Page 1

Sãgetãtorul Nr. 743  15 noiembrie 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Lăcomia fără de sf ială Citim într-un ziar din data de 19 oct. 2011: „România are 16.528 de locuitori cu averi de peste un milion de dolari, dintre care doi miliardari, ºi se aflã pe locul 47 în lume dupã numãrul persoanelor bogate, în timp ce averea medie a unui român, de 13.987 dolari, este pe locul 59 din 160 de þãri, potrivit unui raport al Credit Suisse….” Urmeazã numãrul miliardarilor din alte þãri, ca Statele Unite, Japonia, Franþa ºi Germania. În data de 25 oct. 2011 alt ziar ne informeazã cã fostul lider libian Muammar Gaddafi ar fi cel mai bogat om de pe planetã: „Averea lui Gaddafi se ridicã la 200 miliarde dolari ºi constã în conturi bancare, investiþii imobiliare ºi financiare în corporaþii din întreaga lume”. Iatã statistici privind lãcomia extinsã pe planetã asemenea unui virus. ªi nimeni nu s-a gândit sã fabrice din timp un antidot. Trãim printre oameni bolnavi de lãcomie, oameni care vor mai mult decât au nevoie, decât meritã ºi care fac orice, cãlcând în picioare, de cele mai multe ori, principii morale, propria demnitate, lovind în interesele celor mulþi ºi chiar a celor neajutoraþi. „Lãcomia ucide mai mulþi oameni decât sabia”, spunea cineva pe bunã dreptate. Dintotdeauna a existat acest instinct animalic de a înºfãca în mod pofticios sau viclean de la alþii ºi de fiecare datã s-a

dovedit a fi o „Glorie deºartã!” Lãcomia întrecere a mãsurii - numitã ºi fãrãdelege sau nelegiuire, a luat diferite forme de-a lungul timpului, din ce în ce mai rafinate. În þara noastrã am stat 50 de ani „striviþi de lenea ºi ciubucãria comunistã” ºi de oameni care au fãcut averi pe ºest în acea perioadã, iar imediat

dupã 1989 i-am vãzut pe aceºtia devenind oameni cu funcþii în stat - pe ei ºi odraslele lor – sau patroni ai unor mari firme. Între timp s-au dezmembrat platforme industriale ºi s-a furat tot ce mai era de folosinþã, s-au devalizat bãnci, s-au acordat împrumuturi enorme în mod discreþionar, s-au fãcut contracte dubioase, licitaþii

„Lãcomia ºi desfrânarea, pentru a fi satisfãcute, au nevoie de bani, de unde al treilea pãcat capital: avariþia, pofta de bani.“ mãsluite, bugete împãrþite ºi ele discreþionar etc. Lãcomia ca o fiarã ºi-a arãtat colþii… Virusul este extins în toatã lumea. Omul, vãzându-se liber, nesupravegheat, ba uneori

ajutat de organele care nu-ºi fac datoria, a devenit profitor, lacom. Chiar dacã a apãrut ºi o clasã de oameni de afaceri în toatã puterea dreaptã a cuvântului, existã la unii pornirea de a da lovituri pentru a se îmbogãþi ºi mai mult, peste noapte. ªi bogãþia mare (materialã) dobânditã în timp scurt

Rememorãri

Neagoe Basarab (1481-1521)

(VII)

Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie un izvor nesecat ce dã tuturor aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar altora amarã. – Neagoe Basarab –

„Izvor de educaþie moral-politicã“ (III) Preceptele de esenþã moral-religioasã converg spre izolarea de lume, în scopul perfecþionãrii interioare: „ca sã ne înnoim omul cel din lãuntru”, inteligenþa umanã fiind elogiatã: „Multã minte vã trebuieºte sã aveþi, cã mintea este cap ºi învãþãturã dulce tuturor bunãtãþilor... Este avuþie ºi comoarã netrecãtoare, care nu se cheltuieºte niciodatã... Mintea este viaþã prietenilor ºi împãcare fraþilor... Mintea treazã este prieten mai bun ºi mai cinstit domnilor

decât toatã avuþia ºi bogãþia lor cea multã. Un bãrbat înþelept mulþime de oameni stãpâneºte, iar un bãrbat nebun ºi fãrã de minte, mulþime de oameni pierde.”. Incontestabila valoare a inteligenþei umane este ilustratã, în afara maximelor, prin pilda preluatã din Fiziolog cu ºarpele care îºi pãzeºte capul, oferindu-ºi trupul spre ucidere. Fragilitatea sufletului este redatã printr-o imagine plasticã: „Inima omului este asemenea sticlei, când suferã vreo rãnire, nu mai gãseºte leac.”.

înseamnã lãcomie, chiar furt. Pentru a ne aminti de lãcomia trupeascã, sã ne imaginãm cum aratã un om care înfulecã fãrã ruºine bucatele de pe masã, în timp ce alþii nu dovedesc a-l înfrâna ºi la urmã acestora nerãmânându-le mai nimic… Sã ne întrebãm de ce un pãrinte întotdeauna îi lasã bucatele cele mai bune copilului sãu? - Din spirit de sacrificiu, din dragoste! De ce soþul ºi soþia îºi împart bucatele în aºa fel sã se sature ºi unul ºi altul? - Din dragoste, din moderaþie! De ce invitãm prietenii la masã ºi îi servim cu tot ce avem mai bun? - Din omenie, din dragoste! Unde ne sunt aceste sentimente? Furturi s-au fãcut la nivel înalt, cu mare abilitate ºi protecþie sau chiar eludare de legi, spre deosebire de furturile mici, ciubucuri, adicã câºtigurile fãrã muncã, existente ºi ele. Sunt oameni pe aceastã planetã care vor sã aibã mult, din ce în ce mai mult, neþinând cont de cei de lângã ei, negândind la golul pe care îl lasã acestora prin lãcomia lor. Avuþia planetei, a unui popor este un întreg bine definit, de care trebuie sã beneficieze toþi oamenii, dar în vremurile noastre este cercul din care se furã imense segmente… Ce mai rãmâne de împãrþit? Lãcomia a azvârlit în desuetudine ideea de cinste ºi demnitate ºi i-a împins pe

Muzica zilelor noastre

Despre „Concerto grosso”... ...Nu am a scrie mult. A fost bine cã fu, barocul având, clar, farmecu’ lui etern. Compozitori celebri, lucrãri de preþ atâtea. ªtiute ºi-ascultate, destule, azi, în lume, cântate pretutindeni. Putând fi comparate diverse variante. Cu trupe fel de fel, soliºti, nu mai vorbesc. Mã gândesc, ca ipotezã, la fraþii Croitoru, Tomescu ºi Prumaru. Ar fi sunat Vivaldi ca-n sferele cereºti. De vis ºi unicat. Nu e sã fie însã, p-aci, aºa ceva. Fiindcã modestia se poartã la Piteºti. ªi chiar dacã nu vrem, audiem ce e... Corelli, Pachelbel, Vivaldi, Handel, Bach furã aleºii serii. Pe corzi sau suflând tãlmãciþi de Petroianu, Mirea, Tãnase, Sandu, Oprea, Oneci, Ghita ºi Stan. Ultimii doi c-un sunet ce s-a fãcut remarcat prin nuanþe ºi cu resurse ce straºnic câºtig le-ar crea în alte formule de anvergurã... Asta s-a-ntâmplat joia ce trecu. În a viitoare, un oaspete nou avem la pupitru: domnul Dorin Frandeº, tocma’ din Arad. Cu un program Mozart. Curios, fireºte-s, s-aud ce ºi cum. Comentariul, dupã... Adrian SIMEANU

oameni spre pãcat. Ce sã mai înþeleagã copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conºtiinþã, omenie? Pãduri cu prea multe uscãturi! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice, sunt umbrite de uscãturile din jurul lor… Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacã nu doreºti multe, ºi puþinul îþi va pãrea mult, cãci o dorinþã modestã face ca sãrãcia sã fie tot atât de puternicã ca ºi bogãþia”, iar Socrate: „Nu a trãi este de mare preþ, ci a trãi cinstit”. „Atenieni, striga acesta, nu este atât de greu sã scapi de moarte, cât este sã fugi de pãcat, cãci acesta aleargã mai iute ca moartea!”. Mai vorbea despre virtutea parte a sufletului nostru - ºi care nu poate fi decât chibzuinþa. Mai târziu, Aristotel vorbea despre cumpãtare, spunând cã ea

