Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 727  26 iulie 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

SĂRBĂTOAREA ROMÂNIEI DUHULUI M

arele savant Dmitri Sergheevici Lihaciov, un istoric de geniu al literaturii ruse vechi, dar ºi un cunoscãtor profund al celorlalte culturi slave de tradiþie ortodoxã, a creat, spre a caracteriza condiþia Bulgariei dupã lichidarea statului medieval bulgar de cãtre Imperiul Otoman în 1395 ºi 1396, conceptul de „stat bulgar al duhului”, publicând în 1981 în revista „Paleobulgarica” (nr. 4) comunicarea sa la Primul Congres Internaþional de Studii Bulgare de la Sofia, intitulatã Peredovaja linija oboronî bolgarskogo gosudarstva duha, ceea ce s-ar traduce cu linia înaintatã, sau prima linie de apãrare a statului bulgar al duhului, sau al spiritului. Înþelegea prin aceasta Bulgaria ce a supravieþuit catastrofei politice prin viaþa spiritualã, care n-a încetat odatã cu acea politicã ce impusese poporul bulgar în istoria Europei medievale. Acest „stat bulgar al duhului” a reuºit, dupã secole, sã se reîntrupeze în statul bulgar modern, care a lichidat la rându-i dominaþia otomanã. O realitate în aparenþã fãrã legãturã cu ceea ce existã ºi se petrecea în ordinea vizibilã, concretã, a lucrurilor, aceastã „Bulgarie a duhului” s-a dovedit, în cele din urmã, capabilã sã reziste ordinii potrivnice ºi sã o învingã. Din punctul de vedere al dogmei materialismului istoric era o erezie.

Mai mult, era o sfidare venitã din partea fostului locatar, timp de trei ani, al gulagului stalinist aceastã afirmare a capacitãþii demiurgice a forþei morale în istorie, a sufletului. Dar era mascatã într-un elogiu adus „poporului frate bulgar”, atât de recunoscãtor ºi de credincios imperiului pravoslavnic ºi mai departe celui ce-l înlocuise pe Hristos cu treimea Marx-Engels-Lenin (o vreme pãtrime, pânã la lichidarea cultului lui Stalin!) esigur, pentru noi, românii, aceastã viziune asupra istoriei în care „stãrile de spirit” (cum le numea el) sunt motorul, nu economicul marxismului, nu constituie o noutate, întrucât a stat neclintitã în centrul gândirii istorice a lui Nicolae Iorga. Dar crearea acestui concept de „stat bulgar al duhului” care supravieþuieºte celui politic dispãrut ºi reuºeºte sã-l readucã în fiinþã dupã cinci veacuri este o contribuþie importantã a învãþatului rus ºi la înþelegerea a ceea ce s-a petrecut cu noi, de-a lungul celor 42 de ani scurºi dupã lichidarea, la 30 decembrie 1947, a României moderne întemeiate de generaþia lui Alexandru Ioan Cuza ºi înlocuirea ei cu expresia politicã a imperialismului sovietic, biruitor la sfârºitul celui de al Doilea Rãzboi Mondial – Republica Popularã Românã. Adicã acea formaþiune politicã gânditã ca tranzitorie, pânã la deplina

încorporare în imperiu, realizatã deocamdatã doar pentru România dintre Prut ºi Nistru ºi cea din nordul Bucovinei. Mai þin minte instrucþiunea comunicatã de

D

D

Patriahul Daniel

instructorul de pionieri de atunci al Liceului „I.L. Caragiale” (fost Titu Maiorescu) ºi omul de afaceri occidental de astãzi, domnul Robert Deutsch, de a nu se mai striga „Trãiascã în veci Republica Popularã Românã”, întrucât noi trebuie sã devenim într-o zi republicã sovieticã! i bine, istoria românilor dintre 23 august 1944 ºi 22 decembrie 1989 este istoria confruntãrii dintre noua realitate politicã instituitã sub regim de

E

Rememorãri

ION PILLAT (IX) (1891-1945) Acolo unde-n Argeº se varsã Râul Doamnei, ªi murmurã pe ape copilãria mea, Ca Negru Vodã, care descãlecând venea, Mi-am ctitorit viaþa pe dealurile toamnei. – Ion Pillat –

Spaþiul argeºean pillatian (I) Atmosfera mirificã a Floricãi care i-a „învãluit” copilãria a reprezentat „izvorul direct de inspiraþie” pentru atâtea poezii incluse în ciclul Florica din volumul Pe Argeº în sus: Odaia bunicului, Mormântul, Odihna tatii, Florica... Aceastã atmosferã i-a insuflat „sentimentul de prezenþã realã, trupeascã aproape, a morþilor”, constituind „impulsul sufletesc” care a declanºat vibraþia liricã din Bãtrânii ºi evocarea „morþilor” din Biserica de altãdatã. Florica era, pentru poet, spaþiul mioritic dominat de „cultul amintirii ºi al morþii” în tradiþia „misticã aproape, ce lega adânc pe Brãtieni de pãmântul þãrii, unde le odihneau pãrintele ºi tot trecutul”. Spiritul marelui patriot, fãuritor de destine naþionale era omniprezent. Florica îl rememora obsedant: „În casa aceea albã, cu doi plopi în faþã ºi trei plute mari rãmuroase, din terasa cãreia descopereai Valea Argeºului, lunca ºi casele mici ale Piteºtiului, în casa aceea a Brãtienilor de la Florica, legatã pe atunci indisolubil de mormântul proaspãt al bunicului care domnea pe deal, Ion Brãtianu mai trãia pentru ai sãi o viaþã fantomaticã, dar realã...”. De altfel, ciclul de poezii Florica este un sipet de mãrturii autobiografice, evocatoare ale unui mediu fascinant prin splendoarea acestuia, relevând, în acelaºi timp, „vibrarea intensã a trecutului”…

ocupaþie ºi „România Duhului“1 a cãrei lichidare s-a pornit imediat dupã ocupaþia militarã sovieticã. Ocupaþie ratificatã de aranjamentele procentuale celebre, iar apoi de reuniunile celor „mari” la Ialta ºi Potsdam („Ialta sunt eu”! - i-a notificat Vâºinski, bãtând cu pumnul în masã, Regelui Mihai, care invoca cele convenite acolo pentru o Europã postbelicã fãrã cortina de fier ºi cele ce aveau sã urmeze). acã cele puse la cale acolo ºi care vor dura „numai” o jumãtate de secol, întrucât „gloria naþiunilor” din 1989 avea sã le arunce în aer (neºtiind cã li se pregãteºte statutul de „colonii” dinspre alt punct cardinal decât rãsãritul), ºi dacã lichidarea României moderne de la Alexandru Ioan Cuza la Regele Mihai I n-a fost urmatã de extinderea pânã la Tisa a regimului dintre Prut ºi Nistru, aceasta s-a „întâmplat” pe de o parte pentru cã unele vârfuri ale noii clase politice care a luat locul celei trimise la exterminare nu au fost de acord cu politica noului Stambul roºu. Am avut „norocul” incomensurabil al celor patru „mari” ai noºtri –

Detaliile oferite de poet contureazã spaþiul liric al copilãriei sale: „de la pãdurea din Valea Mare pânã la cucul din Valea Popei, de la viziunea vechei case ruinate ºi a mormintelor fraþilor Goleºti pânã la lunca Argeºului, la care mergeam într-o cãrioarã, de la castanul din vie pânã la cireºul din deal...”. Ancorat anteic în spaþiul copilãriei, poetul redescoperã, în patriarhala orânduire a aºezãrilor, în nucleul existenþial rural, aureolat de atribute ale divinitãþii, raiul terestru: „Vezi, raiul e o casã din Muscel, / Tot prin livezi de stele sui la el. / O casã albã cu ferestre mici / În care îngerii sunt rândunici / ªi Maica Domnului stã în pridvor, / Se bucurã de cel mai simplu zbor... / Iar Dumnezeu ºi Duhul Sfânt ºi Fiul ei / În casã, stau la masã câte trei, / Vorbesc de muncile de pe pãmânt / Ca gospodari chivernisiþi ce sunt, / Vorbesc de rodul viei, de-anul bun / De prin podgorii cu livezi de prun”... Þinutul Argeºului înscrie, în viaþa poetului, un loc de popas creator în apropierea dealurilor Floricãi: satul Izvorani din podgoria ªtefãneºtilor.

Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 10) 1 Adopt duhul ºi nu spiritul deoarece termenul de origine latinã are o conotaþie mai limitat-intelectualã, în vreme ce acela slav, cu care noi românii ortodocºi am denumit ºi a treia persoanã treimicã, presupune întreaga încãrcãturã de putere asistatã de Cer.

Fixând locul Izvoranilor ca treaptã existenþialã a autorului volumului Pe Argeº în sus, Vasile Voiculescu considerã cã acolo „aºezarea poetului a durat prea puþin ca sã rodeascã... Izvoranii au fost un popas prea fugar, o întoarcere neînchegatã, risipitã fãrã milã de rãzboi ºi de moarte...”. În toamna anului 1942, Vasile Voiculescu a poposit în casa lui Ion Pillat din podgoria ªtefãneºtilor, unde via mirosea puternic: „a tãmâios ºi coarnã, / mustos a piersici coapte ºi crud a foi de nuc”... Într-un rãgaz de liniºte, „cel mai bun prieten al poetului” semna, sub inspiratele versuri scrise la Izvorani, pe un exemplar din volumul de poeme Întrezãriri dãruit amfitrionului: „Vezi, n-am venit la vie, Pãcalã din poveste / Cu struguri în batistã – cum poate s-a-ntâmplat – / Dar am adus ca’n snoavã ºi eu cu toate-aceste / Volumul meu de versuri într-ale lui Pillat !”... Universul intim pillatian cu „vii de aur ca banii dintr-o salbã” pe colina unde „casa albã” cu „nuci bogaþi în umbrã” închide „fericirea în strâmtul ei hotar” pare inegalabil, constituindu-se într-un tãrâm de permanenþã, care îl determinã sã se simtã nu un poet planetar, ci un rapsod al locurilor copilãriei, integrat spiritual pãmântului argeºean: „Las altora tot globul terestru ca o minge, / Eu am rãmas în paza pridvorului strãbun, / Ca sã culeg cu ochii livezile de prun / Când alb Negoiul toamna de ceruri se atinge”. Viabilitatea legãturilor cu locurile copilãriei este motivatã, în poezia sa, prin pitorescul acestora, dar, mai ales, prin credinþa nedisimulatã în forþa evocatoare a trecutului. În universul domestic al Floricãi, poetul se simte el însuºi un „înrãdãcinat”: „Sunt, Doamne, plopul cel legat de glie, / Întins spre infinit ca un catarg”… [Plopul] Edenul terestru se localizeazã în lirica pillatianã „Acolo, unde-n Argeº se varsã Râul Doamnei”, iar ataºamentul faþã de pitorescul peisaj argeºean este total. Imaginea locurilor în care „murmurã pe ape copilãria” sa dominã raporturile de suflet ale lui Pillat cu alte

Muzica zilelor noastre

Voci de luat în seamă Plãcute nespus, afirm rãspicat. Convingãtoare, cuceritoare. Demne, ferice, de urmãrit. Neîndoielnic, aducãtoare de faimã pentru posesori. ªi, de bucurie, cert, pentru noi. Care le-am ascultat, jubilând, la capãt de stagiune. În special c-au reamintit, inspirat ºi ales, de Maria. Callas, grecoaica nemuritoare chiar de nu mai este în viaþã. Într-un omagiu cu ºtaif, adus, salutar, meritat, de aici, din Trivale... Da, bine-venit ºi frumos s-au cântat arii celebre, superbe din opere idem. Straºnic, precis, elegant. Select, rafinat, cu simþire. Inevitabil, cu maxim impact. Stârnind dorinþa fireascã sã le-auzim ºi-altãdat’. Cât mai curând ºi cu grei la pupitru. Aºa cã, iatã ºi nume, ce falã produc oriunde sui-vor pe scenã: Valentina Naforniþã ºi Cristina Radu, ªtefan Korch ºi Mihail Dogotari, Alin Anca ºi ªtefan Popov. Meniþi artei lirice, fãrã doar ºi poate, cu celebritate... Aº încheia precizând nu aiurea cã în salã am fost numeroºi. Semn cã astfel de seri ni-s pe plac ºi le vrem cât mai des la filarmonica loco. Pânã atuncea, disearã, ne-aratã cum stã cu pianul, la zi, Miahi Dîrnea. Revenit în Piteºti de la ºcoli din afarã. Într-un recital sper interesant ºi de comentat. În amfiteatru, la universitate, pe Republicii, la 7 p.m... Adrian SIMEANU

universuri existenþiale, Florica formând un microcosmos intim, permanent evocat, fãrã de care sensul vieþii lui pare de neconceput. Peisajul circumscris orizontului dealurilor cu vii, surprins în diverse ipostaze romantice, este un peisaj purtat sufleteºte de poet în peregrinãrile sale prin lume, un spaþiu inegalabil, în care el însuºi îºi regãseºte copilãria: „Nu-mi pãrãsesc cãminul în suflet când îl duc / Îmi voi zidi-n oraºe întâmplãtoare casã / Dar de averi, de lume ºi de huliri uituc / Ca Argeºul sã-ºi mâne murmurãtoare ape / În crângul de-altãdatã, iar cucul ce-l ascult, / Pe ochii mei lãsa-voi sã cadã grele pleoape, / ªi voi gãsi, în mine, Florica de demult”… Florica – „întâia credinþã” a poetului – este „moºia auritã de-amurg ºi de-amintire; / deal albãstrit de lunã, de dor ºi de trecut”; / E cel mai drag, mai trainic ºi sufletesc pãmânt”. [Închinare]. Geneza acestui sentiment se regãseºte în unda de melancolie determinatã de rememorarea clipelor copilãriei, poeziile din volumul Pe Argeº în sus constituindu-se în emoþionante cronici de familie. Numele satului – Florica – evocã amintirea copilei bunicilor, care „Colinei închinarã iubitul ei mormânt / Legând de dealul rodnic ºi numele ºi-argila”… În acelaºi pãmânt, „la umbrã de codri ºoptitori”, s-a „cununat cu moartea, ca-n basmul Mioriþei”, bunicul poetului, Ion C. Brãtianu. Moartea sa este privitã ca o încorporare fireascã în naturã, o continuare, pe un alt plan, a existenþei terestre, anulându-se, astfel, tragismul momentului sfârºitului vieþii: „Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriþei, / Pãstorule de oameni, bunicule. Acum / Eºti zumzet de albine ºi-mprãºtiat parfum / În via îmbãtatã de înflorirea viþei / Te-a biruit pãmântul, dar l-ai însufleþit / ªi l-a pãtruns iubirea-þi de þarã, ca sãmânþa, / Stejarilor prieteni le-ai dãruit fiinþa / ªi sângele ce curge cu seva înfrãþit”. [Mormântul]. Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul

26 iulie 2011

Muzicã

Domneºte-mã, Doamne! Domneºte-mã, Doamne, c-un suflet de fatã, Domneºte-mã, Doamne, George Baciu cu iarba de mãr, Mai pune un cântec pe foaia de platã ªi floarea albastrã ascunde-i-o-n pãr. Domneºte-mã, Doamne, c-un alt cer de stele, Domneºte-mã, Doamne, cu iarba din miei, Aruncã pe masã din oasele mele ªi cruþã vioara din sufletul ei. Domneºte-mã, Doamne, cu trei sau cu nouã, Domneºte-mã, Doamne, c-un alt adevãr, Dar lasã-mã singur în boaba de rouã, Alãturi de fatã ºi floarea de mãr.

