Colaboratori: Enikő Benedek, Katalin Kolozsváry, Radu Rădescu
Concepție grafică, design și pregătire pentru tipar: Raster Line Foto: Gyula Ádám (6, 12, 19, 37, 46, 48, 53, 56), Irinel Cârlănaru (30), Balázs Cséfalvay (32), András Dabasi (52), Dénes Daczó (36, 55), Biblioteca DRK (49), Zsuzsanna Fodor (18, 47, 54), Ákos Hátszegi (44), Szilárd Kis (26), Kishin Morikawa-Parle (21), MTA-KIK, Biblioteca de manuscrise (50), András Péter Németh (27), László Perger (9), Bertrand Pichène (15), Vajk-István Szigeti (18, 19, 20, 24, 32, 35, 38, 41).
În concepția grafică a ediției din acest an a Festivalului, au fost folosite planurile de afiș din anul 1980 ale graficianului
13–21 iulie 2024
SÂMBĂTĂ, 13 IULIE
Cetatea Mikó (Piața Cetății, nr. 2)*
18.00 Deschiderea oficială a Festivalului
18.30 MUSICA HISTORICA (Ungaria): Desfăt maghiar din vremi apuse –Cântece și muzică de dans (secolele XVI-XIX)
19.30 MÁRTA SEBESTYÉN & JUDIT ANDREJSZKI și invitații lor (Ungaria, România): „Ritka kertben” (Rar de găsit într-o grădină) –Muzica maghiară a secolelor cu perspectivă europeană, din surse folclorice și scrise
DUMINICĂ, 14 IULIE
Biserica unitariană (Str. Szász Endre, nr. 25)
11.30 ARS PRO TOTO (România): Reînnoirea muzicală în cântarea religioasă din secolul al XVII-lea
Cetatea Mikó, Sala de Arme (Piața Cetății, nr. 2)
16.30 Paralele și contraste în lumea vinului – Degustare de vinuri, organizată de vinoteca Vinkli**
Cetatea Mikó (Piața Cetății, nr. 2)*
19.00 INTO THE WINDS (Franța): Hai la dans!
LUNI, 15 IULIE
Centrul Cultural Zengő Tér (Str. Petőfi, nr. 35)
10.00 „Cu fluiere, tobe și scripcă” – Activități muzicale pentru copii, cu Julcsi Ádám**
Liceul de Arte „Nagy István”, aula (Piața Libertății, nr. 18)
15.30 Psalmi omofoni – Workshop cu András Szabó
Biserica reformată (Str. Márton Áron, nr. 11)
19.00 CONCERTO SPIRALIS (România, Ungaria): Voci din muzica de cameră din secolul al XVII-lea
Centrul Cultural Zengő Tér (Str. Petőfi, nr. 35)
21.00 NICHOLAS PARLE (Anglia): Spania, Italia și Anglia – Epoca de aur a muzicii pentru claviatură
MARȚI, 16 IULIE
Centrul Cultural Zengő Tér (Str. Petőfi, nr. 35)
10.00 „Cu fluiere, tobe și scripcă” – Activități muzicale pentru copii, cu Julcsi Ádám**
Liceul de Arte „Nagy István”, aula (Piața Libertății, nr. 18)
15.30 Cartea de cântece a lui János Arany (1874) – Prelegere susținută de Rumen István Csörsz
Biserica Franciscană de la Șumuleu Ciuc – Basilica Minor Papalis (Str. Szék, nr. 148)
19.30 MADÉFALVI SCHOLA & LUX AURUMQUE (România): Cântul gregorian în muzica corală contemporană
MIERCURI, 17 IULIE
Centrul Cultural Zengő Tér (Str. Petőfi, nr. 35)
10.00 „Cu fluiere, tobe și scripcă” – Activități muzicale pentru copii, cu Julcsi Ádám**
17.00 Masă rotundă
17.00–18.30 Rouă și perle. Moștenirea Babrik. Mișcarea de muzică veche din Transilvania și Ungaria în anii ‘70 și ‘80. Moderator: Rumen István Csörsz
18.30–19.00 Dr. Klára Radnóti: Apogeul lăutei europene – Lăutele de la Muzeul Național Maghiar
21.00 ZSOMBOR TÓTH-VAJNA (Ungaria): Muzica pentru claviatură a Perioadei de Restaurație din Anglia
JOI, 18 IULIE
Cinema Csíki Mozi (Piața Majláth Gusztáv Károly, nr. 2)
19.00 SEMPRE (România): Black & White – Vivaldi
Cetatea Mikó, sala din bastionul de nord-vest (Piața Cetății, nr. 2)
21.00 MÁRIA FÜLÖP & PIROSKA VITÁRIUS (Elveția, Ungaria): Discursuri
VINERI, 19 IULIE
Liceul de Arte „Nagy István”, aula (Piața Libertății, nr. 18)
15.00 CONCERTUL DE ÎNCHIDERE A UNIVERSITĂȚII DE VARĂ DE MUZICĂ VECHE, EDIȚIA a XVI-a
Biserica Sf. Augustin (Piața Szent Ágoston, nr. 1)
19.30 BAROQUE FESTIVAL ORCHESTRA (România, Ungaria, Germania): Auzi și ascultă
SÂMBĂTĂ, 20 IULIE
Cetatea Mikó (Piața Cetății, nr. 2)
11.00 Zi renascentistă dedicată copiilor: ateliere de creație și jocuri renascentiste
Siculicidium – Capela Sf. Ana (Siculeni, nr. 746)
16.00 FLAUTO DOLCE (România) și GÁBOR HEGYI (Germania): Sinfonia Spirituosa – De la Caioni la Sartorius
Cetatea Mikó (Piața Cetății, nr. 2)*
18.30 CARMINA RENASCENTIA (România): Sicut cervus (‘Cum dorește un cerb…’)
19.30 CODEX (România): „A tudós macskája” (Pisica savantului) – Cântecele lui János Arany
20.30 Casa dansului renascentist cu Gábor Kovács
DUMINICĂ, 21 IULIE
Conacul Henter (Sântimbru, nr. 545)
16.00 Picnic de muzică veche cu formațiile Codex și Musica Historica
* În caz de vreme nefavorabilă, Sala Mare a Teatrului Municipal „Csíki Játékszín” (Bd. Timișoarei, nr. 6)
** Participarea la eveniment este posibilă pe baza înscrierii prealabile prin telefon, la nr. +40 746 244 235 (Centrul Cultural Zengő Tér, activități muzicale pentru copii), +40 753 055 311 (pentru degustarea de vinuri).
Cu o jumătate de oră înainte de concert, se asigură transport pentru publicul interesat, cu plecare din parcarea de lângă Sala Sporturilor „Erőss Zsolt”.
Detalii cu privire la bilete se găsesc la pagina 72 și online, pe pagina www.regizene.ro.
Organizatorii își rezervă dreptul de a modifica programul.
MUSICA HISTORICA (HU)
13 iulie CETATEA MIKÓ, ora 18.30
Desfăt maghiar din vremi apuse
Cântece și muzică de dans (secolele XVI-XIX)
Víz, víz
(Sámuel Almási: Magyar Dalnok, manuscris, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1834)
Melodii de dansuri maghiare și slovace
(Anna Szirmayné Keczer Collection, manuscris, cca. 1740; Linus Manuscript, cca. 1786)
Bachusnak véletlen rabsága idejének legjobb korában (Codex Hölischer, 1686–1693)
Asztali nóta – Nota ad mensam (Codex Apponyi, Zay-Ugróc, 1730)
Egy éneket hallék Új-Tordában (Colecția lui György Aranka, 1782–1790, și alte manuscrise din Transilvania din sec. al XVIII-lea)
Megbolondult a világ (text: Szádeczky-Miscellania, 1755; melodie: Ádám Pálóczi Horváth: Ötödfélszáz énekek, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1813)
Dansuri de nuntă din repertoriul țambalistului Pál Tendl din Sopron (Colecția de muzică populară a lui László Lajtha, anii 1950)
Ádám Pálóczi Horváth (1760–1820): A férjhez vágyó özvegyasszony (Ötödfélszáz énekek, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1813)
A leányok jók, nem rosszak (Miklós Jankovich: Magyar világi énekek, 1789–1793)
Saltus Hungaricus (Manuscrisul Mártonffy, 1813 – Ádám Pálóczi Horváth: Leány ABC, Ötödfélszáz énekek, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1813 – Cântece de tachinare a fetelor, cumpăna sec. XVIII-XIX)
Ének a pincéhez (Cântece maghiare vechi, începutul sec. XIX)
Ádám Pálóczi Horváth: Szántódi tus (Ötödfélszáz énekek, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1813)
Ghirlandă de fanfare
(Melodiariul Szkárosi-Járdánházi, Sárospatak, 1787–1792; Ádám Pálóczi Horváth: Ötödfélszáz énekek, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe, 1813; Gáspár Tahy: Hasznos Mulatságok, 1821)
Rumen István Csörsz (director artistic) voce, lăută, cobză, chitară renascentistă, chitară din sec. al XIX-lea, cimpoi, drâmbă
Roland Kasza xilofon, percuție, voce
Réka Palócz soprano, drâmbă, cornamusa bas
Valéria Pribay viola da gamba, violoncel, voce
Zoltán Széplaki voce, flaute drepte, flaut oblic baroc, taragot turcesc
Márton Szilágyi vioară, voce
Pentru prima dată în istoria festivalului, ansamblul Musica Historica a fost invitat să cânte în concertul de deschidere. Astfel, programul lor amintește de vechea veselie și de bucuria întâlnirii, repertoriul provenind din piese incluse pe CD-urile intitulate „Bonum vinum” (2001) și „Doamne și babe” (2007). Pe lângă cântecele de pahar, de masă și de tachinare, nu lipsesc nici melodiile de dans, la fel ca la carnavalurile, nunțile și zilele onomastice de altădată. Inițial, au fost compuse cântece moralizatoare despre consumul de vin (Tinódi fiind primul autor), dar în secolul al XVIII-lea a înflorit în limba maghiară și genul de cântece sociale despre vin și melodiile de celebrare. Acestea sunt cunoscute mai ales din manuscrise studențești, dar melodiile au supraviețuit și în cântece populare. István Csulyak Miskolci, pe de altă parte, a scris probabil cântecul de nuntă pentru un balet italian, în regiunea Olaszliszka. Bătălia lui Bacchus și a lui Marte, adică, a bucatelor de carne și de post de la sfârșitul carnavalului, este subiectul unui cântec baroc plin de umor, cu un „meniu” bogat. Detractorii poeziei populare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea își băteau joc de toate tipurile de oameni. „Lăudăroșenia bețivanului” provine dintr-un text de origine medievală, scris de Archipoëta (Gualterus de Mapes) și tradus de mai multe ori în secolul al XVIII-lea. Cântecele de tachinare despre femei au ca subiecte mai ales lenea, prodigalitatea și luxura. Piesa „Lumea a înnebunit” combină mai multe genuri: soldatul cazat într-o casă particulară și gospodina care beau împreună până ce risipesc averea soțului. Cântecele sunt intercalate cu dansuri populare maghiare și est-europene din secolele al XVII-lea și al XIX-lea. În timp ce se servea mâncarea, s-au cântat melodiile de masă din Codexul Apponyi, inclusiv versiunea marșului Rákóczi, iar Pál Tendl a cântat la țambal în stil „verbunk”.
Ansamblul Musica Historica a fost înființat în anul 1988, la Budapesta. Pe lângă instrumentele muzicale clasice și vechi, membrii ansamblului cântă și la instrumente populare maghiare și est-europene, ceea ce a influențat în mod decisiv stilul lor interpretativ. La bazele activității lor muzicale stau cercetări profunde privind cultura muzicală și literatura din secolele XV–XIX. Membrii ansamblului sunt convinși că muzica veche este un gen deschis, care oferă posibilitatea experimentării. Repertoriul formației constă, cu precădere, din muzică maghiară și central-europeană din secolele XI–XIX, însă interpretează și piese ale unor compozitori vesteuropeni din Evul Mediu, Renaștere sau Baroc, precum și muzică turcească sau greacă antică. Au concertat în mai mult de 1400 de ocazii, printre altele, la prestigioase festivaluri din Ungaria și de peste hotare. Concertează de 29 de ani în Transilvania, participând pentru prima oară la Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc în anul 1995. Au înregistrat 9 CD-uri individuale și au contribuit la două dintre CD-urile lui Tamás Kobzos Kiss. Sunt profesori și susțin prelegeri în cadrul Universității de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc încă de la înființarea sa, din anul 2008.
SEBESTYÉN MÁRTA & ANDREJSZKI JUDIT (HU)
„Ritka kertben” (Rar de găsit într-o grădină)
Muzica maghiară a secolelor cu perspectivă europeană, din surse folclorice și scrise
Nikolaus Herman (cca. 1500–1561): Erschienen ist der herrlich Tag (ar.: Michael Praetorius)
Elment a két lány virágot szedni (Čechynce, cules de Zoltán Kodály)
Muzică tradițională din Navarra (Țara Bascilor, Provincia Navarra, sec. XVII)
Filippo Azzaiolo (1535–1569): Quando la sera (Il primo libro de villotte alla padoana con alcune napolitane, Veneția, 1558)
Giuseppe Cenci (?–1616): La Mantovana
(manuscris, sec. XVII, Biblioteca del Conservatorio Luigi Cherubini, Florența)
Iute din zona Călata (colaborează: Éva-Magdolna Kovács, László Kovács – vioară, Csaba Adorján – violă, Árpád Szőgyör – contrabas)
Stefano Landi (1587–1639): Passacaglia della vita
(Canzonette spirituali, e morali, Milano, 1657)
Cântec despre Fecioara Maria (cântec tradițional sicilian)
Dansuri maghiare din Trnava – Marosszéki forgatós (joc maghiar de perechi)
Quam beata vita nostra – fragment din drama lui Keresztély Kácsor
(Manuscrisul lui Apponyi, 1730)
Silladri bucovinean
Meghót, meghót
(Bucovina, cules de Zoltán Kodály)
Dádé Zingaricum – Tikha vgordonaczka (Codex Caioni, sec. XVII)
Ej haj, kisöcsém
(text: Margit Szécsi, ar. Ferenc Sebő)
Hegyen-földön járogatok vala (Galbeni, cules de Béla Bartók)
Bergamasca
(Codex Vietoris, cca. 1670)
Ritka kertben találsz télben
(Codex Vietoris, cca. 1670)
Elindulék szőrt gyűjtni
(Culegere din Moldova)
Hajdútánc
(Codex Vietoris, cca. 1670)
Cele două artiste cântă împreună în mod regulat de cincisprezece ani. Spectacolele lor explorează paralelele și conexiunile dintre muzica populară maghiară și muzica veche europeană, intercalate cu comentarii personale și prezentate într-un stil direct. În cadrul concertului, vor fi prezenți membri versatili ai tinerei generații de muzicieni folk: Béla Szerényi Jr. și Ferenc Zimber, precum și Zsolt Szabó, o personalitate marcantă a muzicii vechi maghiare.
