ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE ISTORIE DIN ROMÂNIA "CLIO" FILIALA HUNEDOARA Trebuie amintită aici şi Revista de pedagogie, care a avut un rol esenţial în popularizarea componentelor sistemului educaţional comunist: în paginile revistei revenea obsedant ideea lui Lenin referitoare la educaţia de tip bolşevic a copiilor, de la cele mai fragede vârste. Intrarea în organizaţie se făcea în urma unui ceremonial minuţios pregătit; în faţa întregii unităţi de pionieri copiii depuneau jurământul şi legământul pionierului. Viitorii pionieri se angajau să fie credincioşi PCR şi să respecte îndatoririle pioniereşti. Ei primeau cravata – roşie la început, apoi cu bentiţă tricoloră: li se punea la gât cravata – roşie la început, iar mai târziu a fost cravata roşie cu o bentiţă tricoloră şi ei prezentau pentru prima dată salutul pionieresc care era specific Organizaţiei Pionierilor. 12 Primirea în rândul Organizaţiei se făcea de regulă la monumente şi locuri istorice, muzee, case memoriale la locurile de muncă ale părinţilor, în unităţi militare. La Densuş copiii deveneau pionieri de regulă la şcoală, într-un cadru festiv, dar uneori erau duşi la Sarmizegetusa Ulpia Traiana pentru a primi cravata roşie:Puteai deveni pionier la 7 ani, primirea în organizaţie se făcea în cadru festiv, cu ceremonial pionieresc în cadrul adunării de detaşament. De multe ori aceste adunări se organizau în locuri istorice, cum ar fi Sarmizegetusa, erau invitaţi să participe şi părinţii copiilor. 13 Un întreg mecanism simbolic era pus în funcţiune. Toate acestea – cravata roşie, insignele, treslele, băştile, cămăşile albe cu epoleţi etc.- erau simboluri sacralizate ale noii religii laice a cărei profesiune de credinţă era, în modul cel mai paradoxal, ateismul. În România socialistă primirea în Organizaţia Pionierilor era fără
îndoială un moment important atât pentru elev cât şi pentru partidul care mai înrola astfel un soldat în viitoarea armată de cadre. Tocmai de aceea ea primea valenţe simbolice semnificative. Alegerea locurilor cu greutate istorică nu era deloc arbitrară: în faţa vestigiilor trecutului intrarea în Organizaţia Pionierilor devenea momentul unei intrări sacre în lumea mai bună pe care o promitea comunismul. Solemnitatea momentului avea ceva din notele unui ritual religios: în substanţa acelor momente veneraţia palpita ca „marea inimă a naţiunii unite în jurul partidului şi a conducătorului său”. Funcţionarea mecanismului acestei noi sacralităţi „de partid” se asigura prin simbolurile multiplicate şi integrate vieţii cotidiene a pionierului; dintre acestea cea mai importantă, graţie puternicului său simbolism, era cravata de pionier care trebuia cinstită şi onorată prin continua perfecţionare, prin virtuţi personale, prin dragostea şi devotamentul pentru patrie, partid şi adevăr care era întotdeauna adevărul partidului unic. Angajamentul, rostit cu mâna pe drapel, sublinia clar acest aspect: „mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor.” În ordinea ideologică a regimului comunist, cuvântul de pionier era o garanţie absolută a inegrităţii morale, primul pas înspre viitorul revoluţionar de profesie. Purtarea greşită, neconformă cu statutul de pionier şi cu morala comunistă, însemna o pătare a cravatei roşii, o maculare a unui simbol sacru. Ştergerea diferenţelor între subiecţi printr-o atomizare totală e vizibilă şi din analiza îndatoririlor pionierilor din clasele V – VIII: „îndatorirea supremă a pionierilor este aceea de a iubi cu ardoare patria socialistă, punând mai presus de orice interesele ţării; este gata oricând să-şi aducă întreaga contribuţie la apărarea ei, cinsteşte trecutul său glorios, tradiţiile de luptă ale poporului nostru, ale clasei muncitoare, îşi exprimă prin fapte dragostea nemărginită şi ataşametul faţă de
455F
456 F
intermediul activităţilor pioniereşti: raportul Biroului Consiliului municipal Bucureşti, al organizaţiei pionierilor, 1970; Gheorghiţă Fleancu, Rodica CosteaGârleanu, Vârstele în pionierie: diferențierea activității pionierești după criteriul vîrstei, , Editura Politică, 1977; A II-A Conferinta Natională a Organizatiei Pionierilor, Éditura Politică, 1972 12
Interviu cu Iuliu Andrioni, realizat de Fona Gabriela, 7.11.2011, Densuş 13 Interviu cu S.E, realizat de Crăciun Darius, 9.11.2011, Haţeg
122