Elena Belinschi, Despre carte și autorul ei Svetlana Boico, Lidia Noroc-Pînzaru: momente intere-

Despre carte și autorul ei

Belinschi Elena, bibliotecar Serviciul relații cu publicul, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Dragă cititorule, ceea ce avem acum în față este Cartea Teatrului, alcătuită de bălțianul Valentin Jitaru. Autorul ne-a pus în față bogăția unui adevăr, care sună cam așa: „Și unde-i greu sau când e greu, ne unește cartea.” (Cât de frumos s-a exprimat marele istoric Nicolae Iorga!) Această carte nu se analizează după

canoanele tradiționale. Nu există nici eroi principali și nici eroi secundari. Există oameni de cultură „care,- zice alcătuitorul cărții Valeriu-Valentin Jitaru, au intrat în istoria Teatrului”: unii - pentru totdeauna, alții - continuând a fi la locul potrivit. Mă închin cu plecăciune pentru cei enumerați și rămași in memoriam. Începând cu Boris Harcenco, regizor fondator al Teatrului „V. Alecsandri”, autorul cărții prezintă vreo 40 de personalități care nu mai sunt (printre care îi vom numi pe: Codău, Valeanschi, Odagiu, Ciobanu, Muradu, Potângă, Măneață, Pînzaru - Anatol și Lidia Noroc, Volontir ș.a). Exprim respect la maxim pentru cei contemporani, care, prin gama de tematici ale scriitorilor naționali și celor ale altor țări și popoare, ne învață să prețuim cultura, obiceiurile, datinile, tradițiile, credința și limba. -Stimate Redactor literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, domnule Valentin Jitaru, a venit ziua când ai a ne spune ce ai adunat atât de atent și migălos pentru un moment aniversar. Aceștea sunt 65 de ani de la înființarea Teatrului bălțean. Anul 2022 e un an de jubileu pentru colegii Dumitale în serviciu, dar și pentru spectatori. Nouă nu ne este indiferentă strădania colectivului harnic și

ingenios al Teatrului. Aici se plămădește, se face cultură de către experimentații actori și tinerele talente - urmași cu mare viitor în arta Teatrului. Îmi amintesc destul de bine aplauzele pentru actorii bălțeni, ovațiile și lipsa de locuri libere la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. De-ați ști cât bine ni se făcea și nouă, când plecați „pe roate” și în afara Moldovei! Dacă noi ne îmbogățeam cu literatură românească din librăriile ucrainene sau „Дружба” e tot meritul trupei bălțene care se afla în deplasare/ delegație la Cernăuți, Kiev sau la Moscova. Un semn de respect mai personal este exemplul real, local, când, fără a ne coopera cu D-voastră, suntem săraci și cam iresponsabili. Concret: din activitatea cenaclului „Sfânta casă de acasă” Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți luăm două momente veritabile. Primul moment: Cănd l-am omagiat pe Mihai Eminescu, Natalia și Pavel Lupacescu și feciorașul au recitat și au înscenat fragmente de poezie și poeme, de rămâneau pentru mult timp invitații în picioare, iar mai apoi, copilul lor, însoțit de mama și tata, un colac împletit frumos musafirilor din sală l-au împărțit și l-au dăruit. Al doilea moment: La ședința cenaclului, prin rețeaua informațională online, pe vreme neliniștită de pandemie, la întâlnire cu poetul Ion Hadârcă, recitalul de poezii din partea actorului Constantin Stavrat a fost model sufletist de cultură a vorbirii, dicție și emotivitate. Invitații, ba și cei din afara Bălțului urmăreau încântați dialogul dintre Hadârcă și actorul Constantin Stavrat, actor care nu o dată ne-a făcut sesiunile cenaclului atăt de surprinzătoare. E momentul să mulțumim administrației Teatrului, în persoana Dnei director, Onorina Burlacu-Tănase, pentru parteneriatul atât de necesar în cultură. (Vorba ceea: „Unde-i unul, nu-i putere...”). - Domnule Jitaru, azi ați pus pe masă cartea Teatrului, semnată de D-ta. În acest volum de 160 de pagini, le-ați dat prioritate celor motivat absenți, iar pe cei de azi i-ați enumerat și prezentat atent, le-ați adunat pozele din segmente de spectacol. Și, în consecință, (recunoaștem și noispectatorii) această lume teatrală (actor, regizor, scenarist, muzicant, decorator, montor, responsabili de costume sau lumină...), după ce cortina cade, coboară din spectacol, îmbogățește cu tragere de inimă repertoriul pentru cultura locală și nu numai.

