Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 750  17 ianuarie 2012  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“ DIABOLIC A PERSEVERARE Luceafărului…

E

rrare humanum est, perseverare diabolicum – a greºi este omenesc; a persevera în greºealã este treabã drãceascã. Mi-a reamintit acest dicton domnul Neagu Djuvara din prefaþa celei mai recente cãrþi a Domniei Sale, Rãspuns criticilor mei ºi neprietenilor lui Negru Vodã. Nu este vorba de tentativa autorului ei de a „cumaniza” istoria românilor de la sud de Carpaþi (pe a celor de la rãsãrit nu prea are cum, întrucât Bogdan ºi Dragoº nu sunt nume ce ar putea aparþine unei presupuse onomastici cumane), întreprindere în care s-a angajat trup ºi suflet ºi de care s-au ocupat ºi se vor mai ocupa, desigur, criticii dânsului ºi neprietenii ideii de a face din Negru Vodã un cuman ºi din dinastia Basarabilor una cumanã. Ceea ce nici mãcar nu este o premierã, din moment ce istoriografia vecinilor bulgari a ajuns de mult la concluzia fermã cã Petru, Asan ºi chiar Ioniþã cel Frumos sunt nume cumane, iar al doilea stat bulgar, creat de ei, este opera cumanilor! Un adevãr rãmas neºtiut, ce-i drept, ignorantului papã Inocenþiu al III-lea, care-i aducea aminte ultimului de originea sa romanã. Spre a nu se mai spune cã am rãmas iar în urma bulgarilor, ne salveazã domnul Neagu Djuvara, care dupã câte ºtim îºi revendicã origini din aceastã cumanitate sud-dunãreanã, consideratã în mod eronat de mai toatã istoriografia, de la bizantini pânã la istoricii moderni, a fi niºte pãstori valahi. Dar care erau, desigur, incapabili din naºtere sã fie întemeietori de stat. Ceea ce mi-a reamintit dictonul citat este însã altceva: domnul Neagu Djuvara socoteºte nimerit ca de la cumanul Negru Vodã sã treacã la cumanul Mircea cel Mare, despre care

au scris într-un volum apãrut în 2009 la Editura „Roza Vânturilor” cu titlul Mircea cel Mare – scutul Europei doi doctori în istorie, Alexandru V. Diþã ºi Radu ªtefan Vergatti, precum ºi subsemnatul, care, deºi am devenit doctor în filologie la capãtul celei de a doua facultãþi urmate, de rusã-românã, am stat trei ani sub ferula neuitatului ºi marelui meu magistru Alexandru Elian la cursurile de „magisteriu” (doctorat) de la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureºti, unde genialul meu „maestru de arme” pe care l-am numit pe când mai era în viaþã ºi putea sã o afle, „Titu Maiorescu al istoriografiei româneºti”, avea obiceiul sã repete cã în ºtiinþa noastrã autohtonã se petrece prea des un fenomen din a cãrui combatere îºi fãcuse virtutea majorã a prestaþiei sale ºi-i învãþa pe ucenici sã-l urmeze: spune unul o prostie la un moment dat ºi altul o repetã fãrã control, dupã care un al treilea considerã cã e un adevãr demonstrat, din moment ce l-a gãsit la predecesor, ºi-i mai adaugã ceva de la dânsul. ªi astfel prostia se umflã ca un balon, pânã ce apare în sfârºit cineva capabil sã bage un ac ºi sã pocneascã balonul, readucând lucrurile în acord cu realitatea. ste ceea ce Alexandru V. Diþã, doctor în istorie cu teza Mircea cel Mare – între realitatea medievalã ºi ficþiunea istoriograficã modernã, apãrutã în anul 2000, ºi subsemnatul ne strãduim sã facem din 1986. În volumul Mircea cel Mare – scutul Europei Alexandru V. Diþã ºi subsemnatul ne-am trudit precum Hercule sã rânim grajdurile lui Augias ale unei istoriografii care, pornitã de la Viena prin istoricul Alfons Huber, dar „împãmântenitã” din pãcate de acela

E

D

care avea sã devinã cel mai mare istoric al românilor, a spoliat pur ºi simplu, timp de un secol ºi un sfert, poporul român de cea mai mare victorie militarã ºi politicã a sa: victoria lui Mircea cel Mare asupra sultanului Baiazid I, fondatorul Imperiului Otoman. Victorie ce a hotãrât cursul istoriei sud-estului european pentru cinci secole, a fãcut din Dunãre, pentru totdeauna, hotar între români ºi „Turcocraþie”, condiþionând astfel existenþa neîntreruptã a statalitãþii noastre (socotitã de Constantin C. Giurescu una din trãsãturile definitorii ale existenþei istorice româneºti), ceea ce a determinat dezvoltarea neîngrãditã a vieþii religioase ºi ascensiunea spiritualã care a aºezat cultura românilor, timp de trei secole ºi jumãtate, de la cãderea Bizanþului pânã la ascensiunea Rusiei moderne, pe primul loc în aria culturalã a ceea ce se numeºte în ultima vreme „Europa bizantinã”. În volumul la care m-am referit, subsemnatul a mai încercat sã argumenteze ideea cã victoria românilor a declanºat o „serie istoricã” a cãrei consecinþã finalã a fost nu mai

Rememorãri

Paul Everac (1924-2011) (VI) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“. - Paul Everac -

O controversatã „regie” în ascensiunea directorialã Promovarea dramaturgului Paul Everac în disputata ºi previzibil discutata funcþie de director general al Televiziunii Române la 27 ianuarie 1993 a iscat un soi de furtunã în rândul amatorilor de ascensiune rapidã într-o media care asigura, pe gratis, o publicitate sigurã propriei activitãþi anterioare. Invocându-l pe celebrul sãu înaintaº în ale dramaturgiei naþionale, Tudor Muºatescu, care considera, în genul muºatismelor sale, cã „Fiecare om are o fatalitate ºi un destin; restul e numai soartã”, lui Paul Everac, soarta – a se citi Ion Iliescu ! – i-a hãrãzit fotoliul cald de la singurul canal de televiziune publicã din România postrevoluþionarã, în contextul „istoric” evocat de „beneficiarul” unui post de conducere atât de râvnit de mulþi dintre „culturnici”. Descusut de jurnaliºti asupra conjuncturii promovãrii sale de cãtre cel mai puternic om politic al momentului, Paul Everac mãrturiseºte cã se cunoºtea cu Ion Iliescu „de când el se ocupa de culturã în regimul comunist… Când mã vedea, trecea drumul ºi venea sã mã salute… Nu ºtiam ce se întâmpla, eram în 1989, ºi nevastã-mea s-a apucat sã-i ghiceascã în cafea. ªi i-a spus: «Nu ºtiu ce pregãtiþi dumneavoastrã, dar mergeþi înainte cã o sã vã iasã!… ªi aveþi ºi o coroanã, de trei ori, ultima oarã mai ciuntitã…”. O cafea care n-a minþit deloc, fiindcã omniprezentul politician de elitã de dinainte ºi de dupã ’89, va fi, de douã ori ºi ceva, preºedinte al þãrii… Din pãcate, dramaturgul director general al TVR-ului, sigur pe sine, deºi se insinua tot mai insistent în presã surprinzãtoarea

puþin decât asigurarea condiþiei ca Europa sã aibã Renaºterea! Ceea ce echivaleazã cu adevãratul loc al românilor în istoria universalã. acã Baiazid I ar fi trecut peste români obligându-i sã-i sporeascã, în calitate de vasali, forþele militare (precum o fãcuserã cei trei principi sârbi vasali aduºi cu el la Rovine ºi dintre care doi au cãzut acolo) ºi ar fi realizat visul de a da calului ovãz pe altarul vechiului San Pietro (cuvintele nu i-au fost puse în gurã de Mihail Eminescu, ci poetul le-a luat din cronicarul francez strict contemporan Jean Froissart ºi se mai aflã consemnate, chiar din gura sultanului, de cãtre un martor ocular ºi auditiv), atunci Peninsula Italicã ar fi împãrtãºit aproape un secol soarta Peninsulei Iberice sub arabi ºi a celei Balcanice sub otomani. Spun un secol, ºi nu opt sau cinci, fiindcã, în 1571, la Lepanto, s-a demonstrat apariþia în Occident a unei mari puteri capabile sã respingã pe cei ce ajunseserã în 1541 sã instaureze Paºalâcul de la Buda, iar în 1529 numai hotãrârea inexplicabilã pânã azi a lui Soliman Magnificul, de a se întoarce în capitalã, a evitat aceeaºi soartã Vienei. Dar o Italie otomanã din 1395 pânã în 1571 i-ar fi transformat pe marii artiºti ai dãlþii ºi penelului în glorificatori ai figurilor sultanale, iar în locul noului San Pietro s-ar fi înãlþat o moschee. Mircea cel Mare ºi regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei, mânã-n mânã, în împrejurãrile care pentru prima oarã sunt înfãþiºate ºi lãmurite de acest volum, au reuºit sã bareze primul asalt al Imperiului Otoman asupra Europei apusene. Dar aceasta s-a petrecut ºi cu intervenþia hotãrâtoare a Europei însãºi, care la Nicopole, în 1396 (aºa cum mi-am permis sã atrag atenþia în 1996 la

