Gheorghe Petrașcu - Art Safari 2020 by artsafaree

București, 2020

Gheorghe Petrașcu, Despre farmecul realității

Coordonator

Ioana Ciocan

Curator

Ruxandra Dumitru

Curator

Ovidiu Cîrstina

Curator asistent

Florin Petcu

Texte

Ruxandra Dumitru

Fotograf | Design

Gabriel Ghizdavu

Arhitect

Attila Kim

Mulțumiri Complexul Muzeal Arad Muzeul Județean Argeș Complexul Muzeal Iulian Antonescu Muzeul Județean de Artă Bacău Muzeul Vasile Pârvan Bârlad Muzeul Municipiului București Muzeul de Artă Brașov Muzeul de Artă Cluj-Napoca Muzeul de Artă Constanța Muzeul Național Cotroceni Muzeul de Artă Craiova Muzeul Județean de Artă Prahova Ion Ionescu- Quintus Muzeul de Artă Târgu Mureș Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion, Tulcea Muzeul Județean Aurelian Sacerdoțeanu, Vâlcea Parlamentul României, Camera Deputaților Fundația Jean Louis Calderon, București Academiei de Studii Economice, București Radisson Blu Hotel, București Muzeul de Artă Vizuală Galați Consiliul Național al Cinematografiei Arhiva Națională de Filme Precum și tuturor artiștilor și colecționarilor care ne-au împrumutat lucrări și care au dorit să rămână anonimi.

Coperta 1 Femei la malul mării (detaliu), Colecție privată Coperta 4 Atelierul din Târgoviște (detaliu), Colecție privată

ISBN 978-973-0-32713-7

Ruxandra Dumitru

București, 2020 3

Pictorul Petrașcu și soția sa, Lucreția Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște 4

La aproape 50 de ani de la ultima mare retrospectivă Gheorghe Petrașcu, ne propunem o reîntâlnire cu o parte din inventarul bogat al creației artistului, urmărind traseul acestuia din perioada de formare la Școala de Arte Frumoase (București) și Academia Julien (Paris) până la perioada de glorioasă maturitate artistică și recunoaștere unanimă. Arta lui Gheorghe Petrașcu s-a impus încă de la începuturile sale pe simezele celor mai relevante manifestări artistice românești și a rămas până astăzi apreciat drept unul dintre cei mai importanți mari maeștri ai artei de început de secol XX. „De o ținută gravă ce seduce din prima clipă retina privitorului sensibil și avizat, această pictură îti cere să o descifrezi încet, meditativ." (Corneliu Baba) Interesat de frumusețea materială a lumii care îl înconjoară, preocuparea sa principală nu a fost niciodată cea a interpretării armoniilor universale, a descifrării miturilor sau angoaselor, a descrierilor ideologice sau sociale, ci un sincer și statornic efort de a smulge materiei tainele ei. Naturile sale statice, portretele, peisajele (între care se remarcă mai ales cele din Veneția) și interioarele se descriu într-o confidență plastică a atmosferei burgheze, înstărite și stabile a timpului și mediului său. Petrașcu caută permanent modalități estetice pentru a-și desăvârși un stil original, o amprentă sigură, precisă, pe care și-o dorește din timpul vieții sursă de inspiraţie pentru generațiile următoare. Gheroghe Petrașcu, fiul lui Costache Petrovici (mic arendaș, proprietar al unei vii la Nicorești) și al Elenei Bițu-Dimitriu, se naște în decembrie 1872, la Tecuci, județul Galați. Are doi frați mai mari, Vasile, viitor doctor, și Nicolae, scriitor, diplomat și istoric de artă. Crescut doar de mamă (tatăl moare la scurt timp după nașterea lui, iar frații mai mari sunt plecați la studii), „taciturnul Iorgu” recunoaște că îi moștenește acesteia talentul și dragostea pentru frumos. Termină la Tecuci școala primară și cei patru ani de gimnaziu, urmând mai apoi liceul la Brăila, unde este atras de științele naturale. În 1892 se înscrie la Facultatea de Științe Naturale din București, renunțând un an mai târziu, chemându-l vocația către Școala de Arte Frumoase, unde intră la clasa profesorului Gheorghe Demetrescu Mirea. „Îmi plăcea să desenez – mărturisește artistul într-un interviu – dar niciodată nu m-aș fi gândit că voi deveni pictor. Pe vremea aceea pictura nu era considerată ca o profesiune.”1 Petrașcu se înscrie la Școala de Arte Frumoase în 1893, când la conducere se află proaspăt instalat C.I. Stăncescu, după moartea lui Theodor Aman în 1891 și după retragerea la pensie a lui Tattarescu în 1892. Este o perioadă de conflicte convulsive, așa cum o descrie Vasile Florea2, apărând primele semne ale unei emancipări față de sistemul oficial de expoziții și aura dictatorială a lui C.I. Stăncescu, când la Expoziția Artiștilor în Viață, din 1894, directorul este public acuzat de favoritisme și o jurizare incorectă. Astfel, la 30 de ani de la înființarea Școlii de Belle-Arte de către Theodor Aman (1864, prin decretul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza), peisajul artistic bucureștean începe să se alinieze la manifestările europene de modernizare a universului

