Page 1


19.02.2010 Kyoto Țintim matinali către Shinkansen-ul aerodinamic ce ne va propulsa spre Kyoto. Vreme superbă, cer albastru, soare vesel, străzi curate, oameni îmbrăcați îngrijit se îndreaptă ordonat către servici. Ne îmbarcăm rapid la bordul trenului cu aspect de avion interstelar. Nu apucăm să clipim de două ori, că ne-am și lansat în dimensiunea spațiu-timp către Kyoto, fosta capitală a Japoniei, oraș vestit pentru maiestuoasele temple și misterioasele gheișe, ce pot fi surprinse preț de o clipă în peisajul stradal, în pasul lor grăbit către o întâlnire tainică…

3


Peisajul privit prin ferestrele vagonului de Shinkansen se derulează cu repeziciune, nu ne lasă timp să ne fixăm privirea pe vreo clădire. Case, blocuri, poduri suspendate, acoperișuri, șosele supraetajate, se amestecă ritmic cu pete verzi de bambus, copaci înfloriți și câmpuri de orez. Între două stații nu există pauză peisagistică, unde să poți privi în gol, până hăt departe, la orizont. Linia Shinkansenului urcă și coboară fulgerător printre construcții ordonate disciplinat într-un spațiu aglomerat. Lângă mine, un domn în vârstă îmbrăcat impecabil cu costum, cravată și pantofi lucioși, cu părul grizonat, dat pe spate, perciunii tunși corect și mâinile îngrijite, mă trimite cu gândul la perfecțiunea Păpușilor din Kawaguchiko, la detaliile lor vestimentare fără cusur. Domnul de lângă mine pare ca scos din cutie, asemenea unui spectator ce participă la o mare gală de teatru. Îmi e și teamă să deschid cutia de bere Kirin Golden Moments, dar nu mă pot abține și încerc să tușesc discret atunci când desigilez capacul sub presiune. Pe scaunul din față, un alt domn respectabil citește absorbit un volum de benzi desenate Manga. Sorbind satisfăcut și relaxat băutura răcoritoare, mă las copleșit de frenezia descoperirii Japoniei în ipostaza ideală, în clipa zvâcnirii mugurilor de primăvară, în momentul descleierii primelor petale din mierea rășinilor adormite-n iarnă.

4


Valul de informații ce ne bombardează în fiecare moment al călătoriei noastre, nu ne obosește, ci dimpotrivă, ne trezește toate simțurile și instinctele. Desigur că unii specialiști vor fi de părere că extazul se datorează în mare măsură berilor revigorante, sake-ului sau cafelelor expresso sorbite în compania muzicii de jazz ce nu lipsește din absolut nici un bar unde am poposit. Auzul, gustul, privirea, trăirile, memoria, sunt supuse unei noi adaptări ce nu ne-a solicitat dureros, ci dimpotrivă, ne-a luminat sufletele. Palpăm cu bucurie acest loc de pe Planeta Pământ, unde oamenii sunt organizați și educați într-un mod de viață total diferit de cel românesc. Șocul contrastului civilizațiilor poate nu a fost așa de dificil de înțeles, venind din China, unde aspectele generale ale tabloului sunt total pe invers, comparativ cu civilizația japoneză. Deși veniți din exteriorul Japoniei, trăind precedent o cultură latino-românească-turco-rusească-grecească-moldovenească-austro-ungară cu infuzii francofone și condimentată cu filme americane (acum stau și mă întreb ce e aia “cultură”, sau dacă, și cât ne-a afectat această “cultură”, sau dacă a existat, sau există…), și eu și Andreea ne-am adaptat firesc și normal în peisajul nipon, fără să simțim nici măcar o clipă vreun discomfort moral-fizic-existențial. Totul e anormal de normal: trenurile vin și pleacă cu exactitate, oamenii nu traversează prin locuri nepermise, așteaptă culoarea verde a semaforului chiar dacă nu e nici o mașină