atitudine de bunãvoinþã manifestatã faþã de opera lui de cãtre vechiul regim comunist, are ideea de a le da o replicã pe mãsurã contracandidaþilor sãi prin decizia de a-ºi promova, la o orã de maximã audienþã, un „editorial”, pe care îl citea personal turnând parcã, în replicã, ºi mai mult venin în cronicile adversarilor din presã. „A fost – recunoaºte dramaturgul – singura slãbiciune pe care mi-am permis-o ºi pentru care a avut ºi preºedintele Iliescu de suferit, pentru cã s-au gãsit ºi niºte ambasade care l-au atenþionat.”. Un reputat formator de opinie din jurnalistica vremii, Ion Cristoiu, era vârful de lance împotriva directorului TVR, criticile sale fiind atât de violente, încât, deºi au trecut destui ani, n-a fost uitat: „Banditul de Cristoiu mã gãsea aºa: cã intram prin pereþi, cã piºcam secretarele de la televiziune de fund, cã sunt înfiorãtor ca înfãþiºare, cã nu-mi dau de mâncare la câine... Asta mi s-a pãrut una dintre invenþiile cele mai nostime din perioada aia !…”. Excesul de publicitate oferit gratuit de cãtre singurul canal naþional de televiziune prin difuzarea, sãptãmânal, în eter, la o orã de audienþã maximã, a imaginii autorului unei tablete, când siropoase, când tãioase, inspirate, deseori, din cea mai discutabilã realitate a societãþii româneºti, însumând, în final, 52 de apariþii programate, a constituit mãrul discordiei din care au muºcat

înveninându-l mulþi dintre confraþii dramaturgului. Devenit vedetã de televiziune, era firesc sã se scalde, fãrã voia sa, în mocirla invectivelor jurnalistice. Peste ani, Paul Everac va încerca sã motiveze prezenþa sa deloc neglijabilã în „turnul de control” al televiziunii române: „Preºedintele Iliescu m-a rugat, în repetate rânduri, sã accept acel post. Am gãsit TVR la roºu, îmbâcsit de datorii; l-am lãsat prosper, cu mare sold creditor. Cum ?… Prin triplarea tarifului la reclame, prin ordine, control, gestiune onestã, selecþie dupã merit… Am adus ºi o oarecare decenþã. ªi un pic de stil, nu mult. Rigoare. Câþiva fulgi de fantezie. Dar rezistenþa a fost mai tare, m-a obosit. Se pare cã am avut parte ºi de regrete tardive… Ideea tabletelor a ieºit din capul meu. Ele au bucurat (instruit) multã lume. Am primit ºi câteva ciomege de la o anumitã mafie româno-cosmopolitã, dupã adagiul: «Capul face, capul trage». Din medicamentoase, tabletele au rãmas soporifice. Organismului social i-a mers tot mai rãu”, conchide dezolat dramaturgul. Supranumit, pentru tabletele sale sãptãmânale de sâmbãta, „Everac-tabletã”, autorul, subiectiv, extrem de satisfãcut de recepþionarea favorabilã de cãtre telespectatori a acestora, se va autoflata: „Oamenilor le plãceau; se întrerupeau petreceri de botez sau plecau þãranii de pe câmp sã asculte «tabletele» mele!…”. Considerat catastrofal de cãtre o mare parte dintre telespectatori, revelionul din 1994 al Televiziunii Române avea sã fie primul ºi ultimul de sub direcþia sa. Paul Everac se motiveazã: „Era întâia oarã când se fãcea un Revelion live. Pânã atunci, era filmat înainte, cu Stela ºi Arºinel etc. Am gãsit sponsori, am invitat actori, artiºti de la operã... Dar fãrã bani !… Cel puþin 60 dintre artiºti n-au mai venit !… Am fost sabotat din interior. Li se dãdea telefon cã: «Nu se mai þine !». Am fãcut ºi un scenariu cu un «Revelion de þoape» ºi a ieºit execrabil… Apoi, pe 30 decembrie, mã rugase Vadim (Corneliu Vadim Tudor, n.n.) sã dau un filmuleþ cu mareºalul Antonescu. I-am spus lui Paul ªoloc sã-l vadã ºi, dacã e bun, sã-l dea. ªi tot Vadim m-a înjurat... Vãzând presiunile, mi-am dat demisia. ªi Tatulici m-a trãdat. Era ditirambic când mã lãuda, ca apoi sã-mi cearã demisia!…“. Dar, nu modul defavorabil în care a fost receptat revelionul

Nu ni te-ai stins, Luceafãr sfânt, ca alte stele-n vreme; c-ai ars, prin strãmoºesc cuvânt, în suflet de poeme. Cu viers de foc, ai rãscolit mândria la Rovine… ªi doinele ni le-am ºoptit cu inima, prin Tine. Pe-albastrul lacului rãsar, sub blânda lunã, seri; din teiul drag, se cern arar, peste iubiri, tãceri; îngânã buciumul, pe deal, legenda vie cu credinþa noastrã-n ideal, din dor de Eminescu! Grigore CONSTANTINESCU Sesiunea internaþionalã organizatã de þara vecinã chiar în localitatea marii bãtãlii), a pierdut o confruntare militarã, dar a câºtigat o victorie politicã: l-a convins pe Baiazid sã renunþe la „proiectul maximal” al imperiului sãu, mulþumindu-se – urmaºii sãi – cu Roma cea nouã ºi cu Buda. În loc de San Pietro, Mohamed II a intrat cãlare în Sfânta Sofia. Iar când a pornit al doilea mare asalt otoman asupra Occidentului, a fost întors din drum de Iancu de Hunedoara. Numai la cel de al treilea asalt, nemaigãsind în cale alianþa româno-ungarã, Soliman Magnificul a luat Belgradul în 1521, apoi Buda (dupã catastrofa de la Mohacs din 1526) ºi numai o minune a salvat Viena în 1529. Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 10)

tv de cãtre „analiºti” l-a determinat sã demisioneze, ci modul direct în care a receptat el însuºi intenþia declaratã ferm a unor cetãþeni indignaþi care i-au fãcut o vizitã nocturnã, ameninþându-l cã, dacã nu pleacã din postul de director, îl vor arunca de la ultimul etaj al televiziunii… În mod compensatoriu, pentru „serviciile” aduse noului regim, acceptând, ca ºef al postului naþional de televiziune, „sã ia asupra sa înjurãturile adresate lui”, Ion Iliescu l-a „uns” în 1995, director al Institutului de Culturã ºi Cercetare Umanisticã „Nicolae Iorga” din Veneþia, unde, timp de doi ani, a avut, pe banii statului, misiunea „de a vinde castraveþi la grãdinar, adicã sã vând culturã italienilor”, precum se confeseazã cu sinceritate, referindu-se la inutilitatea centrului de cercetare românesc din Italia. Reevaluând atitudini temporale, Paul Everac nu mai pare un fan total al celui care l-a promovat în funcþie: „Iliescu e un tip care te lasã foarte greu neutru, e un intelectual, dar s-a dovedit pânã la urmã atât de puþin apt sã organizeze un stat. Îl socotesc printre marii vinovaþi ai stadiului în care ne gãsim astãzi, puþin apt sã conducã un stat… Ideea e cã a adus þara în halul în care e azi, cã are ºi el o vinã !… M-a deranjat teribil ºi i-am retras ataºamentul!…”. Se ataºase de „rampa sa de lansare postdecembristã” atât de mult, încât „dupã Revoluþie, Ion Iliescu mi-a propus sã candidez pe listele lui; mã pusese pe prima poziþie la Argeº sau Arad; l-am însoþit în calitate de gazetar la «Românul» în America” – se motiveazã, într-un interviu, favoritul fostului preºedinte al României. Evaluându-ºi, totuºi, concepþiile sale politice, dramaturgul afirmã cu sinceritate: „Nu sunt comunist!… Din punct de vedere al privirii asupra lumii sunt goethian ºi panteist. Dar tendinþele de stânga ºi nostalgia dupã comunism sunt la mine în creºtere pe mãsurã ce þara, condusã de democraþi ºi de liberali, e în scãpãtare!…“. Retras în lumea lui intimã literarã ºi familialã, Paul Everac va pune, la intrarea în vila din Bulevardul Pache Protopopescu din Bucureºti în care locuia, plãcuþa de identitate patrimonialã „Diþi ºi Petre Constantinescu” ºi o alta avertizatoare pentru neaveniþi: „Nu primim vizite neanunþate”, pentru a evita contacte cu o lume ideatic strãinã mediului sãu existenþial.

Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul

Avangardiºtii

Gând de seară Arunc spre cer un gând sã îi frâng aripile. Cade... cade peste mine... cerul! ªi-l ating, îl susþin ca o amazoanã, în degetul mic. Am pierdut ca o luptãtoare ºi m-am rãtãcit de mine. Aduceþi-mã la suprafaþa timpului! Vreau sã învãþ sã înot în el ºi sã aduc la mine acele clipe ce nu le cunosc, dar le ºtiu în tine. Tu, Lume, mã cunoºti? Eu îmi sunt strãinã mie... Marina Cãtãlina CEAUªESCU

Tristeţea de a fi Alarma ceasului sunã. Este ora ºapte. Mã trezesc buimãcitã ºi mã pregãtesc pentru ºcoalã. Îmi iau geanta ºi plec. Un vânt rece îºi face simþitã prezenþa. Mã uit în jur ºi vãd oameni grãbiþi. O nouã zi a început. Orele petrecute la ºcoalã trec fãrã sã-mi dau seama. Este ora paisprezece ºi e timpul sã plec acasã. Strãzile sunt pline de elevi ºi studenþi. Unii râd ºi vorbesc destul de zgomotos, pe când alþii nu ridicã privirea din pãmânt. Am ajuns acasã, dar sunt prea obositã pentru a mai face ceva, aºa cã dorm. Mã trezesc ºi mã uit pe geam. Este deja întuneric. Mãnânc ceva ºi mã apuc de învãþat. Ceasul aratã acum ora 22. Închid ochii ºi visez. Aº vrea ca timpul sã se opreascã. Aº vrea ca ceva nou sã intervinã în vieþile noastre. Monotonia zilnicã ne seacã de puteri. Devenim o umbrã, care este programatã sã facã aceleaºi sarcini zilnic. De aceea încercãm sã evadãm din real, sã ne asumãm riscuri ºi sã încercãm lucruri noi. Dar ceasul sunã din nou, iar visele mele sunt spulberate. Mã trezesc cu speranþa cã aceastã zi va fi altfel, dar în zadar. Am mai rãmas doar cu speranþa... Cãtãlina CIUCÃ

17 ianuarie 2012

Poe t a rimelor f lor ale

Îmi place sã scriu despre astfel de oameni, despre suflete nobile, bune ºi înþelepte, încãrcate cu sensibilitate, chiar exageratã, despre oamenii metaforei neexprimate în scris, ci pictate în frumuseþea multicolorã a florilor, oricum s-ar numi ele. Fie albul prunului, ninsoarea cireºului, rozul liliacului, siniliul miozotisului, verdele încãrcat de ozon al coniferelor, roºul aprins al garoafei, ciclamenul trandafirului sau galbenul ºatirat al crãiþelor, toate aºezate cu sfinþenie, migalã ºi mãiestrie, de o mânã fermecatã, în diferite feluri, cum numai ochiul iscusit al „doamnei florilor” le poate combina. Astfel, florile pot însemna ceva anume, despre care numai dânsa poate vorbi minute în ºir, dând frâu liber imaginaþiei metaforelor multicolore. ªi dacã privitorul este mai atent, poate descifra singur simboluri, aranjamentul floral putându-se recomanda, fãrã prea multã ostenealã, înþelegerii ochilor ºi minþii desfãtate de sensibilitatea ºi frumuseþea fãrã margini a bijuteriilor lãsate de Dumnezeu pe Pãmânt pentru a împodobi ºi a înmiresma sufletul omului. O cheamã Paula Fulga, o doamnã a florilor, distinsã, mereu elegantã, a cãrei frumuseþe fizicã ºi sufletescã îþi atrage atenþia de la prima vedere. Totdeauna veselã, zâmbitoare, cu voie bunã, cu ochii ageri în care poþi citi inteligenþã, înþelepciune, bunãtate ºi sensibilitate. Noi îi spunem doamna Ikebana, de altfel dânsa este o artistã în aranjamentele florale, care capãtã minunate nume, numai de dânsa botezate în cristelniþa imaginaþiei sale sãnãtoase ºi fãrã margini.

Cum poate fi sufletul acelei persoane care iubeºte florile, se dãruieºte lor întru totul, le simte respiraþia, le percepe bãtãile inimii, vorbeºte cu ele, adulmecã cu grijã mireasma lor, fiecare într-un fel anume ºi se întristeazã atunci când este nevoitã sã întrerupã legãtura lor sfântã cu pãmântul? Cum poate fi sufletul acelei persoane decât bun, sensibil, gingaº ºi plãpând, atunci când mâinile ei dau alte rosturi ºi simboluri florilor, ce încântã ochiul ºi umplu inimile. „Florile ºi copiii sunt minunile lui Dumnezeu”, îmi spunea, cu mulþi ani în urmã, o mare doamnã a scenei româneºti, plecatã nu de mult timp dintre noi, pe numele ei Dina Cocea. Cât adevãr ascund aceste mari cuvinte. Cu aceastã sacrã minune, floarea, se ocupã charismatica Paula Fulga, dându-i viaþã cu mâini delicate, cu ochi ageri ºi cu mintea ei

isteaþã, înzestratã cu imaginaþia de netãgãduit a adevãratului artist, fãuritor de frumos. Paula Fulga s-a nãscut în urmã cu câþiva ani, într-un loc împodobit de florile câmpului, cu mii de varietãþi care te îmbatã cu mirosul lor, mai ales când respiri în preajma fânului de curând cosit. Oare de aici sã vinã dragostea pentru flori? Poate. Oare din câmpurile satului natal dâmboviþean, Potlogi, sã vinã amintirea miresmelor ºi a coloritului florilor? Poate. Oricum, absolventa de la A.S.E. Bucureºti, din anul 1975, apoi economista de marcã, a ºtiut sã îmbine cifrele cu frumuseþea artei. „Îmi place sã citesc, sã ascult muzicã, sã admir natura ºi minunile ei. Mi-am gãsit, de cincisprezece ani, o preocupare care sã-mi umple mintea ºi inima” – ne-a mãrturisit. Doamna florilor, Paula Fulga, a citit mult ºi a învãþat Ikebana – artã ºi meºteºug în acelaºi timp. Iatã ce ne-a spus despre aceasta: „Un aranjament Ikebana trãieºte acum ºi aici, nu se vinde ºi nu se cumpãrã. Trebuie sã înveþi ºi sã exersezi pânã când ochiul îþi spune cã mâna ta a realizat ceea ce a gândit mintea. Dar lumea nebunã în care trãim a comercializat ºi aceastã artã, care se realizeazã numai în liniºtea Pavilionului de ceai”. „ªi astfel, ne spune în continuare doamna florilor, Paula Fulga, eu, un muritor anonim, încerc sã-mi exprim sentimentele ºi gândurile, utilizând flori, ramuri, frunze, rãdãcini. Dacã am reuºit, vor mãrturisi cei care au vãzut”, conchide artista, ce e o împletire de înþelepciune cu eternul farmec feminin. Nu ºtiu câþi cunosc despre Chi, Zen, ori despre alte fineþuri ºi subtilitãþi orientale. Paula Fulga, prin ceea ce realizeazã, invitã pe semenii ei sã se intereseze de toate acestea. Veºnic tânãrã, frumoasã ºi plinã de viaþã,

Epitaf marelui actor Ion Focşa Ca rol final de histrion placid, muºatisma un crez în infinit: „N-aº vrea sã mor, precum ne fu ursit, pânã nu-mi termin viaþa de trãit!…” În „Ghinionu-a fost norocul meu”, evocã-n stilul sãu un Prometeu în scena vieþii lumii-nlãnþuit de Thalia!… Te plâng, actor grãbit… Grigore CONSTANTINESCU

ea a dorit ºi a reuºit sã lanseze în oraºul Basarabilor arta ºi meºteºugul Ikebanei. De fiecare datã, noi concepþii, noi simboluri, noi interpretãri ale unei imaginaþii creatoare, noi mesaje transmise în direcþii precise, ºi nu neapãrat numai pentru cei iniþiaþi. Doamna Fulga, maestru Ikebana, a repurtat de-a lungul anilor succese în expoziþii, a primit cuvinte de apreciere, diplome ºi premii binemeritate. În martie 2008 este aplaudatã expoziþia „Flori albe ºi roºii”, la Muzeul Municipal. În octombrie 2009 are expoziþia „Romanþã policromã”, iar în aprilie 2010, la Piteºti, în cadrul Festivalului Simfonia lalelelor, obþine premiul al III-lea cu expoziþia „Linia vieþii”, inspiratã dintr-un articol al domnului academician Gh. Pãun. Ce-aº mai putea adãuga despre aceastã drãgãlaºã fiinþã cu numele Paula Fulga? Prezenþa Domniei Sale la ºedinþele Clubului iubitorilor de culturã constituie o razã de soare ºi, alãturi de minunatele aranjamente Ikebana, o revelaþie, o mângâiere a sufletelor, cãtre care sunt direcþionate mesajele unei adevãrate arte, practicatã cu competenþã de cãtre o Mare Doamnã a Florilor, artist desãvârºit care, în plus, are ºi un umor de neegalat. Mulþumim, doamnã Paula Fulga! Prof. Ion C. HIRU Agendã culturalã