Noapte Noaptea parcã e de carne, când mi te sãrut pe gleznã, timpul doarme-n risipire, atârnat pe-un colþ de beznã. Verbul ne sãrutã pasul, zuruind pe-al ierbii sân, gustul meu se simte-n tine, ca un clandestin pãgân. Luna seamãnã c-o barcã, aþipind pe-al apei chip, cu mirajul humei tale, rãstignirea mi-nfirip. ªi-ntr-o dimineaþã ºuie, pitulatã-ntr-un stejar, mi te-oi cuibãri în coastã, de din tine sã rãsar.

Doarã muchia Doarã muchia-þi mã sunã floare tristã, floare lunã. Doarã muchia-þi mã plânge, floare tristã, floare sânge. Doarã muchia-þi mi-e stranã, floare tristã, floare ranã Numai tu, din flori fãcutã, îmi eºi nai ºi alãutã. Peste ochiul meu, privitul, ce-þi deºirã nefinitul.

ªi latrã viscolul ªi latrã viscolul prin mine, În haitã vorbele-þi mã rup, Te-ating c-un ochi de-a curmeziºul, Sã-þi pipãi iernile din trup. Tu stai pe-un colþ de dimineaþã, Suspinã felinaru-n port, ªi-ntr-un hai-hui zvârli-voi lutul, Sã mor un pic, sã mor de tot. ªi latrã viscolul prin mine, În ochi e numai nins deplin. Pe-o muchie de mângâiere, Tresare moartea clandestin.

Eºti o frunzã Eºti o frunzã care plânge Toamna trunchiului ce sunt. Mâna te suspinã-n gene când pe degete te cânt. Osul gândului te sunã, Clinchetind ca un amurg, Înlãuntrul rãdãcinii Mi te viscol, mi te curg. Peste umãr creanga bate, Poarta gurii care-ai fost, Eºti o frunzã care plânge, Sunt copacul fãrã rost. George BACIU

Mir ajele Euther pei

J

oi, 14 iulie a.c., sub genericul „Vis de varã”, un remarcabil trio feminin a produs o emoþie de neuitat publicului iubitor de muzicã ºi poezie, atât prin virtuozitatea interpretãrii pianistice a unui bogat ºi variat repertoriu internaþional, cât ºi prin prevederea unor momente de excepþie de iniþiere în arta interpretãrii („Touches bloquees”, în interpretarea maestrei Liliana Burcea Cãtuneanu), în care se are în vedere dialogul creativ cu un public tot mai îndrãgostit de creaþie ºi frumos, oglindite atât de generos în muzica ºi versurile a numeroºi creatori, pe care grijile existenþiale, în lipsa reamintirii de minunata putere a gândului ºi a verbului creator, le-ar meni pe nedrept uitãrii. ºa cum în Grecia anticã muzele lui Apollo culegeau laurii zeului glorificator al luminii ºi al artelor, în templul adhoc reinventat al sãlii „Ars Nova” a Centrului Cultural, în acordurile de pian armonioase sub degetele inspirate ale d-nei Camelia Pavlenco, deja cunoscute ºi îndrãgite de publicul piteºtean de toate vârstele, au rãsunat inspirate arii din creaþiile lui Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Charles Gounod, Claude Debussy, Georges Gershwin, Frederic Chopin, Franz Schubert, Tiberiu Brãdiceanu, acompaniate de selecþii recitative din creaþiile multor poeþi români, reunite generic sub marca de „poeþi ai exilului”, exilul sfârºind prin a defini o stare de spirit, care, neconºtientizatã, ar pierde din indelebilul sãu farmec liric ºi din mãreþia sfâºierii interioare, care, din imemorial, hrãneºte idealurile ºi speranþele omeneºti, ca o liturgicã neîncetatã, menitã sã ne reaminteascã parcã faptul cã „frumuseþea, dragostea, încântarea/Nu cunosc nici moartea nici schimbarea…/Simþurile noastre-s prea obscure/Spre-a percepe razele lor pure!”, precum stihuia atât de inspirat poetul englez P.B. Shelley, îndemnându-ne prin mirajele

A

Euterpei sã regãsim starea paradisiacã a uimirii ºi a iubirii, prin care ne putem croi drum cãtre frumuseþea vieþii, oglinditã în spirit, exprimare, comportare ºi atitudine deschisã spre omenesc, spre a extrage de aici, în pofida tuturor cãderilor, durerilor ºi dezamãgirilor, scânteia de eternitate, duhul care viazã, în elanurile, speranþele ºi credinþele simfonice întru adevãr ale destinelor omeneºti. restaþia interpretativã ºi recitativã a amfitrioanei acestui festin muzical-literar, doamna Camelia Pavlenco, modulându-ºi sensibilitatea cultivatã pe mesajele pregnante ºi originale ale versurilor admirabil recitate, cu zâmbet serafic ºi seninãtate, cu inflexiuni tragic iluminate de eternele speranþe, a prilejuit deopotrivã doamnei doctor în muzicã Liliana BurceaCãtuneanu ºi tinerei eleve Gabriela Strechea sã stabileascã, într-o extrem de plãcutã variaþie de vârsta ºi culoarea artisticã a interpretãrii, cu publicul piteºtean prezent la activitãþile susþinute de membrii Cenaclului „Liviu Rebreanu”, aºa precum moderatoarele Allora Albulescu ªerp ºi Denisa Popescu au punctat în debutul manifestãrii, o rezonanþã ºi o îngemãnare de graþie ºi forþã interpretative, însoþindu-l prin lumile muzelor, ale

P

artei nemuritoare, posibile ca miracol ºi ca iluminare pe drumurile adeseori atât de anevoioase ale condiþiei umane. esemnatã drept o arie liricã încã nebãnuitã, evantaiul de poezie a diasporei desfãºurat cu graþie de doamna Camelia Pavlenco în interludiile dintre douã arii interpretative deosebite alese fiecare cu scrupulozitatea biografului muzical ºi a artistului polivalent (pictor, muzician, scriitor) pe care intervenþiile de egalã virtuozitate ale celorlalte douã artiste mai tinere l-au prevãzut cu un oportun contrapunct - s-a desfãºurat ca un admirabil madrigal întru reamintire al unor nume de poeþi pe care, dacã nu i-am fi citit nicicând, ºi tot i-am fi iubit, întrucât prin logos, ei sunt, asemenea apostolilor, „sarea pãmântului”, pãmânt românesc pe care stihuirile acelora l-au sfinþit cu un destin, a cãrui mãreþie artiºti precum cele trei invitate ale Centrulul Cultural din Piteºti l-au scos din nemeritatã uitare, pãcat de care lumea artei ne va fi ajutat de-a pururi sã ne ferim, sã ne eliberãm. Astfel, poeþii exilului, prin vocea doamnei Camelia Pavlenco, au toastat întru nemurire destinul etern reclãdit al pãmântului românesc, prin muncã ºi inspiraþia unor artiºti precum Aron Cotruº („Strãina strãinãtate”, Madrid, 1950), ªtefan