artistic. Occidentul își cunoscuse de ceva tip revoluțiile moderne ale vieții artistice (în 1862 la Paris Salonul Refuzaților, iar la 1892 Secesiunea Müncheneză), astfel că vine rândul artiștilor bucureșteni să se emancipeze de sub tutela academistă oficială. La inițiativa lui Ștefan Luchian, împreună cu Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Alexandru Bogdan Pitești, în 1896 se înființează Salonul Artiștilor Independenți. „Arta trebuie să fie liberă, arta trebuie să fie neatîrnată și artiștii trebuie să asculte numai de conștiința și de lucrările lor”. Elevii școlii nu rămân nici ei indiferenți mișcării, Petrașcu fiind și el menționat ca rebel participant la acțiunea de protest a studenților, îndreptată mai ales împotriva ideilor retrograde ale directorului instituției în acordarea burselor și distincțiilor. Menționarea lui Petrașcu în această revoltă ideologică se oprește însă aici, momentan, timidul elev de anul III al Școlii de Arte Frumoase neavând temperamentul și efervescența combatantă ale unui Luchian din anii tinereții. De altfel, întregul său parcurs artistic, pe care îl vom detalia în textul de față, dovedește apetența lui pentru echilibrul căilor de mijloc, fără excese sau opțiuni extreme. Relația cu profesorul lui din anii petrecuți la București, Gheorghe Demestrecu Mirea, a fost una foarte bună, elogiindu-l ca pe un „profesor admirabil, lăsând toată libertatea elevilor săi, dar vorbindu-le totdeauna de calitățile esențiale ale unei picturi bune”3.

Un rol esențial în formarea artistului îl va purta Nicolae Grigorescu, pe care Petrașcu îl va vizita, împreună cu colegul său Ipolit Strâmbu, la atelierul maestrului din Strada Polonă, în perioada anilor 1894-1895. Influențele operei grigoresciene se vor remarca în primele sale lucrări, în interesul pentru peisaj și pentru studiul culorii. De altfel și Nicolae Grigorescu îl apreciază pe tânărul Petrașcu, recomandându-l ministrului Spiru Haret pentru o bursă în străinătate.