Două lansări de carte la Centrul Cultural n Joi, 19 ianuarie, ora 14,00, în Sala „Simpozion“ a Centrului Cultural Piteºti are loc lansarea volumului de poezii Îngerul diliu al poetului târgoviºtean Ioan Viºtea, proaspãt membru al Filialei Piteºti a Uniunii Scriitorilor din România. n În aceeaºi zi, dar la ora 16,00, în Sala „Ars Nova“, se lanseazã volumul de poeme Eufratul, taina destinului meu de Sherko Becas, autor kurd. Cartea aceasta este prima de poezie kurdã apãrutã în România, fiind tradusã de Niculina Oprea ºi cu o prefaþã de Christian Tãmaº. (A. Opriºan)

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Dan ªerban Sava (n. 11 decembrie 1954, Sibiu) Studii: Liceul German „Bruckenthal”, Sibiu (1973); Facultatea de Filologie ºi Istorie, Institutul de Învãþãmânt Superior din Sibiu (1979); doctor în filologie, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu. Activitate profesionalã ºi literarã: profesor de englezã ºi germanã în învãþãmântul gimnazial, liceal ºi postliceal la Mediaº, Sibiu, ªelimbãr, ªcoala Militarã „Nicolae Bãlcescu”, Sibiu (1979-1986); traducãtor tehnic ºi interpret, Întreprinderea „Vulcan”, Bucureºti (1986-1992); translator în Germania pentru S.C. „Arcif” S.A., „Arcimex” S.R.L. ºi „Comprescom” S.R.L. (19921994); cadru didactic, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu (1994-1997), Universitatea din Piteºti (din 2001). Publicã studii ºi articole de specialitate în publicaþii din Mediaº, Sibiu. Este membru al Societãþii Române de Anglisticã ºi Americanisticã din Timiºoara, al Societãþii Academice Anglofone din România, al Clubului „Rotary“. Face vizite de studii ºi documentare în Marea Britanie, S.U.A., Polonia. Volume reprezentative de traduceri: Angus Frazer – „Þiganii”, 1998; „Unul din cei mulþi. Prozã de rãzboi”, în colaborare, 1995. Versiuni româneºti din Truman Capote, Roald Dahl, Alexander Roda Roda.

Ion Tudosescu (n. 12 decembrie 1930, comuna Rãdeºti, Argeº) Studii: ªcoala Normalã „Carol I“, Câmpulung, Muscel (1950); Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureºti (1954). Obþine doctoratul la Universitatea din Bucureºti cu lucrarea „Problema determinismului în ºtiinþa contemporanã“ (1970). Activitate profesionalã ºi publicisticã: ºef al catedrelor de filozofie de la Institutul

Politehnic, Bucureºti (1966-1976) ºi Universitatea din Bucureºti (1977-1986); decan al Facultãþii de Filozofie a Universitãþii din Bucureºti (1976-1977) ºi al Facultãþii de Filozofie ºi Jurnalisticã din cadrul Universitãþii „Spiru Haret“, Bucureºti (1999-2001); prorector, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureºti (1991-1996); membru în Comisia Superioarã de Diplome a Ministerului Învãþãmântului (1976-1990); profesor asociat, filozofie, Facultatea de Teologie, Catedra de ºtiinþe socio-umane, Universitatea din Piteºti (din 2000). Colaboreazã, cu studii ºi articole, la „Revista de filozofie“ a Academiei Române, „Revue roumaine de sciences sociales. Serie de philosophie et logique“, „Revista învãþãmântului superior“, Analele Universitãþii din Bucureºti. Volume: „Determinismul ºi ºtiinþa“, 1971; „Structura acþiunii sociale“, 1972; „Filosofie. Crestomaþie, tematicã ºi bibliografie“, 1976 (în colaborare); „Acþiunea umanã ºi dialectica vieþii sociale“, 1980; „Filozofie. Crestomaþie ºi bibliografie“, 1988; „Metafilosofie“, 1977; „Lucian Blaga. Concepþia ontologicã“, 1999; „Identitatea axiologicã a românilor“, idem; „Acþiunea socialã eficientã“, 2000; „Fiinþã, esenþã, existenþã. Tratat de Ontologie“, 2001 º.a.

Gheorghe Chiþa (n. 16 decembrie 1941, Bucureºti). Studii: Grupul ªcolar Minier (1959), Liceul „Dinicu Golescu” (1961), Câmpulung, Argeº; Institutul de Mine Petroºani (1966); gradul didactic I. Activitate profesionalã, didacticã, expoziþionalã, ºtiinþificã, publicisticã: inginer, Întreprinderea Minierã din Câmpulung, Argeº (1966–1968); profesor, Grupul ªcolar Minier din Câmpulung – Pescãreasa (azi Grupul Tehnologic), în perioada 1968 – 2004, anul pensionãrii;

efectueazã inspecþii ºcolare la toate ºcolile cu profil minier din þarã (1972–1990); conduce Cercul Filatelic ºi Clubul Colecþionarilor din Câmpulung, Argeº; organizeazã expoziþii locale ºi naþionale, participã la peste 150 de expoziþii din þarã ºi strãinãtate, obþine medalia „Vermeil mare”, Milano, 1991, cu exponatul „Leonardo da Vinci”, la expoziþia „Arta în filatelie”; la expoziþia de cartofilie „Carto – Bucureºti ’98” obþine diploma în rang de „Medalie de aur” pentru exponatul „Câmpulung, prima capitalã a Þãrii Româneºti independente”; în anul 2000, la o expoziþie similarã, primeºte diploma ºi placheta în rang de „Medalie de aur” pentru monografia „Câmpulung ºi judeþul Muscel”; colaboreazã la realizarea filmului documentar „Câmpulung Muscel” (Studioul „Alexandru Sahia”, 1990); participã cu referate ºi ilustrate vechi ale Câmpulungului la colocviul internaþional „Patrimoniul arhitecturii de vilegiaturã” (Cãlimãneºti, 2003; Constanþa, 2004), cu colecþia „Portul popular din Muscel”, apoi la expoziþia „Colecþii ºi colecþionari” (Muzeul Þãranului Român, Bucureºti, 2008); colaboreazã la emisiunile locale ºi naþionale de radio ºi tv., având ca temã trecutul istoric al Câmpulungului ºi arhitectura tradiþionalã. Lucrãri publicate: „Câmpulungul de altãdatã – memoria ilustratelor”, 1996; „Câmpulung ºi judeþul Muscel – monografie ilustratã”, ed.I, 2000; ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2007; „Leonardo da Vinci – mic dicþionar ilustrat”, 2002; „Istoria comunitãþii locale, Câmpulung-Muscel” (în colaborare) – manual ºcolar, disciplinã opþionalã, 2003; „Învãþãmântul special în contextul învãþãmântului câmpulungean” (în colaborare), 2006; ”Grupul ªcolar Minier Câmpulung Muscel. Schiþã monograficã”, 2008; „CâmpulungMuscel, mic ghid turistic”, 2009.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

17 ianuarie 2012

Să nu-l uităm pe Eminescu!

Pentru iubitorii poeziei eminesciene, sãrbãtorile Crãciunului ºi ale Anului Nou se încheie cu celebrarea zilei de naºtere a poetului naþional Mihai Eminescu - 15 ianuarie, zi consemnatã în Registrul de naºteri ºi botez pe anul 1850, gãsit la Biserica Ortodoxã „Uspenia” (Adormirea Maicii Domnului) din Botoºani. ªtim cã Eminescu ºi-a petrecut copilãria în satul Ipoteºti, din acelaºi judeþ, unde astãzi se aflã casa memorialã. Cât despe bunici, pãrinþi, fraþi, rude, colegi, prieteni, despre iubirile, drumurile ºi popasurile poetului, anii de studii, de creaþie poeticã ºi publicisticã, despre toate evenimentele unui destin nefericit ºi nemeritat, vorbesc sutele ºi miile de pagini ale contemporanilor, ale criticilor ºi istoricilor literari, lãsând sã curgã fluvii de cernealã despre viaþa ºi opera poetului. Existã ºi interpretãri fãrã acoperire, acestea umplând însã coºul cu gunoi al istoriei, ca ºi încercãrile demolatorilor gloriei sale literare, puºi pe distrugerea nu doar a bunurilor materiale, ci ºi

spirituale. Dumnezeul faptelor sacre i-au domolit pe toþi aceºti farisei ai culturii naþionale ºi, iatã, avem ºansa, fiecare dintre noi, a-l preþui ºi a-l apãra, gãsind actuale cuvintele lui Constantin Rãdulescu-Motru, din perioada interbelicã: „Eminescu este pentru noi ceea ce este Goethe pentru germani, Shakespeare pentru englezi, Dante pentru italieni. El este geniul în care s-au întâlnit, deopotrivã de ridicate, puterea de invenþiune cu aceea de reflecþiune criticã. În poezia ºi proza lui, simþirile cele mai caracteristice ale vieþii noastre naþionale ºi-au gãsit o expresiune artisticã ºi nepieritoare. El este maestrul care a ºtiut alege metalul pur ºi nobil din minereul brut al sufletului nostru”. Cum a ales poetul „metalul pur ºi nobil din minereul brut al sufletelor noastre”, nu putem afla decât citindu-i „mãiastra-i carte”, doar aºa dobândind încrederea deplinã în cel care a reprezentat totalitatea sentimentelor noastre, nãzuinþele de unitate naþionalã, cultura ºi spiritualitatea neamului românesc. De multã vreme aºtept, cu justificat sentiment ºi îndreptãþit interes, încã nãdãjduind pânã la ultima licãrire a ochilor mei, ca ziua de 15 ianuarie sã fie declaratã sãrbãtoare creºtineascã, precum de veºnicã amintire se aflã numele sfinþilor voievozi ªtefan cel Mare ºi Constantin Brâncoveanu, ale mitropoliþilor ierarhi ºi cãrturari Dosoftei, Antim Ivireanul, Simeon ªtefan ºi Andrei ªaguna, ca ale tuturor martirilor neamului românesc ºi ai credinþei strãbune. Dacã demersurile de

