Sãgetãtorul Nr. 754 n 14 februarie 2012 n Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“
Dintr e sut e de eseuri... Parafrazând cunoscutele versuri eminesciene din poezia „Dintre sute de catarge”, ne putem întreba: dintre sutele de eseuri câte a scris ºi va mai scrie jurnalistul Mihai Golescu, directorul cotidianului „Argeºul”, câte oare vor strãbate vânturile ºi valurile vremurilor pe care le trãim ºi ale celor ce vor veni? Rãspunsul nu trebuie cãutat în previziuni savante, ci în viaþa de toate zilele, ca martori ai evenimentelor câte se perindã în plan social, politic ºi moral. Astfel, rãspunsul e simplu: toate! Toate, pentru cã scrisul Domniei Sale se confundã cu adevãrul ºi dreptatea, cu îngrijorarea faþã de destinele poporului din care face parte, nutrind speranþa de mai bine, de aºezare a lucrurilor în normalitate. Deschizând volumul „Nordul moral” (Ed. „Paralela 45“, 2008), vom observa mesajul optimist al jurnalistului din primul an de dupã Revoluþia din decembrie 1989, punând însã în faþa cititorului oglinda societãþii româneºti în curs de democratizare, demascând abuzurile, corupþia, haosul politic ºi social, rãul din noi, inechitatea socialã ºi alte asemenea aspecte cu caracter distructiv al idealurilor revoluþionare. La o lecturã atentã ne putem da seama cã valoarea esteticã ºi de fond a eseurilor este ºi va fi totdeauna actualã. Referindu-se la moralitate, istoricul-cãrturar Dan Zamfirescu, în prea consistenta ºi obiectiva „Prefaþã” la carte, observa cã „dincolo de cuvinte ºi de temele atacate, impuse de realitatea zilnic fatalmente în continuã miºcare, existã permanenþa unei armãturi morale. Dezarmarea moralã a unei naþiuni fiind pasul iniþial spre disoluþia ei, miºcarea contrarã devine automat aceea de a face din scrisul cotidian o busolã capabilã sã indice acel «nord moral» care înseamnã evitarea rãtãcirii ºi sfãrâmãrii de stânci”. Noi ce vedem astãzi? Dupã mai bine de douã decenii de erori ºi frãmântãri sociale, nu s-a intrat în normalitate, nu s-au împlinit nãzuinþele populare. Explicaþia o gãsim în eseul „Pãmântul fãgãduinþei” din care aflãm cã „nava”, aflatã sub pavilion românesc, înaintând prin valurile tranziþiei spre „pãmântul fãgãduinþei”, a intrat de
nenumãrate ori în derivã, neexistând o bunã conlucrare între pasageri ºi echipaj „pentru a astupa «spãrturile» acolo unde ºocul ciocnirii de stâncile submarine a fost mai puternic, iar când a fost nevoie de competenþã, de experienþã, de energia noastrã fizicã ºi moralã, s-au gãsit inºi care au evadat de pe vasul neamului, fãcându-ºi rost de bãrcuþe particulare, cu care sã navigheze pe cont propriu pe la curþile împãrãteºti ale Europei, ale lumii, pescuind în ape tulburi în cãutarea peºtiºorului de aur. Tot în ape tulburi pescuiesc ºi cei care încurajeazã nemunca, corupþia, specula, furtul, cãpãtuiala peste noapte în detrimentul celor mulþi. Sunt inºi care cred cã e suficient sã le meargã lor bine, cã vor reuºi sã nu se scufunde, plutind pe saltele ticsite cu bani, pe afaceri grase ºi oneroase. Nu-i decât o amãgire!”. Iatã ºi îndemnul autorului: „Farul filosofiei morale a poporului nostru este fãcut sã ne arate întotdeauna calea cea bunã. S-o urmãm, cãci pãmântul fãgãduinþei nu este, nu poate fi departe nici pentru noi.“
Rememorãri
Paul Everac (1924-2011) (X) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“. - Paul Everac -
Cãderea cortinei finale Intenþia dramaturgului de a transforma într-un memorial Ansamblul de la Podu Dâmboviþei evaluat de cãtre o comisie formatã din „sculptori ºi pictori argeºeni” la suma de aproape douã miliarde de lei vechi, oferindu-l spre vânzare, în acest scop, Consiliului judeþean Argeº, a suscitat intervenþii extrem de incisive în presã. Dumitru Augustin Doman, probabil, în calitatea sa de membru al Uniunii Scriitorilor din România, solicitã, invocând argumente complet denigratoare operei lui Paul Everac, ca „Aleºii judeþeni sã nu arunce banii noºtri pe un moft al autorului faimoasei piese «ªi la stânga trei ciocane !» (titlul mã scuteºte de orice comentariu) sau «Un fluture pe lampã», în care era caricaturizat capitalismul mondial, la spectacolele cu aceasta de la Teatrul Naþional din Bucureºti, în anii ’80, la care erau aduºi cu autocarele duminica dimineaþa elevii de la ªcoala de Securitate de la Bãneasa, spre educaþie politico-ideologicã…”. Autorul împroaºcã cu invective pe dramaturg, considerându-l „stâlp, alãturi de Adrian Pãunescu, al unui eventual Dicþionar al criminalilor culturali ai epocii de aur”, pentru cã „are încã un zvâcnet ºi propune ca un pisc muntos din Piatra Craiului sã fie sculptat cu chipul lui Zamolxis. Mã rog, e o idee.