D

Munteanu („Dor”, „Desþarare”), Ilie Constantin („Poeþii exilului”, „Limba francezã”), Ioan Mirea („Ei, noi”), Vasile Posteuca („Dialog”), Nicolae Novac („Inscripþie pe un bulgãr de zãpadã”, „Pace”), Ion Caraion („Vântul ºi zãpada”), ªtefan Baciu („Analiza cuvântului dor”), Alexandru Busuioceanu („Þara de gând”, 1955), Horia Stamate („La Eminescu”), Alexandru Gregorian („Inima neamului meu”, „România”), Marþian Negrea („Datini din munþi”). Doamna Pavlenco, biografa marelui compozitor român George Enescu, a ales celebre arii muzicale precum „Preludiul coral pentru orgã” ºi „Preludiul coral în Fa minor” de Johann Sebastian Bach, reamintind cã ultimul constituise coloana sonorã a filmului „Solaris”, „Mazurci” de Frederic Chopin, „Valsuri mobile” de Franz Schubert, „Sonata în Re major pentru patru mâini” de Mozart, în fine „Brâul“ de Tiberiu Brãdiceanu, realizând pe tuºele deblocate ale pianului magister o simfonie a liricului, într-o revãrsare de cor antic a mirajelor Euterpei. Pe scurt, un omagiu exilului, ca o reîntoarcere în neuitata Ithaca, stihuitã de cânturi de sirenã ale eternelor doruri. Prof. Dorina MIHAI

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● a ªcoalei primare nr. 1 Vrãneºti, 1943, ºi a satului Istorii argeºene * Inginerul proiectant Dumitru Toma a dãruit bibliotecii „Sãgetãtorului“ o monografie „Personalitãþi ale satului Vrãneºti“, apãrutã la Editura „Axioma Print“ din Bucureºti. La ºirul de monografii ale localitãþilor argeºene, specialistul în hidrotehnicã vine sã mai adauge „un firiºor de apã“ care sã alimenteze marele fluviu al istoriei naþionale. Totodatã, dl. Toma ne pune în braþe o culegere de monografii – a comunei Vrãneºti din 1942, olografã,

Vãleni Podgoria, 1932 – editate prin grija Asociaþiei Cultural-ºtiinþifice a Bisericii Vrãneºti cu ctitorii Ion Popa Apostol, pr. Preda Bãrcan, vistier Zamfirache.

Lansare Poetul George Baciu ne invitã joi, la ora 17, la Biblioteca Judeþeanã „D. Golescu“ la o lansare de carte „În vestiarul inimii“, suspinându-ne pe suflet un poem: „Mã uit la tine anonim ºi mã povestesc. Mai eram eu în preajmã, prãfuit ca un ceas din magazinul cu antichitãþi, numai duminica, în vestiarul inimii“.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Nicolae I. Oprea (n. 30 iunie 1950, Sârbii Mãgura, Olt) Viitorul critic literar, eseist, istoric literar ºi profesor universitar, doctor în filologie (1999), a absolvit Liceul „George Bariþiu” (1969), Facultatea de Filologie a Universitãþii „Babeº-Bolyai” - Cluj, Secþia limba ºi literatura românã - limba ºi literatura italianã (1973), Facultatea de Istorie ºi Filozofie a aceleiaºi universitãþi, specialitatea Filozofie-Istorie (1981). Redactor la revista „Echinox” din Cluj (19721974), la Revista „Argeº” (1974-1975), metodist cultural în Piteºti ºi Costeºti (1975-1977), profesor de limba românã ºi francezã în Drobeta - Turnu Severin ºi în comunele Godeni, Pãtulele, Cãzãneºti (19771981), asistent universitar la Institutul de Învãþãmânt Superior din Piteºti (1981-1984), muzeograf la Oficiul pentru Patrimoniu Naþional al Muzeului Judeþean Argeº, redactor (1989) ºi redactor-ºef la revista „Argeº” (1990-1991), redactor-ºef la revista ºi editura „Calende” din Piteºti (1991-1995), lector universitar asociat la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii din Piteºti (1990-1995), din 1995 profesor universitar la Facultatea de Litere a aceleiaºi universitãþi, din 2005 - conducãtor de doctorat, specialitatea literaturã românã. În 1999 obþine doctoratul în filologie, cu teza „Ion D. Sârbu” (19181989). Din 2001 - ºef al Catedrei de limba ºi literatura românã. Este membru al Uniunii Scriitorilor

din România, Filiala Sibiu, din 1999, ºi al A.S.P.R.O., din 1994, Preºedinte al Filialei Piteºti a U.S.R. (din 2005), în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor ºi în Comisia Naþionalã de validare, în Juriul Naþional pentru acordarea premiilor literare pe anul 2004. A debutat în revista „Echinox”, 1972, cu eseul „Modalitãþi epice”. A publicat peste 500 de studii, articole, cronici literare ºi eseuri în revistele þãrii. Debuteazã editorial cu volumul „Provinciile imaginare” (1993), distins cu Premiul pentru debut în criticã la Salonul Naþional de Carte - Cluj (1993). Alte opere: „Alexandru Macedonski între romantism ºi simbolism” (1999); „Ion D. Sârbu ºi timpul romanului” (2000); „Opera ºi autorul” (2001); „Timpul lecturii. Selecþie de cronicar” (2002); „Vasile Voiculescu” - monografie (2006); „Magicul în proza lui V. Voiculescu” (2002); „Literatura Echinoxului” (2003); „Nopþile de insomnie. Opþiuni livreºti” (2005); „Sinteze critice”, Editura „Paralela 45”, Piteºti, 2010 º.a.. Colaboreazã la numeroase volume colective, obþine o serie de premii, în perioada 1985-2004, opera sa este analizatã în nenumãrate volume ºi publicaþii.

Constantin A. Onu (n. 4 iulie 1957, Piteºti, Argeº) Preot paroh, consilier al Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, doctor în Teologie, conf. univ. dr. la Facultatea de Teologie din

Piteºti, Preºedintele Fundaþiei „Sf. Grigore Palama” din Piteºti, publicist. Studii medii ºi universitare: Liceul Teoretic „Nicolae Bãlcescu”, Piteºti (1981), Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1989), cursuri de formare profesionalã pentru „Interpret în limbajul mimico-gestual” (2002). Activitate de slujire: preot la Biserica „Sf. Spiridon” Prundu, Piteºti (1991-2000), preot paroh la biserica „Mavrodolu” din Piteºti (din 2000), doctor în teologie (2004) al Facultãþii de Teologie din Bucureºti, pr. conf.univ.dr. la Facultatea de Teologie „Sfânta Muceniþã Filoteia”, Universitatea din Piteºti, coordonator al activitãþii de catehizare ºi organizare culticã a surzilor, nevãzãtorilor ºi rromilor din România, preºedinte executiv al Fundaþiei de Misiune Creºtinã „Sfântul Grigore Palama” din Piteºti, profesor ºi diriginte al primei promoþii de elevi surzi, Seminarul Teologic „Neagoe Basarab”, Curtea de Argeº (1999-2004). A înfiinþat comunitãþi de surzi în multe oraºe din România (Piteºti, Alexandria, AlbaIulia, Bucureºti, Constanþa, Iaºi, Mioveni, Oradea, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Slatina, Timiºoara, Cluj, Craiova, Sighiºoara, Bacãu, Chiºinãu ºi Bãlþi, Târgu Mureº), în perioada 1996 – 2007; parohii pentru rromi ºi rudari (Piteºti, Valea Corbului, Râncãciov, comuna Cãlineºti, Momaia, comuna Tigveni, Capul Piscului ºi Malul Vânãt, comuna Meriºani, Streaua, Valea Mare, Pãuleasca (Tufanu cu Icoanã) Mãlureni º.a., o parohie pentru nevãzãtori. Participã la conferinþe ºi congrese, la emisiuni TV, deplasãri

