Revista 60PLUS - 4

2

2

Cuvânt de început

Priviţi înapoi cu iubire Unul dintre motivele pentru care ne adorăm părinţii este simplul fapt că şi ei fac la fel. Iubirea este vie şi reciprocă. Indiferent de felul în care ne arătăm dragostea, noi ştim că ea există şi ne bazăm pe asta şi atunci când, uneori, simţim că nu ne mai înţelegem sau apar divergenţe de opinie între noi. Viaţa de familie este una dintre tainele longevităţii, de aceea armonia este atât de importantă. Toate acestea sunt doar un preludiu la articolul de la pagina 34, ce se integrează perfect în obiectivul nostru, acela de a sensibiliza copiii, acum adulţi, la nevoile părinţilor, acum seniori. În aceeaşi notă pozitivă vă propunem un articol despre „viaţa de după pensionare”, fericire şi acceptarea schimbărilor (detalii la pagina 8). Mesaje pline de optimism regăsiţi din plin şi în interviul pe care ni l-a acordat maestrul Alexandru Arşinel, artistul atât de iubit de români, director al Teatrului de revistă Constantin Tănase, precum şi în povestea plină de farmec a doamnei Anna Budura, care „la aproape 80 de ani scrie articole, scoate carte după carte, foloseşte cu îndemânare calculatorul şi călătoreşte la capătul celălalt al lumii, ori de câte ori are ocazia”.

Nu în ultimul rând, veţi găsi şi în această ediţie sfaturi pentru îngrijirea plantelor, reţete delicioase, recomandări de carte, film şi multe alte subiecte care, sperăm, vor ajunge şi de data aceasta la sufletul dumneavoastră. Noi, cel puţin, asta ne-am propus.

Corina Nagacevschi editor coordonator corina@60plus.ro

60plus - Nr. 4/2011

3

Din cuprins pag. Am întâlnit pensionari 8 şi fericiţi Respirăm, alergăm, ne zbatem, suferim, ne bucurăm, iubim, ne facem o familie. Anii trec, copiii cresc, pleacă de acasă, îşi fac, la rândul lor, un rost. Şi vine perioada pensionării. Ne putem bucura de ea?

pag. Poveşti din viaţă

24

Ieşirea la pensie nu a însemnat capătul drumului, ci o nouă poartă spre cunoaştere şi afirmare. Citiţi cum arată pentru Anna Eva Budura viaţa după pensionare.

pag. Farfuria la control! Interviu: Alexandru Arşinel 12 Dieta la vârsta Savuros ca întotdeauna, a treia Aflaţi câteva dintre cele mai dăunătoare (şi mai frecvente, din păcate) asocieri alimentare.

pag. Degenerescenţa maculară

16

maestrul Alexandru Arşinel ne vorbeşte despre teatru, familie, pregătirea unui nou album şi ne explică cum de a rămas de ani de zile în topul preferinţelor românilor.

pag.

38

... sau când vederea ne lasă! DMLV este denumirea prescurtată a principalei afecţiuni care diminuează vederea în jurul vârstei de 60-65 de ani, ducând până la pierderea ei.

Aflaţi cum puteţi reduce la maximum factorii de risc.

4

60plus - Nr. 4/2011

Din cuprins pag. Familie: Părinţi şi copii

34

Copiii Dumneavoastră sunt (de mult) adulţi. Au copii pe care îi învăţaţi abeceul relaţiilor în familie. Litera A: Afecţiunea şi respectul faţă de părinţi. Teoria este sublimă, dar practica?

pag. Băile Felix

70

Aşa cum sugerează şi numele ei (lat.: felix – „fericit”, „norocos”), staţiunea Băile Felix, cunoscută drept paradisul apelor termale, este un loc cu un farmec aparte, în care apa, aerul şi pământul se regăsesc în forma cea mai pură.

pag. Atlantida, sau 74 mit realitate? pag. Reţete culinare

44

3 reţete delicioase pregătite direct din “Raftul bunicii”

pag. Plantele de apartament

50

Tot timpul plantele au nevoie să le acorzi atenţie. V-am pregătit un calendar pe care este bine să-l consultaţi lună de lună.

60plus - Nr. 4/2011

Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate.

Dar de ce a fascinat în asemenea măsură mintea şi preocupările oamenilor, milenii la rând, această insulă misterioasă?

pag. Ce se află pădurea 82 în Baciu? În inima Ardealului, într-o zonă cu aparenţă atemporală, se găseşte, probabil, cel mai misterios loc din România.

5

Editorial

Istoria se repetă. Şi ce dacă?

Alexandra Bogdan, jurnalistă, Iaşi

N

u ştiu cu exactitate dacă istoria se repetă, aşa cum susţine o zicere aproape aforistică, dar demonstrată, cred eu, superficial, cu argumente – exemple care operează o selecţie subiectivă. Ştiu însă, cu siguranţă, pe temeiul celor “60 plus” de până acum, că multe istorii (sesizaţi pluralul) se repetă.

E vorba aici de istoriile personale, mici, banale, multe neinteresante, mai toate nesemnificative, dar care alcătuiesc, la urma urmei, viaţa noastră, a fiecăruia.

6

Cu bune şi cu rele. Multe, prea multe repetabile.

Am întâlnit, nu o dată, semeni care cochetau cu ideea că, deja, în al patrulea - al cincilea deceniu de viaţă nu prea mai au ce afla esenţial despre toate cele care ne înconjoară. Că nici chiar ei nu cred totalmente într-o atare ipoteză este o altă chestiune. Ceea ce s-ar impune menţionat este că viaţa, ca istorie personală, este plină, în aparenta sa banalitate, de neprevăzut şi de surprize. E drept că, în situaţia în care am 60plus - Nr. 4/2011

Editorial putea opta pentru un curs sau altul al destinului, am renunţa la neprevăzutul care îndeobşte e ingrat şi la surprizele neplăcute (ca să mă rezum la acest eufemism, căci se ştie, şi cataclismele sunt … surprize).

Sunt mulţi cei care, deloc inutil şi lipsit de sens, cred că fericirea este echivalentul normalităţii, aceasta incluzând coeficientul obligatoriu de banalitate.

Pledez pentru normalitatea al cărei coeficient de banalitate îşi pierde substanţa, aceasta dizolvându-se într-o receptare diferită de la o vârstă la alta.

Insist, amintind ceea ce cu toţii ştim din proprie experienţă, că acelaşi fapt de viaţă, aceeaşi împrejurare, aceeaşi lectură, aceeaşi vizionare, aceeaşi întâlnire, acelaşi peisaj etc, etc. – sunt receptate diferit în raport de vârsta aceluiaşi subiect. Diferenţa aceasta de receptare reprezintă până la urmă plusul, ceea ce fiecare a înţeles din viaţa pe care o trăieşte.

Fără a fi omul unei singure cărţi, insul trecut binişor de maturitate, cultivat peste medie, va recurge cu intenţie (de-atâtea ori), 60plus - Nr. 4/2011

dintr-o curiozitate instinctivă, la a reciti cărţile copilăriei, ale adolescenţei; întâmplarea îl va pune în situaţia de-a revedea filme vizionate cu ani în urmă; cărările hazardului îl vor duce prin locuri demult călcate etc., etc. Toate acestea vor fi văzute, simţite, receptate în alt fel, cu antenele unei sensibilităţi îmbogăţite (şi poate rafinate) de trăirile şi încercările altei vârste.

Această receptare se constituie în însăşi noutatea unei alte etape a existenţei, în care banalitatea – iată – e metamorfozată în bucuria altor înţelesuri. Un film, o carte, un peisaj, o întâlnire reluată peste timp… dezamăgire sau bucurie multiplicată la scara înţelesurilor descoperite acum?...

Suntem noi înşine alţii… şi, nu o dată, revelaţia acestei întâlniri cu o altă stare, cu o altă trăire a artei sau a vieţii, e de ajuns să ne redeschidă pofta de a trăi, apetitul pentru ceea ce e esenţial şi niciodată banal, chiar dacă se repetă.

Farmecul însuşi al existenţei nu se epuizează… Miracolul poate surveni oricând. Chiar şi după … „60 plus”.

7

8 Foto: Shutterstock

Psiho

Am întâlnit şi

pensionari fericiţi de Iulia Dîrzu

Muncim toată viaţa.

Respirăm, alergăm, ne zbatem, suferim, ne bucurăm, iubim, ne facem o familie. Anii trec, copiii cresc, pleacă de acasă, îşi fac, la rândul lor, un rost. Şi vine perioada pensionării. A venit vremea relaxării. Este timpul dumneavoastră.

Bucuraţi-vă de el!

Acceptarea schimbărilor Trecerea de la o viaţă foarte activă la o viaţă mai liniştită, mai puţin haotică şi cu preocupări mai relaxante vă poate lua prin surprindere şi nu neapărat într-un mod plăcut. Este ştiut că, în primii ani de pensie, majoritatea oamenilor nu îşi găsesc locul, se plictisesc foarte repede şi pot acumula 60plus - Nr. 4/2011

anumite frustrări, ba chiar stări de depresie. De aceea, este bine să vedeţi partea bună a fiecărui lucru şi să vă bucuraţi de această perioadă. Dacă până acum toate deciziile dumneavoastră au fost, într-un fel sau altul, influenţate de oamenii din jur (părinţi, profesori, şefi, vecini, soţi, copii), acum este momentul să ţineţi cont de nevoile şi dorinţele dumneavoastră, în ritmul ales tot de dumneavoastră. Este timpul să vă întrebaţi „Ce mă face PE MINE cu adevărat fericit?”. Nu e minunat?

Redescoperirea hobby-urilor Cel mai probabil vor exista şi momente în care vă veţi plictisi.

Asta poate pentru că nu sunteţi obişnuiţi cu atâta timp liber.

Profitaţi de acest timp pentru a vă (re)descoperi anumite pasiuni, hobby-uri.

9

Fie că este vorba de pictură, grădinărit, gătit sau plimbări lungi prin parc, orice activitate care vă face plăcere şi vă ocupă timpul este binevenită. Dacă înainte eraţi pasionaţi de fotografie, de exemplu, dar nu aveaţi timp de aşa ceva, acum este momentul să fructificaţi acest talent ascuns.

Mai ales că acum tehnologia a evoluat foarte mult, nu aveţi nevoie decât de un aparat foto semiperformant, pasiune şi timp liber pentru a exersa. Luaţi aparatul în parc, de exemplu, când ieşiţi cu nepoţeii. Pe lângă peisajele minu-

Foto: Shutterstock

Psiho

nate pe care le puteţi fotografia, puteţi să le surprindeţi expresiile naive şi zâmbăreţe, sau chiar ochii plini de lacrimi şi obrajii roşii de plâns atunci când le ia un alt copil jucăria.

Socializarea este cheia Reluaţi legătura cu prieteni mai vechi, cu care nu aţi mai vorbit de ani de zile. Ieşiţi în oraş, la plimbare, la teatru. Veţi avea ocazia să aflaţi ce s-a mai întâmplat în ultimii ani, cine, ce a mai făcut şi veţi retrăi întâmplările din tinereţe împreună. Puteţi organiza, la dumneavoastră acasă, seri de jucat cărţi sau remi. Sau, pur

10

60plus - Nr. 4/2011

Psiho

Fie că este vorba de pictură, grădinărit, gătit sau plimbări lungi prin parc, orice activitate care vă face plăcere şi vă ocupă timpul este binevenită. şi simplu, să stabiliţi, împreună cu prietenii dumneavoastră, o zi a săptămânii în care să vă reuniţi şi să petreceţi câteva ore împreună, indiferent de programul fiecăruia.

Vizitaţi-vă rudele şi cunoştinţele, chiar dacă sunt în alte oraşe.

O mică excursie (fie că este cu trenul sau cu maşina personală) nu strică niciodată. Cu ocazia aceasta ieşiţi din monotonia de zi cu zi, schimbaţi aerul şi peisajul şi vă întâlniţi şi cu cineva drag.

Bunic cu normă întreagă Dacă aveţi copii foarte ocupaţi, care lucrează de dimineaţa până sea60plus - Nr. 4/2011

ra şi nu au cu cine să lase copiii, sunteţi fericitul bunic cu normă întreagă. Nu vă veţi putea plânge că nu aveţi o ocupaţie sau de lipsă de amuzament. Statul cu nepoţii este modul ideal de a petrece o zi fără să vă plictisiţi. Pe lângă faptul că trebuie să fiţi atenţi tot timpul la ce mănâncă, ce spun, ce prostioare fac, ei debitează tot felul de expresii şi idei amuzante, pun zece întrebări pe minut şi vă fac să zâmbiţi negreşit. În plus, orice le povestiţi reprezintă o adevărată fascinaţie pentru ei şi le puteţi împărtăşi din experienţa şi înţelepciunea pe care le-aţi acumulat-o pe parcursul vieţii.

11

12 Foto: Shutterstock

Sănătate şi formă

Farfuria la control!

Combinaţii culinare periculoase de Gabriela Boceanu

A

m crezut toată viaţa că avem un stomac „de struţ” - a acceptat, suportat şi digerat, săracul, multe şi de toate. În combinaţii mai mult sau mai puţin... inspirate. Dar iată că, încet-încet, începe să-şi ceară, şi el, dreptul la „pensie”. Adică la odihnă şi respect pentru anii de muncă... în condiţii grele. Şi protestează. Paşnic, deocamdată: balonări, „bolboroseli”, o durere rebelă sub coaste, „o mică indigestie”... Să plecăm urechea la semnalele lui! Ceva nu-i prieşte.

Poate combinaţiile neinspirate dintre alimentele de zi cu zi...

alimente „se înţeleg” perfect între ele, ceea ce înseamnă că se digeră la fel. Altele „se au la cuţite”, fiecare solicită aparatul digestiv în alt sens şi îl dă peste cap. Să luăm câteva dintre cele mai dăunătoare (şi mai frecvente, din păcate) asocieri alimentare.  Proteine şi amidonoase Carne (şi alte proteine) cu pâine sau paste făinoase: exemplul clasic de alimente greşit asociate.

Sau pizza – preparatul-vedetă care ni le oferă gata combinate.

