Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 749  10 ianuarie 2012  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

ROMÂNIA – EPICENTRUL INSURECŢIEI UNIVERSALE A OMULUI ÎMPOTRIVA ANTIOMULUI

D

acã anul 2012 nu mai este al „sfârºitului lumii” dupã calendarul mayaº, el poate deveni, ca ºi 1989, al sfârºitului unei anumite lumi ºi în acelaºi timp al începutului alteia, mai norocoasã decât aceea ce s-a nãscut de atunci încoace. Sã facem în aºa fel încât el sã devinã al încordãrii universale pentru triumful omului asupra speciei nãscute din mutaþia teratologicã petrecutã în fiinþa umanã ºi pe care am numit-o specia antiomului. Aceea care nu poate deveni stãpâna planetei decât dislocând omul ca fãpturã privilegiatã a regnului animal ºi ducându-l la condiþia insectelor, în care scop trebuie sã dizolve tot sistemul de valori pe care fiinþa umanã a urcat pe scara naturii de la locuitorul cavernelor la exemplarele în care omenirea ºi-a venerat, milenii în ºir, pe marii ei îndrumãtori spirituali ºi creatori de frumuseþe ºi înþelepciune. Sau, cu cuvintele de maximã concreteþe ale sclipitorului Dan C. Mihãilescu: „E clar cã lumea de azi te vrea cât mai tâmpit, mai gãunos la suflet, mai lesne inseriabil ºi manevrabil, cât mai eficient resemnat, eventual sinucigaº în

ziua-n care ieºi la pensie, ca sã nu mai însemni o povarã pentru nimeni. Cu creierii de plastilinã, inima ruginitã ºi mintea-n chiloþi” (De bine sau de rãu despre 2012 – Gânduri de la masa de scris, anchetã realizatã de Dia Radu în „Formula As”, nr. 1001, 2012). Trãim acum sub ofensiva ºi terorismul speciei care încearcã sã stãpâneascã planeta ºi care nu a venit de pe altã planetã, cum ne tot aratã, în cu totul altã direcþie decât trebuie, filmele ºtiinþifico-fantastice. Ea a venit din însãºi fiinþa umanã supusã unui proces de degradare parcã dirijat de însuºi satana, „marele degradant” cum îl numea Malraux. Duºmanul lui absolut se aratã mai mult ca oricând a fi suprema expresie a umanitãþii: acela în care însuºi Dumnezeu ºi-a ales calea de a se devoala oamenilor altfel decât în rug aprins sau în tunetele vulcanului, ca lui Moise. Ura pe Iisus Hristos, batjocorirea Lui, sfidarea Lui au depãºit hotarele purei demenþe, frizând demonizarea, tocmai în acea parte de lume de unde numai cei cãrora „marele degradant” a reuºit sã le întunece ultimul strop de minte mai aºteaptã revirimentul din uriaºa crizã, nu doar

financiarã, ci în primul rând ºi mai presus de toate moralã (cum se spune tot mai des ºi tot mai apãsat). iteam recent, sub pana ziaristului Adrian Pãtruºcã de la „Evenimentul zilei” (din 29 decembrie) cã Occidentul a ajuns sã fie bântuit de o veritabilã „creºtinofobie”, cu manifestãri de felul piesei de teatru Asupra conceptului de faþã a lui Dumnezeu, în care „actorii aruncã cu grenade ºi excremente în obrazul lui Hristos”, în timp ce în piesa Golgota Picnic Iisus este numit „el puto diavolo”, pe care autorul articolului îl traduce cu „aproximativ curvarul diavolului”. Este de fapt expresia cea mai semnificativã, vârful atins de uriaºul proces de împingere a umanitãþii, de cãtre o veritabilã stihie a disoluþiei universale pe cale sã se substituie „elanului vital” din care au izvorât marile ei înfãptuiri, în direcþia în care în sfârºit a ajuns: aceea a pãrãsirii tuturor valorilor ºi idealurilor, înlocuite cu bezmetica alergare dupã banul necesar

Paul Everac (1924-2011) (V) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“. - Paul Everac -

Replici critice sau mici intrigi „colegiale” Inclus de cãtre „decidenþi docþi” în „Generaþia expiratã”, pe care filozoful Gabriel Liiceanu o considera sentenþios formatã din „cadavre care nu se dau la o parte singure”: regizorul de filme Sergiu Nicolaescu, scriitorul Fãnuº Neagu, „pictorul de curte” Sabin Bãlaºa, Dinu Sãraru – alt protejat al vechiului regim, anulându-li-se pe nedrept contribuþiile evidente la dezvoltarea culturii naþionale, Paul Everac, „dramaturgul atât de aplaudat în trecut”, va rãmâne în conºtiinþa publicã româneascã, în special, prin extinsa sa operã dramaticã. Omagiindu-l, scriitorul Dinu Sãraru, al cãrui traiect de viaþã teatralã s-a intersectat deseori cu cel al lui Paul Everac, considera cã, în dramaturgia româneascã actualã, s-au afirmat trei mari autori: Aurel Baranga, Horia Lovinescu ºi Paul Everac, ultimul din aceastã triadã „fiind el însuºi un dramaturg vertical ºi un mare patriot”, „autor al unei opere imense, care s-a bucurat sã fie jucat în aproape toate teatrele din România, a avut un mare succes de public, a fost jucat ºi la Teatrul Naþional, în spectacole memorabile, a fost un împãtimit al doctrinei teatrale, semãna, într-un anume fel, din acest punct de vedere, cu Camil Petrescu, necontenit nemulþumit de înscenãrile pieselor lui, sigur, cu excepþia celor pe care ºi le-a regizat singur…“. Succesul la public a fost determinat – considerã Dinu Sãraru – de faptul cã „A iubit teatrul cu o credinþã rarã” ºi cã, pe masa lui de lucru, se afla permanent o piesã de teatru asupra cãreia

stãruia zile ºi nopþi în ºir ca s-o desãvârºeascã… El însuºi i-a fost alãturi în demersurile dramaturgului la teatrele: „Mic”, „Foarte Mic”, radio ºi de televiziune, dar, mai ales, la Teatrul Naþional din Bucureºti, unde, în perioada directoratului sãu, i-a fost pusã în scenã piesa Coada, respinsã din repertoriul teatral înainte de 1989, de cãtre cenzura comunistã, sub pretext cã „promova public idei subversive, antidemocratice”. „Mã bucur cã i-am putut-o juca ºi cã m-am þinut de cuvânt“, conchide fostul director al Naþionalului bucureºtean, care pare convins cã „va fi greu de egalat împãtimirea socialã a lui Paul Everac, solidaritatea lui în lupta cu oportunismul ºi cu lipsa de verticalitate…”. Personalitatea literarã a lui Paul Everac s-a manifestat, de asemenea, cu o pregnanþã remarcabilã în prozã, dar ºi în liricã, pamfletul, în special, devenind un soi de „violon d’Ingres”, sesizabil chiar ºi în suculentele interviuri oferite cu generozitate unor curioºi mai mult sau mai puþin dotaþi intelectual. Dinu Sãraru îl socotea un „pamfletar de clasã”, cãruia „Nu i-a scãpat nimeni nepedepsit ºi, în primul rând, directorii de teatru. A fost, cum zice Aurel Baranga, din acest punct de vedere, al epistolelor vitriolante adresate directorilor de teatru, un personaj pitoresc, în tradiþia veche a scriitorului român dintre cele douã rãzboaie mondiale. A scris câteva

Venit, în prea albul luminii din zãpadã, Cu sufletul legat de sentimente ªi-a lãsat sunetul suav, în joc, sã cadã Pe caldele neliniºti transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de cearã, În inima ascunsã-n poezie Vibra melodios ºi blând ca o vioarã Cânta realitatea-n fantezie… Rostogolea, cu foc, strofele muzicale, Deschizând toate porþile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligenþã-a nemuririi.

