu de specialitate? Nu ad`st asupra aparatului critic, \ntr-at\t de defectuos \nc\t e descalificant \n sine, nici a confuziei conceptuale. Naratologul Ă la Nicolae Iliescu (dup` Genette, dar [i dup` „Ludwig, citat dup` Eichenbaum \nc` din 1925“) \nv\rte prin text cuvinte grele, convins c` „teoria face literatura“: „Fire[te, nu \ncerc`m s`-l urm`m pas cu pas pe Genette. [‌] Folosim doar c\teva cuvinte (anizocronii, pauze descriptive) pentru suspendarea nara]iunii \n cadrul romanului lui Filimon. Roman care devine astfel o structur` deschis`â€Śâ€œ etc. Exerci]iul comparatistic este, m`car, stupefiant: „se poate observa [i o leg`tur` \ntre [Mateiu Caragiale] [i Balzac: [i marele romancier [i-a ad`ugat un blazon numelui s`u“. Teoretiz`ri \n dou` vorbe („fenomen de heterogenitate [i de deconstruc]ie“) se \nvecineaz` cu anecdote autobiografice: „digresiunea [‌] cum am numit-o eu \n teza de doctorat – pe c\nd nu [tiam ce bibliografie imens` exist` \n domeniuâ€Śâ€œ.

De fapt, textul alunec` mereu spre o oralitate a ne\ngrijirii, nu a inten]iei stilistice, cu „dac` \mi da]i voie“ [i „dac` nu v` sup`ra]i“, cu ruperi de logic` [i fraze Ă la G\g`, spre a e[ua \n sugestivit`]i elocvente pentru orizontul comentatorului. Cititorii s\nt liberi s` \nlocuiasc` punctele de suspensie din concluzia lui Nicolae Iliescu despre primul roman ca „studiu literar \mbr`]i[\nd elementele mul]imii pe care \[i propune s` o‌ [sic!] [i s` le analizeze, s` \i‌ [resic!] [i s` le tr`iasc` via]a“, ]in\nd cont c` Dinu P`turic` „e perfect normal, n-are deregl`ri hormonale, n-are devia]ii“. Anormalitatea, desigur, e \n alt` parte/carte. â–

81

$FU WPS

30

Fotografii de Rare[ Avram

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

R E P O R TA J Matei Florian

Despre mor]i, numai de bine De bine, de r`u, \n patria noastr` se mai [i scrie. Se scrie mult, se scrie cu spor, se scrie felurit, se scrie cu toane, \n fine, se scrie. Dac` privim chestiunea ceva mai relaxat, p\n` la urm` s-ar putea ca la mijloc s` intervin` doar o simpl` opera]iune gramatical` care s`-i permit` verbului „a scrie“ s` se transforme \n substantivul „scriitor“. Partea proast` este c`, odat` ce verbul „a scrie“ devine substantivul „scriitor“, lucrurile tind s` se complice [i s` se c`p`tuiasc` cu o sumedenie de nuan]e [i chichi]e numai bune pentru o doz` zdrav`n` de dureri de cap.

S-ar putea, \nc` o dat`, s` fie doar vina aparatului morfologic care a \nzestrat substantivul cu mai multe hachi]e [i capricii ca pe celelalte p`r]i de vorbire. S-ar putea, la fel de bine, ca substantivul s` nu aib` nici o vin`, iar pentru toate aceste complica]ii s` fie g`sit un singur responsabil: cuv\ntul „scriitor“. Cert este c`, din momentul \n care „a scrie“ (ajutat de sufixe sau alte dr`covenii) [i-a \nsu[it statutul de „scriitor“, popula]ia interesat` devine dintr-odat` mai atent` [i se gr`be[te s` \ntocmeasc` tot felul de clasific`ri. Astfel, la limita de jos (conform standardelor \n vigoare) se situeaz` acei scriitori proveni]i strict din opera]iunea gramatical` de care pomeneam mai devreme: a scrie (orice [i oricum) = (pur [i simplu) scriitor. Aceast` categorie este, \ndeob[te, bagatelizat`, dac` nu dispre]uit`, iar, pe termen lung, persoanei \n cauz` i se rezerv` de c`tre societate locul sigur [i cam trist al uit`rii ve[nice. Urmeaz` apoi plutonul viguros al scriitorilor cu merite mai mult sau mai pu]in certe. Pestri] [i eterogen, defavorizat \n mare m`sur` de num`rul mare al

exemplarelor incluse aici, predispus relativiz`rilor sau nedrept`]ilor temporare, e[alonul acesta (s`-i spunem secund) \i cuprinde, \ntr-o defini]ie lax` [i mai degrab` arbitrar`, pe to]i acei oameni despre care se poate spune c` scriu \ndeajuns de profesionist \nc\t s` poat` fi numi]i scriitori. Soarta lor ulterioar` se arat` a fi fluctuant`, imposibil de prev`zut. C\t prive[te ultima categorie, no]iunile cu care se opereaz` s\nt c\t se poate de clare. Societatea nume[te „scriitori importan]i“ toate acele persoane care, \ntr-un fel sau altul, au dob\ndit un nume de strad` sau de bulevard, s-au c`p`tuit cu un loc stabil \n manuale [i \n con[tiin]a cet`]eneasc`, au ajuns s` fie aniversate [i omagiate \n cadrul unor manifest`ri festive desf`[urate anual. Din p`cate pentru ei, spre a se putea bucura de o asemenea celebritate, ace[ti scriitori trebuie s` fie, \n principiu, mor]i.

Dac` mai tergivers`m un pic discu]ia \n aceast` zon` a constat`rilor de principiu, s-ar putea ca un drum la cimitirul {erban-Vod` din Bucure[ti (care e totuna cu cimitirul Bellu) s`

83

$FU WPS

30

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

Lini[te [i verdea]`

v` ajute s` trage]i concluzia c` mor]ii, \n ciuda a tot ce se spune despre ei, nu o duc chiar a[a de r`u. Dac` ar fi s`-i d`m crezare lui Miti]` Constantin (decedat la mijlocul secolului trecut, figura 120), lucrurile de pe lumea cealalt` arat`, de fapt, cum nu se poate mai bine: Nu ne pl\nge]i. Noi s\ntem cei ferici]i, nu voi. L`s\nd la o parte detaliile tehnice invocate de Miti]` Constantin (sau separarea net` conform standardelor de fericire), except\nd chiar faptul c`, dup` toate aparen]ele, noi, cei de aici, am avea alte treburi dec\t ei, cei de dincolo, nu v`d de ce \ntre acest „aici“ [i acel „dincolo“ nu s-ar instaura un climat \mp`ciuitor, de \n]elegere [i armonie. E adev`rat c` \n urma drumului meu prin cimitir nu am reu[it s` smulg nici o declara]ie de la Mihai Eminescu (se cuvine spus c` [i Zaharia Stancu s-a dovedit reticent), dar s-a \nt\mplat s` pricep c` \ntr-o zi normal`, f`r` s`rb`toriri sau slujbe de pomenire, to]i scriitorii dintr-un cimitir redevin, \n cele din urm`, egali.

Va fi de ajuns s` spui „bun` diminea]a“, s` pui, pentru un timp, reportajul deoparte, s`-l p`strezi pentru mai t\rziu, s` la[i \n urm` poarta principal`, devenit` acum inaccesibil`, \n]esat` de mortar, moloz [i c\]iva muncitori destoinici, [i s` g`se[ti o alta, l`turalnic`, ascuns`, dincolo de liniile de tramvai [i de intersec]ia cu ma[ini, dincolo de un ora[ furios, ve[nic pus pe fapte mari [i agita]ie, s` intri pe acea poart` cu tot respectul cuvenit unei lumi – p\n` una, alta – ferite [i t`cute, s` p`[e[ti cu b`gare de seam` pe alei, atent s` nu pierzi din vedere vreun \ngera[ hazliu [i prieten, vreo fotografie alb-negru \nce]o[at` de ani sau p\nze de p`ianjen, s` respiri pu]in din aerul `sta de prim`var` care, nu vom [ti niciodat` de ce, plute[te \ntr-un cimitir un pic altfel dec\t oriunde altundeva (ceva mai plin de chestiuni ginga[e precum pomii \n floare, p`m\ntul reav`n sau te miri ce tufe cu nume imposibil), s` prive[ti cu luare-aminte ora[ul `sta fermecat – pu]in straniu [i \nsp`im\nt`tor, \n orice caz elegant [i demn – de cruci [i morminte, de cavouri [i statui, toat` aceast` lume bizar` \ncremenit`, \mprejmuit` de ziduri cu s\rm` ghimpat`, dispus` orizontal odat` [i pentru totdeauna, s` te g\nde[ti cum ar fi dac`, iar apoi s` renun]i [i s` continui s` te plimbi pur [i simplu, s` sim]i ceva din toat` aceast` t`cere ca pe o imens` tihn`, s`-]i dai seama c`, atunci c\nd s\nt folosite pentru o simpl` plimbare matinal`, cimitirele s\nt sau ar trebui s` fie ni[te locuri prietenoase, s` dai de Camil Ressu printre al]i domni [i doamne (Cornel Nedrea [i Alina Jordan, Cornelia Pop sau Comandor Ionescu-Johnson), s`-l salu]i politicos [i bonom, s`-l \ntrebi de s`n`tate, s` nu te a[tep]i la nici un fel de r`spuns, s` \n]elegi c` r`spunsurile, pe ni[te alei de felul `sta, nu-[i prea mai au rostul, s` te \ntrebi dac` veveri]ele au vreo idee despre ce se ascunde la r`d`cinile copacilor \n care \[i fac veacul, s`-]i r`spunzi hot`r\t c` nu, c` lucrurile astea s\nt treaba veveri]elor la fel de mult cum s\nt ale c\inilor de pripas, c` [i veveri]ele [i c\inii trebuie s` aib` treburile lor, cu totul altele dec\t ale noastre, la fel cum mor]ii vor r`m\ne cu mor]ii, iar viii cu viii, s` la[i filozofiile patetice