1. Schobel, Doina, Constantinescu, Paula, "Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu", Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 2. Florea, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Editura Meridiane, 1989, pag.10 3. Petrașcu, Gheorghe, „O privire asupra 5evoluției picturii românești”, Discurs de recepție la primire în Academia română, 22 Mai 1937. Foto: Pictorul Petrașcu și soția sa, Lucreția / Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Această treaptă de formare devine, pentru absolvenții de Belle-Arte din București la finalul secolului XIX, o practică curentă și esențială, datorită limitărilor evidente ale mediului artistic local – mult entuziasm, dar lipsa reperelor artistice semnificative – nici muzee, nici colecții private importante. Grigorescu, la rândul lui, plecase în 1861 să studieze la Paris, iar Luchian plecase în 1889 la München. Diverși oficiali ai Statului roman, totodată oameni de cultură, înțeleg aceste limitări și conștientizează necesitatea formării unor profesioniști de talie europeană și în domeniul artistic. Subvențiile și bursele de stat încep să apară în jurul anului 1860, iar, mai apoi, Theodor Aman inițiază acordarea Premiului pentru Străinătate, adică a unei burse de studiu în Paris, destinată celor mai înzestrați elevi. Astfel că Petrașcu urmează la Paris, timp de patru ani, cursurile Academiei Julien, între 1899 și 1902, în atelierul lui William Bouguereau, unde profesau și alți pictori celebri ai vremii, precum Benjamin Constant și Jean Paul Laurens. Bouguereau este un personaj controversat în Parisul sfârșitului de secol XIX, adorat de elevii și elevele de la Julien și, în același timp, criticat pentru unele favoritisme. Este indubitabil un academist de succes, atras de mitologie, reinterpretarea subiectelor clasiciste și de portretizarea idilică a figurilor feminine.4 Departe de atelierul academist, Petrașcu își găsește temeiul studiilor sale în muzee și în expozițiile impresioniștilor din Rue Lafitte. Călătorește pe perioada studiilor în Bretania, la Vitré, iar verile se reîntoarce în țară și pictează la Agapia, Constanța și Nicorești. Momentul anului 1900 îl găsește pe Petrașcu la Paris, parte din atmosfera efervescentă a comunității artiștilor și scriitorilor români ce se aflau acolo. Participant la boema românească din cafenelele din Montmartre, Petrașcu se implică în discuțiile aprinse despre artă și literatură: „Cu barba-n cioc, cu pantalonii de catifea în tire-bouchon, cu cravata legată într-o fundă artistică, jurai că Petrașcu cobora din Montmartre, dacă vorba lui răspicată de moldovean nu ar fi trădat altă patrie”5. În contextul aceluiași mediu efervescent parizian, în 1901 ia parte la înființarea grupării Tinerimea Artistică (pentru care va expune cu regularitate), alături de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Constantin Artachino, Frederic Storck, ca reacție la arta academistă, militând pentru o artă nouă, realistă, pentru subiecte abordate din rural. Prima sa expoziţie personală se deschide la București în 1900, la Palatul Atenelui. Va fi urmată de alte 14 expoziții personale, care îi asigură o prezență constantă pe simezele galeriilor, cultivând contactul regulat cu publicul bucureștean, lucru mai rar întâlnit la artiștii generației lui. Pornește inspirat de admirația pe care o purta pictorului Nicolae Grigorescu, preferând peisajele, dar și subiectele idilice, romantice, exprimate cu o paletă întunecoasă, într-o materie întinsă abundent pe pânză cu cuțitul: peisaje cu ruine, întinderi de ape sub un cer infinit, câmpii și case scăldate în lumina crepusculului etc. Din cele câteva însemnări despre această primă expoziție personală a lui Gheorghe Petrașcu aflăm că Alexandru Vlahuță și primarul Barbu Delavrancea sunt printre primii cumpărători. Arhitectul Ion Mincu îi dedică un articol în care notează „Spiritul de observare, delicateța de simțire cu care Petrașcu intră adânc în sufletul lucrurilor și ne emoționează”6.

Petrașcu creează o artă care se distinge față de pictura practicată de cei mai mulţi artiști români la început de sec. XX și, din acest motiv, întâmpinată inițial cu o oarecare reticenţă, devine însă în scurt timp cunoscută, prin contactul permanent cu publicul, și stimată. Acești primi ani sunt dedicați căutărilor estetice, cizelărilor paletei și definirii echilibrului pictural. Personalitatea și creația lui se construiesc treptat, unitar și ascendent în expozițiile ce vor urma, în 1903, 1907, 1909 și 1911. După 1907, la întoarcerea din călătoria din Egipt, de la Assuan, paleta lui se luminează și apare acel albastru intens care va da o rezonanța specifică cerului picturii lui. După războaiele balcanice, din 1913 este atras de Dunăre și de Marea Neagră, călătorind și pictând la Balcic, Silistra, Turtucaia. Urmează apoi anii neutralității, dar sub amenințarea războiului, perioadă în care Petrașcu nu se dezice de preocupările și rigurozitatea universului creației lui. Subiectul războiului nu se întâlnește în opera sa, de altfel Petrașcu nu are experiența frontului (Tonitza este mobilizat în 1916, Camil Ressu si Theodorescu Sion în 1917). Pictura sa nu poartă amprenta unui spirit de revoltă, ci este mai degrabă popasul de frumos, refugiul de admirație într-o societate nesigură și dezrădăcinată. Se remarcă o cizelare stilistică și deci o definire a stilului după anul 1915. Călătorește destul de des și urmează o perioadă bogată în peisaje în Franța, pe coasta Bretaniei, la Vitré, Saint Malo și Dinard. Stăpânește mai bine contrastele de lumină, iar pasta lui capătă puternice irizații și reflexii. Lucrează mult și expune pe măsură în cadrul expozițiilor societăților Tinerimea Artistică, la Saloanele Oficiale și în expozițiile personale, unde opera lui urmează cursul preocupărilor și descoperirilor lui: în 1919 lucrări de pe coastele bretone, în 1925 din Târgoviște, Plumbuita, Viforâta și Veneția, în 1928 Spania, cu lucrări din Toledo, în 1932 Franța orașelor medievale, la Senlis, urmând ca mai apoi călătoriile să se limiteze și preocupările picturale să se concentreze preponderent în spațiul atelierului. Expoziția personală din 1925, de la Căminul Artelor, unde expune în jur de 200 de lucrări, se bucură de un foarte mare succes. Colecționarul și criticul de artă Krikor Zambaccian7, una dintre cele mai marcante figuri ale colecționismului și lumii culturale românești, apreciază expoziția ca fiind „cea mai strălucită din cariera artistului. Atunci amatorii de artă și-au împărțit acel lot de frumoase opere, care au intrat în nemurire, ducând faima meșterului prin expozițiile internaționale pe unde au figurat“8. Este și momentul în care Zambaccian își achiziționează din expoziție „Autoportretul cu bonetă roșie”, lucrare reprezentativă pe care colecționarul o va prețui tot restul vieții. În aceeași expoziție, Petrașcu expune mai multe lucrări realizate în Veneția, oraș în care va reveni, se pare, de 10 ori între anii 1902 și 1939, printre cele mai importante itinerarii fiind cele menționate în 1924, 1928 și 1934. Unul dintre motivele care l-au atras în mod special s-a coagulat în jurul impozantelor palate înșiruite pe Canale Grande. „<<L’occasion du genie>> cum spune Balzac, aici s-a produs”9. Primii artiști călători în Veneția fuseseră Durer și pictorii flamanzi Rubens și Van Dyck, urmându-i Velasquez, El Greco, iar mai apoi impresioniștii Manet, Renoir, Monet, Signac, fascinați pe rând de ireala frumusețe, de mirajul reflexelor luminii în apa canalelor și de ireala juxtapunere între cer și apă. Dintre pictorii români, Dărăscu va purta o fascinație