C

Rememorãri

Mihai Eminescu

……………………………..

Eºti stea în constelaþia albastrã! Ai prins istoria ºi doina în grai strãbun, Cu faima ta în conºtiinþa noastrã Domnule Eminescu, poet mãreþ ºi bun!

unora spre a-ºi cumpãra o pâine zilnicã tot mai scumpã, iar altora spre a-ºi satisface o bulimie arghirofilã de nevindecat, ºi care a ajuns a spânzura întreaga planetã asupra prãpastiei. ã autorii dezastrului moral al umanitãþii actuale nu sunt departe de cei ai apocalipsului bancar ºi de regizorii creºtinãtãþii apostate, de nu cumva se confundã, devine pe zi ce trece mai clar pentru tot mai mulþi. În ziua când întreaga omenire se va limpezi la creieri, grenadele aruncate azi în Hristos se vor întoarce ca un bumerang în capul celor care le-au aruncat. Ca o pedeapsã divinã de felul celor ce i-au

C

romane–fluviu de scrisori adresate directorilor de teatre, cãrora n-a încetat, pânã în ultima clipã, sã le reproºeze cât de puþin l-au jucat sau cât de neinspirat l-au jucat, deºi, pe aproape toate scenele, a fost aplaudat frenetic“. O anume rigiditate manifestatã cu consecvenþã de cãtre autor a fost surprinsã de criticul Valeriu Râpeanu în volumul sãu Pe drumurile tradiþiei: „Fãrã îndoialã, dramaturgul «Fluturelui pe lampã» nu-i un autor comod pentru directori de teatru, regizori, actori (ca sã nu mai vorbim de criticã) ºi uneori nici pentru spectatori. El nu urmãreºte aprioric succesul ci, cu privire agerã, cu acea sensibilitate acutã pentru cotidian, evidentã ºi în excelenta sa activitate publicisticã, el cautã sã pãtrundã cãtre esenþele ºî structurile existenþei noastre. Omul în raport cu universul social ºi moral de azi, omul în relaþiile ce-i definesc atitudinea faþã de o lume cu trãsãturi ºi caracteristici specifice pe care Paul Everac ambiþioneazã sã le surprindã în organicitatea ºi specificitatea lor – iatã ce face ca piesele sale sã ocupe un loc aparte în contextul dramaturgiei noastre de astãzi.”. Paul Everac este un „artist al dialogului”, calitate pe care o manifestã ºi în eseurile sale social-morale: Reflecþii despre inteligenþã [1967], Dialoguri contemporane [1972] sau teatrologice: Încotro merge teatrul românesc [1975]. Volumul de „o fulgerãtoare audienþã”, Dialoguri contemporane, reunea eseurile apãrute în douã serii în revista „Contemporanul” din anii 1966-1969. Istoricul literar Dan Zamfirescu releva, în Permanenþa patriei, specificitatea gândirii autorului acestora: „Ceea ce deosebeºte pe moralistul autentic de profesionistul articolelor pe teme morale, sau de predicatorul feluritelor amvoane, este capacitatea de a evita atitudinea ºi stilul «moralizator»… Alegându-ºi, cu intuiþia artistului, maniera dialogului contradictoriu (Teze ºi antiteze a fost titlul rubricii din „Contemporanul”), autorul a evitat tonul moralizator, propunându-se în schimb o dezbatere deschisã despre fapte, situaþii, mentalitãþi ºi idei, printre care ne miºcãm zilnic, pe care le purtãm în noi, cu care ne batem sau de care ne lovim…”. Pentru cã, în anii ’60, Paul Everac era deja un nume

Lia RUSE ajuns pe Mussolini (care-L provoca pe Dumnezeu, cu ceasul în mânã, dacã existã sã-l trãsneascã în urmãtorul minut, dar l-a trãsnit când a vrut El) ºi perechea Ceauºeºtilor, care a dãrâmat Sfânta Vineri în zi de vineri, sub ochii îngroziþi ºi revoltaþi, dar neputincioºi ai celor care i-au trimis însã, doi ani mai târziu, la zidul de la Târgoviºte, tot în zi de vineri, 22 decembrie. Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 10)

consacrat în dramaturgia românã contemporanã, la apariþia volumului de sintezã, Literatura românã de azi (1944-1964), autorii acestuia, Dumitru Micu ºi Nicolae Manolescu, îi rezervã un spaþiu tipografic aproximativ egal cu cel afectat dramaturgilor: Lucia Demetrius, Aurel Baranga sau Horia Lovinescu. Ei întrevedeau, în Paul Everac, un dramaturg de mare perspectivã: „Prezent cu cel puþin o piesã nouã în fiecare stagiune, Paul Everac se menþine în general la nivelul pe care ºi l-a fixat acum câþiva ani, la debut. Egal cu sine, dramaturgul exploreazã medii diverse, înfãþiºându-se când scene rurale, când cabinetul unui medic, când un combinat industrial, când o hidrocentralã. Meºteºugul dramatic incontestabil, vãdit îndeosebi în ingeniozitatea unor procedee ºi în replici de efect, conferã pieselor rezistenþã pe durata lecturii sau a spectacolului, chiar în cazurile când ecoul produs de ele în conºtiinþã se dovedeºte mai puþin durabil... Fiecare piesã a lui Paul Everac e axatã pe un simbol...”. Acuzat, dupã 1989, de acelaºi Nicolae Manolescu, liderul consacrat al criticii literare naþionale actuale, cã „a fost privilegiat al vechiului regim”, Paul Everac va fi pus la zidul unor aprecieri demolatoare, sãgeþile vitriolate fiind þintite nu atât spre operã, cât, mai ales, spre creatorul ei, proiectat în compania unor figuri similare, reprezentative pentru dramaturgia din „epoca de aur” a României comuniste: „Paul Everac este – în opinia criticului – un dramaturg mediocru, nelipsit de câte ori P.C.R. avea nevoie de el… Cei câþiva dramaturgi «consacraþi», unii cu activitate prelungitã mult dincoace de graniþele epocii (Paul Everac), alþii prizonierii ei (Mihail Davidoglu, Dorel Dorian, Alexandru Mirodan), nu reuºesc nici ei sã lase vreo urmã… Trei nume se cuvin totuºi reþinute: Aurel Baranga, Horia Lovinescu ºi Teodor Mazilu. Pe celelalte, uitarea le va închide cu mâna ei cea rece în scrinul istoriei literare”, crede, convins de „sentinþa” sa irevocabilã criticul care el însuºi a cochetat dezastruos cu politica… Grigore CONSTANTINESCU (continuare în pag.10)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


ARGEªUL

8 ● săgetătorul Joc de şah Lãsaþi-mã sã fiu pionul alb ce aleargã cu paºi miriapodici spre cealaltã parte a lumii, în tabãra adversã, printre nebuni, cãlãreþi ºi turnuri. Lãsaþi-mã sã fac slalom printre algoritmi ai voinþei, sã trãiesc în paradoxuri, greºeli deliberate, în pasiuni raþionale din mulþimea iubirilor iraþionale. Lãsaþi-mã sã îmi joc viaþa ca pe o partidã de ºah. Lãsaþi-mã sã fiu eu, un pion alb, la începutul unei lungi cãlãtorii.