De ce le trecem la categoria „Aşa nu!”? Pentru că amidonoasele

Nepotrivire de caracter „în cupluri” de alimente Ca orice relaţie, şi cea dintre alimentele pe care le consumăm poate fi una de compatibilitate sau de incompatibilitate: unele 60plus - Nr. 4/2011

13

Sănătate şi formă sunt digerate în maximum două ore, pe când proteinele au nevoie de o oră în plus.  Proteine şi grăsimi Sărmăluţe cu smântână, friptură cu sos de smântână, carne tocată şi ou (ingrediente de bază ale delicioasei musacale), peşte pane (tăvălit prin ou şi făină sau pesmet) etc. Ne lasă gura apă! „Bombă culinară!” – ripostează stomacul nostru: un asemenea festin el îl digeră cu greu, deoarece grăsimile inhibă secreţia de acid gastric, iar motilitatea stomacului (mişcările pe care le execută pentru a „măcina” hrana) este semnificativ redusă. Bonus: se reduce şi secreaţia enzimelor care facilitează absorbţia proteinelor, iar rezultatul direct sunt... balonările. Nesuferite, nu?

fiecare tip de proteine (în funcţie de originea lor). Mai exact, stomacul produce sucuri gastrice cu o „reţetă” (compoziţie) specifică pentru fiecare tip de proteine şi eliberează sucurile respective la momentul potrivit (cum spuneam mai sus – un aliment se digeră în două ore, altul – în trei etc.).

Lesne de dedus, dacă primeşte „comenzi” prea multe dintr-o dată, prea disparate, contradictorii, nu mai face faţă. Ca un chelner solicitat concomitent de mai mulţi clienţi, unul mai grăbit şi mai pretenţios ca ceilalţi...

 Proteine şi... proteine Toate exemplele de mai sus pot fi înscrise şi la acest „capitol”. Plus asocierile dintre carne şi brânzeturi, la una şi aceeaşi masă, sau dintre carne/peşte şi lactate.

De ce sunt nocive? Din unul şi acelaşi motiv: stomacul nostru se „setează” diferit pentru a digera

14

60plus - Nr. 4/2011

Sănătate şi formă Produse zaharoase şi alte alimente Zahărul din fructe sau din alte alimente (miere, prăjituri, ciocolată etc.) inhibă secreţia de suc gastric şi, implicit, motilitatea stomacului. Prin urmare, celelalte alimente consumate concomitent vor fi digerate mult mai greu. Nu zicea bine bunica (aflase, şi ea, de la bunica ei şi tot aşa): să nu mănânci niciodată un măr după o porţie de cereale, nici după o tartină cu brânză tip camembert (proteine + amidon + făinoase)?

Fructe şi alte alimente Regula de aur: fructele se mănâncă separat, între mese. În acest regim, ele sunt digerate într-un interval foarte redus.

Dacă, în schimb, sunt consumate după masă, vor „sta la coadă” în urma tuturor alimentelor consumate anterior – abia după ce vor fi digerate toate acestea, va începe şi absorbţia fructelor în intestinul subtire. Rezultatul? Unul neplăcut: staţionând mult timp în stomac, fructele fermentează şi antrenează în acest proces şi celelalte alimente.

De testat: codul culinar oriental În Orient se mănâncă, de mii de ani, alimentele Yang înaintea alimentelor Yin. La micul dejun se serveşte tradiţionala supă Miso (Yang) - proteine din boabe de soia fermentate - şi peşte crud (proteine, deci tot Yang), urmate de orez (mai puţin Yang decât alimentele precedente) şi încheind cu legume (care sunt Yin). Altă populaţie cu tradiţie culinară strictă – evreii ortodocşi – interzice asociererile, la aceeaşi masă, între carne şi produse lactate. Şi are perfectă dreptate!

60plus - Nr. 4/2011

15

Degenerescenţa maculară Când vederea ne lasă... văzând cu ochii

Foto: Shutterstock

de Gabriela Boceanu

16

Sănătate şi formă DMLV. Nu este un nume de cod.

Este denumirea prescurtată a principalei afecţiuni care diminuează vederea în jurul vârstei de 60-65 de ani, ducând până la pierderea ei. Vestea mai neplăcută – degenerescenţa maculară legată de vârstă este, deocamdată, o boală fără leac – este contrabalansată de vestea bună: măcar poate fi prevenită.

DMLV „se traduce”, concret, prin distrugerea vederii centrale, ca urmare a alterării maculei – o zonă mică, aflată în partea posterioară a globului ocular, cu rol major în perceperea culorilor şi a detaliilor: lectura ziarului, a unei cărţi incitante sau a revistei preferate, cusutul (de plăcere sau... de nevoie), şofatul, chiar şi recunoaşterea persoanelor din jur devin tot mai anevoioase, pe măsură ce câştigă teren această afecţiune oftalmologică.

Factorii de risc Să-i privim drept în faţă!  Istoricul familial. Statistic demonstrat, există un risc mai mare de a suferi, la un moment dat, de 60plus - Nr. 4/2011

DMLV, dacă un membru apropiat al familiei are/a avut aceeaşi problemă.  Rasa albă este mai expusă decât rasa neagră sau decât populaţia hispanică.  Fumatul. Riscul fumătorilor este de trei ori mai mare decât al nefumătorilor. Şi creşte direct proporţional cu numărul anilor de când „beţi tutun” şi cu numărul de ţigarete „consumate” într-o unitate de timp.  Alimentaţia bogată în grăsimi şi săracă în vitamine şi betacaroten (bine cunoscuţii antioxidanţi – substanţe ce încetinesc procesul continuu de oxidare la nivel celular şi, implicit, de îmbătrânire a organismului).  Obezitatea şi hipertensiunea arterială.  Irisul de culoare deschisă (ochii verzi, albaştri).  Operaţia de cataractă.

... şi să-i ţinem la respect Lumea medicală ne spune onest: nu există metode garantate de prevenţie a degenerescenţei maculare. Dar stă în puterea noastră să reducem la minimum factorii de risc despre care toc-

17

Sănătate şi formă mai am vorbit. Concret cum?  Consultaţia oftalmologică.

Depistată într-un stadiu precoce, DMLV poate fi „constrânsă”, prin tratamente de specialitate, să evolueze în ritm (cât) mai lent.  Adio, tutun! Cu cât se produce mai iute această despărţire (dureroasă uneori, să recunoaştem!), cu atât va fi mai bine: riscul DMLV persistă câţiva ani după ce aţi renunţat la fumat.  Alimentaţia ţintită. Această pistă este tatonată insistent, în ultima vreme, în Occident. Iată ce înţeleg cercetătorii prin alimentaţie ţintită (ţinta fiind DMLV): dietă bogată în vitamine, betacaroten (fructe şi legume), zinc (carne de vacă, porc, miel, lactate, ouă; pe scurt, proteine de origine animală) şi acizi graşi Omega 3 (peşte, în principal – recomandă nutriţioniştii).

Atenţie, Omega 6 favorizează, se pare, instalarea precoce a bolii!

18

dini reconfortante şi în ce priveşte afecţiunea oftalmologică despre care vorbim: DMLV. Datorită capacităţii lor de a se tranforma în tipuri de celule diferite (care vor îndeplini funcţii diferite în organism), celulele stem sunt folosite pentru a stimula regenerarea şi repararea ţesuturilor afectate. Acelaşi lucru îl fac şi în cazul DMLV: pun frână evoluţiei bolii, prevenind distrugerea fotoreceptorilor.

Celulele stem: „frâna de mână”

Avantaje nete

„Revoluţia” medicală numită „implant de celule stem” aduce multe speranţe şi câteva certitu-

Celulele stem sunt colectate din măduva spinării, chiar de la persoana care trebuie tratată.

60plus - Nr. 4/2011

Sănătate şi formă Ea este, aşadar, propriul donator. Circa 200 ml de măduvă osoasă sunt recoltaţi din oasele şoldului (creasta iliacă), printr-o puncţie realizată cu un ac foarte fin. Durează o jumătate de oră şi nu “lasă urme” fizic sau mental. În aceeaşi zi, pacientul pleacă acasă. Celulele stem sunt izolate şi „prelucrate” în laboratoare certificate. În circa trei zile, vor fi implantate în spatele globului ocular. Rapid, ultramodern.

Avem, însă, şi...

Posibile amendamente Toate bune şi frumoase, apropo de transplantul cu celule stem, mai puţin preţul (intervenţia se face în centre medicale specializate în transplantul de celule stem, cu tehnologii sofisticate şi specialişti de prima mână) şi riscurile legate de anestezie care poate fi, de la caz la caz, locală sau generală. Or, de la o frumoasă vârstă, anestezia generală devine o opţiune delicată. Oricum, decizia vă aparţine. Împreună cu medicul dumneavoastră şi cu partenerul (partenera) cu care gestionaţi bugetul... Succes şi la bună vedere!

60plus - Nr. 4/2011

Alimente sau suplimente alimentare? În ce îi priveşte, medicii optează pentru alimente, ca sursă a nutrienţilor antiDMLV. Dar sunt conştienţi că uneori îţi este mai uşor „să iei o pastilă” sau mai multe, decât să renunţi la plăceri gustative vechi de o viaţă (chit că sunt mai puţin sănătoase). Şi atunci ne lasă liberul arbitru: alimente ori suplimente. Dar nu se pot abţine să puncteze: alimentele previn boala, suplimentele deja o tratează. Touché!

19

Remedii naturale

Condimentemedicamente:

„sare şi piper” pentru sănătate

20

Foto: Shutterstock

de Gabriela Boceanu

60plus - Nr. 4/2010

Remedii naturale

O

ricât de ataşaţi am fi de bucatele noastre tradiţionale, nu putem să nu apreciem suflul proaspăt ce vine dinspre bucătăriile altor popoare: de pe rafturile supermarketurilor, savori cosmopolite – condimente şi mirodenii inedite - ne invită să... abdatăm cartea românească de bucate. Şi să le descoperim beneficiile pentru sănătate.

Zicala „ca sarea în bucate” consfinţeşte statutul de vedetă absolută al acestui ingredient: fără el, mâncarea nu are gust! Nici tensiunea arterială nu „o ia razna” – am completa noi, mai în glumă, mai în serios, cu gândul la invazia hranei industrializate, bazate, masiv, pe exces de sare! Or, iată, se poate şi fără sare în bucate! Ea poate fi înlocuită cu gusturi inedite, rafinate, care „dreg”, totodată, ceea ce strică sarea la capitolul sănătate.

5 „picanterii” exotice care vă menţin în formă

Cardamom Plantă tropicală, rudă cu ghimbirul, este considerată, în bucă60plus - Nr. 4/2011

tăria indiană, „regina condimentelor”: are gust piperat şi un buchet intens, cald şi aromatic.  Bun în bucate Cardamomul este „cartea de vizită” a preparatelor orientale cu orez şi carne.  Bun pentru sănătate În Emiratele Arabe şi în Turcia, cardamomul dă aromă cafelei şi... neutralizează parţial efectul dăunător al cofeinei. În plus, „regina indiană” are reputaţia unui puternic detoxifiant (elimină toxinele din organism), antioxidant (combate procesele de îmbătrânire), antibacterian, antiviral (la fel ca şi ghimbirul, tratează eficient răcelile), antifungic. Un ceai sau o cană de vin fiert, aromate cu cardamom, vin de hac şi problemelor digestive – gaze, aciditate etc. – şi tratează afecţiuni biliare, renale sau infecţii gingivale. Demn de tot interesul este şi efectul afroCardamomul are gust piperat şi un buchet intens, cald şi aromatic.

21

Remedii naturale Nici unul dintre condimente nu ar trebui consumat în cantităţi excesive.

disiac: cardamomul reaprinde nu numai flacăra dorinţei trupeşti, ci şi „flacăra interioară a iubirii” – se spune. E de testat!

Usturoi oriental Numit şi „arpagic chinezesc”, este rodul încrucişării dintre usturoi şi arpagicul obişnuit: gustul şi aroma aduc a arpagic, păstrând şi o nuanţă fină de usturoi.

Bun în bucate, bun pentru sănătate Cunoscându-i calităţile digestive, gastronomia chineză îl foloseşte de sute de ani: în salate, supe, preparate cu ou etc.

Ghimbir Plantă erbacee târâtoare, originară din India, adusă în Europa în timpul cruciadelor, ghimbirul „a făcut carieră” în gastronomie datorită rizomului său (aşa-zisa rădăcină) cu gust puternic, iute şi răcoritor totodată, amintind de citrice.

Bun în bucate Supe şi sosuri, tipuri de bază, deserturi şi băuturi, fripturi de pui sau somon – ghimbirul transformă orice bucate în rafinamente rare.

Bun pentru sănătate Ceaiul de ghimbir vine de hac răcelii

22

şi febrei, sinuzitei, inflamaţiilor gâtului, congestiilor respiratorii.

Bucăţelele de tulpină proaspătă reglează digestia şi dau pinteni apetitului, eliminând toxinele din aparatul digestiv. Terapeuţii chinezi combat durerile reumatismale injectând o soluţie slabă de ghimbir în zonele afectate. Iar astmul îl tratează cu suc de ghimbir şi morcovi.

Fenicul Aduce a mărar, dar nu e. Este, de fapt, o plantă mediteraneană, de la care se folosesc fructele cu miros dulce-aromat şi gust dulceag, uşor mentolat. Aceste proprietăţi i-au atras şi cea de a doua denumire: „chimen dulce”.

Bun în bucate Murături, oţet aromat, produse de patiserie, preparate din carne, 60plus - Nr. 4/2011

Remedii naturale peşte sau fructe de mare – cu fructe de fenicul (întregi sau măcinate, de la caz la caz), orice aţi găti va fi o sărbătoarea pentru papilele gustative.

Bun pentru sănătate Acid ascorbic, vitamine (E, K şi „B-uri”) – feniculul este lider la capitolul vitamine conţinute.

Fitoterapeuţii au mare încredere în uleiul de fenicul, pe care îl administrează, în scheme bine drămuite, într-o varietate de afecţiuni, de la cele mai serioase - ale ficatului şi rinichilor sau în probleme oftalmologice –, până la „banale” răceli şi accese de tuse.

Coriandru Unul dintre cele mai populare condimente din bucătăria orientală, indiană, latino-americană şi chiar africană – coriandrul sau „pătrunjelul chinezesc” - a poposit, în fine, şi la noi. Cu mirosul lui dulceag aromat şi gustul dulceamărui, uşor iute, ne-am obişnuit să-l identificăm în plicurile cu condimente pentru murături. Dar el poate mult mai mult.

Bun în bucate Încercaţi să „reinventaţi” mari60plus - Nr. 4/2011

natele de pui, porc, peşte şi viţel adăugând coriandru.

Bun pentru sănătate Vitamine – A şi C -, fibre, mangan, fier, uleiuri volatile sunt principalii nutrienţi din coriandru, participanţi (prin proprietăţile lor antimicrobiene) la „curăţarea” rapidă a infecţiilor din organism. Acest condiment „lucrează” şi ca medicament, menţinând nivelul colesterolului, reducând inflamaţiile, tratând diabetul. Infuzia din seminţe de coriandru combate viermii intestinali. Planta se regăseşte şi în compoziţia unor ceaiuri medicinale – gastric, contra colicilor la copii, tonic aperitiv.