Vibraþia liricã conferã operei lui Neagoe Basarab atribute estetice semnificative, unele pasaje fiind considerate „întâiele elegii patetice superioare din literatura slavo-românã”. Secvenþe retorice remarcabile puncteazã patetismul plângerii morþii fiului sãu, Petru: „O ! Iubitul meu Petru !… Eu credeam ºi cugetam sã fii domn ºi sã veseleºti bãtrâneþele mele oarecând cu tinereþele tale ºi sã fii biruitor pãmântului. Iar acum, fiul meu, te vãd zãcând supt pãmânt, ca un trup al fieºtecãruia sãrac !”. Rugãciunea lui Neagoe „la ieºirea sufletului” oferã modele de lamentaþie pe tema „fortuna labilis”: „Spune-mi acum, ticãloase suflete, unde este domnia noastrã? Unde este muma noastrã ? Unde sânt feciorii ºi fetele noastre ? Unde este slava cea deºartã a lumii acesteia ºi bucuria ei ?” ºi, într-o succesiune retoricã extinsã, se deruleazã tabloul plãcerilor „lumeºti” dispãrute prin moarte. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu, Theodosie au constituit o „carte de temei” în cursul Evului Mediu românesc, „un izvor regenerator de apã vie”, din care s-au adãpat sufletele iubitoare de neam ale voievozilor Matei Basarab ºi Constantin Brâncoveanu ºi, din care, Antim Ivireanul preluase sfaturi pentru ªerban Cantacuzino, iar Nicolae

„este o excelentã dispoziþie moralã ºi o excelentã dispoziþie moralã nu poate privi decât ceva ce este excelent. Însã excelentul este media între exces ºi lipsã. Amândouã extremele ne fac tot atât de condamnabili ºi pãcãtuim printr-unul ºi prin altul…” Vreau sã amintesc ºi de epicureism, curent filozofic preferat ºi rãspândit în societatea romanã târzie, doctrina moralã a lui Epicur (n. 341 î. H.) ºi a discipolilor sãi, constituitã din logicã, fizicã ºi moralã, bazatã pe teoria eticã a fericirii raþionale a individului. Aceastã doctrinã învãþa sã nu le fie oamenilor teamã nici de zei, nici de moarte (asemeni materialismului) ºi sã caute plãcerile simple ºi naturale ale vieþii conform hedonismului – cult al plãcerii. O logicã senzualistã, simplistã, cãutarea exclusivã ºi Vavila POPOVICI, SUA (continuare în pagina 10)

Bãlcescu se inspirase în redactarea studiului sãu Puterea armatã ºi arta militarã la români de la întemeierea Principatului Valahiei ºi pânã acum. Operã de excepþie a literaturii române în limba slavonã, Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu, Theodosie proiecteazã, prin nobilele sale idei, spaþiul românesc de spiritualitate în Renaºterea culturalã europeanã. Grigore CONSTANTINESCU Opera: Învãþãturile bunului ºi credinciosului domn al Þãrii Româneºti Neagoe Basarab voievod cãtre fiul sãu, Teodosie, date la luminã de Ioan Eclesiarhul Curþii, Bucureºti, 1843; Învãþãturile lui Neagoe-vodã (Basarab) cãtre fiul sãu, Teodosie – ediþia Nicolae Iorga, Vãlenii de Munte, 1910. Referinþe critice: Bulat T. G.– Personalitatea religioasã a voievodului Neagoe Basarab al IV-lea, Craiova, f. a.; Cândea Virgil, Giurescu Dinu C., Maliþa Mircea – Pagini din trecutul diplomaþiei româneºti, Bucureºti, 1966; Iorga Nicolae – Pagini alese, II, Bucureºti; Sandu Ioan D.– Neagoe Basarab, apãrãtor ºi sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938; Simonescu Dan – Literatura româneascã de ceremonial, Bucureºti, 1939.

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8 ● săgetătorul Lector Goga, omagiat de musceleni „Dosar ul

Octavian Goga, ardeleanul cu ochi albaºtri tulburãtori, cucereºte ºi vechiul Regat dupã premiul acordat în 1906 de Academia Românã primului sãu volum de poezii. Trãindu-ºi vijelios viaþa, reuºeºte în cursul aceluiaºi an performanþa unirii simbolice a tuturor provinciilor, logodindu-se în cadrul Expoziþiei Jubiliare din Bucureºti (cu familia Vlahuþã ca naºi) ºi cãsãtorindu-se religios în proaspãt inaugurata Catedralã din Sibiu, în timp ce viitorul patriarh Elie Miron Cristea oficiazã serviciul religios la ambele evenimente.

Octavian Goga înainte de anul 1938

Un student teolog entuziast, Gheorghe Cotenescu, pe atunci custodele muzeului bisericesc deschis în pavilionul Culei olteneºti, devine secretarul personal al cãrturarului Nicolae Iorga ºi îi va recita cu înflãcãrare poezia „Oltul” în ºezãtorile literare organizate de Liga Culturalã ºi de societãþile studenþeºti. Iar peste 25 de ani, în 1931, Parlamentul României va omagia la rândul sãu semicentenarul de-acum consacratului poet ºi om politic Octavian Goga (Adunarea Deputaþilor la 4 decembrie, Senatul la 16 decembrie). Printre vorbitori s-au numãrat deputaþii Gh. I. Brãtianu, Voicu Niþescu, dr. Nicolae Lupu, A.C. Cuza, Pamfil ªeicaru, ing. Constantin Buºilã, preot Gheorghe Cotenescu, I. Joldea-Rãdulescu, Grigore Trancu-Iaºi, dr. Ion Costinescu, Corneliu ZeleaCodreanu ºi generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grãnicerul. Dintre senatorii care au luat cuvântul îi menþionãm pe Mihail Sadoveanu, ministrul Victor Vâlcovici, mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu, episcopul Iuliu Hossu, ºef-rabinul dr. Niemirower, Nicu N. Sãveanu, ªtefan Tãtãrãscu, Osvald Teodoreanu, Victor Bonþescu, Th. Mandrea, Ion Mitilineu, Vladimir Cristi, preotul Petre Partenie, I. Finchelºtein, Alexandru Lascarov-Moldovanu, mareºalul Alexandru Averescu ºi generalul Arthur Vãitoianu. Un judeþ mic, Muscelul, a avut privilegiul ca doi dintre parlamentarii sãi, un iorghist ºi un liberal, sã þinã frumoase discursuri în calitatea lor de reprezentanþi ai clerului ortodox de mir. Pãrintele-profesor Gheorghe Cotenescu (1886-1965), nãscut în judeþul Dâmboviþa ºi revenit în locurile din care se trãgeau strãmoºii sãi muºceleni, paroh în com. Stoeneºti în perioada 1913-1965, reprezenta Muºcelul (continuare în pagina 9)