Noi Ne hrãnim zilnic cu cocktail de dorinþe ºi ne amãgim clipã de clipã cu aburii alcoolicelor vicii... Iubesc fiinþa umanã! Prea inteligentã pentru a aprecia Clipa, prea involuatã pentru expresia-i ultimã. ªi totuºi... cea mai grea pedeapsã pentru noi este de a ni se rãpi dreptul de a exista.

Sentimente ªtiai cã buzele norilor sunt moi ºi calde? Mi-a spus ploaia.

10 ianuarie 2012

Avangardiºtii

La geamandură

Eºti la limitã, la capãtul puterilor tale. Ea te anunþã, mai încolo poþi sã mori. Nu-i nicio problemã, gândurile rele te duc cu valul spre adânc, te-ai sãturat de România, te-ai sãturat de proºtii din ea ºi vrei sã scapi. Ai încercat printr-un pumn de pastile, dar n-ai reuºit. Vrei sã pleci, dar n-ai diplomã. Ai diplomã, dar n-ai bani. La geamandurã te simþi singur; nimeni nu se avântã pânã acolo, decât cei curajoºi. Probabil eºti ºi tu curajos, dar n-ai vrut sã arãþi asta. Tu acolo te simþi singur, de asta ºi mergi. E ca un refugiu atunci când cetatea ta e atacatã de tunurile societãþii. Cauþi un loc unde eºti sigur cã nu vei fi rãnit. Chiar dacã eºti. Consideri un loc bun de ascuns, pentru cã lupta nu-i sfârºitã. ªtii cã vrei sã lupþi, dar eºti prea slãbit acum pentru a o face. Din pãcate, mulþi în astfel de momente se gândesc sã renunþe de tot la luptã. „Parcã nu mai are rost; mã aflu la geamandurã ºi mã gândesc ce sã fac. Sã trec de ea renunþând la mâini ºi la picioare, ori sã mã întorc la câmpul de luptã ºi sã lupt pânã când puterile mã vor lãsa de tot?“ Sunã dur ambele variante, dar asta-i viaþa ºi aºa a fost mereu. Începe devreme, se sfârºeºte tot... devreme. Mori cu fiecare minut ce trece pe zi, pe noapte, cu fiecare pahar de apã pe care-l bei. Mori ºi nu vrei sã ºtii asta, nu vrei sã bagi în seamã, nu vrei sã iei în considerare. Te-ai gândit bine, oricum mori în ambele variante, dar nu uita, înainte sã faci asta (sã mori), lasã ceva în urmã. Prin luptã, nu prin predare. Eºti omul cu diferenþa. Atunci de ce nu te întorci la luptã? Adrian ANGHEL

Tot ea mi-a povestit cã norii iubesc în asfinþit, în nuanþe roz-roºu-violet. Încerc sã îi cuprind în braþe... dar nu-i pot ajunge. Ei ºi?... M-am îndrãgostit de nori. Din nou iubesc ceea ce nu pot atinge. El: De ce taci? Ea: Mã g��ndeam. El: La ce? Ea: Nu conteazã. El: Sãrutã-mã! Ea: Þin la altcineva. Norii: Idealurile te conduc pe cele mai înalte culmi. Ea: De-asta am ales sã vã iubesc. Norii: Eºti atât de om! Ea: ªi voi atât de departe... Din cer picurã ploaia. Stropii îmi cad pe claviculã. De aici par atât de... atât de... neatins. Cãtãlina CEAUªESCU

Gânduri de dimineaţă Spre zori, îngerul meu pãzitor se ivi pe neaºteptate. Palid la chip. Aripile îi pãreau obosite. - Astãzi, în juru-þi, risipeºte luminã, iertare ºi compasiune. - Dar oamenii nu mai sunt aºa cum ºtiai, i-am rãspuns. Au ajuns mohorâþi, ranchiunoºi ºi nepãsãtori. - De câte ori îþi e greu, tu dai înapoi! Hai, fã tu primul pas ºi, dacã n-ai sã reuºeºti, zâmbeºte apoi. Dar mai înainte nu uita sã-þi mângâi pisica. Zorii, atunci, l-au sorbit pe fereastrã. Alexandru DUªAN

Rendez-vous cu... Persil Iatã cã a venit, cu chiu, cu vai, ºi anul Apocalipsei, dupã spusele mayaºilor, anul exterminãrii noastre. Deºi sunt speculate tot felul de evenimente ce vor declanºa sfârºitul lumii, eu consider cã omenirea nu se va lãsa atât de uºor pãcãlitã. Cel puþin aºa tind sã cred dupã ce am fost martora maratoanelor din supermarketuri pentru mâncare ºi bãuturã. Poate cã mã înºel ºi lumea se aprovizioneazã pentru sfârºitul lumii, în timp ce eu stau ºi tastez la calculator. În orice caz, românul va lua întotdeauna mai mult decât trebuie ca de… sã avem domne’! Timpul petrecut în supermarket (chiar 4 zile!) nu a fost întâmplãtor, ci a avut ca ºi rezultat un mic venit de pe urma cãruia am cumpãrat cadouri, fiindu-mi chiar necesari. Aºa am cunoscut o persoanã ce se ocupa de promoþiile din supermarketuri, reuºind astfel sã mã aleg cu o frumoasã slujbã de promoter pentru o perioadã de 4 zile, chiar în preajma Crãciunului, într-un supermarket, fãcând cunoscutã noua ofertã Persil. Recunosc, m-am simþit foarte bine când am înþeles cã practic îmi câºtig banii de una singurã ºi mã vedeam deja în magazine, gonind nebunã dupã cadouri. Nu a durat mult ºi am realizat cã nu este totul chiar atât de roz. Programul de 5 ore pe zi, în picioare, într-o fustã scurtã, fãrã pauzã, abordând mereu necunoscuþi, nu-i chiar o treabã uºoarã. Ba mai mult, în afarã de rãceala cu care m-am ales, spatele îmi era terminat de la curentul din supermarket, dar... Ce sã-i faci! Asta este, ne adaptãm! Primele douã zile au trecut mai repede, apoi am avut o pauzã ºi am reluat programul încã douã zile. Fiind Crãciunul, am abordat oameni ce nu erau interesaþi de oferta mea la detergent, cât erau interesaþi de mâncare ºi bãuturã. Mã mai trezeam din când în când cu un moºuleþ simpatic ce mã întreba: „Domniºoarã, unde gãsesc hârtia igienicã?” sau „Domniºoarã, aici era o ofertã acum douã zile, o mai aveþi?”. Rãspunsul meu fiind: „Nu ºtiu, îmi pare rãu, eu fac promoþie la Persil”,