Márta Sebestyén, laureată a Premiului UNESCO și a Premiului Kossuth, este una dintre puținele interprete maghiare care reprezintă cultura tradițională maghiară nemodificată și nealterată atât în țară, cât și în străinătate, dând viață tradiției aproape uitate a cântecului popular cules de Béla Bartók, Zoltán Kodály și alți cercetători. Un veritabil ambasador cultural al țării sale, aproape că nu există țară în care să nu fi reprezentat cultura maghiară, fie în spectacolele sale solo, fie alături de colegii săi muzicieni.
Judit Andrejszki este o figură emblematică a muzicii timpurii maghiare. Ca soprană barocă, clavecinistă și educatoare muzicală, promovează muzica veche maghiară în întreaga lume. Este una dintre fondatoarele, în calitate de cântăreață și clavecinistă, ale ansamblurilor de muzică veche Musica Profana și Corvina Consort. Din 2009, cântă în mod regulat cu Márta Sebestyén. Din 2010, ține cursuri de măiestrie în cântecul baroc internațional și național, iar, în 2023, a fost distinsă cu Premiul Liszt Ferenc pentru activitatea sa de interpret.
Cele două artiste scot la lumină legăturile ascunse dintre muzica populară și muzica veche, transformându-le în spectacole de neuitat. Au susținut numeroase concerte împreună, nu numai în Ungaria, ci și în Franța, Olanda, Anglia, Spania și în multe regiuni maghiare din Bazinul Carpatic. Au lansat împreună două albume: „Örvendezzünk” (Să ne bucurăm) și „Angyali szó zengedez” (Fredonează cuvântul angelic).
14 iulie BISERICA UNITARIANĂ, ora 11.30
Reînnoirea muzicală în cântarea
religioasă din secolul al XVII-lea
Orsolya Ványolós soprană
Emő Bölöni Vass alto
Melinda Mézes alto
András Ványolós tenor
András Szabó bas
Anonim: Confitebor tibi, Domine – ofertoriu (Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Claude Goudimel (cca. 1514–1572): Psalmul nr. 111, versiune polifonică (Octante Trois Pseaumes de David, Geneva, 1554; text: Albert Szenci Molnár: Psalterium Ungaricum, Herborn, 1607)
Claude le Jeune (cca. 1528–1600): Du Seigneur Dieu (Les cent cinquante pseaumes de David, Paris, 1613; text: Claude Goudimel: Les Pseaumes, mis en rime françoise, Paris, 1565)
Claude Goudimel (cca. 1514–1572): Psalmul nr. 2 (Les Pseaumes mis en rime françoise, Paris, 1565; text: Albert Szenci Molnár: Psalterium Ungaricum, Herborn, 1607)
Claude Goudimel (cca. 1514–1572): Psalmul nr. 68, versiune polifonică
(Les Pseaumes mis en rime françoise, Geneva, 1562; text: Albert Szenci Molnár: Psalterium Ungaricum, Herborn, 1607)
Andrea Gabrieli (cca. 1532–1585): Heu mihi, Domine – Libera me Domine (Sacrae cantiones quinque vocum, liber primus, Veneția, 1565)
Vicente Lusitano (?–1561): Heu me, Domine (Tratado de canto de organo, manuscris, cca. 1550, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Anonim: Alleluia. Laetatus sum (Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Anonim: Eorvendezek én, mikor nékem azt mondgyák (Gradualul „Öreg”/Mare, Alba Iulia, 1636)
Claude Goudimel (cca. 1514–1572): Psalmul nr. 122 (Les Pseaumes mis en rime françoise, Paris, 1565; text: Albert Szenci Molnár: Psalterium Ungaricum, Herborn, 1607)
Heinrich Schütz (1585–1672): Es ist ein Freud dem Herzen mein (Becker Psalter, Freiberg, 1628)
Henry Purcell (1659–1695): I was glad (Bruce Wood: A Coronation Anthem –Lost and Found, 1977)
Secolul al XVII-lea, din punct de vedere al muzicii bisericești, a fost o epocă care a clarificat și a consolidat contrastele anterioare. Mișcările protestante care au început în octombrie 1517 au deschis noi căi în ordinea bisericească, care au afectat și muzica cântată în biserică.
Noile concepții religioase au atras din ce în ce mai mulți oameni către bisericile evanghelice și reformate. În trei ani, între 1559 și 1562, numărul bisericilor protestante din Europa a crescut de aproape zece ori. Această tendință a fost sporită de eforturile pentru a folosi limba maternă și metrica în cântece, făcând posibilă implicarea mai ușoară a congregației – în cele din urmă – și în părțile de cânt ale ceremoniei. „Concurența” rezultată a dat naștere unor noi cântece și în repertoriul romano-catolic în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (Conciliul de la Trent). Se poate imagina cu ușurință ce tensiune și forță interioară au modelat și au crescut în repertoriul nostru de cântece.
Ansamblul a eșantionat doar câteva bucăți din imensul material cu subiecte ample. Prezentarea se concentrează, printre altele, pe munca lui Albert Szenci Molnár și Claude Goudimel. Pe lângă cânturile gregoriene monofonice, care reprezintă materialul acumulat treptat, ansamblul va prezenta și compoziții muzicale polifonice compuse pentru a fi cântate în congregații, precum și o compoziție remarcabilă din punct de vedere artistic, născută la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Ansamblul vocal Ars pro Toto a fost înființat în anul 2021, de profesori de muzică din zona Ciucului. Este o formație de nișă, pentru că este greu de găsit un ansamblu de acest gen în Transilvania. Ansamblul dorește să reînvie și să reinventeze calea trasată de Joannes Caioni, care a promovat transmiterea muzicii vest-europene în Transilvania în secolul al XVII-lea. Ansamblul este format din cinci cântăreți, dar intenționează să își continue activitatea cu o componență variabilă, în funcție de diversitatea pieselor, și chiar cu adăugarea unor instrumente.
INTO THE WINDS (FR)
14 iulie CETATEA MIKÓ, ora 19.00
Hai la dans!
Stella Splendens
(Llibre Vermell de Montserrat, manuscris, sec. XIV, Mănăstirea din Montserrat)
Suite de Ducties
(Manuscris, sec. XIV, British Library, Londra)
La Tierche estampie Real
(Chansonnier du Roy, manuscris, sec. XIII, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Danse Real
(Chansonnier du Roy, manuscris, sec. XIII, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Retrove
(Codex Robertsbridge, manuscris, sec. XIV, British Library, Londra)
La Manfredina
(manuscris, sec. XIV, British Library, Londra)
La Rotta
(manuscris, sec. XIV, British Library, Londra)
Anabelle Guibeaud schalmei, flaut drept
Rémi Lécorché trompetă culisantă, trombon renascentist, flaut drept
Marion le Moal schalmei, flaut drept
Adrien Reboisson schalmei, flaut drept
Yula S percuție
Domenico da Piacenza (cca. 1400–cca. 1476): Bassadanza „Zoglioza”
(De arte saltandi, et choreas ducendi, manuscris, cca. 1455, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Domenico da Piacenza (cca. 1400–cca. 1476): La figlia di Guglielmino
(The Musical Manuscript Montecassino 871, sec. XV, Oxford, 1978)
Guglielmo Ebreo da Pesaro (cca. 1420–cca. 1484):
Ballo Francese „Amoroso”
(De pratica seu arte tripudii, manuscris, 1463,
Bibliothèque nationale de France, Paris)
Guglielmo Ebreo da Pesaro (cca. 1420–1484):
Ballo Francese „Les petits vriens”
(De pratica seu arte tripudii, manuscris, 1463, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Guglielmo Ebreo da Pesaro (cca. 1420–1484): Voltate in ça Rosina
(De pratica seu arte tripudii, manuscris, 1463, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Basse danse „Re di Spagna” – pe cantus firmus „La Spagna” (sec. XV)
(Antonio Cornazano: Libro dell’ arte del danzare, manuscris, 1455,
Bibliotheca Apostolica Vaticana, Vatican)
Heinrich Isaac (cca. 1450–1517): Gloria – Agnus Dei (Missa „La Spagna”)
(Ottaviano Petrucci: Misse Henrici Isac, Veneția, 1506)
Jacob Obrecht (cca. 1457–1505): Rompeltier
(Harmonice Musices Odhecaton, Veneția, 1501)
Anonim: Ballo „Tentalora”
(Manuscrit de frottoles, sec. XVI, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Anonim: Saltarello „El Marchese di Saluzzo”
(Manuscris, sec. XVI, Biblioteca de Stat din Bavaria, München)
Hilaire Penet (sec. XVI): Au Joly Bois
(Adrien Le Roy: Tiers livre de chansons, Paris, 1553)
Claudin de Sermisy (cca. 1490–1562): Pavane „Au joly bois”
(Pierre Attaingnant: Trente et une chanson musicales, Paris, 1529)
Vincenzo Ruffo (cca. 1508–1587): La Brava & La Gamba
(Capricci in musica a tre voci, Milan, 1564)
Diego Ortiz (cca. 1510–cca. 1570): Recercada Quarta sur la Gamba (Trattado de Glosas, Roma, 1553)
Claude Gervaise (1525–1583): Pavane Passemèze
(Pierre Attaingnant: Sixième livre de danceries, Paris, 1555)
Pierre Phalèse (cca. 1510–cca. 1575): Passemèzes d’Italie
(Premier livre de danseries, Anvers, 1571)
Jean D’Estrée (?–1576): Suite de branles doubles (Premier livre de danseries, Paris, 1559)
Jean D’Estrée (?–1576): Suite de branles gay (Premier livre de danseries, Paris, 1559)
A existat vreodată o cultură care să nu fi explorat actul ritual, social, sacru sau pur și simplu jubilant al muzicii și mișcării fizice? Dansul a fost o activitate universală și atemporală de-a lungul istoriei omenirii, iar acest program se axează pe primii pași ai dansului occidental.
Gravurile și anluminurile manuscriselor din Evul Mediu sunt dovada tăcută a practicilor vechi de mii de ani, din care sursele muzicale sunt pe cât de misterioase, pe atât de rare. Fie că sunt solemne sau festive, estampies, ductia, saltarelles și alte dansuri uitate creează o imagine a unei lumi pline de viață și colorate de contraste.
Din secolul al XV-lea și mai târziu, începem să găsim urme ale celor mai timpurii indicații coregrafice. La curtea Burgundiei, care izbucnea de splendoare și vitalitate, aristocrația a îmbrățișat pe deplin nobilul basse danse, care părea să tragă o punte de la lumesc spre tărâmul zeilor. Maeștrii de dans italieni își puneau, între timp, primele tratate pe hârtie în aceeași perioadă. Cu toate acestea, în timpul Renașterii, odată cu nașterea tipografiei muzicale la Veneția, muzica de dans devine mai larg răspândită în toată Europa. Relatările extraordinare despre baluri și măreția vremii dezvăluie apetitul populației pentru divertisment și festivități, în special la curtea franceză. Frazele scurte și repetitive ale „branles à mener”, jucate de menestreli la curtea lui Henric al III-lea, au servit la aclimatizarea primilor dansatori de curte la pașii de dans. În zilele noastre, publicul este imediat încântat de puterea hipnotică a acestei muzici, un sentiment la care ne putem raporta cu toții atunci când simțim brusc nevoia să intrăm pe ringul de dans!
În esența sa, Into the Winds este un sunet – în același timp, puternic, izbitor, hipnotic și singular – creat de instrumentele de suflat ale căror nuanțe unice și colorate își au rădăcinile în Evul Mediu și Renașterea din Europa. Respirația revigorantă și energia pulsatorie a instrumentelor invită publicul într-o călătorie senzorială captivantă prin timp și spațiu.
Întotdeauna, în căutarea senzațiilor proaspete și a noilor provocări, Into the Winds recreează spiritul vremurilor trecute cu eleganță, simplitate, autenticitate și convingere, jonglând cu o multitudine de instrumente, în timp ce oferă un spectacol în stil big band, și este condus de energia, bucuria și plăcerea împărtășirii cu publicul.