ARGEªUL 15 noiembrie 2011

«Albaştrii»” - un caz al Securităţii

Se spune cã apele liniºtite sapã adânc. Ion Toma Ionescu – autorul lucrãrii „Dosarul «Albaºtrii» Fenomenul Piteºti 1971”, recent lansatã de Editura „Paralela 45” la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” Argeº - e unul dintre cei care pot fi comparaþi cu o apã liniºtitã, la prima vedere. Când îi citeºti cartea, îi descoperi tulburãtoarea poveste al cãrei erou nedorit a fost în urmã cu 40 de ani. Este epopeea unui dosar prefabricat de Securitate, ai cãrui protagoniºti sunt câþiva tineri piteºteni, avizi de literaturã, pe spatele cãrora aceeaºi Securitate le întocmeºte „Dosar de acþiune informativã” (Nr. 1594 din 4.X.1971), în urma cãruia vieþile ºi destinele lor au fost influenþate definitiv. Iatã cum îi demasca informatorul Pletosu Viorica: „În municipiul Piteºti existã un grup de tineri, aproximativ 9-10 elevi, studenþi ºi muncitori, care frecventeazã cenaclul literar de la ªcoala Popularã de Artã (…). Se întâlnesc ºi în locuinþele lor, unde, sub pretextul unor zile onomastice sau diverse ceaiuri, cu scop de confruntãri pe domeniul literaturii, poartã discuþii cu caracter duºmãnos la adresa orânduirii socialiste ºi de stat ºi audiazã frecvent postul de radio «Europa Liberã»”. A mai relatat cã grupul poartã denumirea de „Albaºtrii”, au un statut, au depus jurãmânt ºi fiecare membru plãteºte cotizaþie o anumitã sumã de bani, dupã posibilitãþi. În urma unui astfel de denunþ, grupul e arestat, sunt ameninþaþi cu pistolul, li se însceneazã un proces public cã sunt ca duºmani ai poporului, iar sub pretextul literaturii, chipurile, unelteau împotriva regimului a cãrui rãsturnare o urmãreau. Un scenariu apocaliptic pentru niºte oameni (între 16 ºi 26 de ani), care se întâlneau sã-ºi citeascã propriile creaþii. Pe scurt, Securitatea clacheazã ºi, la intervenþia unor scriitori, Nicolae Ceauºescu dispune închiderea

dosarului deoarece „ar fi fost un exemplu negativ pentru tineret”. Ancheta s-a închis, dar tinerii au rãmas cu blamul public, cu pecetea pusã de Securitate pe destinul lor. Dupã 40 de ani, poetul Ion Toma Ionescu, unul din cei consideraþi a fi „capii” rãzvrãtirii împotriva sistemului de drept socialist, se duce la sursã, adicã la dosar, la CNSAS, pentru a-ºi cunoaºte cãlãii. Mã aºteptam la explozia uni bombe nucleare pe scara socialã, privind demascarea informatorilor ºi a colegilor de generaþie, care i-au turnat la Securitate, o Securitate care a mâncat pâine bunã din urma prefabricãrii acestui fals caz. Când colo descopãr cã autorul, chiar cu prilejul lansãrii volumului, nu a cãutat rãzbunarea, nu a dorit demascarea „trãdãtorilor” din grup, pe care, mai mult ca sigur, i-a recunoscut, dincolo de pseudonimul cu care-ºi semnau delaþiunile. Ion Toma Ionescu a dorit

numai – prin scrierea de faþã – sã-ºi „purjeze” acel balast de urã, de inumanitate pe care i l-au aruncat în suflet cei care ºi-au întemeiat cariere de informatori pe destinele lor de copii visãtori. Cu prilejul lansãrii – ºi în întreaga lucrare – practic autorul a întors ºi celãlalt obraz cãtre torþionarii generaþiei sale, acceptând sã joace rolul de miel sacrificat. Demersul scriitoricesc al lui Ion Toma Ionescu este o dovadã a puritãþii sale sufleteºti, este harul sãu de a scorni omenia în colegii de generaþie, nu alþii decât cei care au jucat rol de pioni în mâna Securitãþii. Sunt sigur cã Securitatea a reuºit sã-i transforme pe mulþi din participanþii la Cenaclul „Albaºtrii” în slujitori pe care ºi-a bazat, apoi, activitatea informaþionalã pânã la revoluþie ºi de acolo pânã azi. Cum tot sigur sunt cã de suferit au avut numai aceia care nu au dorit sã-ºi îndoaie conºtiinþa, care nu au „înþeles” sã se

transforme în unelte de pervertire a conºtiinþelor. Cãci, din experienþa personalã, ºtiu cã Securitatea ºi-a continuat drumul delaþiunii chiar ºi atunci când s-a pervertit în SRI. Celor care au mers cu ea, pe drumul „luminos” al spionãrii aproapelui, li s-au schimbat doar înscrisurile de pe coperþile dosarelor de informatori ºi li s-a netezit drumul în viaþã, ajungând ce ºi-au dorit ºi ceva mai mult!... Sã fi înþeles toate acestea autorul, prin firea sa blândã, care te molipseºte, iar patimile rãzbunãrii sã se fi transformat în sentimente de compasiune?! Cred cã da! Un lucru e sigur: pentru generaþia de azi aceastã carte este un document memorabil despre cum visau unii tineri sã se ridice deasupra timpului ºi a dictaturii acelor vremuri. ªi, iatã cã sunt obligat sã observ, fireºte, ironic, contribuþia pe care a avut-o Securitatea la crearea unei literaturi autentice, de rezistenþã! Gheorghe FRANGULEA

Odiseea unui cărturar Autorul Vartan Arachelian, un cunoscut realizator de emisiuni TV, prin cartea „Siruni. Odiseea unui proscris”, Editura „Niculescu”, ne descrie, pe de o parte, inocenþa savantului armean, în calitate de poet al neamului sãu, dar ºi ca justiþiar, în calitate de gazetar împotriva nedreptãþilor vremii, iar pe de altã parte, un învingãtor în încercãrile dramatice întâlnite în calea sa. Dintr-un memoriu gãsit de autor în Arhivele diplomatice ale României, înscris elaborat în anul 1900 de Patriarhia Bisericii Apostolice Armene de la Constantinopol ºi adresat Legaþiei Regatului României din Imperiul Otoman, aflãm despre mãrimea comunitãþii armene la aceea datã, cu toate cã era una modestã. Spre exemplu, în Piteºti, figurau ca existente în analele prãfuite ale timpurilor demult apuse: o bisericã,

un preot ºi 100 de suflete. Deci credinþa, vãmuitã de vremuri tulburi care s-au scurs precum nisipul într-o clepsidrã, a stat mãrturie atunci, ca ºi acum, la toate cele prin câte trece omul. Dacã marele cãrturar al neamului românesc Nicolae Iorga le-a avut ca modele pe geniile literare Ion Heliade Rãdulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu ºi Mihai Eminescu, modelul intelectual al personajului principal al acestei monografii a fost savantul român. Printr-o fericitã împrejurare, tânãrul imigrant Siruni, pe numele de botez Hagop Djololian, supravieþuitor al genocidului armatelor din Imperiul Otoman, i-a devenit emul. Întâmplarea care l-a adus pe Siruni în preajma lui Iorga a fost una providenþialã atât pentru cultura armeanã, cât ºi pentru istoriografia