oamenii se întorceau, îºi vedeau de ale lor, iar eu rãmâneam cu ochii în soare, aºteptând sã-mi vând detergentul. În schimb, am observat un lucru de care nu ºtiu dacã ar trebui sã mã bucur sau sã fiu indiferentã. De fiecare datã când abordam un bãrbat ce avea soþia cu el, mi se rãspundea: „Eu nu ºtiu. ªefa se ocupã de asta!” Cu un astfel de rãspuns, ce era sã mai zic? Mã retrãgeam ºi aºteptam urmãtorul client. În schimb, cele mai amuzante momente erau acelea în care, fiind singura pe aceastã promoþie, abordam cât mai mulþi oameni ca sã nu simt cât de încet trece timpul. Însã mi s-a întâmplat, nu o datã, sã întreb aceeaºi persoanã de mai multe ori dacã nu ar dori sã

cunoascã oferta Persil. Unii dintre aceºtia se enervau, alþii mã ignorau, dar cei mai mulþi zîmbeau, zicându-mi: „Nu, domniºoarã, m-aþi mai întrebat o datã!” Ce sã-i faci, eu eram pusã acolo sã prezint oferta Persil! Desigur cã a fost o experienþã aparte, am învãþat cât de greu se fac banii ºi cât de urât poþi fi tratat dacã nu abordezi clientul cu zâmbetul pe buze. Însã chiar ºi atunci se întâmplã lucruri urâte, dar rabzi ºi treci mai departe, pentru cã în final te vei duce la shopping ºi vei uita de toate, concentrându-þi atenþia pe vânãtoarea de cadouri! Aºadar, am vãzut cât de lacom poate fi românul sau cât de zgârcit, totul în funcþie de posibilitãþi. Am fãcut statistici între oferta mea ºi a concurenþei, am studiat preþurile, totul completând tabloul de Crãciun. Ce mai sãrbãtoare! Anda ROTARU

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Gabriela Nicoleta Georgescu (n. 3 decembrie 1977, Piteºti, Argeº) Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu“, Universitatea „Hyperion“, Bucureºti, drd. Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu. Activitate literarã: colaboreazã cu articole de specialitate la revistele „Ethos românesc“, „Catedra“, „Jurnalul Artistic Rebreau“. Volume reprezentative: „Pico de la Mirandolla ºi umanismul Renaºterii“ (2000); „Studii de literaturã românã“, în colaborare (Editura „Zodia Fecioarei“, Piteºti, 2004); „Antologie de literaturã pentru copii“, în colaborare (idem, 2006); „Referinþe stilistice în literatura de detenþie“, Editura „Zodia Fecioarei“, Piteºti, 2007.

Virgiliu Martinescu (n. 3 decembrie 1940, Piteºti, Argeº) ªcoala Medie Nr. 1, Piteºti, actualul Colegiul „I.C. Brãtianu” (1957); Institutul Pedagogic din Piteºti, Facultatea de Filologie (1965); Universitatea din Craiova, Facultatea de FilologieIstorie (1972). Activitate profesionalã ºi publicisticã: profesor, Liceul Vedea, ºcolile din Colibaºi, Mioveni, Piscani (director), Meriºani (director), Dobrogostea, Valea Mare – ªtefãneºti, Argeº; liceele C.F.R., Construcþii, „N. Bãlcescu” (Colegiul „I.C. Brãtianu”), Piteºti (1965-1999); debuteazã

publicistic la ziarul „Secera ºi ciocanul”, Piteºti (1965); colaboreazã la „Jurnalul Puls” (redactor-ºef), „Pulsul Argeºului ºi Muscelului”, „Alerta”, „Observator”, „Curierul zilei”, Piteºti; „Flacãra”, „Gazeta Sporturilor”, „Pro Sport”, „Gazeta literarã” – publicaþii cetrale. Obþine numeroase distincþii: diplome de onoare, medalii,diplome jubiliare, 1972-2007.

Gheorghe Pãun (n. 6 decembrie 1950, Cicãneºti, Argeº) Matematician, scriitor, informatician, doctor în matematicã (1977), membru corespondent al Academiei Române (1997), cercetãtor la Institutul de Matematicã al Academiei Române (din 1994). Liceul „Vlaicu Vodã” din Curtea de Argeº; Facultatea de Matematicã, specializarea Informaticã, Uniersitatea din Bucureºti (1974). Opera: „O mie nouã sute nouãzeci ºi patru”, „Oglinzi miºcãtoare”, „Hotel Anghila” – romane; „Teama de toamnã“, vol. de versuri, 2009; studii privind teoria limbajelor formale, semiotica, lingvistica computaþionalã, inteligenþa artificialã („Mecanisme generative ale proceselor economice”, „Gramatici matriciale”, „Probleme actuale în teoria limbajelor formale”, „DNA Câmpulung New Computing Paradigms”, în colaborare). Este membru al Societãþii Americane de Matematicã, al Societãþii Române de Matematicã, al Societãþii Române de Informaticã, al Consiliului de Conducere al Asociaþiei Europene de

Informaticã Teoreticã, al Academiei Internaþionale de Informatizare de pe lângã ONU, Filiala Chiºinãu, al Uniunii Scriitorilor din România, conducãtor de doctorat în specialitatea Teoriei limbajelor formale, membru referent în comisii de doctorat ºi de promovare universitarã în România, Ungaria, Slovacia, Republica Moldova, Finlanda, Austria, Spania, Noua Zeelandã, Olanda. Pentru perfecþionare a primit bursã Humboldt la Universitatea din Magdeburg (Germania), burse de cercetare oferite de Ministerul Cercetãrii din Franþa, de Academia Finlandezã la Universitatea din Turku, de Ministerul ªtiinþei ºi Educaþiei din Spania.

Nicoleta F. Popa (n. 6 decembrie 1973, Piteºti, Argeº) Poetã, membrã a Uniunii Scriitorilor din România (2003). Liceul „Zinca Golescu“, Piteºti (1992); Facultatea de ªtiinþe Administrative ºi ale Comunicãrii, Universitatea „Constantin Brâncoveanu“, Piteºti, teza de licenþã despre Emil Cioran (2005). Audiazã cursurile profesorilor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleºu, Nicolae Manolescu (1992-1994). Activitate profesionalã ºi literarã: lucreazã la Centrul Informatic Judeþean Argeº (din 2006); colaboreazã la revistele „Calende“, „Argeº“, „Contrapunct“, „Interval“, ziarul „Ora“ (19921994) etc., publicã volumul „Autorul este plecat în weekend“, versuri (1997); versuri în culegerile