Dar bãtrânul comunist nu pune la bãtaie rezervele sale financiare cât un sfert din bugetul României”, Doman insinuând cã „În timpul socialismului multilateral dezvoltat, Paul Everac era poate cel mai bogat scriitor român”, pentru cã a scris „piese angajate”, bine retribuite, iar, dupã revoluþie, „a supt în continuare de la vaca bugetarã” ca preºedintedirector al Televiziunii naþionale. Ideea realizãrii unui Memorial „Paul Everac” la Podu Dâmboviþei – perceput, pe nedrept, ca „un complex kitsch” – are motivaþii culturale ce nu pot fi anulate, întrucât ansamblul oferã posibilitatea conservãrii ºi valorificãrii cultural-educative a unor valori artistice susceptibile sã facã parte din patrimoniul cultural naþional, purtând semnãturile unor artiºti plastici români de prestigiu. Reproºând corului de „demolatori” spirituali ai memorialului, crasa lor inculturã, dramaturgul se întreabã ºi îi întreabã pe denigratori: „În «kitsch-ul» de la Podu Dâmboviþei, se regãsesc numele unor artiºti ca: Paciurea, Han, Georgescu, Jalea, Medrea, Baraschi,
Muzica zilelor noastre
Întrebãm: sunt depãºite astfel de îndrumãri exprimate acum 22 de ani? Depãºiþi, credem, s-au dovedit cârmacii „aleºi”, incapabili sã dirijeze nava spre þãrmurile însorite ale democraþiei ºi bunãstãrii materiale. Cât despre un alt ideal al Revoluþiei din 1989 – libertatea - aflãm cum trebuie ºi cum nu trebuie înþeleasã: „Libertatea înseamnã sã te bucuri de toate drepturile tale de fiinþã socialã ºi moralã, dependentã de propriile tale convingeri asupra rostului vieþii. Suntem, aºadar, liberi sã gândim ºi sã spunem ce gândim, sã facem munca pentru care ne-am pregãtit ºi care ne place, sã ne alegem partidul care însumeazã opiniile noastre politce, sã ne întâlnim cu prietenii cu care comunicãm «pe aceeaºi lungime de undã», sã facem cãlãtoriile la care am visat dintotdeauna, sã luãm adicã din viaþã ceea ce ne sfãtuieºte propria noastrã înþelepciune. Din pãcate, unii n-au înþeles cã libertatea nu se poate exprima în afara regulilor societãþii în care trãieºti, a legilor ei, a necesitãþilor ei. A fi liber nu înseamnã doar sã pretinzi, fãrã sã oferi, sã nu dai socotealã de faptele tale, deºi ele aduc atingere libertãþii celorlalþi, încalcã preceptele etice, morale, sociale...” Întrebãm din nou: ce nu este de actualitate în aceste gânduri din perioada trecerii de la dictaturã la libertate? Întorcându-ne la cãlãtoria pe nava numitã „România”, autorul „Nordului moral” ar îndrepta timona pe direcþia unei bune relaþii între echipaj, comandant ºi pasagerii vlãguiþi de peste douã decenii de cãlãtorie, timp în care au rãmas mai sãraci decât erau, unii chiar fãrã adãpost, relaþie bazatã pe muncã, pe respect, pe iubirea de þarã, pe moralitate, pe bun-simþ - aduse toate la rang de conºtiinþã. Nu doar cerinþe fãrã muncã, nu drepturi fãrã obligaþii, pentru „a nu face din nou o þarã de þãrani ºi una de ciocoi, o þarã a neamului ºi o þarã a domnului, o þarã de sãraci ºi una de bogaþi prin «marginalizarea» bunului-simþ moral. Gheorghe MOHOR (continuare în pagina 10) Apostu, Chirnoagã, Adoc, Buculei, Aftenie, Flãmându ºi alþii !… Dacã acestea sunt kitsch-iºti, care ar fi cei veritabili ?…”. Ideea de a-ºi transforma aºezãmântul cultural într-un memorial are o obiectivã motivaþie proprie: „Am ajuns la concluzia cã noi, autorii pieritori, n-avem cum sã mergem mai departe… Rolul nostru pe pãmânt începe sã se termine”, Paul Everac fiind convins cã astfel amintirea sa va dãinui în eternitate. Preluarea de cãtre autoritãþi a ansamblului creat în „regia” dramaturgului pentru introducerea acestuia într-un circuit turistic ºi cultural, se impune cu acuitate, pentru ca valorile existente strânse cu evidentã osârdie sã nu se împrãºtie în toate zãrile, prin colecþii particulare accesibile exclusiv deþinãtorilor acestora. S-ar vãduvi, astfel, un spaþiu de culturã conceput de un om de culturã devenit al locului, care ºi-a închinat viaþa modelãrii vieþii altora printr-un teatru moralizator, menit sã deschidã orizonturi, chiar dacã unele concepute sub ceaþa ideologicã impusã de cãtre autoritãþile comuniste pentru „fãurirea omului nou, constructor devotat al societãþii socialiste multilateral dezvoltate”… La Podu Dâmboviþei, în peisajul montan al strãvechii cãi spre Ardeal, Ansamblul memorial „Paul Everac” va deveni un încântãtor popas turistic, îngemãnând comori neºtiute ale geniului spiritual naþional, peste care va dãinui cu certitudine imaginea unui om de aleasã culturã a cãrui existenþã princiarã, prin prezenþa în prim-planul manifestãrilor culturalartistice, a intrigat suficienþa unor contemporani invidioºi. Grav bolnav, Paul Everac a fost internat, spre sfârºitul lunii septembrie, la Spitalul de urgenþã Fundeni din Capitalã, fiind diagnosticat cu hemoragie digestivã ºi anemie severã. Dramaturgul s-a stins din viaþã în 18 octombrie 2011, la ora 3
Divina „Apoteoză“
Când o asculþi, te vezi neapãrat la palat. În marea salã de bal vienez. Sub candelabre imense, iluminând ca-n poveºti. Veºminte de preþ, din secoli trecuþi. Perechi majestoase dansând elegant. Vezi ºi orchestra cu portativele-n faþã, cântarea mãiastrã i-auzi ºi iar înþelegi de ce Ludwig este titanul etern al muzicii lumii... Pe noi, puþinii în salã aflaþi în joia cu nea, aºa ne-a dus gându’, inevitabil. Fermecaþi ascultând-o p-a ºaptea. ”Apoteoza dansului” zisã de nu se poate mai nimerit. Melodioasã ºi încãrcatã de vioiciune. Asta neînsemnând cã-i simpluþã. Ci, cã e fainã nespus. ªi cã solicitã trupa din plin. O þine de la un capãt la altu’ în prizã. Ai noºtri au rezistat nesperat ºi truda le-a fost cuvenit rãsplãtitã. Îi duse la ãst rezultat onorant un tânãr venit la Piteºti de trei ori. La filarmonica loco, la pult. E dârz ºi Cristian Lupeº îl cheamã. Promis-a ºi c-o sã vie cu Ritivoiu. În cadrul unui propriu program cu laureaþi din „Enescu”. Îl începu cu un june din þara vecinã la vest. Dotat c-un arcuº ce umblã ca uns. De Antal Zalai e vorba, care, firesc, optã pentru Bartók. Concertu’ doi, nicicum la-ndemâna oricui. Fiindcã greul îl duce solistu’, deºi facil nu-i nici în plan orchestral. Aºa cã-n timp ce oaspetele nostru s-a descurcat fãrã greº, o repetiþie-n plus nu strica. Chiar douã, socot, întru coeziune totalã ºi finisare deplinã la ceilalþi. Încât sã n-aibã nicio lucrare reproº, chiar dacã egale valoric n-or fi ele nicicând. Pe mine, bisu’ cu Bach m-a dus ãl mai aproape de Antal. Destoinic fuse vãdit ºi îi propun la anu’ sã vie c-un dirijor de la ei. ªi altceva pe pupitru. Un Haciaturian, sugerez, ar face, sigur, furori. S-ar potrivi cu vioara-i de soi... Adrian SIMEANU