româneascã, care s-au completat ulterior, gãsind puncte de asemãnare între cele douã popoare, în ceea ce priveºte formarea naþionalã, soarta ce a decurs din situaþia lor teritorialã. Ambele au fost provincii ale Macedoniei ºi Romei ºi, prin urmare, Bizanþului, ambele ºi-au pierdut independenþa, fiind împãrþite între diferite state, însã ambele ºi-au pãstrat puterea de autoconservare naþionalã, a tradiþiei naþionale ºi culturale, ºi speranþa pentru timpuri mai bune. Lãsând deoparte Dicþionarul ºi pãºind în viaþa realã a personajului consemnatã cu lux de amãnunte în cartea amintitã - vom observa cã cei 83 de ani de viaþã ai lui Siruni se constituie într-un veritabil bildungsroman al cãrui canon dominã secolul în care a venit pe lume. Lector univ. A.S.E. Bucureºti, Viorel CRÃCIUNEANU

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Elisaveta Novac (n. 18 octombrie 1943, ModoiaArmãºeºti, Vâlcea) Facultatea de Litere, Secþia românã-francezã, Universitatea din Bucureºti (1973). Membrã a USR, Asociaþia Bucureºti, preºedinte executiv, Asociaþia Nova Internaþional, redactor-ºef, revista „Satul natal”. Cadru didactic în învãþãmântul preuniversitar ºi universitar (pânã în anul 2000). Volume reprezentative de poezie: „Ochiul de basm” (1981), „Planeta bunicilor” (1985), „Copacul cu stele” (1981) – dedicate copiilor, „Luminã din iubire” (1997), „Îngerii” – tematicã religioasã, „Nostalgia” (2006). Premiul revistei „Argeº” pentru volumul „Mona-Lisa”, 1973, Premiul „Dragoº Vrânceanu”, pentru volumul „Pãrinþii”, acordat de Societatea literarã „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, Marele Premiu pentru volumul „Grãdina Salamandrei”, oferit de un juriu al USR º.a. Alte activitãþi: redactor la revista „Argeº”, Piteºti; instructor DEBATE Fundaþia pentru o Societate Deschisã ºi ARDOR, coordonator al programului „Satul Românesc Contemporan S.O.S.”, participant la

Congresul ARA - Rochester - New York - 1997 ºi 2000 la Oradea.

Nicolae Florentin Petriºor (n. 18 octombrie 1952, Corabia, Olt) Profesor de limba francezã, formator de formatori, asociat, Universitatea de Stat din Piteºti (19962002), traducãtor, publicist, preºedinte ºi membru fondator al Asociaþiei Generale a Profesorilor de Limbã Francezã din Argeº (ASFRAN) ºi al Asociaþiei Generale a Micilor Cetãþeni Europeni (EUROPE MAMAN). Liceul Teoretic din Corabia, judeþul Olt (1970); Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Limbi ºi Literaturi Strãine (1980). Activitatea didacticã ºi de traducãtor: ªcoala Nr. 7, Piteºti, formator, limba francezã (din 2003), evaluator manuale de limba francezã pentru gimnaziu (2002-2004), mentor I.ª.J. Argeº (2004-2005). A tradus „Paroles pour adolescentes ou Le Complexe du homard”, de F. Dolto (2005, Gallimard Jeunesse), „Petit traité de manipulation a l’usage des honnêtes gens”, de Joule et Beauvois (1997, PUG), „Povestiri diverse” (100 de povestiri traduse ºi publicate între 1991-2002), autor ºi coautor de manuale ºcolare, interpret (Poliþia Comunitarã, 2000; BRD Groupe

Société Générale, 1998; Uniunea Europeanã, Secretariat Tripartit pentru Dialog Social, 1996). Obþine certificate de absolvire la numeroase forme de atestare în þarã ºi strãinãtate (1993-2006), traduce din proza lui Boris Vian, Dino Buzatti etc.; autor de prozã scurtã ºi SF. Activeazã la Cenaclurile literare „Liviu Rebreanu” ºi „Antarg SF”. În 1986 obþine Premiul Special al Juriului la Concursul Naþional de Prozã Scurtã de la Târgoviºte; în 1984 – Premiul I la Concursul Naþional de Prozã SF de la Piteºti. Aptitudini ºi competenþe organizatorice: preºedinte ºi membru fondator ASFRAN – Asociaþia Generalã a Profesorilor de Limba Francezã din Argeº, prima asociaþie de acest fel din Argeº (2007), preºedinte ºi membru fondator al EUROP MAMAN – Asociaþia Generalã a Micilor Cestãþeni Europeni (2007), coordonator-iniþiator Project Correspondance – Voyage Scolaire Cote d’Azur (2007-2008), Projet Correspondance – Voyage Scolaire Amiens (2007-2008), profesor formator ºi coordonator al Cursurilor de limbã francezã (CCD, Piteºti, 2006-2007), coordonator Correspondance Theatre Casali (obþine o piesã de teatru în limba francezã în care personajele sunt elevii unei clase de la ªcoala Nr. 7, Piteºti (2007), prozator în limba francezã,

publicã o poveste, „L’Appel de la Mer”, în revista „Paroles des Jeunes”, coordonator al proiectelor europene „Euro-Ecole”, 2005-2006).

Mircea Bârsilã (pseudonim - Mircea Silã, n. 19 octombrie 1952, Vãgiuleºti, Gorj) Clasele primare ºi gimnaziale - în comuna natalã, liceul - în localitatea Grãdinari - Caraº-Severin, studiile universitare - Facultatea de Filologie, Universitatea din Timiºoara (1978). Profesor în localitatea Independenþa Cãlãraºi (1978-1983) ºi în comuna natalã (1983-1984), metodist la Centrul Creaþiei Populare - Cãlãraºi (1984-1985), ºeful Inspectoratului Interjudeþean Piteºti al Uniunii Compozitorilor din România (19851991), director al Casei de Culturã din Curtea de Argeº (1991-1993), redactor la revista „Calende” (19931995), secretar literar al Teatrului „Al. Davila” din Piteºti (din 1995), conferenþiar (din 1998), profesor (2006) la Facultatea de Litere a Universitãþii din Piteºti. κi ia doctoratul în filologie la Universitatea din Timiºoara, cu teza „Dimensiunea ludicã a poeziei lui Nichita Stãnescu” (eseuri - 2001). Colaboreazã la „Luceafãrul”, „Amfiteatru”, „Poesis”, „Ziua literarã”, „Calende”, „Argeº”. Debut