Ce e mult strică!

Nici unul dintre condimentele despre care vorbim în aceste pagini nu ar trebui consumat în cantităţi excesive. Regula măsurii în toate este valabilă şi... în lista de bucate. În caz contrar, condimentele-medicamente pot „trece în tabăra cealaltă” devenindu-ne, din prieteni, duşmani.

23

24

Foto: Arhiva personală

60plus - Nr. 4/2011

Poveşti din viaţă

Anna Eva Budura − China e a doua ei casă de Adriana Moscu

Ieşirea la pensie nu a însemnat capătul drumului, ci o nouă poartă spre cunoaştere şi afirmare.

La aproape 80 de ani, Anna Eva Budura scrie articole, scoate carte după carte, foloseşte cu îndemânare calculatorul şi călătoreşte la capătul celalălt al lumii, ori de câte ori are ocazia.

V

iaţa ei a luat o turnură incredibilă în anul 1950, într-o zi caldă de vară. Pe atunci era doar o copilă, avea 19 ani şi se pregătea din greu pentru susţinerea bacalaureatului când… „Am fost chemată în faţa unei comisii şi întrebată ce planuri am pentru continuarea studiilor. Am răspuns că, fiind elevă la Şcoala Pedagogică, m-am gândit să urmez Facultatea de Pedagogie. Membrii comisiei au apreciat pozitiv planul meu şi m-au întrebat dacă nu aş vrea să studiez în străinătate. Mi s-a oprit respiraţia de emoţie. Copil orfan fiind, nici în visurile mele cele mai 60plus - Nr. 4/2011

îndrăzneţe nu am avut curajul să iau în considerare o asemenea posibilitate. Simţeam că mi-au crescut aripi. Am uitat de mâncare şi noaptea nu am avut somn. Mă uitam la cerul înstelat şi simţeam că spaţii nebănuite se deschid în faţa mea”, mărturiseşte Anna Budura în cartea „Tărâmul zeilor – Shenzhou”.

Din Sibiu la Bucureşti, via Beijing Trebuia să studieze în Uniunea Sovietică, dar printr-un schimb de studenţi între ţările cu democraţie populară, domnişoara Anna Szasz – căci acesta era numele ei pe

25

Poveşti din viaţă atunci −, a ajuns mult mai departe: în îndepărtata şi misterioasa Chină. A fost unul dintre primii cinci studenţi români care au păşit pe aceste meleaguri. Unul dintre ceilalţi patru, Romulus Ioan Budura, avea să-i devină soţ câţiva ani mai târziu. Împreună (vezi foto) au format unul dintre cele mai sudate cupluri de diplomaţi români şi au devenit sinologi de excepţie.

Viaţa însă nu a răsfăţat-o pe doamna Budura întotdeauna cu aceeaşi intensitate. S-a născut într-o perioadă de cumpănă nu doar pentru familia ei, ci pentru întreaga omenire. În 1931, marea criză economică isca, aşa cum se întâmplă şi acum, drame umane, nu doar financiare. Oraşul în care a văzut lumina zilei, Sibiu, mustea însă de cultură şi era dominat „de spiritul unei civilizaţii medievale bazate pe muncă cinstită şi relaţii interumane civilizate. Erau mai multe instituţii de învăţământ şi de cultură, biserici şi capele, decât cârciumi“, îşi aminteşte doamna Budura.

A fost ultima dintre cele patru fete ale familiei, iar la naşterea ei sora cea mare împlinea 20 de

26

ani. Tatăl a murit când ea avea doi ani, „lăsând-o pe mama cu o casă ipotecată pentru nişte împrumuturi luate de la Banca Albina, care şi-a recuperat banii aruncând în stradă o femeie şi cei patru copii ai săi. Sistem de pensie de urmaş, ajutoare de stat pentru copii şi văduve nu au existat. Mama s-a descurcat cum a putut, nu s-a văicărit: se pricepea la toate şi reuşea – cum zicea ea – să facă şi din nimic ceva. La 12 ani, am învăţat să cârpesc artistic ciorapi şi eram foarte mândră că o puteam ajuta cu bănuţii primiţi.

Ne-a învăţat să iubim cartea. Pe ea o vedeam mereu, în clipele de odihnă sau înainte de-a se culca, în mână cu o carte. Mă sfătuia să învăţ limbi străine şi mă ajuta cu tot ce putea să realizez acest lucru. Renunţa la orice ca să poată plăti taxele şcolare”.

60plus - Nr. 4/2011

Poveşti din viaţă Slalom între familie şi carieră Nu e de mirare că, mai târziu, Anna Budura nu doar că a fost o elevă eminentă, care a citit mult, întocmai ca mama ei, dar a ajuns să scrie o mulţime de articole şi cărţi şi să cunoască nu mai puţin de şase limbi străine – germană, maghiară, engleză, franceză, rusă şi, la nivel ştiinţific, una dintre cele mai dificile limbi ale omenirii, chineza. La încheierea cursurilor speciale pentru însuşirea limbii chineze, în vara anului 1952, ajunsese să cunoască peste 2 000 de ideograme, minimum necesar pentru începerea cursurilor universitare, şi să redacteze scurte articole şi relatări. „Primele ideograme le scriam noaptea, pe perete, apoi dimineaţa le verificam dacă le scrisesem bine, ne

opream în faţa lozincilor expuse în campus şi căutam să recunoaştem ideogramele învăţate”. „Am făcut parte, cred, din prima generaţie de femei care a vrut şi a şi reuşit să împace construirea unei cariere cu îndatoririle de soţie şi mamă”, spune ea. Cei doi copii ai săi − o fată şi un băiat − s-au născut tot în China. Băiatul cel mic „vorbea“ şi el trei limbi, pentru că mergea la grădiniţa în limba rusă şi amesteca caraghios limba slavă cu germana maternă şi chineza, limba ţării în care se născuse. La întoarcerea în ţară, micuţul trebuia să se roage de sora mai mare să-i traducă ce spuneau rudele din România şi de multe ori aceasta se lăsa greu înduplecată, ca într-o joacă de copii.

Copiii nu încurcă. Inspiră Anii treceau cu repeziciune şi obligaţiile la serviciu creşteau.

După zece ani de muncă la Ministerul Afacerilor Externe, Anna Budura era atât de extenuată, încât s-a pensionat pe caz de boală timp de doi ani. S-a angajat apoi la Institutul de Studii Istorice pentru a avea un program mai liber şi pentru a putea lucra şi acasă. „Aveam

60plus - Nr. 4/2011

27

Poveşti din viaţă un director care iubea cercetarea ştiinţifică şi era de părere că programul de lucru al unui cercetător este de 24 de ore pe zi. Aşa am şi procedat. Am lucrat foarte mult noaptea, după ce rezolvam toate problemele legate de creşterea copiilor şi întreţinerea gospodăriei. Doar după ce copiii au crescut şi s-au dus la facultate, deci nu mai erau dependenţi de mine, am dat examenul pentru doctorat. Era anul 1977 şi s-a născut, în schimb, Anuţa, prima dintre nepoţelele mele, a cărei drăgălăşenie mi-a dat puteri de care nici azi nu sunt conştientă. Am susţinut teza la 52 de ani şi mi-a apărut prima carte la vârsta de 68 de ani. Teza mi-am pregătit-o noapte de noapte, între orele 1 şi 6 dimineaţa.”

A doua tinereţe Cum arată pentru ea viaţa după pensionare? „În China l-am întâlnit pe domnul Bai, care era mecena artiştilor plastici, sprijinitorul artei, în general. Trecuse de 70 de ani dar se mişca vioi, era strălucitor de intelegent şi mereu în pas cu realitatea înconjurătoare. Într-o zi, mi-am exprimat admiraţia pentru tot ce făcea şi el mi-a

28

răspuns: «Nu uita că între anii 60 şi 80 va veni o nouă perioadă de tinereţe.» Când am ajuns la vârsta pensionării, i-am dat dreptate. În aceşti 20 de ani am realizat, în activitatea mea de sinolog, ce nu am reuşit să fac în 40 de ani de activitate. Acum eram liberă sămi organizez viaţa cum voiam. Am editat teza «China în cel de Al Doilea Război Mondial», am acceptat invitaţia Universităţii Ovidius din Constanţa de a ţine un curs despre diplomaţia chineză, făcând săptămânal naveta, am lucrat contra-cronometru pentru redactarea cursului, apoi am prelucrat totul şi am scos un volum, am colaborat, la radio, la o emisiune despre civilizaţia chineză, urmăream problemele care erau în atenţia istoricilor chinezi şi scriam articole, biografii ale marilor personalităţi 60plus - Nr. 4/2011

Poveşti din viaţă Viitorul sună excelent la 80 de ani

ale istoriei Chinei, care au fost publicate în revista Magazin Istoric. Toate aceste activităţi au fost un sac de oxigen pentru mine, iar aprecierile primite mă stimulau şi îmi dădeau satisfacţie sufletească.

Apoi, am adunat în două volume articolele, şi am oferit cititorilor români prilejul să cunoască istoria, spiritualitatea, obiceiurile din China. Acum aştept să apară cea mai recentă carte a mea, pentru care m-am documentat, printre picături, timp de zece ani. O carte despre cultura ceaiului, parte integrantă şi de mare valoare a civilizaţiei chineze. Când mă uit înapoi la ultimii 20 de ani din viaţă, inima îmi tresaltă de bucurie; în aceşti ani, Domnul m-a binecuvântat cu două zâne, Ioana şi Ilinca, şi m-a ajutat să desăvârşesc cariera mea de sinolog şi de istoric.”

60plus - Nr. 4/2011

Anna Eva Budura nu se opreşte aici. Se întâlneşte periodic cu foştii ei colegi diplomaţi în câteun oraş din Europa şi călătoreşte către Tărâmul de Mijloc de câte ori e invitată de autorităţile chineze. De curând, a urcat la 4.500 de metri altitudine, pe muntele Dragonul de Jad din provincia Yunnan, învecinată Tibetului. Aşa cum spune chiar ea, acceptă noul ca pe o realitate istorică. „Nu-mi place să spun: «Pe vremea mea....». Am fost dornică să folosesc calculatorul de la apariţia lui. Fiica mea mi-a dăruit primul calculator şi tot ea m-a introdus în tainele sale. Este o invenţie colosală, care mi-a uşurat foarte mult munca.

Cât pentru anii ce vin, am încă multe planuri, dintre care cel mai important este scrierea memoriilor. Chinezii nu greşesc când cer fiecărui intelectual să-şi scrie memoriile. Ele sunt considerate carnea şi sângele, zâmbetul şi lacrima din cărţile de istorie.

Documentele vorbesc în limba lor seacă, memoriile − cu inima şi sufletul”.

29

30

60plus - Nr. 1/ 2010

Foto: Shutterstock

Foto: Shutterstock

Familie

Bunicii şi pubertatea Reguli de supravieţuire de Iulia Dîrzu

Relaţia dintre nepoţi şi bunici se modifică de la o vârstă la alta, în funcţie de nevoile şi schimbările pe care le implică fiecare perioadă.

Pubertatea este o adevărată provocare, aşadar, nepoţii trebuie trataţi cu o atenţie sporită şi cu multă răbdare.

Însă, odată cu trecerea timpului, copiii simt nevoia de mai multă intimitate şi încep să considere afecţiunea oferită de cei din jur ca fiind sufocantă. Nu trebuie să o luaţi personal. Din pricina schimbărilor fiziologice, dar şi psihice din perioada pubertăţii, nepoţii pot avea reacţii de respingere şi pot prezenta o dorinţă de izolare foarte accentuată. Nu durează mult, însă. Trebuie doar să îşi găsească stilul propriu, preocupările care îi fac cu adevărat fericiţi.

Vârsta schimbărilor

„E doar o fază, trece”

Până pe la vârsta de 13-14 ani, nepoţii sunt foarte ataşaţi de bunici. Petrec mult timp cu ei, iar dacă sunt departe, nu trece săptămână în care să nu vorbească la telefon. Bunicii le-au fost alături tot timpul, cu o vorbă bună, cu iubire necondiţionată şi cadouri.

Vă veţi auzi spunând această frază odată la câteva luni. Fie că nepotul dumneavoastră va purta haine negre, lanţuri şi briceag în buzunar, fie că îşi va face peircinguri, îşi va lăsa părul lung sau se va rade pe cap, puteţi fi liniştiţi, pentru că îşi caută încă identitatea.

60plus - Nr. 4/2011

31

Familie Este normal să vrea să încerce tot felul de stiluri, să schimbe anturajul periodic, să frecventeze locuri diferite. Nu aveţi cum să evitaţi aceste lucruri. Tot ceea ce puteţi face este să îl sprijiniţi. Oricum s-ar tunde, orice ar mânca, cu oricine ar ieşi în oraş. Acţiunile lui nu vor schimba niciodată faptul că îi sunteţi bunic şi că vă iubeşte.

Chiar dacă o arată într-un mod total diferit de cel din copilărie.

Generaţia-buton În locul plimbărilor prin parc, al jocurilor de şotron şi „de-a v-aţi ascunselea” sau al ieşirilor la cofetărie cu dumneavoastră, nepoţii preferă acum să stea fie cu prietenii, fie la ei în cameră să butoneze ceva. Telecomanda de la televizor, calculatorul, jocurile video, telefonul încins de atâtea mesaje. Vă treziţi,

32

poate, de multe ori, întrebându-l: „ Dar ce ţi-o plăcea aşa mult să butonezi alea toată ziua?”, la care răspunsul inevitabil ar fi „Nu înţelegi tu, buni. Pe vremea ta nu erau din astea”. Aha! Tocmai!

Profitaţi de situaţie şi rugaţi-l să vă înveţe şi pe dumneavoastră cum să umblaţi cu diverse aparate de acest gen. În felul acesta veţi petrece puţin mai mult timp împreună şi îi veţi da ocazia să vă înveţe EL ceva pe dumneavoastră, pentru prima dată. Acest lucru îi hrăneşte încrederea de sine şi îl face să se simtă mai matur.

60plus - Nr. 4/2011

Familie Este important să se creeze o atmosferă în care nepoţii să continue să vină la dumneavoastră şi să vă vorbească despre problemele lor, cu încredere, şi mai ales fără a fi judecaţi. Şcoala... vieţii?

La vârsta pubertăţii orice poate deveni mai interesant atunci când este interzis sau distractiv prin definiţie.