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9 ● săgetătorul Ministagiune estivală şi participare la Festivalul Internaţional ,,George Enescu’’ Filarmonica Piteºti organizeazã, ca ºi în anii precedenþi, o ministagiune estivalã, înainte de deschiderea oficialã a celei de-a cincea stagiuni, la 29 septembrie a.c. Astfel, la 25 august, la Casa Sindicatelor din Piteºti, de la ora 19.00, va avea loc concertul simfonic intitulat ,,Soliºtii Filarmonicii”. Orchestra noastrã simfonicã, dirijatã de Alexandru Ganea, îi va avea ca soliºti pe Meda Stanciu ºi Mãdãlin Sandu (vioarã), Ionuþ Mardare ºi Alexandra Neaga (fagot), Adrian Vasile ºi Rãzvan Popescu (violã ºi contrabas), pe Eugen Olaru ºi Cristian Modrescu (clarinet). În program: J.S. Bach – Dublu concert pentru vioarã ºi orchestrã, J.B. Vanhal – Concert pentru douã fagoturi, C. Dieter von Diettersdorf – Concert pentru violã ºi contrabas ºi F. Krommer-Kramar – Concert pentru douã clarinete. Ca ºi la ediþia precedentã, cea din 2009, Filarmonica Piteºti a fost invitatã sã participe la Festivalul Internaþional ,,George Enescu”, ce va avea loc în perioada 1-25 septembrie a.c. Orchestra noastrã simfonicã, dirijatã de Tiberiu Oprea, îi va avea ca soliºti pe ªtefan Cazacu (violoncel) ºi Ioana Goicea (vioarã) ºi va evolua la 11 septembrie, de la ora 20.00, în Piaþa Festivalului, concertul fiind transmis în direct de cãtre TVR Cultural. În program: George Enescu - Preludiu la unison din Suita I, Ciprian Porumbescu – Balada, Mircea Chiriac – Serenada, Constantin Dimitrescu - Dans þãrãnesc, Constantin C. Nottara - Suita în stil românesc, selecþiuni, Marþian Negrea - Prin Munþii Apuseni, selecþiuni, Tiberiu Brediceanu - Patru dansuri simfonice, George Enescu - Rapsodia românã II, George Enescu - Rapsodia românã. De menþionat cã, în Piaþa Festivalului, mai evolueazã filarmonicile din Craiova, Timiºoara ºi Orchestra Naþionalã Radio. Acelaºi program va fi prezentat publicului piteºtean, la 8 septembrie, la Casa Sindicatelor. Jean DUMITRAªCU, director

Cluburile Rotary şi Rotaract implicate în proiectul „Cărţi pentru România” ªase euro paleþi cu cãrþi cântãrind circa gastronomie, cãrþi pentru copii, enciclopedii 3000 kg au fost aduse din Anglia în þara etc.). Cãrþile au fost aduse la Palatul Cãrþii noastrã pentru a fi donate bibliotecilor, din Piteºti personal de Ana Arsene, liceelor ºi universitãþilor, în cadrul preºedinta Rotaract Piteºti, Luminiþa Ioana, proiectului „Cãrþi pentru România”, iniþiat preºedinta Rotary Club Piteºti, Radu de Robert Mititelu de la Rotaract Trandafir, preºedintele ales al Rotaract Manchester International. Cluburile Manchester International (un piteºtean care Rotaract România ºi Rotary România s-au studiazã în Anglia), ºi Olimpia Doru, alãturat cu entuziasm acþiunii caritabile, iar membrã Rotary Club Piteºti. prin implicarea Rotary Club Piteºti, Pe agenda donaþiilor sunt trecute câteva sprijinit, ca de obicei, de Clubul Rotaract licee din judeþ ºi Universitatea „Constantin Piteºti, au ajuns în Argeº jumãtate din Brâncoveanu” Piteºti. donaþii. M. NEAGOE Rotary Club Piteºti a suportat integral costul transportului internaþional ºi, cu sprijinul Clubului Rotaract Piteºti, contribuie efectiv la distribuirea cãrþilor în teritoriu. Prima donaþie a fost fãcutã deja, la 15 iulie, Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, directorul Octavian Sachelarie fiind bucuros sã sporeascã fondul de carte cu zeci de publicaþii scrise în limba englezã din domenii variate (beletristicã, Prima donaþie a fost fãcutã Bibliotecii Judeþene misionare, publicã articole ºi studii în revistele „Strãjerul Ortodox”, „Vocea Tãcerii”, „Pãstorul Ortodox”, „Timotheos”, „Luminã linã”, „Telegraful român”, „Argeºul Ortodox”, „Iisus Biruitorul”, „Vestitorul Ortodoxiei”, „Effata”. Este coordonator al activitãþii „Centrului Naþional de Pregãtire, Catehizare ºi Misiune Ortodoxã pentru deficienþii de auz din Patriarhia Române ºi Diaspora” (din 2002); fondatorul Coralei mimico-gestuale „Effata”. Lucrãri reprezentative: „Comunicare ºi slujire prin limbaj mimico-gestual” (Editura Universitãþii din Piteºti, 2003); „Semnele credinþei” (idem, 2005), „Liturghierul tradus în limbajul mimico-gestual liturgic românesc” (coordonator: Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului), Editura Institutului Biblic de Misiune Ortodoxã, Bucureºti, 2008; Simbolistica semnelor (idem); Dicþionar religios al limbajului mimicogestual (idem, 2008) etc. Distincþii: iconom stavrofor, din partea Înaltpreasfinþitului Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului (1999), Crucea Patriarhalã (oferitã de P.F. Pãrinte Patriarh Teoctist, 2001), Fiu al Argeºului (din partea Consiliului Judeþean Argeº, 2007), Diploma jubiliarã (din partea Senatului Universitãþii din Piteºti, 2007), „Crucea Eparhialã” oferitã de ÎPS Epifanie Niocel, arhiepiscop al Buzãului ºi Vrancei (2010) º.a.

Laura Eveline Bãdescu (n. 4 iulie 1971, Buzãu) Doctor în filologie, cadru didactic universitar Facultatea de Litere, din 2006,, critic ºi istoric literar, publicist.

ARGEªUL 26 iulie 2011

Trei filme de senzaţie vizionate în Parcul Ştrand În weekend, piteºtenii au vizionat gratuit proiecþiile din cadrul Caravanei Filmelor TIFF care au adus în faþa publicului trei filme de senzaþie, actori cunoscuþi ºi poveºti de excepþie. Cu sprijinul Primãriei municipiului Piteºti, Caravana a poposit la Piteºti, în perioada 22-24 iulie. În cadrul acestui eveniment în premierã pentru urbea noastrã au fost proiectate în aer liber, în Parcul ªtrand, trei filme de senzaþie. Regalul cinematografic a început, de fiecare datã, la ora 21,30.

La Horezu-n hanul mare - amicului John Vlãduþu Traian Gãrduº Motto: „Floricicã din rãzoare, Cât e târgul nost’ de mare, Numai, vai, un han el are De sãlaº ºi ospãtare.” (folclor local) Tu, pelerin prin târgul meu de dor, Cu dealuri sprâncenate-n pâlc de brazi, Ca nu cumva-n tristeþe, plâns, sã cazi, Descalecã, te rog, la hanul cu pridvor. Drumeþii pot avea surprizã mare; Fripturi, cotlete, mititei veridici, Din mieii noºtri, cei mai mioritici, ªi vinuri, toate, oaze de rãcoare...