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

15 noiembrie 2011

Cenaclu

R euniunea N aţională a Cenaclurilor S tudenţeşti În zilele de 11-13 noiembrie a.c. a avut loc, în comuna argeºeanã Nucºoara, Reuniunea Naþionalã a Cenaclurilor Studenþeºti, eveniment organizat de Casa de Culturã a Studenþilor din Piteºti (referent de specialitate: Dora Ion), în colaborare cu Cenaclul „Juventus” (înfiinþat la 29 februarie 1996, de cãtre lect. univ. dr. Adrian Sãmãrescu), reprezentat de Adrian Cãlin, Costel Ionescu, Remus ªtefan ºi subsemnatul. Invitat la aceastã reuniune a fost poetul piteºtean Virgil Diaconu (directorul revistei Cafeneaua Literarã). Au participat reprezentanþi ai caselor de culturã a studenþilor din Reºiþa (Ionuþ Valeriu Oºvar, Silviu-Cristian Bistriceanu), Cluj-Napoca (Victor Constantin Mãruþoiu, Andrei Dullo, Roxana-Diana Toºu, Maria-Patricia Birtocean, Daniela Cristiana Bota, Vlad Pintea-Gartner), Craiova (Gabriel Nedelea, Luiza Elena Mitu), Alba-Iulia (Petre Vasile Muntean, Valentin Sorin Macaveiu), Galaþi (Diana-Oana Toma, George Alexandru Radu, Mircea Anghel, Alexandra Chiriþã, Ioana Andrada Tudorie), Ploieºti (Mihail Setelecan), Braºov (Maria-Sânziana Stoie, Florina-Sabina Comºa), Iaºi (Iana Dreghea, Mihaela Pânzari) ºi Piteºti. În prima searã (vineri), invitaþii s-au prezentat ºi au citit din propriile creaþii. Sâmbãtã, tinerilor poeþi le-a fost oferitã o excursie interesantã la Biserica rupestrã „Corbii de Piatrã” ºi lacul Învârtita din Nucºoara. Ziua a fost completatã fericit de un colocviu despre importanþa noii generaþii de scriitori ºi lansarea mai multor lucrãri. Poetul Gabriel Nedelea ºi-a prezentat volumul Peisaj cu întâlnire (Editura „Aius Printed”, Craiova, 2011, 78 pag.), a oferit autografe ºi a lecturat din autorul sãu preferat, Emil Brumaru. Oferim un mic poem („peisaj cu întâlnire”), care ne-a atras atenþia: în camera ca o fotografie/ am cunoscut-o pe sora mea / întâmplãtoare ºi asprã/ cât am fost de

singur,/ când afarã/ norii ca o turmã de porci/ lãsau grea lumina/ peste acoperiºurile murdare// am adormit greu/ iar pãsãrile stãtãtoare/ au înjunghiat aerul/ care avea sã îmi sfâºie plãmânii// ploaia a îngenuncheat/ pe strãzi/ ºi mi-a intrat în ochi/ cât am fost de singur. Victor Constantin Mãruþoiu, preºedintele Cenaclului literar studenþesc „Vox Naponcesis” – Casa de Culturã a Studenþilor din Cluj-Napoca, a oferit o antologie de poezie, cu ocazia împlinirii a zece ani de cenaclu. Cenaclul „Juventus” a premiat câºtigãtorii pe anul 2011 la Concursul

Naþional Studenþesc de Poezie cu acelaºi nume: Maria-Patricia Birtocean (locul I), SilviuCristian Bistriceanu (locul II), Alexandra Chiriþã (locul III) ºi numeroase menþiuni. Aceºtia ºi-au regãsit creaþiile în volumul dedicat celor 15 ani de cenaclu piteºtean intitulat sugestiv Juventiada, lansat, de asemenea, în acest cadru. Atmosfera tomnaticã de la Nucºoara, nopþile de „creaþie” poeticã ºi cãlãtoria în trecut în locuri pline de istorie ºi farmec au fãcut din aceastã reuniune un moment unic.

La han (IV) Intrarã curând în odaia cea micã, unde Mihai ºi banul Mihalcea cercau sã-ºi treacã vremea sporovãind. De cum o vãzu, vodã se ridicã ºi veni spre dânsa. - Ne-ai cercetat sufletul cu neliniºte, doamnã! – o dojeni cu dragoste. - Iertare, Mãria Ta! – întrunã cuvânt Velica. Sigismund m-a poftit la masã astã-searã ºi m-am îndemnat a mã duce. Bine am fãcut, cãci am aflat lucruri de seamã. Mai întâi, mi-a dat încredinþare cã voieºte sã lase tronul ºi sã plece în Lehia. Cicã ar veni în locu-i vãru-sãu, cardinalul Andrei Bathory, om cu frica lui Dumnezeu ºi foarte priceput într-ale cârmuirii. Apoi a sosit un sol de la Stambul cu leterã de la sultan. Sigismund l-a primit în sala tronului. Ca sã aud ce ºi cum, l-am trimis pe Fabio dupã niºte leacuri pentru durerile de cap. Târziu, dupã cinã, m-am furiºat în cãmara unde-ºi þine principele înscrisurile de tainã. În tainiþa din dulap am dat de leterã. Era în turceºte. Tot aºa am scris-o ºi eu. Iat-o. Mihai luã hârtia ºi-o ceti. Apoi i-o întinse lui Mihalcea. Obrazul i se întunecase. Sigismund îi voia capul. ªi, pentru a i-l avea, nu se dãdea înlãturi sã împroºte cu sânge o þarã. Veacul nu mai putea rãbda povara pãcatelor.

publicistic în 1968, în ziarul „Flamuri”, Reºiþa ºi editorial în 1982 cu volumul de versuri „Obrazul celãlalt al lunii”. Alte volume: „Argint galben” (1988), „Scutul lui Perseu” (1993), „Fecioara divinã ºi cerbul” (1999), „O linie aproape neagrã” (2000), „Acordeonul soarelui” (2001), „Monede cu portretul meu” – premiat la Concursul naþional de literaturã modernã iniþiat de Editura „Pãmântul” (director Gh. Frangulea), secþiunea de Poezie, 2009. Premii obþinute: al revistelor „Argeº” (1989) ºi „Poesis” (2001), al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti (2002).

Paula Romanescu (n. 20 octombrie 1942, Þuþuleºti, Argeº) Membrã a Uniunii Scriitorilor din România, Secþia traduceri; poetã, traducãtoare, profesoarã de francezã. Studii: Liceul „I.C. Brãtianu”, Piteºti, Facultatea de Limbi Romanice ºi Clasice, Universitatea din Bucureºti (1967). Activitate profesionalã ºi literarã: profesoarã de limba francezã, în Bucureºti, din 1967; colaboreazã la „Revista românã de drept Umanitary”, „Viaþa medicalã”, „Les Nouvelles de Roumanie - France” º.a., susþine recitaluri de poezie (Radio România Cultural, 1997-2008), Institutul Francez din Bucureºti, Radio România Internaþional, Muzeul Naþional Cotroceni etc., traduce versuri, memorii, teatru, obþine numeroase distincþii („Prix de l’Europoesie”, France, 1993-1996; „Prix du Menhir de Poésie”, France, 1996-1997; „Prix de l’Academie Carpatica - grandes poetes de Roumanie”, 1988; „Prix d’Excellence de traduction SRH”, România, 1997); publicã volumul de versuri proprii, în româneºte ºi franþuzeºte - „Dar noi, iubire, noi?” Alte lucrãri reprezentative, traduceri din ºi în francezã: Paul Verlaine - „Cântec de toamnã” (2006); Mihai Eminescu - „Les vangues et les vents”

Uºa odãii se dãdu cu mare larmã de perete ºi boierii vânzãtori, dimpreunã cu oamenii tocmiþi, dãdurã buzna înãuntru. - Bun întâlniºul, Mãria Ta! – grãi cu vorbã rea logofãtul Stanciu. Nu ne-ai dus dorul? Noi þi l-am dus ºi te-am cãtat. Acu’, cã te-am gãsit, te-om lua cu noi ºi te-om duce plocon la Bãlgrad. Sigismund ne-a fãgãduit câte zece pungi de cãciulã pentru asemenea ispravã. - Sã nu ne faci sã te tãiem! – vorbi ºi clucerul Vintilã. Nu vrem sã ne spurcãm mâinile cu sânge, chiar dacã te putem duce ºi mort dinaintea principelui. - Acu’, dacã nu s-o putea, ne-om nevoi sã te ºi tãiem – slobozi cuvânt portarul Jipa. Oriºicum, tot o sã mori. ªi cu noi þi-o fi mai bine, cã Sigismund e câinos la suflet ºi te-o pune la cazne. - Aºa o fi – zâmbi a râde vodã. Numai cã socoteala de-acasã nu se prea potriveºte cu cea din târg. Ia priviþi, boieri dumneavoastrã, cu ce drag v-aºtept! Ca la douãzeci de oºteni, tot unul ºi unul, ieºirã ca din pãmânt ºi din faþã, ºi

(2005); Lucian Blaga - „Rubaiata/Roubaiates” (bilingv, 1996); I.L. Caragiale - „Une lettre perdue” (2002); „Mioriþa” (1997), edition bibliophile.

