Issuu on Google+

TOKYO - GINZA - 11 februarie 2010


11.02.2010 Ne-am trezit la revărsatul zorilor. Stația trenului HARUKA ce ne duce spre ”Știuca liniilor ferate” - SHINKANSEN-ul către Tokyo, este chiar lângă hotelul Washington, unde am dormit prima noapte japoneză. Aerul dimineții este curat, așa cum a fost de fapt toată excursia noastră. N-am simțit nicăieri un miros irespirabil sau vreo urmă de poluare. Străzile sunt curate, parcă turnate cu o zi înainte. În stația de tren am înmânat șefului de tură permisele de călătorie JR, pe care am primit ștampila începerii valabilității de 2 săptămâni.

3


Trenul sosește la secundă, oprește precis la marcajele de pe peron, așteaptă urcarea călătorilor și pornește mai apoi exact la ora stabilită. În tren admirăm designul reclamelor ce nu-ți lasă privirea să ruleze în gol. Scaunele îmbrăcate în catifea albastră sunt construite să poată fi întoarse către direcția de mers. Doar împingi spătarul în față sau în spate. Andreea mă face atent să nu pierd acest amănunt în timp ce eu încerc să nu ratez nici o reclamă hazlie sau poster colorat ce ne împresoară.

4


Ajungem la stația Shin-Osaka de unde luăm în sfărșit SHINKANSEN-ul către Tokyo. Ne simțim împreună doi mici peștișori înghițiți de această enormă electro-magnetică Știucă, agilă formă aerodinamică ce sălășluiește pe liniile ferate japoneze. Sunt mai multe tipuri de Shinkansen, mai precis NOZOMI, HIKARI și KODAMA. Noi ne-am dat în HIKARI.

În interiorul shinkansen-ului suntem ca într-un avion. Avem chiar o stewardesă (mai bine zis o TRENOdesă) care defilează din când în când cu un cărucior plin cu toate produsele mâncabile de care ai avea poftă.

5


Peisajul dinamic de afară curge rapid, casele și blocurile sunt aglomerate într-o ordine precisă, alternând rar pe alocuri cu un acoperiș ondulat tradițional. Liniile drepte se intersectează amețitor, lăsând rareori spațiu către vreun câmp gol. Spațiul dintre locuințele de maxim 2-3 etaje este structurat riguros, fiecare formă preluând ștafeta de la clădirea anterioară. Peisajul dintre marile orașe, Osaka, Kyoto, și stațiile următoare nu are pauză, nu am putut identifica când se termină un oraș și începe următorul.Casele scunde se întrepătrund subtil cu blocurile înalte îmbrăcate numai cu ferestre de sticlă , tot peisajul fiind înnodat în centrul metropolelor de șosele imense suspendate pe mai multe straturi, împletite în toate sensurile de liniile trenurilor ce sosesc și pleacă la secundă. Nu am avut prea mult timp să stăm pe gânduri că am și trecut prin Kyoto, Nagoya, Toyohashi, Hamamatsu, Shizuoka, Mishima, Odawara, Yokohama, Shinagawa și am ajuns la TOKYO.

La Tokyo Station ieșim în mijlocul unui imens furnicar de oameni. Eram obișnuiți cu furnicarele de oameni din China, unde sigur sunt chiar mai multe

per-

soane, însă diferența clară este dată de disciplina oamenilor ce urmează căile de acces, NU se înghesuie unii în alții și NU se calcă pe picioare ca animalele, lasă loc pe scara rulantă celor ce vor să urce mai repede. Este un gest reflex al oamenilor care pășesc pe scara rulantă să se așeze aproape de balustradă, toți pe dreapta, sau toți pe stânga, nu în zigzag, sau crăcănați pe mijloc... 6