Zeci de piteºteni au vizionat filmele Caravanei Filmelor TIFF

În prima searã, piteºtenii au vizionat „Ursul”, în regia lui Dan Chiºu, considerat comedia anului 2011, filmul cu cei mai mulþi spectatori la o proiecþie în aer liber la ediþia Festivalului Internaþional de Film Transilvania din acest an. Sâmbãtã, Caravana TIFF a continuat cu filmul „127 de ore” al cunoscutului regizor Danny Boyle, autorul unor filme de succes precum „Trainspotting”, „Sunshine” ºi „Slumdog Millionaire”. Filmul spune povestea adevãratã a alpinistului Aron Ralston (interpretat de James Franco). Este un film plin de suspans ºi senzaþie, cu 6 nominalizãri la Oscar în 2011, inclusiv pentru Cel mai bun Film ºi Cel mai bun actor în rol principal. În ultima searã a fost vizionat filmul „Drumul de întoarcere” (2010, regia Peter Weir), o producþie remarcabilã care îl aduce pe actorul Dragoº Bucur în faþa publicului din România într-unul dintre cele mai spectaculoase roluri din cariera sa. El joacã alãturi de actori precum Ed Harris, Collin Farrell sau Saoirse Ronan în cea mai recentã peliculã semnatã Peter Weir (regizorul unor filme precum „The Truman Show”, „Dead Poets Society” sau „Master and Commander”). În decursul celor douã ediþii de succes ale proiectului Caravana Filmelor TIFF, publicul s-a dovedit extrem de receptiv la iniþiativa APFR. În 2010, peste 15.000 de spectatori au ales sã se bucure de filmele prezentate în Caravanã. Asociaþia pentru Promovarea Filmului Românesc, organizatorul Festivalului TIFF, continuã proiectul de mare anvergurã Operation Kino / Caravana Filmelor TIFF, împreunã cu Festivalurile de Film de la Sofia, Sarajevo ºi Istanbul, proiect sprijinit de programul MEDIA Mundus al Uniunii Europene. A III-a ediþie a Caravanei se desfãºoarã în intervalul 12 iulie-18 septembrie ºi cuprinde 13 destinaþii: Porolissum, Zalãu, Timiºoara, Mediaº, Piteºti, Râmnicu-Vâlcea, Braºov, Cãlãraºi, Turda, Oradea, Tulcea, Siret, Rãdãuþi. (M. NEAGOE; foto: I.T.)

Studii: Liceul „Traian” din Drobeta-Turnu Severin (1990); Facultatea de Litere - Universitatea din Bucureºti (1995); masterat, „Literatura românã veche” (1995-1996, Universitatea din Bucureºti; doctorand, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu teza „Valori stilistice în poezia religioasã a lui Nichifor Crainic” (conducãtor ºtiinþific, prof. univ. dr. Victor V. Grecu), 1999. Activitate profesionalã ºi literarã: cadru didactic universitar (din 1996), Facultatea de Litere, Universitatea din Piteºti; publicã volumele „Retorica poeziei religioase a lui Nichifor Crainic” (Bucureºti, 2000); „Crestomaþia limbii române literare”, I, Piteºti, 2000 (în colaborare); antologia „Nichifor Crainic. 50 de poeme religioase”, Bucureºti, 2001. Colaboreazã cu studii ºi articole pe teme de literaturã românã veche la revistele de specialitate.

Constantin Bãlãceanu-Stolnici (n. 6 iulie 1923, Bucureºti) Doctor în medicinã, rector al Universitãþii „G. Bariþiu” din Braºov, publicist, membru al U.S.R., al Medicilor Scriitori, Preºedinte al Societãþii Scriitorilor de ªtiinþã, al Academiei de ªtiinþe Medicale din România, al Academiei Române etc. O parte din copilãria sa a petrecut-o la Stolnici,

N

Trei sonete bahice*

judeþul Argeº, la moºia pãrinþilor sãi. Studii: Liceul „I.C. Brãtianu” din Piteºti (în particular) ºi Facultatea de Medicinã din Bucureºti (1947). În 1949 îºi ia doctoratul în medicinã. Activitate profesionalã ºi didacticã: medic primar, ºef de clinicã, director general al Institutului Naþional de Geriatrie „Ana Aslan”; profesor asociat la Facultatea de Filosofie din Bucureºti, la Universitãþile din New Castle, U. Tyne-Oxford, Barcelona, Madrid, Salamanca, Santander Porto Alegre (Brazilia), la Colegiul Medicilor din Paris, Neapole, Tel Aviv, Cairo, Antalya; prorector la Universitatea Ecologicã din Bucureºti, rector la Universitatea „George Bariþiu” din Braºov, profesor la Academia Religiilor din Capitalã. A publicat zeci de monografii ºi articole ºtiinþifice în þarã ºi în strãinãtate, scrieri cu caracter umanistliterar din istoria medicinii, istoria românã ºi contemporanã, istoria religiilor, istoria culturii, istoria sistemelor esoterice º.a. Este preºedinte al Fundaþiei „Excelsior” pentru promovarea copiilor ºi tinerilor supradotaþi, membru în Consiliul Naþional al B.O.R. etc. A obþinut decoraþia Crucea Patriarhalã a B.O.R. ºi Ordinul de Merit în Grad de Ofiþer, decernat de Ordinul Suveran de la Malta. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: La Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

Încerc, dar, cât mai explicit sã fiu: Deci, dacã vii dinspre Piteºti, Sibiu, (ªi vrei sã mergi – Sineºti* spre TârguJiu) Horezu e popasul ce-þi prescriu. Acolo sunt fetiþe, ce, fireºte, Vorbesc cu tine chiar ºi englezeºte – Cãci toate sunt – sã le trãiascã stamba – Studentele lui Mr. John of Tampa!... (ªi la comandã pot dansa ºi... samba!...) * Sineºti-Vâlcea, locul de obârºie al dlui prof. Ion Vlãduþu, acum stabilit lângã fiica sa la TampaFlorida (n.a.)

N.B. Din acelaºi volum, „Arca lui Ahoe”, în curs de apariþie (n.a.)

Sonet la Goazner* - frumoºilor amici din Câmpia Turzii, ºi nu numai Mai trece-o zi ºi, iatã, o altã toamnã, Cu ele mergem cãtre Soare-Apune, La braþ cu Chronos, moºul veºnic june – Ce veºnic la visare ne îndeamnã. Oh, dã-ne, Doamne, cât mai multe toamne, Când este vremea rozelor ce mor ªi-a muzelor, ciorchine în pridvor, Cu chip de zâmbitoare doamne... Acum când au trecut peste noi anii, Privind la târgul vesel din Câmpie ªi la localul mai în jos de garã, Cu sufletul muiat în nostalgie (Sã piarã lupi, hiene ºi ºacalii) Vã-ntreb: Matei ºi tu poete Pally, Au când vom poposi la „Goazner”, iarã?... N.B. Goazner, un restaurant acceptabil, având ºi grãdinã de varã, în trecut fiind acolo cinematograf, încã de pe vremea filmului mut (n.a.). Cel care proiecta filmele era unchiul meu Iosif Suciu.

La un concert folcloric - doamnei Marioara Murãrescu, omagiu De ani ne-aduce primãvara-n casã, Chiar dacã-n zare ninge sau e ger – Sunt vestitori, ei chiar nimic nu cer, Doar vor sã facã viaþa mai frumoasã. Cu prospeþimi de câmpuri ºi izvoare ªi aerul înmiresmat de flori, Soliºti vocali sau veseli dansatori – Dau clipei o eternã sãrbãtoare. Aduc în noi un dor dinspre bãtrâni (Haiduci, bejenii, vremuri de mânie) Creând în jur deplina veºnicie Pecetluind cã noi suntem români – Stãpâni pe o bogatã, veche glie. Oh, cât iubesc – ºi-mi tot repet, alene – Pe-aceºti flãcãi ºi Ilene Cosânzene! Traian GÃRDUª