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

10 ianuarie 2012

Avangardiºtii

Poveste de designer

Carnaval Sibiu, 1 ianuarie 2012. Adulþi ºi tineri, pãrinþi cu ai lor copii. Rezultatul: un carnaval reuºit. Petrecerea de Revelion la care am participat a þinut trei zile... sau mai bine spus nopþi. Dintre toate, seara cea mai fainã a fost cea din 1 ianuarie. Arabi, familii de vampiri, clovni, hipioþi, travestiþi, piraþi, cadâne ºi o mulþime de mãºti defilau în parada de început. Adolescenþi se distrau alãturi de familiile lor. Adulþii s-au adaptat distracþiei de tineri... sau invers. S-a dansat mult, pe diferite ritmuri: de la muzica anilor ’80 la ritmuri folclorice, de la cunoscutele tangouri la muzica electronicã. Manelele au lipsit cu desãvârºire, lucru de apreciat. Concursurile au fost, însã, piesa de rezistenþã: concurs de dans, concurs al costumelor ºi... concursul perechilor – o competiþie destul de abstractã. Participanþii au aflat regulile abia dupã ce s-au înscris. Trei bãrbaþi legaþi la ochi au trebuit sã meargã cu o sticlã de bere între picioare, ghidaþi de vocile partenerelor. Ajunºi la acestea, au turnat berea într-un pahar situat pe picioarele doamnelor ºi au bãut fãrã ajutorul mâinilor lichidul amãrui... hmm... tentant... atâta timp cât premiul a fost surprizã. Ospãtarii s-au integrat ºi ei în jocul nostru: au purtat peruci ºi au dansat alãturi de noi, au invitat domniºoarele pe ringul de dans ºi s-au fotografiat cu cele mai trãsnite personaje. Pot spune cã petrecerea din ultima searã s-a aflat în contrast puternic cu seara de Revelion, unde aceiaºi oameni care se „maimuþãreau” au purtat haine elegante, au gustat mâncãruri ºi bãuturi fine, au privit dansuri populare din diferite þãri ºi au ciocnit un pahar cu ºampanie, sub foc de artificii. Personal, am simþit puþin diferenþa dintre generaþii. La un moment dat, m-am plictisit ºi am intrat pe net, dar au fost lângã mine prieteni care m-au invitat la dans. Un alt moment în care am zâmbit politicos ºi am tãcut a fost când îmi exprimam opinia cu privire la o anecdotã spusã de cineva; un anume domn mi-a sugerat sã mã retrag, motivând cã adulþii au alt mod de a se distra în comparaþie cu tinerii. Într-adevãr, replica ce mi-a fost aruncatã probabil nu a fost cu intenþie, domnul bãuse ceva mai mult decât ceilalþi. Petrecerea din ultima searã s-a întins mult în noapte, restaurantul s-a închis, DJ-ul a plecat ºi noi, majoritatea dintre noi, am rãmas ºi am cântat pânã aproape de ivirea zorilor. Maria-Cãtãlina CEAUªESCU

„Urmaºele lui Novalis“ (1999) ºi „Arheologie generalã“ (2000).

Georgeta Dumitrescu (n. 7 decembrie 1942, Constanþa) Liceul „Mircea cel Bãtrân“, Constanþa (1960); Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti (1965). Activitate didacticã ºi literarã: cadru didactic, ªcoala Axintele (1965-1967), ªcoala Argeºel (1968-1970), Liceul Industrial Nr. 1, Piteºti (19701982), Liceul „Alexandru Odobescu“, Piteºti (1982); colaborare, Universitatea din Piteºti, începând cu 2001. Volum reprezentativ: „Analiza limbii ºi stilului unui scriitor român studiat în liceu“, Piteºti, 1979. Publicã studii ºi comunicãri de specialitate în revistele literare din Piteºti ºi Constanþa.

Luiza Petre Pârvan (n. 9 decembrie 1943, Slatina, Olt) Absolventã a Liceului „Sf. Sava” (1961), a Liceului de Muzicã Nr. 2 (1961) Bucureºti, a Facultãþii de Filologie, Secþia limba ºi literatura românã, Universitatea din Timiºoara (1965) ºi a Facultãþii de Filologie, Secþia româno-englezã, Universitatea din Bucureºti (1977). Dupã finalizarea cursurilor universitare – cadru didactic la Institutul Pedagogic din Piteºti, transformat în Institutul de Învãþãmânt Superior (1966-1984), profesoarã de limba românã, englezã, francezã ºi italianã la Liceul „I.C. Brãtianu” din Piteºti (1984-1990), din 1990 predã la Universitatea din Piteºti (asistent, lector universitar, doctor, titularizatã prin concurs, în 1976, pentru teoria

Muzica zilelor noastre

Nu cu foarte mult timp în urmã a avut loc în frumosul nostru orãºel un festival de modã ce s-a numit chiar Festivalul Naþional Studenþesc de Modã „Culorile Toamnei”, organizat la Teatrul „Alexandru Davila”, la jumãtatea lunii noiembrie. De ce scriu un articol despre un eveniment ce s-a petrecut acum mai bine de o lunã ºi jumãtate? Ei bine, nu vã voi povesti despre festival în sine, cât despre un tânãr ce pe mine una m-a impresionat prin colecþia lui ºi prin modul în care construieºte fiecare piesã vestimentarã. Daniel Ignat este student în anul III, la secþia de modã a „Universitãþii de Arte Plastice ºi Design” din Timiºoara. A ajuns în orãºelul nostru cu ocazia acestui festival naþional ºi a reuºit sã cunoascã persoane din Piteºti, astfel cã ºi-a ales modele de la noi din oraº, ca sã nu mai fie nevoit sã vinã cu toate modelele din Timiºoara (ºi aici sunt fete frumoase, domnule!). Colecþia prezentatã s-a intitulat „Conique”, reliefând astfel admiraþia sa faþa de formele conice. Acesta ºi-a definit colecþia (ce i-a adus chiar Premiul de Popularitate) ca fiind o colecþie unitarã, complexã atunci când este nedemontatã. De îndatã ce piesele vestimentare se demonteazã (adicã atunci când le separi, mai pe înþeles...), acestea devin haine de purtat în orice moment al zilei, fiind foarte lejere. Lucrul care m-a uimit poate cel mai tare la acest tânãr promiþãtor a fost sursa sa de

literaturii, literatura comparatã ºi istoria limbii române literare, conferenþiar universitar, din 1996). Participã la numeroase sesiuni ºtiinþifice în centrele universitare din þarã, publicã articole (teorie literarã, stilisticã, poeticã), buletine ºtiinþifice în revistele de specialitate ºi culturã („Argeº”, „Calende”). Volume de autor reprezentative: „Cercetãri de poeticã ºi stilisticã” (1994), „Romantismul” (studiu stilistic, 1995); „Don Quijote” – metaroman (2000). A mai publicat în volume colective („Crestomaþia limbii române literare”, 2000 etc.), cursuri universitare („Probleme fundamentale ale cercetãrii literaturii”, 1993; „Critica literarã a secolului al XXlea”, 1993). A obþinut premiul I la faza naþionalã a concursului „Creativitate ºi eficienþã în învãþãmânt” (1987) ºi „Medalia jubiliarã – 35 de ani de învãþãmânt superior” (oferitã de Senatul Universitãþii din Piteºti), în 1997, pentru activitatea deosebitã din domeniul învãþãmântului ºi ºtiinþei.

Liliana Lavinia Rus (n. 9 decembrie 1956, Piteºti, Argeº) Liceul Economic ºi de Drept Administrativ, Piteºti (1975); ªcoala Popularã de Artã Piteºti (1980).

N

inspiraþie. Mi-a mãrturisit cã ceea ce îl inspirã este cercul. „Pãi, cum domne’, cercul?” Uite aºa! Cercul ca ºi formã geometricã îl inspirã pe Daniel în realizarea creaþiilor vestimentare ºi îl ambiþioneazã, fãcând tot posibilul sã redea aceastã formã a inspiraþiei sale în cât mai multe moduri care sã-i defineascã stilul. Astfel a luat naºtere colecþia „Conique”, colecþie ce nu a cuprins doar piese vestimentare extravagante, ci serioase, precum ºi accesorii realizate din fermoar, ce au completat colecþia. Cât despre moda din þãriºoara noastrã, Daniel crede cã România are nevoie de designeri îndrãzneþi, care sã deschidã orizontul de gândire al publicului. Se considerã mulþumit de ceea ce a realizat pânã acum, deoarece a încercat sã dezvãluie lumii puþin din universul lui, din ceea ce simte ºi gândeºte. Despre oraºul nostru a avut numai cuvinte de laudã, spunând cã a fost foarte bine primit ºi cã s-a bucurat cã a putut participa la Festivalul Naþional Studenþesc de Modã „Culorile Toamnei”.