84

$FU WPS

30

MAI 2007

R E P O R TA J

pentru mai t\rziu, considerentele cre[tine pentru alt`dat`, s` dai de Miti]` Constantin, s` z\mbe[ti [i s` treci mai departe, s`-]i cau]i bunicii, unchii [i str`bunicii [i s`-i g`se[ti tot acolo unde i-ai l`sat [i ultima dat`, s`-i salu]i cu drag, s` le spui ce mai faci, pentru c`, nu se [tie niciodat` \n cazurile astea, exist` o [ans` s` te aud` sau m`car s` te priveasc` \n]eleg`tor din vreun loc cu lumin` [i verdea]`, \n fine, departamentele astea nu prea intr` \n ordinea noastr` de zi, a[a c` ar trebui s` mergi mai departe, s` faci unele ocoluri, s` descoperi statui pl\nse [i cavouri trufa[e, avoca]i [i arhitec]i, generali [i medici, preo]i [i mun]i mari, paseri [i l`utari, sau viceversa, nu mai conteaz`, s` cite[ti c\teva inscrip]ii funerare – pios omagiu, dureri eterne, ve[nic neconsola]i –, at\tea [i at\tea familii v`duvite de p`rin]i [i bunici, de fra]i [i surori, de copii [i de prieteni, s` dai [i de Sanda Marin (Cecilia M. Zapan), n`scut` Simionescu, s` deslu[e[ti pe piatra funerar` cuvintele „Din partea femeilor gospodine“ [i s` te duc` g\ndul la chiftele, s` dai peste oameni t`cu]i [i \mpietri]i \n

dreptul unei cruci [i s`-i la[i acolo ca s` mergi mai departe, s` le ascul]i \n grab` pe femeile \mbr`cate \n portocaliu despre ce trebuie f`cut pentru ca decolorarea p`rului s`-[i urmeze cursul firesc, s` le observi pe toate acele b`tr\nici fantomatice, cu broboade pe cap [i lum\n`ri \n m\ini, cur`]\nd vreo piatr` de morm\nt de praf [i frunze, e de ajuns s` faci toate astea [i s` te opre[ti la un moment dat ca s`-]i dai seama c`, oric\t de diferite ar p`rea la prima vedere, lumile astea nu se resping \n nici un fel.

D I L E M AT E C A â—?

Declara]ii post-mortem ĂŽn aceste condi]ii, trebuie spus totu[i c` reportofonul se dovede[te cu totul [i cu totul inutil. La o adic`, pentru exper]ii \n mierle, banda ar putea s` prezinte o urm` de interes: \n decursul a nu mai mult de 5 minute am surprins o duzin` de conversa]ii foarte aprinse [i, tind s` cred, destul de gr`itoare. Ceva \mi spune totu[i c`, chiar [i \n ipoteza \n care speciali[tii \n domeniu [i-ar face datoria, discu]iile

85

$FU WPS

30

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â—?

\n cauz` nu ne-ar l`muri prea mult \n privin]a vie]ii de veci a scriitorilor români. Prin urmare, nu-mi r`m\ne dec\t s` consemnez c\teva declara]ii mai interesante, postate drept epitaf, pe mormintele urm`toarelor doamne [i urm`torilor domni: Mariana Dumitrescu (poet`) 19241967: „Ca s` m` aflu acum \n lumina soarelui / Cu sufletul drept [i \nalt / C\t` putere \n patru v\nturi zv\rlit` / C\t` via]` risipit`â€Śâ€œ; Cristian S\rbu (scriitor) 1898-1961: „Urcu[ul, anii nu m` pot r`pune, / De mun]i [i de c\mpie ]i-e suflarea. / Mi-e versul fraged [i albastr` zarea, / Nu simt \n mine nici o usc`ciune“; {tefan Ciobot`ra[u (artist al poporului) 1924-1967: „M` ia [i m` du p\n`-n cre[tet cu dragostea – vulturul meu din inim` – al c`rei \ncle[tet \l simt cum m`-nclea[t` din greuâ€Śâ€œ; Sorin Titel (scriitor) 1935-1985: „Nu vreau s` \mb`tr\nesc niciodat`, \[i spune f`r` s` [tie, f`r` s` poat` [ti c` atunci c\nd ursitoarele au stat \n jurul leag`nului s`u i-au spus ceva asem`n`tor, blestem sau dar luminos“; Eusebiu Camilar (scriitor) 1910-1965: „{i nimeni n-o s` [tie c` un minut, o stea a str`lucit mai tare din energia

mea“; Mihai Eminescu (poet) 1850-1889: „Reverse dulci sc\ntei / A tot [tiutoarea, / D-asupra-mi crengi de tei / S`-[i scuture floarea. / Ne mai fiind pribeag / De atunci \nainte, / Aduceri aminte / M’or troieni cu drag“. Orice s-ar spune, trebuie revenit la ideea exprimat` de Miti]` Constantinescu care, dincolo de aparenta ei trufie, ne asigura c` lor, locatarilor de drept din cimitir, al]ii dec\t veveri]ele [i c\inii, le merge, de fapt, mult mai bine. La prima vedere, la scriitori (pentru c` trebuie recunoscut c` domnul Miti]` nu este a[a ceva) se insinueaz`, uneori suav, alteori grav de-a dreptul, ideea desp`r]irii de t`r\mul pe care, \n acest moment cel pu]in, binevoim s` locuim noi. Pe de alt` parte, este necesar s` avem \n vedere c` \n imediata apropiere a domnilor Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, C`linescu – mai exact, peste drum – se \nal]` acum un falnic City Mall.

Ca orice Mall, [i acesta are o inscrip]ie (rog a nu se confunda cu un epitaf): „Seduc]ia cump`r`turilor de prim`var` la City Mall“. Nu [tiu ce p`rere \[i va fi f`c\nd despre toate astea Nichita St`nescu (\n privin]a lui Caragiale recunosc c` am o vag` b`nuial`), \ns` s\nt sigur c` Mihai Eminescu, dac` nu cumva [i George Co[buc, ar str\mba, la modul cel mai serios, din nas. Dar s` trecem‌ ĂŽnainte de a ajunge la monumentul eroului Victor E. Ioachimovici, n-ar fi r`u s` facem o scurt` escal` (m`car ca s` ne punem \n tem`) \n preajma lui Constantin Popescu. Ei bine, acest Constantin Popescu a fost nici mai mult, nici mai pu]in dec\t: pictor, poet, \nv`]`tor, consilier sportiv, mare patriot român, orator, erou na]ional, salvator [i ap`r`tor al fiin]ei umane. Acestea fiind zise, iat`-ne \n preajma eroului Victor E. Ioachimovici. Am s` redau, aproape \n \ntregime, \nscrisurile de pe monumentul s`u: „Mort pentru patrie la Turtucaia Prin Jertfa-i spre nemurire: ÂŤDe va fi‌ s` fim \mpresura]i‌ Eu n-am s` m` predauÂť. {i a plecat‌ Istoric: Atunci‌ c\nd du[manii \l \nconjuras` / ĂŽ[i rupe sabia [i sfid\nd spune: / ÂŤPrizonierul vostru? Jurat-am s` nu fiu! / Mort m` ve]i avea, niciodat` \ns` viu! / Tr`iasc` România!Âť / Apoi‌ via]a el singur \[i r`pune / Cu ultimul