CONCERTO SPIRALIS
(RO, HU)
Dávid Csibi vioară barocă
Mária Fülöp clavecin
Előd Gábor violă barocă
Koppány Hunyadi (director artistic) vioară barocă
Dóra Király flaut drept, dulcian
Anna Lachegyi viola da gamba
Zsombor Lázár violoncel baroc
Claudio Monteverdi (1567–1643) : Io mi son giovanetta (Il quarto libro de madrigali, Veneția, 1603)
Emilio de’ Cavalieri (cca. 1550–1602): Ritornello – Sinfonia (Rappresentazione di Anima et di Corpo, Roma, 1600)
Samuel Scheidt (1587–1654): Canzon super „O Nachbar Roland” (Ludi Musici I, Hamburg, 1621)
Salomone Rossi (1570–1630): Sinfonia Prima (Il terzo libro di varie sonate, Veneția, 1613)
Salomone Rossi (1570–1630): Gagliarda à 5 detta la Narciso (Il secondo libro delle Sinfonie et Gagliarde, Veneția, 1608)
Massimiliano Neri (cca. 1621–cca. 1666): Sonata quinta à 4 (Sonate da sonarsi con varij stromenti a trè, fino a dodeci, Veneția, 1651)
Marco Uccellini (1603/10–1680): Sinfonia terza a cinque (Ozio Regio, Veneția, 1660)
Girolamo Frescobaldi (1583–1643): Canzon à due bassi (Canzoni da sonare a una, due, tre et quattro, Veneția, 1634)
Johann Heinrich Schmelzer (cca. 1623–1680): Sonata IX a cinque (Sacro-profanus concentus musicus, Nürnberg 1662)
Giovanni Legrenzi (1626–1690): Sonata seconda a 4 (La cetra. Libro Quarto Di Sonate A due Tre e Quattro Stromenti, Veneția, 1673)
Johann Rosenmüller (cca. 1619–1684): Sonata decima à 5 (Sonatae à 2, 3, 4 è 5 stromenti da arco et altri, Nürnberg, 1682)
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644–1704): Sonata VIII a cinque (Sonatae tam aris quam aulis servientes, Salzburg, 1676)
Giovanni Valentini (1582/3–1649): Sonata à 5 (Partiturbuch Ludwig, manuscris, 1662, Herzog August Bibliothek, Wolfenbüttel)
Programul se va axa pe lucrări pentru cinci voci, care, alături de sonatele în trio, reprezentau o formă tipică de muzică de cameră în secolul al XVII-lea. Această sonoritate cu cinci (sau, mai rar, cu patru) voci a fost moștenită de muzica de cameră pentru instrumente de la madrigalele din seconda prattica, care poate fi urmărită până la sfârșitul perioadei baroce, dar este cea mai caracteristică pentru secolul al XVII-lea. Piesele se caracterizează prin alternanța diferitelor caractere și printr-un contrapunct foarte bogat și informal, exprimând o multitudine de pasiuni, ca și cum am trăi „pictura textuală” a madrigalelor. Spectacolul oferă o imagine de ansamblu a istoriei dezvoltării acestor compoziții, atât în Italia, cât și în Germania.
Ansamblul Concerto Spiralis a fost înființat în 2012, de Koppány Hunyadi, după ce și-a terminat studiile în Italia și s-a întors acasă. Scopul ansamblului este de a promova muzica veche de calitate, de a arăta unui public cât mai larg posibil că muzica aceasta, care a trecut testul secolelor, este încă vie și proaspătă în zilele noastre, dacă este interpretată de muzicieni care cunosc limbajul muzical al vremii. Membrii ansamblului și-au perfecționat abilitățile profesionale cu unii dintre cei mai buni maeștri din Europa, cum ar fi Enrico Onofri, Philippe Pierlot, Nicholas Parle etc. Repertoriul ansamblului acoperă perioada muzicală cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XVIII-lea. Ansamblul a susținut concerte în mai multe orașe din Transilvania și, începând din 2015, organizează în mod regulat serii de concerte în bisericile din fostul comitat Ciuc, sensibilizând, în aceeași timp, publicul în legătură cu patrimoniul construit.
NICHOLAS PARLE (EN)
15 iulie Centrul Cultural ZENGŐ TÉR, ora 21.00
Spania, Italia și Anglia
Epoca de aur a muzicii pentru claviatură
Antonio de Cabezón (1510–1566):
Diferencias sobre „La dama le demanda” (Obras de música para tecla, arpa y vihuela, Madrid, 1578)
Antonio de Cabezón (1510–1566):
Diferencias sobre „El canto llano del Caballero” (Obras de música para tecla, arpa y vihuela, Madrid, 1578)
Francisco Correa de Arauxo (cca. 1576–1654):
Segundo Tiento de quarto tono (Facultad organica, Alcalà, 1626)
Nicholas
Parle
clavecin
Andrea Gabrieli (cca. 1510–1586):
Intonazione del sesto tono (Intonationi d’Organo, Veneția, 1593)
Andrea Gabrieli (cca. 1510–1586):
Canzon ariosa (Il terzo libro de ricercari, Veneția, 1596)
Claudio Merulo (1533–1604):
Toccata prima sopra Undecimo detto Quinto Tuono (Toccate d’Intavolatura d’Organo, libro secondo, Roma, 1604)
Girolamo Cavazzoni (cca. 1520–cca. 1580):
Canzon sopra „Il est bel et bon” (Intavolatura cioè recercari, canzoni, himni, magnificat, Veneția, 1543)
Girolamo Frescobaldi (1583–1643):
Balletto – Corrente – Passachagli (Toccate d’intavolatura di cimbalo et organo, Roma, 1637)
Bernardo Storace (sec. XVII):
Partite sopra il cinque passi (Selva di varie compositioni [...] per cimbalo, Veneția, 1664)
Secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea au fost, în unele țări, o perioadă de creativitate muzicală extraordinară, care cuprinde una dintre cele mai bogate epoci ale muzicii pentru claviatură. Din păcate, în lumea de astăzi, în care o mare parte din studiul istoriei muzicii a fost inițial creată și definită de muzicologii germani, a căror moștenire muzicală a atins apogeul în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, perioada anterioară este încă neglijată de mulți și cumva considerată a fi într-un fel „inferioară” muzicii născute mai târziu.
Acest program este conceput pentru a oferi o privire asupra bogățiilor muzicii pe claviatură spaniolă, italiană și engleză din vremuri mai vechi. Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Anglia în jurul anului 1600 – vremea lui Shakespeare – a inclus și geniile muzicale echivalente ale lui William Byrd și John Bull, sau perioada de expansiune spaniolă în întreaga lume, care a putut susține, de asemenea, înalta invenție artistică a compozitorilor precum Cabezón și Coelho. Cei care acceptă fără îndoială că Johann Sebastian Bach este adevăratul maestru al contrapunctului nu au experimentat complexitatea, frumusețea și – ca să folosim un cuvânt mai îndrăzneț – extazul exprimate prin priceperea compozitorilor anteriori, a căror inventivitate uneori pare să nu aibă limite.
Născut în Australia, după ce și-a obținut diploma de licență în muzică la Universitatea din Sydney, s-a mutat la Londra, unde continuă să lucreze cu multe dintre cele mai importante orchestre de muzică veche. În 1989, a câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Clavecin de la Bruges, Belgia, acest premiu fiind acordat atunci doar a treia oară în 30 de ani. În 2014, a obținut diploma de master în muzică, în specializarea muzicologie, la Royal Holloway, Universitatea din Londra, unde continuă să învețe de la colegii și studenții săi din întreaga lume. Din 2004 până în 2019, a fost profesor de clavecin la Hochschule für Musik und Theatre din Leipzig. În prezent, este profesor de clavecin la Universitatea Privată de Muzică și Arte din orașul Viena și predă și la Școala de Muzică și Dramă Guildhall School din Londra.
MADÉFALVI SCHOLA & LUX AURUMQUE (RO)
16 iulie BISERICA FRANCISCANĂ de la Șumuleu Ciuc, ora 19.30
Cântul gregorian în muzica corală contemporană
Lux Aurumque (Miercurea Ciuc)
Madéfalvi Schola (Siculeni)
CONDUCĂTOR: András Ványolós (Siculeni)
Gergely Barta (*1978): Ave maris stella (Hymnarium, Prima pars, 2014)
Nocte surgentes, imn gregorian (Hymnarium Cisterciense, Westmalle, 1909)
György Orbán (*1947): Ad nocturnum (Latin Vegyeskarok I, Kecskemét, 2021)
Kyrie IX in festis Beatae Mariae Virginis (Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Zoltán Szalay (*1959): Kyrie (Misa de la Brașov, tipar separat, 2017)
Gloria IX in festis Beatae Mariae Virginis (Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Márton Levente Horváth (*1983): Gloria (Missa omni tempore, Budapesta, 2010)
Evangelium secundum Matheum 26, 6-13 (Liber Usualis, Tournai, 1930)
Arvo Pärt (*1935): The woman with the alabaster box (tipar separat, Viena, 1997)
Márton Levente Horváth (*1983): Ki minden fénynek Atyja vagy (Lucis creator) (tipar separat, 2019)
Sanctus IX in festis Beatae Mariae Virginis
Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Márton Levente Horváth (*1983): Sanctus (Missa omni tempore, Budapesta, 2010)
Agnus IX in festis Beatae Mariae Virginis
(Graduale Novum I, Regensburg, 2011)
Márton Levente Horváth (*1983): Agnus (Missa omni tempore, Budapesta, 2010)
Sub tuum praesidium, antifon dedicat Fecioarei Maria (Liber Usualis, Tournai, 1930)
Gergely Barta (1978): Sub tuum praesidium (Antiphonae finales, 2014)
Márton Levente Horváth (*1983): Salve Regina (tipar separat, Budapesta, 2015)
După cum veți realiza, cele mai vechi formulări ale muzicii de artă europene, scrise cu 1200–1300 de ani în urmă, nu sunt de fapt atât de departe de formulările de astăzi: „vocea sufletului” (Zoltán Kodály), adică, muzica contemporană se concentrează din nou pe tăcere, intimitate și eternitatea lumii lui Dumnezeu.
Prin programul de față, cele două ansambluri se străduiesc să ilustreze influența cântului gregorian asupra literaturii muzicale contemporane. Cântul gregorian a cunoscut o renaștere în ultimele decenii, cel puțin, în sălile de concerte. Acest lucru se datorează parțial faptului că mulți compozitori de astăzi se bazează adesea pe sursa gregoriană pentru compozițiile lor.
Spectacolul de astăzi, care este, de fapt, o devoțiune muzicală, nu insistă să caute citate melodice gregoriene în literatura muzicală contemporană; mai degrabă, caută paralele în formulările medievale și contemporane ale textelor liturgice. În același timp, în unele lucrări vor fi incluse și melodii gregoriene specifice, autentice.
Cântecele mariane ocupă un loc important în program, fiind legate de spiritualitatea lăcașului din Șumuleu Ciuc. În plus, programul include și un ordinarium complet, imnuri și un fragment cântat din Evanghelie.
Corul de cameră „Lux Aurumque” a fost înființat în toamna anului 2009, la Miercurea Ciuc, din profesori de muzică și iubitori de muzică interesați de cântatul coral. Repertoriul lor include, în cea mai mare parte, lucrări corale contemporane ale unor compozitori precum György
Orbán, Lajos Vass, Zsolt Lászlóffy, Miklós Kocsár, Zoltán Szalay, Ede Terényi, Péter Nógrádi, Gergely Barta, Levente Márton Horváth, Miklós Csemiczky, János Vajda, și, dintre compozitori străini, Arvo Pärt și Eric Whitacre. Membrii corului consideră că este important să interpreteze muzica contemporană, prezentând astfel ascultătorilor contemporani operele compozitorilor vii și creativi de astăzi. Corul a cântat deja în biserici din zona Ciuc, dar și la Cluj, Brașov, București, Gheorgheni și Budapesta. Au participat și la evenimentele Uniunii Formațiilor Muzicale Maghiare din România: în 2017 au evoluat în prezentarea originală a Misei de la Brașov, ținută în Biserica Neagră din Brașov. În 2018, în cadrul Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, au participat la spectacolul Patimilor după Matei de Johann Sebastian Bach, iar, în 2022, au evoluat la Forumul de Muzică Bisericească Maghiară din Cluj.
Ansamblul vocal Madéfalvi Schola a fost fondat în 2013, sub conducerea profesorilor de muzică András Ványolós și Orsolya Ványolós. Membrii săi sunt copii entuziaști, iubitori de muzică din Siculeni și din satele învecinate. Au participat de mai multe ori la întâlniri „schola”, dar au cântat și la Budapesta, Târgu Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Alba Iulia, Deva, Brașov și Sfântu Gheorghe. Ansamblul practică și cultivă cântul gregorian de mai bine de 10 ani, ceea ce între timp a dovedit că acest stil este foarte potrivit pentru dezvoltarea vocii cântătoare și pentru aprofundarea credinței. Principiul de bază, formulat de Zoltán Kodály, conform căruia valorile universale ar trebui să fie standardul în educația tinerilor, pare a fi justificat de faptul că muzicienii-copii simt și iubesc acest limbaj muzical complicat ca pe al lor.