Iatã cã nu avem de-a face doar cu tineri ce se apucã de o meserie cã aºa le-a trecut prin minte, ci existã oameni ce se pregãtesc ºi îºi dedicã timpul vocaþiei lor. Daniel Ignat este doar unul dintre tinerii ce pe mine m-au pus pe gânduri: „Ia uite, mã, chiar se poate!” Dar restul vã voi povesti cu altã ocazie! Pânã atunci îi urez multã bafta lui Daniel în tot ceea ce îºi propune! Cine ºtie, poate în curând vom auzi cu toþii de el... Alexandra CIOBOTARU

Activitate profesionalã: contabilã la Întreprinderea de Autoturisme Piteºti (1976-1999). Preocupãri literare: membrã a Fundaþiei Literare „Liviu Rebreanu“ din Piteºti; autoarea volumelor de versuri „Scrisoare domnului ªirato“, 2006, ºi „Melancolii de duminicã”, 2008.

Lavinia Magdalena Bãnicã (n. 10 decembrie 1975, Piteºti, Argeº) Cadru didactic universitar, doctorand, critic ºi istoric literar, publicistã. Studii ºi activitate literarã: Liceul „Zinca Golescu“, Piteºti (1994); Facultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti (1998); masterat, literatura românã modernã, Facultatea de Litere Universitatea Bucureºti (1999); doctorand cu lucrarea „Forme ºi motive literare baroce în literatura românã din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea“ (conducãtor ºtiinþific prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu). Publicã studii ºi articole de specialitate. Activitate profesionalã: cadru didactic universitar (din 2000), Universitatea din Piteºti, Catedra de limba ºi literatura românã. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

De la est veni muzică lux O luãm de la capãt, nu-i rãu, cu... restanþe. De anu’ trecut. Scriu astãzi despre una, meritând ca s-o fac. Cãci Zaharov june ºi-ai lui camarazi furã la-nãlþime. Ruºi, basarabeni, douã’º’cinci la numãr, iarã, la Piteºti. La miez de Undrea. Într-un alt concert numa muc ºi sfârc. Valsuri vieneze, tãlmãcite þais. Cântece ruseºti cu parfum specific. Jazz d-ãl mai faimos. Folclor românesc prelucrat subtil. Richard Galliano, nu doar Johann Strauss. Ceaikovski, fireºte. Chiar ºi Constantin Arvinte. Dar, îndeosebi, beatlesii eterni. Într-o variantã vãdit onorantã, mult apetisantã. Un nai grav vibrând. ªi-un acordeon cum n-am întâlnit. Negurã ªtefan, Eugen Negruþã, ai lor meºteri faini. Dibaci peste poate. Douã voci a-ntâia. Cristina Spãtaru ºi Marina Rediº. Impresionante. Chiar fãrã cusur. Tuspatru aceºtia, buni oricând sã cânte cu-a noastrã orchestrã. Cu imens succes, nu mã îndoiesc. Sigur, nu oricum, contând categoric cine-ar fi la pult. Eu pe Daniil îl vãd potrivit. M-a uimit din nou ce poate sã scoatã cu oamenii sãi. Ireproºabili instrumentiºti. E mic ºi al dracu’ de bun cu bagheta. E-nfocat nespus ºi precis asemenea. Face performanþã din a mai de soi. De-o lucra cu-ai noºtri, insist pentru asta, vom fi în câºtig. Fiindcã transmite din belºug pe scenã, aidoma în salã. Cucerind deplin ºi definitiv. E prietenos ºi-a fost o plãcere sã ne revedem. Prilej sã-l îmbii apãsat sã vie ºi pe la filarmonica loco. S-a declarat, entuziast, de acord, dacã e utilã experienþa lui. Fiindu-i de douã ori spectator, cutez a zice cã da. Proaspãt elan ar aduce, forþã, fineþe ºi vioiciune. Rigoare ºi savoare, sã nu mai vorbim. Inovând benefic, tocma’ ce dorim. Aºadar, Zaharov, pe când dirijând trupa de aici? Te vor melomanii, sã n-ai nicio grijã... Adrian SIMEANU

Scrisoare din Canada Pentru lacuri, pãduri, pentru soare, Canada e Domnului vândutã datoare. Aici Fata Morgana se plimbã prin lanuri, Atrãgând strãinii din lume în valuri. De sus, din Carpaþi, venit-am ºi eu, Fugind de blestemul poporului meu, Sã scap de minciunã, de tot ºi de toate, De strâmbi preºedinþi ºi miniºtri, de þoape. Aº vrea sã-mi revãd þara, care nu-i þarã, Pe care fiii ei o lãsarã sã moarã, Mâncatã ºi suptã de viermi ºi patrici, De aceºtia am fugit eu ºi am venit aici. Am sã revin într-o noapte în þarã, Sã bag în sânul cãmãºii un mãr ºi o parã ªi sã fur doar un lucru, ce-i sfânt pentru mine, Mormântul lui tata ºi-al mamei. În fine...

Constantin Florea SIMION, Toronto, mai 2011

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 10 ianuarie 2012

ROMÂNIA – EPICENTRUL INSURECŢIEI UNIVERSALE A O M U L U I ÎMPOTRIVA A N T I O M U L U I (urmare din pagina 7) abloul lumii în care am ajuns ºi ne zbatem la 22 de ani de la „Anno Domini” 1989, când omenirea s-a dovedit o clipã biruitoare asupra coºmarului bolºevic dupã ce reuºise sã se mântuiascã de cel nazist, ni l-a lãsat Vaclav Havel într-un mesaj adresat – sã fie doar o întâmplare? – tocmai românilor! Neputând veni din cauza stãrii sale fizice la Bucureºti, unde era aºteptat la 5 octombrie, le-a trimis mesajul care avea sã devinã, dupã numai douã luni, testamentul sãu, lãsat întregii lumi: „Idealul pe care îl atinsesem era cã am contribuit la prãbuºirea regimului totalitar comunist ºi cã am fãcut posibilã reîntoarcerea libertãþii în þara noastrã. Dar, din pãcate, a fost la scurt timp înlocuit cu iluzia calculului cinic, cu iluzia profitului rapid, cu iluzia cã toate celelalte lucruri în afara câºtigului material sunt de fapt iluzii. În acelaºi timp, idealurile, emanate din spiritul creativ ºi din gândirea criticã , au devenit o povarã ºi un lucru de luat în râs. […] Astãzi, nu doar þara noastrã, ci întreaga Europã tinde sã cadã pradã iluziei unor soluþii tehnocratice rapide. Cu toate acestea, criza bãncilor ºi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care ºi-a abandonat idealurile ºi a capitulat în faþa iluziei cã omul poate avea totul fãrã sacrificiu ºi fãrã întârziere” (citez dupã Dan Stanciu, articolul Havel a murit convins cã idealurile au devenit o povarã, „Evenimentul zilei” din 19 decembrie 2011, p. 7).