Aşadar, este foarte posibil ca nepotul dumneavoastră să treacă printr-o perioadă mai ciudată la şcoală. Să intervină lipsa de interes, să chiulească de la ore cu colegii şi să nu îşi mai facă temele. Rolul dumneavoastră este dificil: să îi explicaţi că şi şcoala are rolul ei şi că nu distracţia este totul. Este important să se creeze o atmosferă în care nepoţii să con60plus - Nr. 4/2011

tinue să vină la dumneavoastră şi să vă vorbească despre problemele lor cu încredere, şi mai ales fără a fi judecaţi. Orice interdicţie va acţiona în defavoarea dumneavoastră.

Spuneţi-le doar că se vor bucura mult mai mult de timpul liber, dacă înainte de acesta îşi vor respecta îndatoririle pe care le au la şcoală. La vârsta aceasta prind foarte repede, deci s-ar putea să fie suficient să meargă la şcoală şi să fie atenţi în clasă pentru a avea rezultate bune la învăţătură.

33

Foto: Shutterstock

34

Familie

Părinţi şi copii De ce nu ne mai înţelegem ca altădată? de Gabriela Boceanu

Copiii dumneavoastră sunt (de mult) adulţi.

Au copii pe care îi învăţaţi abeceul relaţiilor în familie.

Litera A: afecţiunea şi respectul faţă de părinţi. Teoria este sublimă, dar practica?

Sincer, vi s-a întâmplat vreodată să vă criticaţi copilul... în faţa propriului său copil?

Mai mult ca sigur, ni s-a întâmplat tuturor. Cum se simte copilul nostru-adult într-o asemenea situaţie? Şi de ce îl punem într-o astfel de situaţie? Primul răspuns ce ne vine în minte este: “Pentru că este tot copilul meu, chit că are 30 (40 sau 50) de ani”. Au60plus - Nr. 4/2011

toritatea, superioritatea vârstei noastre sunt atu-uri reale. Dar miza excesivă pe ele poate mina relaţiile în familie. Despicăm firul în patru împreună că Ileana Iliescu, psiholog psihoterapeut.

„Şi când va fi de vârsta mea, tot eu voi fi părintele!”

Acesta este un truism - un adevăr evident, dictat de legile Firii. Dar când s-a schimbat, oare, pentru noi – ori în noi – conţinutul, sensul acestui truism? Pe vremea când copilul nostru era... copil, apoi adolescent, găseam tot timpul din lume ca să îl ascultăm, să îl încurajăm, să îl consolăm (pentru prima dispută la grădiniţă, pentru prima notă “nemeritat de mică” la şcoală, pentru zidul rece de care s-a lovit primul său fior de iubire...). Acum parcă ne-am pier-

35

Familie dut răbdarea. Şi interesul. Parcă le-am întors, cumva, înspre noi.

Este un proces firesc, spun psihologii: la 60 plus, simţim nevoia să ne mai retragem din planul social, să ne întoarcem puţin la “dimensiunea egocentrică” din propria copilărie: interesul pentru propria bunăstare creşte (simţim că avem dreptul – şi da, îl avem!

– la tihna sufletului, odihna trupului, păstrarea sănănăţii lui).

Nu mai suntem la fel de „elastici” în relaţiile cu ceilalţi, la fel de dispuşi să facem concesii, să punem problemele lor înaintea problemelor noastre.

Când avem dreptate...

Acum zece ani îi spuneam copilului nostru, când intra pe uşă: „Văd că nu eşti în apele tale. Ai avut o zi grea? Hai că ţi-a pregătit mama (tata) baia!”. Astăzi suntem tentaţi să reacţionăm, mai curând, cam aşa: „Numai tu eşti obosit şi nervos? Mie nu-mi ajunge prin câte am trecut şi mai trec?!”.

Avem dreptate, în felul nostru – el, copilul-adult, se consideră, în continuare, protejatul familiei. Încă se mai aşteaptă să fie consolat, şi înţeles, şi încurajat.

36

Or, ar fi timpul să... se maturizeze. Şi să priceapă că rolurile se schimbă, încetul cu încetul. În unele situaţii, noi suntem cei care au nevoie de încurajările lor: „Merg cu tine la doctor, mamă (tată), o să vezi că nu-i nimic serios!”, „La vară mergem cu toţii în concediu, nu vă mai lăsăm singuri cu nepoţii”... Lucruri de genul acesta, aparent mărunte, dar în fond esenţiale.

... şi când nu (prea) avem Pe de altă parte, tocmai pentru că, la orice vârstă, ei rămân copiii noştri, ar fi potrivit să ne punem şi în situaţia lor. Am înţelege mai uşor ce sentimente îi frământă în faţa acceselor noastre de furie, nemulţumire etc.: uluire („Nu-l

60plus - Nr. 4/2011

Familie Mic tratat de fericire Se spune că fericirea nu are vârstă. Ba are şi tocmai aţi împlinit-o. Adevărata fericire vine după un şir lung de experienţe.

După o lungă călătorie în care am căutat, cei mai mulţi, fericirea în exterior, în sfârşit îşi face apariţia şi senina înţelepciune, fericirea interioară. Noi ştim, mai mult decât oricine, ce înseamnă să „trăieşti clipa”. Timpul capătă alte dimensiuni, evenimentele - alte interpretări, oamenii - alte etichete. O zi petrecută lângă copiii noştri şi copiii lor este mult mai de preţ decât aceeaşi zi petrecută cu vecinii, colegii... De acum, punem preţ pe calitatea relaţiilor interpersonale, în detrimentul cantităţii!

mai recunosc!”), frustrare („Nu mai ştiu cum să mă port, ca să fie bine!”), indignare („Până când o să mă trateze ca pe un copil cu nasul în batistă?!”).

Reevaluând vârsta de aur Să stăm strâmb şi să judecăm drept: uneori simţim că vârsta, viaţa din urma noastră ne apasă.

Această capcană trebuie evitată: să nu mai interpretăm negativ trecerea de la o condiţie la alta, de la statutul de „om activ” la cel de pensionar. A fi pensionar nu înseamnă automat să nu mai exişti în plan social. Să tragi obloanele, să numeri zilele şi să 60plus - Nr. 4/2011

retrăieşti aceleaşi amintiri, la infinit. Din contră, înseamnă activităţi noi, pe măsura timpului şi a gusturilor fiecăruia dintre noi, înseamnă auto-descoperire, auto-îngăduinţă şi satisfacerea propriilor dorinţe: mai mult ca oricând, acesta este momentul în care trebuie să ne oferim plăcerile după care am tânjit toată viaţa.

Ce legătură au toate astea cu subiectul nostru? Au! Trăind din plin, vom fi senini, fericiţi şi, automat, deschişi către cei dragi.

Curioşi, toleranţi, pozitivi – cum ne ştiau ei dintotdeauna. Iar copiii noştri o vor simţi „pe pielea lor” cei dintâi.

37

Foto: Arhiva personală

38

Interviu

Alexandru Arşinel:

„Noi, Arşineii, suntem o republică optimistă” de Adriana Moscu

C

ând am intrat în biroul însorit şi primitor de la Teatrul de revistă Constantin Tănase, domnul director Alexandru Arşinel m-a întâmpinat cu o mină serioasă, uşor încruntat chiar. De-abia când am ajuns să discutăm despre nepoţi faţa i s-a luminat subit. Şi aşa a rămas până la finalul interviului.

60 plus: Cum e sa fii director şi comediant în acelaşi timp? Nu vă e greu să fiţi sobru în timpul zilei şi agreabil seara?

Alexandru Arşinel: Treburile, de-a lungul anilor, se întrepătrund. Vii ca actor într-un teatru – indiferent ce specializare ai − şi începi să te ataşezi de instituţie care devine a doua şi, uneori, chiar prima ta casă. Şi, uşor - uşor, dacă ai şi o fire de gospodar, încerci să te implici în ceea ce se întâmplă. În 60plus - Nr. 4/2011

plus, dacă vrei să te ridici ca actor, doreşti ca şi instituţia din care faci parte să capete noi valenţe, să evolueze odată cu tine. Aşa a fost şi la mine. Am intrat în teatru în 1964, întâi a trebuit să mă adaptez, să mă înşurubez în acest organism special, care înseamnă teatrul de revistă, să fiu acceptat. Când m-am simţit acceptat am început să privesc la lucrurile din jur, să vin cu idei, am căpătat diferite funcţii cu caracter social.

Mi s-a propus de trei ori să preiau frâiele teatrului. În 1998, teatrul o luase uşor la vale, pe tobogan, pierdusem nişte locaţii extraordinare, cum a fost Grădina Boema, şi atunci am acceptat şi m-am implicat în ideea de a menţine din punct de vedere calitativ teatrul pe linia tradiţiei transmise de generaţiile de dinainte, începând de la Tănase încoace, şi ferindu-l

39

Interviu de o vulgaritate ostentativă şi nocivă.

60 plus: Cum reuşiţi să vă exercitaţi meseria în vremurile acestea tulburi? Mai au românii nevoie de comedie? Mai pot să râdă şi să se destindă? Ţara trebuie să meargă înainte, viaţa trebuie să meargă înainte.

Oamenii trebuie să se agaţe de speranţe. Fără speranţă murim şi noi, moare şi ţara. Ne luptăm cu foarte multe vicisitudini, numai în vara trecută am avut un moment extrem de greu, nu mai avem voie să angajăm, odată cu pensionarea posturile se blochează. Lucrăm cu colaboratori, dar bugetul se reduce de la an la an. Pentru asta trebuie să ne luptăm, să avem succes, iar sălile sunt pline. Asta demonstrează că actorii teatrului Constantin Tănase sunt iubiţi.

60 plus: Mergeţi şi în diaspora.

Cum se vede de acolo situaţia din ţară? Se simt ei înşişi ameninţaţi de criză?

Teatrul are un proiect, Români pentru români, desfăşurat cu sprijinul Primăriei Capitalei, prin care ne transportăm cu toată echipa

40

prin zone din Europa în care sunt enclave de români. Am fost în Spania, Italia, Germania, acolo unde sunt foarte mulţi români.

Am încercat să aducem alinare celor care se simt uneori părăsiţi în ţările în care au emigrat nu din vina lor. Într-o primă perioadă am simţit că se detaşau de problemele României, pentru că reuşeau să se se descurce, să facă bani. Anul trecut mi s-au părut extrem de afectaţi. Deja, acolo lucrurile s-au stricat, deşi mai puţin ca la noi, iar în ţară au simţit că n-au nici o şansă şi erau extrem de derutaţi.

Un gest însă m-a emoţionat până la lacrimi. La un moment dat, o doamnă de vreo 25 de ani, cu un cărucior, a venit la mine, s-a oprit, a început să plângă şi s-a repezit să-mi sărute mâna şi

„

Oamenii trebuie să se agaţe de speranţe. Fără speranţă murim şi noi, moare şi ţara.

60plus - Nr. 4/2011

Interviu foarte buni, şi băieţii mei, şi nurorile mele, care, la rândul lor, educă nepoţeii. Am fost generaţii echilibrate, cu dorinţa de a face ceva şi de a schimba ceva în lumea asta. Eu cred în capacitatea acestui popor de a se reface, de a putea s-o ia mereu de la început.

să-mi mulţumească pentru mesajul de optimism pe care îl transmitea colectivul Teatrului Tănase.

60 plus: Să vorbim despre lucuri mai vesele. Ştiu că aveţi şi nepoţei.

Am trei chiar: Maria, Adrian şi Rareş. Sunt o binefacere dată de Dumnezeu. N-am ştiut că poate să fie aşa de minunată apariţia nepoţilor. Ori de câte ori trec printr-o pasă mai proastă, mă remontez uitându-mă la ei sau întâlnindu-mă cu ei. E o mare bucurie să ai nepoţi. Te ia tristeţea aşa, câteodată, pentru că nu ştii ce se va întâmpla cu ei… Dar noi, Arşineii, suntem o republică optimistă şi sperăm să apucăm zile şi mai bune. Am avut copii 60plus - Nr. 4/2011

60 plus: Credeţi că mai ajunge cultura şi arta la inima tinerilor?

Peste 50% din spectatorii noştri sunt tineri. Asta înseamnă că în cei 20 de ani de la Revoluţie, s-au decantat nişte lucruri şi oamenii au început să aleagă.

60 plus: Ştiu că aveţi agenda plină. Mai găsiţi timp şi pentru dumneavoastră?

Da, absolut! Timpul pentru mine înseamnă acea perioadă în care am satisfacţia muncii mele. E ca şi cum aş face treabă pentru mine, nu pentru insituţie, nu pentru familie, nu pentru copii. Faptul că lucrurile se pot urni şi că un pic contribui şi eu la asta îmi dă satisfacţii personale foarte mari.

Faptul că merg pe stradă şi oamenii îmi zâmbesc, că mă mai pot întâlni cu prietenii mei dintotdeauna, că mai sunt încă în viaţă

41

Interviu mulţi dintre ei, iarăşi e un lucru pozitiv. Ca să nu mai spun de întâlnirea cu familia şi nepoţii. Uneori mai şi greşesc şi cred că ar trebui să stau mai mult pe-acasă. Soţia mea se mai supără, de aproape 50 de ani suntem împreună şi îmi tot spune: „Dar cu mine când o să ai timp să stai mai mult?“. Îi mulţumesc că a înţeles că trăiesc pentru munca mea, nu ştiu ce aş face dacă n-aş mai putea să mă întâlnesc cu spectatorii, care-mi încarcă extraordinar bateriile.

60 plus: Ce mai face doamna Stela?

Ei, Stela e Stela! E o agitată, o nepotolită, faptul că am rezistat atâta timp împreună înseamnă că avem ceva în comun: dorinţa de-a munci, de-a ne întâlni cu publicul, dorinţa de perfecţionare. Spectacolul „Aplauze, aplauze” e, de fapt un remember al celor peste 30 de ani de activitate, care ne leagă ca parteneri, dar care ne leagă şi de

42

amintirea celor care au fost Puiu Maximilian şi Vasile Veselovschi.

Ei doi au contribuit esenţial la crearea acestui cuplu.

60 plus: Mai cântaţi?

Am pregătit un nou album, aştept un producător să-l preia. Sunt lucruri inedite din activitatea mea muzicală. Am scos acum doi ani un CD cu romanţe, altul cu cântece de Crăciun şi cu evergreen-uri.

Le-am compus melodii chiar şi nepoţeilor mei şi mă bucur că am putut să fac această bucurie părinţilor lor, cuscrilor şi soţiei.

60 plus: De obicei, actorii sunt întrebaţi care este rolul lor preferat. Eu am să vă întreb contrariul.

Care a fost rolul cel mai ingrat, de care v-aţi temut şi v-aţi fi dorit să scăpaţi mai repede?