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 26 iulie 2011

SĂRBĂTOAREA ROMÂNIEI DUHULUI (urmare din pagina 7) Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza ºi patriarhul Justinian – care au contracarat ºi în cele din urmã anulat, mãcar în parte, cele menite de cei patru mari de la Ialta. Dar pe de altã parte ºi fiindcã a existat, neputând fi lichidatã ºi ea, acea „Românie a Duhului”, invizibilã ochilor educaþi de Marx, Engels ºi Lenin sã vadã numai materia. Ea va da ajutorul decisiv rezistenþei liderilor ce practicau politica broaºtei din gura ºarpelui ºi care au reuºit în cele din urmã sã scoatã oaia din labele ursului, confirmând încã o datã pe istoricul francez ce ne-a definit ca „o enigmã ºi un miracol istoric”. ceastã „Românie a Duhului” avea în 1944 o existenþã aproape bimilenarã, din moment ce întemeietorul ei – fie ºi legendar – îl socotim pe Sfântul Apostol Andrei, fratele Sfântului Petru. Ea prinsese chip istoric odatã cu integrarea noastrã în „Commonwealth-ul” bizantin la 1359 ºi cu înãlþarea mânãstirilor de cãtre Sfântul Nicodim ºi ucenicii sãi, iar în Moldova cu zidirea „marii lavre” de la Neamþu. Asigurându-i-se existenþa neîntreruptã cu sabia, diplomaþia ºi tributul, ea se „materializase” în admirabila noastrã artã veche ºi într-o culturã scrisã ce urcase pânã la scaunul academic berlinez ºi la gloria universalã odatã cu Dimitrie Cantemir, pentru a deveni, în a doua jumãtate a veacului al XVIII-lea, însuºi motorul renaºterii politice moderne, încununatã de cele trei momente cruciale: Unirea de la 1859, recucerirea independenþei faþã de Imperiul Otoman (pierdutã în Þara Româneascã la 1420 ºi în Moldova odatã cu închinarea din 1456) ºi înfãptuirea „României Mari” în 1918. În toate acestea „România Duhului” a fost factor hotãrâtor, întrucât din ea s-au ridicat aproape toþi cei implicaþi în proces, de la Ion Inochentie Micu-Klain ºi „marii ardeleni” la Dinicu Golescu, Gheorghe Lazãr, Ion Heliade Rãdulescu ºi generaþia lui Nicolae Bãlcescu ºi Mihail Kogãlniceanu, iar apoi la cei care au creat terenul ºi forþa moralã pe care s-a ridicat România de la 1918, în frunte cu „apostolul neamului”, Nicolae Iorga. cestei catedrale la care s-a lucrat aproape ºase veacuri, de la Basarab I (declarat cuman de cãtre una dintre cele mai pitoreºti apariþii ale ultimilor ani, din nefericire angajatã, cu voie sau fãrã voie, la distrugerea neamului sãu) la Ionel Brãtianu, Regele Ferdinand ºi Regina Maria, i-a ºubrezit temeliile ºi zidurile o clasã politicã fãcutã sã mãnânce în douã decenii moºtenirea a ºase secole. ªi care ºi-a gãsit expresia cea mai caracteristicã în cuplul groparilor României Mari, adus acum, printr-un act grotesc, sã-ºi doarmã somnul de veci pe acelaºi pãmânt cu întemeietorii ei. Falimentul României moderne, la care s-a lucrat cu sârg de cãtre toþi aceºtia în toatã „perioada interbelicã” ºi care s-a încheiat pe deplin la 30

A

A

decembrie 1947, a fost plãtit de cei mai mulþi dintre responsabilii lui cu viaþa sau cu ani grei de temniþã. Dar ceea ce nu a putut fi distrusã nici de ei ºi nici de cei care le-au succedat a fost România Duhului. rintr-unul din acele mistere ale istoriei de care vorbea un alt învãþat rus, Prohorov, referindu-se la strãlucirea „epocii Paleologilor” din istoria Bizanþului, se întâmplã ca vremuri de prãbuºire politicã ºi economicã, de asfinþit al unor lungi perioade, sã fie, prin contrast, precum unele asfinþituri de soare, vremuri de maximã afirmare a pãrþii din fiinþa umanã care nu este condiþionatã la modul rigid de economic ºi de politic, ci se miºcã dupã legi proprii. „Epoca interbelicã”, veritabilã anticamerã a dezastrului venit în 1940 spre a nu lua sfârºit nici în zilele noastre, a vãzut ridicarea pe culmi a culturii ºi ºtiinþei româneºti. În „România Mare” au creat alãturi reprezentanþii tuturor generaþiilor cãrora cultura românã le-a datorat aºezarea ei între culturile moderne remarcabile ale Europei. Au scris de la junimistul fondator Jacob Negruzzi la „generaþia lui Mircea Eliade”! Niciodatã n-au fost adunate la un loc, în aceeaºi epocã, atâtea genii ºi talente, din toate domeniile de afirmare, de la medicinã, matematicã, literaturã ºi filosofie la muzicã, sculpturã ºi picturã. Înainte de a fi doborâtã ºi cu cozile de topor din propria pãdure, România modernã a avut marea ºansã de a plasa pe o orbitã pânã unde n-a mai putut ajunge nicio rachetã potrivnicã, „România Duhului”. Aceea cu care avea sã se lupte ºi sã fie înfrânt de ea, apocalipsul venit peste noi la sfârºitul celui de al Doilea Rãzboi Mondial. u încape îndoialã cã supravieþuirea ºi biruinþa, împotriva tuturor eforturilor de distrugere, a „României Duhului”, atât în þarã, cât ºi în exilul ce a reuºit tocmai atunci sã urce geniul creator românesc pe o orbitã planetarã, cu Constantin Brâncuºi, Mircea Eliade, Emil Cioran ºi Eugen Ionesco, este esenþa istoriei neamului nostru în a doua jumãtate a secolului încheiat. Nimeni ºi nimic n-a contribuit mai mult la determinarea orientãrii regimului comunist impus la 6 martie 1945 „de Averell Harriman cu pumnul lui Vâºinski” (spre a parafraza pe generalul De Gaulle) pe fãgaºul unei politici a interesului naþional, ca mulþime de mari învãþaþi, scriitori ºi chiar cameleoni politici gen Petru Groza ºi Mihail Ralea, cãrora le-a adus aportul Bisericii patriarhul Justinian. Sunt toþi acei aºa-ziºi „colaboraþioniºti”, datoritã cãrora a fost dejucat programul cu care au aterizat la Bãneasa pasagerii celebrului avion decolat la Moscova. greu de spus dacã a existat la Gheorghe Gheorgiu-Dej un real sentiment ori impuls „naþionalist” pe lângã teribila lui voinþã de putere, servitã de un geniu dictatorial ce-l aºazã lângã cei mai desãvârºiþi reprezentanþi ai speciei,

P

N

E

începând („în ordinea apariþiei pe scenã” cum se înseamnã personajele pieselor de teatru) cu Lenin ºi Mustafa Kemal-Atatürk ºi continuând cu Mussolini, Stalin, Hitler, Salazar, Franco ºi Mao Tse Dun. Dar cã în calculele sale folosirea acestei „Românii a Duhului” a devenit la un moment dat condiþia sine qua non a propriei supravieþuiri, stã mãrturie istoria noastrã. Pentru a-ºi pãstra puterea absolutã la care a accedat atât de greu, Gheorghe Gheorgiu-Dej l-a reeditat pe Vlaicu Vodã (nu degeaba a ordonat punerea în scenã, la Teatrul Armatei, a piesei lui Alexandru Davila imediat dupã moartea lui Stalin) ºi a ajuns a reclãdi, din praf ºi pulbere, o Românie politicã ºi economicã. Iar în 1964 a putut goli puºcãriile, lichidând regimul adus din vecini de regizorul ororilor de la Piteºti, pe numele de împrumut Nicolschi.