T

În aceastã lume, ceea ce se cere azi de la fiecare, individ, þarã, naþiune ce nu vrea sã se supunã dictatului de a dispãrea în faþa celui mai letal totalitarism cunoscut de istorie – TOTALITARISMUL ANTIOMULUI – este ridicarea armelor într-o nouã uriaºã bãtãlie, care nu mai are graniþe, devenind la rându-i globalã: bãtãlia pentru om, împotriva monºtrilor ajunºi sã arunce cu grenade ºi excremente nu numai în Dumnezeul-om, ci în omul însuºi, ca om. În aceastã insurecþie universalã, noi, românii, poporul cel mai batjocorit – azi – de pe planetã, putem fi epicentrul, tot aºa cum în decembrie 1989 ne-am dovedit în stare sã dãrâmãm, în 24 de ore, ordinea mondialã instituitã în 1945 ºi recondiþionatã la începutul lui decembrie pe valurile Mediteranei. Putem aduna ºi sintetiza tot ceea ce pe planetã, nu de azi, ci de mai bine de un secol, s-a scris ºi prevãzut în legãturã cu criza omului ºi a valorilor ce-l fac sã fie om, dar fãrã a gãsi ºi rãspunsul la ea. i bine, a da un rãspuns românesc înseamnã a redeveni credincioºi marii noastre tradiþii, atât de clar definitã, pentru generaþia lui epocalã, de Tudor Vianu: „Vream sã ne spunem cuvântul referitor la toate marile probleme ale lumii, sã dãm rãspunsul nostru, ca reprezentanþi ai poporului român, tuturor întrebãrilor care frãmântau lumea”.

E

Agendã culturalã

n Marþi, 10 ianuarie 2012, la ora 16,00, la Centrul Cultural Piteºti, va avea loc lansarea volumului de versuri „Aproape de Tine“, de Claudia Bulacu. n Elevii cursului „Arta spectacolului contemporan“ (Regie - teatru), de la clasa profesoarei Luminiþa Borta, vor prezenta spectacolul „Eminescul meu iubit“, joi, 12 ianuarie 2012, la ora 18,00, la Teatrul „Al. Davila’“, sub egida ªcolii Populare de Arte ºi Meserii ºi a Centrului Cultural Piteºti. Allora ALBULESCU

Paul Everac (1924-2011) (urmare din pagina 7) Dramaturgul era, evident, invidiat de confraþi, ºi pentru cã fusese printre puþinii scriitori în viaþã „selectaþi” spre a fi studiaþi în ºcoala româneascã. Astfel, Paul Everac devenise „în anii ’80, coºmarul elevilor dintr-a opta, fiindcã ultima lucrare din cartea de românã «ªtafeta nevãzutã» îi aparþinea”… „–Probabil cã mã-njurau ! Eu eram bestia !”, crede dramaturgul care, în þesãtura de intrigi a piesei, proiecta un caz special, cel al inginerului Simion Velcescu demis din funcþia director al unei întreprinderi noi cu producþie sub randamentul preconizat; noul director, inginerul Anghel Dobrian, un model de activist al partidului, reuºeºte sã mobilizeze pe muncitori pentru realizarea obiectivelor programate, proces în care conºtientizeazã însã, cu timpul, cã fostul director nu putea fi învinuit de lipsã de profesionalism, de „sabotaj”, întrucât el însuºi continuase ºi finalizase ideile antecesorului, recunoscând, în final, capacitatea inginerului Velcescu ºi încercând sã-l reabiliteze în ochii celor care

deciseserã înlãturarea lui. Pledând pentru o elementarã „eticã a muncii”, Dobrian intuia ceea ce autorul sugerase metaforic prin titlul piesei cã, de fapt, preluase o „ºtafetã nevãzutã” de la fostul director în acþiunea de redresare a uzinei. „Piesa lui Paul Everac – conchide Emil Leahu, unul dintre autorii manualului de literaturã pentru clasa a X-a – convinge cã, dincolo de individualitatea fiecãrui om, care poate greºi, existã un flux de viaþã continuu, puternic, care modeleazã ºi înnobileazã conºtiinþa umanã. Acel flux de viaþã este caracteristic numai realitãþii vieþii socialiste ºi devenirii ei.”. Analizând, în acest context, întreaga sa operã dramaticã, se menþiona cã „Drumul parcurs de Paul Everac de la drama frescã la drama de idei ºi drama-eseu certificã o bogatã activitate scriitoriceascã. Piesele sale de teatru se disting printr-o bunã mânuire a dialogului scenic, inteligent, deºi i s-ar putea reproºa evidenta intenþie de a demonstra ºi nu de a sugera valabilitatea unei idei, a unui adevãr.”. Teatrologul Virgil Brãdãþeanu releva

Sã nu mai existe, astãzi, în tineretul nostru asupra cãruia s-au nãpustit toate urdiile stihiei destrãmãrii universale, mãcar câþiva fãcuþi din aceeaºi fãinã din care s-au plãmãdit cei ai generaþiei lui Tudor Vianu ºi apoi ai generaþiei lui Mircea Eliade ºi chiar dintr-a lui Nicolae Labiº, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu ºi Adrian Pãunescu? Sã aºteptãm rãspunsul anului care a-nceput! Dar nu cu mâinile în sân. P.S. Mulþumesc ºi-mi exprim recunoºtinþa faþã de gestul prin care „Argeºul” a þinut sã dea, anul trecut, un aer sãrbãtoresc zilei mele de naºtere, cu atât mai mult cu cât este pentru prima oarã când am parte de aºa ceva ºi aceasta vine de pe meleagurile care m-au creat ºi care-mi dau mai departe acea putere pe care în mitologia greacã o primea Anteu. Aºa cum sfinþii îºi închinã întreaga viaþã lui Dumnezeu, eu mi-am închinat-o pe a mea neamului românesc, ceea ce pentru þinutul Argeºului constituie un adevãrat „geniu al locului”, dacã ne gândim fie ºi numai la Nicolae Bãlcescu ºi la cei trei Brãtieni – tatãl, fiul ºi nepotul martir. rietenul de o viaþã de om (cãci sunt patru decenii de când ne-am gãsit ºi stãm pe aceeaºi baricadã) care în urmã cu 22 de ani a întemeiat „Argeºul” ºi care de câþiva ani buni ºi-a asumat destinul ºi lupta mea, dându-mi gãzduire în paginile gazetei sale atunci când spusele mele n-au mai gãsit alt loc spre a rãzbate, a þinut sã reaminteascã cele rostite de nemuritorul