4. Pleștiu, Iulian, “Luchian și independenții”, Editura Everest, București, 2017, pag. 36. / 5. Pușcariu, Sextil, “Călare pe două veacuri, Editura pentru literatură, București, 1968, pag. 177. 6. Crăciun, Eugen, “Gh. Petrașcu”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956, pag. 11. / 7. Întâlnirea dintre Petrașcu si Zambaccian are loc în 1921, prin pictorul Ion Theodorescu Sion. Cei doi6vor lega o strânsă prietenie tot restul vieții, iar Zambaccian îl va colecționa și îl va ține la loc de cinste pe simezele colecției sale. 8. Zambaccian, K.H, “G. Petrașcu”, Editura Cartea Românească, București, 1945, pag. 20. / 9. Diaconu, Vladimir, “Petrașcu”, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1946, pag. 46.

enormă pentru Veneția, dedicându-i o mare parte din preocuparea operei lui. Spre deosebire de aceștia, Petrașcu nu caută la Veneția frumusețea. Evită palatele și catedralele ornamentate și se oprește uneori la curți interioare, în fața unor case vechi, cu ziduri macerate de timp și de ceață. Cele trei dominante: apa, arhitectura și cerul se vor împreuna în compoziții severe, încărcate cu o uimitoare putere de vibrație. Petrașcu atinge monumentalitatea cu ușurință și încarcă vederea de materialitate, zidurile clădirilor fiind definite tocmai prin contrastul cu suprafața de apă, locul unei explozii cromatice excepționale. Totul apare deplin și în același timp firesc, fără a da senzația unui efort vizibil, unei încercări stilistice studiate. Perioadă a maturității sale artistice, anii 1930-1940 mută explorarea către interior, către spațiul intim al atelierului.. Preferința se datorează și faptului că devine din ce în ce mai puțin dispus să părăsească spațiul privat al locuinței, unde găsește satisfacții simple, în universul lucrurilor mici. A doua jumătate a anilor '30 este marcată de limitarea sejururilor de pictură, Techirghiol și Târgoviște devenind singurele locuri pe care artistul le mai vizitează și pictează. Lucrările acestei perioade, fie acestea naturi statice sau scene de interior, sunt considerate vârfurile carierei sale artistice. Interioarele lui sunt învăluite într-o atmosferă tihnită, “calm, lux și voluptate”, o autosuficiență în care umanul este personalizat în materie: același fotoliu de piele, aceeași coloană, același scrin, ce se relevă precum niște personaje și compun mereu compoziții diferite. Având un bun statut financiar, de-a lungul vieţii, Petrașcu a deținut diverse reședinţe, individualizate fiecare în pictura artistului: încăperile de la Nicorești, unde Petrașcu deținea o mica moșie, distrusă în 1917 în timpul primului Război Mondial, interiorul din locuința de pe str. Căderea Basiliei nr. 1, unde Petrașcu a locuit între 1916 și 1927, compozițiile din conacul de la Târgoviște, construit în 1920, dar și din ultima reședință din capitală, cea din str. Muzeul Zambaccian nr. 3, unde pictorul s-a mutat în anul 1927. Într-un ansamblu coerent, logic, Petrașcu adună la un loc, pe un ștergar alb cu dungi, pe șaluri de mătase sau pe scoarțe țărănești, câteva din obiectele sale recurente: cărți, ulcele, tipsii, borcane cu pensule, fructiere sau flori, elemente aparent banale ale realității, dar care se compun în cadre cromatice excepționale, redându-le discreţia momentului autentic și unic. Volumul elementelor ce compun naturile statice este acum sugerat prin culoare. Spre deosebire de lucrările sale de început, unde folosește clarobscurul și relieful creat de jocurile de lumină și umbră, în naturile statice specifice anilor ’30 artistul se folosește de calitatea culorilor în consistență pură. Compozițiile lui sunt un iureș de culori, controlate cu măiestria unui adevărat colorist: roșuri ce se suprapun peste nuanțe de roz, un petic de albastru strivind un strat de galben, o tușă de verde așezată în cuțit. Negrul râmâne o constantă a preferințelor lui, pe tot parcursul artistic, însă, departe de a da lucrărilor lui o notă de tristețe, negrul imprima vitalitate pânzei, descrie atmosfera sobră, gravă și oferă conturul care fixează locul obiectelor în compoziție. În 1933, pentru a marca împlinirea vârstei de 60 de ani, Petrașcu deschide o amplă expoziție personală, la Sala Dalles, cu aproape 400 de picturi, acuarele, desene, din toate perioadele de creație, expoziție ce este foarte bine primită de amatorii de artă și criticii vremii.