TÓTH-VAJNA
ZSOMBOR (HU)
Muzica
pentru claviatură
a Perioadei de Restaurație din Anglia
„For ye Harpsichord”
Johann Caspar Ferdinand Fischer (cca. 1665–1746): Preludiu în Fa major (transcrierea lui John Blow, manuscris, La Bibliothèque du Conservatoire royal de Bruxelles, Bruxelles, sec. XVII)
Thomas Tomkins (1572–1656): A Sad Pavan for these distracted Tymes (Pièces pour virginal, manuscris, 1646–1654, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Johann Jakob Froberger (1616–1667): Méditation, faite sur ma mort future, FbWV 620/1 (manuscris, sec. XVII, Staatsbibliothek zu Berlin, Berlin)
Zsombor Tóth-Vajna clavecin, orgă
17 iulie BISERICA MILENARĂ, ora 21.00
Louis Couperin (1626–1661): Tombeau de Mr. Blancrocher (Manuscrisul Bauyn, cca. 1660, Bibliothèque nationale de France, Paris)
Henry Purcell (1659–1695): Crown the Altar, Ground în re minor, ZD 222 (Celebrate this Festival, 1693, British Library, Londra)
„For ye Organ”
Louis Couperin (1626–1661): Duretez Fantaisie (Manuscrisul Oldham, proprietate privată, sec. XVII)
Girolamo Frescobaldi (1583–1643): Capriccio di Durezze (Il Primo Libro di Capricci, Roma, 1624)
Girolamo Frescobaldi (1583–1643) – John Blow (1649–1708): Verse în Do major (manuscris, GB-Lbl. Add. MS. 31446, The British Library, Londra)
John Blow (1649–1708): A Verse for ye Organ (Manuscris, GB-Lbl. Add. MS. 31446, The British Library, Londra)
Anonymous (Henry Purcell – John Blow?): Voluntary în re minor (Manuscris, GB-Lbl. Add. MS. 31446, The British Library, London)
Henry Purcell (1659–1695): Sefauchi’s Farewell, Z. 656
(The Second-Part of Musick’s Hand-maid, Londra, 1689)
John Blow (1649–1708): Psalm 113 (The Psalms by Dr. Blow Set full for the Organ or Harpsichord, manuscris, sec. XVIII, The British Library, Londra)
După căderea lui Cromwell, puterea puritanilor s-a prăbușit, iar, în 1660, regele Carol al II-lea a preluat tronul englez. Regele fusese anterior exilat în Franța, la curtea vărului său, regele Ludovic al XIV-lea. Prin urmare, nu întâmplător, atunci când s-a întors în Anglia, a luat cu el dragostea pentru arte, în special, pentru muzică. Viața muzicală a curții a luat avânt în scurt timp, iar cei mai importanți constructori de orgă ai vremii, Bernard Smith și Renatus Harris, au construit instrumente noi, minunate, pentru a înlocui orgile distruse de puritani. În această atmosferă inspiratoare, muzica barocă engleză pentru claviatură a început să înflorească. John Blow și discipolii săi, cu toții organiști de la Westminster Abbey și Chapel Royal, au creat un nou tip de tradiție muzicală, a cărei esență era improvizația și care a fost influențată de moda muzicală italiană și franceză a vremii. Lucrările lui Louis Couperin, Girolamo Frescobaldi și Johann Jakob Froberger au făcut parte la fel de mult din repertoriul zilnic al organiștilor, ca și propriile lor lucrări. Această artă a supraviețuit aproape exclusiv sub formă de manuscris, în fragmente și, prin urmare, prezintă provocări semnificative pentru interpretul de astăzi. În plus, toți acești muzicieni au fost profesori importanți, dovadă fiind nenumărate publicații ale vremii,care conțineau lucrări pentru clavecin. În timpul concertului, se poate obține o perspectivă asupra lumii muzicale a lucrărilor pentru iubitorii de claviaturi din casele engleze și a lucrărilor profesionale pentru claviatură cântate în catedrale.
Specialist în instrumente vechi cu claviatură și dirijor, Zsombor TóthVajna este o figură remarcabilă a tinerei generații de muzicieni maghiari.
A obținut diplome în clavecin și orgă, cu distincție, la Academia de Muzică „Liszt Ferenc” și și-a continuat studiile de master la Conservatorium van Amsterdam. Pe lângă multe țări din Europa, a cântat și în Statele Unite ale Americii, a susținut o seară de orgă în Biserica Sf. Toma din Leipzig, fiind invitat recurent la Festivalul Händel din Halle, și a cântat în fața monarhilor britanici, Regina Elisabeta a II-a și regele Charles al III-lea. Este fondatorul și directorul artistic al Ansamblului baroc Harmonia Caelestis și este pasionat de muzica pentru claviatură la patru mâini, pe care o cântă alături de fratele său geamăn, Gergely, în ansamblul Piano e Forte Duo. A susținut cursuri de master în țară și în străinătate și a fost membru în juriile competițiilor internaționale. Din 2020, este doctorand cu o bursă la Royal College of Music din Londra. Până acum, a lansat nouă albume solo, care au primit recenzii pozitive unanime. În 2013, a primit Premiul Kerpel al Universității Semmelweis, în 2015, a fost ales de revista La Femme drept unul dintre cei mai talentați cincizeci de tineri din Ungaria, iar, în 2019, a primit Premiul Festivalului „Bach pentru Toți.” În februarie 2024, a fost primul maghiar care a susținut un concert în Abația Westminster din Londra, în istoria de 700 de ani a bisericii.
SEMPRE
Cristina Vasilache soprană
Rafael Butaru vioară barocă
Melinda Béres vioară barocă
Mircea Grigore Lazăr vioară barocă
Tamara Dica violă barocă
Zsombor Lázár violoncel baroc
István Csata violone
Raluca Enea
(director artistic) clavecin
18 iulie CINEMA CSÍKI MOZI, ora 19.00
Black & White – Vivaldi
L’Estate
Concert pentru vioară și orchestră în sol minor, RV 315
Allegro non molto – Adagio – Presto
Nulla in mundo pax sincera
Motet pentru soprană, două viori, violă și basso continuo
în Mi major, RV 630
Aria – Recitativo – Aria – Alleluia
La Primavera
Concert pentru vioară și orchestră în Mi major, RV 269
Allegro – Largo e pianissimo – Allegro pastorale
L’Autunno
Concert pentru vioară și orchestră în Fa major, RV 293
Allegro – Adagio molto – Allegro
In turbato mare irato
Motet pentru soprană, două viori, violă și basso continuo
în Sol major, RV 627
Aria – Recitativo – Aria – Alleluia
La Notte
Concert pentru vioară (original, pentru flaut) și orchestră
în sol minor, RV 439
Largo – Allegro – Largo – Allegro – Largo – Allegro
Cu toții am simțit deja, atunci când am ascultat muzica lui Antonio Vivaldi, paleta infinită a emoțiilor.
Antonio Vivaldi „se joacă” de fiecare dată cu noi: ne poartă de la înălțimi către adâncimi, prin scări muzicale infinite și mereu dinamice, în toate registrele, de la cel mai acut la cel mai grav, și înapoi. Muzica lui ne aruncă
în valurile învolburate ale mării, apoi ne înalță către cerul senin, ne aruncă
în mijlocul unei atmosfere furioase, apoi, brusc, ne transformă în visători, plini de pace, ne arată soarele orbitor și apoi ne transportă subit în întunericul nopții. Vivaldi ne povestește, în curs de doar câteva secunde, despre iubire și ură, despre lumină și întuneric, despre pace și război, despre viață și moarte. Motivul pentru care putem vorbi despre toate aceste contraste, în cazul lui, este evident: caracterul său impetuos și stilul instrumental, dar și vocal adoptat. Noul proiect al ansamblului, Black & White – Vivaldi, este o propunere de „sinteză vivaldiană”, construită simetric în jurul a trei contraste: calm și furie, lumină și întuneric, viață și moarte.
Ansamblul de muzică barocă Sempre a fost fondat în anul 2020 de clavecinista Raluca Enea și reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII, dar programele de concert abordează și piese aparținând sec. al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical. Preocupările membrilor ansamblului se referă la autenticitatea interpretării (atât din perspectiva stilisticii muzicale, cât și din cea a instrumentelor utilizate – cópii după originale istorice) și la cercetarea muzicologică minuțioasă, aspecte care permit abordarea unor concepte repertoriale originale. Membrii ansamblului s-au specializat în domeniul muzicii vechi, prin intermediul studiilor de licență sau de master, prin cursuri de măiestrie în cadrul unor instituții de prestigiu din Europa, și au o activitate de peste 20 de ani în domeniul interpretării muzicii vechi. Deși este înființat relativ recent, ansamblul are o activitate intensă, fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc.
FÜLÖP MÁRIA & VITÁRIUS PIROSKA
(CH, HU)
18 iulie CETATEA MIKÓ, sala din bastionul de nord-vest, ora 21.00
Discursuri
Mária Fülöp clavecin
Piroska Vitárius vioară barocă
William Jackson (1730–1803):
Sonata nr. 3, în la minor
Allegro – Dolce con affetto – Un poco piu Presto – Dolce con affetto (Six Sonatas for the Harpsichord Accompanied with a Violin, Londra, 1757)
Johann Adolph Scheibe (1708–1776):
Sonata nr. 2, în si minor
Adagio – Allegro – Affettuoso – Vivace
(III Sonate per il Cembalo obligato e Flauto Traverso ò violino Concertato, Nürnberg, 1759)
Giovanni Bononcini (1670–1744):
Divertimento în Do major
Largo – Con spirito – Lento – Vivace (Divertimenti da camera tradotti per Cembalo da quelli composti pel Violino, o Flauto, Londra, 1722)
Charles-François Clément (1720–1789):
Sonata nr. 1, în do minor
Allegro, ma non troppo – Aria Affettuoso – Allegro
(Sonates en trio pour un clavecin et un violon, Paris, 1743)
Giuseppe Tartini (1692–1770):
Sonata nr. 12, în Re major
Andante – Allegro – Presto assai
(Sonate a violino e basso, Opera Seconda, Roma, 1745)
Jean-Joseph Cassanéa de Mondonville (1711–1772):
Sonata nr. 1, în sol minor
Ouverture. Grave – Allegro – Aria – Giga. Allegro (Pièces de Clavecin en Sonates avec accompagnement de Violon, Paris, 1734)
„După ce în ultimii ani s-au creat atâtea sonate încât nu există nimeni care să nu creadă că genul este epuizat, mi-am propus să caut ceva nou.” – acestea sunt cuvintele lui Mondonville din 1740.
Lucrările scrise pentru clavecin și vioară de autorii englezi, germani, italieni și francezi care sunt interpretate în concert prezintă posibilele roluri și limbajul celor două instrumente în perioada de tranziție dintre epoca barocă și cea clasică.
Cuvântul „galant” înseamnă cavaleresc, politicos, amabil, nume folosit, probabil pentru prima dată de Johann Mattheson în lucrarea sa Das forschende Orchestre, în 1721. După seriozitatea și complexitatea monumentală a barocului târziu, tendință care a durat până în anii 1770 –părăsind curțile nobililor și intrarea în saloanele nobilimii – stilul muzical a revenit la simplitate și eleganță ușoară.
Din program reiese că, pe lângă trăsăturile tipice stilului galant, asemănător unui dialect, a apărut și așa-numitul Empfindsamer, personaj extrem de emoționant, dramatic, cu tonuri minore.
În cazul muzicii pentru clavecin și vioară, pe lângă aranjamentul cameral echilibrat, a devenit populară folosirea viorii ca instrument acompaniator: acest procedeu compozițional a însemnat răsturnarea ierarhiei obișnuite între instrumente. Pe de altă parte, a înflorit și moda sonatelor de virtuozitate pentru vioară, iar transcripțiile pentru clavecin ale lucrărilor scrise inițial pentru instrument solo și basso continuu au fost create una după alta.
Mária Fülöp
A început studiile muzicale universitare la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, cu specializarea pedagogie muzicală. Interesul față de muzica veche s-a manifestat prin studierea clavecinului, sub îndrumarea profesorilor Ecaterina Botár și Erich Türk. În anul 2004, printr-un program Erasmus, a obținut o bursă la Facultatea de Muzică din Trossingen, unde și-a continuat studiile de clavecin, sub îndrumarea profesorilor Franz Dieter Weitz și Marieke Spaans. În 2011, a obținut diploma de masterat, cu specializarea clavecin, la Academia de muzică veche Schola Cantorum Basiliensis din Basel, sub îndrumarea profesorului Jörg-Andreas Bötticher. În perioada 2011–2015, a urmat un curs de masterat la Leipzig, avându-l ca profesor pe renumitul clavecinist Nicholas Parle. Își continuă activitățile profesionale la Basel. Ca solistă, a participat la mai multe manifestări muzicale și a colaborat cu numeroase formații de muzică de cameră din Elveția, Ungaria, Austria, Germania și România.
Piroska Vitárius
A absolvit Academia de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta, în anul 1994, ca profesoară și interpretă la vioară. A participat la numeroase cursuri de muzică veche din Europa. A predat vioară barocă și muzică de cameră la Facultatea de Muzică din cadrul Universității din Szeged. Bazele pedagogice și le-a însușit ca profesor al școlilor de muzică din Ferencváros și Józsefváros (Budapesta). A fost membră a Ansamblului cameral „Erkel Ferenc”, a orchestrei baroce Concerto Armonico, a formației Musica Profana, precum și membru fondator și concertmaestru al orchestrei Orfeo din Budapesta. În prezent, este concertmaestru al Orchestrei Baroce Savaria și membră a ansamblului Tercina, pe care l-a întemeiat. Predă vioară la Școala de Muzică „Ward Mária” din Budapesta, la Universitatea de Vară de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, la Festivalul Palatului din Gödöllő, precum și la festivalul Săptămâna Muzicii Renascentiste și Baroce de la Győr.
BAROQUE FESTIVAL ORCHESTRA (RO,
HU, DE)
19 iulie BISERICA SF. AUGUSTIN, ora 19.30
Auzi și ascultă
Ca în fiecare an, tema actuală a festivalului, Paralele – Contraste, m-a pus pe gânduri. Un program tradițional, cu simfonii complete, concerte sau suite, cu informații detaliate și precise în caietul-program, mi s-a părut prea rigid, prea evaziv, prea restrictiv. De aceea, vă prezentăm un program neobișnuit. O serie de mișcări extrase din diferite lucrări, fără a oferi informații mai precise. Vă invit cu drag la această excursie „totul pentru urechi”. Doar ascultați, acordați atenție muzicii și bucurați-vă de surprize!
Lucrări mai cunoscute din circuitul festivalurilor de Crăciun vor răsuna de această dată cu texte laice. Dar atât versiunile religioase, cât și cele seculare au în esență același lucru de spus: dorința și aspirația către fericire, pace și recunoștință pentru acestea.
Este o paralelă sau, mai degrabă, un contrast dacă o temă muzicală apare într-o voce la un tempo plin de viață, în timp ce o altă voce o cântă lărgită și augumentată, reflectând aceasta și în tonurile sale?