MAI 2007

86

$FU WPS

30

MAI 2007

R E P O R TA J

glon] care-i mai r`mas`‌ / {i‌ / De-atuncea ale b`tr\nului Istru unde/ ĂŽn apele c`ruia a fost aruncat, / Oasele-i poart`, \ntr-un vecinic leg`nat, / Numai Dumnezeu, [i ele, [tiu pe unde‌ Esplica]ia Acestui Monument SimbolicFunerar: Trec`torule! De vrai, cite[te pe acest Monument de sus \n jos, [i \ncep\nd din fa]` de la st\nga la dreapta f`c\nd ocol; {i stemele din v\rf – dac` e[ti atent – [i versurile scrise, ele singure te \nva]` c` fiecare fa]` reprezint` alt simbol: Fa]a 1-a Caracterul [i Eroismul; 2-a Curajul [i Patriotismul; 3-a Iubirea – durerea [i Pacea Etern`; 4-a Credin]a [i lupta cu tine intern`. C` \n zadar cau]i tu, ce e[ti efemer, / al vie]ei [i al mor]ei nep`truns mister! / Iar Sfinc[ii ce la patru col]uri stau de straj`, / [i cu privirea Orizontul cerceteaz`, / prin mutismul lor parc`-]i vorbesc: / ÂŤC` r`u fac oamenii de se du[m`nesc.Âť / Trec`torule, de ce ai face astfel oare? / Noi, \n locul t`u, am depune aici o floare.“

Pitu] [i Nichita St`nescu se afl`, bine mersi, Eugen Barbu care, dup` cum \ncearc` s` m` conving` o b`tr\nic` (cu basma pe cap [i lum\nare \n m\ini), ar trebui „s` se odihneasc` \n pace, c` a fost [i el om bun“. Dac` ar fi s` mai st`m pu]in \n preajma aceleia[i b`tr\nici, dintre to]i scriitorii prezen]i \n cimitirul Bellu, cel mai bun va r`m\ne Mihai Eminescu: „P`i, cine altcineva? C` nu e om s` nu [tie c\t a suferit el pe lume, c` de bun ce era nici haine ca lumea n-a avut, mam`, a[a s` [tii. {i, uite, cum stau ei to]i \mpreun`, c` fiecare o fi fost om bun, nu cum e lumea acuma“. Pe de alt` parte – [i \n cu totul alt` parte a cimitirului –, \ntre Leonid [i Marina Dimov [i Ion Barbu s-a interpus Alexandru Kiri-

D I L E M AT E C A â—?

Scriitorii români [i Genialul Giorgic` Acestea fiind zise [i scrise (de bun` seam` de un poet) pe monumentul eroului Victor E. Ioachimovici, e timpul s` trecem la lucruri [i mai serioase. În m`sura \n care acest lucru va fi fiind cu putin]`, am onoarea s` v` fac prezent`rile – de la st\nga la dreapta (s` ne scuze doamna Sophia Mavrodin D.A. c` vom sta cu spatele), vi-i prezint pe urm`torii: Mihai Ralea, Ion Luca Caragiale, Traian S`vulescu, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Co[buc, George C`linescu, Zaharia Stancu, Mircea Nedelciu. Ciudat, nu-i a[a? Dac` prezen]a lui Traian S`vulescu \ntre Caragiale [i Eminescu poate fi explicat` prin leg`tura pe care ace[ti doi mari clasici [i domni au avut-o cu Veronica Micle, leg`tur` ce i-a \nvr`jbit \n asemenea m`sur` \nc\t prezen]a unui Traian S`vulescu s` fie necesar` \ntre locurile lor de veci, s\nt convins c` [i \ntre Zaharia Stancu [i Mircea Nedelciu ar mai fi trebuit s` apar` cineva – nu de alta, dar nu s\nt a[a sigur c` ace[ti doi prozatori vor avea ce s`-[i spun` o via]` ve[nic` de acum \ncolo. Pe de alt` parte, nu trebuie uitat c` l\ng` Gheorghe

87

$FU WPS

30

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â—?

]escu, a[a c`, \ntr-un moment ca acesta (care se presupune, de bine, de r`u, c` ar fi etern), toate discu]iile noastre lume[ti s-ar putea s` nu-[i mai aib` rostul. Tot ceea ce se cuvine spus este c` Liviu Rebreanu pare s` se \n]eleag` foarte bine cu Lygia [i Gellu Naum, c` mormintele s\nt \ngrijite [i, \ntr-un fel sau altul, s-au obi[nuit s` respire lini[te, [i c`, din c\nd \n c\nd, mai apare cineva care ]ine s` asculte „esplica]ia“ monumentului lui Victor E. Ioachimovici [i se g\nde[te s` depun`, aici, o floare. Dac` lucrurile – chiar [i cu prezen]a intempestiv` [i la r`stimpuri a unui Vadim Tudor dornic s`-l omagieze pe Eminescu sau pe prietenul Barbu – au intrat de mult` vreme \ntr-o matc` a firescului str`in` de realit`]ile City Mall-ului de peste gard, ar fi timpul ca, \n \ncheiere, s`-l amintim [i pe acest veritabil str`jer al scriitorilor români, copilul minune, doamnelor [i domnilor, the one and only: Genialul Giorgic`.

Genialul Giorgic` ar fi r`mas probabil doar G.

Iliescu, un copil cu privirea a]intit` spre Sophia Mavrodin sau spre z`rile albastre (nu-mi dau bine seama), cu o m\n` sprijinit` pe un pupitru, cu o carte la subra] [i o cravat` \nnodat` la g\t, cu tunsoarea lui [col`reasc` de premiant sobru [i ferice, dac` p`rin]ii lui nu s-ar fi g\ndit s` adauge o inscrip]ie pe soclul statuii sale: „Genialul Giorgic` \n etate de 10 ani p`r`si p`m\ntul pentru a locui \ntre \ngeri‌ p`rin]ii am`r\]i p\n` la suflet etern \l vor pl\nge. 17 mar.

1887-23 oct. 1897 [i \l urm` \n scurt timp bunicul s`u iubit Ilie Nicolau M`ciuc` iunie 1898“.

Lui [i tuturor acelora care odihnesc acum departe [i totu[i at\t de aproape de „seduc]ia cump`r`turilor de prim`var` la City Mall“ li se cuvin, m`car \n ceasul al doisprezecelea, o plec`ciune sfioas` [i – dac` aceste cuvinte nu s-au uzat cu totul de prea \ndelungata lor folosin]` – ve[nica lor pomenire. â–

MAI 2007

88

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

CINE CE CITE{TE

Adrian Daraban`

S\nte]i trist, domnule Eugen Istodor?

Cronica pove[tii unui meci de suflet Eugen Istodor, Cartea vie]ii mele Editura Polirom, 2007

Cartea vie]ii lui mi-a fost mai \nt\i povestit`, \n dup`-amiaza spre seara unei c\rciumi, chiar de Eugen. Eugen Istodor. Omul care \l \ntreba pe Leonard Doroftei, la conferin]a de pres` dinaintea meciului de centur` mondial`, dac` \i plac c`p[unile. {i care e – probabil – singurul român care ar [ti s` pun` senin \ntrebarea: „S\nte]i prost, domnule Bill Gates?“. {i Eugen Istodor, prietenul meu. To]i, la o mas` de confesiuni cu [pri].

Povestea acestei c`r]i. Se \ntoarce, din \nt\mplare, \n blocul ceau[ist al copil`riei & adolescen]ei. {i, printre oalele Zepter [i pove[tile de cafelu]` ale vechilor vecine, acum \n postura de aproape-m`tu[i ale fostului pici Genu, \ncepe s` cread` c` ar putea b\rfi lini[tit cu babele despre trecut. {i, cum „tantiile“ se arat` cu lipici la poveste, Eugen pluseaz`: ar cam ie[i de o carte! {i cartea \ncepe s` mi-l poarte.

Mi-a povestit, apoi am [i citit. ĂŽncepe ca un meci de duminic` \n Bucure[ti. Fente mici [i pase vesele, E. I. evolu\nd relaxat, ghidu[ driblangiu al campionatului românesc de interviuri. {i d` Eugen al meu drumul la balon [i invit` adversarul s` ias` la joc. {i, prin minutul 40, moment p\n` \n care partida fusese la discre]ia sa, o „tantie“ preia decis,

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA stop pe piept [i [ut cinic din afara careului. Istodor – SPECTATOR! Scor la pauz`: 1-0, „[i se anun]` o a doua repriz` de foc“! S-ar zice c` pauza (care pare s` fi durat vreo jum`tate de an) i-a fost un sfetnic bun. Inspirat de un straniu plan tactic construit la cabine, Eugen \[i ignor` inten]ionat atacul, mas\ndu-se, de form`, \n propriul careu. Le las` pe vr`jitoare s`-l execute f`r` mil`. Centr`ri perverse [i atacuri dincolo de limita regulamentului. Dar Eugen al nostru asta [i vrea. S` vad` c\t e de \ncasat. {i o \ncaseaz`, dragii mei, mai r`u dec\t s-ar b`nui!