Vasile Mãruþã (n. 20 octombrie 1944, Miceºti, Argeº) Liceul „Nicole Bãlcescu” Piteºti (1962), Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti (1967). Prof., Liceul din Maxineni, Brãila, corector la ziarul „Înainte”, Brãila (1968-1969); jurnalist, ziarul „Oltul”, Slatina, Olt (1970-1971); prof. suplinitor, englezã ºi românã, ºcoli ºi licee din Piteºti (19711977); asistent, Institutul de Învãþãmânt Superior din Piteºti (1977-1981); lector ºi responsabil (începând cu 1982), Institutul de Limba Românã din Universitatea Strasbourg II (1981-1984); Rectoratul Academiei Nancy-Metz (1985-1999), responsabil de curs (din 1990), Universitatea Nancy 2 ºi CEU din Nancy; responsabil de misiune documentarã, Institutul Universitar Pedagogic din Lorraine; prof. suplinitor, Universitatea Nancy 2 ºi Centrul European Universitar (CEU) – Nancy (1999-2002); activitãþi de profesor (tip PRAG – agregation), cercetãtor – Universitatea Nancy 2 (2002-2008). Introduce învãþãmântul de literaturã ºi civilizaþie româneascã la CEU (1990); intoduce cursul de limbã ºi literaturã românã la Universitatea Nancy 2 (1992). Responsabil, învãþãmântul de limba, literatura ºi civilizaþia româneascã la Universitatea Nancy 2 (1993-2008).

N

Mulþumiri organizatorilor ºi sperãm ca urmãtoarele reuniuni sã fie la fel de fructuoase! Sorin-Dãnuþ RADU din spate ºi-i prinserã la mijloc pe boieri ºi pe slugile lor. - Celtuiþi-i în fiare! – porunci domnul. Le vom face judecatã dreaptã. De sunt nevinovaþi, slobozi sã fie. De nu, sã-i ridicaþi în ºtreang ca pe tâlharii de codru! Nu pentru cã mi-au urzit moartea îi osândesc, ci pentru rãul pe care l-au urzit þãrii. Duceþi-i! O boare uºoarã vestea apropierea zorilor. Mihai ºi Velica erau în curtea hanului. Ochii ºi inimile lor îºi vorbeau. κi spuneau multe. ªi-ar fi spus ºi mai multe, dar timpul nu voia sã adaste. - Velica... - Ascult, Mãria Ta! - Nu, nu aºa! - Spune, Mihai. - Sã aibi de grijã! Îþi pui capul în primejdie pentru mine. - Pentru tine ºi pentru þarã. - Aºa e! Pentru mine ºi pentru þarã. - Bine, am de grijã. - Ne-om vedea iarã de Sfântã Mãrie. - Nu prea curând... - Mi-eºti dragã, Velica! - ªtiu. O ridicã în ºa. - Du-te! – îi ºopti þinând-o încã de mânã. Du-te cu bine! - Cu bine, Mihai! ªi grãbeºte-te! Ardealul te-aºteaptã!

Monica ERGAS

Corespondent pentru Franþa al ziarului „Argeºul”. Peste 50 de studii, cursuri, conferinþe, manuale, cercetãri ºtiinþifice în Acte de colocvii ºi documente universitare din Franþa, Anglia, România ºi Germania. Vol. de autor: „Din timp în spaþiu – poeme cronologice” (Editura „Argeº Press”, Piteºti, 2010). Preºedinte, Asociaþia de culturã ºi civilizaþie româneascã ARCUL CARPATIC (din 2003). Distincþii: Meritul Cultural în grad de Comandor, acordat de preºedintele României (2008); Diploma de excelenþã (acordatã de cãtre Consulatul General al României la Strasbourg pentru activitãþile sale, desfãºurate în scopul cunoaºterii României în strãinãtate).

Steluþa C. Stroe (n. 20 octombrie 1947, Caraº-Severin) Prof. de românã, gradul I, culegãtoare ºi valorificatoare de folclor argeºean ºi muscelean. Stabilitã în Vlãdeºti, regiunea Piteºti, din 1952. Facultatea de Limba ºi Literatura Românã, Institutul Pedagogic din Bucureºti. Directoare, ªcoala Vlãdeºti, judeþul Argeº (19972000). Participã la manifestãri cultural-artistice în Ansamblul folcloric „Bratia”. Distincþii ºi deplasãri în þarã în scop instructiveducativ. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

(urmare din pagina 8) în Adunarea Deputaþilor din partea grupãrii guvernamentale Uniunea Naþionalã (din 1910 era membru al Partidului Naþionalist Democrat condus de profesorul Nicolae Iorga). Redãm în continuare discursul acestuia, preluat integral din Monitorul Oficial. Domnule Preºedinte, Domnilor Deputaþi, În numele preoþilor ortodocºi din aceastã Camerã, aducem omagiul nostru ºi urarea noastrã cãlduroasã lui Octavian Goga, care, ca nimeni altul dintre scriitorii români, a întruchipat tradiþia noastrã culturalã rãsãriteanã. (Aplauze unanime)

Octavian Goga în anul 1900

Fire el însuºi de preot, a parfumat cântecele sale cu mireasmã de busuioc, afirmând, faþã de latiniºtii ardeleni, duhul sufletesc al neamului nostru de pretutindeni. Ca ministru al cultelor ºi artelor, dl Octavian Goga cel dintâi s-a gândit sã creeze bisericii ministerul ei, în noua þarã. Biserica ortodoxã îi ureazã d-lui Octavian Goga, ca unul care s-a desfãcut – îl socotim desfãcut – de oportunitãþile vieþii, prin sufletescul din domnia sa, îi urez ca unuia care se gãseºte în conºtiinþa noastrã, a tuturor, ºi în sufletul nostru, al preoþimei, care în viaþa bisericeascã ºi sufleteascã a neamului înfãþiºeazã paratonerul de reazim al credinþelor noastre, d-lui Goga, pe care îl socotim deasupra tuturor oportunitãþilor ºi pe piscul idealitãþii, îi urãm ºi-i adresãm, prin modesta mea persoanã, urarea ca pânã la adânci bãtrâneþe, atunci când cutele ar vrea sã-l desfigureze, sã se pãstreze întreg, sub aceeaºi valutã de forþã ºi tinereþe sufleteascã. Sã trãiascã! (Aplauze). La Senat, din partea judeþului Muscel, un discurs similar a fost þinut de preotul Petre Partenie, scriitor consacrat, director al Seminarului Central din Bucureºti ºi preºedinte al Asociaþiei Clerului Ortodox din România, membru important al Partidului Naþional Liberal (fost deputat de Vâlcea), impus de la centru în Muºcel în baza cartelului electoral semnat de Constantin Argetoianu cu I.G. Duca. Cu acest prilej, preotul-profesor muºcelean iorghist închidea cercul deschis în studenþia anului 1906, în timp ce peste doar patru luni Octavian Goga îºi va începe derapajul politic prin pãrãsirea Partidului Poporului condus de generalul Averescu ºi intrarea pe drumul unei glorii efemere în fruntea nou-înfiinþatului Partid Naþional Agrar ºi ulterior a Partidului Naþional Creºtin, alãturi de A.C. Cuza. Radu PETRESCU