Patriahul Daniel

Dovada reuºitei sale istorice este însuºi faptul cã umbra lui Gheorghe Gheorgiu-Dej continuã sã-i obsedeze ºi terorizeze pânã ºi pe urmaºii perdanþilor acestui prim rãzboi cu neamul românesc. in nefericire, dupã douã decenii de la prãbuºirea regimului comunist în urma imprevizibilei ºi nedoritei Revoluþii anti-comuniste de la Bucureºti, revoluþie care a schimbat cursul istoriei hotãrât la Malta, ne aflãm în plinã desfãºurare a celui de al doilea rãzboi cu noi. Unul mai necruþãtor ºi din nenorocire mult mai eficient decât cel iniþiat de Stalin. Dovada cea mai cumplitã fiind gonirea din þarã a milioane de români ºi uciderea, înainte de a se naºte, a de zece ori mai mulþi români decât au pierit în cele douã rãzboaie mondiale. untem un popor condamnat la moarte ºi ni se prevede deja cã vom ajunge din 23 doar 17 milioane pânã în 2060. Dar nu se estimeazã câþi dintre ei vor mai fi români. Niciodatã neamul românesc n-a trecut prin primejdie mai mare ºi niciodatã cei ce „i-au pus þenchi” n-au lucrat mai perfect, întrucât au descoperit acum marele secret cã românii nu pot fi distruºi decât „prin ei înºiºi”. Cã pot fi cumpãraþi sau constrânºi sã-ºi vândã tot, pânã ºi aurul Apusenilor, în timp ce „noi cerºim din poartã-n poartã” ºi cã se

D

S

poate recruta dintr-înºii o clasã politicã în stare sã fie caracterizatã drept una care „a fãcut românilor mai mult rãu decât mongolii, ungurii, turcii, nemþii ºi ruºii” (academician Florin Constantiniu). eea ce nu s-a reuºit totuºi, nici acum, deºi ni s-au smuls aproape toate mijloacele de subzistenþã materialã, ni s-a distrus sistemul bancar, s-a scos „educaþia naþionalã” pânã ºi din numele ministerului de resort ºi este în curs demolarea asistenþei medicale, este din nou lichidarea „României Duhului”. Ea este încã vie, primejdios de puternicã pentru asasinii noºtri autohtoni ºi internaþionali. ªi – ceea ce conteazã mai presus de orice – este asistatã de însuºi îngerul din ceruri cãruia i s-a dat în grijã de Dumnezeu neamul românesc! e tot întinsul þãrii trãiesc încã veteranii acestei „Românii a Duhului”, tot mai puþini, dar încã destui spre a putea transmite ºtafeta, precum flacãra olimpicã, unui tineret pe capul cãruia se joacã acum cartea distrugerii finale a României ºi neamului românesc, sau renaºterea lor, precum pasãrea Phoenix. Semnul dat nouã de Dumnezeu cã nu ne-a pãrãsit (cum se nevoiesc unii sau ne fac sã credem) este din nou capacitatea unei pãrþi din cultura românã de a-ºi asuma destinul neamului trãdat de conducãtorii sãi. ªi mai ales este puterea cu care se manifestã, cu toate prilejurile credinþa în „mase” (cum se spunea pe vremuri). Adicã acea virtute cu care – ne învaþã Mântuitorul – poþi porunci muntelui sã se arunce în mare. redinþa în Dumnezeu ºi în neamul românesc, unite într-o combinaþie mai puternicã decât nitroglicerina în aceeaºi epocã interbelicã ºi pecetluitã cu moarte martiricã, a contribuit sã arunce de pe noi muntele aºezat spre a ne strivi. Aceeaºi credinþã se pãstreazã acum în singura ce n-a putut fi „privatizatã”, adicã vândutã altor state, ºi nu poate fi vândutã pentru a fi îmbibatã cu cianurã, precum pãmântul: Biserica Ortodoxã Românã. Biserica Ortodoxã Românã ºi-a sãrbãtorit vineri, 22 iulie, pe Întâistãtãtorul ei de azi, Preafericitul Pãrinte Daniel, la împlinirea vârstei de 60 de ani. N-a fost doar sãrbãtoarea Bisericii. A fost de fapt sãrbãtoarea acestei „Românii a Duhului”, singura de la care mai putem aºtepta renaºterea noastrã moralã ºi regãsirea statutului de þarã, nu de colonie ºi de „teritoriu” fãrã identitate. În atmosfera de adevãratã ºi sincerã bucurie pe care aceastã naþiune chinuitã n-a mai trãit-o, din decembrie 1989, decât – în mod paradoxal – la victoria pe ring a unui ins ce aminteºte ºi fizic, ºi moral de frumuseþea unui neam sortitã acum pieirii „de cruzii sãi duºmani”, au fost lansate douã impunãtoare volume omagiale care, ca prezentare graficã, depãºesc tot ce existã pânã acum în bibliotecile noastre din aceastã categorie de cãrþi.

C

P

C

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

P

e coperþile lor s-a putut citi, pentru prima oarã de la instalarea regimului comunist ateu, Patriarhul României. Nu doar al Bisericii Ortodoxe Române, presupusã a avea un anumit numãr de credincioºi cãrora li se tolereazã instituþia respectivã, ca ºi altora. Ci al României. Cum au fost ºi Miron Cristea ºi Nicodim, dar nu au mai putut fi intitulaþi Justinian, Justin ºi Teoctist. unt douã volume în care, la fel ca în excelentul film despre „viaþa ºi opera” (spunem noi) Patriarhului de azi, film vizionat de participanþii la sãrbãtoare în marea salã de festivitãþi a Palatului Patriarhal, ceea ce dominã este mãsura, echilibrul, respectul riguros al realitãþii, adicã, în ultima instanþã, adevãrul despre om ºi faptele sale pânã la aceastã vârstã a marilor bilanþuri, fie ºi provizorii. Acest adevãr este însã atât de mare, vocaþia de constructor într-o vreme în care totul se distruge atât de providenþialã, încât nu are nevoie decât de o inteligentã prindere în imagini (de care s-a îngrijit pãrintele arhimandrit Paisie Teodorescu) ºi de consemnarea în volumul omagial intitulat Euharistirion Patriarhului Daniel al României, volum a cãrui alcãtuire de cãtre Preasfinþitul Varlaam, episcop-vicar patriarhal, ºi profesorul Emilian Popescu echivaleazã cu o veritabilã creaþie a celor doi colaboratori. Unul dintre ei numãrându-se printre istoricii noºtri cei mai valoroºi ºi deci înzestrat cu tot ce era de trebuinþã spre a percepe dimensiunile istorice ale unei personalitãþi ºi a o înfãþiºa ca atare. iindcã pentru tot mai mulþi români, iar când se va termina Catedrala Mântuirii Neamului pentru tot ce va mai fi, nu doar fizic, din neamul românesc la data aceea, actualul Întâistãtãtor al Bisericii Ortodoxe Române este una dintre acele fiinþe alese de Dumnezeu spre a da unui neam ºansa de a se mântui nu numai de iadul ce ne aºteaptã dincolo pe unii, ci, în acest ceas de supremã cumpãnã, de iadul ce ni se urzeºte de mult, ºi ne aºteaptã pe toþi. Din fericire, „România Duhului” are în frunte pe unul dintre cei mai strãluciþi conducãtori spirituali din ºirul inaugurat acum 652 de ani de mitropolitul Iachint din cetatea domneascã de la Argeº, ridicat în ceata sfinþilor ocrotitori ai românilor de cãtre actualul sãu urmaº, ca mulþi alþii lãsaþi în umbrã pânã acum. u patru ani în urmã, gazeta „Argeºul” îºi asuma rolul de a face vãzutã clar aceastã realitate, într-un moment în care ce va însemna venirea Preafericitului Daniel în fruntea Bisericii noastre o ºtiau mai bine cei ce se mobilizau împotrivã! Avem, prin urmare, cu toþii, colaboratori, redactori ºi cei implicaþi în apariþia zilnicã a gazetei, deplinã îndreptãþire sã participãm la aceastã mare sãrbãtoare a Bisericii ºi a „României Duhului” ºi sã adresãm din paginile ei Preafericitului Daniel, patriarhul României, strãvechea urare bizantinã: ÎNTRU MULÞI ANI, STÃPÂNE!

S

F

C

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 727