„La Steaua“ O suitã de activitãþi culturale au fost organizate, ieri, în Piteºti, sub egida celor 162 de ani de la naºterea poetului naþional Mihai Eminescu. Bunãoarã, elevii de la ªcoala Nr. 13 “Mircea cel Bãtrân” Piteºti au prezentat spectacolul literar-muzical “La Steaua” coordonat de consilierul educativ Loredana Ivan, evenimentul fiind organizat în parteneriat cu artiºtii Centrului Cultural Piteºti (Tiberiu Hãrãguº, Grupul Folk P620, Grupul Vocal “Armonia”). La manifestare a participat ºi primarul Piteºtiului, Tudor Pendiuc. M. NEAGOE Elevii au pus în scenã „Scrisoarea a III-a“ Distincþii: Cetãþean de Onoare al municipiului Câmpulung, Argeº (2007); Diploma de Excelenþã pentru „Contribuþia adusã la restaurarea unor elemente de patrimoniu local”, 2009, Primãria Municipiului Câmpulung, Argeº.

Ion Stancu (n. 18 decembrie 1955, Racoviþa, Argeº) Studii: Seminarul Teologic, Craiova (1975); Facultatea de Teologie, Bucureºti (1980) ºi cursuri de aprofundare la aceeaºi facultate (1980-1981); stagiu la „Maximilian Universitat“ din Munchen, Germania; cursuri pentru doctorat la Institutul Ebraic Ratisbonne din Ierusalim (1995-1996). Obþine doctoratul la Facultatea de Teologie Ortodoxã, Universitatea din Bucureºti, cu lucrarea „Templul din Ierusalim. Sinagoga ºi Biserica. Fenomenologia spaþiului sacru“, conducãtor ºtiinþific prof. univ. dr. Remus Rus. Activitate profesionalã ºi publicisticã: preot (din 1982), cadru didactic universitar dr., Facultatea de Teologie, Universitatea din Piteºti (din 1995), prodecan, colaborator cu studii ºi articole la revistele de specialitate centrale ºi locale. Volume reprezentative: „Maica Domnului în spaþiul sacru transilvan“, 1997; „Templul din Ierusalim. Fenomenologia spaþiului sacru“, 1999; „Originea ºi fiinþa religiilor. Tratat de istorie a religiilor“, I, 2001; „Dicþionar de istorie a religiilor“, 2002; „Zarathustra ºi magii de la Rãsãrit“, 2002.

Procopie Clonþea (n. 21 decembrie 1946, Sibiu) Studii: Liceul Militar „Dimitrie Cantemir“, Breaza (1964); Facultatea de Filologie, Universitatea „Al.I. Cuza“, Iaºi (1970). Doctorat, Universitatea „BabeºBolyai“ din Cluj, cu teza „Henry Fielding’s Art of Comic Writing“, 1999 (cu îndrumãtori ºtiinþifici prof.univ. dr. Andrei Bantaº, prof. univ. dr. Virgil

pânã acum ale Fundaþiei Culturale „Mihai Eminescu” din Bucureºti ºi ale altor instituþii de culturã (de ce nu ºi din partea Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional ºi a Academiei Române) vor fi prezentate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar dacã nobilul scop de aºezare a poetului Mihai Eminescu în rândul sfinþilor martiri ai neamului românesc, primind veºnica recunoaºtere ºi pomenire în Calendarul Ortodox, întreaga suflare româneascã va trãi clipe unice în istoria sa milenarã. Însãºi Preacurata Fecioarã Maria îºi va îndrepta privirea spre sufletul ziditorului de cuvinte, ascultându-i ruga: „Rãsai asupra mea, luminã linã,/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioarã;/O, maicã sfântã, pururea fecioarã,/În noaptea gândurilor mele vinã.// Speranþa mea tu n-o lãsa sã moarã/Deºi al meu e un noian de vinã;/Privirea Ta de milã caldã, plinã,/Îndurãtoare-asupra mea coboarã.//Strãin de toþi, pierdut de suferinþa/Adâncã a nimicniciei mele,/Eu nu mai cred nimic ºi n-am tãrie.//Dã-mi tinereþea mea, redã-mi credinþa/ªi reapari din cerul tãu de stele:/Ca sã te-ador de-acum pe veci, Marie” („Rãsai asupra mea...”) . Poate cine ºtie, alte veacuri vor trebui sã treacã pânã la ivirea divinei

Pe rănile iubirii De-o veºnicã iubire erai dornic… Pasãrea morþii duhul þi-a oprit, S-au rãstignit limbile pe ceasornic Oprindu-þi-se versul pãstorit. Simþim cum umbra-þi vine de departe! Tânãr curmat… o, câte-ai fi vrut scrie… Zvoneºte clipa, azi, un vers prin moarte: Azi eºti statuie, mândrã poezie. Te-ai rupt de tristeþe ºi bucurie! Scrisul tãu curge pe rãnile iubirii Cu tâlcul lui clãdit, aºa… sã fie, S-aline durerea omenirii. Din petale, ianuar, þi-a-mpletit cununi! Prin cântul versului îþi ducem dorul. Eºti astrul nostru ºi-al întregii lumi Tu eºti trecutul, prezentul, viitorul!

Lia RUSE

CD cu poeziile lui Eminescu La 15 ianuarie a.c. s-au marcat 162 de ani de la naºterea Luceafãrului poeziei româneºti. Sub egida sãrbãtorii naþionale, Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului a lansat pe piaþa muzicalã CD-ul „Omagiu - Mihai Eminescu“ ce transcrie melodic 12 poezii din creaþia eminescianã: „Doinã“, „Sara pe deal“, „Rugãciune“, „Dona Sol“, „Rãsai asupra mea“, „Ce te legeni, codrule“, „Serenadã“, „Revedere“, „Trei valsuri“, „Dupã ce atâta vreme“, „ªi dacã...“, „Adio“. Capodoperele literar-muzicale sunt interpretate cu mãiestrie de „Brevis Cuartet“, cvartetul din Curtea de Argeº fiind alcãtuit din: diac. prof. drd. Codruþ Dumitru Scurtu (tenor), diac. prof. Robert Ionuþ Sorescu (tenor secund), diac. prof. Ovidiu Constantin Dascãlu (bariton), pr. prof. Victor Nicolae Eftimie (bas) ºi Alexandru Ionescu (colaborator). „Poesiile“ au fost zãmislite pe portativ de compozitorii: Tim. Popovici, N. Suciu, Al. Buzera, G. Scheletti, T. Flondor, D.G. Kiriac, V. Timis, T. Teodorescu, V. Popovici ºi arr. Cristinel Popescu. La aceeaºi editurã ºi în aceeaºi interpretare de excepþie a apãrut ºi un CD cu colinde de Crãciun. (M.N.)

Stanciu); specializare în limba englezã, Braºov (1972), Londra (1978). Activitate profesionalã: cadru didactic, englezã, Liceul „N. Bãlcescu“, Râmnicu-Vâlcea (1970-1974); Institutul de Învãþãmânt Superior, actuala Universitate din Piteºti (din 1974). Volume reprezentative (de autor ºi în colaborare): „Manual de literaturã englezã ºi americanã - Essential English“, 1993; „Annotated English Literature, Romanticism, Wordsworth Coleridge, Byron, Shelley, Keats“, 1995; „Annotated English Literature, Eighteenth Century Prose“, 1996; „Annotated English Literature-Neoclassical, Sentimentalist and PreRomantic Poetry“, 2000; „English for General Science“, 2000; „Henry Fielding’s Art of Comic Writing“, 2001 (teza sa de doctorat); „A. Handbook of English Teaching Methodology“, 2001; „English for Economics“, 2001. Colaboreazã cu studii de specialitate în reviste ºi buletine ºtiinþifice din Piteºti, Craiova, Galaþi, Sibiu.