dimineaþa, rememorând, probabil, versurile sale retorice: „Dacã eu mor, are vreo tresãrire supremul Creator ?”… Vreo tresãrire de durere la aflarea veºtii despre moartea sa, au avut, din pãcate, foarte puþini dintre contemporanii lui. Ceremonia de înmormântare a început sub bolta Casei Scriitorilor din Bucureºti, unde i-a fost depus corpul neînsufleþit, prin evocarea activitãþii sale literare ºi publice de cãtre fostul preºedinte al României, Ion Iliescu, în faþa cãruia, Florin Piersic s-a înclinat, mulþumindu-i pentru prezenþã, marele actor reproºând absenþa de la ceremonialul funebru a oamenilor de vazã din televiziune, cãrora le-a adresat mesajul dur, dar întrutotul justificat: „Vã urãsc !”… Carolina Ilica, soþia poetului argeºean Dumitru M. Ion, a rostit un atât de inspirat necrolog, încât, potrivit confesiunii fostului deþinut politic Aurel Ilea, participant la funeraliile prietenului sãu, „dacã natura evenimentului ar fi fost alta, toþi cei prezenþi ar fi aplaudat…”. Slujba oficiatã, la Uniunea Scriitorilor, de un „sobor” format din trei preoþi a fost urmatã de procesiunea înhumãrii pe Aleea Scriitorilor din cimitirul bucureºtean Bellu, deºi Paul Everac îºi durase un cavou în Ansamblul sãu memorial de la Podu Dâmboviþei. Obsesia prolificului dramaturg de a nu fi descoperit de posteritate, convins cã „Orice gloriolã se perimã”, cã „Dacã ai fost pe scenã, e normal sã ieºi prin culise” este lipsitã de temei, întrucât, prin extinsa sa operã literarã, intrând „în sufletul publicului” – acest „for infailibil” – a intrat pentru eternitate în însuºi templul muzei sale preferate, Thalia, ca un slujitor înzestrat ºi credincios al acesteia. Grigore CONSTANTINESCU
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8
ARGEªUL
● săgetătorul
14 februarie 2012
Avangardiºtii Căutătorii de tornade
De vorbă cu mine
De dimineaþã am cãzut de la fereastrã ºi am gustat niºte mocirlã. M-au risipit pe trotuar oamenii cu tãlpile lor uriaºe, m-am simþit goalã... atât, Doamne, atât de goalã în interior! ªi parcã ochii încercãnaþi de durerea capului m-au pãrãsit. Simt cã nu mai pot. Cã mã preseazã lumea cu reguli de viaþã ºi mã aºteaptã ºi pe mine tãierea capului la sfârºit de an, aºa cum îi aºteaptã pe toþi. Oricum, nu e vorba de asta, sunt dincolo de mine ºi acum am învãþat cum sã mã strecor în afarã ca sã fur ce-mi trebuie... Eh, de-asta mã stresez eu! A nins atât de mult încât geme asfaltul de mocirlã ºi picioarele susþinute de tãlpi vii nu mai suportã greutatea umiditãþii ºi se prãbuºesc în apã, în apa murdarã ºi rece... Nu m-am udat la picioare, dar mã doare capul. Stau pe gânduri reci de iarnã ºi aºtept metafora potrivitã sã-mi umple mintea de necunoscut ºi de alte dureri de cap. Îl vreau parcã pe Dumnezeu mai aproape ca sã-I simt respiraþia ºi sã-L pot îmbrãþiºa cum se cuvine; pentru cã braþele mele cer mulþumirea cereascã ºi implorarea comunã ºi banalã de la sfârºit de capitol. ªtiu cã încã nu e sfârºit, dar va fi în patru luni, numai de nu m-ar mai grãbi timpul de la spate, numai de mi-ar mai da niºte rãgaz ca sã-mi duc la bun sfârºit fericirea ºi s-o agãþ într-un cui, aºa ca pe o amintire frumoasã... Nu mã lasã... Îmi bate la uºã viaþa ºi-mi reaminteºte cã sunt tânãrã, proaspãtã ºi vioaie ºi am nevoie de un alt suflet mai rebel. I-am spus cã am cãutat, dar ãsta e singurul pe care l-am gãsit. Oh, într-o zi o sã mã prindã într-un colþ sufletul pe care îl meritam de fapt ºi atunci sã vezi mustrãri ºi ropote de sunet rãzbunãtor! Mi-e teamã. Doamne, Dumnezeule, dacã ai ºtii ce teamã îmi e sã nu-mi rup vreun vis în goana mea dupã o viaþã nouã, din alergarea istericã dupã un viitor perfect care se va dovedi a fi patetic, ignorant ºi al meu. Mi-e fricã sã nu se prãbuºeascã peste mine într-o zi uitarea ºi nepãsarea, iar eu sã devin mult prea snoabã ca sã-mi pese chiar de mine însãmi. Mi-e cumplit de groazã când o sã-mi vreau într-o zi, peste ani, vechea viaþã, vechii prieteni ºi vechile amintiri ºi atunci o sã rãmân singurã într-un þarc al propriilor dorinþe atunci efemere, cândva cele mai bune prietene. ªi atunci ce o sã se întâmple cu mine? Unde voi fi eu cea micã ºi neînsemnatã, cu câþiva prieteni ºi prima dragoste care mi-a adus aparenþele mai aproape ºi m-a învãþat cã nu tot ce zboarã se mãnâncã?... Mã voi îngropa într-o altã viaþã neaºteptatã, dictatã de guvern, care probabil îmi va fura tot ce voi avea mai scump, visele, ºi mã va lãsa sã mor de foame nebunã dupã mulþumire, cerºind un zâmbet la colþ de stradã... Spune-mi, Doamne, aºa va fi? Sau mai am o ºansã, o ºansã sã adorm acum cât mai am timp ºi sã mã las de vânat vise în schimbul unei vieþi mediocre? Ce sã aleg: moarte cerebralã sau viaþã pateticã? Vis sau regret? Disperare sau disperare? Mai bine lasã, lasã-mã sã-mi cerºesc fericirea aºa cum am fãcut-o pânã acum, cu sufletul rãnit de stele ºi cu inima înþesatã de momente paridisiace... Mi-e bine, Doamne, mi-e bine atâta timp cât îmi rãmâi cel mai bun prieten. Beatrice MITULECI
Amiaza abia se scurgea. O pâclã înecãcioasã invada tutungeria. Îmi plimbam degetul arãtãtor într-o dârã de praf, pentru ca apoi sã îl plasez tacticos pe limba mea senilã. - Ai fost aici?, întrebã un bãrbat îndreptându-ºi arãtãtorul spre una dintre cãrþile poºtale. - Vrei sã o cumperi? Buzele i-au înflorit într-un zâmbet. Bãrbia îmi tremura îngrozitor. Am apucat strâns bancnotele din degetele lui alunecoase. Mirosul lui înþepãtor a rãmas în aer toatã noaptea. Era un strãin. Vântul se înteþea, ridicând în aer vârtejuri efemere de þãrânã. Un vuiet s-a împrãºtiat în vãzduh cu o
bufniturã puternicã. Tornada se apropia nestãvilitã, la fel de necontrolatã precum o apã învolburatã. M-am nãscut în timpul primei tornade tropicale uscate. Acum cea de-a 20-a îºi croia drumul în inima oraºului nostru. Respiram sacadat auzindu-i înaintarea sigurã. O femeie, ultima din rând, îmi puse o monedã sclipitoare în palmã, îmi închise pumnul zâmbind afectat ºi mã lovi rapid peste obrazul amorþit ºi puþin vânãt. Un firicel naiv de sânge se prelingea, lãsându-se împrãºtiat de bãtaia vântului. Ascunzându-mi faþa în palme, chicotesc frivol. Ridicându-mi privirea rãtãcitã o întâlnesc pe cea a strãinului. Îmi ºterge cu
arãtãtorul dâra de sânge din jurul buzei inferioare. Pielea lui avea mirosul fructelor sãlbatice de mango. Dezvelindu-ºi dinþii alabaºtri, îmi strecoarã în buzunar mai multe bancnote. Degetele-mi tremurau ºi-mi umezeam buzele temãtoare. Pe loc simt gustul sângelui amestecat cu cel al mangoului. Încerc sã mã feresc slobozind un strigãt ascuþit. Obrazul mi se sparge de mãsele. M-am trezit fãr’ de zâmbet. Ochii îmi erau cârpiþi de somn. ªi-a încurcat degetele transparente în desiºul pãrului meu. M-am ridicat în capul oaselor. El a rãmas aºa, privindu-ºi palma în care un fir de pãr se juca neîncetat. Tulburatã de mireasma pe care o
În căutarea dicţionarului lui Hugerlig Mereu se tãia la deget când citea. Fãrã sã vrea, îºi lãsa sângele sã se prelingã pe fiecare paginã, însã acum literatura o durea prea tare ºi refula în cuvinte aruncate într-o perfectã dezordine. κi apãsa degetul pe hârtie sã opreascã sângerarea, îºi lãsa ADN-ul sã-i umple pagina ºi scria cu ea însãºi... literaturã surdã. Era februarie 2012 ºi de câteva sãptãmâni nu vãzuse nimic în afarã de zãpadã ºi de teorie literarã. Lanþurile cu care s-a legat de lume erau un pretext pentru a învãþa mai mult despre cine era ea... sau, mai bine spus, ce. ªtia cã, dacã nu învaþã anatomia literaturii, zvâcul de a scrie era un rãspuns infantil vocilor pe care le auzea în
somn. Încã nu ºtia ce erau vocile acelea, care o trezeau câteodatã în plinã noapte ºi îi spuneau idei nestructurate pe care nu le înþelegea, dar un imperativ din sine o obliga sã nu adoarmã pânã când nu le scria pe toate. Sã fie aceasta muza ei? Dar uneori are voce paralizantã de bãrbat. Sã îi vorbeascã? Dar pleacã imediat ce ea se balansa spre bârna raþiunii. Sã fie nebunã? Odatã ce s-a întrebat asta era sigurã de rãspuns. ªtia deja cã s-a nãscut cu un cod genetic sucit, cã gândirea ei era o malformaþie a semnului ceresc sub care a fost adusã pe lume.