P

Adrian Pãunescu în 1996 (1997 este o greºealã de tipar) ºi a fãcut-o sub un titlu care fãrã îndoialã nu i-a bucurat pe toþi cei care l-au citit. Dar care þine de aceeaºi hotãrâre a sa, netemãtoare de nimic, de a-ºi cârmui propriul destin cu ochii pe steaua nordului moral. Nu întâmplãtor, tot în „Argeºul” s-a publicat, în mai multe numere ale „Sãgetãtorului” din 2010/2011, interviul luat de doamna Raia Rogac de la Chiºinãu, în care cele rostite de Adrian Pãunescu în Parlamentul României au fost readuse pentru prima oarã în actualitate. Acest interviu a fost retipãrit anul trecut în volumul Punþi de suflet. Convorbiri (editat de Biblioteca Bucureºtiului), volum care a luat la Salonul anual de carte de la Chiºinãu premiul pentru cea mai bunã carte de publicisticã apãrutã în 2011. -a întâmplat (dacã nu cumva ne aflãm în faþa uneia din acele potriveli în care viaþa este mult mai inventivã decât fantezia umanã) ca odatã cu cele apãrute în „Argeºul” din 21 decembrie, sã aparã în „România Mare” din 30 decembrie cuvintele (semnalate de bunul ºi vechiul meu prieten Nedic Lemnaru, cu care am pornit acum tot 22 de ani, Editura „Roza Vânturilor”) celui dintâi conaþional care a socotit cã lângã numele subsemnatului poate fi aºezat cuvântul de enormã greutate ºi rãspundere folosit câþiva ani mai târziu de Adrian Pãunescu ºi chiar de marele ºi de slãvitã memorie patriarh Teoctist faþã de domnul Gelu Voican Voiculescu ce i-a citat cuvintele într-un interviu publicat (întrebat personal dacã este adevãrat, Preafericirea Sa mi-a confirmat autenticitatea lor), iar acum în

S

titlul din „Argeºul”. Pe atunci era „Secundul” epocalului – pentru cultura românã – Eugen Barbu. Astãzi este omul politic de aproape miraculoasã longevitate, europarlamentarul, ºeful de partid ºi mai presus de toate – prin perenitate – scriitorul Corneliu Vadim Tudor: „Alãturi de el [era vorba de neuitatul Vlaicu Ionescu, cel care a descifrat în catrenele lui Nostradamus un mare destin românesc!], cãrturarul Dan Zamfirescu, care nu mai are nevoie de nicio prezentare – în pofida unor atacuri neloiale faþã de mine, îl consider una dintre cele mai bogate ºi mai ascuþite minþi ale culturii române, care va rãmâne în memoria societãþii noastre, îndeosebi prin formulãrile antologice pe care le-a rostit despre unii oameni ºi unele evenimente importante” (pagina 12, coloana întâi). Rostite în august 1998, ele sunt republicate acum în cuprinsul unui articol de o cutremurãtoare actualitate, dupã aproape 14 ani. Nu este nici locul ºi nici momentul sã pun în discuþie cele ce în decursul timpului au ieºit mai puþin senin din condeiele noastre, unul faþã de celãlalt. Dar îi mulþumesc pe aceastã cale domnului Corneliu Vadim Tudor cã a þinut sã aºeze aceastã punte peste valurile vieþii, care ne-au purtat între timp atât de departe unul de altul ca oameni, deºi rãmânând – fiecare în felul lui – credincioºi celor ce ne-au þinut alãturi totdeauna.

Semnalãm cititorilor

„Triunghiul cunoaºterii - carte, lecturã, bibliotecã“, de Octavian Mihail Sachelarie, apãrutã la Editura „Paradigme“. contribuþia lui Paul Everac, în perioada sa de maximã afirmare în dramaturgia naþionalã, sesizând cã „Dezbaterea utilã cu perspectivã teatralã, claritatea ºi consistenþa spiritualã a caracterelor, logica desfãºurãrii ºi stricteþea argumentaþiei, capacitatea de a declanºa procese în conºtiinþa cititorilor sau spectatorilor ºi de a le direcþiona îi conferã lui Paul Everac un loc important în dramaturgia româneascã contemporanã.”. Prin întreaga sa operã dramaticã, Paul Everac îºi urmãrea cu tenacitate realizarea idealului sãu literar, conºtient cã „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea. ªi trebuie sã realizez ºi capodopere, pentru a plãcea criticului academic ºi celui „furios”, istoricului literar, misoginilor ºi femeilor ºi pentru a figura în cartea de bacalaureat fãrã sã mã înjure elevii.”. Sintetizând, într-o manierã deloc amicalã, prezenþa altfel imposibil de neglijat pe scena vieþii dramaturgice naþionale a lui Paul Everac, criticul literar Alex ªtefãnescu se înscrie ideatic în subiectiva opticã manolescianã: „Intenþiile lui Paul Everac au

„Aberratio“ (poeme), de Monica Ionescu, apãrutã la Editura Fundaþiei Culturale „Ion I. Brãtianu“, Bucureºti. fost mereu frumoase ºi nerealizabile. Acesta a fost destinul lui: sã aspire spre ceva înalt ºi intangibil. El nu seamãnã cu un personaj caragialian, ci cu Don Quijote. Nu este ridicol, ci ridicol ºi sublim. Enervantele editoriale pe care le citea la televizor, când conducea TVR, þineau de aceastã naturã donquijotescã. Editorialistul vorbea, fãrã tact ºi fãrã farmec, despre idealuri de mult uitate ºi mii de Sancho Panza stãteau în fotolii ºi îl priveau ca pe un nebun. Piesele sale de teatru au ºi ele ceva inabil ºi strident, dramaturgul erijându-se în pedagog al naþiunii. Încãrcate de simboluri, de personaje-arhetipuri, de filosofãri obositoare, aceste piese pot fi pãstrate într-un muzeu al teatrului, fãrã sã mai fie puse vreodatã în scenã. Dar cine ºtie ?… Valul de plecãri din România o face actualã. Inteligent, responsabil, lipsit însã de talent literar, Paul Everac a încercat toatã viaþa sã zboare cu un avion imaginar. Nu a reuºit, dar mãcar a încercat…”. Un concert de voci denigratoare persistã încã în variate medii culturale împotriva „protejatului regimului comunist”, pentru cã denigrarea este mult mai gustatã de un public neavizat decât relevarea unor contribuþii evidente ale unei personalitãþi

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

„Stropi de înþelepciune“ (culegere), de Anca Ghilencea, Luminiþa Chiþulescu ºi Romel Stãncioiu, apãrutã la Editura „Napoca Star“. într-un domeniu în care s-a manifestat cu predilecþie. Iulia Popovici, critic de teatru, acuzã opera dramaturgicã a lui Paul Everac de „partizanat” ºi „scriitura” lui de narcisism, motivându-se: „Nu a fost montat de regizori importanþi (cu una, douã excepþii – Horea Popescu, Sorana Coroamã Stanca). Nu e singurul dramaturg român care ºi-a început cariera cu piese de ataºament ideologic, au fãcut-o ºi Baranga, ºi alþii, ºi Horia Lovinescu a semnat texte progresiste, dar Paul Everac e singurul care a traversat o jumãtate de secol constant cu sine însuºi: teatru partizan, scriiturã narcisistã ºi puþinã, foarte puþinã vânã scenicã. Piesele lui Everac sunt departe de a fi memorabile, iar modul lui de a scrie s-a deteriorat între timp, devenind o reþetã fascinatã de ea însãºi, mergând în gol. A scris 140 de texte, da, însã, deºi promovate politic, ele au fost mereu tratate, artistic, drept minore. În teatru, testul regiei e imbatabil: uitaþi-vã cine l-a montat pe Everac ºi cine pe Aurel Baranga ºi veþi afla care dintre aceºti doi stâlpi ai comunismului a fost ºi scriitor adevãrat.”.

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 749