Dan Mircea I. Zamfirescu (n. 21 decembrie 1933, Bucureºti) Membru al USR, directorul Editurii „RozaVânturilor” (din 1990) Liceul „I.L.Caragiale”, Bucureºti (1952), Institutul Teologic Universitar din Sibiu ºi Bucureºti (1956), absolvent al cursurilor de 3 ani pentru doctoratul în Teologie (1959), Facultatea de Limbi Strãine,

N

lumini, de aceea, deocamdatã, stã în puterea ºi în conºtiinþa noastrã sã nu-l uitãm pe Eminescu, fiindcã, vor sau nu vor unii ºi alþii, Eminescu rãmâne simbolul unitãþii ºi identitãþii noastre naþionale, prin el ne situãm la nivelul culturii þãrilor europene ºi al culturii universale. Gheorghe MOHOR

Universitatea din Bucureºti, specialitatea principalã filologia rusã, secundarã limba ºi literatura românã (1966). Este doctor în filologie cu teza „Neagoe Basarab ºi învãþãturile sale cãtre fiul sãu Theodosie” (1971). Specialist în literatura românã veche, autor al ediþiei critice a „Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie” (în 1966 a publicat la Sofia manuscrisul original slavon al acestei cãrþi). Redactor, „Romanoslavica” ºi „Contemporanul”. Istoric ºi critic literar, publicist ºi cronicar pe probleme contemporane. Din 1994 predã istoria literaturii române la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte, Secþia teologie-litere. Opera: „Studii ºi articole de literaturã românã veche” (1967), „România – pãmânt de civilizaþie ºi sintezã” (1969), „Atitudini” (1970), „Spre noi înºine” (1971), ”Monografia Neagoe Basarab ºi Învãþãturile sale cãtre fiul sãu Theodosie. Probleme controversate” (1973), „Istorie ºi culturã” (1975) - studii critice de istorie literarã modernã ºi contemporanã, „Permanenþa patriei” (1976). „Un om pentru istorie” (1993), „Cultura românã – sintezã europeanã”, 2002, ”Istorie ºi culturã”, vol. I-II, 2003. A colaborat la alcãtuirea unei „Antologii de literaturã românã veche 1402-1647” (1969). κi petrece vacanþele la casa sa din Cãteasca, Argeº. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

Solia Luceafărului Joi, 12 ianuarie 2012, la Sala Studio a Teatrului “Alexandru Davila”, cursanþii ºcolii de regie de teatru de la ªcoala Popularã de Artã din Piteºti conduse de actriþa ºi regizoarea Luminita Borta au oferit un sublim moment teatral dedicat amintirii marelui poet naþional Mihai Eminescu. Sub forma unui remember orfic, în care poezia, viaþa ºi crezul Luceafãrului au strãlucit într-o magistrã interpretare biograficã ºi a creaþiei poetice de cãpãtâi a celui pe care “Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar!”, rolurile Veronicãi Micle ºi al lui Mihai Eminescu au fost interpretate de actorii Armanca Serac ºi Robert Chelmuº. Poeme precum “Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie”, “Glossa”, “Doina “, “La steaua” º.a. au fost recitate de cãtre interpretele membre ale cursului de regie de teatru într-o notã deopotrivã arhaizantã ºi novatoare. Costumele, scenariul, întreaga þinutã a spectacolului au încântat publicul de toate vârstele fidel amintirii sacre a celui care a ridicat limba româneascã pe culmi stilistice de neatins. La finalul spectacolului, desfãºurat ca o agapã literarã, publicul avizat a comunicat cu interpreþii, vãdindu-se cã niciun român de bunã condiþie nu ar concepe sã lipseascã de la ora astralã a soliei Luceafãrului. Doamna Gabriela Pendiuc, manager al ªcolii de Artã piteºtene, a mulþumit interpreþilor ºi publicului pentru frumoasa comuniune restabilitã cu “sfântul preacurat al viersului românesc” (Tudor Arghezi). Ca un eon mântuitor, spiritul Poetului prin excelenþã al românitãþii continuã sã colinde prin vremuri ºi oameni, spre veºnica iubire ºi izbãvire de rãul vieþuirii, în care Eminescu a crezut, mistuindu-se ca om mare ce a fost, spre a ilumina umanitatea. Prof. Dorina MIHAI

Recital La aniversarea celor 162 de ani de la naºterea poetului naþional Mihai Eminescu, grupul coral „Armonia“ al Centrului Cultural Piteºti a prezentat, în foaierul Bibliotecii Judeþene Argeº, un recital care a cuprins cântece pe versurile poetului: „La steaua“, „Pe lângã plopii fãrã soþ“, „Mai am un singur dor“, „Dorinþa“, „De ce nu-mi vii?“, dar ºi melodii dedicate poetului nepereche: „Dor de Eminescu“, pe versurile lui Adrian Pãunescu, „Eminescu“, pe versurile lui Grigore Vieru. Cântecelor interpretate de grupul coral avându-i soliºti pe Tiberiu Hãrãguº, instructor muzical, ºi pe Nicolae Perniu, li s-au adãugat douã recitaluri: „Scrisoare cãtre Eminescu“, de Adrian Pãunescu, ºi „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie“, pe versurile poetului. Prezentatorul recitalului, Constantin Samoilã, a fãcut menþiunea cã aceastã aniversare a demonstrat cã nu ne-am pierdut credinþa, nici sufletul, nici puterea în teribila înfruntare cu vitregia vremurilor, Eminescu rãmânând în inimile celor care iubesc poezia sa, care înseamnã istorie, culturã, religie, filozofie, iubire faþã de pãmântul strãmoºesc, pãstrare de datini ºi credinþã. Recitalul s-a încheiat cu interpretarea comunã, atât a artiºtilor, cât ºi a întregii asistenþe, a refrenului melodiei „Eminescu“, pe muzica soþilor Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, ºi cu credinþa unanimã cã nu-l vom uita pe Eminescu. (C.S.)

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 17 ianuarie 2012

DIABOLIC A PERSEVERARE (urmare din pagina 7) a aceastã prestaþie a celor doi autori s-a adãugat contribuþia istoricului Radu ªtefan Vergatti, care a demonstrat cã niciodatã stãpânirea lui Dobrotici nu s-a întins peste toatã actuala Dobroge, iar acel du-te-vino al þinutului dintre Dunãre ºi mare, când la turci, când la români, este tot una din „ficþiunile istoriografice moderne”. Realitatea medievalã fiind aceea cã domnul român n-a pierdut niciodatã Dobrogea. El a lãsat urmaºului o þarã întreagã, de la Porþile de Fier la þãrmul Mãrii Negre. O þarã al cãrei teritoriu, cum observa B.P. Hasdeu, a fost mai mare decât România domnitorului român Carol I înainte de 1877. De acest volum a înþeles sã-ºi batã joc, în prefaþa citatã, domnul Neagu Djuvara, scriind negru pe alb: În 2009 a apãrut la Editura „Roza Vânturilor” un volum de 700 de pagini intitulat Mircea cel Mare – scutul Europei. ªase autori înºirã 17 articole (sic!) în care aruncã mingea unul altuia pe aceleaºi subiecte, cu rezultatul cã fac aceastã carte cvasiilizibilã, în ciuda marelui interes al subiectului. O singurã excepþie, articolul lui Radu ªerban (sic!) Vergatti, izolat ºi coerent. E pãcat, deoarece ºi Alexandru V. Diþã ºi Dan Zamfirescu vin de pildã cu dovezi irefutabile cã bãtãlia de la Rovine (sârb. na rovinah, deci, recte, la rovini, adicã la ºanþuri) a avut loc la 17 mai 1395 ºi cã nu a existat o primã bãtãlie în octombrie 1394, cum au continuat sã scrie mai mulþi distinºi istorici – dupã care m-am luat ºi eu în cartea ilustratã pentru copii Mircea cel Bãtrân ºi luptele cu turcii. Era într-adevãr dovedit de toate cronicile turceºti cã sultanul Baiazid n-a trecut la nord de Dunãre decât o datã, iar lucrarea unui istoric sârb, acum câteva zeci de ani, adusese dovada cã data de 10 octombrie 1394 rezulta dintr-o greºitã lecturã a unei pietre tombale. Nu rãmâne deci valabilã decât data de 17 mai 1395, aflatã în douã documente la Athos ºi la Constantinopol, privitoare la moartea a doi despoþi sau cneji sârbi cãzuþi, ca vasali, în rândurile armatei turceºti. Faþã de aceste noi argumentãri, eu am publicat la Editura „Humanitas” o nouã ediþie a cãrþii ilustrate pentru copii, în care am schimbat întreg capitolul final al cãrþii, ca sã þin socotealã de dovezile aduse de articolele domnilor Diþã, Zamfirescu ºi Vergatti. e ce oare asemenea lucrãri valoroase trebuie sã aibã la noi ºi o laturã în mãsurã, cum am zis mai sus, sã prefacã un adevãr în minciunã? Aceastã laturã este exagerarea enormã a exclamaþiilor de triumf însoþitã mai totdeauna ºi de mascarea evenimentelor adiacente faptului lãudat care nu convin. Astfel, în cazul prezent, Dan Zamfirescu va afirma cã victoria de la Rovine este cea mai mare victorie dobânditã vreodatã de un suveran creºtin împotriva turcilor, afirmaþie inutilã ºi exageratã chiar în comparaþie cu împlinirile unui Iancu de Hunedoara sau unui ªtefan cel Mare, ca sã nu împingem cãutarea de exemple pânã la Jan Sobieski sau la Eugeniu de Savoia. Mai grav însã, fiindcã autorul omite sã ne spunã cã Baiazid, cu toate cã s-a retras peste Dunãre cu cetele sale de fugari, a lãsat în urmã un contingent suficient ca sã-i îngãduie unui adversar al lui Mircea sã ocupe scaunul domnesc. Este vorba de Vlad, fiul lui Dan I, fratele mai mare al lui Mircea, care domnise înaintea lui [sublinierile cu aldine ne aparþin D. Z.]. Acest nepot al lui Mircea a primit în istoriografie porecla de Vlad Uzurpatorul, ceea ce nu e justificat, deoarece nefericitul nostru sistem succesoral îi dãdea drepturi egale cu ale lui Mircea la scaunul domnesc. ªi Vlad I îl ocupã efectiv, fiind în mãsurã sã ne lase de acolo hrisoave ºi zapise pânã la sfârºitul lui 1396; în aºa mãsurã încât a fost recunoscut domn al Þãrii Româneºti, mai întâi de regele