Cu ani în urmă am avut o invitaţie să joc la Teatrul Naţional, să interpretez Chiriţa. Când am ajuns acolo, mi-au spus că nu-i vorba de Chiriţa, ci de personajul Prisîpkin, din piesa „Ploşniţa”, a lui Vladimir Maiakovski, o piesă de care nici nu-mi mai aduceam bine aminte. Învăţasem ceva despre ea la Institut, o văzusem la Naţional, 60plus - Nr. 4/2011

Interviu nu se mai juca de vreo doi ani de zile. Premiera avusese loc cu Dem Rădulescu. Când mi-au spus că trebuie să intru în locul lui Dem Rădulescu am refuzat din pornire, el fiind o adevărată instituţie a umorului românesc. Cum era să intru după el? A insistat foarte mult maestrul Beligan şi m-au convins să intru în două săptămâni în rolul principal, într-un spectacol care se repetase vreun an de zile.

De ce a fost ingrat? Pentru că în clipa aceea apăsa pe umerii mei o serie întreagă de lucruri extrem de grele. În primul rând, din punctul de vedere al conştiinţei mele, mi-era ruşine să intru în locul lui Bibanu, care avea reacţii extrem de curioase la aşa ceva: nu considera că e firesc să-i iei locul. Apoi era responsabilitatea unui actor de revistă, care venise să joace la Naţional într-un rol extrem de dificil. Şi sigur că da, era o încercare actoricească pe care eu mi-o doream, dar nu ştiam unde voi ajunge. Spectacolul a avut un real succes, am jucat trei ani cu mare bucurie. E o amintire extrem de plăcută, dar care a fost creată cu foarte multă durere.

60plus - Nr. 4/2011

60 plus: Cum vă explicaţi faptul că sunteţi atât de iubit de public?

Aţi rămas de ani de zile în topul preferinţelor.

Nu ştiu, m-am întrebat şi eu de multe ori. Probabil că oamenii au văzut în mine un individ care le-a adus alinare, speranţă şi mă socotesc un prieten. Şi atunci au apărut aceste diplome, nominalizări în sondaje. Cel mai mult m-a impresionat anul trecut, când într-un sondaj am ieşit pe locul doi dintre cei mai de încredere români. Pe primul loc era Nadia Comăneci. Eram cu ochii în soare şi gura căscată! Nu m-am bucurat niciodată de succesele mele, pentru că de a doua zi stăteam să mă gândesc care va fi pasul următor. E important să rămâi cu picioarele pe pământ.

43

Raftul bunicii va˘ recomanda˘

44

Foto: Raftul bunicii

Culinar

Cartofi Hasselback Ingrediente  cartofi  unt  ulei de măsline  sare  cimbru, boia de ardei

Mod de preparare

sferturi din adâncime (deci nu până jos).  Se sărează, se condimentează după preferinţă (recomand boiaua pentru culoare) şi se stropesc cu ulei de măsline şi unt topit.  Se pun într-o tavă în care se pune şi o cană de apă şi se dau la cuptor la foc mediu, până când devin aurii la exterior şi moi în interior.

 Se curăţă cartofii de coajă şi apoi se taie felii subţiri pe trei

60plus - Nr. 4/2011

45

Culinar

Pulpe de curcan

la cuptor Ingrediente  2 pulpe mari de curcan  2 morcovi  1 ceapă mare  4-5 ciuperci  3 căţei de usturoi  2 pahare vin roşu  sare, piper boabe  cimbru, foi de dafin  unt

Mod de preparare

 Se pun pulpele într-un vas

Foto: Raftul bunicii

împreună cu toate ingredientele,

în afară de ciuperci. Se bagă vasul la frigider până a doua zi.  A doua zi se pune vasul acoperit (cu capac sau folie) direct în cuptorul preîncalzit, la foc mic, 3 ore.  Între timp, se călesc ciupercile în puţin unt şi se adaugă şi ele în vas. Se verifică din când în când şi se mai adaugă apă caldă, dacă scade sosul prea tare.  Spre final se scoate capacul şi se lasă un pic la rumenit la un foc mai tare.  Se serveşte cu piure de cartofi sau de mazăre sau cu cartofi fierţi cu unt.

46

60plus - Nr. 4/2011

Culinar

Cheescake fără foc  o cană de nuci  vreo 4-5 prune uscate  o mână de stafide  2-3 linguri de miere  un pic de esenţă de vanilie  coajă de portocale răzuită

Ingrediente pentru al doilea strat  300 g brânză de vaci  3 linguri de miere (după gust)

Ingrediente pentru glazură  o bucată de unt  2 linguri de cacao  2 linguri de miere

Mod de preparare

 Pentru primul strat se pro-

ceseaza la blender toate ingredientele, până rezultă o pastă mai tare, care se presează apoi pe fundul unui bol acoperit cu folie alimentară. Se pune bolul la congelator 10 minute.  Se amestecă brânza cu mierea în blender, până când se transformă într-o pastă mai moale, care se toarnă deasupra celei din bol.

60plus - Nr. 4/2011

Foto: Raftul bunicii

Ingrediente pentru primul strat

Se pune din nou la congelator 30 de minute.  Pentru glazură se topeşte untul în cuptorul cu microunde şi se amestecă cu restul ingredientelor. Se lasă să se răcească un pic.  Se scoate bolul din congelator, se rastoarnă continuţul pe o farfurie, se scoate folia şi se toarnă glazura. Se pune din nou la frigider cca 1 oră.

Sfat: Este un dulce foarte sănătos, deoarece nu conţine zahăr, dar conţine o cantitate mare de nuci care au multe proprietăţi benefice pentru organism, în bolile cardiovasculare, în digestie, cancer de sân sau de prostată.

47

Reţete de la voi

Tort de mere

„rapid”

48

60plus - Nr. 4/2011

Reţete de la voi Excelent când timpul nu vă permite să petreceţi prea mult timp în bucătărie. Un tort delicios de mere, răcoros, potrivit pentru toate anotimpurile, recomandat de dna Cornelia Lungu, din Oneşti.

Ingrediente l 1 kg de mere l 8 linguri de zahăr l 6 ouă l 6 linguri de făină l 6 linguri de zahăr pentru compoziţie l 1 vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu l 1 praf de sare l 1 zahăr vanilinat

Mod de preparare l Într-o tavă rotundă se ard cele 8 linguri de zahăr şi se tapetează pereţii laterali ai tăvii. l Merele se curăţă şi se taie în opt bucăţi şi se aşază în tavă după ce s-a răcit zahărul ars. l Pentru blat se bat albuşurile spumă, se adaugă cele 6 linguri de zahăr, apoi, pe rând, gălbenuşurile, praful de sare, bicarbonatul, zahărul vanilinat şi la urmă făina. l Compoziţia obţinută se toarnă peste merele din tavă. l Se bagă la cuptor la 200 grade, timp de 30 de minute. l Se poate orna cu frişcă sau rom. Poftă bună!

Care este reţeta vedetă a casei dumneavoastră?

Trimiteţi textul complet, însoţit, obligatoriu, de o poză cu dumneavoastră şi preparatul, la adresa redacţiei: redactie@60plus.ro sau la O.P. 30 C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti.

60plus - Nr. 4/2011

49

Plantele

de apartament

Foto: Shutterstock

de Eugenia Niţă

50

Ştim, oare, chiar totul despre ele? Cum se îngrijesc în anotimpul rece sau cald, care sunt nevoile lor speciale, în ce locuri le prieşte? Şi ce să facem pentru a le reda frumuseţea? Specialistul nostru vă oferă răspunsuri la toate aceste întrebări.

60plus - Nr. 3/ 2010

Plante

T

ot timpul plantele au nevoie să le acordăm atenţie. Iată un calendar pe care este bine să-l consultaţi lună de lună

Ianuarie Udaţi cu cantităţi mici de apă.

Când este frig, apa va fi în cantitate mai mică şi, când este cald, va fi mai multă. Cactuşii sau plantele suculente (crasula, aloe, agave, echeveria etc.) care stau la temperaturi de peste 25°C se vor fi uda la 10-12 zile, iar la temperaturi de 15°C la 20-22 zile. Se taie tijele florilor care au trecut şi frunzele uscate. Aerisiţi camera, dar aveţi grijă să nu ajungă curenţii reci de aer la plante. Se fertilizează doar plantele cu flori.

Scoateţi plantele cu bulbi (crinii hipeastrum) la lumină şi udaţi-i cu cantităţi mici de apă.

Februarie Curăţaţi praful de pe frunze (cu o cârpă din bumbac pentru, plantele cu frunze lucioase, şi cu o pensulă pentru cactuşi sau plante cu frunze păroase, ca violetele de saintpaulia, gloxinia).

Pregătiţi-vă pentru transplantarea plantelor (dacă este nevoie).

60plus - Nr. 4/2011

Procuraţi ghivece mai mari şi pământ pentru plante. Azaleele, cameliile şi gardenia sunt plante care au nevoie de un pH acid, ele au nevoie de un pământ cu multă turbă roşie sau, eventual, pământ de conifere sau ericacee. În momentul transplantării este important să vă asiguraţi că există orificii de scurgere a apei.

Martie Veţi începe să fertilizaţi plantele. Trebuie să ştiţi că plantele decorative prin frunze au nevoie de mai mult azot, iar cele cu flori au nevoie şi de fosfor şi de potasiu. Tăiaţi lăstarii poinseţiei dacă au trecut „florile”. Aveţi grijă să faceţi această operaţie imediat deasupra cicatricei unei frunze.

Aprilie Nu scoateţi încă plantele afară, vremea este încă înşelătoare. În momentul în care realizaţi tunderea unor plante - sporul casei, tradescanţia, potos, hipoestes, kalahoe etc. - puteţi pune lăstarii, butaşii la înrădăcinat în apă. Controlaţi periodic dacă au apărut dăunători şi aplicaţi tratamente după indicaţiile din pros-

51

Plante pectul produselor achiziţionate.

Mai Puteţi scoate plantele afară.

Scurtaţi-le pe cele care au crescut prea mult şi îndepărtaţi tijele florilor care au trecut, dar şi frunzele uscate. Udaţi mai des plantele, la intervale de patru-şapte zile, în funcţie de cât de cald este afară.

Puteţi stabili momentul optim de udare verificând pământul din ghiveci. Dacă rămâne pe deget pămât după ce l-aţi apăsat uşor, înseamnă că nu este nevoie să udaţi. Dacă, din contră, nu rămâne deloc pămînt pe deget, înseamnă că este cazul să udaţi planta.

Iunie Operaţia principală este udarea plantelor. Ele trebuiesc udate

dimineaţa sau seara, pentru că în timpul zilei soarele dogoreşte şi plantele se ard din cauza efectului de lupă creat de picăturile de apă. Fertilizarea plantelor este bine să o faceţi în primele ore ale dimineţii.

Umbriţi la amiază plantele sensibile la soarele arzător: ferigi, asparagus, crinul roşu-clivia etc.

Ciupiţi vârfurile de la sporul casei pentru a ramifica.

Iulie Activităţile din această lună sunt asemănătoare cu cea precedentă.

Este perioada concediilor, vacanţelor şi este bine să vă luaţi o măsură în plus dacă plecaţi câteva zile. Presărarea unui strat de bile din argilă sau aşezarea unui strat de muşchi deasupra ghivecelor este o soluţie bună pentru păstrarea umidităţii. La fel şi aşezarea cu gura în ghiveci a unei sticle de plastic plină cu apă.

August Faceţi duş plantelor. Dimineaţa devreme sau seara târziu, când este mai răcoare, faceţi duş plantelor cu ajutorul furtunului sau al unei stropitori. Astfel, frunzele se

52

60plus - Nr. 4/2011

Plante Plantele decorative prin frunze au nevoie de mai mult azot, iar cele cu flori au nevoie şi de fosfor şi de potasiu

vor curăţa de praf şi frunzele vor primi un plus de umezeală. Este ultima lună în care plantele se mai fertilizează.

Septembrie Reduceţi intervalele de udare, tăiaţi lăstarii uscaţi şi scurtaţi-i pe cei prea mari, curăţaţi frunzele şi florile trecute. Aşezaţi cactuşii în locuri luminoase. Reduceţi udările la crin (hipeastrum).

Octombrie Aduceţi plantele în casă, dar mai întâi verificaţi să nu aibă dăunători.

Păstraţi orhideele (falenopsis) la lumină şi la temperaturi de 15-18°C pentru a înflori din nou. Aşezaţi poinseţia într-o încăpere unde nu 60plus - Nr. 4/2011

se mai aprinde lumină după ce s-a înserat.

Noiembrie Reduceţi udările. Păstraţi azaleea la temperaturi de 18°C pentru ca să nu-şi piardă bobocii. Nu schimbaţi locul cactusului de Crăciun (Schlumbergera), în caz contrar îşi pierde florile.

Decembrie Dacă este prea cald în casă, puteţi pulveriza frunzele plantelor cu apă şi udaţi cu apă la temperatura camerei. Aerisiţi în timpul zilei, când nu este ger afară. Rotiţi ghivecele cu flori, pentru ca să nu se deformeze tulpina (când se întind spre lumină).

53

54 Foto: Shutterstock

Animale

Despre papagali numai de bine! de Gabriela Boceanu

S

pre deosebire de alte expresii inspirate din lumea animalelor, celebrei ziceri ofensatoare „Eşti un papagal” nu-i găsesc nici o logică! Papagalii sunt nişte fiinţe minunate şi ca aspect, şi ca personalitate. Cum o fi ajuns specia umană să-i asocieze cu ideea de... găgăuţă? Eu, una, nu am răspunsul. Dacă îl ştie cineva dintre dumneavoastră, tare mi-ar plăcea să mi-l împărtăşească.

Până atunci, eu pledez pentru inteligenţa de excepţie a frumoaselor înaripate. Şi pentru ideea de a le primi în casa şi în viaţa noastră.

Avem numai de câştigat!

Opere de artă vie în colivie Ca să vă convingem (dacă mai era nevoie) să vă înveseliţi casa şi să vă încălziţi sufletul luându-vă un prieten înaripat, am selectat 60plus - Nr. 4/2011

câteva dintre cele mai spectaculoase specii. Unele impresionează prin penaj, altele prin abilităţile... de comunicare lingvistică, altele îmbină ambele calităţi. Alegeţi!

Papagalii Ara: Miss şi Mister Univers Ara este numele celei mai numeroase familii de papagali de talie mare: clanul numără 12 specii.

Penajul în culori excepţionale, ciocul puternic curbat, coada mai lungă decât corpul, temperamentul recomandă această specie originară din America Centrală şi de Sud drept lider în topul păsărilor de colivie. Atenţie, însă, şi pretenţiile unui Ara sunt de top: vioi şi forţos, nu suportă plictiseala! Are nevoie, deci, de o colivie încăpătoare şi solidă – gândiţi-vă că vorbim despre o pasăre de circa 90 centimetri lungime! Vara

55

Animale este perfect dacă este scoasă la aer, în voliere dotate cu stinghii solide din lemn numai bune de ros (în absenţa lor, ciocul puternic va fărâmiţa tot ce găseşte prin preajmă). Altminteri, papagalul Ara este sociabil, uşor de domesticit: dacă îl luaţi de pui, aveţi în el un prieten bun pentru următorii...