Primul succes... În dimineaþa zilei de 11 februarie am realizat cu succes, alãturi de colegii mei din Consiliul Judeþean al Elevilor Argeº, prima activitate de mare amploare din acest an ºcolar. Cu toate cã singurul factor care ne-a modificat un pic planurile a fost cel meteorologic, am beneficiat de susþinerea Inspectoratului ªcolar Judeþean, a Direcþiei de Sport ºi Tineret, a hipermarketului Auchan ºi bineînþeles a celor din cadrul ziarului „Argeºul“, împreunã cu
cei din cadrul redacþiei „Avangardiºtii“. Ziua a început cu eforturile echipelor din cadrul liceelor participante. Fiecare ºi-a amenajat un stand unde au expus tot ce aveau mai bun, de la diplome ºi cupe pânã la fluturaºi. Deschiderea oficialã a fost susþinutã de minunatele momente artistice prezentate de formaþii de la Palatul Copiilor ºi Liceul de Artã “Dinu Lipatti”. În tot restul zilei oamenii care
rãspândea am întrebat înfriguratã ce se întâmplase cu tornada. - N-a venit. Am pufnit dispreþuitor. - Eºti strãin, n-ai de unde sã ºtii. De 20 de ani încoace a venit fãrã întârziere. ªi-a þuguiat buzele ºi a tuºit repetându-ºi afirmaþia pe un ton mult mai autoritar. ªi-a adãpostit capul plin de vise în avalul pãrului meu. - Sunt furioºi, o sã-þi ia banii ºi o sã te batem din nou. M-am foit, buzele lui s-au desprins pentru un moment de clavicula mea ºi au lãsat o dârã sclipitoare de salivã. Mi-a duduit în ureche, fierbinte ºi umed, promiþându-mi cã vom pleca în zori în cãutarea tornadei rãtãcite. Iuliana SMARANDA
ªtia cã existenþa ei a fost pusã de la început sub semnul bisturiului ºi al unei inimi care voia sã se opreascã. Însã, în momentul urmãtor, imediat ce a atins lumina ºi aerul, în momentul în care a fost lovitã de propriul þipãt ºi a respirat, a privit în urmã ºi a promis cã va aduce realitãþii celorlalþi câte puþin din realitatea în care îi sunt uneori permiºi paºii. ªtia cã are o misiune delicatã, cã, neºtiind cum funcþioneazã literatura, putea fi perversa ce otrãvea locul de care aparþinea. S-a hotãrât sã o ia treptat ºi sã înveþe cuvintele, aplicarea la nivel somatic a apucãturilor vegetative. Promisiunea a fost deja fãcutã ºi ea se luptã în prezent pentru a înþelege cursul firesc al lumii în care a aterizat. Maria Cãtãlina CEAUªESCU
au fost prezenþi la aceastã activitate au vizitat standurile celor 18 licee minunându-se de lucrurile frumoase de aici. În final, pot doar sã spun felicitãri Consiliului Judeþean al Elevilor Argeº pentru organizarea primei activitãþi de mare amploare ºi multe mulþumiri celor de la Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu“, Colegiul Naþional „Zinca Golescu“, Colegiul Naþional Liceal „Alexandru Odobescu“, Colegiul Naþional „Vlaicu Vodã“, Grupul ªcolar de Industrializare a Lemnului Piteºti, Grupul ªcolar „Mihai Viteazul“,
Colegiul Economic “Maria Teiuleanu”, Grupul ªcolar ICM „Dacia“, Liceul Teoretic „Dan Barbilian“, Liceul Teoretic „Ion Cantacuzino“, Grupul ªcolar „Ferdinand I“, Colegiul Tehnic „Armand Cãlinescu“, Liceul Teoretic „Ion Barbu“, Colegiul Naþional „Dinicu Golescu“, Colegiul Tehnic Câmpulung, Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima“ ºi Liceul de Artã „Dinu Lipatti“, precum ºi tuturor celor care ne-au susþinut ºi ne-au onorat cu prezenþa! Salih KORALTAN
Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului Pro memoria
Radu Oprea (n. 14 ianuarie 1949, Socetu, Teleorman) Cursurile ºcolii primare ºi gimnaziale - în comuna natalã, cele liceale la Roºiorii de Vede-Teleorman, cele universitare la Facultatea de Sociologie a Universitãþii din Bucureºti (1971), doctorand în Istorie medie, cu lucrarea „Boierii Craioveºti în sec. VXXVI. Structuri de rudenie ºi factori de putere” (Universitatea „Valahia” din Târgoviºte). A lucrat la Casa Creaþiei Populare Argeº (1971-1974, 1990-1993) ºi la Comitetul Judeþean pentru Culturã Argeº (1971-1974); muzeograf principal la Complexul Muzeal din Goleºti (1974-1990). Din 1993 îºi desfãºoarã activitatea la Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Argeº, fiind consilier superior. Cadru didactic asociat, Institutul Pedagogic din Piteºti, Facultatea de Filologie
(1971-1972, curs ºi seminar de „Sociologia educaþiei”), Universitatea din Piteºti, Facultatea de Teologie, Asistenþã Socialã (1992-1993, curs ºi seminar de „Sociologia familiei“), Facultatea de Istorie, Filozofie, Jurnalism (2001-2005, curs ºi seminar de „Sociologia familiei”); „Introducere în sociologie“, seminar, anul II, Jurnalism; „Sociologia comunicãrii ºi Antropologie culturalã”, curs ºi seminar, anul III, Jurnalism; „Sociologia familiei”, seminar, anul III, Filozofie-Sociologie; „Sociologia educaþiei” ºi „Sociologia opiniei publice“, seminarii, anul IV, Filozofie-Sociologie. Lucrãri reprezentative de cercetare: „Dimensiunea spiritualã a datinilor ºi obiceiurilor tradiþionale practicate cu prilejul sãrbãtorilor de iarnã în judeþul Argeº”, „Casa înaltã musceleanã”, „Obiceiuri de iarnã în Mãþãu”, „Pietrarii din Albeºti” - filme de referinþã, º.a.