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 15 noiembrie 2011

În amintir ea unui cont em por an D D I

uioasele aduceri aminte despre cei care odinioarã s-au aflat pe scara valorilor culturii ºi spiritualitãþii noastre, dar ne-au pãrãsit înãlþându-se în lumea aºtrilor, reprezintã semnul dragostei, al respectului ºi recunoºtinþei celor în preajma cãrora au trãit ºi au trudit. O astfel de personalitate a fost ºi rãmâne în conºtiinþa argeºenilor Ion Cruceanã, întru pomenirea cãruia, la împlinirea unui veac de la naºtere, Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, din Piteºti, a organizat un moment spiritual, omagiindu-i memoria împreunã cu toþi cei care l-au cunoscut, l-au respectat ºi l-au iubit. În amintirea sa, a fost transmis mesajul d-lui dr. ing. Lucian Cioran, primarul comunei Mozãceni, jud. Argeº, localitatea în care a vãzut lumina zilei Ion Cruceanã, la data de 11 noiembrie 1911. ªi-au exprimat sentimentele, prin mirajul cuvintelor de admiraþie faþã de mult respectatul lor contemporan, Octavian Sachelarie - directorul prestigioasei instituþii, profesorul scriitor ºi publicist Mihai Ghiþescu, Spiridon Cristocea director g-ral al Muzeului Judeþean Argeº, prof. Gheorghe Ungureanu (Curtea de Argeº), George Cârstea – cantautor (Curtea de Argeº), poetul Dumitru M. Ion (Curtea de Argeº), prof. Cezar Bãdescu, prof. Vasile Novac, prof. Costin Alexandrescu, prof. Constantin Cârstoiu - ziarist,

prof. Eduard Minasian. Adãugãm prezenþa prof. univ. dr. Petre Popa, a neobositei moderatoare a numeroaselor evenimente culturale ºi emisiuni televizate Denisa Popescu ºi a fostului director al Casei de Culturã din Curtea de Argeº Mihai Tiþa. niþiatorul memorabilei întâlniri a fost fiul cãrturarului, Paul I. Cruceanã, cunoscut publicist ºi scriitor, autor al numeroaselor scrieri memorialistice, autor ºi al recentelor 2 volume, sugestiv intitulate „Stavilã-n calea uitãrii” (Ed. „Juventus Press” Piteºti, 2011). Retranscriem câteva date privitoare la publicistul, folcloristul ºi scriitorul Ion Cruceanã, promotor al culturii ºi tradiþiilor argeºene. A fost fiul lui Stancu N. Cruceanã ºi al AncãiLeana, a absolvit clasele primare în satul Babaroaga (Mozãceni) având învãþãtor pe Badea Pãtraºcu. Între anii 1924-1931 a urmat cursurile liceului din Gãeºti, sub îndrumarea profesorilor Ion Nanu (director), ªerban Cioculescu, Nicolae Iordache (Vladimir Streinu), Virgil Maciu, Octavian Mãrculescu, preotul ªtefan Popescu. Din aceºti ani dateazã prietenia tânãrului Cruceanã cu viitorii profesori Aurel Iordache ºi Mihai Ilovici, dar ºi cu ilustrul ªerban Cioculescu, pentru o vreme îndelungatã. Dupã absolvirea Liceului „Dr. C. Angelescu”, în 1931, se înscrie ºi urmeazã

cursurile anului preparator la Facultatea de litere ºi filozofie a Universitãþii din Bucureºti, dar, din lipsuri materiale, s-a retras de la cursurile de zi, prezentându-se

Paul I. Cruceanã

doar la examene. Profesori: Nicolae Cartojan, Dimitrie Caracostea, Al. Rosetti, Ovid Densusianu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Iorga, Dan Simionescu, Petre Cancel, nume sonore ale învãþãmântului românesc. În anul 1933 a fost încorporat la ªcoala de Ofiþeri de Rezervã-Infanterie, de la Ploieºti, devenind plutonier-major, apoi, dupã absolvirea facultãþii, sublocotenent. În anul 1937 susþine examenul de licenþã în filologie ºi litere, specialitatea Filologie modernã. În timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, obþinând gradul de locotenent,

participã cu Regimentul 4 Dorobanþi-Argeº la luptele de la Iaºi-Cârligu, fiind rãnit. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” (citat pe Ordin de zi). eºi licenþiat în filologie, Ion Cruceanã va lucra pânã în anii pensionãrii, în 1973, în calitate de economist principal, în cadrul Administraþiei Financiare a judeþului Argeº, susþinând totuºi o activitate culturalã, dupã cum urmeazã: membru fondator al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” din Piteºti ºi al Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „Constantin Rãdulescu-Codin”, membru al Societãþii de ªtiinþe istorice ºi filologice - Filiala Argeº ºi al Asociaþiei Filateliºtilor din România. A colaborat la diverse publicaþii din Argeº ºi din þarã: „Lumea”, „Albina”, „Pentru Patrie”, „Secera ºi Ciocanul”, „Argeºul”, „Fãclia hidrocentralei de pe Argeº”. Ca folclorist, a colaborat la culegerile de folclor: „Spune Argeº, spune tu...”, „Cine-a spus dorului dor”, „Pe Argeº în sus ºi-n jos”, „Folclor poetic nou”, „Cântece ºi strigãturi populare noi”, „Liberi, independenþi ºi suverani”, „Cântarea României culegere literarã”, „Strãbunã vatrã româneascã”, „Folclor poetic argeºean”. S-a prezentat cu interesante comunicãri la sesiunile anuale ale Muzeului Judeþean Argeº, Muzeului Naþional Goleºti, Muzeului Municipal Câmpulung Muscel, la alte instituþii de culturã.

Lăcomia fără de sf ială (urmare din pagina 7)

excesivã a plãcerii. Fericirea raþionalã consta într-o liniºte calmã, plãcerea fiind centrul fericirii, spiritul lipsit de orice agitaþie ºi corpul lipsit de durere. Trebuia obþinutã o independenþã totalã faþã de lume, eliminate amintirile trecutului, atunci când ele sunt dureroase, acestea fiind condiþii negative ale fericirii, adoptatã o viaþã frugalã, eliminate ºi „reprezentãrile iluzorii pe care ºi le fac oamenii”. Nu era luat în seamã, pe atunci, caracterul egoist al acestei doctrine. Doctrina stoicã ivitã mai târziu (în jurul anului 300 î. H.) ca o reacþie împotriva epicurismului ºi având învãþãtura moralã derivatã din legile naturii, acceptând durerea ºi nefericirea, împãcând binele cu rãul, viaþa cu moartea ºi recomandând iubirea faþã de oricare alte fiinþe, a putut fi consideratã de creºtinism ca o doctrinã precursoare. Astfel mila, datoria faþã de alþii, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei ºi acþiunii morale, iar doctrina epicureicã, cu atacul ei contra zeilor ºi cu egoismul unei satisfacþii strict individuale, a fost condamnatã de creºtinism.

Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducãtoare personalitate literarã ºi politicã a secolului de dupã Hristos, a influenþat puternic scriitorii creºtini ai sec. 16 ºi 17; înþelepciunea sa consta în a învãþa omul sã-ºi cultive voinþa pentru a-ºi gãsi fericirea în virtute, ºi nu în hazardul bogãþiei materiale. Într-o scrisoare sublinia: „Þine minte, de când ne-am nãscut mergem spre moarte. Acestea ºi alte gânduri de acest fel sã frãmântãm în suflet, dacã vrem sã aºteptãm în liniºte acel ultim ceas al vieþii a cãrui groazã neliniºteºte pe toate celelalte”. Lui i-a urmat Epictet (n. 50 d. H.) care propovãduia preþuirea esenþialului interior, nu înºelãtoarea aparenþã; stãpânirea de sine ce duce la adevãrata forþã ºi fericire, nu cedarea în faþa poftei; conducerea vieþii potrivit raþiunii, nu atitudinea ambiguã dictatã de instinct. Într-un manual al sãu scrie: „De vei confunda sfera libertãþii cu a necesitãþii, sau sfera suveranitãþii tale cu a fatalitãþii universale, sã ºtii cã mergi de-a dreptul în ciocniri, amãrãciuni ºi nenorociri inevitabile ºi, deci, la conflicte ºi cu omenirea ºi cu Dumnezeu”. ªi

tot el mai spunea: „La orice ademenire exterioarã rãspunde cu o virtute interioarã”; considera, de asemenea, cã viaþa trebuie orientatã spre un ideal, fericirea fiind darul voinþei noastre. Biblia - cuvânt revelat al lui Dumnezeu - menþioneazã cã lãcomia este un pãcat de moarte, fiindcã se opune în mod direct virtuþii înfrânãrii sau cumpãtãrii. Am citit o frumoasã predicã în care se aratã cã lãcomia este izvorul tuturor rãutãþilor, din cauza cãreia piere dragostea frãþeascã dintre oameni, pãmântul se umple de hoþi ºi ucigaºi, mãrile de piraþi, societatea de calomniatori ºi trãdãtori, familiile se dezbinã. Ni se aminteºte cã Iisus Hristos nu a osândit câºtigarea de bunuri materiale, ci a avut în vedere lipsa de deschidere a sufletului bogatului faþã de nevoile ºi necazurile celor din jur, pãcatul egoismului, pãcatul lãcomiei ºi „nebunia de a crede cã omul poate aduna pentru mulþi ani, uitând cât e de scurtã ºi de nesigurã viaþa omeneascã. Viaþa pãmânteascã îºi are trebuinþele ei fireºti – hranã, îmbrãcãminte, casã etc. - fãrã de care ea nu poate exista. E firesc, e

o datorie sã le cauþi, sã munceºti ºi sã le aduni, dar a lega toatã viaþa numai de acestea, a nu te gândi la sufletul ºi la trebuinþele lui, a nu te gândi la momentul despãrþirii de ele, iatã cu adevãrat nebunia vieþii.” De ce bogatul din Evanghelie este numit nebun? Nu pentru cã avea avere, ci pentru cã o idolatriza ºi i se închina ei ºi nu se gândea a dãrui, a ajuta. Lãcomia fãrã de sfialã poate orbi omul ºi poate provoca mult rãu ºi durere celor mulþi din jurul sãu, dar mai poate provoca ºi cumplitã rãzbunare… Închei aceste rânduri cu câteva versuri dintr-o poezie a poetului român Alexandru Vlahuþã (n. 1857): „… Stoarceþi, stoarceþi mãduva din þarã!/ Nu vã pese! Striviþi totul! Cugetaþi cã poate mâini/ O sã pierdeþi cârma þãrii º-or sã vinã alþi stãpâni./ Deci, pârjol ºi jaf! Opinca, hoitul sã rãmânã os/ Ca sã nu mai aibã alþii, dupã voi, nimic de ros. […] Asta-i lecþia pe care o lãsaþi posteritãþii!/ Ah, cumplit v-aþi râs de lege ºi de cumpãna dreptãþii,/ ªi de oameni, ºi de þarã, ºi de tot ce-i sfânt pe lume!“

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

În 1980, sub egida Palatului Culturii din Piteºti, i-a apãrut volumul „Momente ºi figuri argeºene”, elogiat la lansare de cãtre profesorul-scriitor Marin Ioniþã, de regretaþii acum George Niþu - lector universitar, Octavian Pârvulescu - poet. S-a pronunþat elogios însuºi acad. ªerban Cioculescu, în „România literarã”. Alte publicaþii: culegerea de povestiri ºi legende „Pe Argeº în jos. Locuri ºi legende” (1990), „Ionicã, fiul pãdurii” (1998). Dupã care... „sâmbãtã, 6 noiembrie, nu mult dupã orele 18, Ion Cruceanã, care a fost toatã viaþa sa un bun creºtin, fãrã însã a fi un habotnic - era membru în Consiliul Eparhial al Bisericii «Sfânta Vineri» din Piteºti ºi al Episcopiei Vâlcii ºi Argeºului – a murmurat o rugãciune ºi, fãcânduºi cu evlavie semnul Crucii, a spus clar, rãspicat ºi resemnat: «Doamne, iartã-mã ºi ia-mã cu Tine!» A doua zi, Dumnezeu i-a ascultat rugãciunea ºi l-a luat acolo sus.” (Paul I. Cruceanã: „Publicistul ºi omul de culturã Ion Cruceanã”). Sub semnul acestor merite ºi calitãþi ale remarcabilului OM Ion Cruceanã, s-au întâlnit, sub cupola Bibliotecii Judeþene, prietenii ºi colaboratorii sãi, toþi cei care l-au cunoscut ori au aflat cât de importantã i-a fost contribuþia în planul culturii ºi a tradiþiilor româneºti, de pe meleagurile argeºene. Gheorghe MOHOR

Agenda culturală G Joi, 17 noiembrie, la ora 16,30, la Centrul Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, va avea loc lansarea volumelor „Sosirea spre Dumnezeu” ºi „Opera dezvãluitã”, de Adrian Georgescu.

Semnal editorial Recent, la Editura „Booklet” (Bucureºti, 2011) a apãrut volumul „Literatura românã – eseuri pentru clasele IX-XII”, de Margareta Onofrei. Cele 65 de eseuri (pentru bacalaureat ºi lucrul acasã) prezintã caracterizarea unui personaj, apartenenþa la specie/curent literar, relaþia dintre incipit ºi final, tema ºi viziunea despre lume. Cartea este un ghid extrem de folositor. Consolideazã noþiunile de teorie literarã ºi îl ajutã pe elev sã observe diversele perspective de interpretare a unui text literar. Autoarea concluzioneazã: „Principalul deziderat al lucrãrii este familiarizarea elevilor cu universul ficþional, în vederea pãtrunderii acestora în lumea cãrþii ºi, implicit, pregãtirea temeinicã pentru orice tip de evaluare de-a lungul formãrii lor în învãþãmântul liceal” („Argument”). Marian I. MÃRêESCU

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU

Sagetatorul Nr. 743  

Sagetatorul Nr. 743

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you