CONCERTMAESTRU: Ulrike Titze (Dresda) vioară
SOLIȘTI: Dóra Király (Budapesta) flaut drept Koppány Hunyadi (Miercurea Ciuc) vioară
Előd Gábor (Brașov) viola d'amore Árpád Szőgyör (Miercurea Ciuc) contrabas
VIOARA I:
Előd Gábor (Brașov)
Koppány Hunyadi (Miercurea Ciuc)
Csilla Pál (Lunca de Jos)
VIOARA II:
Zsuzsánna Czikó (Miercurea Ciuc)
Éva-Magdolna Kovács (Miercurea Ciuc)
László Kovács (Miercurea Ciuc)
VIOLĂ:
Csaba Adorján (Miercurea Ciuc)
Gabriella Tankó (Brașov)
VIOLONCEL:
Zsófia Bartha (Brașov)
Zsombor Lázár (Miercurea Ciuc)
CONTRABAS:
Árpád Szőgyör (Miercurea Ciuc)
OBOI:
Bence Haáz (Cluj-Napoca)
Maria Petrescu (București)
TROMPETĂ:
László Ambrus (Târgu Mureș)
Și poate fi denumit mai degrabă o paralelă sau un contrast atunci când un compozitor contemporan a fost inspirat de sunetul maeștrilor din Baroc și al instrumentelor Barocului?
Este mai ușor să recunoașteți contrastele când se întâlnesc zgomot și calm, lent și rapid, înalt și scăzut, mai ales când muzica ajunge la extreme pentru a le aduce în evidență. Dar poate că putem descoperi și paralele în aceleași contraste.
Mediul muzical de astăzi va fi un mediu „mai liniștit”: vindecare în lumea noastră de astăzi, adesea zgomotoasă. Vom încheia concertul nostru cu o rugăciune pentru pace.
Misterele muzicale vor fi dezvăluite după concert.
Orchestra Barocă a Festivalului este formată ad-hoc, cu precădere din muzicieni autohtoni de mare prestigiu profesional, care cântă la instrumente baroce, o parte dintre ei activând în alte țări. Reunită în mod specific cu ocazia Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc, ca urmare a inițiativei lui Ignác Csaba Filip, directorul artistic al Festivalului, orchestra a concertat pentru prima oară pe instrumente baroce la ediția din 2010, eveniment precedat de colaborări anterioare între violonista Ulrike Titze și Orchestra de Cameră din Miercurea Ciuc. Scopul acestei inițiative inedite este mobilizarea instrumentiștilor care activează în diverse formații muzicale de a conlucra la un concert extraordinar, confirmând perspectivele unei colaborări de durată. Instrumentiștii, corul invitat, precum și personalitatea concertmaestrului, violonista Ulrike Titze, sunt garanțiile unui eveniment muzical de nivel înalt.
Ulrike Titze a absolvit studiile muzicale în orașul natal. A avut o colaborare de patru ani cu Staatskapelle din Weimar. Începând din anul 1986, cântă numai la vioară barocă. A fost membru fondator și concertmaestru al Dresdner Barockorchester. Între timp, a renunțat la conducerea orchestrei în favoarea muzicii de cameră. Timp de mai mulți ani, a predat vioară barocă la Institutul Superior de Muzică din Dresda. În cadrul Academiei Internaționale Bach, a conlucrat în repetate rânduri cu studenți și muzicieni din România și Ucraina. Își consacră întreaga activitate muzicii camerale, ca membră a ansamblului Grundmann Quartett și răspunzând solicitărilor unor orchestre și ansambluri de renume.
Árpád Kadosa Péli (Budapesta)
Bence Samodai (Budapesta)
FLAUT: Zsuzsa Domahidi (Cluj-Napoca)
Éva Szabó (Miercurea Ciuc)
FAGOT:
Dóra Király (Budapesta)
CLAVECIN: Paul Cristian (Brașov)
ARCILIUTO:
Zsombor Filip (Sfântu Gheorghe)
PERCUȚIE: Ádám Tekula (Budapesta)
COR: Corul de cameră
Lux Aurumque (Miercurea Ciuc)
DIRIJOR: András Ványolós (Siculeni)
FLAUTO DOLCE & HEGYI GÁBOR (RO, DE)
Mihaela Maxim soprană
Zoltán Majó (director artistic) flaute drepte
Mária Szabó flaute drepte
Noémi Miklós orgă
Colaborează:
Gábor Hegyi (Germania)
trompetă barocă
Sinfonia Spirituosa
De la Caioni la Sartorius
Piese din Codex Caioni:
Melchior Franck: Intrada – Alessandro Grandi: Fantasia – Benedictus es Domine (Codex Caioni, sec. XVII)
Balletto detto il Lunati – Balletto detto il Squilletti –
Brando detto il Bianchi – Balletto detto il Gavotti (Girolamo Fantini: Modo per Imparare a Sonare di Tromba, Frankfurt, 1638)
Canzona terza detta La Bernardinia –
Canzona Nona detta La Gualterina (Girolamo Frescobaldi: Il Primo Libro delle Canzoni, Roma, 1628)
Johann Caspar Kerll (1627-1693): Passacaglia în re minor (Toccate, Canzoni, et altre Sonate, München, 1676)
Alessandro Scarlatti (1660–1725): Cantata Augellin vago e canoro (Colecția Santini, Münster, sec. XIX)
Georg Philipp Telemann (1681–1767): Sinfonia spirituosa, TWV 44:1 Spirituoso – Largo – Vivace
Johann Sartorius (1712–1787):
Aria Sonntag Invocavit (Franke, Erhard, ed.: 70 Arien auf die Sonn- und Festtage des Kirchenjahres, Kludenbach, 1995)
Cuvântul grecesc „sinfonia” are mai multe sensuri: armonie, unison, consonanță, iar, mai târziu, a devenit și o expresie pentru unele piese instrumentale. Cuvântul „spirituosa” înseamnă spirit, vioi, plin de via-
ță, inteligent.
Ambele cuvinte se potrivesc cu programul ansamblului din acest an, care include și compoziția cu același titlu a lui Telemann. Deși ar putea părea un contrast, alinierea instrumentală (orgă suavă, flaute și voce, față de o trompetă barocă mai zgomotoasă) este echilibrată și fidelă din punct de vedere stilistic, grație interpreților. Programul este încadrat de o selecție de piese preluate dintr-un manuscris domestic (din codexul lui Joannes Caioni și o lucrare de Johann Sartorius), conținând muzică italiană și germană.
În alcătuirea programului, a trebuit să ținem cont de sunetul foarte obositor al trompetei baroce. Compozitorii din acea vreme deja s-au adaptat la această caracteristică: întotdeauna se asigurau că există o mișcare fără trompetă, în timp ce instrumentistul se pregătea pentru următoarea mișcare.
20 iulie SICULICIDIUM – CAPELA SFÂNTA ANA, ora 16.00
Ansamblul Flauto Dolce, fondat în anul 2000, la Cluj-Napoca, se concentrează pe cultivarea muzicii vechi în țară. În spectacolele sale, acordă întotdeauna atenție muzicii vechi a maghiarilor din Transilvania și din Bazinul Carpatic, dar și muzicii diferitelor popoare care au ajuns să trăiască aici de-a lungul timpului. În concertele lor, ei cântă doar la cópii fidele ale instrumentelor de epocă. Ansamblul a participat la peste 500 de concerte, înregistrări radio și TV și festivaluri, și a lansat mai multe CD-uri. În afară de România, a concertat în Italia, Spania, Argentina, Israel, Franța, Elveția, Germania, Austria, Slovenia, Ungaria, Slovacia și Serbia. Gábor Hegyi, care locuiește în Köln, a început să colaboreze cu ansamblul Flauto Dolce în 2019. De atunci, au avut împreună o mulțime de concerte de succes. A studiat la Liceul de muzică „Bartók Béla” din Budapesta, apoi a urmat cursuri universitare și de masterat la Staatliche Hochschule für Musik din Trossingen și la Conservatorul Regal din Haga. A susținut concerte, ca muzician de cameră și solist, în Argentina, Algeria, Germania, Franța, Italia, Polonia, Portugalia, România, Elveția, Tunisia și Ungaria (Bach Ensemble, Concerto con Anima, Concert Royal Köln, Elbipolis Barockorchester Hamburg, La Stagione Frankfurt, Akademie für Alte Musik Berlin, Concerto Köln).
CARMINA RENASCENTIA (RO)
20 iulie CETATEA MIKÓ, ora 18.30
Sicut cervus („Cum dorește un cerb…”)
Salamone Rossi (cca. 1570–1630): Sinfonia á 4
(Il primo libro delle sinfonie et gagliarde, Veneția, 1607)
Salamone Rossi (cca. 1570–1630): Gagliarda detta Zambalina (Il secondo libro delle sinfonie et gagliarde, Veneția, 1608)
Szilveszter Lőrincz voce, flaut drept, viola da gamba
Tünde Lőrincz voce, percuție
Norbert Nagy clavecin
János Vezér flaut drept, cromornă
Giovanni Pierluigi da Palestrina (cca. 1525–1594): Sicut cervus (Psalmul nr. 42)
(Motecta festorum, Liber 2, Veneția, 1604)
Claude Goudimel (cca. 1510–1572): Ainsi qu’on oit le cerf (Psalmul nr. 42)
(Les Cent Cinquante Pseaumes de David, Geneva, 1580)
Thomas Tallis (1505–1585): When like the hunted hind (Psalmul nr. 42)
(The whole Psalter Translated, Londra, 1567)
Johann Jeep (1582–1644): Freu dich sehr, o meine Seele (Harmonisches Chor- und Figural Gesangbuch, Frankfurt am Main, 1659)
William Brade (1560–1630): My Ladi Wraiths Mascharada (Newe außerlesene liebliche Branden, Intraden, Mascharaden, Hamburg, 1617)
William Brade (1560–1630): Der erste Mascharada des Pfaltzgraffen (Newe außerlesene liebliche Branden, Intraden, Mascharaden, Hamburg, 1617)
John Dowland (1563–1626): All people that on earth do dwell (The Whole Book of Psalmes, Londra, 1621)
Giorgio Mainerio (1530–1582): La Zanetta Padoana (Il primo libro de balli, Veneția, 1578)
Bálint Balassi (1554–1594): Ad Apes („Hallám egy ifjúnak minap éneklését”) (Codex Balassa, manuscris, sec. XVII)
Valentin Haussmann (1560–1613): Dans polonez (Rest von Polnischen und andern Tänzen, Nürnberg, 1603)
Miklós Bogáti Fazakas (1548–d. 1592): Az Úrnak országul hálát adjatok (Psalmul nr. 100, parafrază) (Psalterium, manuscris, 1582)
Programul se concentrează pe psalmi și cântări bisericești aproape identice privind vârsta lor, dar foarte diverse ca formă și, uneori, în melodii. Psalmii în diferite limbi – ebraică, latină, franceză, engleză, germană și maghiară – sunt comoara noastră comună de rugăciune religioasă, care exprimă bucurie, recunoștință și dor pentru Dumnezeu. Ei își datorează diversitatea formei nu numai textelor sau traducerilor lor, ci și compozitorilor de seamă, precum Salamone Rossi, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Claude Goudimel, Thomas Tallis, John Dowland sau Miklós Bogáti Fazakas. Fiecare psalm conține secțiuni omofonice și polifonice în sine. Unii dintre ei, în afară de uzul lor liturgic, continuă să trăiască și au devenit parte a tradiției religioase de cântare maghiară. Poemul lui Balassi interpretat în program, care a fost notat pe partitura cântecului polonez „Bys ty wiedziala”, este însoțit de o versiune aranjată de Endre Deák pentru patru voci, precum și de un dans polonez.
Carmina Renascentia este un ansamblu de muzică veche din Carei, înființat în 2012. Ansamblul a preluat atelierul de muzică veche, inițiat în 1977 și continuat timp de peste 40 de ani, de Endre Deák, laureat al Premiului „Lăuta Tinódi”. Membrii ansamblului au cântat cu toții în fostul ansamblu Collegium, participând, astfel, în mod activ la viața și dezvoltarea mișcării de muzică veche din Transilvania. Din 1980, membrii ansamblului sunt participanți obișnuiți ai Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc. Ansamblul interpretează, în principal, muzică sacră și profană transilvăneană, maghiară și vest-europeană din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pe instrumente de epocă. Misiunea lor este de a crea o punte muzicală care să apropie muzica instrumentală și vocală găsită în publicațiile maghiare și occidentale de gusturile muzicale moderne de astăzi, aducând astfel piesele la viață prin stilul lor de interpretare. Ei au dovedit pe numeroase locații și scene, atât în țară, cât și în străinătate, că muzica veche pe care o cântă este într-adevăr populară și are un rol de transmitere a valorii pentru ascultătorii de astăzi.
Ignác Csaba Filip (director artistic)
flaute drepte, flaute oblice
Éva Szabó flaute drepte, flaute oblice
Éva-Magdolna Kovács vioară
László Kovács vioară
Csaba Adorján violă, contră
Zsombor Lázár violoncel
Zsombor Filip chitară
Árpád Szőgyör voce, contrabas
„A tudós macskája” (Pisica savantului)
Cântecele lui János Arany
János Liszt (?–1851): Lassú magyar. Nyájasan. Gratioso
János Bocsári Svastics (1802–1873): Lassú magyar. Felségesen („Grazioso”)
Moderato – Friss magyar. Allegretto (Cântece maghiare din comitatul Veszprém, din colecția lui Ignác Ruzitska, 1823–1832)
A tintásüveg (Petőfi Sándor, 1874)
A kálomista pap s Csokonai (Petőfi Sándor, 1880)
Toborzó (Baronul László Amade, 1875)
Zách Klára (János Arany, 1876)
A hegedű száraz fája (János Arany, 1874)
A toronyban delet harangoznak (Petőfi Sándor, 1880)
A tudós macskája (János Arany, 1882)
A bús vándor (poet necunoscut, 1862–1867)
Igyunk biz azt egy-egy kicsit (János Arany, 1875) (Cântecele lui János Arany pe versurile lui Petőfi, Amade și pe versuri proprii, Budapesta, 1884)
Ignác Ruzitska: Frissen. Allegro (Cântece maghiare din comitatul Veszprém, din colecția lui Ignác Ruzitska, 1823–1832)
„Moartea a trebuit să dezvăluie secretul că Arany, un proeminent scriitor de balade, a scris și melodii lirice grozave. Presa a informat deja publicul despre acest lucru în zilele de doliu; și despre faptul că defunctul mi-a dat piesele pentru un fel de elaborare.” (István Bartalus)
Cu acest program, Ansamblul de Muzică Veche Codex comemorează 140 de ani de la publicarea cântecelor lui János Arany, precum și 125 de ani de la moartea lui István Bartalus (1821–1899), profesor de muzică, pianist, istoric muzical, colecționar de cântece populare. și compozitor din Unguraș (Bálványosváralja, în maghiară). Printre versurile melodiilor, găsim balade, satire și ode de János Arany, Petőfi Sándor și baronul László Amade. Melodiile au fost compuse de János Arany și au fost dotate cu acompaniament de pian de István Bartalus. Volumul rezultat a fost publicat la Budapesta în 1884, sub titlul „Cântecele lui János Arany pentru Petőfi, Amadé și propriile sale poezii”, dedicate „cu cel mai profund respect” Majestății Sale Împărăteasa Elisabeta a Austriei și Reginei Ungariei. Ansamblul a adoptat unele dintre aceste cântece pe propriile instrumente. Cântecele încearcă să dezvăluie publicului de astăzi tristețea profundă și umorul amar al sufletului maghiar al secolului al XIX-lea, prin lemnul uscat al viorilor și al sunetului idilic al flautelor.