Radu Gava
(n. 18 ianuarie 1940, Albeºtii de Muscel, Argeº) Studii: ªcoala Medie Nr. 1, Câmpulung Muscel (1956); Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureºti (1963). Doctorat, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj (1991). Activitate profesionalã, de cercetare, publicisticã: profesor, ªcoala Generalã Fãgetul, Prahova (1963-1965); muzeograf, Muzeul Orãºenesc Câmpulung, Argeº (19651967), Muzeul Judeþean Argeº (din 1967); cadru didactic, Facultatea de ªtiinþe, Catedra de biologie-horticulturã (din 1993), Universitatea din Piteºti; publicã numeroase studii ºi articole în Franþa, România, Ungaria; membru, Societatea Ornitologicã Românã, Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române, Asociaþia Muzeografilor Naturaliºti, Societatea de ªtiinþe Biologice din România,
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie n ziare n reviste n cărţi n cataloage n calendare n afişe n pliante n postere n
9
ARGEªUL
● săgetătorul
14 februarie 2012
Remember
Maestrul din Trivale ne-a jucat ultima festă O farsã doream sã fie, cãci îmi spusese telefonic cã peste douã zile ne vom întâlni în Ciºmigiu, la „Monte Cralo“, unde-i plãcea sã meargã spre a-ºi reaminti o parte din victoriile sale teatrale, cãci a fost un foarte mare actor. Cernitele reflectoare mi-au apãrut în vis ºi totuºi, gândind o clipã ce va urma, refuzam sã-mi închipui, dorind a-l þine mai mult alãturi de noi spre a mai trage o ºuetã despre roluri dragi ºi despre titanii care-au fost cândva. Amintirea lui va dãinui pânã când ultimul dintre cei cunoscuþi de el va dispãrea. Amintirile se învãlmãºesc acum când sufletu-mi plânge. A jucat în multe roluri, iar cu mine a avut multe întâlniri. Voi reaminti câteva dragi mie. A trãit pentru teatru ºi prin teatru. A descoperit talentul unei copile care la Cãminul din Bascov a glãsuit într-un rol: Baba Trandafira. A îndrumat-o sã facã teatru ºi aºa a devenit artista de azi: Adriana Trandafir. Ion Focºa a fost studentul unui titan: Ion Manolescu, neuitatul conte Glocester din „Regele Lear“ ºi Triboulet din „Regele petrece“. L-a îndrãgit ºi l-a ajutat actorul Nicolae Soreanu, ce a fost remarcat de o glorie a lumii: Ermete Novelli. Ca actor s-a remarcat repede, iar cronicarii timpului au scris ºi au vorbit elogios despre el. Victor Eftimiu, Nicolae Carondino ºi, mai târziu, Mircea ªtefãnescu, Gaby Michailescu, profesorul Ion Zamfirescu, George Ciprian, Paul Everac ºi mulþi alþii. M-am adãpostit în amintiri sã uit cã omul delicat ºi plin de omenie ce m-a ridicat la rangul de prieten al sãu, marele actor Ion Focºa, a devenit o dragã aducere aminte. Alt prieten drag al meu Florin Piersic spunea având perfectã dreptate: „Când spui Ion Focºa, spui teatrul românsec“. Aceste cãrþi ce le-a scris cu talent scriitoricesc, aceastã trilogie cuceritoare rãmâne în Istoria Teatrului Românesc ºi este Hamletul sãu. Un fost actor al teatrului din Piteºti, Vasile Pupeza, cel care colindã lumea cu un recital Eminescu fabulos, mi-a scris din Statele Unite, unde e stabilit, spunându-mi: „Abia aºtept seara sã continui lectura Trilogiei lui nea Ionicã, s-o citesc ca pe un roman captivant“. A jucat alãturi de Liviu
Ciulei în „Doi oameni pe un sloi de gheaþã“, iar prin 1946 la teatrul din pasaj a jucat în regia lui Sicã Alexandrescu într-un mare succes: „Lângã draga mea“ („Aupres de ma Blonde“), de Marcel Achard, alãturi de Mihai Popescu, Elvira Godeanu, Nadia Cantacuzino ºi Clody Bertola. În Sala „Alhambra“ a jucat în spectacolul lui Puiu Maximilian ºi Gaby Michailescu, „Îngerul albastru“, alãturi de Virginica Popescu ºi Marcel Anghelescu. La Teatrul Naþional, în 1949, a jucat în regia lui Aurel Ion Maican în spectacolul „Argilã ºi porþelan“. La Galaþi, în 1956, a jucat în spectacolul „Gaiþele“ alãturi de celebra Marilena Bodescu, de Tanþi Cãpãþânã ºi ªtefan Bãnicã. La Piteºti a jucat în multe piese bune realizând multe roluri mari printre care ne reamintim cu plãcere: Chiricã din „Omul cu mârþoaga“, felicitat de autorul piesei, Gh. Ciprian; Matei Millo, Procopie din „Papa se lustruieºte“ de Spiros Melas; Karandâºev din „Fata fãrã zestre“; Vijelie din „Acceleratul 402“ de Stroe ºi Vasilache. Stroe, regizorul spectacolului, acest mare om de teatru, în cartea lui „77 de ani în 200 de pagini“ apreciazã la superlativ interpretarea lui Ion Focºa. Alte roluri, alte victorii. Spirache din „Titanic Vals“. Spunându-i cã interpretarea a avut mai multã omenie decât în jocul lui Beligan în acelaºi rol, a schimbat vorba povestindu-mi despre izbânda lui Dem Rãdulescu la televiziune în rolul lui Spirache ºi în bucata perfect scrisã de prietenul sãu Dan Mihãescu: „Milogul“. Niciodatã nu se lãuda, însã îmi vorbea frumos despre colegii sãi de teatru: despre Radu Coriolan, cãruia uriaºul Gh. Storin, profesorul sãu, îi spunea „Mounet“ spre a-l încuraja fiind foarte bun, despre talentul Luminiþei Borta, bucurându-se de realizãrile ei, despre colegul meu de liceu Dumitru (Miky) Drãgan, încã frumos, care a avut mereu „cal de bãtaie“ poezia „Împãrat ºi proletar“ pe care a prezentat-o ºi la intrare la IATC în clasa A. Pop Marþian, fiind coleg cu Stela ºi Rodica Popescu. În spectacolul „Omul care aduce ploaia“ a fost H.G. Curry. L-a jucat ºi pe Iþic din „Tache, Ianke ºi Cadâr“,
membru fondator al Societãþii EcologicoUmaniste „Omul ºi Natura”, redactor-ºef, publicaþiile „Argessis”, Muzeul Judeþean Argeº (1980), „Naturalia. Studii ºi comunicãri” (1997), Asociaþia Muzeografilor Naturaliºti din România; secretar de redacþie (1997), „Buletin ºtiinþific. Seria Biologie”, Universitatea din Piteºti. Volume reprezentative: „Cercetãri ecologice asupra populaþiilor de miriapode din unele pãduri de foioase” (1998); „Anatomia comparatã a vertebratelor” (1998); „Observaþii ornitologice pe valea râului Argeº” (2001); „Biologia solului”, 2001, în colaborare.