Eugen – acum, Genu –, \n vechii lui panataloni scur]i, \ncheie partida cu genunchii zdreli]i [i sufletul ar[ice. Chiar asta se \nt\mpl`, stima]i spectatori! Genu \ncaseaz` o b`taie zdrav`n` de la propriul trecut. {i are, \n tot acest timp al masacrului, t`ria de a \nregistra, con[tiincios, cele mai fierbin]i faze. Acestui b`iat \i curg lacrimi grele [i nu se \ntoarce cu spatele, nu se fere[te de noi, nu se d` tare! Ne prive[te cu fa]a lui ciudat`, de pu[ti la 40 de ani, ajuns din urm` de o teribil` tornad` biografic`.

Asist`m, \n direct (vorba vine, v-am zis c` e \nregistrare!), la drama personal` a unui reporter care urnise o carte de interviuri despre via]a la bloc \n anii ’70-’80 [i care ajunge s` scrie necrologul ciudat al propriei copil`rii, silit de r`spunsurile adev`rate, reale [i autentice ale celor pe care \i ispitise cu \ntreb`ri istodoriene. Povestea e \n carte, n-o s-o divulg eu acum. V` spun doar c` e o istorie nea[teptat` [i trist`, scris` cu o \nver[unare mai degrab` nebuneasc`. Istodor \[i reinventeaz` stilul de intervievator, ajung\nd s` se opereze \n public, uz\nd de ceva trucuri de [aman de Berceni [i oblig\ndu-ne s`-i fim martori la o exorcizare live!

Cartea vie]ii lui este chiar cartea vie]ii lui. Citi]i cu grij`, e treab` delicat`! ĂŽn rest, \l a[tept pe Eugen iar la c\rcium`. S` ne povestim, printre c`r]i [i meciuri de duminic`. S` mai pl`nuim cum o s` porneasc` spre Scandinavia, ca s`-l caute pe Alexandru Monciu-Sudinski [i s`-i ia un interviu. Sau cum o s` derapeze el controlat spre proz`, peste ceva timp. {i despre blogul lui de jurnalist diliu! Celebru jurnalist diliu, cu sufletul la vedere.

S\nte]i sufletist, domnule Eugen Istodor? {i dac` da, de ce? â–

Adrian Daraban` este produc`tor executiv la casa de discuri Macondo.

89

$FU WPS

30

Š Dan Stanciu

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—?

MAI 2007

FRAGMENTE George B`l`i]`

Cinema sau Mania conversa]iei 1. ...Filme? Tu e[ti copil, Vintil`?! Alo? Aaaalo! Da, mi s-a p`rut c` h\r\ie ceva pe fir...

D`-i dracului, las`-i s-asculte... Tu ai uitat, Vintil`, c` eu s\nt mrs. Cinema! S\nt oleac` mai mic` dec\t Leni Riefensthal, abia am f`cut o sut` cinci ani, dar am v`zut toate filmele. Tu \]i dai seama c` l-am prins \n carne [i oase pe Griffith, c\nd era el viu [i fierbinte, Vintil`? Habar n-ai. La el acas`! Monstrul f`cuse Intolerance [i Broken Blossoms [i Dream Street, c\nd m-a-ntrebat dac`-mi place \nghe]ata de vanilie. David Wark Griffith. The giant! S`-l fi auzit pe tata povestind asta. Tat`l meu. Rubin Alex Krawitz din Albala [i din Br`teasa [i din Bucure[ti [i din restul lumii... Stai a[a, miroase a ars, a uitat s`-nchid` cuptorul. Liliana, unde dracu-ai disp`rut?

2. Pe masa scund` din lemn de santal, telefonul. Nu e foarte vechi. {aizeci de ani? Masiv, greu, negru lucios. Aduce cu o bomb` artizanal` cu ceas. C\nd se \nv\rte[te discul, a[tep]i explozia. Femeia se ridic` \n grab`. Pare friabil`, dar nu se rupe, nu se sparge nimic.

Patchouli. Discret, dar penetrant. ĂŽnainte de ultimul r`zboi, un parfum prin excelen]` b`rb`tesc. Deseori pomenit de Ionel Teodoreanu. Cine [i unde se mai face ast`zi Patchouli? Poate, comand` special`? M\neca

larg` a chimonoului cade din cot p\n` la \ncheietur`. Oase lungi [i oase scurte, \ntr-o pung` de piele decolorat`. Venele se \ntretaie energic, pronun]ate, foarte vii, ca [i unghiile lustruite, \ntregi, frumos desenate.

Od`ile largi, \nalte comunic` \ntre ele prin u[i duble, alb-mat, nu foarte curate, larg deschise. Din loc \n loc, tremur` abia v`zut o perdea u[oar`, o raz` de lumin` \]i taie piezi[ calea, privirea se \mpiedic` brusc \n cutele unei draperii grele, nemi[cate, culoarea m`t`sii de porumb. (Poate, o briz` de nic`ieri, un semn astral, murmur` Remus Lupu. O vizit` scurt`, \n septembrie trecut. Prima, dup` aproape patruzeci de ani. Fost prim-balerin la noul teatru de oper`, anii ’50, Cheiul D\mbovi]ei, la doi pa[i de Biserica Elefterie, peste pod. Clasa muncitoare merge la teatru, la oper`, la filarmonic`. Fratele cel Mare de la R`s`rit ne ajut` [i \n privin]a asta. Sovromdetoatepentruto]i. Stalin [i poporul rus, libertate ne-au adus... Tu [tii, Vintil`, ce frumos era prostu `sta de Ira Wolf? Remus Lupu e numele lui de scen`. Nu era b`iat r`u, dar scria poezii.

Cred c` a scris [i un roman. M`i, avea ochii \ncerc`na]i ai lui Charles Boyer [i silueta lui David Niven. ĂŽl v\nau toate muierile, f`r` deosebire de origine social`, dosar sau simpatii politice! Halal... Numai c` el era cam lene[, nu

91

$FU WPS

30

■George B`l`i]a (n. 1935) este unul dintre cei mai importan]i prozatori ai literaturii române contemporane. Din 1964 a fost redactor, apoi redactor[ef adjunct al revistei b`c`uane Ateneu. În 1979, s-a mutat la Bucure[ti, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. A fost director al Editurii Cartea Româneasc` \ntre 1980 [i 1989, apoi redactor-[ef al revistei Arc editate de Funda]ia Cultural` Român`.

C`r]ile sale cele mai cunoscute s\nt: C`l`toria (1964), Convers\nd despre Ionescu (1966), ĂŽnt\mpl`ri din noaptea soarelui de lapte (1968), Lumea \n dou` zile (1975), Ucenicul neascult`tor (1977), Nop]ile unui provincial (1983), Gulliver \n ]ara nim`nui (1994), C\inele \n les` (2004). A tradus, \n colaborare cu Janina Iano[i romanul lui Andrei Platonov, Cevengur.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—?

chiar pederast, dar molatic [i cu gusturi incerte. F`cuse doi ani de balet la Moscova. {i oric\t ai fi oricine [i de ori[iunde, n-ai \ncotro: cea mai bun` [coal` de dans din lume. Tu [tii cum i-a p`c`lit cu kazacioku Petru cel Mare pe olandeji [i fran]uji?!?! Note bune. Plecase acolo vesel [i u[uratec. S-a-ntors pe dibuite [i vis`tor. Cum s`-]i spun, soiul `la de nikagda [i nicevo, cred c` tu-n]elegi, s-a prins de d\nsu mai r`u dec\t la al]ii. Ira? Era [i el, acolo, o f`r\m` de artist. Avea aici o logodnic`, p\n` [i la Paris vezi rar a[a ceva. Farmacist`. Genul Hedy Lamarr – cine-a v`zut Nop]i \n Alger [i Extaz n-o mai poate uita pe Hedy, m`i, [i c\nd asta, farmacista, trecea duminica pe la pr\nz, prim`vara, pe bulevard, de la Dalles p\n` la Circul Krateyl, chiar [i \n zilele alea de loden pe puncte [i [apc` proletar`, toat` suflarea de pe trotuarul lat \ntorcea capul dup` ea, [tii cum?

Ca omule]ii `ia de tabl` cu arc de ceasornic, Naume, uite-a[a... {i po]i s` nu crezi, da’ ]umbai[pilu `sta de Ira Lupu a l`sat-o [i s-a luat cu o pictori]`, Norma Vigo. Scenograf`. A rupt-o blitz [i cu aia. Nici trei luni de mariaj, cu acte [i dram` la ambele familii... Nu se poate s` n-o fi \nt\lnit la Albala, c\nd erai tu acolo, lua la r\nd teatrele din ]ar` cu ideile ei aiuristice... Norma? Sigur c` am cunoscut-o. De[teapt` [i talentat`... Aha, ]i-ai venit \n fire, Vintilache!

Te-am trezit! }i-am trecut pe la nas sticlu]a cu s`rurile alea care te scoal` [i din sicriu. {tiam eu, Norma! Talent? O fi fost, nu m` pricep. Da’ ur\t` ca dracu [i rea de musc`... Simma! E ora noastr` de conversa]ie... Vintil`, m`i Capdeaur, mi-ai promis o or` c\t o zi \ntreag`. N-o fi chiar a[a, dar las`-m` [i pe mine s`-mi dau drumu. Nu crezi c` merit`? Aibi [i tu pu]intic` r`bdare [i nu m` mai \ntrerupe... Bine, te las, dar nu te mai pierde \n am`nunte!... Vintil`!

