DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2010
ESEU
Intelectualii publici în România Sorin Adam Matei Mona Momescu (coord.) Idolii forului Editura Corint, 2010
Prozatorul Mircea Nedelciu se temea – în articolele din Contrapunct [i Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber, la începutul anilor ’90 – de un fenomen care s-a adîncit între timp, în decursul celor 20 de ani care s-au scurs: pierderea contactului intelighen]iei cu masele. Intelectualul public a fost, în acest interval, o figur` elitist` [i moralizatoare, cu deosebire irascibil` cînd vine vorba de posibilitatea ([i) unui discurs intelectual de stînga – pe fondul unui anticomunism general [i lipsit de nuan]e. Volumul colectiv Idolii forului vine s` ocupe un spa]iu pu]in reprezentat la noi: critica intelectualilor publici. E drept c` volumul e foarte eterogen, începînd cu forma]ia autorilor [i terminînd cu perspectivele foarte diverse de abordare a subiectului. M` voi opri aici doar asupra cîtorva probleme ridicate de autorii volumului, care a stîrnit deja reac]ii [i controverse. A[a cum spune subtitlul c`r]ii, autorii ei consider` c` o clas` de mijloc a spiritului este preferabil` „elitei“ intelectualilor publici – altfel spus, c` intelectualii specializa]i sînt mai racorda]i la (post)modernitatea vremurilor noastre decît intelectualii publici de tip enciclopedic (tributari adesea filozofiei idealiste „clasice“; a se vedea studiul lui Mircea Flonta, „Asculta]i [i cealalt` parte!“, sau cel al lui Bruno {tefan, „Specialist sau intelectual“). Pe de alt` parte, intelectualii publici sînt „chestiona]i“ din perspectiva implic`rii lor politice – vezi a[a-numi]ii „intelectuali ai lui B`sescu“, sanc]iona]i pentru partizanatul lor politic. „Pentru a-[i îndeplini func]ia social` – scrie Michael Shafir în „Prefa]`“ –, intelectualului i se cere nu neutralitate, cu atît mai pu]in indiferen]` fa]` de sfera poli-
RECENZII ticului, ci nealiniere formal`. «Formal`» în sensul cel mai strict al acestui termen, adic` cel al aderen]ei la o mi[care politic`, la un partid politic, sau acceptarea unor pozi]ii de conducere proeminente dependente de sfera politic` [i remunerate de aceasta“. Caz în care intelectualii cu pricina devin automat func]ionari publici, subordona]i politicului. |n privin]a apropierii intelectualilor de mase, în studiul s`u „|nalt [i popular pe pia]a ideilor. Trei perspective“, Caius Dobrescu propune o ipotez` interesant` de conjugare a celor doi „poli“. El define[te întîi „kitsch-ul (filozofic-consolator) pentru intelectuali“ – cei publici –, plasa]i (cu defazajul temporal de rigoare) în „spa]iul miraculos“ al sintezei, „în care po]i amalgama cu inocen]` (...) teologia mistic` a cre[tinismului oriental cu hegelianismul, cu heideggerianismul, cu libertarianismul sau cu teoriile neoclasice din [tiin]ele economice“. Analizînd apoi jocul de televiziune Ciao, Darwin, teoreticianul conchide c`, paradoxal, „clasele populare, în ingenuitatea instinctelor lor de adaptare, pot nimeri solu]ii mai robuste pentru o modernizare autentic` a societ`]ii“. |n (post)modernitate, spune el, pia]a liber` a ideilor trebuie s` se deschid` înspre publicul larg, înspre popular, s` fie capabil` s` se transforme în spectacol (de idei), în entertainment, în exerci]iu util, dar [i pl`cut, conform preceptului hora]ian. Ipoteza nu e lipsit` de riscuri: unul dintre ele este teoretizat, mai departe, de Alexandru Matei, în „Despre agonia unui stil“. El se nume[te transformarea discursului intelectual mediatic în marf`, plasat „în interiorul unui discurs implicit al capitalului“. „De la domnia eticului, din primii ani 1990 (...) – scrie A. Matei – am trecut, pe nesim]ite, în domnia esteticului în]eles ca entertainment (...), cînd ceea ce spui nu are nevoie de adecvare cu realul pentru a atrage adeziuni, ci de o îmbr`c`minte sonor` [i stilistic` [ocant`“. Idolii forului deschide, astfel, un mult a[teptat spa]iu de dialog/controverse cu privire la intelectualii publici [i la pia]a liber` de idei în România postrevolu]ionar`. n Adina Dini]oiu
35
44,90 lei