Apreciat de colegi și de public, recunoscut de exponenții oficialității culturale, anul 1936 marchează intrarea sa in Academia Română, distincție ce este acordată pentru prima dată unui pictor român. Anul 1937 este cel în care întemeiază Asociația Arta, împreună cu Iosif Iser, Jean Alexandru Steriadi, Ștefan Popescu, Nicolae Dărăscu, Eustațiu Stoenescu, alături de care va și expune până în anul 1939. Participă cu 9 lucrări în Pavilionul Românesc din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris, unde primește marele premiu de onoare. Participă în aceeași perioadă la expozițiile itinerante de artă românească organizate de forurile culturale în Franța, Belgia, Olanda, Elveția, Italia.

La București, ultima expoziție personală o va avea în anul 1940, o încununare a unui parcurs artistic atât de activ, de aproape cinci decenii. Critica lui Lionello Venturi, una dintre cele mai importate personalități ale artei moderne, va prefața catalogul expoziției de la Sala Dalles, text ce îl descrie pe Petrașcu într-o lumină extrem de favorabilă și îl așează alături de marile personalități artistice ale vremii: “ Forma a constituit o serie de lumini și umbre. Aceasta se chiamă a reda forma coerentă cu lumina și cu umbra, a concepe forma în funcțiune de lumină și de umbră. Toate acestea, bine înteles, n-au fost inventate de Petrașcu, dar Petrașcu le-a înfăptuit cu o rigoare care e rară chiar și la artiștii cei mai buni.” Din 1942, Petrașcu se îmbolnăvește și nu mai poate lucra. Încetează din viață, în anul 1949, la București. Opera lui, rod al unei vieți întregi de rigoare și seriozitate, este însă completă: 15 expoziții personale, 3 participări la Bienala de Artă de la Veneția, în 1924, 1938 și 1940, membru al Academiei și expus pe simezele celor mai importante manifestări de artă românească din străinătate. Petrașcu s-a dăruit picturii cu toată pasiunea temperamentului său robust și integru, cu o credință adâncă în noblețea artei și în misiunea ei sacerdotală. RUXANDRA DUMITRU curator Pavilion Muzeal Gheorghe Petrașcu - Despre farmecul realității

Foto: Pictorul Petrașcu în fața șevaletului de câmp / Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

La plajă 8 (detaliu) Colecție privată

De-a lungul anilor Art Safari ne-a uimit prin abordarea unor teme care par a fi contrare dar a căror juxtapunere finală ne încântă. Curajul de a fi deschizători de drumuri în viața artistică a capitalei și nu numai, spațiile pe care le descoperă și le amenajează ca muzee temporare, relațiile bune pe care le dezvoltă cu colecționarii, grija pentru detalii, sunt atribute pentru care merită sa le mulțumim din inimă organizatorilor și curatorilor.