Nu te recunosc. Oare nu e teoria ta c` am`nuntele s\nt esen]ialul?! Nu numai a mea...

Bine, uite, \nchid paranteza... Cam lung`... Stai a[a, Vintil`. Nici s` m` obligi s-o \nchei la comand`. Nu pot. Nici elefantul nu se termin` brusc, are [i el o codi]`, acolo... Bancuri de la [coala primar`, Simma! {tii c\t te iubesc. S\nt nebun s` te-ascult. Uite, am expediat-o pe Ibis la calculatorul ei [i s\nt numai urechi... A[a da,

amore mio, acuma te recunosc. N-am s` m` pierd \n oglind`, cum bine i-ai spus-o lui Liviianu, p`unul `la, [tiu c` tu ai scris articolul din Meridiane [i l-ai semnat cu un pseudonim din tinere]e, numai eu \l mai ]in minte... Simma, revino la subiect! De dou`zeci de ani, eu n-am mai scris nici un articol! N-ai s` te superi dac` \]i rezum eu finalul de parantez`, cum ar veni. Tuuu?!... Da! Ca \n filmele alea, oho, dup` un caz real. T\rziu, prin anii ’80, Norma a plecat \ntr-o vacan]` la neamurile ei din Grecia, ciobani aromâni milionari, dup` care a luat-o razna prin lume, [i-a[a ur\t` cum spui tu c` era, a golit visteria unui mic bancher elve]ian, [i gata... Vintil`, nu pot s` tac, spune-mi, tu chiar trebuie s` [tii, avea aluni]a aia chiar acolo, cum b\rfea gol`nimea de prin teatrele bucure[tene?... Frumoasa farmacist`... Taci? Te faci c` plou`, Vintil`?!... Frumoasa farmacist` s-a m`ritat rapid cu Paul Petrescu... Ciiiinee?

Monstrul `la gras, [ont\c-[ont\c?!... Hai, hai, Simma, nu mai juca, [tii foarte bine despre ce-i vorba... Eeeeu? Habar n-am... Bine, bine, nu [tii! Monstrul `la stalinist... Vintil`, f`r` politic`. {tii c` nu-mi place. {i nu era stalinist, era un tro]kist de-al nostru \mpu]it. Dac` zici tu, Simma! Al nostru \ns` deloc, eu s\nt din totdeauna [i \n ciuda aparen]elor liberschimbist... {tiu, [tiu, nu-i nevoie s` m\r\i la mine, Vintil`.

Sigur c` da, monstrul `la era mai de[tept dec\t toat` intelighen]ia asta pervers` din Estul comunist [i postcomunist... Chiar toat`, Simma?!... Jumate!... A[a da, jumate!... Vintil`, s\ntem formidabili, ne-n]elegem ca Tom cu Jerry, trece-mi \n cont trei pup`turi, te iubesc... {i eu, dar \nchide odat` dracului paranteza asta, r\d `[tia de noi... Iaaaaauuuzzii, p`i, ce, care `[tia, iar ne – ascult` cineva?... Nu! Dar dac` nu ne mai citesc?!... Dac` arunc` la gunoi cartea?! Pulp fiction, \hm, ce zici?! ~la-i un film interesant, Vintil`, mi-ai f`cut un cap mare [i l-am v`zut de dou` ori, nu-n]eleg mare lucru, filme de azi, n-am c`zut pe spate cum ai c`zut tu pe burt`, da’ te prinde. Tu, Vintil`, ai pe dracu-n tine... Stai, stai, n-ai spus chiar bine, Simma, l\ng` mine... Bine, l\ng`, dar [tii s` m` faci s` r\d, asta-i ceva mai bun dec\t toate calmantele, tu semeni cu un prieten al meu de pe

MAI 2007

92

$FU WPS

30

MAI 2007

FRAGMENTE

c\nd aveam vreo [ai[pe ani, nu era prea de[tept [i nici frumos, student la Medicin`, da’ [tia s-apese nu [tiu ce buton c` m` pr`p`deam de r\s [i m` putea duce de nas \ncotro voia el.

Un soi de seduc`tor. Nu-]i ia min]ile, da-l ]ii minte. Dac` nu-i prost de tot, [tie s` dispar` la timp. Numele \ns` i l-am uitat. Tocmai se sf\r[ise primul r`zboi mondial [i ie[ea \n lume, cu catrin]` nou` [i ie de borangic, România Mare... Iar m-ai dat gata, Simma! {i tu pe mine!

Ha, ha, ha, Vintil`, de mic de tot e[ti dat naibii, uite, iau tibi[irul [i-nchid paranteza, numai s` vezi ce curb` elegant` iese, un arc s` tragi la ]int` cu el, Vintil`, paranteza asta \nchis`... da’ stai, stai a[a, a[teapt`, sun` cineva la u[`...)

ras. ĂŽnc` nu [tie, sau nu vrea, s` aleag` \ntre muzic` [i matematic`. Deocamdat`, crede Vintil`, dup` un an greu ca `sta, cu Olimpiada (mate-fizic`) de la Toronto, cu examene pianistice a[a de complicate cum au fost toamna trecut`, la Cracovia, trebuie s` o conving s` mearg` \n Brazilia, s` fac` acolo tot ce-i trece prin cap, sigur, cu o scorpie ca Veturia l\ng` ea, nu-mi fac nici o grij`, dar s` uite m`car o lun` [i de Einstein, [i de Mozart! Trag to]i de fata asta ca de-o opinc` scurt`, mimeaz` rustic tante Veturia. Eu a[ fi ales mai degrab` s` continue cu baletul, cum bine a sugerat domni[oara Eleonora. {i ar trebui s-o credem, scheletul `sta a fost, este mica [i singura noastr` Ana Pavlovna, nu-i a[a...?

C\nd Ibis avea cinci ani, la gr`dini]a din X – foarte scump`, foarte snoab`, foarte americ`noas` [i oricum cea mai bun` din t\rgul lui Bucur – a fost surprins`, cum zicea domni[oara educatoare Carmen (studii de baz` la Caracal, cursuri de var`, c\te dou` s`pt`m\ni, \n iulie, doi ani la r\nd, la Budapesta [i Lyon) \n spatele uria[ului urs de p\sl` numit Benny, s`rut\ndu-se \ndelung cu un b`iat doar cu trei luni mai mic dec\t ea. E adev`rat, Ibis?, a \ntrebat cu z\mbetul lui de duminic` Vintil`. Sigur c` da, a r`spuns micu]a Ibis. Bine, dar de ce pe gur`, [i a[a cum mi-a povestit mie doamna Lavinia?, a continuat Vintil`, chipurile doar mirat [i f`r` sup`rare. Nu-i treaba ta, a r`spuns Ibis, la fel senin` [i prietenoas`. În coasta casei numite Bojdeuca lui Capdeaur, o gr`din` uria[` rupt` din Eden, [i anume din partea unde teritoriul divin coboar` lent spre Est [i unde cele [tiute \ncep s` se amestece cu cele tainice. No man’s land-ul morganatic p`zit cu s`bii de foc de c`tre \ngeri nev`zu]i [i care nu cunosc mila [i \ndurarea.

Gr`dina lui Capdeaur, la Vama S`rii, fusese dichisit`, c\]iva ani la r\nd, de doi chinezi din Canton, un japonez \mprumutat cu mari cheltuieli din personalul unor stabilimente de cinci stele din Dubai, [i un b`tr\n gr`dinar sco]ian, faimos \n labirinturi jardiniere, fost mult` vreme \n slujba reginei Fabiola, to]i patru ascult\nd ului]i cu simpatie [i nu f`r` invidie, p`rerile (nu sfaturi, s`-mi fie cu iertare, eu nu

D I L E M AT E C A â—?

3. ĂŽn scr\nciobul de stejar, ferecat ]ig`ne[te cu scoabe de o]el c`lite \n s\nge de mistre], Vintil` leneve[te, ochii \nchi[i, z\mbet vag. Ibis \mpinge f`r` efort scaunul larg [i \nalt. Osia pe care se mi[c` leag`nul este \n a[a fel g\ndit` de me[terii lemnari din Vama S`rii, \nc\t cea mai mic` atingere o face s` lunece cu u[urin]` [i \n t`cere.

Nu pot s` cred c` Simma a \nchis, spune Ibis.

A b`tut cineva la u[`, r\de f`r` s` deschid` gura Vintil`.

S\nt moart` dup` baba asta, spune Ibis. {i eu, spune Vintil`. Ce face]i, v-a]i hot`r\t?

Pleca]i la Rio sau nu? Grigore[tii v` a[teapt`.

Raluca m` sun` [i noaptea [i...