Dan Rotaru (n. 18 ianuarie 1943, Salcia-Slãtioara, judeþul Olt) Liceul - la Slatina-Olt (1960); Universitatea - la Iaºi, Facultatea de Filozofie (licenþiat - 1968). Debuteazã în revista „Amfiteatru” (1966). Vreme de douã decenii redactor la revista „Argeº”, redactor-ºef,
dar ºi pe Willy Loman din „Moartea unui comis-voiajor“. A fost domnul Bogoiu din „Jocul de-a vacanþa“, dar ºi Sir Toby. Ne reamintim ºi de Bertoux din „Operaþiunea Lifting“, dar ºi de Ion Eliade Rãdulescu din „Bãlcescu“. Ca exemplu de actor ce-ºi iubeºte rolurile, peste ani plimbându-mã cu dânsul prin Bucureºti, trecând prin faþa Naþionalului, a fost ºocat privind monstruozitatea numitã „Cãruþa cu paiaþe“, ajungând în faþa Universitãþii, a tresãrit vãzând cã au dispãrut statuile: Gh. Lazãr, Spiru Haret, Mihai Viteazul, Eliade Rãdulescu. Spunea îndurerat. „L-au luat ºi pe Eliade Rãdulescu, ce
ticãloºie!“ Privindu-l, avea ochii în lacrimi. A fost Mihail Kogãlniceanu, dar ºi Domnul Decan. Se amuza uneori spunându-mi: „Am fãcut o micã greºealã de circulaþie, fiind la volan. Eu mi-am pregãtit banii sã plãtesc amenda, când, spre surprinderea mea, ofiþerul îmi spune: «Nu-l pot amenda pe Mihail Kogãlniceanu!»“. Bineînþeles cã s-a bucurat. Altã bucurie a simþit când prietenul sãu Paul Everac a scris pentru el rolul preotului din „Lichidarea“. Vorbind despre bucurii, ºi marele Vraca l-a bucurat în anul 1963 când i-a acordat urmãtorul autograf: „Colegului Ion Focºa, cu cele mai calde urãri de izbândã“. Bucurie maximã a avut alãturi de mine, când am pornit într-o cãlãtorie splendidã pe litoral ºi apoi, trecând pe la 2 Mai, am poposit în casa partenerei sale Mihaela Mitrache, dupã care am pornit spre satul sãu natal de pe malul Dunãrii: Peceneaga; fiind cetãþean de onoare
Grupul de Publicaþii ºi Edit. „Cultura” (din 1992). Participã la Congresul Tinerilor Scriitori, Ulan Bator (Mongolia, 1979). Poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor, 1975, ºi al Ziariºtilor Profesioniºti din România (1962). A publicat peste 20 de volume de versuri: „Teama de final” (1970); „Plânsul oglinzilor” (1971); „Mirele zãpezii” (1980); „Durere în doi” (1997); „Autumnale” (2004) º.a.
Adrian Gh. Anghelescu (n. 2 II 1940, Câmpulug Muscel) Critic ºi istoric literar, eseist, dr. în filologie, instructor, Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste; ºef de secþie la Editura
N
nu numai al Piteºtiului, dar ºi al comunei sale, în care biblioteca îi poartã numele. La volan am avut pe partenerul sãu, bun prieten al nostru Petricã Dumitrescu, tare dibaci la ºofat. Amãnunte ale acestei mari bucurii se gãsesc într-un frumos capitol al trilogiei sale. Sicã Alexandrescu l-a bucurat dându-i ca partenerã în piesa „Lângã draga mea“ pe Nadia Cantacuzino, care, despãrþindu-se de Prinþul pilot celebru Bâzu Cantacuzino, a devenit în strãinãtate vedetã în filmul lui Felini „La dolce vita“, alãturi de Anita Ekberg. Nuemle ei, Nadia Grey, a cãrei fatã, Linda Grey, a fost Sue-Ellen din marele serial „Dallas“. Într-o zi m-a întrebat ce mi-aº dori ºi i-am spus cã visez sã apar într-o carte cu actori. Dânsul mi-a îndeplinit acest vis, aceastã imensã dorinþã, introducându-mã în toate volumele din a sa trilogie. Dupã ce i-am mulþumit pentru îndeplinirea acestui vis mi-a spus: „Aceastã bucurie ce ai simþit-o, vãzându-þi numele trecut la nemurire printre uriaºii actori ºi oameni de teatru, am simþit-o eu când am primit de la doamna Telly Barbu, ce mi-a fost mai colegã, trusa de machiaj a Mariei Giurgea“. Nu pot uita momentul sublim când sub platanii din Ciºmigiu mi-a recitat în ºoaptã „Cântecul lebedei“ de Zaharia Stancu, din care vã redau câteva strofe în amintirea lui: „Am sã cad într-un somn adânc, / Cu nimic n-o sã
te mai supãr / O sã mã schimb într-o trestie / Ori poate într-o floare de nufãr. / O sã mã urc pe-o creastã de nor / Cu norul sã mã dau pân’ la soare. /Sã suflu printre buze în el / Sã ardã mai repede ºi mai tare. / Am sã cãlãtoresc cu norul apoi / Mult mai sus ºi mult mai departe, / Poate cã voi ajunge într-o zi la o stea / Pe care sã fie ºi viaþã, ºi moarte.“ Am fost martorul zbaterii sale pentru ca teatrul sã pãtrundã în Academie. A devenit nu numai academician, dar chiar membru de Onoare al Academiei Române. La sugestia mea, nenea Ionicã l-a rugat pe Beligan sã-i scrie cuvântul introductiv la cel de al doilea volum al trilogiei sale. Este un cuvânt scris în facsimil, aºa i-am sugerat, aºa a apãrut. Îndemnându-l permanent sã scrie cel de al treilea volum, mi-a spus: „Îmi mai dai o viaþã?“ ªi totuºi, pisãlogeala mea a dat roade, trilogia se aflã în istoria teatrului. A fãcut cale luminoasã în teatru, aºa cum i-a prevãzut în iunie 1947 profesorul sãu: Ion Manolescu - magnificul. Sufletu-mi plânge cu lacrimi de sânge, cãci acum s-a retras spre a se odihni, alãturi de marii sãi colegi ºi oameni de teatru, mergând pe drumul nins de stele în eternitate. Mihai PETROVICI (Cuvânt rostit la înmormântarea maestrului în faþa cavoului din Cimitirul „Sf. Gheorghe“ Piteºti, în ziua de sâmbãtã, 14.I.2012)
Agendã culturalã
„La bulivar, birjar!“ Joi, 16 februarie 2012, la ora 17, la Centrul Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu“, va avea loc spectacolul „La bulivar, birjar!“ prezentat de elevii de la ªcoala Nr. 16 „I.L.Caragiale“, coordonaþi de prof. Ecaterinca Constantinescu ºi de membrii Atelierului de creaþie ºi interpretare de la ªcoala Nr. 1 „N. Simonide“, coordonaþi de prof. Allora Albulescu ªerp.