Anca Vlad

Interpretare după Scrisoarea IV de Mihai Eminescu (detaliu) Complexul 10 Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Peisaj din Nicorești ulei pe pânză 22,1 x 41,3 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Apus de soare pe Siret ulei pe pânză 59,8 x 72,5 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Marină la Veneția ulei pe pânză 49,5 x 73,2 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Apus de soare ulei pe pânză 31 x 39 cm Colecție privată

Interpretare după Scrisoarea IV de Mihai Eminescu ulei pe pânză 73,5 x 92,5 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Femei la scăldat ulei pe pânză 50,4 x 65 cm Lucrare din patrimoniul Muzeului de Artă al ICEM Tulcea, restaurată în anul 2016 prin contribuția doamnei Ioana Oancea Paimschi în cadrul proiectului „Adoptă o pictură!”

Casă la Târgoviște ulei pe lemn 46 x 51,5 cm Colecție privată

Femeie la malul mării ulei pe pânză 44 x 55 cm Colecție privată

Tufănele ulei pe pânză 38 x 46 cm Colecție privată

Vas cu flori ulei pe pânză 38 x 46,5 cm Colecție privată

Natură statică cu sticlă și pahar ulei pe pânză 37,8 x 23,3 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște 22

Natură statică cu pere vezi ulei pe carton 27 x 36,5 cm Colecție privată

Țărm la Eforie ulei pe pânză 32 x 42 cm Colecție privată

Veneția (Ponte Rialto) ulei pe carton 25 x 35 cm Colecție privată

Curte interioară la Veneția ulei pe pânză 45 x 60,5 cm Colecție privată

Peisaj la Balcic ulei pe pânză 36 x 46 cm Colecție privată

Bărci la Veneția ulei pe carton 23 x 30,5 cm Colecție privată

Veneția ulei pe carton 23 x 30 cm Colecție privată

Soția artistului (Lucreția) ulei pe pânză 55 x 45 cm Colecție privată

Fetiță cu pisică (Mariana, fica artistilui) ulei pe lemn 35 x 27 cm Colecție privată

Flori de câmp ulei pe pânză 40,5 x 31 cm Colecție privată

Autoportret cu pipă ulei pe pânză 50 x 41 cm Colecție privată

Natură statică ulei pe carton 19 x 44,5 cm Muzeul de Artă Constanța

Interior la Târgoviște ulei pe pânză 48 x 54 cm Colecție privată

Moară in Bretania ulei pe pânză 46,5 x 61 cm Colecție privată

Femeie în noapte ulei pe pânză 63,3 x 55,2 cm Lucrare din patrimoniul Muzeului de Artă al ICEM Tulcea, restaurată în anul 2016 prin contribuția doamnei Ioana Oancea Paimschi în cadrul proiectului "Adoptă o pictură!".

Vas cu flori ulei pe carton 25 x 18 cm Colecție privată

Interior din strada Zambaccian ulei pe pânză 46 x 38 cm Colecție privată

Natură statică cu mere, cărți și ulcior ulei pe pânză 40 x 56 cm Colecție privată

Atelierul din Târgoviște ulei pe pânză 72,5x 81,5 cm Colecție privată

Fazani ulei pe pânză 45 x 57 cm Colecție privată

Autoportret ulei pe pânză 46 x 38 cm Colecție privată

Natură statică cu vas, fructe și cărți ulei pe carton 31 x 38,5 cm Colecție privată

Interior din strada Zambaccian ulei pe carton 29 x 37,5 cm Colecție privată

Natură statică cu cărți și ulcioare ulei pe carton 50 x 33 cm Colecție privată

Interior ulei pe pânză 40 x 43 cm Muzeul de Artă Constanța

Natură statică cu cărți si flori ulei pe pânză 49,5 x 73 cm Colecție privată

Natură statică cu cărți ulei pe pânză 23 x 40 cm Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad

Castelul Bran ulei pe carton 35,5 x 26 cm Colecție privată

Chioggia ulei pe lemn 26,5 x 18 cm Colecție privată

Veneția ulei pe carton 26 x 18 cm Colecție privată

La malul mării ulei pe pânză 45 x 59 cm Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad

La plajă ulei pe pânză 46,5 x 61 cm Colecție privată

Pod la Veneția ulei pe pânză lipită pe carton 23,5 x 31 cm Colecție privată

Vedere în portul Chioggia ulei pe carton 25,5 x 36 cm Colecție privată

Natură statică cu fructe, ulcior și carte ulei pe pânză 33,5 x 40,5 cm Colecție privată