I-am promis doamnei Vancea c` r`m\n m`car \nc` trei s`pt`m\ni, ceva nu e \nc`-n regul` la Konzertstßck, poate e prea mult pentru mine [i doamna Vancea nu-[i d` seama, ai v`zut ce buci poate s` aib` [i ce labe de buc`t`reas`, nu [tiu cum nu rupe clapele alea, dar e profa mea [i alta mai bun` nu exist`, i-am promis [i fac [i eu ce pot, nu degeaba d` ea lec]ii [i unor copii din Elve]ia [i Austria. Iar poim\ine vine dom’ profesor Tomulescu. Cred c` am dreptate, nu l-am contrazis eu de poman`. S\nt curioas`.

Doamna Vancea este profesoara de pian.

Profesorul Tomulescu este matematician. Ibis are doisprezece ani. Ne\mplini]i, dar s` trecem peste asta, spune ea, cu un sur\s ca o lam` de

93

$FU WPS

30

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—?

\mi \ng`dui s` sf`tuiesc pe nimeni, eu doar ascult [i spun ce cred), a[adar cuvintele arhimandritului Nil de la schitul din M`gura Verde.

Nil nu se ocupase niciodat` de gr`din`rit, dar cei patru str`ini nu crezur` \n ruptul capului a[a ceva. Toate trecur`, [i gr`dina lui Capdeaur exist`. P`zit` de Nemo, de trei lupi alsacieni [i un fost dresor la o [coal` special`, colonelul \n rezerv` Mitrea, care nu deschide gura dec\t atunci c\nd spune da, am \n]eles, s` tr`i]i, noapte bun` [i eu r`spund, n-ave]i grij`. {i atunci c\nd vorbe[te cu c\inii, pe limba lor. ĂŽn gr`dina asta, g\ndit` de fapt, \n \ntregime, pe gustul lui Vintil`, florile de c\mp cresc laolalt` cu cea mai rar` floare adus` de la dracu-n praznic [i aclimatizat`, altfel zis silit` s` vie]uiasc` maxim \n ]inutul Muntelui Ou, arbori p`durateci de toate soiurile se amestec` [i rezist` f`r` s` [tii cum, doar s`-i vezi [i s` te bucuri, cu pomi fructiferi din lumea cea mare, meni]i pesemne, tot de sihastrul Nil, de vreme ce rodesc [i \nverzesc de la sine, deseori \n ciuda tratatelor de botanic` [i a observa]iilor pe bun` dreptate deduse din mersul natural al lucrurilor, de c`tre exper]i botani[ti, oaspe]i din c\nd \n c\nd ai lui Vintil` Ionescu Naum Capdeaur.

Este amiaz` t\rzie. Vara. Vintil` exerseaz` arta conversa]iei cu Simma Krawitz. Mobilul lui, c\t un biscuit american de r`zboi, cum spune Simma, `la de se umfla c\t un cap de copil [i-]i umplea o gamel` \ntreag` dac` turnai ceai fierbinte peste el, aveau [i nem]ii [i chiar mai gusto[i, o st\rne[te Vintil`, nu m` tachina c` m` g\dil, g`se[te ea pe loc tonul potrivit, puberul n`b`d`ios, adaug`, ar trebui s` te maturizezi [i tu, nu-i nevoie s-a[tep]i suta pentru asta!, juc`ria asta de o mie de dolari tace \n palma lui str\ns` lene[ pe un genunchi. Scr\nciobul se leag`n` singur. S-a iscat un pui de v\nt. Vintil` \nchide ochii. Se pare, prin capul lui ar putea \n cur\nd s` treac` o idee de o sut` de mii de euro. Nu e tocmai r`u. Ibis cite[te Moby Dick. O mai veche edi]ie american` legat` \n piele maronie, cam deshidratat`. Un dar de la Titus Grigorescu din Rio de Janeiro.

Alsacienii se mi[c` brusc nelini[ti]i \n perimetrul lor marcat de plase metalice elastice. ĂŽn

iarba deas` [i \nalt`, l\ng` tufa de liliac din spatele scr\nciobului, Nemo, uria[ul mastino doarme [i viseaz` locuri unde el nu a fost niciodat`, poate str`-str`mo[ii lui din ce]oasa insul` Brit`.

Vibreaz` mobilul \n palma lui Vintil`.

Ce-i cu tine, dormi?

Te ascult.

Nu era nimeni la u[`. Mi s-a p`rut.

MAI 2007

4. M-ascul]i, Vintil`? Numai prostii citesc \n ultima vreme. Noroc c` pe apucate, la \nt\mplare, le uit. Omul e o ma[in`rie moale.

Memoria, un balaur cu [apte capete. Dac` universul ar fi fost g\ndit de o femeie, lumea ar fi ar`tat, \]i \nchipui, nu-i mare lucru, `la e un t\mpit, dar dac` n-o spun, mi se b`[ic` limba, auzi, cic` \n cazul `sta dr`cia care se cheam` lumea era o pizd` cu creier. M`i, Vintil`, de ce nu creier cu chestia aia care v` ia min]ile? Nu ]i se pare ceva dintr-o carte de bucate, mai potrivit, poate mai degrab` o specialitate dintr-un menu exotic?! S` nu spui c` o prosp`tur` ca mine nu se cade s` vorbeasc` a[a. Asta-i numai pentru copii precoci. Poate c` da...

Acuma, a[a ca s-o rup pe nechitite, vorba bunic`-tii, Alexandra, teribil` muiere, prietena [i rivala mea. Auzi, rival`! {i de unde venea d\nsa [i de unde veneam eu, ioi-vei-smir (cum se suspina \n strada Leca, din Albala, nu [i \n casele noastre din Cuza-Vod`, tot la Albala!).

Familia Krawitz [i Kaplan [i Ordnung din Cern`u]i [i Cervinski din Odesa. A[a ceva numai \n c`r]i dintr-alea ieftine g`se[ti! Cevaceva se potrive[te totu[i, fiindc` am\ndou` veneam, fiecare pe calea ei, s\nge [i r`d`cini, c\nd de sus [i c\nd de jos. Alt capitol. Alt` dat`.

Passons! Aveam timp. Da? De v`zut!

Crede-m`, Vintil`, c\t e[ti viu, nimic nu e istorie. Istoria vine dup` tine, demone. De unde s` te apuc? Nu g`sesc locul, m\nerul, scobitura, faldul, tivul, o ie[itur` c\t de mic` unde s` ag`] c\rligul. Nimic! {i nici lunecos nu e[ti, ca s`punu `la dup` care umbla \n patru labe, la baia comunal`, Rebenciuc, \n filmul lui Pintilie.

Mi-a pl`cut grozav chestia asta, filmul, nici a[a [i nici a[a. Am [i uitat cum se cheam`. Ce mi-a spus mie, \ntr-o var`, la Balcic, Celuca Dela-

94

$FU WPS

30

MAI 2007

FRAGMENTE

vrancea despre diavolul de Caragiale-i alt` c`ciul`. Mie-mi place Jean Georgescu, asta r`m\ne-ntre noi, nu spui la nimeni, Vintil`! {armant f`r` egal, \n]elegi, am s`-]i descriu c\ndva, n-au intrat zilele-n sac (tot bunic`-ta, Alexandra, tu pe ea o mo[tene[ti, puiule!), o diminea]` \n Cartierul Latin, el tocmai f`cuse un film foarte l`udat atunci la Paris, [i tot \n zilele alea (s` fi fost \n ’34, ’35?) [i-a ratat definitiv cariera \n str`in`tate. În fine... Charme, asta avea peste poate, farmec au numai b`rba]ii, femeile prin altceva fac fa]`. Sigur, filmul era \n alt` parte, dar J.G., pe ce punea el m\na se f`cea pe loc Caragiale, \n]elegi. L-a uitat toat` lumea, dar un Ric` Ventariano cum a f`cut Beligan \n Noaptea lui Jean Georgescu n-a mai f`cut nimeni. Hai, gata, am schimbat placa. Dar ce faci?, m` mai ascul]i? }i se descarc` mobilul?... Te-aud, Simma, s\nt numai urechi... Nu te cred. Telefonu `la mic al t`u e ca o central` atomic`.. Surs` de energie pentru toate chestiile. Acuma vorbesc cu robotul, clona ta electronic`, lua-v-ar dracu cu tehnicile astea care intr`-n sufletul [i-n s\ngele omului.

Eu vorbesc acum cu unul care nu exist`, iar tu te dai \n leag`n [i-o ascul]i pe Ibis care \]i cite[te din {eherezada... Simma, e[ti nebun` de-a binelea. De-o sut` de ori te-am rugat s` prime[ti un mobil de `sta fermecat, fiindc` tot ba]i c\mpii cu Aladin [i Simbad [i Harun-alRa[id [i hamalul cu fecioarele [i to]i efri]ii `ia c`pc`uni, vorbe[ti cu mine [i \]i apare imaginea mea pe ecran, mai tare ca \n Jules Verne, dup` care te dai tu \n v\nt, crede-m`, tu \ns` cu monstrul `la negru din secolul trecut, ar trebui s` te emancipezi [i tu oleac`, Simma...