7


Recipientele pt. gunoi plasate lângă frigiderele automate cu băuturi, au spații dedicate pt. plastic, sticlă, și materiale care pot fi incinerate. Un fapt demn de menționat este că în afara acestor pubele NU EXISTĂ COȘURI DE GUNOI PE STRADĂ și cu toate astea NU vezi un gunoi sau un pet aruncat pe jos. Prin asta înțeleg descurajarea oricărei abandonări gunoieristice la orice colț de stradă și colectarea lor direct în locurile amenajate. Pt. fumat există sectoare speciale, imense cabine izolate ca un acvariu unde oamenii pot trage un fum cu nesaț. Pe străzi se pot citi avertismente imprimate-n asfaltul pentru pietoni “NU MERGEȚI CU ȚIGARA APRINSĂ” sau “NU FUMAȚI PE STRADĂ”. Oamenii respectă aceste indicații. Și se simte!!! Am tras adânc în piept aerul japonez deseori, oftând a speranță pt. specia umană ce încă are șanse de supraviețuire. Educație=Civilizație=Viață Curată. Încerc să nu mă las înșfăcat de prea mult pesimism despre educația altor nații și am să mă întorc la furnicarul nodurilor rețelei de păianjen subteranoaeriene a metroului metropolei Tokyo.

8


9


Presărate pe ici, pe colo prin mulțime, femeile japoneze îmbrăcate în KYMONO-urile tradiționale și sandalele ZORI cu șosetele TABI albe imaculat despicate la degetul mare, ne atrag atenția ori de câte ori le vedem. Sunt femei în vârstă, deseori în grupuri de câte 3, 4.

10


Tipologiile oamenilor din metroul Tokyo-nez (sau pe limba noastră Tokyoneștean) le-am putea descrie astfel: 1. Bărbatul japonez spre( sau de la) servici: ochelari de vedere cu rame fine (domnul din imaginea îi avea în buzunar, treceți vă rog cu vederea...), cravată la costumul negru elegant, servietă cu laptop; dacă e cald, trenciul negru se află pliat pe antebraț. Pantofi negri eleganți și șosete negre sau orice altă culoare dar niciodată albe ( față de chinezii care numai albe poartă, câteodată chiar și roșii).Tastează neîntrerupt cifre către extratereștrii la laptop, la telefonul mobil cu clapete mari, sau pe iPod caută ceva pe Google.

11


2. Tânărul japonez: îmbrăcat ciakanika cât mai trăznit, freză electrocutată, părul arici. Accesorii cât mai diverse, ochelari de soare, pălării, lanțuri, inele, genți, brelocuri la vedere. De cele mai multe ori citește avid o carte cu benzi desenate manga. Pantaloni de toate formele și croiurile. Pantofii 90% sunt cu botul lung și ascuțit.

12


3. Tânăra japoneză: fustă plisată scurtă, mai sus de genunchi. Coafuri diverse dar NU atât de cârlionțate ca la chinezoaice. Mai totdeauna tastează la telefonul mobil dotat cu vreo 2-3 ursuleți sau muțunachi. Mâinile mai întotdeauna ocupate cu vreo 10 sacoșe mari de la shopping. Se machiază fără nici o reținere între două stații de metrou, cu multă dibăcie să nu-și scoată ochii atunci cănd își aplică genele lungi sau fardul meticulous cu multiple straturi. Gustul pt.modă al femeii japoneze taie orice chinezoaică ce aspiră să fie elegantă… Știu, știu… culturi diferite, tradiții diferite, dar e o apreciere pur personală și subiectivă. Nu m-am putut abține să nu facem comparații continue între China și Japonia, unde de fapt nu există nici o asemănare, ba chiar lucrurile par a fi pe dos, nici nu mai vorbesc de restul lumii…

13


4. Elevele și elevii japonezi ce ies sau se duc la scoală. Totdeauna la uniformă, impecabili, eleganți, citind o carte sau tastând pe telefon. Fetele întotdeauna la fusta plisată scurtă, deasupra genuchilor goi, fără ciorapi, cu șosete până la genunchi, chiar și pe frigul frigurilor, când lumea poartă fularele date peste umăr. Totdeauna zâmbind, râzând, hilizindu-se în grupuri de 4, 5, 6…

14


5. Copii japonezi, mereu dragălași și însoțiți de mamele protectoare. Și ei cu genunchii goi pe frigul frigului dar bine îmbrăcați în rest.

6. Femeile Japoneze, în general elegante, dar nu să iasă în evidență. Un fapt inedit: trenurile metroului Tokyo-nez au 2 vagoane dedicate exclusiv femeilor. “WOMEN ONLY”, doar între orele 7 și 9 dimineața.