Interior din atelierul artistului ulei pe pânză 46,5 x 38,5 cm Colecție privată

Interior din atelier (Rochia albastră) ulei pe pânză 40 x 33 cm Colecție privată

Natură statică cu mere ulei pe carton 23 x 35,5 cm Colecție privată

Nud în interior ulei pe pânză 46 x 54,5 cm Colecție privată

Crizanteme ulei pe pânză 73 x 43 cm Colecția familiei Ionescu-Quintus

Femeie cu chitară ulei pe pânză 53 x 43 cm Colecția Florea Paul Cezar

Ruine la Târgoviște ulei pe pânză 38,5 x 47 cm Colecție privată

Cișmea la Nicorești ulei pe carton 24 x 31 cm Colecție privată

Țărm la Techirghiol ulei pe pânză 38,5 x 55 cm Colecție privată

La malul mării ulei pe pânză 33 x 50 cm Colecție privată

Iarnă grea ulei pe carton 33,5 x 45,5 cm Colecție privată

Geamie la Ada-Kaleh ulei pe pânză 45,5 x 61 cm Colecție privată

Intrarea Mănăstirii Viforâta ulei pe pânză 33 x 40 cm Colecție privată, Brașov

Bucureștiul Vechi (Spre Piața Senatului) ulei pe pânză 32,5 x 41 cm Colecție privată

Case la Morlaix ulei pe lemn 33 x 27,5 cm Muzeul Județean Argeș

Nocturna la Vitré ulei pe pânză 51 x 41 cm Colecție privată

De la fântână ulei pe carton 23 x 16,5 cm Colecția Sorin Adam

Interior ulei pe pânză 47 x 30 cm Colecție privată

Interior din strada Zambaccian ulei pe pânză 46,5 x 38 cm Colecție privată

Flori de câmp ulei pe pânză 38,5 x 46,5 cm Colecție privată

Cârciumărese ulei pe pânză 38 x 46,5 cm Colecție privată

Natură statică cu cărți și flori ulei pe pânză 60 x 72,5 cm Colecție privată

Soția pictorului (Lucreția) ulei pe lemn 40 x 31 cm Colecție privată

Interior la Târgoviște ulei pe pânză 47 x 56 cm Colecție privată

Dealuri la Balcic ulei pe carton 25 x 37 cm Colecție privată

Femei la malul mării ulei pe pânză 47 x 58 cm Colecție privată

Florența (Basilica San Miniato) ulei pe pânză 33 x 41 cm Colecția Lucreția și Ion Pacea

Intrare toledană ulei pe pânză 46 x 38,5 cm Muzeul Județeaj de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Veneția ulei pe carton 35,5 x 24,5 cm Colecție privată

Veneția ulei pe lemn 26,5 x 21,5 cm Colecție privată

Flori în vas ulei pe pânză 50 x 60 cm Muzeul de Artă Constanța

Interior la Târgoviște ulei pe pânză 48 x 48 cm Colecție privată

Vase cu flori ulei pe pânză 49 x 70 cm Colecție privată

Interior la Târgoviște ulei pe pânză 53,5 x 65 cm Colecție privată

Dormind acuarelă pe hârtie 22,5 x 30 cm Colecția Lucreția și Ion Pacea

Răsărit la Balcic acuarelă, tuș și accente de pastel pe hârtie 17 x 25 cm Colecție privată

Podul Alcantara (Toledo) acuarelă pe hârtie 22 x 30 cm Colecție privată

Nocturnă (Case la Turtucaia) acuarelă, tuș și accente de guașă pe hârtie 30 x 44 cm Colecția Ovidiu Cristian Ilie

Interior la Viforâta tuș și acuarelă pe hârtie lipită pe carton subțire 13 x 20 cm Colecția Sorin Adam

Case la Vitré ulei pe lemn 27 x 17,5 cm Colecția Armand Voicu, membru SCAR

Canal la Veneția ulei pe carton 26,5 x 18 cm Colecție privată, Brașov

Sighișoara ulei pe pânză 36 x 38 cm Colecția Armand Voicu, membru SCAR

Clopotnița Bisericii Domnești din Târgoviște ulei pe pânză 44,5 x 38 cm Colecție privată

100

Case la Turtucaia ulei pe pânză 30 x 46,2 cm Muzeul de Artă Craiova

101

Intrarea Mănăstirii Viforâta ulei pe carton 23,5 x 35 cm Colecție privată

102

Vas cu garoafe roz ulei pe carton 31 x 23,5 cm Colecție privată

103

Natură statică cu cărți și ulcior ulei pe pânză lipită pe carton 38,5 x 47,5 cm Colecție privată

104

Natură statică cu ulcior și măr ulei pe carton 25,2 x 36,5 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

105

Vas cu flori ulei pe pânză 40,2 x 50,6 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