L

D

Poloniei, apoi chiar de Sigismund al Ungariei, suzeranul domnului muntean! Aºadar, dupã extraordinara izbândã de la Rovine, Mircea ºi-a pierdut tronul … [subl. Neagu Djuvara]. Domnul Zamfirescu, dupã ce a trâmbiþat cã victoria lui Mircea împotriva turcilor era cea mai mare din toatã istoria Imperiului Otoman, nu spune o vorbã despre îndepãrtarea lui de pe tron. În realitate, nu ºtim precis dacã Mircea a pãstrat controlul unei pãrþi din Muntenia sau a cãutat refugiu în Transilvania. Fapt cert, dovedit cu multe documente, este cã se afla în septembrie 1396 în cruciada de la Nicopole alãturi de Sigismund, cu o mie de cavaleri (dupã unii chiar 3.000), Sigismund care va încerca în zadar sã-l impunã pe Mircea cruciaþilor occidentali (comandaþi de înfumuratul Jean, zis mai târziu Jean sans Peur, fiul ducelui Burgundiei, „le grand duc d’Occident”), ca avangardã a atacanþilor, întrucât cunoºtea tactica de luptã a otomanilor. Urmarea paradoxalã a dezastrului creºtin de la Nicopole (28 septembrie 1396) e cã Mircea, care-ºi pierduse tronul dupã victoria de la Rovine, îl redobândeºte, cu ajutorul voievodului Transilvaniei, dupã dezastrul de la Nicopole! Nimic din toate aceste mari ºi stranii evenimente nu apare în grandilocventa scriere a dlui Zamfirescu, care, astfel, izbuteºte sã îndeplineascã minunata ispravã de a face dintr-un adevãr luminos o curatã minciunã. in nefericire, scofala domnului Zamfirescu, privitor la Rovine, nu e singura de acest soi în istoriografia noastrã. Ar fi cazul sã-i îndemnãm pe mai tinerii noºtri istorici care doresc sã se dezbare de unele pãcate ale înaintaºilor sã preia ca devizã sentinþa lui Verlaine în arta sa poeticã: Prends l’éloquence et tords-lui son cou („Prinde elocvenþa ºi strânge-o de gât”)! Am reprodus integral textul domnului Neagu Djuvara, spre a nu cãdea sub bãnuiala de rãstãlmãcire sau falsificare, fie ºi prin rezumare sau schimbare de cuvinte. Din el se vede cã, într-adevãr, pentru domnul Neagu Djuvara volumul a fost „ilizibil” chiar de la sumar. Citit ca lumea, acesta recomandã volumul ca fiind o alcãtuire de texte foarte variate în subiectul tratat, dar urmãrind, ce-i drept, un scop comun: curãþirea monumentului lui Mircea cel Mare de mormanul de erori grãmãdite asuprã-i, de la Alfons Huber ºi Konstantin Ireèek urmaþi de Nicolae Iorga et comp. ºi pânã la cel mai recent tratat academic. Dar chiar cu mult înainte, de la Dionisie Fotino ºi chiar de la Radu Caridi din Popeºti, cel cu „gãselniþa” cã la Rovine domnul român i-a avut ca ajutoare exact pe cei doi principi sârbi uciºi de el în bãtãlie! Lui Dionisie Fotino, aºa cum a demonstrat regretatul Virgil Joiþa în 1987 (în volumul Marele Mircea Voievod. Coordonat de Ion Pãtroiu, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1987, p. 311 – 329), îi aparþine integral fabricarea celebrului „tratat” de vasalitate încheiat de Mircea cel Mare cu Baiazid I, cu fixarea tributului într-o monedã inexistentã la data aceea. Au fost reconstituite, piesã cu piesã, componentele lui din textele anterioare ale celor ce au fabricat „capitulaþiile”, în special Mihai Cantacuzino. Ceea ce nu-i împiedicã nici azi pe unii sã citeze cota tributului ºi chiar sã reproducã textul inventatului tratat prin manualele alternative de Istoria românilor (istorie ºi manuale dispãrute între timp din ºcolile noastre!). Rãmas definitiv pentru „subiect”, acest studiu a fost reprodus de noi, în volumul discutat. ot unui decedat, care deci nu putea participa la jocul cu mingea, pãrintelui Nicolae ªerbãnescu, îi aparþine ultimul din cele 15 (cincisprezece) titluri (nu 17 cum spune cel care nici mãcar sã le numere corect nu ºi-a dat osteneala) intitulat Reînhumarea,

D

T

la mânãstirea Cozia, în ziua de 15 mai 1938, a rãmãºiþelor pãmânteºti ale lui Mircea cel Mare. Cu prilejul comemorãrii a 575 de ani de la moartea sa. El fusese menit sã încheie volumul Mircea cel Mare (1386 – 1418). 600 de ani de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti, Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, dar a fost scos de cenzurã, deoarece la ceremonie participase „Marele voievod de AlbaIulia” viitorul rege Mihai I. A fost publicat de autor abia în 1993, în „Biserica Ortodoxã Românã”, nr. 1 -3 din ianuarie–martie, p. 68–82 ºi de acolo a fost reprodus de noi. Din pãcate, chiar ºi ceea ce a reuºit sã citeascã domnul Neagu Djuvara din acest volum n-a fost reþinut corect, sau a fost ignorat fie metodic, deoarece îi strica socotelile, fie din motive ce nu e de competenþa noastrã sã le presupunem. Astfel, domnul Neagu Djuvara îºi informeazã, de fapt dezinformeazã cititorii, cã documentele bisericeºti „de la Athos ºi Constantinopol vorbesc de doi despoþi sau cneji sârbi cãzuþi la Rovine”. Este vorba în realitate de unul singur! Chiar dacã unele cronici sârbeºti târzii au fãcut doi – Constantin ºi Dragaº – din Constantin Dejanovici Dragaº, socrul împãratului Manuil II al Bizanþului care dã împreunã cu soþia sa, fiica celui mort la Rovine, actul din Constantinopol, atât în „Tipicul de la Hilandar”, cât ºi în dania pentru mânãstirea Petra este clar vorba de unul singur: Constantin Dragaº. Tot o „scãpare” este atribuirea lui George Spasojevici Radojièiæ explicaþia datei de 10 octombrie „dintr-o greºitã lecturã a unei pietre tombale”. Cel care a gãsit aceastã explicaþie este Alexandru V. Diþã! ar sunt lucruri minore. Culpa majorã a istoricului Neagu Djuvara, pentru care ar trebui sã fie Domnia Sa, ºi nu elocvenþa, supus imperativului lui Verlaine, ºi care ne-a determinat de altfel la aceastã intervenþie, este încercarea de a anula în ochii cititorilor sãi rezultatele a 23 de ani de muncã la care au ajuns doi dintre autorii citaþi (pe domnul Radu „ªerban” Vergatti am vãzut cã l-a „mântuit” de aspra judecatã a Domniei Sale!), ºi de a readuce lucrurile la stadiul în care confruntarea militarã românootomanã a fost socotitã o victorie a lui Baiazid, nu a românilor. Însuºi Nicolae Iorga scrisese aºa ceva în vestita sa istorie germanã a Imperiului Otoman ºi o repetase sub cupola Academiei Române într-o comunicare. Domnul Neagu Djuvara aruncã oprobiul ºi declarã pur ºi simplu minciunã reaºezarea adevãrului istoric în drepturile sale, dupã un secol ºi un sfert de eroare generatã mai ales de greºita datare a bãtãliei de cãtre Ireèek: 10 octombrie 1394. ricât de relativã ar fi însã ºtiinþa istoricã, ea nu poate merge pânã acolo încât sã închidã ochii voit la cele ºtiute, ºi sã dea frâu liber minciunii, începând cu însãºi acuza ce ni se aduce, lui Alexandru V. Diþã ºi subsemnatului, cã am susþine cum cã „victoria lui Mircea împotriva turcilor era cea mai mare din istoria Imperiului Otoman”. Nici Alexandru V. Diþã ºi nici subsemnatul n-am afirmat decât un lucru: cã victoria domnului Þãrii Româneºti asupra sultanului Baiazid a fost singura victorie pe câmpul de luptã a unui ºef de stat creºtin asupra unui sultan otoman. Cu aceastã menþiune ar trebui ea sã intre în Guiness Book sau în Larousse (unde domnul român este înregistrat doar ca tributar al turcilor), ºi nu cu ce ne pune în seamã domnul Neagu Djuvara. Nici Iancu de Hunedoara ºi nici Eugeniu de Savoia nu erau ºefi de stat când au câºtigat unul victoria de la Belgrad ºi celãlalt pe aceea de la Zenta, ºi nici Jan Sobieski, atunci când a câºtigat-o pe cea de la Hotin. Va