Ansamblul de muzică veche Codex a luat ființă în anul 1996. Scopul principal al ansamblului este interpretarea fidelă a muzicii baroce și renascentiste cu ajutorul instrumentelor de epocă. În ultimii ani, ansamblul a interpretat în special muzică maghiară, mai ales, muzică din Transilvania, inclusă în Codex Caioni, Manuscrisul lui Apponyi, Codex Vietoris și Manuscrisul de la Sfântu Gheorghe, precum și piese muzicale prelucrate din Manuscrisul lui Ádám Pálóczi Horváth și Manuscrisul lui István Mártonffy.
Modul inedit de interpretare a pieselor din secolele XVII–XVIII se adresează publicului contemporan, ilustrând un spectru larg de sentimente. Cele mai însemnate concerte ale formației au fost cele susținute la Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, Festivalul „Valea Artelor” din Ungaria, Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul Internațional de Muzică de Cameră din Brașov și Festivalul de muzică veche de la Ravenna. În acest an, ansamblul a primit Premiul Patrimoniului Maghiar pentru activitatea sa interpretativă.
Paralele și contraste în lumea vinului
Degustare de vinuri, organizată de vinoteca Vinkli
Prezentarea va fi susținută de Szilárd Farkas, proprietarul magazinului de vinuri Vinkli.
În conformitate cu tema festivalului din acest an, vizitatorii se vor familiariza cu vinuri și cu povești aferente, care îi vor ajuta să descopere paralele și contraste în lumea acestor băuturi nobile.
Prezentarea va explora asemănările dintre vinurile din două regiuni viticole, contrastele și diferențele dintre stilurile din Lumea Veche și
Lumea Nouă, precum și dintre produsele unei mici crame de familie și cele ale unei mari corporații.
Pentru a vă înscrie, vă rugăm să sunați la numărul de telefon
+40 753 055 311.
15–17 iulie Centrul Cultural ZENGŐ TÉR, orele 10.00–12.00
„Cu
fluiere, tobe și scripcă”
Activități muzicale pentru copii, cu Julcsi Ádám
Datorită popularității deosebite a festivalului, și în acest an, copiii mai mici vor avea ocazia de a se bucura de cântece și creații muzicale la Festivalul de Muzică Veche. Pot învăța cântece și poezii vesele pentru copii și se pot apropia de lumea muzicii timpurii într-un mod interactiv, cu instrumente ritmice și jocuri pentru copii, care vor crea o atmosferă plăcută. Îi așteptăm cu drag pe toți copiii cu vârsta minimă de 6 ani, care doresc să cânte, să se joace și să încerce instrumente muzicale, în spațiul cultural Zengő Tér
Taxa de participare este de 30 de lei/zi, iar înscrierile se fac personal la secretariatul Centrului Cultural Județean Harghita, în zilele lucrătoare, între orele 9.00 și 15.00, sau la numărul de telefon +40 746 244 235. Numărul de locuri este limitat.
Psalmi omofoni
Workshop cu András Szabó
Reforma, care a avut loc în secolul al XVI-lea, a creat coralul măsurat, cu scopul ca întreaga congregație să poată participe la cântat. Unul dintre principiile călăuzitoare a fost ca nu doar un cor instruit să cânte la liturghie și să conducă melodiile gregoriene cu ritm text, ci și membrii congregației să participe la procesul logic al ceremoniei, pe tot parcursul acesteia. În plus, coralul protestant a fost cântat în limba maternă a congregației, ceea ce nu a îngreunat liturghia, ci i-a sporit coeziunea.
Aniversarea a 450 de ani de la nașterea lui Albert Molnár Szenci este un bun prilej de a face cunoștință cu psalmii de la Geneva, repertoriul cântecelor fiind adesea menționat ca punct de referință, dezvoltat în secolul al XVI-lea, și de a examina legăturile sale interioare. Atelierul își propune să introducă melodia unui psalm hughenot și depozitul său omofonic cu patru voci, care formulează și caracteristici generale pentru întreg materialul melodic genevez.
Masă rotundă
ROUĂ ȘI PERLE
Moștenirea Babrik – mișcarea de muzică veche din Transilvania și Ungaria în anii ‘70 și ‘80
Cartea de cântece a lui János Arany (1874)
Este bine cunoscut faptul că János Arany a fost interesat de poezia populară („Despre poemul național maghiar”; „Cântecul popular maghiar în literatură” etc.) și că a fost prieten cu mai mulți colecționari de poezie populară, printre care János Erdélyi și Samu Szabó. Fiul poetului, László Arany, și-a început, de asemenea, cariera cu publicarea de povești populare și cu „Colecția maghiară de povești populare”. În 1874, încurajat de pianistul și istoricul muzical de origine transilvăneană István Bartalus, Arany a pus pe muzică cântecele pe care le cunoscuse în copilărie și în studenție: cântece populare, poezii publice mai vechi și opere lirice. Sursa oferă o imagine autentică a vieții muzicale din anii 1830, în orașul de câmpie al tinereții sale. Unele dintre melodiile sale au fost deja aranjate de Bartalus; manuscrisul original a fost publicat în 1952, de Zoltán Kodály și Ágost Gyulai, într-o ediție dublă cu note excelente. Prelegerea va oferi o mostră din noua ediție critică în pregătire, bazată pe cercetările Máriei Domokos, Olgăi Szalay și ale lectorului.
József Babrik (1949–1974), unul dintre fondatorii mișcării de muzică veche din Transilvania, s-a născut acum 75 de ani și a murit acum 50 de ani. Pe lângă frumoasele sale înregistrări, aranjamentele și cântecele de flori pe care le-a scris, moștenirea sa spirituală este însăși mișcarea de muzică timpurie din Transilvania, care, timp de cinci decenii, s-a impus în cercuri tot mai largi pe scena muzicală românească. În același timp, s-a dezvoltat și mișcarea de muzică veche din Ungaria, instrumentele istorice fiind acum incluse în programa universitară. În ambele țări, artele conexe au jucat un rol important: s-a dezvoltat un dialog cu dansul, literatura, teatrul și filmul, dar și cu istoricii și etnografii. Cercetători și muzicieni vor discuta despre originile celor două mișcări de muzică timpurie interconectate, discuția fiind intercalată cu muzică și clipuri de film. Ei își vor aminti de József Babrik, Endre Deák, László Czidra, dar și de Károly Boér, recent decedat, care ar fi fost un alt interlocutor...
Participanți la discuție:
Zoltán Boros (Târgu Mureș) – muzician, jurnalist
Sára Bíbor Sziklai (Budapesta) – istoric muzical, doctorand
Moderator: Rumen István Csörsz (Budapesta) – muzician, istoric literar
APOGEUL LĂUTEI EUROPENE
Lăutele de la Muzeul Național Maghiar
Prezentator: Dr. Klára Radnóti
Dr. Klára Radnóti este istoric-muzeolog șef al Departamentului de Epocă Modernă al Muzeului Național Maghiar. Domeniul ei de cercetare este istoria societății și culturii maghiare și, în legătură cu colecțiile muzeului, s-a specializat în istoria instrumentelor muzicale și a mobilierului, istoria ceasurilor, dar și în cercetarea istorică rusistică.
Din a doua jumătate a secolului al XV-lea, lăuta a devenit pentru o vreme îndelungată cel mai popular și, în același timp, cel mai semnificativ instrument al muzicii artistice europene. Pe lângă muzicienii profesioniști, un număr important de diletanți, adică, iubitori de artă, cântau la lăută: aceștia au învățat să cânte la instrument cu mare plăcere, în cercurile aristocratice și la curțile regale, precum și în rândul burgheziei sau studenților. Lăuta era un instrument elegant, jucând un rol major ca instrument solo și în diverse ansambluri instrumentale. A fost foarte populară și în Ungaria: la curtea lui Mátyás Hunyadi și Beatrix, care a fost vizitată de cel mai faimos lăutist al vremii, Pietro Bonois din Ferrara; la curtea lui János Szapolyai, unde Bálint Bakfark, artist devenit ulterior celebru în Europa, a învățat să cânte muzică. Cronicarului Sebestyén Tinódi Lantos i s-a acordat noblețe pentru cântecele sale istorice din partea regelui Ferdinand și, de asemenea, sunt cunoscuți câțiva interpreți de lăută la curtea domnească a lui Gábor Bethlen. În secolul al XVII-lea, lăuta și-a pierdut importanța ca instrument solo, dar încă a rămas în uz pentru un timp îndelungat. Cele mai multe lăute ale Muzeului Național Maghiar au intrat în colecție în 1902, din moștenirea lui István Delhaes. Printre aceștia, instrumentele lui Matteo Sellas, Joachim Tielke sau Joannes Jauck reprezintă astăzi o valoare inestimabilă.
„AZ LANTOT PÖNGETNI DERÉK MESTERSÉG”
(VREDNICĂ-I MESERIA LĂUTARULUI)
Conversație despre lăută
Instrumentul este menționat deja în Gesta lui Anonymus din secolul al XIII-lea. În timpul Renașterii, a fost numit „Regina Omnium Instrumentorum musicorum” sau „Regina tuturor instrumentelor muzicale”. În secolul al XV-lea, mențiunea lăutelor s-a înmulțit în salturi și în Ungaria, cu următoarele denumiri: lalth, lanth, lawtten, lauth, luctina. Lăutiștii erau angajați în mod constant în muzica de curte (musica aulica), în scaunele regale ale Ungariei, în cnezatele Transilvaniei și în locurile în care se cânta muzică sacră (musica sacra), adică, în scaunele episcopale. Lăuta a fost, de asemenea, cel mai popular instrument de acompaniament pentru compozitorii, istoricii și cântăreții de imnuri protestante, care i-au înlocuit pe cântăreții medievali în secolul al XVI-lea, dar prezența sa poate fi urmărită continuu până la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În Ungaria, lăuta a cunoscut o renaștere de la mijlocul secolului al XX-lea, datorită cultului lui Sebestyén Tinódi și Bálint Bakfark, precum și mișcărilor de muzică timpurie din Ungaria și Transilvania. Din 2022, ca instrument oficial predabil, a fost inclus în programa de învățământ muzical din Ungaria, și astfel predarea lăutei a fost începută la Școala de Muzică Bence Szabolcsi din Budapesta; de asemenea, în 2023, s-a lansat formarea profesorilor de lăută la Facultatea de Arte a Universității din Pécs.
Participanții la conversație:
Miklós Köllő (Ciumani) – arhitect, producător de instrumente
György Lőrinczi (Târgu Mureș) – creator de instrumente
Moderator: István Kónya (Budapesta) – artist de lăută
Zi renascentistă dedicată copiilor
Activități artizanale, jocuri de îndemânare, atmosferă din epoca Regelui Matia Corvin, demonstrații de luptă, jocuri renascentiste, pentru copii și adulți, deopotrivă.
PROGRAM
Între orele 11.00–16.00 – Activități artizanale 11.00–15.00, cu fundația Talentum, copiii pot încerca să creeze instrumente (corn, tobe), accesorii renascentiste, jucării din lemn, brățări și jucării pe tema Regelui Matia Corvin. 12.00–16.00, cu asociația Pörgettyű Népi Játszóház, copiii pot crea bijuterii și jucării de epocă, din lână, perle, lemn, argilă, pâslă și piele, prin tehnici de țesut, filare, răsucire și întindere.
Între orele 11.00–16.00 – Jocuri renascentiste de îndemânare, tir cu arcul
Lovirea de ouă, spargerea de nuci, mersul pe catalige, scuipatul cu fasole, târșâitul cu familia, hochei pe iarbă, jocul porcarului, mușcatul mărului, aruncarea suliței și multe altele. Cei norocoși vor primi o monedă de epocă, care poate fi apoi preschimbată în diferite premii.
21 iulie CONACUL HENTER, ora 16.00
Picnic de muzică veche cu formațiile
Codex și Musica Historica
Conacul Henter, cel mai vechi conac țărănesc baroc din regiunea Ciuc, construit de familia Henter la începutul secolului al XVIII-lea, este mândria satului Sântimbru. După ce a fost preluat de stat, a găzduit o școală, un centru cultural, un cinematograf și chiar un muzeu.
Acum, frumos restaurată, clădirea a fost readusă la viață de la o stare foarte degradată de către consiliul local. Curtea bine îngrijită a conacului, aleile sale și copacii bătrâni care au fost salvați de la tăiere sunt, de asemenea, remarcabili. Astăzi, este una dintre cele mai atractive facilități din zonă, cu programe interesante de istorie locală, pedagogie muzeală și programe culturale. În acest cadru fabulos, vă invităm pe toți să ni vă alăturați pentru o după-amiază de muzică, pe care am denumit-o Picnicul de muzică veche. Vom fi întreținuți de ansamblurile de muzică veche
Codex și Musica Historica. Haideți alături de noi, pentru a încheia ediția din acest an a Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc cu bună dispoziție și în bună companie!