106

Natură statica cu evantai și cărți ulei pe carton 25 x 36 cm Colecție privată

107

Dormind ulei pe pânză 66 x 80 cm Colecția Lucian Pop

108

Autoportret ulei pe pânză 35,5 x 27,5 cm Colecție privată

109

Case la Vitré ulei pe carton 40 x 30 cm Colecție privată

110

Case la Silistra ulei pe pânză 27 x 35 cm Colecție privată

111

Veneția ulei pe pânză 27 x 43 cm Colecție privată

112

Natură statică cu cărți si pere ulei pe pânză 17 x 38 cm Colecție privată

113

Piață la Assuan ulei pe pânză 45,5 x 61,1 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

114

La plajă ulei pe pânză 30 x 45 cm Colecție privată, Brașov

115

Chioggia ulei pe pânză 45 x 59 cm Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad

116

Dimineață pe plajă ulei pe carton 35,5 x 46 cm Complexul Muzeal Arad

117

Natură statică cu cărți ulei pe pânză 38 x 61 cm Colecție privată

118

Natură statică cu mere și cărți ulei pe pânză 46,5 x 61 cm Colecție privată

119

Interior la Viforâta ulei pe pânză 50,5 x 61 cm Colecție privată

120

Sânjenei și margarete ulei pe pânză 55,5 x 29 cm Colecție privată

121

Crizanteme ulei pe pânză 55 x 46 cm Colecție privată

122

Crizanteme ulei pe pânză 38 x 61 cm Colecție privată

123

Natură statică cu cărți și vase ulei pe pânză 39 x 55 cm Colecție privată

124

Natură moartă ulei pe pânză 46,5 x 60,6 cm Muzeul de Artă Târgu Mureș

125

Interior de atelier ulei pe pânză 55 x 66 cm Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

126

La malul mării ulei pe pânză 43 x 54 cm Colecție privată

127

Ulcior cu cârciumărese ulei pe pânză 46,5 x 55 cm Colecție privată

128

Bărci la Veneția ulei pe pânză 30 x 46 cm Colecție privată

129

Piață în Sighișoara ulei pe pânză 32 x 52 cm Colecție privată

130

Case la Vitré ulei pe pânză 46 x 38 cm Colecție privată

131

Veneția ulei pe pânză 56 x 38,5 cm Colecție privată

132

Femeie cu umbrelă ulei pe pânză 46 x 55 cm Muzeul de Artă Constanța

133

Plaja de la Eforie ulei pe pânză 27 x 46 cm Muzeul de Artă Constanța

134

Prometeu ulei pe carton 15,5 x 23 cm Colecție privată

135

Autoportret cu bonetă roșie ulei pe carton 36 x 25 cm Colecție privată

136

Trandafiri ulei pe carton 32 x 20 cm Colecție privată

137

Bujori ulei pe pânză 65 x 79,5 cm Muzeul de Artă Cluj-Napoca

138

Modelul în repaus ulei pe pânză 47 x 38,5 cm Colecție privată

139

Trandafiri ulei pe pânză 96 x 38,5 cm Colecția Dr. Adriana și Cristian Rădulescu

140

Ulcica verde ulei pe pânză 33 x 27 cm Colecția privată, Brașov

141

La Chioggia ulei pe carton 25,5 x 18,5 cm Muzeul de Artă Brașov

142

Veneția ulei pe pânză 46,3 x 38 cm Muzeul de Artă Târgu Mureș

143

Vas cu flori (Cârciumărese) ulei pe pânză 45,9 x 36,5 cm Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

144

Interior cu câine ulei pe pânză 44 x 36,5 cm Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad

145

Fori ulei pe pânză 59,5 x 81,7 cm Complexul Muzeal Arad

146

Intrarea în arhonderie (Viforâta) ulei pe pânză 60 x 61 cm Muzeul Municipiului București

147

Casă țărănească ulei pe lemn 23,5 x 38,5 cm Muzeul Național Cotroceni

148

Bărci ulei pe carton 22,5 x 35 cm Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea

149

Vitré ulei pe pânză lipită pe carton 47 x 39,4 cm Muzeul de Artă Cluj-Napoca

150

Case laVitré ulei pe carton 46 x 37,7 cm Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște

151

Garoafe în glastră ulei pe pânză 40 x 51 cm Muzeul de Artă Constanța

152

Natură statică ulei pe pânză 47 x 58 cm Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

153

Marină ulei pe pânză 46 x 54,5 cm Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

154

Bărci la Veneția ulei pe pânză 25 x 35,1 cm Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște

155

156

157

158

159

160