50 de ani!

Zebra australiană: soprana absolută Micuţă, delicată (are până la 12 centimetri lungime şi 10-12 grame greutate), cu un penaj viu colorat, este o zgâtie: foarte activă, jucăuşă şi melomană – cântă mult şi bine, pe tot parcursul vieţii ei.

Apropo, ca să fie cât mai longevivă este esenţial să împartă colivia cu un companion din specia ei: în ţinuturile lor de origine (Africa,

Papagalul nimfă: mireasa din Olimp Se spune că, atunci când legendarul Odyseu a întâlnit-o pe nimfa Calypso, aceasta purta, pe creştet, o pasăre la fel de frumoasă ca ea. Papagalii nimfă (Nymphicus hollandicus) le însoţeau întotdeauna pe fiicele atotputernicului Zeus, nimfele.

Originare din Australia, aceste păsăruici de maximum 40 centimetri lungime şi 110 grame sunt prietenoase şi receptive:

Asia, Australia, Noua Guinee) zebrele australiene trăiesc în stoluri. Iar singurătatea în colivie le-ar scurta semnificativ viaţa. N-ar fi mare păcat, când vă puteţi bucura de drăgălăşenia şi de trilurile ei opt ani, ba chiar şi zece, dacă este bine îngrijită?

Micul Alexander: marele coseur Şi el este un băştinaş australian foarte inteligent şi sociabil: îi plac grozav plimbările prin casă, compania stăpânilor şi conversaţiile cu aceştia (da, este unul dintre

56

60plus - Nr. 4/2011

Animale

învaţă să imite sunetele pe care le aud frecvent, inclusiv cuvintele noastre. A, şi sunt nişte cochete:

îşi petrec circa două ore pe zi aranjându-şi penajul (îşi trec fiecare pană prin cioc - vă daţi seama câtă meticulozitate?!).

Pentru că, în libertate, trăiesc în stol, în grădinile zoologice li se amplasează, în voliere, multe oglinzi: ca să le dea impresia că sunt în tovărăşia cât mai multor semeni de-ai lor. Nimfele pot trăi şi 20-25 de ani, dacă împart colivia cu altă pasăre de talie mică şi paşnică, la fel ca ele (cu peruşii, de pildă).

papagalii cu mare talent la deprinderea vocabularului; în concluzie, aveţi grijă ce cuvinte şi expresii folosiţi în prezenţa lui, s-ar putea să nu fiţi prea încântaţi să-l auziţi reproducându-le atunci când aveţi oaspeţi mai simandicoşi!

40 de centimetri lungime (coada inclusă), 110-140 grame greutate, speranţa de viaţă: 25-30 de ani – aceasta este „cartea de vizită” a Micului Alexander, fratele Marelui Alexander (acesta din urmă este o specie de acum rară, ce-şi datorează numele „de botez” împăratului Alexandru cel Mare).

60plus - Nr. 4/2011

57

Practic & util - Juridic

Aţi întrebat?

Vă răspundem!

Specialist Iulia Scântei, notar public iulia.scantei@gmail.com

„Aş dori să ştiu cum poate fi întocmit un testament astfel încât, din doi succesori, doar unul să aibă drept la cota de moştenire” Banu Ştefania, Bucureşti

Răspunsul specialistului Moştenirea unei persoane poate fi legală sau testamentară. În principiu, o persoană poate lăsa prin testament toate bunurile sale unei singure persoane, indiferent că aceasta este moştenitor legal (soţie, descendent, frate etc.) sau nu.

Conform legii române, prin testament nu pot fi înlăturaţi de la moştenire descendenţii direcţi ai testatorului şi soţia supravieţuitoare a acestuia. În

58

cazul în care testatorul a lăsat prin testament toate bunurile sale mobile şi imobile unei singure persoane, de exemplu unuia dintre cei doi fii ai testatorului, la data decesului testatorului, cel de-al doilea fiu este îndreptăţit să solicite şi să primească cota sa de rezervă legală succesorală din întrega avere a testatorului. In mod similar, şi soţul supravieţuitor, care nu a fost menţionat în testament, are dreptul la cota sa de rezervă legală. Rezerva legală a descendenţilor este ½ din moştenire când testatorul a lăsat un singur copil, 2/3 din moştenire când a lăsat doi copii si 3/2 din moştenire când a lăsat 3 sau mai mulţi copii.

60plus - Nr. 4/2011

Practic & util - Juridic „Am pierdut un act original, de unde pot obţine o copie?

Menţionez că actul a fost eliberat de o instituţie care nu mai există.”

Cojocaru Valentin, Focşani

Răspunsul specialistului Eliberarea unui duplicat după un act original emis de o instituţie publică se face de instituţia emitentă. În cazul în care aceasta nu mai există ca urmare a reorganizării sau desfiinţării, competenţa re-

vine instituţiei succesoare în drepturi, dacă există, sau instituţiei care a preluat conform legii fondul arhivistic al emitentului. In general, unele instituţii publice, care îşi încetează activitatea prin reorganizare, sunt preluate de alte instituţii similare. Trebuie identificată natura juridică a instituţiei emitente şi modalitatea juridică prin care şi-a încetat activitatea, pentru a identifica şi actualul deţinător al fondului arhivistic.

ta, moştenitorii majori trebuie să comunice în scris intenţiile lor şi să obţină acordul scris al celeilalte părţi, în termen de 30 de zile de la data decesului". Prin urmare, drepturile şi obligaţiile Răspunsul specialistului Conform Legii arendării nr. 16/ părţii decedate - arendatorului, ce 1994 cu modificările şi completă- rezultă din contractul de arendă, rile ulterioare (art.211 alin.1), con- trec asupra moştenitorilor acestractul de arendare poate continua tuia, cu excepţia cazurilor în care în cazul decesului arendatorului din clauzele contractului rezultă o sau al arendaşului. Pentru aceas- altă soluţie. „Ce se întâmplă cu un contract de arendare, dacă în perioada de contractare (10 ani) arendatorul decedează?” Ioan Rusu, Oneşti

60plus - Nr. 4/2011

59

Gimnastica minĹŁii

ExerciĹŁii de memorie

Foto: Shutterstock

de Corina Nagacevschi

60

60plus - Nr. 4/2011

Gimnastica minţii

Istorie

Religie

1. În data de 1 Decembrie 1918 a avut loc...? a. Revoluţia Română b. Renaşterea Naţională a României c. Primul Război Mondial d. Marea Unire de la Alba Iulia

1. Cine a găsit cel dintâi îndurare în ochii Domnului? a. Avram b. Noe c. Iacob d. Moise

2. Regele Carol I al României a domnit în perioada...? a. martie 1886 – 10 septembrie 1908 b. aprilie 1896 – 10 octombrie 1910 c. aprilie 1886 – 10 octombrie 1900 d. aprilie 1866 – 10 octombrie 1914

2. Câţi ani a fost ţinut în robie poporul lui Israel? a. 4 ani b. 40 de ani c. 400 de ani d. 100 de ani 3. Ce ureche a tăiat Sf. Petru slujitorului marelui preot? a. Cea stângă b. Cea dreaptă c. Amândouă d. Niciuna

3. Războiul de Independenţă al României a avut loc între anii ? a. 1877-1878 b. 1818-1819 c. 1593 - 1601 d. 1914-1918

60plus - Nr. 4/2011

61

Gimnastica minţii

Artă şi cultură 1. „Cina cea de taină” a fost pictată de: a. Michelangelo b. Leonardo da Vinci c. Rafael d. Botticelli 2. Cine a pictat tabloul „Naşterea lui Venus”? a. Matisse b. Botticelli c. Monet d. Renoir 3. Cine a pictat celebra „Fată cu un cercel de perlă”? a. Rubens b. Van Gogh c. Durer d. Johannes Vermeer

Literatură 1. Cine este autorul cărţii „Singur pe lume”? a. Hector Malot b. Jack London c. J.P. Sartre d. Mark Twain 2. Dintre următorii scriitori, cine nu a primit Premiul Nobel pentru literatură? a. Dostoievsky b. Luigi Pirandello c. Rabindranath Tagore d. Hermann Hesse 3. Cine a scris povestirea pentru copii „Cartea Junglei” a. John Galsworthy b. Francis Thompson c. Rudyard Kipling d. Jack London

4. „Persistenţa memoriei” a fost pictată de: a. Salvador Dali b. Pablo Picasso c. Jacek Yerka d. Vladimir Kush

62

60plus - Nr. 4/2011

Gimnastica minţii

Geografie

Citate celebre

1. Care este capitala Norvegiei? a. Oslo b. Bergen c. Harstad d. Trondheim

1. Cărui autor îi aparţine afirmaţia „Sunt în pace cu Dumnezeu. Conflictul meu este cu omul” ? a. Marlon Brando b. Charlie Chaplin c. Clark Gable d. Henry Fonda

2. Capitala Croaţiei este...? a. Split b. Dubrovnik c. Rijeka d. Zagreb 3. Capitala Albaniei este...? a. Elbasan b. Berat c. Shkoder d. Tirana

2. „N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui” a spus… a. Eugene Ionesco b. Emil Cioran c. Mircea Eliade

Dacă aţi răspuns corect la majoritatea întrebărilor, felicitări!, aveţi o memorie de invidiat. Iar dacă aţi răspuns corect doar la câteva dintre ele, în numărul viitor venim cu noi provocări.

Soluţiile se găsesc la pagina 89.

60plus - Nr. 4/2011

63

Gimnastica minţii

Rebus - Sport 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

ORIZONTAL: 1) Practică mai multe sporturi cu succes. 2) Concurenţă la disc şi suliţă. 3) Apţi pentru sport - Primele la cros! 4) Articol în limba latină - Ambarcaţiune sportivă cu padele. 5) Finale la oină! - Vâslă folosită în sporturile nautice. 6) O parte din joc - Leziune - Articol nehotărât. 7) Echipament sportiv - Perioadă sportivă competiţională. 8) Scor alb - E în plus - Gheb în spate! 9) Sunt o forţă - Joc de noroc cu banul. 10) A o lua pe căi greşite - Dafin.

11) Etapă neterminată! - Au trecut testul - Finalul oricărei curse!

64

60plus - Nr. 4/2011

Gimnastica minţii VERTICAL: 1) Practică un sport pe gheaţă (fem.). 2) Ne dă de ales Gimnast sub cupolă. 3) Fost portar de fotbal la "U. Craiova" - Debut în tenis! - Echipă de fotbal din Banat (sigla). 4) Aparat în gimnastica masculină - Orificiu nazal. 5) A pune pe hârtie (var.) - A evolua la haltere. 6) Susţinător la bob - Categorie la box - În tripou!

7) Finale la înot! - Campion la sărituri în Australia. 8) Mişcare dublă la jocul de şah - A forţa. 9) Forţă musculară - Piesă la călărie.

10) Perie! - Pistă naturală pentru patinaj şi săniuţe. 11) Compozitor român - Aparate pentru gimnastică, sau stâlpi ai porţii la fotbal sau handbal.

Dicţionar : GLI, VESCAN

Sudoku Regula de joc Fiecare rând, coloană sau pătrat format din 3X3 celule, trebuie să conţină, o singură dată, fiecare cifră cuprinsă între 1 şi 9.

9

3 1

9 1

9

2

4 1 9

3

6 4

2

60plus - Nr. 4/2011

6 9

1 7

7 4

8 7

5 1

6

5

2 3

65

Gimnastica minţii

Rebus - Lumea animalelor 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ORIZONTAL: 1) Pasăre ce trăieşte în Mexic, se hrăneşte cu şerpi, eroină a unui desenat animat în care era urmărită de un coiot flămând (pl.). 2) Leagăn mobil pentru nou născuţi unde unele mamifere îşi ţin puiul. 3) A apărea din senin - Orbita ochiului la animale sau la om (pl.). 4) Mod de organizare al peştilor care ne stârneşte râsul (pl.) - Capul unei albine! 5) S-au jucat prea mult cu focul - Un pui de oaie (fem.). 6) Sări ale acidului acetic. 7) Cum sunt armăsarii din caii obişnuiţi - Struţ ce trăieşte în Australia.

8) Întins pe asfalt - Mamifer rumegător din Tibet. 9) Se referă la învăţământ. 10) Se întâmplă la moartea vinului (verb) - Un fel de cămilă tăioasă.

66

60plus - Nr. 4/2011

Gimnastica minţii VERTICAL: 1) Animal pionier - Cea mai joasă la rechinul doică!

2) Ca şi coada castorului - Ajuns precum blana ursului polar.

3) Familie de mamifere din care face parte ariciul (pl.). 4) Rădaşca din reşou! - Un cocoş glumeţ. 5) Turturea de culoare cenuşie-brună pe spate, cu o dungă neagră pe gât (pl.). 6) Se întâmplă unei publicaţii după ieşirea de sub tipar (verb) - Matca din munte!

7) A înconjura cu o dungă de altă culoare - Cap de termită! - Coadă de crocodil! 8) Păsări în stare latentă - Prin ea, faţa exprimă sentimente şi idei 9) Instrument cu care se poate reproduce bine trilul ciocârliei - Meduză din cuarţ! 10) Fluture dăunător de culoare galbenă-cafenie, care-şi depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi şi a cărui larvă provoacă mari pagube - Opinia unei ciori.

Sudoku Regula de joc Fiecare rând, coloană sau pătrat format din 3X3 celule, trebuie să conţină, o singură dată, fiecare cifră cuprinsă între 1 şi 9.

5

3

2

7

4

2 1

9

6

4 7

9

4

8

5

6

3

7 8

5

7 4

60plus - Nr. 4/2011

9

2

6 1

8

1

5

2

67

Carte

Tudor Vornicu - Biografie Annie Muscă - Editura Terra, Focşani

O

biografie scrisă de Annie Muscă, în care autoarea redă cu talent fragmente din viaţa celui care a fost Tudor Vornicu: anii copilăriei, amintirea părinţilor şi a fraţilor, dorul de copii şi de mamă şi câte puţin din iubirile-i pătimaşe.

Este prima biografie a lui Tudor Vornicu, omul care a marcat vieţile multora dintre artiştii şi jurnaliştii români din a doua parte a veacului trecut. Două vieţi s-au împletit în destinul său. Una quasi necunoscută, despre care nu-i plăcea să vorbească, alta care l-a consacrat.