Hai s` r\dem, spune Simma.

A[a ne st` cel mai bine, spune Vintil`. ĂŽncepe tu.

Cheam-o [i pe Ibis, spune Simma.

S\nt aici, Simma, spune Ibis.

All right! ĂŽncepe]i voi!

supra gr`dinii lui Vintil`, la Vama S`rii, \n Muntele Ou. Forme \n[el`tor schimb`toare. Elefan]i, balen`, c`mile, cirezi de cornute. Mai statornic`, dar repede pierdut` [i ea, Dale Pas`re Mare, \n zbor planat. Norul coboar`, s-ar zice c` fierbe \n v\rfurile molizilor, \n coroana stejarului. Milenar. F`r` \ndoial` multicentenar, te asigur` veterinarul Apostol Dumitru, pensionar. Pasionat de istorie, filozofie [i botanic`, el crede (pot demonstra!) c` stejarul sub care este instalat leag`nul se trage din ghinda aceluia din vechea Italie, \n care [i-a prins m\inile Milon din Crotona, faimosul atlet. Fu atunci un capriciu senil, trufie [i vanitate. ĂŽl sf\[iar` p\n` \n zori fiarele, r`mase din cel ne\nvins la c\teva Olimpiade, doar tigva [i oasele lenticulare din \ncheietura genunchilor. ĂŽn casa Simmei Krawitz, la Bucure[ti, \n strada Moara cu Noroc, la doi pa[i de Pia]a Ipsilante, de sub tapetul u[or dezlipit pe dunga de jos a peretelui, l\ng` u[a unei b`i, un [oarece de argint, cu urme palide din ce fusese c\ndva o pelicul` fin` de aur, se strecoar` t\n`r [i nelini[tit \n odaie. Are coada retezat` scurt [i \i lipse[te piciorul st\ng din fa]`. Dar \n dreptul ]ine ca \ntr-un cle[te mic o baghet` foarte sub]ire de filde[. ĂŽ[i \ndreapt` f`ptura lunguia]` [i se sprijin` pe labele u[or \ndoite din spate, \n felul patrupedelor dresate care a[teapt` cubul de zah`r [i vorba dulce a st`p\nului. Se \nclin` elastic, oarecum snob, pedant, dar cu elegan]`, ca \n fa]a unui auditoriu care \l aplaud` frenetic. Dispare \n aerul od`ii, atunci c\nd \n u[a cu canaturi duble se ive[te Simma Krawitz. T`cut`, g\nditoare. Din strad`, ajung v`tuite trepida]iile unui compresor. Se lucreaz` la canalizare.

Liliana, putoarea dracului, te-ai \ntors? Sau nici n-ai plecat \nc`? De poman` te pl`tesc rege[te. Mai e[ti aici?

Vocea femeii nu are v\rst`. Este clar`, t`ioas`, ad\nc`.

T`cere.

Nimic.

Simma alege cu m\n` sigur`, f`r` s`-[i ia ochii de pe u[a \nchis` a b`ii, \n co[ul conic de bambus, dintre o mul]ime de obiecte lungi, cilindrice sau spiralate sau \n trei [i cinci muchii,

D I L E M AT E C A â—?

5.

T`cere.

Nimic.

Nu se r\de. Nu se vorbe[te.

Un nor \ntunecat acoper` cerul, dea-

95

$FU WPS

30

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—?

un baston solid, m\ner arcuit de Yu, Piatra ĂŽmp`ratului, [i v\rf crestat de o]el. Str`bate piezi[ odaia. ĂŽ[i face nu tocmai u[or loc \n amestecul imposibil de lucruri scumpe, rarit`]i pre]ioase, [i nenum`rate fleacuri ieftine. Culori stinse sau stridente. Smal]uri. Lemn de diferite esen]e, pre]ios sau ciuruit de carii. Culori stinse sau stridente. Argint, alpaca, plumb, cositor, aur, alam`, nichel, ceramic`, sticl`, cristal, por]elan, bronz, platin`. C\te ceva din fiecare sau mult, pus cu lopata. Pe pere]i, peisaje [i portrete, scene de gen etc. Ulei, acuarel`, laviu, creion. Rame grele, \nc`rcate, deseori mai pre]ioase dec\t p\nza. Iat` \ns` [i un Palladi. Doi Grigorescu. Un Luchian. Mul]i Vasile Grigore.

Doi Bernea. Trei Boca, cinci Piliu]`, trei Baba.

Se spune c` \n casa asta mare exist` o c`mar` cu [apte lac`te. Nu le-a v`zut nimeni: ar putea fi vorba acolo de Chagall, Picasso, [i trei schi]e de Rembrandt (exerci]ii pentru „Rondul de noapte“). {i \nc`. {i \nc`. De unde? C\nd? Cine? ĂŽntrebat`, Simma cl`mp`ne[te, pune meli]a la lucru: am un sistem de alarm` cum nici Bill Gates nu are, ajunge ca ho]ul s` ating` doar cu un deget clan]a u[ii, [i instantaneu semnalul se aude la Scoatland Yard, la KGB, la Mosad, la CIA [i la sec]ia de poli]ie num`rul unu din Capital`!...

hr`ni]i cu frunz` de dud [i p\n` la ]es`torie. Ce cadou \i facem babei de Cr`ciunul `sta?, \ntrebase Vintil`? Un val de borangic din ce a adus asear` Augusta, a r`spuns micu]a Ibis, [tii doar c` mai mult chiar dec\t bijuteriile [i bl`nurile, Simmei \i place m`tasea. }ie, Ibis, ar fi trebuit s`-]i \ncredin]eze faraonul treburile Egiptului [i nu lui Iosif, a spus Vintil`. Nu cred c` a[ fi f`cut fa]`, nu [tiu s` t`lm`cesc visele, a spus Ibis, nemul]umit` c` iar`[i nu reu[ea s` scoat` destule puncte, la partida obi[nuit` de marocco.

Vintil` i-a trimis o bezea din v\rful buzelor: pentru replica asta, Ibis, meri]i un leptop ultimul r`cnet [i o pereche de role suedeze.

Lumina c`dea \n a[a fel \n odaie, \nc\t spa]iul dintre oglinda vene]ian` [i rama goal` de pe perete p`rea f`r` de margini. Cine era maestrul de lumini? Simma \[i urm`rea, cu o anume tulbure curiozitate, pe pere]i, \n tavan, pe du[umeaua de [ipci \nguste din lemn de teck, propria umbr`, c\nd uria[`, c\nd pitic`. ĂŽn odaia al`turat`, Ramon, b`tr\nul motan de Angora, s`ri de pe marele Stenway, la care de mul]i ani nu mai c\ntase nimeni, [i veni l\ng` glezna st`p\nei. Te-ai c`lug`rit de nu mai [tiu c\nd, zise Simma, n-ai putea totu[i s`-mi spui [i mie unde dispari nop]i la r\nd de-acas`?!

Nu a[teapt` r`spunsul lui Ramon. Dreapt`, ]eap`n` \n \ncheieturi, sigur` pe t`lpile ei \nguste [i osoase, Simma desface larg bra]ele \ntre oglind` [i rama goal`. Ce efect, ce surpriz`, ce secven]` genial` ar scoate De Mille, s` zicem, las`-l pe Griffith, din momentul `sta cu lumin` [i umbr`. Filmat chiar aici, [i eu, o clip` doar, ca Hitchkok \n istoriile lui, iar \n primplan, Gloria Swanson, aia din Male and Female, spune tu, Ramonule, cum pot t\mpi]ii `[tia de azi s`-nchid` \n debara gloria filmului din totdeauna, Marele Mut? Cum? O s` vie odat` un t\n`r serios, un b`rbat adev`rat [i-ai s` vezi ce ochi casc` [i cum li se umple gura de bale `stora cu efectele lor speciale [i otrava virtualului. Ai s` vezi, tu, mo[ule! C\nd g\ndesc pe \ntuneric, [mechere Ramon, c\nd adic` vorbesc singur`, e mai pl`cut, lini[titor, nu-s obligat` s` dau seam` celuilalt, nim`nui, o minune...