Cu o jumătate de oră înainte de eveniment, un autobuz va asigura deplasarea spectatorilor la conac (dus-întors), cu plecare din parcarea Sălii Sporturilor „Erőss Zsolt.”
Universitatea de Vară, ediţia a XVI-a
CURSURI DE MĂIESTRIE:
• Viola da gamba şi violone
István Csata (România)
• Formaţie de muzică renascentistă
Rumen István Csörsz, Valéria Pribay (Ungaria)
• Percuţie în muzica veche, curs cameral de percuţie
Roland Kasza, Balázs Sudár (Ungaria)
• Lăută și chitară
István Kónya (Ungaria)
• Cor și dirijat coral
Gábor Kovács (Ungaria)
• Clavecin
Nicholas Parle (Anglia)
• Canto
Réka Palócz (Ungaria)
• Flaut drept și flaut oblic
Zoltán Széplaki (Ungaria)
• Vioară barocă
Piroska Vitárius (Ungaria)
CURSURI PRACTICE PENTRU TOȚI PARTICIPANȚII
• Formație de muzică renascentistă (ca opțiune de curs secundar)
Rumen István Csörsz, Valéria Pribay (Ungaria)
• Club menestrel
Rumen István Csörsz (Ungaria)
• Dans renascentist
Gábor Kovács (Ungaria)
Acompaniament la clavecin:
Zsuzsa Csengeri Kostyák (România), Zsolt Garai (România), Sámuel Sógor (România)
Traducători:
Katalin Hanke (România), Noémi Karácsony (România), Elena Maria Șorban (România).
ISTVÁN CSATA (România)
Viola da gamba și violone
A fost elev al Liceului de Artă „Nagy István” din Miercurea Ciuc și a absolvit Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția de contrabas, în prezent, fiind membru al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca. A început studiul muzicii vechi și al instrumentului viola da gamba ca autodidact, iar, ulterior, sub îndrumarea profesoarei Ilse László-Herbert, a ajuns la performanță. A participat la cursurile de măiestrie din cadrul Facultății de Muzică din Geneva, la clasa de viola da gamba a profesorului Guido Balestracci și la clasa de muzică de cameră și basso continuo a profesorului Pierre-Alain Clerc. A frecventat mai multe cursuri de muzică de cameră și de viola da gamba solo, sub conducerea interpreților Bruno Cocset, Hervé Douchy, Mira Glodeanu, Jan De Winne și Françoise Lengellé. A colaborat cu numeroase formații de muzică de cameră din țară și din străinătate: Ausonia (Bruxelles), Il Gardellino (Brugge), Chanterelle (Cluj-Napoca). Este membru fondator al formațiilor de muzică barocă Fonte di Gioia și Sectio Aurea.
Anul acesta, la cursul de master de viola da gamba și violone/contrabas baroc, îi așteptăm pe cei care doresc să-și dezvolte abilitățile existente la viola da gamba/violone. Încurajăm, de asemenea, muzicienii începători să-și încerce aptitudinile la viola da gamba.
RUMEN ISTVÁN CSÖRSZ (Ungaria)
Formație de muzică renascentistă (curs principal și curs opțional)
S-a născut la Budapesta. A început studiile muzicale la violoncel, după care s-a orientat spre muzica populară și muzica veche, absolvind specializările cimpoi și cobză la Școala de Muzică Populară din Óbuda, avându-i ca profesori pe György Lányi și Tamás Kobzos Kiss. A participat la cursurile de muzică renascentistă ale lui László Czidra. A obținut diploma de licență (1997) și diploma de doctor (2004) la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Facultatea de Filologie. Începând din 2001, lucrează la Institutul de Științe Literare al Academiei Ungare de Științe, principalul său domeniu de cercetare fiind poezia veche cântată. Este fondatorul ansamblului Musica Historica (1988). Ca membru al formației Carmina Danubiana, susține frecvent concerte în Ungaria și în străină-
tate, atât ca solist, cât și alături de Márta Sebestyén, Katalin Szvorák, András Szabó, Erdal Șalikoğlu și Miquèu Montanaro, iar la serile „Doi în versuri” cântă și ca solist. A compus muzică de scenă și a colaborat la editarea mai multor CD-uri și filme TV. Din 2018, este profesor asociat la Academia de Muzică „Liszt Ferenc” și la Universitatea „Eötvös Loránd”, în anul universitar 2023-2024 fiind profesor invitat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Pentru activitatea sa deosebită, a primit mai multe premii și distincții, printre care „Lăuta Tinódi” (2003), Premiul itinerant „Tamás Kobzos Kiss” (2016), precum și mai multe premii profesionale pentru cercetările sale. Este profesor de muzică de cameră în cadrul Universității de Vară de Muzică Veche pentru a douăsprezecea oară.
Cursul de muzică de cameră oferă atât muzicienilor începători, cât și celor avansați, posibilitatea de a degusta muzica perioadei Renașterii, în special, muzica de dans. Vor fi incluse și lucrări vocale, dacă vor participa și cântăreți. Activitatea se va desfășura în trei grupe, cu contribuția studenților care participă la celelalte cursuri principale, dar și cu invitați. Participarea la materia principală este recomandată studenților mai avansați. Repertoriul grupelor de cameră va fi selectat din surse muzicale vest-europene, maghiare și transilvănene, inclusiv unele aranjamente de Endre Deák (1952–2012), cultivând astfel moștenirea maestrului de muzică veche. Părțile finalizate ale programului vor fi prezentate la concertul final. Asistent la coarde: Valéria Pribay (violoncel, viola da gamba).
Club de cântece medievale (opțional) În primele ore ale după-amiezii, sunt binevenite persoanele interesate (de la oricare curs), cărora le place să interpreteze cântece vechi maghiare și să se acompanieze la cobză, lăută, chitară sau alte instrumente.
Dacă nu ați încercat încă, acum aveți șansa! De asemenea, vom discuta despre istoria și metodele de cântat ale menestrelilor. Anul acesta, ne vom concentra pe cântecele lui Bálint Balassi.
Valéria Pribay s-a născut la Budapesta. Aici și-a început studiile de violoncel, apoi a absolvit, la Győr, specializările de profesor de violoncel, muzician de cameră și teoria muzicii-dirijat. De atunci, predarea muzicii este cea mai importantă activitate a sa. Ca interpret, din 2004 se preocupă în primul rând de compunerea pieselor de muzică ușoară, improvizație și spectacole de teatru și de dans contemporan. De asemenea, a realizat aranjamente folk și muzica lumii (world music), cu ansamblul Szűkített Quartett (Cvartet restrâns). Din 2015, cântă în ansamblul Musica Historica (pe lângă violoncel, cântă și la viola da gamba, fidula, rebek și kemençe). Din 2018, este membru al Orchestrei de Cameră Free Style.
ROLAND KASZA (Ungaria)
Percuția în muzica veche, curs cameral de percuție: jocuri muzicale, improvizație, construire de fraze muzicale
A studiat pianul și instrumentele de percuție cu profesorul Károly Radányi, în cadrul Școlii de Muzică „Ádám Jenő” din Celldömölk. În anul 1994, a absolvit Liceul de Artă din Szombathely, secția de percuție, sub îndrumarea profesorilor László Szűcs și Magdolna Szarvas. În 1999, a absolvit Institutul „Széchenyi István” din Győr, Facultatea de Arte, la clasa maestrului László Váray. Începând din toamna anului 2003, a urmat, timp de un an, cursurile Conservatorului Regal din Bruxelles. În 2017, a obținut diploma de masterat în cadrul Institutului de Muzică „Béla Bartók” al Universității din Miskolc. Din 1997, conduce catedra de percuție a Școlii de Muzică „Weiner Leó” din Budapesta. În centrul activității sale pedagogice se află aplicarea pentru instrumente de percuție a muzicii de cameră și a muzicii vechi. Cursanții săi au susținut numeroase concerte, au participat la înregistrări radio și TV, fiind, de asemenea, câștigători ai unor prestigioase concursuri, obținând premii individuale și de ansamblu. Din 1995, face parte din ansamblul Musica Historica, iar, începând din anul 1999, este membru al formației Canlar.
BALÁZS SUDÁR (Ungaria)
Percuția în muzica veche, curs cameral de percuție: jocuri muzicale, improvizație, construire de fraze muzicale
Și-a început studiile muzicale la Școala de muzică populară din Óbuda, sub îndrumarea renumitului cobzar Tamás Kobzos Kiss. A urmat, în cadrul aceleiași instituții, cursurile de bağlama conduse de Erdal Șalikoğlu. Mai târziu, în Turcia, a avut ocazia să urmeze cursurile maestrului turc Yusuf Benli, inițiindu-se în teoria muzicii turcești și în tainele instrumentelor bağlama și lafta. A fost preocupat mai ales de prelucrarea resurselor muzicale din secolele XVII–XVIII. A obținut diploma de doctor la Catedra de Turcologie a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta, cu teza „Viața literaturii și a muzicii în timpul Imperiului Otoman în Ungaria”. Din 2003, lucrează la Institutul de Istorie al Academiei Ungare de Științe. Domeniile sale de cercetare cuprind istoria culturală și politică din vremea cuceririlor otomane și preistoria maghiară. Este autor și coautor al mai multor volume de specialitate, semnând un număr important de studii și traduceri. Între 1990 și 2011, a fost membru al ansamblului Musica Historica, în ale cărui producții participă și în prezent. În anul 1997, a înființat
formația Canlar, specializată în muzică populară și clasică turcească. Colaborează cu numeroase alte formații. A participat la reconstrucția mai multor instrumente de epocă.
În cadrul acestui curs, vom încerca să explorăm cultura de percuție din timpuri vechi. Există foarte puține surse care au supraviețuit, din care se pot obține informații autentice despre solourile și instrumentația percuționiștilor din trecut. Pe lângă puținele surse privind muzica de artă, artele însoțitoare oferă o multitudine de informații despre prezența instrumentelor de percuție în muzica de artă din Evul Mediu, Renaștere și Baroc. Ne vom concentra asupra instrumentelor care pot fi cântate de oricine, fără nicio pregătire prealabilă. Cântatul la tobe cu jante, tamburine, tobe din familia darbuka, triangle și clopote oferă o experiență plăcută pentru interpret, chiar și la prima încercare, dar vom explora și posibilitățile de a cânta la aceste instrumente într-un mod simplu, dar profesionist. În cadrul realizării muzicii de grup, vom reconstrui și regândi locul instrumentelor de percuție în „vechea Europă”, prin intermediul muzicii „vechii Europe”.
ISTVÁN KÓNYA (Ungaria)
Lăută și chitară
István Kónya a absolvit, în 1985, Institutul Pedagogic din Szombathely, la secțiile de istorie-pedagogie muzicală, ca apoi să studieze chitara la Școala Superioară de Muzică „Liszt Ferenc” (filiala Debrețin). În perioada 1989–1996, urmează cursurile de arciliuto, chitarrone, lăută renascentistă și barocă ale Conservatorului Regal din Haga (Olanda), cu Toyohiko Satoh. Este primul muzician ungur licențiat în lăută. A urmat cursurile de măiestrie ale lui Nigel North și Stephen Stubbs. În prezent, este profesor de lăută la Universitatea din Pécs și la Școala de Muzică „Szabolcsi Bence” din Budapesta. Concertează într-o serie de țări din Europa și America, în calitate de solist, acompaniator sau membru în orchestră. Din 1996, predă arta lăutei la cursuri de muzică veche din Ungaria. Din 2010, este profesor de lăută și chitară la Universitatea de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc. Este membru sau invitat al mai multor ansambluri camerale și a participat la numeroase înregistrări. A lansat două CD-uri solo și trei cărți de lăută. Seria de manifestări muzicale „Seri de lăută în Cetatea din Buda”, de a cărei organizare se ocupă, a însumat până în prezent un număr de peste 50 de concerte, în Sala gotică a Muzeului de Istorie din Budapesta. A militat pentru organizarea predării formale a lăutei la nivel primar și secundar în Ungaria din 2022, iar, la nivel universitar, din toamna anului 2023.
Pe ce ar putea conta lăutiștii?
Începătorii vor fi, desigur, inițiați în tehnicile de bază de interpretare și în citirea tabulaturii, în timp ce instrumentiștii avansați vor fi inițiați
în forme instrumentale scrise pentru lăută, tehnici de interpretare, tipuri de ornamentație, diminuție, elemente de bază ale basului cifrat și acompaniament de cântece vechi maghiare.
Pe ce ar putea conta chitariștii, dincolo de cursul individual?
Practica improvizatorică și a diminuțiilor, efectuarea de continuo la chitară, acompanierea de tip improvizatoric a cântecelor vechi, ornamentica renascentistă și barocă, realizarea de efecte lăutistice de tip baroc la chitară, cu o atenție specială față de lucrările de lăută ale lui
Sylvius Leopold Weiss și Johann Sebastian Bach, precum și față de lucrările de chitară ale lui Robert de Visée, transcripțiile pieselor de lăută și chitară barocă în tonalități specifice chitarei, prin care chitariștii își pot îmbogăți în mod substanțial repertoriul baroc.
GÁBOR KOVÁCS (Ungaria)
Cor și dirijat coral
A absolvit Academia de Muzică „Liszt Ferenc” în 1990, apoi și-a continuat studiile la Londra (Guildhall School of Music & Drama) și Belfast, unde a obținut diploma de doctor în muzică (The Queen’s University, Belfast). Până în anul 2023, a fost profesor și dirijor de cor la Universitatea din Szeged și la Universitatea Creștină Partium. Este director artistic al ansamblului „… canticum novum” din Szeged, al Atelierului Vocal Argenteus și al Ansamblului de Muzică Veche Al Fresco. Cu corurile pe care le conduce, a câștigat premiul I și premiul pentru dirijat la mai multe concursuri corale internaționale (Concursul Corurilor de Cameră din Pécs, Concursul Coral Internațional din Ohrid, Concursul Coral Internațional din Budapesta). În anul 2019, a devenit câștigător al celui de-al XVII-lea Concurs Coral Internațional din Budapesta și al marelui premiu, cu Corul Mixt al Universității Creștine Partium. Corurile sale au prezentat în primă audiție absolută 27 de opere corale maghiare contemporane.