D

O

deveni rege abia anul urmãtor, în 1674, iar când a despresurat Viena în calitate de ºef de stat, dupã câte ºtim oºtile otomane nu mai erau conduse de sultanul însuºi, ci de marele vizir Kara-Mustafa. În privinþa lui ªtefan cel Mare, victorios dupã câte ºtim la Podul Înalt, n-a mai fost ºi la Rãzboieni, când a venit sultanul în persoanã. Tocmai demonstraþia cã Baiazid n-a lãsat niciun fel de Vlad la plecare (dar a lãsat într-adevãr o garnizoanã la Turnu Mãgurele – Nicopolul Mic – pentru lichidarea cãreia s-a deplasat personal regele Sigismund al Ungariei) ºi cã acest Vlad va apãrea în scenã abia la câteva luni dupã bãtãlia de la Rovine, pus pe tronul de la Argeº de regele Poloniei, ºi nu de Baiazid (dar foarte probabil cu sabia fraþilor moldoveni ai domnului vasal ªtefan al II-lea), este una din marile izbânzi ale cãrþii, alãturi de impunerea – sperãm definitivã – a datei reale a bãtãliei: cea stabililitã de B. P. Hasdeu ºi respinsã toatã viaþa de Nicolae Iorga: 17 mai 1395. Mãcar atât a admis ºi domnul Neagu Djuvara! Victoria de la Rovine, urmatã de victoria de la Nicopolul Mic a regelui Sigismund au hotãrât declanºarea marii cruciade de la Nicopole, condusã de fiul ducelui Burgundiei, duce care era de fapt adevãratul conducãtor al Franþei regelui Carol al VI-lea, cel aflat în stare de alienare mintalã. Este o altã contribuþie a cãrþii, pentru care autorul rãmâne dator domnului Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Municipale, care a obþinut revista cu lucrãrile Simpozionului organizat în 1996 la Dijon, simpozion ce a venit cu multe revelaþii, între care ºi aceea despre comportamentul extraordinar de abil al sultanului cu prizonierii iluºtri de la Nicopole. Cred cã am pus în valoare aceste contribuþii pentru prima oarã la noi. ircea cel Mare nu ºi-a pierdut tronul „dupã extraordinara izbândã de la Rovine”, ci în împrejurãrile create în toamna anului 1395, împrejurãri lãmurite de Alexandru V. Diþã pentru cei cãrora paginile sale nu sunt „ilizibile”. Domnul român a fost obligat sã se refugieze într-o parte a þãrii la fel ca urmaºii sãi în 1916. Dar, ca ºi aceºtia în martie 1918, el a reuºit sã scrie chiar în acest interval dificil un capitol de istorie memorabil: a participat la bãtãlia de la Nicopole aureolat de gloria victoriilor sale în aºa mãsurã încât a fost propus de regele Sigismund sã conducã oºtile Europei unite. Refuzul orgoliosului conte burgund, fiul ducelui ce obþinuse acceptul regelui pentru cruciadã ºi pentru comanda fiului sãu numai în urma celor douã victorii succesive de la Dunãre (în august 1395!), a dus la catastrofa militarã ºtiutã. Ceea ce se impune însã a recunoaºte acum este cã l-a obligat pe Baiazid la o politicã menitã a evita o nouã concentrare a oºtilor Europei. În aceastã nouã conjuncturã,

M

folositã abil, va reuºi domnul român sã dea un nou curs relaþiilor cu sultanul, ºi ca urmare sã-l lichideze pe vasalul regelui Poloniei de la Curtea de Argeº. Iar apoi sã-ºi ia revanºa, în 1400, prin raidul fulgerãtor pânã la Suceava, în urma cãruia l-a fãcut prizonier pe domnul în funcþie ºi l-a aºezat pe tron pe Alexandru, devenit „cel Bun”. ste fals cã Sigismund „va încerca în zadar sã-l impunã pe Mircea cruciaþilor occidentali ca avangardã a atacanþilor, întrucât cunoºtea tactica de luptã a otomanilor”. Mãcar articolul din 1986 al domnului ªerban Papacostea (retipãrit în volumul Evul Mediu românesc. Realitãþi politice ºi curente spirituale), în care a revelat istoriografiei româneºti mãrturia cronicii lui Johann Heidenberg, zis Trithemius, mare figurã a epocii sale, nãscut la 1 februarie 1462 ºi mort la 13 decembrie 1516, l-ar fi putut citi mai atent. Textul cronicarului german fiind mai puþin „ilizibil”, în el citim în traducerea din latineºte a domnului ªerban Papacostea: „Cum s-a iscat ceartã între principi care dintre ei sã preia comanda asupra celorlalþi, pãrerea lui Sigismund a fost cã trebuie numit în frunte unul dintre cei care ºi sã fi cunoscut moravurile ºi obiceiurile duºmanilor ºi sã fi luptat înainte cu ei. ªi de aceea l-a numit comandant al oºtii pe principele Þãrii Româneºti, bãrbat viteaz, activ ºi puternic, care, luptându-se în mai multe rânduri cu turcii, a triumfat în chip glorios asupra lor”. Mircea nu ºi-a redobândit tronul „cu ajutorul voievodului Transilvaniei”, ci acesta i-a venit în ajutor lui Vlad (asediat de Mircea în cetatea Dâmboviþei) tocmai ca sã nu-ºi piardã ºi capul, dupã ce fusese alungat de la Curtea de Argeº! omnul Neagu Djuvara încheie cu „nimic din toate aceste mari ºi stranii evenimente nu apare în grandilocventa scriere a d-lui Zamfirescu [italicele îi aparþin!] care, astfel, izbuteºte sã îndeplineascã minunata ispravã de a face dintr-un adevãr luminos o curatã minciunã”. Aceste „mari ºi stranii evenimente” pe care le-aº fi trecut sub tãcere sunt tocmai erorile puse în circulaþie de Alfons Huber ºi Konstantin Ireèek în urmã cu 127 de ani, preluate ºi fãcute „balon” de Nicolae Iorga, Dimitre Onciul ºi P.P. Panaitescu, trecute apoi de la unul la altul de mai toþi cei care scriu istorie româneascã în þarã ºi peste hotare ºi pe care i-am pomenit „pe fiecare cu numele sãu”, fãrã a-l uita pe domnul Neagu Djuvara. Care, dupã cum vedem, þine sã ilustreze mai departe ºi „neabãtut” dictonul strãmoºilor noºtri… cumani.

E

D

Muzica zilelor noastre

Trei faini, pă rând şi pe scurt Întâi, Moroianu. A treia oarã p-aci, cu folos. Incandescent desluºindu-l pe Liszt. Superbele douã concerte pentru pian. Constituind o mare surprizã. Deoarece îl ºtiam delicat, dar el ca un uliu pe clape acuma þâºni. Ne-a rupt cu forþa, iuþeala ºi cutezanþa puse în joc, nesperat. Constat cã are varii resurse ºi-i iese lucru grozav, dacã alege la fix. Vino, Viniciu, cu d-alde d-astea ºi-n continuare, aplauze-n draci vei culege mereu... Urmã Ailenei. Mihai, de la Iaºi. În premierã venit la Piteºti. Sã-i zicã pe Weber ºi Donizetti din clarinet. Fireºte cã o fãcu fãrã greº. Cã-i suflãtor rutinat, fineþea-nsoþindu-l pregnant. L-om asculta ºi al’datã cu interes. Cãci are sigur în tolbã ºi altceva ºi nu ne-a arãtat încã tot... În fine, Anastasiu. Iarãºi cu-al sãu vibrafon fermecat. Magic creator de sunet celest. De atmosferã aparte, fermecãtoare nespus. De muzicã super, inimi ºi minþi învãluind fascinant. Tânãr, da’ meºter, vãdit. L-am revãzut bucuros ºi a promis cã se-ntoarce cu jazz. Din cela cu ºtaif, fãrã doar ºi poate. Furã acuº Séjourné ºi Piazzolla, în ºtime. Va fi Galliano în viitor. Cu siguranþã, mai incitant. ªi delicios, mai dihai. Fiindcã, chiar contemporan, jazzul are ºarm. Primind influenþe care mai de care. Mai îmbietoare, mai atrãgãtoare. Aºa cã-i dorit ºi-n a noastrã urbe, tot mai apãsat. Întoarce-te, deci, Alexandre, curând, cã tare pe plac ne e cum ne cânþi… Adrian SIMEANU

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 750