Totodată, țin să-mi exprim un mare respect și pentru acele alte personalități care au contribuit la îmbogățirea substanțială

a volumului de azi, aceștia sunt autorii articolelor, din paragraful al treilea al cărții TEATRUL „VASILE ALECSANDRI” ÎN CRONICILE TIMPULUI, cum ar fi: M. Cimpoi, P. Proca,Vytautas Žalakevičius, Nicolae Bătrînu, Klara Luciko, Ludmila Cerguță ș.a. Numai Valeriu Jitaru a semnat aici 6 articole, iar dna secretar literar, Ludmila Cerguță, a prezentat 8 lucrări și un bun dialog cu directorul general, dna Burlacu-Tănase, pentru deschidere, numit În loc de prefață. Cu articolele incluse, ne dăm seama că pentru fiecare din cei numiți sau omagiați, teatrul e Teatru, iar stupul de albini sunt ei-actorii, dornici de a munci și de a avea o activitate demnă de reținut. Această dăruire, muncă, apreciere sunt descrise în cartea de azi... Alcătuitorul de volum Jitaru a selectat atâtea prețioase relicve, a adunat așa comunicări serioase,

sincere și puțin cunoscute despre artiștii

noștri bălțeni, încât nu ar strica să utilizăm sintagma „Va mai urma!” Conchid cele citite despre personalitățile de ieri și cele de azi de care a avut, are și va avea nevoie teatrul, folosindu-mă de proverbul „Nu locul sfințește omul, ci omul sfințește locul.” Dar și mai: „Actorul este rezumatul și cronica scurtă a vremurilor”. (Ludmila Cerguță) Am înțeles un lucru: în posesia Patrimoniului Teatrului, mai este mult de cunoscut, precum și de memorat. Parcă simt cum vom scutura zestrea culturală locală (averea istorică, actorii, regizorii). Aceasta înseamnă, înainte de toate, dorul de a ne cunoaște și de a ne afirma oamenii culturii. Îmi plac multe articole din această carte. Mă bucur că unele articole îndreptățesc și funcția informativă, și cea de literat: ele sunt în captarea unui stil, model de exprimare, ortografie, ortoepie și punctuație. Prin valoarea conținutului, volumul

TEATRUL NAȚIONAL „VASILE

ALECSANDRI” DIN BĂLȚI LA CEAS ANIVERSAR: 65 DE ANI DE LA ÎNFIINȚARE 1957-2022, Chișinău • Epigraf • 2022 rămâne o carte plină de informații obiective, corecte și, după cum se afirmă în interviul dnei Cerguță cu dna Burlacu-Tănase, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți este „barometrul culturii nu doar din zona de nord a republicii”. Or, autorul Valentin Jitaru e de laudă, pentru că îi va rămâne lucrarea în arhiva municipiului, în posesia Patrimoniului TNVAB. Da, ne-a adunat vestea că astăzi e o Lansare de carte. Mai originală compoziție n-am găsit până azi despre edificiul și viața vechiului teatru. Cartea autorului Jitaru e o lucrare în premieră, are o tematică cu adevărat temerară ce ține de prezentul și trecutul teatrului. Răsfoind, dăm de pragurile pe care a trebuit să urce

teatrul: de la Scala până la ultima numire - Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Urmăriți capitolele: 1. TEATRUL

„VASILE ALECSANDRI”: FILE DE ISTORIE; 2. PREZENT TEATRAL CONTINUU; 3. TEATRUL „VASILE ALECSANDRI” ÎN CRONICILE TIMPULUI. Articole – Omagieri – Interviuri – Recenzii. Afară de aceste 3 capitole, sunt înserate „În loc de prefață”

și „Bibliografie”.

Privim lucrarea și avem impresia că nu e o carte - e, pur și simplu, o scenă. Uite, s-a ridicat cortina, urmărim mersul acțiunii, dar repetăm în gând actorii: Codău, Valeanschi, Muradu, Maneață, Pînzaru, Volontir, Stavrat, Marcoci... Citind articolele, am face o remarcă. Profit de ocazie și-i propun dnei director al Teatrului, ca pe lângă lucruri serioase, în ziua spectacolului, să ne alegem cu o programă ilustrată și cu numele actorilor (fie și contraplată). O fiind, poate, și asta tot un semn de bună cultură. Teatrul, pentru mine, a fost și rămâne locul unde veneam cu pantofii subsuoară și cu o floare în mână. Pe loc, în hol, toți urmam sfatul lui Constantin Stanislavski: „Teatrul începe de la garderobă”. După lecturare, mi-am amintit spusele lui Esop: „Adevărata comoară a omului este capacitatea lui de a munci.” Sunt convinsă că acest cărturar local al Bălțului – autorul și alcătuitorul, este gata, și în continuare, să muncească, să pună umărul în rezolvarea multor probleme lingvistico-stilistice și de cultură. Acesta este lectorul Facultății de Limbi Străine și redactorul literar Valeriu-Valentin Jitaru. De obârșie bălțeană, cu ani de copilărie, adolescență și școală medie acasă, la Bălți, devenit, tot aici, student la Facultatea Limbi străine, apoi, lector superior la același Institut (actualmente, USARB) și om în serviciu - redactor literar, L-am văzut ajuns la cei 80 de ani, ieri-alaltăieri, împliniți. Un cuvânt de încheiere în discuția Lansare de carte ar fi cam așa:

Felicitări. Și alte bune împliniri să

Vă însoțească.