Cursurile de cor și dirijat coral se vor desfășura în mod interconectat; cursul de cor va avea loc dimineața, iar cursul de dirijat coral, după-amiaza. Pentru a-și sprijini reciproc activitatea, participanții sunt rugați să fie prezenți la ambele părți ale cursului. Desigur, membrii corului nu sunt obligați să dirijeze corul. La cursul de dirijat coral sunt așteptate persoane cu experiență în acest domeniu.
Obiectivele și întrebările cursului de cor și dirijat coral sunt următoarele:
1. Să învețe despre lucrările corale din Europa Occidentală din Codex Caioni și cele legate de acesta, să studieze și să practice interpretarea acestora în stil, luând în considerare cât mai multe aspecte posibile. Aspectele-cheie includ gestionarea vocii, intonația, retorica, gestionarea textului și particularitățile de interpretare mai puțin explicite. H. I. P. – Ce înseamnă? Cum să procedăm din perspectiva propriilor noastre capacități?
2. Sarcinile dirijorului de cor în interpretarea muzicii corale vechi. Care poate fi rolul dirijorului de cor în zilele noastre, într-o funcție care, practic, nu exista la momentul creației pieselor? În ce măsură pot fi utilizate uneltele dirijorale moderne în dirijarea muzicii corale vechi? Ce trebuie să uităm? Ce trebuie să învățăm (din nou)?
În cursurile de dans de dimineață, învățăm dansuri renascentiste și baroce timpurii, bazate pe surse originale, acoperind și tema legată de întrebarea de ce dansurile vechi sunt așa cum sunt și ce îi învață pe cei care le dansează astăzi.
NICHOLAS PARLE (Anglia)
Clavecin
Despre artist puteți citi la pagina 23.
Toți claviaturiștii sunt bineveniți la cursul de clavecin, indiferent dacă au mai cântat la clavecin sau nu. Putem experimenta cu orice repertoriu solistic din perioada între cca. 1500–1800, dar putem încerca și piese cu basso continuo, mai ales dacă aduce cursantul muzicienii pe care îi va acompania. După-amiaza veți putea învăța despre întreținerea practică a clavecinului și noțiuni de bază de acordaj.
RÉKA PALÓCZ (Ungaria)
Canto
A absolvit clasa de canto la Universitatea „Széchenyi István” din Győr, sub îndrumarea profesoarei Judit Németh. A urmat cursurile de măiestrie ale profesoarelor Anna Reynolds, Júlia Hamari și Ilona Adorján. Timp de mai mulți ani, a fost profesoară de canto a Corului „Bartók
Béla” din cadrul Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta, evoluând ca solistă a formației în numeroase concerte din Ungaria și din afara țării. Din anul 1994, este membră a ansamblului Musica Historica. A susținut numeroase recitaluri de arii, lieduri și șansonete, în Ungaria, Elveția și Germania. În prezent, este profesoară la Liceul de Muzică „Hermann László” din Székesfehérvár (Ungaria). Din anul 2001, predă în mod regulat cursuri legate de problematica de formare a vocii, printre studenții săi aflându-se cântăreți de muzică clasică, cântăreți populari și actori. Din anul 2010, predă formarea vocii la Catedra de Muzică Populară a Academiei de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta. Manifestă un interes deosebit pentru ameliorarea problemelor de fonație și cultivarea vocii înnăscute, naturale. În cursurile sale, acordă o importanță deosebită corelării accentelor muzicale cu cele din text.
Se pot aduce piese studiate deja: cântece, arii, duete, terțete sau piese cu instrumente obligate, dar, în același timp, cursanții pot alege ei înșiși piese noi. Dincolo de cultură vocală și dicție, scopul este de a transmite cât mai multe cunoștințe privind practica de interpretare a muzicii epocilor vechi. Există posibilitatea ca, pe lângă manifestările individuale, studenții să conlucreze și cu alți cursanți (nu doar de la clasa de canto), în formații camerale, la fel ca în anii precedenți.
ZOLTÁN SZÉPLAKI (Ungaria)
Flaut drept, flaut oblic, muzică de cameră
S-a născut în 1972, la Budapesta. Încă din copilărie, a studiat instrumentele de suflat de tip renascentist și baroc. A participat la mai multe cursuri internaționale de măiestrie, avându-i ca profesori pe Anneke Boeke, Peter Holtslag și Walter van Hauwe. A obținut diploma de artist la flaute drepte la Facultatea de Muzică Veche a Colegiului de Muzică din Szeged, iar diploma de flaut baroc și cea de doctor în arte liberale la Academia de Muzică din Budapesta. Profesorii lui au fost László Czidra, László Lőrincz, Vera Balogh și Ildikó Kertész. Din 1998, predă la Facultatea de Muzică „Bartók Béla” din cadrul Universității din Miskolc și la Liceul de Muzică „Bartók Béla” din Miskolc. Este invitat în mod regulat ca profesor la numeroase cursuri de măiestrie de muzică veche și ca membru în juriile concursurilor regionale, naționale și internaționale. Începând din anul 1990, este membru al ansamblului Musica Historica și colaborează cu mai multe formații. A susținut peste 1000 de concerte și a colaborat la editarea a 23 de discuri.
Activitățile clasei permit fiecărui cursant să aducă piese adecvate propriilor concepții și nivelului de pregătire personal, îndeosebi, din muzica secolelor XV–XVIII. Se pot aduce piese pre-învățate, dar se pot lucra și materiale noi, primite la curs. Scopul este de a cunoaște cât mai bine practicile interpretative de epocă. Cursul oferă posibilitatea realizării interpretărilor în format solo și în formații camerale, la fel ca la edițiile anterioare. Anul acesta, vom avea din nou la dispoziție un consort de flaute renascentiste, cu care am dori să cântăm împreună în compoziții mai mici și mai mari. De asemenea, toți cursanții vor avea posibilitatea de a cunoaște și de a cânta la numeroase instrumente vechi de suflat din lemn.
PIROSKA VITÁRIUS (Ungaria)
Vioară barocă
Despre artistă puteți citi la pagina 34.
Tema cursului din acest an este literatura pentru vioară a Barocului și Clasicismului. Condiții de participare la curs: cel puțin 6 ani de studii de vioară și vârsta minimă de 12 ani. Așteptăm muzicieni care cântă la vioară barocă sau modernă.
Numărul locurilor este limitat, vor fi acceptați maximum 8 participanți.
ZSUZSA CSENGERI KOSTYÁK (România)
Clavecin
A absolvit Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca, în anul 2004. Încă din anii de liceu, a început să studieze orga cu Erich Türk, după care, în anul 2008, a obținut diploma de licență la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, fiind îndrumată de Ursula Philippi. Tot aici, a studiat și clavecinul, ca a doua specializare, la clasa lui Erich Türk. În anul 2010, a obținut diploma de masterat, cu specializarea orgă, la Schola Cantorum Basiliensis (Elveția), la clasa profesorului Lorenzo Ghielmi. Pe durata anilor petrecuți în Elveția, a fost organistă la Christkatholische Kirche din Möhlin. A concertat în repetate rânduri în Cluj-Napoca și în alte localități din Transilvania, dar și în afara țării (Italia, Elveția, Austria și Germania). Este prezentă în mod regulat la Universitatea de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc, unde acompaniază cursanții la clavecin. Între anii 2011 și 2014, a fost organista Parohiei Reformate nr. XI din Cluj-Napoca. Este membră a Orchestrei Camerale „Sfânta Cecilia” din Cluj-Napoca, pe post de organist și clavecinist. Colaborează cu diverse coruri din Cluj-Napoca, cum sunt Corul Universității UniCante, Corul Pedagogilor „Mihály Guttman” sau corul Schola Cantorum Transsylvaniensis. În prezent, este profesoară de orgă și de pian la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca.
ZSOLT GARAI (România)
Clavecin
S-a născut în 1979, la Arad, unde a început de timpuriu să cânte la pian. A absolvit Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din orașul natal, la secția de orgă-pian. În cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, a studiat orga, cu Ursula Philippi, Erich Türk și Maria Abrudan, urmând și cursuri de compoziție muzicală, sub îndrumarea lui Cornel Țăranu. Tot aici, a obținut și diploma de master, în 2005, și pe cea de doctor, în 2013. A participat la mai multe cursuri de măiestrie
la Karlsruhe, Bad Wimphen, Budapesta, Debrețin, Breaza și Oradea. A susținut numeroase recitaluri de orgă și clavecin în România, Ungaria, Germania, Belgia, Austria, Polonia, Statele Unite ale Americii și Israel. În prezent, este conferențiar universitar la Departamentul de Muzică din cadrul Universității Emanuel din Oradea. Din 2010, este clavecinistul ansamblului de muzică barocă Il Pastor Fido.
SÁMUEL SÓGOR (România)
Clavecin
A absolvit, în 2019, Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din ClujNapoca, unde a început să studieze orga sub îndrumarea profesoarei Zsuzsa Csengeri Kostyák. În prezent, urmează un masterat în orgă și clavecin la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, sub îndrumarea lui Erich Türk și a Amaliei Erdős, fiind student în primul an la programul de dirijat al universității. În plus, a absolvit un curs de masterat în canto la Universitatea Maghiară Sapientia din Transilvania.
A participat la mai multe cursuri de măiestrie de orgă și de dirijat coral, și a participat de mai multe ori la Universitatea de Vară a Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc. A cântat la clavecin la Zilele Universitare de Muzică de Cameră (Festivalul Ensemble), la seria de concerte de vară de pe strada Farkas și la Maratonul Bach din Cluj-Napoca. Ca organist, a participat la Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae din București, la Bachwoche din Viena și la multe alte evenimente, concerte și inaugurări de orgă. Pe lângă studiile universitare, lucrează ca organist și cantor la Biserica Reformată din Suceagu (jud. Cluj) și este membru al ansamblului coral Schola Cantorum Transsylvaniensis.
Traducători
KATALIN HANKE (România)
A obținut diploma de violonist-profesor în 1976, la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. După absolvire, până în anul 1989, a făcut parte din Orchestra simfonică a Filarmonicii „Gheorghe Dima” din Brașov. Din 1992, a predat muzică de cameră la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov. Pasiunea ei pentru muzica veche se datorează, în mare parte, ansamblului Cantus Serenus din Brașov, înființat în 1973, de către profesori ai Institutului Pedagogic. Primul său concert cu această formație a avut loc la Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, în anul 1981, eveniment urmat de mai multe concerte în țară și în străinătate. Este membru fondator al ansamblului de muzică veche Codex, înființat în 1996, din profesori și studenți ai Facultății de Muzică de la Universitatea „Transilvania” din Brașov.
NOÉMI KARÁCSONY
(România)
Mezzosoprana Noémi Karácsony a absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, la clasa de canto a profesoarei dr. Doina Ursache-Dimitriu, continuându-și studiile la Facultatea de Muzică din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov, la clasa profesoarei dr. Cristina Soreanu. În prezent, este lector universitar la Facultatea de Muzică din cadrul aceleiași instituții.
A apărut în spectacole și concerte vocal-simfonice, activitatea sa artistică desfășurându-se atât în țară, cât și în străinătate.
A obținut premiul I al Concursului Național Victor Giuleanu, secția canto clasic (2017) și premiul II al Concursului Internațional de Canto Città di Pisa – Omaggio a Titta Ruffo (Italia, 2017). A participat la cursurile de măiestrie susținute de Maria Slătinaru-Nistor (Iaşi), Liliana Bizineche (Brașov), Cyrille Gerstenhaber (Franța), Mária Temesi (Brașov), Laura Niculescu (Italia) și Francesco di Mauro (Italia).
ELENA MARIA ȘORBAN (România)
Predă istoria muzicii și paleografia gregoriană la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, precum și analiza cantatelor de Bach, la Facultatea de Teologie Reformată de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A obținut doctoratul în muzicologie, cu teza „Muzica gregoriană în Transilvania medievală”, și a susținut abilitarea, cu teza „Muzicologie academică, muzicologie publică”. A efectuat stagii la Institutul „Kodály” din Kecskemét, Institutul de Muzicologie din Budapesta, Universitatea Erlangen-Nürnberg (bursieră DAAD, Serviciul German de Schimburi Academice), Conservatorul din Madeira, Fundația „Paul Sacher” din Basel, precum și studii postdoctorale, la Universitatea Națională de Muzică din București. În prezent, este cercetător științific gradul I. A susținut conferințe publice la Cluj-Napoca, la Festivalul de Muzică Veche Timișoara și la mai multe universități europene. De mai mulți ani, este traducătoare la Festivalul și Universitatea de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc.
IGNÁC CSABA FILIP (România)
Director artistic al Festivalului
A terminat studiile la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa de flaut a profesorului Gavril Costea, și a studiat muzica de cameră, cu regretatul profesor Francisc László. A participat la mai multe cursuri de măiestrie, unde a studiat flautul oblic și flautul drept. Ca membru al ansamblurilor Cantus Serenus, Amaryllis, Georgius, Codex, Collegio Stravagante etc., a susținut numeroase concerte și recitaluri naționale și internaționale de teatru, operă și muzică de cameră. Ca solist, a colaborat cu o serie de orchestre filarmonice din țară. În 1998, a publicat două cărți de metodică: „Metodă de flaut drept” și „Muzică pentru flaut drept”, apărute, ulterior, în cinci reeditări. Are în palmares numeroase CD-uri, înregistrări radio și TV. Este cadru didactic (din 1996) și director de departament (din 2001) la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2004, a obținut diploma de doctor în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Începând din 2008, este director artistic al Festivalului de Muzică Veche și al Universității de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc.
Obiectul de artă al Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc, la ediția din anul 2024