6. Simma se mi[c`, ocole[te, trece dintr-o \nc`pere \n alta. Acum, o odaie aproape goal`.

Umbra femeii pe un perete unde at\rn` o ram` goal`. Mare, greoaie, \nc`rcat`. Me[teri de alt`dat`. Stuc aurit, proasp`t recondi]ionat. Pe peretele opus o oglind` vene]ian`, \ngust`, \nalt` p\n` \n tavan, suport de bazalt lucrat cu dalta, lucrat ho]e[te cu dalta, \nc\t s` par` opera intemperiilor. ĂŽn loc de perdele, fereastra tripl` \mp`r]it` \n mici ochiuri cristaline fixate \n vergi sub]iri de cositor era acoperit` cu o p\nz` u[oar` [i sub]ire de borangic, o nostim` vr`jitorie, fiindc` puteai vedea prin ea, din cas`, limpede ca [i cu ochiul liber, tot ce se \nt\mpla afar`, dar de acolo nu se z`rea nimic \n`untru, geamul lic`rea opac, impenetrabil. Vintil` avea la Albala, \ntre altele, o abia [tiut`, dar foarte prosper` industrie casnic` pentru producerea m`t`sii naturale, de la cre[terea viermilor

MAI 2007

96

$FU WPS

30

MAI 2007

FRAGMENTE

Sun` \ndelung telefonul. M` lucreaz` din central`! Doar l-am l`sat anume deschis! A [i ajuns l\ng` m`su]a de santal. Izbe[te receptorul \n furc`. A[teapt`. ĂŽl las` iar`[i s` sune \n draci. Ridic`.

Da, eu s\nt, Vintil`, p`i cine-ai vrea s` fie, Pola Negri sau Mae West sau Marlene Dietrich, ia spune?!... Nu, n-a cr`pat nimeni, doar c` smintita aia la care ]in ca la o nepoat` bun` a l`sat focul aiurea [i s-a dus la dracu budinca aia... {i m` g\ndesc de-acu trei zile la ea, ce bun` ar fi putut fi!

ajuns cineva la Hollywood...

Bob `sta, actor. Frumos, dar nu-l b`ga nimeni \n seam`. E plin locul `la cu de-al de-`[tia. P`r buclat, spr\ncene b`rb`te[ti, ochi c`prui, ce mai, catifela]i, cad\n`, cearc`ne dulci. Gura \ns`‌ O gur`, cum s`-]i spun eu ]ie, nu te po]i opri s-o atingi, muiere[te ]i-o spun, Vintil`, m`car cu degetul mic s`-i faci conturul pe viu, acolo, la el. Ninel povestea dr`ce[te de interesant, c` parc` mi se \nt\mpla chiar mie. (Î]i \nchipui ce era-n capul lui de \nd`r`tnic!) Nu c-am fost eu curva aia de v\n`toreas` de tipi [ic, dar mi-a pl`cut [i mie una [i alta. Iac`-t`, \nc`-mi place s`-mi aduc aminte! Vintil`, [tii tu pentru ce era pl`tit Bobi]` `sta Lowery la Hollywood? Contracte cu marile studiouri. Ocupat p\n` peste cap. Bani frumo[i. Cic` a intrat mai t\rziu \n afaceri [i a ajuns milionar. America, Vintil`! A[a-i c` nu [tii? S`-]i spun eu. Sursa Ninel {araga. Era pl`tit s` s`rute toate (TOATE, m`i!) vedetele \n scenele de repeti]ie. Ninel mi-a ar`tat fotografii.

Un album \ntreg. Muierile alea r\vnite \n patru labe de milioanele de masculi de pe Mapamond. ~sta e cinema-ul, Vintil`. Faci cinema, e[ti st`p\nul lumii.

A[a c` le ia la r\nd Robert al nostru [i le pup` [i r`spup` [i p\n` nu le d` not` de trecere, le ]ine numai el \n bra]e. Asta a trecut, asta repet` examenul. Domnu profesor de pupat. Cum dracu, ele nu [tiau? Nu puteau? Pe dracu, nu. Dar \n pat sau la plimbare pe-nserat.

Nu [i pe ecran. Cinema-ul e meserie, Vintil`.

Numai America [tie asta. Ar fi trebuit s`-i vezi pup\ndu-se pe Vivian Leigh [i Laurece Olivier \n Lady Hamilton. {i dup` aia s` vorbe[ti...

S`rutul e chestie delicat` pe ecran. Era. Nu [i acuma, c\nd e-o ap` [i-un p`m\nt. ĂŽ[i v\r` limba-n gur`, se ling, se sug, \[i scot unul altuia sucurile din ad\ncul f\nt\nii. Peste tot, la fel. {i la filmele porno, [i la alea de dragoste, de r`zboi, horror sau comedii muzicale. Cas` gurile [i se reped unul la altul, se mu[c`, fac pr`p`d cu limbile, duel, moarte de om. Ce-i asta? Ur\t.

Dar m` uit. Nu \n]eleg nimic. Dar se poate povesti... â–

D I L E M AT E C A â—?

7. ...da, da, sigur. {tiu unde-am r`mas.

Avem timp, nu m` tot \ntrerupe. Iar vrei s`-]i spun? De c\te ori? N-am de unde s` te apuc. {i te [tiu de c\nd ai deschis ochii [i te-ai pi[at \n sus, [i-ai ]ipat. N-aveai trei luni [i era c\t pe ce s` mori de p\ntic`rae, demone. Cinema-ul de-atunci era lumea adev`rat`, Vintil`. Nu rup nimic, m`-ntorc, nu las nimic neterminat. Nu uit nimic. ĂŽnc` ]in minte tot. Doar [tii c` s\nt mai b`tr\n` dec\t Turnul Babel. Le fierbeam lintea [i orezul [i frigeam pulpa de vi]el [i fierbeam batalul \ntreg `lora de lucrau la ziduri [i vorbeam to]i o singur` limb`. I-am hr`nit bine, crede-m`. Pu]eau mai r`u dec\t ]apii, c\nd s\nt caprele \n c`lduri. Eram acolo, c\nd s-a scris: de aceea cetatea a fost numit` Babel, c`ci acolo a \ncurcat Domnul limba \ntregului p`m\nt, [i de acolo i-a \mpr`[tiat Domnul pe toat` fa]a p`m\ntului. {i despre asta s-a f`cut un film. Chiar c` nu mai [tiu cine [i c\nd. Dar tot \n vremea Marelui Mut. {i doar ca s`-]i faci idee, asta mi-a povestit-o Ninel {araga, era mai t\rziu, dar \nainte de r`zboi, s-au f`cut [i atunci filme adev`rate. C\teva. Dar ca s`-]i dai seama cum putea fi Hollywood-ul, \n timpii lui de glorie. Era unul Robert Lowery. Prieten cu Ninel, c\nd era Ninel la \nceput de carier`, mare coafor [i machieur [i peruchier la MGM Ninel [i Bob `sta. B`ie]i frumo[i. Trebuie s` fi fost ceva \ntre ei. Poate nu.

Se vorbea. Iar despre Ninel, ce s`-]i spun, de asta s-a sup`rat b`tr\nul {araga pe el, i-a dat o mie de dolari, erau bani atunci [i i-a spus car`te, nu te cunosc, ne-ai f`cut de r\s. Las` c` l-a iertat pe urm` [i se fudulea cu el, un {araga a

97

$FU WPS

30

Abonament la revista DILEMATECA METODE DE ABONARE:

■direct la sediul S.C. Adev`rul Holding S.R.L., Pia]a Presei Libere nr.1, Corp C, sector 1, Bucure[ti. ■pl`tind cu mandat po[tal sau ordin de plat`, pentru SC Adev`rul Holding SRL, Cod fiscal RO18990288, \n contul RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle, expediind talonul de abonament completat [i o copie a documentului de plat` prin fax la nr. 021-40.75.467 sau la adresa OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea, „Talon de abonament Dilemateca“. ■la oficiile po[tale; ■la sucursalele Rodipet; ■la firmele particulare.

Abonamentele achitate p\n` la data de 20 ale lunii vor fi livrate \ncep\nd cu data de 1 a lunii urm`toare.

Informa]ii despre abonamente:

â– Telefon: 021-407.54.64; 021-407.54.65 â– E-mail: abonamente@adevarulholding.ro Cititorii din str`in`tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr.1, sector 1, Bucure[ti Telefon: (00 40 21) 318.70.60, Fax: (004021) 318.70.20, e-mail: subscription1@rodipet.ro.

TALON ABONAMENT DILEMATECA Nume................................................................... Prenume.......................................................................

Compania*.......................................................... Cod Fiscal*.................................................................

(*completa]i numai dac` pl`titorul este o firm`)

Str.:............................................. nr........ bloc........ scara........ etaj......... ap........ localitate.......................

Jude]/sector.................... cod po[tal.......... telefon................ e-mail.......................................

Perioada de abonare:

3 luni (16 lei)

6 luni (31 lei)

12 luni (61 lei)

Num`r de abonamente contractate............. \ncep\nd din luna..........................................................

Am expediat c`tre SC Adev`rul Holding SRL, suma de .....................lei cu mandatul po[tal /OP nr....... din data .................................. \n cont nr. RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle.

âœ

Prin completarea prezentului talon, \n conformitate cu Legea nr. 677/2001, s\nt de acord s` primesc informa]ii [i materiale promo]ionale de la publica]ia Dilemateca [i partenerii s`i.

$FU WPS

30

$FU WPS

30

$FU WPS

30