5


6


7


pe o rază de kilometri, nu scuipă pe jos, nu aruncă gunoaie pe stradă, ci numai la coșurile speciale compartimentate pe sticlă, hârtie, plastic, metal, nu se îmbulzesc, nu se împing unii în alții, nu se calcă pe picioare, lasă loc de trecere pentru cei grăbiți și se înclină politicos la fiecare mulțumire. Mâncarea e gustoasă și sănătoasă, plantele și natura sunt îngrijite cu multă atenție… Știu… știu… una e să fii turist două săptămâni, și alta e să trăiești acolo mai mult timp, însă asta e ce am simțit până acum în călătoria noastră. Am atins în treacăt suprafața Japoniei, însă miezul adânc al tradițiilor milenare ne-a transmis energii profunde, ce încă nu s-au diminuat... Vocea perfect clară ce anunță în japoneză și în engleză apropierea de stația Kyoto, ne trezește din contemplare și ne pregătește de coborâre. Am ajuns la Kyoto. Gara este imensă, populată de un furnicar permanent de lume ce vine și pleacă. Ne orientăm spre ieșire și descoperim biroul turistic, unde ne sunt oferite gratis harta orașului (dar nu și cheile!), cu recomandările obiectivelor faimoase și hostelurile unde ne putem stabili reședința pentru câteva zile. Biroul era supra aglomerat de turiști și ticsit de o grămadă de afișe, pliante, cărticele și hărți despre Kyoto. Gazdele amabile ne prezintă în engleză cele mai bune oferte. Ne așezăm să ne dezmeticim la o cafea, un sandwich proaspăt cu ham, roșii cu busuioc și salată verde și o prăjitură cu ciocolată. Andreea alege strategic cel mai avantajos Ryokan din zona apropiată gării, Ryokan Hiraiwa, un frumos hostel cu specific tradițional, tatami și baie cu apă înverzită de minerale vulcanice.

8


9


10


11


12


13


14


15


Luăm autobuzul din fața gării, nu înainte de a ne poza cu Astro-Boy și alte personaje de desene animate japoneze, Kyoto fiind locul unde celebrii eroi ai lui Osamu Tezuka au luat naștere. După două stații coborâm, parcurgem câteva străduțe cochete și flancate de ghivece cu flori colorate, traversăm un mic podeț și ajungem la Ryokan Hiraiwa. Gazda bucuroasă ne oferă cea mai frumoasă cameră, pe colț, luminoasă și spațioasă cât 4,5 tatami. Achităm rapid cu cardul Visa, zvârlim rucsacele în cameră și o zbughim afară să descoperim Kyoto, în lumina oranj a soarelui de după-amiază.

16


17


18


19


20


21


22


23


24


25


26


27


28


29


30


Majoritatea caselor din Kyoto au doar un etaj acoperit de țigle cenușii, dispuse pe o pantă curbă, specifică locuințelor asiatice. Fațada este îmbrăcată în lemn de sus până jos, suprafețele fiind casetate și împărțite matematic după o formulă riguroasă. Intrarea este simplă, fără farafastâcuri: un panou ce culisează dreaptastânga. Singurele elemente colorate sunt lanternele roșii și ghivecele de flori ce accentuează relația simbiotică a japonezilor cu natura.

31


32


33


34


35


36


37


38


Alegem să vedem Gion, cartierul gheișelor, aflat aproape de cursul marelui râu Kamo, acum aproape un firicel de apă, la câteva străduțe de templul budist Kenninji. Gheișele sunt cireșele de pe tortul scopurilor noastre vizuale. Colorate și fardate ca pentru un spectacol de teatru, misterioasele doamne pot fi observate doar preț de o clipă, atunci când se grăbesc cu pasul lor mărunt la întâlnirea cu clientul. Surprindem câteva gheișe ce ne fac să tresărim la fiecare apariție și încercăm să le vânăm fotografic ca pe niște păsări rare. Mereu grăbite, nu ne prea lasă timp suficient să ne reglăm aparatele. Prin urmare, suntem în permanență cu degetul pe buton, nu știm când iese următoarea păsărică din scorbură sau vulpița roșcată se retrage iute în vizuina unei mașini de lux…