Annie Muscă a încercat în premieră să devoaleze o parte din misterul acestui personaj pe cât de orgo-

lios, pe atât de fragil. Cu o mamă franco-italiană şi un tată din neamul răzeşilor putneni, Tudor Vornicu a avut un destin pe măsura aventurierului său bunic, piemontezul Guido Gianetti.

Amintiri din pribegie Neagu Djuvara, Ed. Humanitas O carte de memorii captivantă, scrisă într-o admirabilă limbă română, o bijuterie a genului presărată cu „amintiri răzleţe, impresii fugare, mărturii şi mărturisiri”, pe care cititorul cu greu o poate lăsa din mână.

68

60plus - Nr. 4/2011

Filme de aur

Sam Wood

Pe aripile vântului (Gone with the wind)

Cu: Vivien Leigh (Scarlett) şi Clark Gable (Rhett Butler) Premiera: 15 decembrie 1939 Durată: 226 minute de Iulia Dîrzu

F

ilmul care a schimbat pentru totdeauna istoria cinematografică a Hollywood-ului, după cum spun mulţi critici de specialitate, „Pe aripile vântului”, spune povestea iubirii dintre Scarlett O'Hara şi Rhett Butler în timpul unuia dintre cele mai importante momente din istoria Americii, Războiul Civil.

Scarlett întruchipează rolul femeii egoiste, care nu vrea să-şi recunoască sentimentele faţă de bărbatul pe care îl iubeşte şi l-a iubit dintotdeauna, Rhett Butler.

Scarlett este genul de femeie care ar merge până în pânzele albe pentru a-şi atinge scopurile, uneori fiind grav imorală, însă 60plus - Nr.4/2011

este totuşi cel mai uman personaj al povestirii.

Filmul este o ecranizare a romanului cu acelaşi nume, scris de Margaret Mitchell. La o lună după publicarea cărţii, producătorul David O. Selznick a cumpărat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Mitchell cu o sumă fără precedent pentru acele vremuri: 50.000 de dolari. „Pe aripile vântului” a avut 12 nominalizări la Premiile Oscar şi a câştigat opt, printre care şi premiul pentru cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor într-un rol principal.

69

70

60plus - Nr. 2/2010

Turism

Băile Felix de Corina Nagacevschi

Aşa cum sugerează şi numele ei (lat.: felix – „fericit”, „norocos”), staţiunea Băile Felix, cunoscută drept paradisul apelor termale, este un loc cu un farmec aparte, în care apa, aerul şi pământul se regăsesc în forma cea mai pură. Există şi legende care vorbesc despre tainele acestor locuri în care apa este înzestrată cu puteri tămăduitoare.

Puţină istorie Descoperite încă din antichitate, izvoarele de apă geo-termală, ca şi nămolurile din această zonă binecuvântată de natură au proprietăţi curative certificate.

Printre cele mai vechi atestări istorice se numără şi notele unui medic, în jurul anului 1700, referitoare la construirea unui bazin pentru băi. Bazinul de lemn a fost transformat în bazin de piatră, ataşându-se şi cabine de băi. Prima clădire a fost construită pe la mijlocul secolului al XVII-lea, moment din care staţiunea începe să se dezvolte. La sfârşitul secolului al XIX-lea, apele termale de la 60plus - Nr. 4/2011

Băile Felix câştigă Medalia de Aur şi Diploma de Onoare la Expoziţia Mondială de Turism.

Puţină geografie Aşezate într-o zonă de coline împădurite, la 9 km de oraşul Oradea şi la o altitudine de 140 m, Băile Felix şi-au dobândit un renume şi în afara graniţelor.

Staţiunea nu este prea mare, dar are un aer pitoresc. În lacurile sale termale cresc lotuşi termali Nymphaea, nuferi extrem de rari, ce au supravieţuit perioadei de glaciaţie. Nufărul Nymphaea a fost declarat monument al naturii şi este, totodată, şi simbolul

71

Turism staţiunii. Aici iernile sunt blânde şi verile moderate, astfel că ploaia sau temperaturile scăzute nu reprezintă o piedică pentru o baie cu apă termală în aer liber.

Formate prin pătrunderea apelor de suprafaţă până în zona calcarelor triasice fisurate, la adâncimi ce depăşesc 1.000 de metri şi de unde se întorc încălzite, apele termale de la Băile Felix şi-au micşorat debitul natural în urma unui cutremur de pământ ce a avut loc în 1834.

... şi totul despre puterile vindecătoare Staţiunea are mai multe baze de tratament, unde apa termală este folosită pentru a trata diverse afecţiuni: hotelurile Termal, Internaţional, Poieniţa, Unirea, Mureş sau Lotus, în care echipamentele de ultimă generaţie se completează perfect cu profesionalismul personalului. Ce probleme de sănătate se tratează cel mai bine la Băile Felix? Afecţiuni reumatice inflamatorii, degenerative, post traumatice, neurologice periferice şi centrale, ginecologice, endocrine, probleme de metabolism şi de nutriţie.

72

Indiferent de afecţiune, aveţi de unde alege!  Hidroterapie: băi cu apă termală în bazine, băi de plante, duş subacval, duş scoţian, jacuzzi, afuziuni, baie drenolimfatică;  Kinetoterapie în bazine cu apă termală şi vane;  Elongaţii - subacvale şi pe masă  Electroterapie: Stanger, băi galvanice, diadinamice, ultrasunete, TENS, magnetodiaflux;  Inhalaţii aerosoli cu ape termale şi medicamente;  Termoterapie: împachetări cu parafină;  Aromaterapie: băi cu arome, gimnastică relaxantă, masaj cu uleiuri;  Masoterapie: masaj general şi parţial, relaxant şi tonifiant;  Kinetoterapie individuală sau în grup. În baza medicală există, de asemenea, un laborator unde se efectuează investigaţii medicale complexe cu aparatură modernă şi personal medical specializat.

60plus - Nr. 4/2011

Turism

În bazele de tratament termal Nufărul, Internaţional şi Poieniţa -se efectuează şi tratamente cu produse româneşti „Gerovital” şi „Aslavital” în cure de două sau de trei săptămâni. În cabinetele de cosmetică se aplică tratamente de estetică facială şi corporală cu aceste produse renumite în întreaga lume.

Pentru revigorarea condiţiei fizice şi psihice, există şi centrele de wellness, precum şi o sală de fitness pentru împătimiţii sportului. Şi, dacă încă nu v-am convins com60plus - Nr. 4/2011

plet, există şi o mulţime de obiective turistice prin împrejurimi, care merită toată atenţia: Palatul Baroc, Muzeul „Ţării Crişurilor”, Şirul Canonicilor (format dintr-un culoar de peste 100 m), Peştera Urşilor, Peştera Focul Viu, Peştera Scărişoara, Cetăţile Ponorului (rezervaţie naturală complexă, alcătuită din trei avene uriaşe şi un râu subteran), staţiunea Stâna de Vale, situată la o altitudine de 1.100 m. Toate acestea fac din Băile Felix un loc de care vă veţi îndrăgosti şi unde vă veţi dori, fără doar şi poate, să vă întoarceţi.

73

Culisele istoriei

Atlantida,

tﾄビﾃ｢mul legendelor de sub ape

74

Foto: Shutterstock

de Adriana Moscu

60plus - Nr. 4/2011

Culisele istoriei

P

osibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă.

Puţin cunoscută în Evul Mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice, la filme şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.

Dar de ce a fascinat în asemenea măsură mintea şi preocupările oamenilor, milenii la rând, această insulă misterioasă? Poate tocmai pentru că se lasă greu găsită, ori, ceea ce nu poţi avea, te incită şi îţi revoluţionează imaginaţia – e o lege nescrisă, dar probată de istorie de atâtea ori.

Sursă de inspiraţie, din Antichitate şi până în Modernism Atlantida (în greacă „Insula lui Atlas”) este numele unei insule legendare menţionate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios şi Critias. În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă 60plus - Nr. 4/2011

sau un continent, aflată dincolo de coloanele lui Hercule, localizate în strâmtoarea Gibraltar, care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest. După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean.

Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9500 î.Hr.) Însă Atlantida din dialogurile lui Platon este considerată de obicei un mit creat de acesta pentru a-şi pune în evidenţă teoriile politice.

Atlantida a fost considerată ficţională de mulţi filozofi antici, cum ar fi Aristotel (după Strabon). Alţii au considerat-o o relatare bazată pe un fapt real.

Filozoful Crantor, un discipol al lui Xenocrate, care era, la rândul lui, discipol al lui Platon, a încercat să demonstreze existenţa Atlantidei. Comentariul său asupra lui Timaios s-a pierdut, dar un alt istoric, Proclus, relatează călătoria acestuia în Egipt, la trei sute de ani după Solon. La templul lui Neit din Sais el ar fi găsit coloane acoperite de hieroglife, în care istoria Atlantidei apărea aşa cum o relatase Platon. În Evul Mediu, relatările despre

75

Culisele istoriei Atlantida lipsesc aproape complet, o excepţie fiind geograful Kosmas Indicoleustos din Alexandria, care credea că Atlantida este ţara celor zece dinastii care ar fi guvernat pământul înaintea potopului lui Noe. Neabordarea problemei Atlantidei în Evul Mediu a fost explicată ca datorându-se influenţei lui Aristotel asupra învăţaţilor perioadei, şi mai ales influenţei bisericii catolice, care vedea Atlantida ca pe o erezie, pe motiv că în Biblie nu apărea nimic legat de ea. În perioada Renaşterii, Loys le Roy scrie, în 1582, în prefaţa unei traduceri a dialogului Timaios, că pune relatarea lui Platon pe seama dorinţei acestuia de a arăta vechimea lumii şi de a-şi glorifica patria. Romanul din 1627 al lui Francis Bacon, „Noua Atlantidă”, descrie o societate utopică pe coasta de vest a Americii. Un personaj al romanului face o descriere a Atlantidei care seamănă cu cea a lui Platon şi o aşază în America, rămânând însă neclar dacă se referă la America de Nord sau de Sud. În fine, în 1675, suedezul Olaf Rudbeck a pretins că Suedia este veritabila Atlantidă,

76

Upsala fiind capitala ei. În epoca modernă, teoriile despre Atlantida s-au înmulţit. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a propus existenţa unei relaţii între civilizaţiile aztecă şi maiaşă şi Atlantida. În 1882 a apărut „Atlantis: the Antediluvian World” („Atlantida: Lumea de dinaintea potopului”) de Ignatius L. Donnelly, care a stârnit interes în problema Atlantidei.

Donnelly a încercat să demonstreze că toate marile civilizaţii din antichitate aveau la origine civilizaţia neolitică a Atlantidei.

Evoluţia ştiinţei, în special ideea derivei continentelor, a redus pu60plus - Nr. 4/2011

Culisele istoriei noul centru de greutate, ultima asemenea repoziţionare petrecându-se cu 12000 de ani în urmă.

Acest ultim „deplasament” ar fi scos Atlantida din zona temperată, aruncând-o în întregime în interiorul arcului polar sudic.

Înapoi în viitor, via România

ternic probabilitatea existenţei în trecut a unui continent în Atlantic.

Au apărut alte ipoteze, în care Atlantida era localizată în America, Caraibe, Europa de Nord, Africa sau chiar Asia.

La mijlocul anilor '50, Charles Hapgood susţine pentru prima oară „teoria deplasamentului scoarţei terestre”, prefaţată şi sprijinită teoretic de însăşi Albert Einstein, care demonstrează că la fiecare circa 47000 de ani, greutatea calotelor polare distribuite neuniform faţă de axa de rotaţie a Pământului face ca întreaga litosferă, aşezată pe miezul lichid, să se repoziţioneze în funcţie de 60plus - Nr. 4/2011

Recent lansatul Google Ocean, programul care permite vizualizarea topografiei subacvatice, a făcut şi el o descoperire epocală.

Scrutând stratul situat imediat sub fundul mării, un inginer britanic a dat peste o reţea de străzi perfect trasate, care nu pot fi făcute decât de mâna omului. Imediat s-a făcut legătura cu continentul dispărut. Şi cum descoperirea este situată într-una din locaţiile presupuse ale Atlantidei, ipoteza că ar fi vorba tocmai de oraşul scufundat a înfierbântat minţile tuturor. Imaginea subacvatică este însă departe de a constitui o mărturie covârşitoare. Însă există şi voci care plasează Atlantida nici mai mult, nici mai puţin, decât în Marea Neagră. Ele susţin că adevăratele dovezi sunt îngropate în apropierea coastelor

77

Culisele istoriei României, iar Insula Şerpilor e o rămăşiţă a înfloritoarei civilizaţii de acum 10000 de ani.

Mai precis, etnograful Adrian Bucurescu arată că fabuloasa ţară s-a scufundat în marea denumită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră de astăzi. În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi şi de urmaşii lor direcţi, tracii, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx. În 1913, în „Dacia preistorică“, Nicolae Densuşianu localiza Atlantida între Porţile de Fier şi Sfinxul din Bucegi. „Atlantis“ este tradus de unii lingvişti prin „Fericire“, iar grecii antici denumeau actuala Insulă a Şerpilor din Marea Neagră, Makaron, adică „A fericiţilor“. Nu departe de ea, arheologii ruşi au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite, după unii, atlanţilor. În apropiere, la Hamangia, au fost găsite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic „Gânditorul“ şi datate între 50003000 î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nu putea fi vorba – sau cel puţin aşa credem noi azi.

78

Cum a dispărut – ipoteze controversate Astronomul polonez M.M. Kamienski consideră că aşa-numita Cometă a lui Galilei s-a ciocnit cu Terra ( 9541 î.Hr.) şi a produs scufundarea Atlantidei. Inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul de 10 kilometri. Legenda potopului este arhicunoscută. Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întâlnită la majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a laponilor şi eschimoşilor.

Oamenii de ştiinţă admit faptul că la baza mitului a stat un fenomen real, verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă a încălzirii climei după ultima glaciaţiune. Potopul menţionat şi în Vechiul Testament şi apreciat de Vatican că ar fi avut

60plus - Nr. 4/2011

Culisele istoriei

loc acum 13100 de ani a lăsat din Atlantida numai „Insula celor 7 cetăţi“.

Recent, însă, a apărut o nouă versiune, la fel de incitantă. După opinia unui grup de cercetători americani, străvechiul oraş ar fi putut fi înecat de un val gigantic, similar cu un tsunami, iar vestigiile sale s-ar găsi undeva în sudul Spaniei, în apropiere de Cadiz.

Cercetătorii de la Universitatea Hartford, SUA, au folosit o combinaţie de tehnici performante − fotografii din satelit, cartare digitală, radar de mare adâncime şi metode de cercetare subacvatică − pentru a investiga întinsele mlaştini ale Parcului Naţional Donana, unde cred că ar fi existat oraşul legendar.