15


Straturile subterane ale metroului Tokyonez sunt ca un labirint multicolor nesfârșit înțesat de restaurante, magazine, malluri pe mai multe etaje. Noi ne-am concentrat cu greu să ținem direcția către stația noastră unde trebuia să ajungem, nu pentru că direcțiile erau neclare, ci pentru că tentațiile vizuale și magazinele ne absorbeau ca o pâlnie la fiecare bifurcație.

16


17


Am ieșit într-un final la stația Minowa, aproape de hotelul ryokan ANDON, unde Andreea rezervase 3 nopți. Zonă calmă, fără nebunii de clădiri înalte ca-n centru. Case de 2-3 etaje alternând cu blocuri cu scară exterioară (poziționate astfel pt. a preveni poate surparea în caz de cutremur a clasicelor scări interioare din arhitectura blocurilor europene???)

18


19


Înghesuite unele într-altele, casele au întotdeauna multe ghivece de flori multicolore la intrare. Am văzut deseori bonsai și mici pomișori înmuguriți și chiar înfloriți. În momentul în care am descoperit prima floare de cireș, albă, delicată și parfumată, am trăit o împlinire ce m-a luat cu fiori pe șira spinării. Ne-am dorit așa de mult această sincronizare cu primăvara în Japonia, încât acum, uitându-ne în urmă, ni se pare un vis… Mai ales că întorși în iarna din Nordul Chinei mai trebe să așteptăm o lună până apare primul mugure înflorit… dar…. Cu atât mai bine, prindem două primăveri… iuhuuuu!!!!

20


21


Hotelul nostru cu arhitectură modernă, simplă, ne oferă în interior o îmbinare armonioasă cu atmosfera tradițională, cu camere de 4 tatami, preșurile dreptunghiulare japoneze, împletite din frunze de orez, unitatea de măsură pt. spațiul unei camere.

22


Pășim prima dată pe aceste covorașe simpatice și simple, ce se îmbină perfect unele cu altele. De forma unui dreptunghi cât două pătrate, tatami-urile au reguli clare de așezare în cameră. Avem la dispoziție papuci pătrățoși (numiți în japoneză ZŌRI) ce imită împletitura de orez pt. talpă.

23


24


25


26


27


La etaj avem baie Jacuzzi pt. care trebuie să ne înscriem în prealabil la ce oră vrem să ne bălăcim. Completăm rapid formularele de cazare și pornim ușurați de bagaje să descoperim Tokyo-ul la ceas de seară ploioasă. Gazda pe nume Yukari ne sugerează să împrumutăm umbrelele din hol.

28


Alegem să vedem zona GINZA, celebra intersecție prezentă în toate documentarele despre Japonia, acolo unde clădirile imense luminate de reclamele gigantice contrastează cu furnicarul de oameni mereu în mișcare. Ne lăsăm împresurați de valul de oameni și umbrele ce invadează strada restricționată mașinilor până-n faptul serii.

29


30


31


32


33


34


35


36


37


Vizităm magazinul Apple unde încercăm ultimele gadgeturi apărute pe domeniul Mac. De acolo pașii ne poartă către o zonă colorată de mirosuri seducătoare și fel de fel de mâncăruri apetisante. Piața de mâncare ne zăpăcește prin diversitate și animație încăt nici nu știm unde să ne îndreptăm atenția. Ne extragem cu greu din acest univers culinar, nu fără să fi încercat din brânzeturile expuse spre degustare și să cumpărăm niște pachețele de orez cu ciuperci ce i-au făcut cu ochiul Andreei.

38


39


40


41


Ora târzie ne cheamă să fim mai spre lângă hotelul nostru și alegem o tavernă specific japoneză unde ne tragem sufletul în compania unei beri Sapporo și a unei verze Kimki călite rapid cu trei fire de carne de porc. Orezul cu ciuperci luat de Andreea e delicios. 42


Ajungem la hotel unde un duș fierbinte ne pregătește să ne întindem relaxați pe covoarele tatami. Savurăm pe îndelete un merlot "Marco Real" spaniol și alunecăm alene sub plapuma pufoasă... 43


Drepturile de autor sunt rezervate de Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca. Orice reproducere totală ori parțială a textului sau a imaginilor este strict interzisă fără acordul scris al autorilor. Copyrights are reserved by Alexander Ghiţescu and Andreea Pașca. Any total or partial reproduction of text or images is strictly prohibited without written consent from the authors.

© Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca - 2010


02 Made in Japan - Andreea & Alec-San