39


40


41


42


43


44


45


46


47


48


Străduțele strâmte ne conduc pașii spre intrarea la Parcul Maruyama, unde am vizitat primul edificiu shintoist, Templul Yasaka: lampioane albe decorate cu simboluri negre și roșii, tâmplăria pictată în oranj strident alternând pe alocuri cu verde, extremitățile grinzilor învelite în aur, pomișori cu crengi proaspăt înflorite sau cu mesaje scrise pe hârtie și înnodate pe ramuri asemenea frunzelor albe, cărări pietruite, dragoni fioroși sculptați în piatră și butoaie de sake oferite ofrandă zeilor și strămoșilor.

49


50


51


52


53


54


55


56


57


58


59


60


61


62


63


64


65


66


67


68


69


70


71


La ieșire, prindem ultima rază de soare și ne lăsăm atrași de luminițele bulevardului Kawaramachi, presărat de reclame. Suntem înconjurați de oameni ieșiți la cumpărături, perechi de tineri relaxați la o cafea, vitrine doldora cu toate chichirezurile posibile, magazine, buticuri, tarabe, saloane asurzitoare unde se joacă Panchiko (jocuri de noroc, ce folosesc biluțe de rulmenți pe post de jetoane câștigătoare și unde nu am putut să stăm mai mult de 2 minute, fiindcă ne dureau timpanele), fete cu genți imense, băieți ciufuliți cu pantofi cu bot lung, bere și sake, prăjiturele coapte de roboți mecanizați, snacksuri din orez amestecat cu alge sărate (miammmmmmm), tricouri pictate cu însemne japoneze dedicate turiștilor, restaurante cu stegulețe pictate la intrare, arome și culori nocturne.

72


73


74


75


76


77


78


79


80


81


82


83


84


85


86


87


Civilizația MANGA ne împresoară fără șanse de împotrivire. Afișe cu roboți, mașinării complicate, nave spațiale și extratereștrii multicolori ne asediază vizual din orice colț. Rafturi ticsite de cărți cu benzi desenate pline de aventuri nemaivăzute, plăsmuite fără restricții din imaginația desenatorilor ce alimentează în permanență cererea cititorilor însetați de acest gen. Metri cubi de Manga formează un zid impresionant ce ne captivează preț de câteva ceasuri. Coborâm la subsolul acestei librării ce ne introduce în universul pasionaților de machete, avioane, tancuri, păpuși, trenulețe și orice obiect ce e legat de îndeletnicirile colecționarilor împătimiți. HOBBY este cuvântul ce face legea în acest magazin subteran, înțesat de toate ustensilele necesare satisfacerii acestei pasiuni: • pensule microscopice cu fire de păr despicat în patru pentru pictarea ochilor și detaliilor soldățeilor de plastic ce se montează pe avioanele și tancurile de mărimea unei cutii de chibrituri. • abțibilduri transparente pentru decorarea navetelor spațiale, roboților transformanți și păpușilor mecanizate. • pile, pensete, cleștișori cât o unghie, glaspapire de toate asprimile pentru șlefuirea subansamblelor eroilor fantastici și navelor spațiale prezente în animațiile lui Hayao Myazaki, filmele Star Wars și enciclopediile SF.

88


89


90


91


92


93


94


95


Drepturile de autor sunt rezervate de Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca. Orice reproducere totală ori parțială a textului sau a imaginilor este strict interzisă fără acordul scris al autorilor. Copyrights are reserved by Alexandru Ghiţescu and Andreea Pașca. Any total or partial reproduction of text or images is strictly prohibited without written consent from the authors.

© Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca - 2010


10 Made in Japan - Andreea & Alec-San  

Kyoto - 19.02.2010 Volumul 10 Calatoria in Japonia a artistilor Alexandru Ghitescu si Andreea Pasca.

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you