Speranţele sunt alimentate de 60plus - Nr. 4/2011

descoperirea, în interiorul Spaniei, a vestigiilor unor aşezări numite de specialiştii implicaţi „oraşe memoriale“: se crede că acestea ar fi fost construite de locuitorii supravieţuitori ai catastrofei ce a distrus Atlantida, în amintirea cetăţii lor dispărute.

Oricum ar fi, acest subiect continuă să inspire şi să fascineze. Versurile din poezia „Elegie atlantă”, scrisă de Adrian Păunescu, ilustrează speranţa în vremuri mai bune şi refuzul îngenuncherii, aşa cum, posibil, au simţit şi atlanţii în pragul dezastrului, în vremuri imemoriale: „Un continent, scufundându-se lent/ Dar ei şi-n somn îşi spun trufaş că nu./Tu porţi un prunc, în ocean te arunc/Salvează Atlantida măcar tu“.

79

Zâmbiţi cu noi Din greşeală Într-o zi Goethe asculta plictisit o nesfârşit de lungă tragedie în versuri, pe care i-o citea un actor fără talent. Deodată exclamă: - Ia te uită, ce vers frumos! Cum naiba s-a rătăcit aici?

 Deformaţie profesională Un bogătaş parizian achiziţionase, pentru colecţia lui particulară, câteva tablouri semnate de pictori celebri şi invită mai mulţi oameni de seamă să-i admire capodoperele. Printre ei se afla şi vestitul naturalist Cuvier, care se opri îndelung în faţa „Fecioarei cu peştele” a lui Rafael.

- Ce părere aveţi? îl întrebă, mândru, proprietarul?

- Cred că e un peşte din familia crapilor, răspunse cu gravitate omul de ştiinţă.

duri ciudate şi exclamând indignat: - Sinistru! Insuportabil!

Un amic, apropiindu-se de pian, îi spuse: - Dar bine, maestre, partitura e pusă pe dos!

- Ştiu, răspunse calm compozitorul. Am încercat şi pe cealaltă parte, dar e la fel de sinistră!

Reţeta lui Rodin Întrebat de o admiratoare cum îşi realizează capodoperele, marele sculptor francez Rodin răspunse maliţios: - Foarte simplu, stimata mea doamnă… Iau un bloc de marmură şi înlătur tot ce e de prisos!...

 Colegială Celebrul compozitor Italian Gioachinno Rossini, creatorul „Bărbierului din Sevilla”, descifra într-o zi la pian o partitură dintr-o operă de Wagner, emiţând nişte acor-

80

60plus - Nr. 4/2011

Zâmbiţi cu noi Conferinţă antialcool Miezul noptii. Un beţiv se leagănă din gard in gard, când e oprit de un poliţist.

- Vă rog frumos, actele dv. şi să-mi spuneţi unde mergeţi!

Beţivul se uită lung şi răspunde: - Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.

Poliţistul se uită la el fix şi întreabă: - La ora asta? Cine ţine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?.

- Nevastă-mea şi, mai mult ca sigur, şi soacră-mea.

Victor Eftimiu – Carol al II-lea

Păstorel Teodoreanu Excepţie

Când Carol al II-lea instalase statuia ecvestră a fostului rege Carol I călare fără chipiu, în faţa Palatului, Victor Eftimiu a lansat epigrama: “Când unu-i mort şi altul viu/ Eu din dilemă astfel scap./ Prefer pe cel fără chipiu/ Acelui fără cap”.

Fie Neamţ, Chinez, Hindus, Omul din maimuţă vine, Numai Iorga ştim prea bine Că se trage din Larousse.

 Pierre Corneille, Epitaful lui Richelieu E greu să prinzi în versuri felul său, Că nu e om ca mine şi ca tine; A fost prea bun, ca să-l vorbeşti de rău.

Dar nu-ndeajuns, ca să-l vorbeşti... de bine.

60plus - Nr. 4/2011

 Depinde de autor…

Actorul englez Leslie Howard, fiind acostat pe stradă de autorul unei piese de teatru slabe, pe care talentatul interpret nu o putuse salva de la cădere, e întrebat: - Cum se poate, domnule, să fii atât de plicticos pe scenă, când în viaţa de toate zilele eşti spiritual?

- În viaţa de toate zilele textul e al meu, domnule – răspunse sec actorul.

81

Ce se află în

pădurea Baciu?

82

Foto: Shutterstock

de Nicu Pârlog material preluat Descoperă.ro

Paranormal

Î

n inima Ardealului, într-o zonă cu aparenţă atemporală, se găseşte, probabil, cel mai misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului pădurii Hoia-Baciu la fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii unei fărâme de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevar parte de experienţe inexplicabile, care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi.

Avertismente din vremea strămoşilor Pădurea Hoia-Baciu, este, cu siguranţă, cea mai faimoasă locaţie din România, unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile.

Zona în sine a devenit cu adevărat celebră pe mapamond de abia în anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de existenţa sa încă din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rău, unde se întâmplă lucruri peste puterea de înţelegere a omului obişnuit.

Toţi ştiau din moşi strămoşi 60plus - Nr. 4/2011

că, odată intraţi printre copacii al căror foşnet venea parcă din altă lume, toate spaimele subconştientului uman prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de nesăbuit încât să se aventureze în acest loc. Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că, odată ce au intrat în pădure pentru a tăia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu se întâmplă cu absolut oricare dintre ei. Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă, anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele.

Multă vreme, pădurea Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu sau, mai rău, însăşi sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Ale-

83

Paranormal xandru Sift. Acesta a întreprins, în decada anilor 1950, numeroase călătorii în pădure, observând, la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre ciudate care îl insoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să fotografieze „umbrele”.

Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe lângă „umbrele” în cauză, multe alte forme, lumini şi siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea.

Cu paranormalul la fotografiat…

Odată intrat în pădurea Baciu, ai senzaţia foarte accentuată că eşti privit, că de undeva din spatele fiecărui copac, mii de fiinţe nevăzute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe tărâmul lor.

Această senzaţie este prezentă la toţi cei care au păşit pragul straniei păduri. Vânători, turişti, oficialităţi, cercetători, copii, persoane cu capacitate paranormală sau simpli curioşi. Cercetătorul Adrian Pătruţ din Cluj-Napoca şi-a dedicat o bună parte din viaţă studierii şi investigării

84

fenomenologiei paranormale din pădure, fiind în prezent considerat cea mai autorizată persoană în ceea ce priveşte misterele pădurii Baciu.

Conform materialelor strânse de Adrian Pătruţ în zeci de ani de observaţii, apariţiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestărilor paranormale, ceea ce face dificilă încadrarea lor într-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului. În primul rând, pădurea Baciu este faimoasă pentru apariţiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar în faţa ochilor curioşilor, fie că este noapte sau miezul zilei.

Majoritatea sunt invizibile pen60plus - Nr. 4/2011

Paranormal ale tulpinilor şi frunzelor din anumite zone ale pădurii.

Poarta spre alte lumi

tru ochiul uman, fiind capturate însă de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoterişti consideră că nu sunt nimic altceva decât reprezentaţiile spiritelor care populează universurile paralele. Urmează la rând anomaliile magnetice, fluctuaţiile câmpului electromagnetic, emisiile infrasunet.

Printre cele mai şocante manifestări se numără şi urmele fără explicaţie care apar pe pământ, zăpadă sau iarbă, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scăpat neafectată de misterele pădurii, efectele biologice manifestându-se asupra plantelor şi vegetaţiei care prezintă forme de deshidratare, arsuri şi necroze 60plus - Nr. 4/2011

Frecvenţa fenomenelor paranormale este una fluctuantă, cauzele fluctuaţiilor nefiind descoperite în totalitate. Există, de asemenea, un consens general în rândul specialiştilor în parapsihologie, conform căruia Pădurea Hoia-Baciu este o „poartă” interdimensională prin care spiritele, fie ele ale celor decedaţi recent sau încă neîncarnaţi, pot intra în dimensiunea material-fizică a planetei Terra.

Initiaţii în stiinţele ezoterice susţin însă că Pădurea Hoia-Baciu ar fi un portal între planul astral şi cel teluric, zonă intermediară similară cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedaţilor adastă timp de 40 de zile, în care li se hotărăşte soarta şi li se judecă faptele…

Descoperă.ro este un portal de ştiinţă, tehnologie, natură şi călătorii care îşi propune să fie cel mai mare site de popularizare a ştiinţelor şi de cultură generală din România. Pentru a-şi îndeplini această misiune, articulată în sloganul E LUMEA TA!, portalul DESCOPERĂ.

RO aduce zilnic ultimele ştiri din cele mai fascinante domenii ştiinţifice, investighează şi analizează amănunţit fenomene controversate, invenţii sau descoperiri din secolul XXI şi din trecut şi îşi invită cititorii să exploreze şi să se pronunţe asupra frânturilor de viitor şi de trecut surprinse în articole bine documentate.

85

„Dacă mâine aţi avea din nou 20 de ani, care ar fi primele 10 lucruri pe care le-aţi face?”

86

Foto: Shutterstock

Foto: Shutterstock

În căutarea timpului pierdut

Lista dorinţelor

D-na Elena Sandu, comuna Gruiu: „Am trecut prin multe întâmplări în viaţa asta, unele mai bune, altele mai rele. Din toate am învăţat câte ceva şi, dacă aş avea din nou 20 de ani, da, mi-ar plăcea să schimb câte ceva…

Dacă

aş da timpul înapoi, aş face facultatea de aeronave. Aş călători mai mult peste graniţă. Mi-aş face o casă mare şi primitoare pentru fetele şi nepoţii mei. Mi-aş face o grădină mare, cu multe flori, care înfloresc în toate anotimpurile. Aş petrece cât mai mult timp alături de mama. Aş fi mai severă cu mine.



Nu m-aş mai mărita la 18 ani, aşa cum am făcut. Nu aş mai avea la fel de multă încredere în oamenii din jurul meu. Nu aş mai depinde de nimeni, din punct de vedere financiar. Mi-aş îndeplini toate dorinţele de a merge la teatru şi concerte.

Trimiteţi-ne şi dumneavoastră o „Listă a dorinţelor” la O.P.30, C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti sau prin e-mail, la redactie@60plus.ro. Nu uitaţi să ataşaţi şi o poză recentă.

60plus - Nr. 4/2011

87

Rezultate jocuri

Rebus pagina 64 1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

P

O

L

I

S

P

O

R

T

I

V

A

R

U

N

C

A

T

O

A

R

E

T

I

N

E

R

I

C

R

G

L

I

C

A

I

A

C

P

A

D

E

L

A

R

A

N

A

U

N

N

I

N

G

A

D

A

U

S

R

I L

I N

A

E

A

C

T

T

R

E

O

O

A

B

U

R

I

R

A

T

A

C

I

E

T

A

A

P

T

S

A

N E

B

S

C

A

A

U

R

S

E

I

Sudoku pagina 65

88

9

7

4

5

2

1

3

6

8

8

6

1

3

4

9

5

2

7

3

5

2

7

8

6

9

1

4

1

3

9

8

6

4

7

5

2

2

4

7

1

5

3

8

9

6

5

8

6

9

7

2

4

3

1

6

2

8

4

3

5

1

7

9

7

1

3

6

9

8

2

4

5

4

9

5

2

1

7

6

8

3

60plus - Nr. 4/2011

Rezultate jocuri

Rebus pagina 66 1 1 2 3 4 5

10

4

5

6

7

8

L

E

R

G

A

T

O

M

A

R

S

U

P

I

U

I

T

I

G

A

V

A

B

A

N

C

U

R

I

A

R

S

E

A

C

E

T

A

L

E

S

I

B

I

T

U

M

D

I

D

A

C

T

O

T

E

T

I

A

A

8 9

3

A

6 7

2

9

R

N

E

A

L

I

A

T

I

E

M

U

I

A

C

L

A

I N

M

I

10

R

C R

M

A

Sudoku pagina 67 Soluţii exerciţii de memorie paginile 61-63

5

8

3

6

2

7

1

4

9

4

9

6

3

5

1

7

2

8

7

2

1

9

8

4

3

5

6

Istorie 1.d, 2.d, 3.a

Artă şi cultură: 1.b, 2.b, 3.d, 4.a

2

6

7

1

4

5

9

8

3

8

3

5

7

9

2

6

1

4

Religie: 1.b, 2.c, 3.b

Literatură: 1.a, 2.a, 3.c

9

1

4

8

6

3

2

7

5

3

4

2

5

7

6

8

9

1

Geografie: 1.a, 2.d, 3.d

Citate celebre: 1.b, 2.b, 3.b

1

5

9

2

3

8

4

6

7

6

7

8

4

1

9

5

3

2

60plus - Nr. 4/2011

89

Din numărul viitor Clody Bertola Fascinantă actriţă română a cărei faimă s-a întins de-a lungul a două secole, Clody Bertola rămâne în amintirea celor care au respectat-o şi iubit-o o figură iconică, un melanj unic de putere, fragilitate şi mister seducător.

Din secretele memoriei Se ştie că procesul de înmagazinare a cunoştinţelor are cea mai bogată evoluţie până la 40 de ani, se menţine constant până la 60 de ani, apoi scade treptat. Cum poate fi stimulată memoria şi după această vârstă vom afla de la specialişti în numărul viitor.

Mulţumim!

Actuala ediţie a fost tipărită cu ajutorul şi prin amabilitatea doamnei Iulia Scântei.

90

Editor coordonator: Corina Nagacevschi Redactori colaboratori: Gabriela Boceanu, Iulia Dîrzu, Adriana Moscu, Eugenia Niţă Layout: Daniel Decebal Fotograf: Mihai Stoica Corector: Gabriela Boceanu Director executiv: Corina Nagacevschi Director general: Valentin Nagacevschi 60 PLUS CONNECTIONS SRL Str. Episcop Ilarion Nr. 7, Parter, Camera 7, Sector 2, Bucureşti CUI: 24 98 09 39 J40 / 731 / 21.01.2009 e-mail: redactie@60plus.ro www.60plus.ro tel.: 0780 90 60 60 tipar: Artprint Bucureşti © Reproducerea oricărui material din această publicaţie este strict interzisă fără acordul scris al 60 PLUS CONNECTIONS SRL

60plus - Nr. 4/2011

91

60 PLUS CONNECTIONS SRL, Str. Episcop Ilarion Nr. 7, Parter, Camera 7,Sector 2, BucureĹ&#x;ti; O.P.30, C.P. nr. 30-16; e-mail: redactie@60plus.ro; www.60plus.ro; tel.: 0780 90 60 60

92