LA DRUM CU ALPHEGA
Pe urmele saşilor din Bistriţa Căutând sașii din Bistrița, am descoperit, de fapt, un oraș vibrant, cu un mozaic cultural unic în România și o valorizare a patrimoniului istoric mai rar întâlnit. Un oraș care te invită să-i descoperi nu numai centrul, ci și cartierele rezidențiale, parcurile și dealurile din împrejurimi, prin mici artificii de imagine. Haideți cu noi!
Istoria orașului
Siebenbürgen sau cele “şapte cetăţi” este denumirea după care a fost cunoscută Transilvania încă din Evul Mediu, datorită oraşelor fondate de coloniştii saşi strămutaţi aici cu scopul de a apăra graniţele de răsărit ale Regatului Ungar, începând cu secolul al XII-lea: Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea şi Bistrița. Datorită poziţionării sale
61
strategice, pe malul Râului Bistriţa şi la poalele Munţilor Rodnei, oraşul Bistriţa, devine, ulterior marii invazii a tătarilor din 1241, oraş liber regal, primind o serie de privilegii atât din partea regelui Carol Robert de Anjou, a reginei Elisabeta, cât şi a regelui Ludovic de Anjou. De la cel din urmă, oraşul preia şi stema regală, utilizată ca blazon: struţul cu potcoavă în cioc, pe care bistriţenii şi turiştii îl pot vedea şi astăzi din loc în loc, prin vechea cetate. Locuitorii burgului medieval îşi pot, astfel, construi fortificaţii, întreţinând o armată proprie, îşi pot alege jude, iar negustorii au dreptul de liberă trecere şi de comercializare a produselor proprii. Meşteşugarii saşi, constituiţi în bresle au participat la ridicarea zidurilor şi a turnurilor de apărare, fiecare breaslă având propriul turn. În prezent, se mai păstrează doar Turnul Dogarilor şi porţiuni din ziduri. Cel mai fascinant, însă, este sistemul defensiv, realizat din pasaje
înguste, ce făceau legătura între ziduri şi centrul cetăţii, ce adăposteşte şi astăzi Biserica Evanghelică, precum şi o serie de clădiri de patrimoniu. Din secolul al XIX-lea oraşul începe să se modernizeze, cu ocazia inaugurării primei căi ferate, a telegrafului şi a reţelei de telefonie. Întoarcerea armelor din cel de-Al Doilea Război Mondial a determinat exodul saşilor, iar perioada comunistă aduce un declin în viaţa culturală şi socială a oraşului, investiţii masive fiind realizate în industrializare şi construcţia de blocuri de locuinţe, iar după anul 1990, oraşul intră într-un con de umbră. Din fericire, ultimii ani au readus strălucirea de odinioară a burgului transilvănean!
Obiectivele istorice
Vom începe cu Biserica Evanghelică, ce deţine cel mai înalt turn medieval din România şi este cel mai important şi impresionant monument de arhitectură din oraşul Bistriţa şi singura biserică din România în al cărui turn se poate ajunge cu liftul. Deține, probabil,