Invitaþie la teatru Consiliul Local, Primãria ºi Centrul Cultural Mioveni, în parteneriat cu Casa de Culturã a Sindicatelor „Dacia“ (CCSD), vã invitã astãzi, 14 februarie, la ora 18, în Sala Mare a CCSD, la piesa de teatru „Investiþia“, scrisã de Sebastian Ungureanu. Comedia, jucatã de actorii Teatrului „Al. Davila“ din Piteºti, se petrece în gara unui oraº de provincie ºi este povestea unui cuplu care este pãcãlit de doi investitori români întorºi din strãinãtate. Actorii Vasile Pieca, Dan Andrei, Tudoriþa Popescu ºi Petricã Dumitrescu vor da viaþã personajelor, scenografia fiind asiguratã de Adriana Raicu-Petre, iar regia artisticã de Matei Varodi. Intrarea este liberã.
„Eminescu”; redactor (ziarul „Scânteia”; Editura Fundaþiei Culturale Române); publicist. Scrieri: „Creaþie ºi viaþã”, culegere de studii ºi eseuri (1978); „Vârstele lui Prometeu” (1984); „Barocul în proza lui Arghezi” (1988); „Gânduri în asfinþit” (1999). Editeazã operele lui Traian Chelariu („Teatru”, 1976), G.M. Cantacuzino („Izvoare ºi popasuri”, 1977), N. Iorga („Istoria românilor prin cãlãtorii”, 1981), Mihail Fãrcãºanu („Frunzele nu mai sunt aceleaºi”, 1997). A prefaþat vol. de T. Arghezi, I.L. Cargiale, Galaction, I. Pillat, M. Sadoveanu º.a. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA
OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul“, la telefon 0248/217704.
STANŢE DIN CIRCUMSTANŢE Poetului Alex Marchidan, „cronicar“ al «Argeºului monumental: un valoros ghid cultural» Dacã marchidanii-n vreme vindeau lucruri mici, dar rare, el, cu sufletu-n poeme, „vinde“ ghiduri culturale ce se vor… „monumentale“! Cãrturarului Gheorghe Mohor, autorul cronicii «Talent, pasiune ºi salahorie intelectualã» Deºi mohorul e o iarbã ce creºte liberã-n rãzoare, Gheorghe Mohor i-un soi aparte „plantat“ doar în… Cultura mare! Mirelei Neagoe, autoarea articolului «O monumentalã enciclopedie patrimonialã» Dacã-n articole-i fidela imaginilor inspirate, redate-n „tonuri“ elevate, din stricta actualitate, e motivant, fiindcã-i: Mi-re-la!… Grigore CONSTANTINESCU
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie n ziare n reviste n cărţi n cataloage n calendare n afişe n pliante n postere n
10
ARGEªUL
● săgetătorul
14 februarie 2012
I-am cerut lui Dumnezeu...
Mar eşalii României Câþi mareºali a avut România? Iatã o întrebare al cãrei rãspuns poate fi dat doar de cãtre acela care cunoaºte mai întâi semnificaþia termenului, apoi istoria naþionalã aºa cum ºi-a derulat fragmentele în prima jumãtate a secolului al XX-lea.
ºi ofiþerilor generali, care aveau gradul de general de corp de armatã ºi care conduseserã cu succes operaþiunile armatei române în funcþia de ºef al Marelui Cartier General sau de comandant titular al unei armate. Au primit astfel grade de mareºal Carol al II-lea (cap al oºtirii) – 14 iunie 1938, Constantin Prezan (ºeful Marelui Cartier General Regal, în 1917-1918 ºi 1919-1920) ºi Alexandru Averescu (comandant titular al Armatei II) – Sighiºoara, octombrie-noiembrie 1930. Celãlalt posibil beneficiar, Eremia Grigorescu (general de divizie, comandant al Armatei I, ministru de rãzboi în perioada octombrie - noiembrie 1918 în guvernul lui Constantin Coandã, inspector general de armatã), murise în 1919.
Carol I
Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingianã, din cuvântul „marascahl”, din germana veche, desemnând grãjdarul regal. În regatul francez, acest sens se va pãstra pânã în secolul al XV-lea, când mareºalul înceteazã sã se mai ocupe efectiv de cai ºi preia trãsãturile moderne ale demnitãþii, devenind un comandant militar. În timpul lui Ludovic al XIV-lea, care a numit nu mai puþin de cincizeci de mareºali de-a lungul domniei sale, titlul de mareºal dobândeºte o formã definitã, care va fi pãstratã de toate regimurile ce îl vor acorda. Bastonul, semn distinctiv al mareºalului, îºi are originea în 1627, anul desfiinþãrii titlului de conetabil. În istoria ierarhiei militare româneºti, gradul de mareºal apare la 1 decembrie 1918, când pe dealul Mitropoliei, în asistenþa mulþimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanþilor de oºti, generalul Eremia Grigorescu, ministru de rãzboi, dãdea citire primei cãrþi de
Ferdinand
mareºal acordate regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant al Armatei române [1]. Emoþionat, regele se adresã generalilor de armatã: „Se cuvine ºi dumneavoastrã celor ce aþi comandat armate în rãzboiul nostru sã fiþi înãlþaþi la gradul de mareºal” [2]. Acest gând a fost preluat în 1930 când cele douã Camere ale Parlamentului au votat în ºedinþele din 19 ºi 21 iunie Decretul Lege nr. 2451 privind instituirea demnitãþii de mareºal începând cu 14 iunie 1930. Potrivit decretului, demnitatea era onorificã ºi se conferea capului oºtirii
aduse patriei, regele îl învestea, la rândul sãu, pe generalul de armatã Ion Antonescu cu acelaºi grad. Regele Carol I a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversãrii a 70 ani) din partea lui Wilhelm, prinþ moºtenitor al Germaniei [4], delegatul Germaniei la Bucureºti, gradul onorific de feldmareºal german. De asemenea, regelui Carol I i s-a conferit demnitatea de mareºal al armatei imperiale ruse, la 17 septembrie 1912, cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de apartenenþã a regelui Carol I la Regimentul II Dragoni al armatei prusiene, regiment care purta numele de „Împãrãteasa Alexandra a Rusiei“, precum ºi pentru aniversarea a 35 de ani de la „gloriosul an“ 1877, când Carol I, „în fruntea vitezei sale armate, a luptat alãturea de neuitaþii mei tatã ºi bunic“, dupã cum spunea þarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Domnitorul Carol a fost comandantul forþelor romano-ruse pe frontul de la Plevna. Bastonul de mareºal i-a fost înmânat regelui la 28 noiembrie 1912 la Palatul Regal din Bucureºti de cãtre
Constantin Prezan
Însemnul de mareºal era reprezentat prin douã bastoane încruciºate fixate pe paspoalul (vipuºca) epoletului de general de corp de armatã, precum ºi de bastonul de mareºal lung de 35 de cm, acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate din aur ºi ornat la capete cu frunze de stejar, de aur [3]. De asemenea, pe lângã drepturile, onorurile ºi avantajele materiale conferite de cãtre Decretul Regal 998/1924 pentru Constantin Prezan ºi Decretul Regal 1678/1927 pentru Alexandru Averescu, în 1938 se instituie indemnizaþia mareºalilor care, potrivit Decretului-lege din 11 iunie 1938, era de 60.000 lei lunar drept soldã ºi 50.000 lei lunar indemnizaþie de reprezentare. Soldele nu erau supuse reþinerilor de 10% pentru Casa Generalã a Pensiilor ºi erau transmise vãduvelor. La 10 mai 1941, în baza Decretului 1354/09.05.1941 semnat de generalul Ion Antonescu, publicat în Monitorul Oficial nr. 109/10.05.1941, regelui Mihai I i se acorda gradul de mareºal, în calitatea sa de ºef al armatei. Iar prin Decretul 2332/21.08.1941, pentru servicii
Alexandru Averescu
Carol al II-lea
Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui Carol I în timpul rãzboiului ruso-turc. Nu se mai pãstreazã astãzi în þarã decât cartea de mareºal a lui Constantin Prezan ºi bastonul lui Alexandru Averescu, aflate în patrimoniul Muzeului Militar Naþional „Regele Ferdinand I“ din Bucureºti. Bastonul de mareºal al lui Alexandru Averescu a fost executat (împreunã cu celelalte douã acordate în 1930) de cãtre Casa Falise din Paris (cea care realizase ºi bastonul regelui Ferdinand, în 1918). A costat 67.500 de franci francezi, adicã 447.587 lei. Împreunã cu taxele vamale ºi cele de transport, costul realizãrii bastonului a ajuns la 500.000 lei. Bastonul lui Averescu [5] e din aur, cu titlul de 750‰. Are forma unui tub cilindric, având la capete douã capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea
Mihai I
purpurie (astãzi roasã de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile ºi cinci capete de bour, dispuse în ºiruri verticale, alternânde. Cele douã capace, tronconice, sunt goale pe dinãuntru ºi au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra stema mare a României, înconjuratã de douã cununi de frunze de lauri, iar pe lateralã înscrisul: „Nihil sine deo“. Capacul inferior are deasupra crucea Ordinului „Mihai Viteazul”, în mijlocul cãreia se aflã cifra încoronatã a regelui Carol II, fiind înconjuratã de douã cercuri concentrice. Pe cercul exterior e incizat numele atelierului care a produs bastonul: „Falize Anciens Joalliers de la Couronne de France“; lateral, textul „Mãrãºti“. În final putem concluziona cã „demnitatea de mareºal al României s-a nãscut ca un rang onorific, devenind în timp un rang militar de sine stãtãtor; toþi regii României au primit aceastã demnitate în calitatea lor de capi ai oºtirii, demnitate ce a reprezentat însemne ale puterii militare; Constantin Prezan, Alexandru Averescu ºi Ion Antonescu au fost
Ion Antonescu
învestiþi cu aceastã demnitate pentru servicii aduse þãrii pe câmpurile de bãtãlie, ultimul fiind singurul ofiþer activ ce a purtat aceastã demnitate; odatã cu dispariþia sa a murit de fapt ºi demnitatea de mareºal” [6]. George BACIU
NOTE. [1]. Apostu N., Miler D. (coord.), Mareºalii României, Bucureºti, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 8. [2]. Miler, Didi, Demnitatea de mareºal în istoria României, în Gh. Buzatu (coordonator), Mareºalul Antonescu la judecata istoriei, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2002, p. 106-107. [3]. Ibidem [4]. Georgescu, Vlad, Istoria românilor, Editura Humanitas, Ediþia a III-a, Bucureºti, 1992, pag. 178. [5]. Historia nr.98, februarie 2010. [6]. Miler, Didi, Demnitatea de mareºal în istoria României, în Gh. Buzatu (coordonator), Mareºalul Antonescu la judecata istoriei, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2002, p. 108.
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro
† I-am cerut lui Dumnezeu sã-mi dea putere, Dar el mi-a dat nenumãrate greutãþi ca sã le trec. I-am cerut înþelepciune, Dar El mi-a dat situaþii grele, ca sã învãþ sã le rezolv. I-am cerut bunãstare, Dar El mi-a dat minte ºi pricepere, ca sã lucrez. I-am cerut curaj, Dar El mi-a dat primejdii, ca sã le înfrunt. I-am cerut dragoste, Dar El mi-a dat persoane cu nenumãrate probleme, ca sã le ajut. I-am cerut înlesniri, Dar El mi-a dat prilejuri ca sã le dobândesc. Din toate câte i-am cerut, nu am primit nimic din cele pe care le-am dorit. Le-am primit însã pe toate cele care cu adevãrat îmi trebuiau. Aºadar, rugãciunile mele au fost ascultate. Îþi mulþumesc, Doamne! Marian STOICA
Dintre sute de eseuri... (urmare din pagina 7) Ar însemna s-o luãm de la capãt!”. Cuvinte parcã adresate ciocoimii de astãzi ºi „nesimþiþilor” îmbogãþiþi prin sãrãcirea celor mulþi. Cât priveºte iubirea de þarã, citim în eseul „Þara din inimã”(1990): „De prea multe ori în istorie soarta þãrii s-a hotãrât în afara hotarelor ei, dar avem satisfacþia cã au fost români care s-au opus rapturilor ºi dictatelor marilor puteri. Oare, azi, acei români care agitã spiritele peste hotare în defavoarea noastrã sã nu înþeleagã cã fac jocul celor care numai binele neamului românesc nu-l vor? Dacã-i aºa, atunci ei nu meritã nici þara-þarã, nici þara din inimã, pe care o poartã fiecare cu el când pãºeºte peste fruntariile ei.” Ce putem adãuga? Nici pe mama lor n-au iubit-o cei cu urã faþã de propria þarã. Avea dreptate savantul Nicolae Iorga: „A pleca din þara ta ºi a o defãima e tot una cu a-þi schimba mama cu alta mai frumoasã, pe care s-o lauzi. Dar aceasta nu te va iubi niciodatã!“ Gãsim ºi alte adevãruri cu valoare moralã pentru toate vremurile: „Cum bine ºtim cu toþii, nu putem exista ca naþiune, nu putem progresa decât prin conjugarea fiecãrui efort de muncã ºi de creaþie pus în slujba viitorului general. Fãrã muncã suntem o populaþie de albine lipsite de matcã ºi stup”. Munca rãmâne legea fundamentalã a progresului, e „nervul vieþii“, cum spunea cu mai bine de o sutã de ani în urmã Eminescu. ªi uite aºa, eseurile publicistului-scriitor Mihai Golescu, ce oglindesc realitãþile trãirilor noastre, sunt numeroase, iar prin trecerea anilor devin tot mai realiste. Aceasta este, desigur, o caracteristicã a jurnaliºtilor autentici, a cãror vocaþie numai Dumnezeu le-a dãruit-o în slujba semenilor lor. Sub aceste auspicii se editeazã zilnic ziarul „Argeºul”, în care cititorii vãd seriozitate ºi credibilitate, promovându-se bunul-simþ al unei jurnalistici profesioniste. Întregul colectiv redacþional ºi colaboratorii, care trudesc sub semnul calitãþii ºi al valorii, meritã cu prisosinþã „Premiul de Excelenþã” ºi din partea cititorilor. Domnului director Mihai Golescu – urãri de sãnãtate, putere de muncã ºi LA MULÞI ANI! cu ocazia apropiatei zile de naºtere.
Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU