Page 1

www.60plus.ro

Nr. 3/2010

Practic & util

Cadouri pentru nepoţei cu personalitate

Remedii naturale

Plante de leac pentru reumatism

Sanatate ˘ ˘ & forma˘

Farfuria la control! Dieta la vârsta a treia

Povesti

’˘ din viata

’ Puterea exemplului: „Pasiunea mea, pictura”

Interviu

˘ Sanda Taranu,

doamna micului ecran 1


2


Cuvânt de început

Feţele iubirii Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi întrebaţi despre o anumită persoană, carte sau film: „De ce vă place?” şi să răspundeţi: „Pentru că pur şi simplu îmi place”? De ce ne este greu, uneori, să venim cu răspunsuri clare, bine argumentate, solide şi logice? Este acesta un semn de slăbiciune? Şi de ce e nevoie să motivăm ceea ce ne place? Din dorinţa de a-i inspira pe cei din jurul nostru, mai mici sau mari, de a le induce frumosul şi de a le oferi motivaţii – poate că şi noi, la rândul nostru, am fost „ghidaţi” de altcineva. Aşadar, ne place Sanda Ţăranu pentru căldura, frumuseţea şi profesionalismul ei, ne vom îndrăgosti de doamna Vincenz-Brediceanu pentru tinereţea molipsitoare de care dă dovadă la cei 70 de ani ai săi, vom adora să vedem ori să revedem „Departe de Africa”, film care a câştigat nu mai puţin de şapte Oscaruri. Şi mai e ceva în cazul oamenilor, personaje reale sau fictive, care ne plac pentru că ne plac: imediat după ce facem cunoştinţă cu ei, vrem să-i revedem. Pentru că intervine starea aceea, firească, umană şi de mare slăbiciune sufletească: dorul.

Anca Hromadnik

Foto coperta: Mihai Stoica

redactor-şef anca@60plus.ro

Umorul la copii. Se poate educa? Un copil care zâmbeşte este o rază de soare, un copil care râde te face fericit. Dar nu toţi copiii au această disponibilitate. Se poate educa umorul, aşa cum se întâmplă, de exemplu, cu bunele maniere? Găsiţi un set complet de soluţii la pagina 32! 60plus - Nr. 3/2010

3


Din cuprins pag. Puterea autosuefectul 10 gestiei: nocebo Uneori simplul gând la un tratament sau chiar vocea medicului este de ajuns pentru a face pacienţii să se simtă rău. Care sunt motivaţiile din spatele acestui rău “anticipat”?

pag. Farfuria la conDieta la 14 trol! vârsta a treia Fructe şi legume, alimente bogate în calciu, proteine şi Omega 3 sunt „ingrediente” care nu au voie să lipsească dintr-un regim alimentar sănătos.

pag. Plante care 20 doftoricesc reumatismul Vă propunem câteva leacuri străvechi, încredinţate de dr. Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, specialist în terapii complementare.

Interviu: Sanda Ţăranu Tonică şi luminoasă, afişând zâmbetul familiar care topea pe vremuri frigul din apartamentele îngheţate, aşa ne-a primit Sanda Ţăranu într-o zi de toamnă aurie.

pag.

40 pag. În căutarea 18 somnului pierdut Punem capul pe pernă şi... aşteptăm. Ce putem să facem? Numărăm oile. Şi aşteptăm. Dar, pe măsură ce se înmulţesc „nopţile pierdute”, ne pierdem, şi noi, răbdarea...

4

60plus - Nr. 3/2010


Din cuprins pag. Puterea exemplului

24

pag.

76

A făcut toată viaţa ce i-au dictat mintea şi inima. Şi dacă s-a ivit, cumva, un obstacol în calea vreunui vis, nu a fost decât o chestiune de timp. Mai târziu, tot avea să-l împlinească…

pag. Aţi întrebat? Vă răspundem!

64

Lacul Techirghiol

Vreţi să vindeţi un apartament şi nu cunoaşteţi procedurile legale? Sau poate sunteţi plecaţi din ţară şi nu are cine să vă ridice pensia. Găsiţi răspunsurile la pagina 64.

Miraculosul nămol de Techirghiol este un rezultat al florei şi al faunei cu acelaşi nume. Bine aţi venit într-o oază de sănătate trupească şi sufletească!

pag. Martha Bibescu, şi 80 spiritualitate feminintate

pag. Paranormal. de 86 Vampirii energie

Un suflet cald şi energic, animat de generozitate şi erotism, dominat de frumuseţe, cu dragoste de semeni. O viaţă tumultuoasă, cu dezamăgiri acoperite subtil de un carpe diem inteligent.

Există oameni care binedispun prin simpla lor prezenţă, oferind o stare de confort şi căldură. Dar există şi oameni care „au darul” de a agasa, de a sufoca sau chiar deprima persoanele din jur.

60plus - Nr. 3/2010

5


Foto: Shutterstock

Editorial

6

60plus - Nr. 3/2010


Editorial

Lecţii de respiraţie Alexandra Bogdan, jurnalistă, Iaşi

T

itlul acesta copiat, nu doar inspirat dintr-un film al cărui romantism e atât de bine dozat, încât seamănă cu viaţa cea mai adevărată, prea adesea epurată de lirisme ieftine, poartă în embrionul său epic ideea tocită până la banalitate potrivit căreia important este nu cât sau cum trăieşti – deşi nici acestea nu sunt dimensiuni neglijabile –, ci dacă eşti capabil să înveţi ceva din viaţa ce ţi-a fost hărăzită. Aşadar, important e... trandafirul. Trandafirul pe care-l primeşti sau dăruieşti – dar sigur îl fredonezi odată cu Gilbert Beacaud – în anii tinereţii; îl admiri în momentele de reverie de la maturitate, lăsându-te îmbătat de miresmele-i subtile; îi descifrezi caligrafia nervurilor din petalele presate ce-ţi amintesc ceva... dar ce? O întâmplare cu parfum de iubire. Esenţa însăşi a vieţii. Şi chiar dacă la... 60 plus trandafirii sunt bătuţi de brumă, singurateci 60plus - Nr. 3/2010

şi pustii (ca-n aria aceea superbă din Flotow), lecţiile de respiraţie pe care ni le însuşim din ce în ce mai conştiincios acum, în toamna vieţii, ne ajută să le decelăm, ca-ntr-o miraculoasă alchimie, esenţa. Esenţa de iubire, adevăr, credinţă şi speranţă strecurată în pocalul unei vieţi în care, chiar dacă eul nostru nu poate controla întotdeauna micile şi marile evenimente, le poate, sigur, înţelege. Şi dacă avem putinţa de a ne înarma nu doar cu răbdare şi îngăduinţă, dar şi cu un dram de umor şi ironie amuzantă, vom afla, în această perspectivă ludică, dar sinceră asupra vieţii, suficiente motive de bucurie. Lecţiile de respiraţie vor fi, în aceste condiţii, binefăcătoarele exerciţii de înţelegere şi restituire, către cei ce ne urmează, a unor valori pe care veacul grăbit sau nu le va selecta ca adevărate şi eterne.

7


Psiho

Afirmaţiile hotărâte ne fac mai puternici de Anca Hromadnik

„Da! Sunt fericit!”, „Da! Mi se întâmplă doar lucruri bune!”, „Da! Mă bucur de ziua de azi!”. Atunci când spunem cu convingere ceva, universul lucrează în favoarea noastră. Să luăm drept exemplu următoarea propoziţie: „Îmi plac albinele“. Ce presupune această afirmaţie? 1. „Exist.” 2. „Albinele există.” 3. „Faptul de a ne plăcea ceva este posibil.” Până acum, totul e bine. Una dintre întrebările care ţin de domeniul neuro-lingvistic şi dezvoltare personală este „Ce vă doriţi dumneavoastră?“. Consideraţi că soluţia este dificilă? Ei bine, nu, dacă plecăm de la premisele: 1. „Exist.” 2. „Să vreau ceva este posibil.” 3. „Există nişte lucruri care îmi lipsesc sau pe care nu le am.”

8

Exerciţiu de voinţă „Ce vă doriţi dumneavoastră?” este o provocare excelentă pentru mintea noastră. Pentru un răspuns cât mai eficient, avem nevoie, înainte de toate, de concentrare. Numai că, atunci când ne pregătim să oferim o rezolvare acestei interogaţii, realizăm, înainte de toate, că ceva ne lipseşte. Lucrurile devin clare dacă ne structurăm răspunsul cât mai... simplu! Astfel, fiecare declaraţie de intenţie („Vreau să...”/ „Îmi doresc să...”) este asociată, de fiecare dată, cu esenţa experimentării. Să urmărim, concret, câteva exemple: 60plus - Nr. 3/2010


Psiho Declaraţia de intenţie

Ce veţi experimenta

„Vreau să fiu fericit” „Încerc să pierd din greutate” „Caut un răspuns” „Aleg liniştea” „Sunt recunoscător pentru ceea ce am” „Sunt bogat” „Sunt fericit”

Dorinţa Încercarea Căutarea Alegerea Recunoştinţa Bogăţia Fericirea

Carpe Diem! Nu uitaţi: există numai clipa prezentă! De ce să ne concentrăm asupra trecutului ori a viitorului, 60plus - Nr. 3/2010

când singurul lucru palpabil, care ne face să simţim pulsul vieţii este clipa prezentă? Dacă ne inducem în minte şi experimentăm zi de zi: „Sunt liniştit”, „Sunt recunoscător“, „Sunt fericit”, „Sunt ceea ce gândesc şi ce VREAU eu să fiu”, vom observa cum universul lucrurilor bune lucrează în favoarea noastră.

Foto: Shutterstock

Aşadar, devenim ceea ce gândim şi unul dintre modurile cele mai rapide de a îmbogăţi ceea ce este posibil pentru noi înşine este folosirea acestui „sunt”: “Sunt liniştit”, „Sunt recunoscător”, „Sunt fericit”, „Sunt ceea ce gândesc şi ce VREAU eu să fiu”. Dacă utilizăm afirmaţiile de mai sus constant, încrezător, hotărât, ne vom doza cu optimism propriile gânduri şi propriile sentimente. Prin urmare, odată spuse (în faţa oglinzii sau unei alte persoane), ele devin lucruri pozitive şi, odată acceptate, ne fac să fim mai puternici.

9


Foto: Shutterstock

Puterea autosugestiei:

efectul nocebo Traducere şi adaptare de Anca Hromadnik, după Helen Pilcher, “New Scientist”

10

Par t e a II- a a


Psiho Aproximativ 60% dintre pacienţii care au făcut chimioterapie aveau o senzaţie de rău înainte de a începe tratamentul. "Starea aceasta se manifestă cu câteva zile înainte sau în preziua tratamentului", spune Guy Montgomery, psiholog clinic la Şcoala de Medicină Mount Sinai din New York.

U

neori, doar ideea unui tratament sau însăşi vocea medicului sunt de ajuns pentru a face pacienţii să se simtă rău. Acest “rău de anticipare” poate apărea, pe de o parte, dintr-o cauză condiţionată – atunci când pacienţii asociază, la nivelul subconştientului, o parte din experienţa lor cu suferinţa – şi, pe de altă parte, din cauza temerilor.

Nocebo – se ia sau nu se ia? Efectul nocebo poate fi contagios. Aşa-numita boală psihogenă 60plus - Nr. 3/2010

a maselor se referă la cazurile în care simptome fără o cauză certă se răspândesc într-un grup de oameni. O astfel de „epidemie“ a inspirat un studiu recent al psihologilor Irving Kirsch şi Giuliana Mazzoni, de la Universitatea din Hull, Marea Britanie. Ei au cerut unei părţi dintr-un grup de studenţi să inhaleze o mostră de aer normal, despre care li s-a spus că ar conţine "o toxină de mediu suspectă", ce poate provoca dureri de cap, greaţă, mâncărimi ale pielii şi somnolenţă. Studenţii care au inhalat mostra au raportat aceste simptome cu o probabilitate mai mare decât cei care nu au inhalat-o. Simptomele au fost mai pronunţate la femei, în special la cele care au văzut o altă persoană “îmbolnăvită” pe aceeaşi cale – “înclinaţie” observată des în bolile psihogene de masă.

O posibilă soluţie: hipnoza Studiul arată că, dacă auzim despre un posibil efect advers, avem şansa de a-l trăi chiar noi. Faptul acesta pune medicii într-o situaţie delicată. “Oamenii au dreptul de a fi informaţi cu privire la ce să

11


Psiho se aştepte, dar acest lucru creşte probabilitatea ca aceste efecte să fie resimţite", spune Mazzoni. Prin urmare, personalul medical trebuie să-şi aleagă cuvintele cu foarte mare atenţie, pentru a reduce la minimum aşteptările negative. Hipnoza ar putea fi de ajutor: "Cred că hipnoza ar putea fi aplicată pe o largă varietate de simptome, acolo unde speranţa joacă un rol important", precizează Montgomery.

Versiunea lui Paul Enck În ce împrejurări poate să apară efectul nocebo? Şi cât de mult pot dura simptomele? Se pare că, la fel ca şi efectul placebo, nocebo poate varia foarte mult şi poate depinde, în mare măsură, de context. Efectele placebo în mediile clinice sunt, de multe ori, mult mai puternice decât cele induse în laborator, susţine Paul Enck, psiholog la Spitalul Universitar din Tübingen, Germania. El sugerează că nocebo poate avea efecte profunde în lumea reală. Din motive evidente, totuşi, experimentele de laborator sunt concepute pentru a induce doar simptome nocebo uşoare şi temporare.

12

Sunt mai expuse femeile? Ambele sexe pot ceda în faţa bolii psihogene de masă, deşi s-au raportat mai multe simptome în rândul femeilor decât al bărbaţilor. Enck a arătat că, în cazul bărbaţilor, aşteptările pot influenţa efectul nocebo mai mult decât condiţionările. La femei este invers. "Femeile tind să opereze mai mult pe baza experienţelor din trecut, în timp ce bărbaţii par mai reticenţi în a folosi istoria personală într-o astfel de situaţie", spune el. Devine 60plus - Nr. 3/2010


Psiho sitatea din Ann Arbor, Michigan, a arătat, anul trecut, că efectele nocebo au fost asociate cu o scădere a dopaminei. Acest lucru ar explica modul în care nocebo poate intensifica durerea. Placebo, cum era de aşteptat, are efecte opuse.

Foto: Shutterstock

A crede sau a nu crede

Femeile tind să opereze mai mult pe baza experienţelor din trecut. clar faptul că aceste fenomene aparent psihologice au consecinţe reale asupra creierului. Utilizând scanarea de tip PET pentru a examina creierul oamenilor care au primit un placebo sau nocebo, Jon-Kar Zubieta, medic la Univer60plus - Nr. 3/2010

Un studiu a arătat că femeile care cred că sunt predispuse la atac de cord sunt de aproape patru ori mai susceptibile de a muri din această cauză decât alte femei cu aceiaşi factori de risc, dar care nu împărtăşesc această credinţă. În ciuda numeroaselor dovezi cum că efectul nocebo este foarte real, este greu de acceptat faptul că, în această epocă raţională, oamenii pot fi ucişi de propriile convingeri! Până la urmă, cei mai mulţi dintre noi ar râde dacă ar vedea un om ciudat îmbrăcat, care se dă drept vraci şi care ne-ar spune că suntem pe cale să murim. Dar dacă ne-ar spune acelaşi lucru un doctor îmbrăcat în halat alb impecabil, cu un perete plin de acreditări şi autorizaţii medicale, cu radiografiile şi rezultatele analizelor noastre pe masă? Puterea minţii este un factor decisiv.

13


Foto: Shutterstock

Farfuria la control! Ce mâncăm la 60 plus de Gabriela Boceanu

14


Sănătate şi formă copiii, nepoţii, alte rude, vecinii, prietenii. Varianta a doua, de alternat cu cea dintâi: invitaţi-vă dumneavoastră la ei. Să faceţi piaţa şi să gătiţi pentru oameni dragi poate fi un divertisment ce vă sporeşte apetitul. Să vină ei cu preparatele de-a gata poate fi şi mai şi! Foto: Shutterstock

L

a 25 de ani, ce puneam în farfurie – mai bun sau mai rău - nu lăsa încă urme. La 60 (70, 80 şi mulţi înainte!), consecinţele devin „palpabile“: starea de sănătate – fizică şi mentală - se alterează zi după zi şi... masă după masă. Şi nu este păcat când, iată, speranţa de viaţă creşte de la o generaţie la alta, iar accentul se mută, tot mai insistent, pe calitatea vieţii? Să aruncăm un ochi în farfurie: ce păstrăm şi – vorba proverbului ce lăsăm duşmanilor?

Unde este apetitul de altădată?... O dată cu trecerea anilor, pofta de mâncare s-a redus? Firesc, mai ales dacă aţi avut o familie mare care, de azi - pe mâine, s-a tot redus numeric. Una este să staţi la masă cu soţul sau soţia, copiii şi nepoţii şi cu totul alta este să... „staţi de vorbă între patru ochi“ cu farfuria din faţa dumneavoastră. Solitudinea taie pofta de mâncare şi de viaţă. Toate studiile pe teme de nutriţie confirmă: persoanele singure se hrănesc mai prost. Dar soluţia este la îndemână: invitaţi la masă 60plus - Nr. 3/2010

Câteva kilograme în plus nu strică Dacă în tinereţe „aţi dat lupte grele“ ca să vă menţineţi silueta, de acum vă puteţi relaxa: după 60 de ani, greutatea corporală tinde, mai curând, să scadă progresiv.

15


Sănătate şi formă Aşa că este de dorit „să luaţi“ câteva kilograme, ca să aveţi rezerve. Atenţie! Dacă aţi pierdut 5% din greutate în ultimele şase luni, este cazul să vă puneţi întrebări. Şi să căutaţi răspunsurile la medicul dumneavoastră de familie.

Fructe şi legume: cocteil antiîmbătrânire Radicalii liberi. Sunt substanţele ”libere” să dea bice procesului de îmbătrânire. Pe măsură ce se înmulţesc, atacă tot mai vehement celulele sănătoase. Ei declanşează sau agravează afecţiunile cardiovasculare, boala

lui Parkinson, cancerele. Tot ei se află la originea îmbătrânirii premature. Vestea bună: există şi un antidot - antioxidanţii. Vitamine, minerale - substanţe care încetinesc procesul de îmbătrânire. Se găsesc în orice magazin alimentar şi pe tarabele din orice piaţă, „ascunşi” în recolta de fructe şi legume. Nu degeaba spune doctorul: „Patru-cinci porţii de fructe şi legume pe zi!”. Vi se pare imposibil? Ia să vedem: antreu - legume crude, salate; fel principal: supă de legume sau legume preparate la cuptor ori la aburi; un fruct proaspăt dimineaţa, unul la fiecare gustare. Deci se poate!

Omega 3 = artere în perfectă formă Omega 3 este vedetă, se vorbeşte despre ea tot mai insistent. Este acidul gras esenţial pentru menţinerea sănătăţii. 2-3 grame de omega 3 pe zi reprezintă doza unică de sănătate, indiferent de vârstă. Ce alimente o oferă? Uleiul de colza (o lingură pe zi), peştele gras (consumat de două ori pe săptămână), ouăle sau laptele îmbogăţit cu omega 3. Rafturile spermarketurilor au oferte care mai de care.

16

60plus - Nr. 3/2010


Foto: Shutterstock

Sănătate şi formă

Calciu = un sistem osos forte Oasele au început să piardă din densitate de pe când aveaţi... 20 de ani. Un declin în pantă lină, care duce, an după an, spre osteoporoză – în cazul doamnelor (şi, în mai mică măsură, în cazul domnilor). Dar să nu dramatizăm, asta este legea firii. Şi avem soluţii ca să ţinem situaţia sub control. Să vedem, mai întâi, cum stăm. Ei bine, după 60 de ani, organismul are nevoie de un aport sporit de calciu. De unde îl procuraţi? Din produsele lactate, după cum se ştie. Două-trei lactate pe zi sunt absolut suficiente. Pentru că şi alte alimente – nebănuite, poate – vă furnizează calciul vital pentru sistemul osos: brocoli, mărarul, ridichile, spanacul, 60plus - Nr. 3/2010

Ştiaţi că 200 de grame de spanac furnizează mai mult calciu decât un iaurt? varza, fasolea albă. Apropo, ştiaţi că 200 de grame de spanac furnizează mai mult calciu decât un iaurt? Şi să nu uităm nici apa minerală!

Proteine = tonus muscular 1 g per kg greutate corporală. Aportul rămâne neschimbat, de la tinereţe până la vârsta de aur. Doar că, o dată cu trecerea anilor, contează tot mai mult ca organismul să-şi primească sistematic raţia de proteine (animale şi vegetale). Simplu şi plăcut: încercaţi să consumaţi zilnic peşte, sau carne roşie, sau ou, plus 2-3 produse lactate (degresate, de preferinţă) şi porţii cât mai mari de legume. Doamnelor şi domnilor, poftim la masă!

17


Sănătate şi formă

În căutarea somnului pierdut de Gabriela Boceanu

Insomnia. Toţi facem cunoştinţă cu ea, o dată în viaţă. Punem capul pe pernă şi... aşteptăm. Sau ne trezim netam-nesam în toiul nopţii. Sau orologiul interior sună deşteptarea cu mult înainte de ora pe care i-am „comandat-o“ ceasului deşteptător. Ce putem să facem? Numărăm oile. Şi aşteptăm. Dar, pe măsură ce se înmulţesc „nopţile pierdute”, ne pierdem, şi noi, răbdarea...

Î

ntre 30 şi 40% dintre adulţi suferă de o formă de insomnie, pe durata unui an. Cu vârsta – previzibil -, procentul creşte. Cele mai afectate sunt femeile – spun specialiştii în som-

18

nologie (ramură a medicinei care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul tulburărilor somnului). Cauzele ceasurilor de veghe sunt diverse: stres, depresie, oboseală acumulată, schimbări majore în 60plus - Nr. 3/2010


Sănătate şi formă ritmul cotidian, suferinţe fizice etc. Insomnia, în sine, nu este o boală. Este felul în care înţelege organismul să ne transmită: „Ceva nu este în regulă!”.

Cât dormim şi cum dormim? Opt ore de somn pe noapte. Sau şase. Poate chiar cinci. Nu există o regulă bătută în cuie. Vă puteţi da seama care este ritmul propriu după felul în care vă simţiţi în timpul zilei: vi se face somn la un moment dat – aţi dormit prea puţin. Nu – aţi dormit exact atât cât era nevoie. La vârsta a treia, „un pui de somn după-amiază” poate deveni noua regulă. Nu o ignoraţi: este una foarte sănătoasă! Dacă simţiţi nevoia să o aplicaţi, fireşte.

Cum îl convingem pe Morfeu? Somniferele sunt o soluţie pe termen scurt: nu pot fi administrate mai mult de câteva săptămâni (şi numai cu recomandarea medicului!). Ele nu tratează cauza insomniei, deci nu rezolvă problema. Soluţiile eficiente şi sănătoase ţin, de fapt, de modul de viaţă: l Încercaţi să vă impuneţi un 60plus - Nr. 3/2010

orar: să vă culcaţi şi să vă sculaţi la aceleaşi ore. Organismul va învăţa acest ritm şi-l va respecta. l Ce ar fi să creaţi o rutină relaxantă? O baie caldă, câteva pagini dintr-o lectură plăcută, un ceai băut pe îndelete. Creierul va asocia, curând, aceste activităţi cu „ideea“ de odihnă. Şi somnul va veni de la sine. l Ce ar mai conta? Atmosfera din dormitor: calm, întuneric (orice sursă de lumină transmite creierului semnale de trezire), linişte. Aveţi vecini gălăgioşi? Testaţi soluţia dopurilor pentru urechi. Televizorul, radioul vă pot fi prieteni buni în timpul zilei, dar „nu au voie” în dormitor. l Un truc util: nu vă forţaţi să dormiţi, dacă nu e să fie! Şi nu verificaţi mereu cât mai este ceasul. Vă veţi enerva şi... veţi prelungi veghea. Dacă, după 30 de minute, sunteţi încă treaz, aprindeţi lumina şi reluaţi activitatea relaxantă: câteva pagini de carte, un ceai... Şi înapoi în pat. Repetaţi „manevra“ de câte ori este nevoie. Până la urmă, Morfeu – zeul somnului - va pica, el însuşi, de oboseală. Felicitări! Vedeţi? Aţi învins.

19


20

Foto: Shutterstock

Remedii naturale

60plus - Nr. 3/2010


Remedii naturale

Plante care doftoricesc

reumatismul de Gabriela Boceanu

P

entru această afecţiune bătrână de când lumea, ne-am gândit să vă propunem câteva leacuri străvechi. Ni le-a încredinţat dr. Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, specialist în terapii complementare, de la Centrul medical Clar Med (Bucureşti).

Alinare cu remedii naturale Pentru reumatismele răscolite de capriciile vremii (acum ninge, acum plouă, acum e frig de crapă pietrele, acum bate vânt de primăvară), vă sugerăm să testaţi următoarele plante medicinale.

l Ţelina În medicina populară, zeama stoarsă din frunzele proaspete de ţelină stă la loc de cinste: alină reumatismul, tratează bolile de piele sau de rinichi, reglează producţia 60plus - Nr. 3/2010

de hormoni, combate sterilitatea şi bolile instalate odată cu vârsta. Planta aceasta “de uz culinar” este burduşită cu vitamine, minerale şi fitohormoni. Cura cu suc de ţelină: se spală frunzele de ţelină, se usucă şi se trec prin storcătorul de fructe. Se beau circa 50 de mililitri dimineaţa, pe stomacul gol, 21 de zile (consecutiv) din lună, timp de două luni. Nu se amestecă nimic în suc (zahăr etc.) şi nu se fierbe!

l Fânul Este nepreţuit. Nu doar... pentru alimentaţia văcuţelor, ci şi pentru ogoirea unor suferinţe omeneşti: probleme de circulaţie periferică, infecţii renale şi cistite, guturai şi gripă (incipientă), reumatisme (principiile active din plantă au efect analgezic şi antiinflamator). Dacă sunteţi o persoană foarte sensibilă la frig şi la curenţii de

21


Remedii naturale aer rece, n-ar fi rău să “testaţi”... Baia cu infuzie din flori de fân: seara, înainte de culcare, faceţi o baie completă sau parţială (cufundând zona afectată de reumatism) cu extract complet de flori de fân. În cada sau ligheanul cu apă atât de fierbinte cât puteţi suporta turnaţi 5 litri de extract. Imediat după baie îmbrăcaţi haine moi (pijama, halat) şi vă băgaţi în pat, ca să păstraţi căldura în corp. Nu faceţi baia aceasta zilnic, ci o zi da, una nu. Minimum 10 zile. Apoi răriţi băile cu fân, până când renunţaţi total la ele. Bună la toate, dar nu pentru toţi Foarte probabil ştiţi, dar repetăm

şi noi: persoanele cu probleme cardiorespiratorii, cardiovasculare trebuie să evite băile fierbinţi de orice fel ar fie ele - cu sau fără plante medicinale!

l Tărâţele de grâu Coaja bobului de grâu, rezultată din măcinarea grâului pentru a obţine făina, reprezintă un tratament ieftin şi eficient pentru o mulţime de boli. „Pleava“ aceasta, bogată în „B-uri“ (grupul vitaminelor B), aminoacizi şi minerale, reglează problemele digestive, reface stocul de minerale atât de necesar pentru buna funcţionare a organismului şi redă tonusul. În „oblo-

Şi dieta are un cuvânt de spus Reumatismul care încearcă să vă strice pofta de viaţă poate fi contracarat prin pofta de mâncare... „dirijată“ spre legume şi fructe proaspete. Sănătoase pentru oricine, la orice vârstă, ele au şi o “indicaţie” specială în afecţiunile reumatismale. Aşadar, încercaţi să umpleţi jumătate din farfurie cu zarzavaturi - crude, mai ales -, cu varză, urzici, smochine (surse serioase de calciu, la fel ca şi laptele). Şi smochinele ori floarea-soarelui sunt binevenite la masă, din acelaşi motiv: conţin mult calciu. Plus minerale, potasiu, fier.

22

60plus - Nr. 3/2010


Remedii naturale jirea“ suferinţei produse de reumatism este folosită, de sute de ani, sub formă de băi. Baia cu tărâţe: 4 linguri de tărâţe se pun într-un litru de apă clocotită (se opăresc deci), care se varsă apoi în cada cu apă caldă. Staţi cufundat în cadă timp de 10 minute. Pentru a menţine constantă temperatura băii, adăugaţi apă fierbinte de la duş.

l Pedicuţa Cunoscută, în medicina populară, şi sub numele de „brădişor“, pedicuţa este folosită, din cele mai vechi timpuri, în tratarea unei liste lungi de probleme: constipaţie cronică, hemoroizi, reumatism, afecţiuni hepatice, urinare, genitale etc. Perna cu pedicuţă: puneţi într-un săculeţ din pânză 200-300 g de plantă. Ţineţi perna 5 minute pe un vas cu aburi, apoi aplicaţi-o pe zona afectată de reumatism. Lăsaţi-o să acţioneze 15 minute. Repetaţi zilnic. 60plus - Nr. 3/2010

Supă cremă de varză albă l Ingrediente 500 g de varză, 1 fir de praz, 1 morcov, o ţelină mică, leuştean, o roşie, 1 ardei gras, două linguri de ulei de măsline. l Preparare Se pun la fiert 3 litri de apă. Când începe să fiarbă, se pun toate ingredientele şi se lasă pe foc mic 30 de minute. Apoi se pasează şi se adaugă arome şi condimente după gust. Se poate servi şi acrită cu borş.

Sarmale cu nuci l Ingrediente 450 g de frunze de varză murată, 200 g de nuci, două linguri de ulei de măsline, 1 fir de praz, o ţelină, 1 morcov, 1 păstârnac, 1 pătrunjel (rădăcină), 1 gogoşar, 3 linguri de tărâţe de grâu, 2 căţei de usturoi. l Preparare Se toacă foarte fin toate ingredientele, se amestecă şi se umplu cu ele frunzele de varză. Se fierb sarmalele la cuptor, la foc mic. Se servesc presărate cu condimente sau cu plante aromate, după gust.

23


Foto: Anca Hromadnik

Sanda Vincenz-Brediceanu

Puterea exemplului A făcut toată viaţa ce i-a plăcut, ce i-au dictat mintea şi inima. Şi dacă s-a ivit, cumva, un obstacol în calea vreunui vis, nu a fost decât o chestiune de timp, pentru că, mai târziu, tot avea să-l împlinească… de Anca Hromadnik

24


Poveşti din viaţă

Î

n ’57, după terminarea liceului, Sanda Vincenz dă examen de admitere la Academia de Belle Arte. Dosarul său nu a fost nici măcar deschis. Belle-Arte, alături de Jurnalism, Filozofie şi Litere, era socotită, la vremea respectivă, facultate ideologică: erau admişi doar copiii de ţărani şi de muncitori. Or, Sanda provenea dintr-o familie de intelectuali: tata, inginer, iar mama, profesoară de desen. „Am tras după mine dorinţa să fac Arte toată viaţa. Nu am renunţat niciodată la acest vis. Astfel, la 58 de ani, după ce am ieşit la pensie la cerere, de la Facultatea de Arhitectură, unde am lucrat 25 de ani, ca membră a corpului didactic, am dat admiterea la Arte. Şi am intrat. La 63 de ani, am terminat-o. Partea frumoasă a lucrurilor a constat în faptul că am fost colegă de studenţie cu fiul meu, Petru. El era student la a doua facultate, eu la fel”, povesteşte Sanda.

Fotbal, schi, tenis… „Întotdeauna a trebuit să fac ceva. Nu am avut înclinaţii spre lectură, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu sora mea, care 60plus - Nr. 3/2010

e pasionată de literatură. Suntem două firi complet diferite. La 9 ani, jucam fotbal cu băieţii, în curtea şcolii, alergam 50 de copii după o labdă de cârpă, mă suiam în toţi copacii, iar la 13-14 ani mă băteam cu toţi băieţii de pe deal. Am schiat şi am jucat tenis foarte bine. Duminica, ziua mea liberă, pentru că, pe vremea aceea se făcea şcoală şi sâmbăta, mă trezeam mai devreme decât în mod obişnuit: aveam un drum de făcut pe Postăvaru. Cu schiurile în spate! Nu exista teleferic şi trebuia să şi cobor în aceeaşi zi. Acum nu mai pot schia pentru că nu mă mai lasă inima, dar nu simt acest lucru ca pe o frustrare, pentru că, dacă nu schiez, fac altceva. Merg înainte“, continuă Sanda.

… şi-acum, pictură Cristale şi oameni în cădere – sunt cele două teme abordate de Sanda Vincenz-Brediceanu în picturile sale. De ce cristale, de ce oameni în cădere? Pentru că şi unele, şi ceilalţi îi oferă Sandei VincenzBrediceanu un soi de libertate care a urmărit-o şi care i-a caracterizat toată existenţa: “Nu am mers niciodată pe drumuri bătute.

25


Poveşti din viaţă Cristalele îmi dau foarte mare libertate, în sensul că mie îmi place să pun culoare, iar şcoala pe care am făcut-o nu m-a încurajat să lucrez abstract. Cristalele sunt lava amorfă care, când dă de frig, se cristalizează. Dar ele pot fi de diferite culori dacă au nişte sâmburi, atomi de cupru sau de fier; dacă e cupru se fac albastru-verde, dacă e fier se fac roşii. Poate fi, de fapt, acelaşi cristal, dar colorat diferit. Aşadar, am nişte forme, iar eu vin cu paleta de culori. Cât despre oameni, ca personaje pe pânză, îmi plac oamenii în cădere. De aceea m-am oprit la lumea circului. Singura posibilitate să se întâmple ceva e ca aceşti oameni să cadă. Am desenat oameni care merg şi nu am fost mulţumită. Căderea oferă o altă expresivitate pe pânză”.

Mâna destinului: o iubire de-o viaţă Mariajul cu Mihai Brediceanu, compozitor, dirijor şi muzicolog român, nu a fost o pură întâmplare. Au fost căsătoriţi mai bine de 25 de ani, dar de cunoscut se cunoşteau de-o viaţă, ba chiar de trei, pentru că bunica Sandei

26

jucase, în 1905, într-una dintre piesele lui Tiberiu Brediceanu, tatăl lui Mihai. Dar s-o lăsăm mai bine pe doamna Sanda să depene firul poveştii: „Bunica mea, fată tânără din Răşinari, a jucat, în 1905, la Sibiu, într-una din piesele lui Tiberiu Brediceanu, compozitor şi folclorist român, autorul celebrelor piese «La şezătoare» (1908) şi «Învierea» (1936). În 1950, când eu aveam 10 ani, ne-am mutat în casă cu ei, la Braşov, pentru că tata reuşise să-şi găsească o slujbă aici, după un lung şir de mutări dintr-un oraş în altul, dictate de contextul socio-politic al vremii. Mihai era, pe vremea aceea, student la Bucureşti. El a fost foarte corect, dar cea incorectă am fost eu, pentru că m-am îndrăgostit de el la 15 ani. Am fost marcată de Mihai şi într-o zi… ne-am întâlnit. Aveam 36 de ani. Am avut şansa, marea şansă să am un bărbat ca Mihai. A fost un mare profesionist, căruia i-a plăcut ce face şi a făcut cu convingere, şi tocmai din acest motiv a ştiut să mă înţeleagă şi pe mine atunci când vroiam să mă duc la munte, să schiez. La început a fost un pic temător, din cauza 60plus - Nr. 3/2010


Poveşti din viaţă

Pictura nu e terapie, e viaţa mea. Terapie pentru ce? Că ce? Dacă am vrut să fac terapie, m-am dus la Eforie. Pictura este viaţa mea de acum.”

diferenţei de vârstă, dar din partea mea nu au existat niciodată, dar niciodată temeri”.

The show must go on! Viaţa merge mai departe. Este datul ei şi legea după care trebuie să funcţioneze. Chiar şi atunci când oamenii dragi încep să plece rând pe rând. În 2004, octombrie, 60plus - Nr. 3/2010

Petru, băiatul Sandei, „the most wonderfull son in the world” (n.r. „cel mai minunat fiu din lume”), aşa cum obişnuieşte să-i spună, pleacă la Chicago şi, după aceea, la Londra, iar în 2005, martie, Mihai Brediceanu se stinge din viaţă: „Nu am fotografii cu mine, le-am distrus pe toate cu o mare lejeritate. Nu-mi place să trăiesc în trecut. După moartea lui Mihai, pentru că nu-mi găseam locul, mi-am zugrăvit casa singură. Mi-a luat 6 luni, iar când am terminat, am spus: «Ce bine că am terminat! Şi-acum ce încep?». Caut, în orice situaţie, partea care merge în sus şi, dacă e un necaz, nu mă blochez, găsesc soluţii. Oamenii se plâng de singurătate pentru că nu ştiu să stea singuri, nu ştiu să-şi folosească timpul, niciodată nu au vrut nimic de la ei, totdeauna li s-a spus ce să facă. Şi-atunci, când aceştia dispar, se trezesc în gol. Am pus şi murături, am făcut şi prăjituri şi gemuri, dar nu pentru că mi s-a cerut. Dumnezeu m-a iubit, am un copil extraordinar, «the most wonderfull son in the world», am avut un soţ pe care l-am iubit de la 15 ani şi am făcut meseria care mi-a plăcut”.

27


Amintiri cu bunici, la gura sobei de Adriana Moscu

 28

1. Madi, eu, mama, tata şi Mihăiţă, nepotul; 2. Madi cu tata, anii '60; 3. Madi, 1971; 4. Puica şi Titi, 1950; 5. Puica, Titi şi cele doua fete ale lor (mama şi sora ei).

Foto: Arhiva personală, Shutterstock


Poveşti din viaţă Clipele petrecute în copilărie alături de blândele mele bunici însemnau, adesea, cursele nebuneşti pe derdeluşul din gara giurgiuveană, mirosul cartofilor copţi în sobă şi gustul ţurţurilor ce atârnau de streaşina casei bătrâneşti. Bunici şi pitici Nu ştiu de ce asociez iarna cu bunicii, poate pentru neaua din părul lor sau poate pentru că e un anotimp al reculegerii, un anotimp în care întreaga fire se pregăteşte de odihnă, aşa cum fac şi bunicii noştri la sfârşitul călătoriei lungi, istovitoare, numite viaţă. Am depăşit şi eu pragul de 30 de ani şi, cu toate acestea, mă număr printre norocoşii care încă se mai bucură de bunici. De ultima dintre bunici, mai bine spus, care, la 83 de ani, încă ne mai aşteaptă cu bucate delicioase şi cu miros de parfum în păr, zâmbind aşa cum numai o bunică ştie, atunci 60plus - Nr. 3/2010

când apărem în pragul uşii – copii, nepoţi, strănepoţi. În jurul celor două bunici a gravitat toată copilăria mea. Vara, cu zilele leneşe în care timpul părea că se dilată, trecea atât de repede în curte la mamaia Puica unde, cu tălpile goale pe asfaltul încins, cântam la un capăt al corzii pe post de microfon şlagărele Angelei, sau ale Corinei, sau ale Mirabelei. Serile se întâmpla să migrez dincolo, la Madi, unde trăgeam cu nesaţ pe nări mirosul îmbătător al reginei nopţii.

Copil fiind… … cutreieram doar grădina de trandafiri a Puicăi, pentru că bunicile mele erau orăşence cu acte în regulă. De fapt, Puica şi Madi sunt numele sub care eu mi-am cunoscut bunicile, în buletin însă le cheamă Lucreţia şi Diana. “Puica” îi spunea, bunicii din partea mamei, sora ei mai mare, alintând-o aşa pentru că era mai mică. Cu Madi e altă poveste: e un nume pe care şi l-a dat chiar ea, împrumutând un pic din „mama” şi un pic din „Diana“, pentru că, la 44 de ani, bunica nu se simţea încă pregătită să fie strigată ca atare de

29


Poveşti din viaţă sora mea, proaspăta ei nepoată de atunci. Vara, când toată copilimea se refugia la ţară, eu îmi mutam catrafusele în curte la mamaia sau în apartamentul răcoros al lui Madi, unde ea îmi citea poveşti dintr-o carte de Petre Ispirescu, cu desene grozave, sau unde mă fâţâiam prin faţa oglinzii încălţată cu pantofii ei interbelici din piele întoarsă şi purtându-i mănuşile din dantelă spumoasă.

Sanie cu zurgălăi Nici zilele geroase de iarnă nu le pot uita. Atunci, mamaia Puica ne înfofolea – pe mine şi pe vară-mea – cu câte trei rânduri de căciuli şi vreo cinci de hăinuţe: maiou, helancă, pulover, vestuţă şi palton. Ne mai punea mănuşi de lână cu un deget, fular strâns puternic peste nasul turtit şi, aşa echipate, mai ceva ca nişte eschimoşi autentici, ne aşezam pe sania trasă de Mitică şi Costică şi porneam spre micul derdeluş din spatele gării, acolo unde îşi aveau bunicii locuinţa. Nu, Mitică şi Costică nu erau doi cai adevăraţi, ci realizaţi din traforaj şi ataşaţi, ca un mâner, de-o parte şi de alta a unei săniuţe din lemn. Aşa

30

Madi cu tataiul Traian, 1944, în timpul evacuării

alerga cu noi în sus şi-n jos, pe străzile din împrejurimi, trei luni de zile. Ne dădeam seama că iarna e pe sfârşite atunci când Mitică şi Costică deveneau, din docili, doi cai nărăvaşi care se opinteau din greu şi se împotriveau galopului pe asfalt.

Ne daţi ori nu ne daţi? Mamaia Puica a fost cea care ne-a învăţat varianta mai puţin ortodoxă a perenului colind: „Ne daţi ori nu ne daţi/Fasole cu cârnaţi?”. Şi, dacă eu eram cuminte şi-o ascultam când mă ruga să nu cântăm despre cârnaţi atunci când mergem la colindat străini, verişoara Cami mai uita, uneori, povaţa! Tot ea era cea pe 60plus - Nr. 3/2010


Poveşti din viaţă care mamaia se mai supăra când şi când pentru că mânca zăpada din curte. Şi asta n-ar fi fost nimic, dacă pe-acolo n-ar fi trecut înainte Megi, potaia căreia mamaia îi dădea uneori drumul prin curte, ca să-şi mai dezmorţească oasele bătrâne.

Cozonaci în copăiţă şi cartofi în sobă Când se pregătea să frâmânte cozonaci, mamaia Puica făcea „baie de abur“ în odăiţă. Aprindea godinul de la cinci dimineaţa şi certa pe oricine intra sau ieşea pe uşă, pentru că, spunea ea, cozonacii nu vor mai creşte. De fiecare dată însă ei creşteau ca nebunii, în ciuda şterpelirii sistematice a cocăi din copaie de către mânuţele mele pofticioase. Apoi venea Crăciunul, cu trigoane delicioase, fripturi pe varză ce ne aşteptau „la cald“ pe soba de teracotă şi vin roşu din strugurii din curte, frământaţi de noi, copiii, toamna, cu picioarele.

De ziua ta, bunico Pe 22 decembrie 1989 ne pregăteam s-o serbăm pe mamaia Puica, atunci împlinea 62 de ani. Dar am sfârşit prin a săr60plus - Nr. 3/2010

bători eliberarea ţării de sub dictatura roşie. Era o zi cu mult soare, neobişnuit de caldă pentru acea perioadă a anului, dar eu nu aveam chef să ies afară, la joacă. La televizor se petreceau lucruri de neînchipuit şi n-a trecut mult până să realizăm că totul e aievea. Apoi, la scurt timp, au apărut şi zvonuri – multe şi teribile. Din gară, traversând derdeluşul pe care alunecasem de atâtea ori cu Mitică şi Costică, urmau, chipurile, să apară teroriştii. Aşa mi-am început Revoluţia cu o bunică şi am continuat-o alături de cealaltă, la care părinţii m-au trimis crezând că sunt mai în siguranţă. Stăteam cu Madi cu coatele pe pervazul ferestrei şi ciuleam urechea la împuşcăturile care se auzeau în depărtare. Încercând să-mi distragă atenţia, Madi mi-a povestit de iernile altor vremuri, ale tinereţii ei, când se refugia la ţară şi se plimba în sănii trase de cai adevăraţi, şi cum într-o iarnă lupii au dat târcoale satului. Dar nu-mi era teamă, ce mi s-ar fi putut întâmpla? Bunicile mele, îngerii mei păzitori, îmi erau alături. Atunci, ca şi acum, în cer sau pe pământ.

31


proverb chinezesc

32

60plus - Nr. 1/ 2010

Foto: Shutterstock

Foto: Shutterstock

„Dacă păstrezi în inimă un crâng înverzit, pasărea cântătoare va veni negreşit“


Familie

Umorul la copii. Se poate educa? de Anca Hromadnik

Un copil care zâmbeşte este o rază de soare, un copil care râde te face fericit. Dar nu toţi copiii au această disponibilitate. Se poate educa umorul, aşa cum se întâmplă, de exemplu, cu bunele maniere?

E

pus mereu pe ghiduşii, vă surprinde cu un banc sau o glumă pe care a auzit-o la prietenii de joacă, la colegii de şcoală, la televizor sau la părinţi? Foarte bine! Nepoţelul dumneavoastră îşi “exersează”, astfel, simţul umorului. În cazul în care acest simţ special şi... esenţial este redus sau inexistent, nu vă neliniştiţi. Microbul râsului poate fi inoculat. 60plus - Nr. 3/2010

Lecţia de optimism Mediul familial este un factor decisiv în dezvoltarea armonioasă a nepoţeilor. Dacă părinţii sau bunicii manifestă o atitudine relaxată faţă de problemele vieţii, cei mici vor simţi şi vor asimila imediat acest mod de a vedea lucrurile. La fel se întâmplă şi în cazul tensiunilor ori al stărilor conflictuale. Prichindeii „reacţionează” inconştient: devin trişti, retraşi, apatici. Dacă ştim să râdem de noi înşine când greşim, dacă privim detaşat un obstacol şi încercăm să găsim soluţii pentru a-l depăşi, universul „complotează” în favoarea noastră şi, odată binedispuşi, şi cei de lângă noi vor fi la fel. Astfel, se conturează prima lecţie de optimism: copiii învaţă să nu se lase copleşiţi de lucrurile negative, le vor privi cu umor şi vor şti să depăşească situaţiile dificile.

33


Familie Şi dacă prichindelul nu este receptiv? Umorul este, în primul rând, un semn de sănătate mentală. Nu este obligatoriu ca toţi copiii să râdă atunci când contextul pare să impună această reacţie, aşa cum nu este obligatoriu ca toţi copiii să privească detaşat un obstacol, oricare ar fi natura lui. Dar, dacă nimic nu-l amuză, cu nici un chip, s-ar putea să existe o problemă. În cazuri extreme, ea se numeşte ciclotimie. O boală puţin cunoscută. La copii, ea începe să se manifeste prin schimbări de atitudine, stări de iritare, încăpăţânare. Crizele de nervi, plânsetele pot alterna cu stări de bucurie intensă sau anxietate. Mai mult ca oricare alţi copii, aceştia au nevoie de multă dragoste, de atenţie, de afecţiune, nu doar din partea celor mari, ci şi din partea fraţilor şi surorilor, atunci unde este cazul.

Să luăm totul în joacă Prichindeii pot avea simţul umorului de la vârste foarte fragede. Jocurile au un rol foarte important în stimularea acestui simţ. „De-a v-aţi ascunselea” sau „De-a

34

Cuvântul “umor” vine din latinescul “humor” care desemna, iniţial, umoarea (lichid) – fluidele corporale (sângele, bila), despre care se credea că pot influenţa comportamentul. 60plus - Nr. 3/2010


Familie baba oarba” mizează pe efectul surprizei şi pe gesturi bruşte, neaşteptate, ele permit copiilor să-şi depăşească temerile. Astfel, micuţii vor învăţa să râdă de propriile angoase. De la 2-3 ani, odată cu deprinderea limbajului, copiii sunt mai sensbili atât la expresiile care au reprezentări vizuale, cât şi la jocurile de cuvinte.

Modelul „buni” Copiii adoră ca adulţii să se joace cu ei. Se amuză, se distrează, radiază de fericire. Nu-i aşa că, odată cu exaltarea celor mici, retrăim şi noi frumoasele clipe ale copilăriei? Ba mai mult, ne detaşăm de grijile cotidiene. Aşadar, umorul „îşi exercită“ funcţiile, are chiar un rol terapeutic. Urmăriţi împreună filme de comedie – nemuritorul Charlie Chaplin va descreţi şi frunţile celor mai morocănoşi nepoţei – , mergeţi cu ei la piese de teatru pentru copii şi citiţi-le poveşti amuzante; trataţi cu veselie micile incidente neplăcute: dacă micuţul plânge pentru că s-a lovit de colţul mesei din neatenţie, „apostrofaţi“ masa şi spuneţi-i să facă şi el la fel. Umorul este o armă cu care putem învinge 60plus - Nr. 3/2010

greutăţile vieţii. Cu cât micuţii vor vedea în bunici un model în acest sens, cu atât vor fi şi ei, la rândul lor, învingători.

Din înţelepciunea celor mici Pentru amuzament, iată câteva perle spuse de prichindei, inspiraţi fiind de lumea celor mari: Ce este tristeţea? Tristeţe înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (7 ani) Cum se face parfumul? Parfumul se face din apă, dop şi din parfum. (5 ani) Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (7 ani) De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări? Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să-l facă. (10 ani)

35


Foto: Shutterstock

36


Familie

Cum să fiţi cel mai bun prieten al nepotului adolescent de Iulia Dîrzu

Adolescenţa este o perioadă dificilă a vieţii, care implică multe schimbări (atât de comportament, cât şi fizice) şi decizii. Nepoţii devin, din bebeluşi, copii şi din copii, adolescenţi. Le puteţi fi alături în această perioadă! Cum? Câteva sugestii în rândurile ce urmează. Timpul petrecut împreună cu familia La sfârşitul săptămânii sau la diferite evenimente, familia se reuneşte în casa bunicilor. Când erau mai mici, nepoţii se bucurau mai mult de aceste întâlniri. Aveau pentru prima dată un sentiment de apartenenţă, vedeau 60plus - Nr. 3/2010

familia unită, se simţeau protejaţi. Acum, la vârsta adolescenţei, vor să stea cât mai mult timp cu prietenii şi colegii şi, dacă s-ar putea, să-şi petreacă şi ziua de naştere tot în afara casei. Doar să primească darurile şi să petreacă alături de gaşca lor. Pentru a schimba acest comportament, puteţi să le propuneţi să aducă şi un prieten cu ei la mesele în familie, astfel încât toată lumea să fie fericită. Încercaţi să aflaţi ce anume le-ar plăcea să mănânce la respectivul prânz. În perioada adolescenţei îşi formează gusturile şi preferinţele deci, de cele mai multe ori, sunt mofturoşi. De aceea este bine să fiţi pregătiţi. Până la urmă, dragostea trece prin stomac! O zi de naştere înseamnă şi multe cadouri. Din păcate, nu mai este

37


aşa uşor să-i mulţumiţi pe „cei mici”. Au trecut de la jucării şi ciorăpei croşetaţi la parfumuri, telefoane mobile şi tot felul de aparate de ultimă tehnologie. Cel mai indicat, atunci când doriţi să faceţi un cadou unui adolescent, este să întrebaţi. Surprindeţi-l plăcut şi formulaţi întrebarea printr-un e-mail. Va fi mândru de dumneavoastră şi îl va vedea cu siguranţă la timp, având în vedere că petrece atâta timp la calculator. Aşadar, nu veţi risca să cumpăraţi un cadou care să nu fie pe placul nepoţilor, iar efectul este garantat, chiar dacă nu mai există „factorul-surpriză”. Unii adolescenţi preferă banii drept cadou. Nu vă impacientaţi. Pentru unii copii de vârsta lor este mai important să aibă bani de ieşit în oraş decât să îşi cumpere un obiect propriu-zis.

Fiţi alibiul ideal! Începând cu perioada adolescenţei, tinerii îşi doresc din ce în ce mai mult să iasă noaptea, să meargă în club şi la petreceri, să danseze şi să se simtă bine. Dar părinţii sunt un pic mai stricţi cu ei şi le e teamă să nu intre în vreo

38

Foto: Shutterstock

Familie

Atunci când simt că deţin controlul, deciziile pe care le iau adolescenţii sunt mult mai înţelepte. încurcătură. Aşadar, la cine se duc nepoţii pentru sprijin? La bunici, bineînţeles. Dumneavoastră puteţi fie să îi mai îmbunaţi pe părinţi, fie să le spuneţi acestora că nepoţii dorm la dumneavoastră şi, de fapt, să îi lăsaţi să iasă în oraş. Cu nişte mici condiţii, însă. Atenţie la discuţia pe care o aveţi cu aceştia înainte să plece 60plus - Nr. 3/2010


Familie mai înţelepte, pentru că ştiu că au consimţământul dumneavoastră şi nu îi mai tentează aşa de mult.

Prietenul de vârsta a treia

la petrecere! Nu trebuie să le interziceţi cu stricteţe nimic, pentru că acest lucru îi va face şi mai curioşi în legătură cu subiectul respectiv. Le puteţi spune doar să fie moderaţi în tot ceea ce fac sau încearcă, referitor la băuturile alcoolice şi alte tentaţii ce pot apărea într-o astfel de conjunctură. Prezentaţi-le întotdeauna opţiunile pe care le au, spuneţi-le cum ar fi mai bine să acţioneze, dar menţionaţi-le că, până la urmă, este alegerea lor. Atunci când simt că deţin controlul, deciziile pe care le iau sunt mult 60plus - Nr. 3/2010

Discutaţi tot timpul cu ei, dar lăsaţi-le un pic de spaţiu atunci când observaţi că nu vor să vorbească, sunt îngânduraţi, trişti. Aşteptaţi momentul potrivit. Adolescenţii sunt foarte dificili din punctul de vedere al manifestărilor emoţionale. Eventual, le puteţi lăsa un bileţel cu un mesaj de genul: „Când vrei să vorbeşti, ştii unde mă găseşti. Buni.” Trebuie să fie conştienţi că au la cine să vină când au o problemă şi au nevoie de un sfat prietenesc, fără să fie criticaţi sau acuzaţi. Încercaţi să fiţi cât se poate de obiectivi când le daţi un sfat, chiar dacă este foarte dificil, implicarea emoţională fiind maximă. Trebuie să vină la dumneavoastră ca la un prieten şi să fie conştienţi că bunicii, spre deosebire de orice altă prietenie trecătoare, vor fi acolo întotdeauna pentru ei şi nu le vor vrea răul niciodată.

39


40


Interviu

Sanda Ţăranu:

„Am avut o responsabilitate imensă faţă de telespectatori“ de Adriana Moscu foto Mihai Stoica, arhiva personală

T

onică şi luminoasă, afişând zâmbetul familiar care topea pe vremuri frigul din apartamentele îngheţate, aşa ne-a primit Sanda Ţăranu într-o zi de toamnă aurie. În bucătărie, cu o cafea şi-un compot alături, am stat de vorbă pe îndelete despre anii în care cunoscuta crainică reuşea să aducă speranţă şi încredere în casele românilor. 60 Plus: Traseul dumneavoastră profesional a fost unul sinuos până când aţi devenit femeia cu zâmbet de milioane de pe micul ecran. Ne puteţi povesti despre acest drum? Sanda Ţăranu: Nu atât de sinuos, pe cât de ciudat, întrucât nu eu m-am luptat să ajung acolo – parcă am fost condusă de cine60plus - Nr. 3/2010

va nevăzut. Mai întâi am intrat la Politehnică şi ar fi trebuit să devin inginer chimist. După trei ani de facultate, însă, am dat examen la Institutul de Teatru şi Cinematografie, fiindcă era visul meu din copilărie şi voiam să-mi alung din minte gândul chinuitor că nici măcar n-am încercat. Am reuşit la probele practice, iar examenul următor – la limba şi literatura română – s-a dat imediat. Eu însă am crezut că va fi o zi de pauză. După probele orale m-am dus cu soţul la restaurant şi am ajuns înapoi la facultate pe la ora unu. Examenul începuse la 11. M-am dus la secretariat speriată, fără să pot îngăima vreun cuvânt, iar secretara s-a uitat la mine ca la o nebună, dacă am fost în stare să ratez examenul scris după ce

41


Interviu trecusem de toate probele dinainte. Mi-a dat câteva foi şi-un stilou, m-a însoţit în sală, iar şeful comisiei s-a luminat la faţă când m-a văzut, spunându-mi că mă aştepta. Şansa mea a fost că mă văzuse la probele practice. Pentru mine, special, a prelungit durata examenului cu încă o oră, ca să apuc să scriu şi eu ceva.

pentru că îmi doream cu ardoare să fac teatru, iar postul acesta mi se părea că nu-mi dă posibilitatea să creez, să mă exprim cum aş fi vrut. Neavând în acel moment niciun loc de muncă, până la urmă am acceptat, deşi profesorul Finţi a fost ani la rând supărat pe mine, considerând că l-am trădat. Într-un final ne-am

60 Plus: Şi totuşi, când aţi terminat facultatea, aţi trecut printr-o dezamăgire. Ce s-a întâmplat? Sanda Ţăranu: În acel an nu exista niciun loc liber în teatrele bucureştene, iar eu de-abia aşteptam să joc. Mi s-a propus un post la teatrul din Craiova, însă mă înţelesesem cu soţul meu să nu accept niciun post în provincie, ca să putem fi în continuare împreună. În aceeaşi zi ajung acasă şi, după două ore, primesc un telefon de la şeful personalului din Radioteleviziune, care mă invita la o întâlnire cu vicepreşedintele instituţiei. Mă duc, stăm de vorbă despre una, despre alta şi de abia după ce trec trei ore mă întreabă dacă nu aş vrea să fiu crainică la televiziune. Iniţial l-am refuzat,

42

60plus - Nr. 3/2010


împăcat, tot pe holurile Televiziunii. A deschis larg braţele către mine şi, îmbrăţişându-mă, mi-a şoptit: „Să ştii că nu mai sunt supărat pe tine, pentru că faci bine ceea ce faci”. 60 Plus: Cum au fost începuturile în televiziune? Sanda Ţăranu: Colegii nu m-au primit cu foarte mult entuziasm deşi, cu emoţiile şi stângăciile începutului, nu puteam fi o concurenţă pentru nimeni. Ei bine, asta m-a ambiţionat să demonstrez că totuşi e ceva de capul meu. Şi-apoi, telespectatorii au fost de partea mea. De ce? Nu ştiu. Poate că-mi citeau gândurile, televizorul te dezbracă de orice, poate că au simţit, la mine, respectul pentru ei şi pentru meserie, poate pentru că am încercat să mă adresez fiecăruia în parte. Mi-am dat seama de asta din scrisorile pe care le primeam. 60 Plus: Ce vă scriau? Sanda Ţăranu: Îmi spuneau: „Am impresia că vorbiţi numai cu mine“. Iar eu îmi ziceam în gând: „Doamne, Îţi multumesc, asta am 60plus - Nr. 3/2010

Interviu

La început m-am bucurat, apoi m-am speriat...

vrut!”. Cea mai impresionantă scrisoare am primit-o de la un copil de clasă primară, care mi-a spus aşa: „Tanti Sanda, să ştiţi că atunci când apăreţi dumneavoastră pe ecran, la noi în casă se face linişte”. La început m-am bucurat, apoi m-am speriat, mi-am dat seama că aveam o responsabilitate imensă faţă de telespectatori. Trebuia să fiu atentă la ceea ce spun, nu doar la cum mă prezentam, la cum arătam, ci mai ales să nu fac vreo greşeală în exprimare, pentru că pe atunci publicul nostru era mult mai educat şi foarte pretenţios. Umblam cu dicţionare după mine, iar când nu eram sigură pe o pronunţie, sunam la Radio, la secţia de limbi străine, şi mă documentam.

43


Interviu 60 Plus: Aţi primit şi scrisori de dragoste? Sanda Ţăranu: Se poate spune şi aşa, dar foarte politicoase. Era un admirator care în fiecare zi scria într-un caiet în ce decor apăream, cum eram îmbrăcată, ce spuneam, dacă eram binedispusă sau nu. Dacă vreau să ştiu ce-am făcut la televizor pe 12 septembrie 1973, de exemplu, mă uit în scrisori şi aflu. Dar a fost unul şi mai şi: toate scrisorile lui către mine erau în versuri. Şi ce versuri! 60 Plus: Vă opreau oamenii pe stradă? Care a fost cea mai neobişnuită întâlnire cu fanii? Sanda Ţăranu: Vai, s-a întâmplat în piaţă. Mie îmi place foarte mult să fac piaţa, dar de atunci i-am zis soţului meu că nu mă

44

mai duc. Mi-a fost aşa ruşine! Tocmai îmi umplusem vreo două sarsanale şi, la un moment dat, un grup de turişti polonezi s-a oprit în faţa mea şi mi-au spus că mă văzuseră cu o seară înainte la televizor şi că vor să facă poze cu mine! Altădată, am trecut numai prin piaţă şi comercianţii m-au oprit să-mi dea fiecare câte ceva. M-am rugat de ei să mă lase să plătesc şi nu au vrut, spunând că e plăcerea lor. Iar unul dintre ei a fost foarte amărât, că n-a avut să-mi ofere decât mărar şi pătrunjel! Când am plecat de-acolo i-am zis lui Nicolae: „Cu mine n-ai să mori niciodată de foame!“. (Râde.) 60 Plus: Până şi la „cabinetul doi” aveaţi trecere... Sanda Ţăranu: La vremea când se

60plus - Nr. 3/2010


Interviu circula cu maşinile o duminică cele cu soţ, alta – cele fără soţ, am vrut să ne luăm şi un trabant şi am făcut o cerere la ministrul Ana Mureşan. Ei bine, nu doar că nu m-au pus pe listele de aşteptare, dar mi-au dat maşina pe loc şi mi-au spus aşa: „Să ştiţi că tovarăşa...“. Şi atunci am simţit un gol în stomac. Noroc că au continuat repede: „... vă apreciază foarte mult!”. Am răsuflat uşurată. 60 Plus: După Revoluţie v-aţi retras în spatele camerelor. De ce? Sanda Ţăranu: Aşa am simţit. Era multă hărmălaie, iar eu nu pot să lucrez într-o atmosferă de nesiguranţă, de anarhie. Am continuat să colaborez la Teleenciclopedia, am scris la Cronica Română, am făcut traduceri de

pe videosatelit şi nu m-am retras în spatele camerelor de luat vederi, pentru că am realizat o emisiune care se numea „Un zâmbet pentru vârsta a treia”, unde invitam personalităţi din diferite domenii profesionale, oameni de o înaltă calitate, pe care îi alegeam singură, nu îmi erau impuşi. 60 Plus: V-aţi dedicat o viaţă nouă, publicului. Ce faceţi astăzi când, în sfârşit, timpul vă aparţine? Sanda Ţăranu: Încerc să-l folosesc de aşa manieră încât să-mi facă plăcere. Şi mă refugiez în lectură, merg la expoziţii, la lansări de carte, la concerte, ascult muzică, de cele mai multe ori clasică, şi fac, în general, lucruri care să-mi mângâie sufletul. Şi, dacă se poate, să mă şi înalţe puţin.

 

Un cuplu de aur: Sanda Ţăranu şi soţul ei, Nicolae Ţăranu, prim-solist la Teatrul de Operetă din Bucureşti

apariţie fără egal pe micul  Oecran nostru, Adriana  Redactorul Moscu, fascinată de verva gazdei 60plus - Nr. 3/2010

45


va˘ recomanda˘

46


Foto: Băcănia Veche

Culinar

Vinete umplute cu ceapă Ingrediente  2 vinete  4 cepe mari, albe  1 cană de pătrunjel  6 căţei de usturoi  750 g de roşii  1 linguriţă de zahăr  sare şi piper proaspăt măcinate  2-3 cartofi

Mod de preparare

 se taie vinetele în două,

pe lung, şi se sărează. După o oră se spală de apa lăsată şi se călesc jumătate de minut pe fiecare parte, cât să ia căldura.

60plus - Nr. 3/2010

 ceapa se taie felii mari şi se

căleşte împreună cu pătrunjelul, usturoiul, zahărul şi trei sferturi din cantitatea de roşii. La final se pun şi restul roşiilor.  se aşază vinetele în tava bine unsă cu ulei, cu scobitura în sus, şi se umplu cu vârf. Pe lângă ele se pun bucăţi mari de cartof. Se presară şi pe deasupra sare grunjoasă şi piper proaspăt măcinat. Sfat: cartofii din tavă vor trage tot excesul de ulei, aşa că feliile trebuie să fie lungi, ca să poată sta pe fundul tăvii. Se servesc calde. Sau reci, stropite cu un pic de oţet balsamic.

47


Culinar

Gâscă la tajine cu lămâie Ingrediente  1 gâscă întreagă (3-4 kg)  2 lămâi  2 ramuri de rozmarin  1 morcov  1 căciulie de usturoi  2 cepe albe mari  1 lingură de frunze de oregano verzi  Sare, piper  1 pahar de vin alb sec

Mod de preparare

 gâsca curăţată bine se taie

Foto: Băcănia Veche

fix în două şi se aşază în tajine, astfel încât să nu se lipească de capac (se poate găti şi în vas

roman sau în orice vas de lut cu capac).  se aşază în tavă, cu tăietura în jos. Se aşază ceapa tăiată în două sau în patru, morcovul întreg, crenguţele de rozmarin şi se toarnă vinul peste carne. Se presară sarea, piperul şi frunzele de oregano. Căţeii de usturoi se pun întregi, cu tot cu coajă.  pentru 2 ore, gâsca trebuie să stea acoperită şi nemişcată, la cuptor, la 200 de grade.  după 2 ore se scoate capacul şi la fiecare 5 minute se stropeşte cu propriul sos, timp de încă o oră.

48

60plus - Nr. 3/2010


Culinar  cu jumătate de oră înainte de

Sfat: încercaţi să nu consumaţi pielea de gâscă, pentru că este extrem de grasă. Crestaţi pielea înaintea preparării, astfel încât ea să se degreseze şi să se poată coace bine carnea din interior (mai ales pieptul). Serviţi cu murături în saramură.

Tartă de ceapă caramelizată Ingrediente  3 de kg ceapă roşie  500 ml de oţet balsamic de bună calitate  150 g de zahăr brun  200 g de brânză de capră tartinabilă  100 de ml ulei de măsline  Foaie de plăcintă  sare 60plus - Nr. 3/2010

Foto: Băcănia Veche

a fi gata, se aruncă în tavă cartofi tăiaţi în bucăţi mari, pentru garnitură.  se poate prepara şi cu o zi înainte de a fi servită pentru că gâsca se poate reîncălzi uşor, umezind însă carnea cu sosul propriu.

Mod de preparare

 se curăţă uscat ceapa (nu se

spală) şi se taie în inele groase.  se căleşte în ulei de măsline, iar când începe să se înmoaie se adaugă treptat, alternativ, zahăr brun şi oţet balsamic, până când capătă consistenţa gemului. Se sărează după gust.  foaia de plăcintă se întinde în tavă, apoi se acoperă cu ceapa călită. Pe deasupra se aşază bucăţi de brânză de capră.  se coace la cuptor la 180 de grade până se rumeneşte brânza. Sfat: se serveşte călduţă sau rece, dar niciodată fierbinte. Se potriveşte cu vinul roşu.

49


Reţete de la voi

Prăjitură

„fursec”

Merge de minune la cafeaua de dimineaţă sau la ceai. Şi are un gust plin de savoare. Caise, nuci şi un strop de lămâie - un buchet de arome unic. Prăjitura-fursec, aşa cum a preparat-o doamna Mariana Tiţă, din Bucureşti, e delicioasă. Încercaţi-o şi dumneavoastră!

Ingrediente pentru blat l 4 ouă, din care pentru blat folosim gălbenuşurile l 4 linguri de zahăr l 240 g de unt sau 200 g de margarină l 280-300 g de făină l 1 plic de praf de copt l coajă de lămâie l 1 borcan de gem de caise

50

Ingrediente pentru bezea l 4-5 albuşuri l 8-10 linguri de zahăr tos l 1 linguriţă de zeamă de lămâie l 1-2 pliculeţe de zahăr vanilat l 150 g de nucă măcinată

60plus - Nr. 3/2010


Reţete de la voi Mod de preparare l Se separă gălbenuşurile de albuşuri. l Se freacă margarina cu zahărul, se adaugă gălbenuşurile, praful de copt, coaja de lămâie. l Se încorporează făina până când se obţine un aluat potrivit de tare, care se întinde cu mâna în tava unsă cu unt. Se unge cu gem. l Pentru bezea, albuşurile se bat spumă, se adaugă zahărul tos, zahărul vanilat şi zeama de lămâie. l La sfârşit se încorporează nuca măcinată, uşor, prin răsturnare. l Se adaugă bezeaua peste gem. l Se coace la foc potrivit, în cuptorul încălzit, în prealabil, timp de 45 de minute.

60plus - Nr. 3/2010

Bine de ştiut Pentru a vă uşura munca, folosiţi mixerul, atunci când bateţi albuşurile.

Secrete din bucătărie Puteţi folosi, în loc de nucă, alune măcinate. Încercaţi alunele de pădure, sunt mai uşoare şi au un gust mai discret.

Care este reţeta vedetă a casei dumneavoastră? Trimiteţi textul complet, însoţit, obligatoriu, de o poză cu dumneavoastră şi preparatul, la adresa redacţiei, redactie@60plus.ro sau la O.P. 30 C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti.

51


Regele brad

Foto: Shutterstock

de Eugenia NiĹŁÄƒ

52

60plus - Nr. 3/ 2010


Plante Brazii (diferite specii de Abies) sunt originari din Europa. Cel mai înalt brad a atins 69 m (media este de 40-50 m înălţime) şi o grosime a trunchiului de 3,8 m. Vi se pare interesant? Atunci, să continuăm.

B

razii sunt arbori veşnic verzi şi se acomodează mai greu în zonele de câmpie unde este foarte cald vara şi unde poluarea este... la ea acasă. Dar merită să încercaţi să vă bucuraţi de un astfel de arbore. El poate fi plantat şi iarna, dar şi primăvara sau vara, cu o condiţie: să fie scos din ghivece, nu direct din sol. În aceste ultime două anotimpuri nu-i place să-i fie deranjate rădăcinile, mai ales că singura lui „ocupaţie”, în acest moment, este să crească.

Cum puteţi să plantaţi în grădină un brad? Simplu: se sapă o groapă puţin mai mare decât diametrul ghiveciului sau al balotului (rădă60plus - Nr. 3/2010

cinile plantei înconjurate de pământul aferent), se introduce ghiveciul (balotul) în groapă şi se umple cu pământ. Apoi va trebui să tasaţi bine pământul cu piciorul călcând de jur împrejur. Pentru mai multă siguranţă se recomandă ca, în primul an de viaţă în curtea dumneavoastră, să-l ancoraţi, să-i asiguraţi nişte puncte de susţinere (să-l fixaţi de doi pari sau să întindeţi două-trei sârme legate la un capăt de brad şi fixate în pământ cu ajutorul unor ţăruşi). Ca să nu-l smulgă vreo vijelie. Chiar dacă vremea este rece, trebuie udat după plantare, pentru a scoate aerul din pământ şi pentru a realiza o priză mai bună a pământului pe rădăcini. În primii doi ani de viaţă în grădină se recomandă să fie udat bine peste vară (până când începe să se dezvolte şi să fie pe... „propriile picioare”).

Cum puteţi avea în balcon un brad? Aproape la fel de simplu ca în grădină, dar cu nişte condiţii: balconul să nu fie închis (brazilor le place frigul) şi atenţie la ghivece, când este ger! Indi-

53


Plante ferent că sunt din plastic sau din ceramică, ele nu pot proteja suficient rădăcinile brazilor, atunci când temperaturile sunt prea scăzute. Şi, pentru ca acestea să nu îngheţe, va trebui să înveliţi vasele cu rogojini sau cu saci de iută atunci când se anunţă geruri mari.

Cum puteţi avea un brad în casă? Dacă v-aţi cumpărat (sau aţi primit) un brăduţ de sărbători (împodobit sau nu), nu vă veţi putea bucura de el decât în această perioadă. Aşa cum am mai spus, el iubeşte frigul şi, odată trecute sărbătorile (mai ales dacă l-aţi ţinut în casă la căldură), vor începe să-i cadă frunzele. Nici nu mai poate fi vorba de scos şi de plantat afară, în primăvară!

54

În primii doi ani de viaţă în grădină, se recomandă să fie udat bine peste vară

Îngrijirea bradului Nu este pretenţios: în primii ani de viaţă vrea apă peste vară (ideal ar fi dacă şi mai târziu, în anii următori, i-aţi putea administra apă peste vară, pentru că l-ar ajuta să-şi mai „ostoiască dorul de casă, de răcoarea de la munte“). Nu-i strică dacă îi puteţi da şi îngrăşăminte caracteristice coniferelor. Sigur că-i va plăcea un sol bogat în elemente nutritive. La magazinele de profil se găsesc, de altfel, pungi cu pământ special, pentru conifere. 60plus - Nr. 3/ 2010


Foto: Shutterstock

Plante

Care este diferenţa dintre brad şi molid? Este destul de uşor de sesizat: bradul nu are acele (frunzele) ascuţite la vârf, pe când molidul te înţeapă ca un arici.

Curiozităţi despre conifere „Coniferele sunt plante veşnic verzi, ale căror frunze nu cad toate odată - la anumite intervale cad unele, pentru ca mai apoi să apară altele noi”. Aşa credeaţi? Ei bine, iată că există şi conifere cărora le cad toate frunzele peste iarnă. Care sunt acestea? Chiparosul de baltă, lariţa (zada) şi metasequoia. Odată cu venirea iernii, toate trei „chelesc”, pentru ca în primăvară să-şi îmbrace coroanele cu frunziş nou. 60plus - Nr. 3/2010

55


Foto: Shutterstock

Despre neamul pisicesc Poate Ĺ&#x;tiaĹŁi sau poate nu... de Gabriela Boceanu

56


Animale

P

isica este un animal enigmatic – se spune. Un fel de Sfinx. N-aţi prea crede, când propria pisă vă priveşte cu ochii mijiţi a somn şi se întinde calină pe genunchii dumneavoastră. Aţi pune pariu că ştiţi totul despre ea - când îi este foame, când vrea să doarmă, când vrea să fie lăsată în pace. Şi dacă universul pisicesc ascunde taine încă nedescifrate? Vă propunem un test de „cunoştinţe generale”: luaţi un pix şi bifaţi ce ştiaţi şi ce nu despre neamul Miau.

Puţină istorie pisicească l Pisica şi-a trăit perioada de maximă glorie în Egiptul antic: atunci şi acolo era considerată animal sacru. Moartea unei pisici era celebrată de toată familia: oamenii îşi rădeau sprâncenele în semn de doliu şi de respect. În caz de cataclism – incendiu, cutremur etc. – pisica trebuia salvată cea dintâi. Iar cel care încerca să o omoare era condamnat el însuşi la moarte. Ce diferenţă de la cer la pământ faţă de cutumele din ziua de azi, nu-i aşa?! l Istoria pisicilor domestice în60plus - Nr. 3/2010

cepe cu 8000 de ani în urmă. l Cultul lor nu a dispărut de tot, am zice, de vreme ce, în zilele noastre, numărul pisicilor din Londra, de exemplu, depăşeşte populaţia Norvegiei.

Trăsături de personalitate l Pisica este unul dintre cele mai inteligente animale. Ea poate intercepta stările şi sentimentele oamenilor. Cercetătorii au stabilit că, prin structura lui, creierul pisicii este mai apropiat de cel uman, decât creierul câinelui. l La fel ca noi, pisicile pot fi dreptace sau stângace: se servesc de preferinţă de una sau alta dintre lăbuţe pentru a vâna fluturi, muşte, mingiuţe sau pentru a-şi face toaleta.

57


Animale l Pisicile albe cu ochi albaştri sunt surde. Pisicile albe cu un singur ochi albastru aud doar cu urechea care nu corespunde ochiului albastru.

Performanţe şi ciudăţenii l Mirosul pisicii este de 40 de ori mai dezvoltat decât al omului: noi avem 5 milioane de celule senzitive, cea mai „banală” pisică are 200 de milioane. l Şi auzul ei îl bate de departe pe al nostru: este de trei ori mai ascuţit. Fiecare ureche a pisicii este controlată de 32 de muşchi şi se poate întoarce la 180°. Noi avem doar şase muşchi, de aceea

ne mişcăm urechile foarte puţin şi foarte greu. l Cea mai mare rasă de pisici domestice este Maine Coon: cântăreşte peste 11 kg. l Manx este specia de pisici fără coadă. Această anomalie este rezultatul unei mutaţii genetice naturale la nivelul coloanei vertebrale. l Pisica nu transpiră pe tot corpul: când îi este cald îi transpiră pernuţele lăbuţelor şi îşi linge blana, pentru a se răcori. l Papilele îmbârligate de pe limba ei aspră acţionează ca o perie, curăţând şi descâlcind blana. l Odată cu înaintarea în vârsta, culoarea ochilor ei se schimbă.

Doctor Miau Nenumărate studii confirmă în ultimele decenii: compania unei pisici aduce numai beneficii pentru sănătatea stăpânului. Mai ales în cazul persoanelor vârstnice şi al celor care trăiesc singure. Este lucru verificat că ele se lipesc de trupul nostru, în zona care este bolnavă. Absorb energia negativă din acel loc, uneori cu riscul de a se îmbolnăvi ele însele. Le mângâiem, le vorbim (în şoaptă cel mai bine – aşa le place) şi ne relaxăm, tensiunea arterială se reglează de la sine, indispoziţia şi frustrările îşi iau zborul.

58

60plus - Nr. 3/2010


Animale Foto: Shutterstock

l Textura nasului unei pisici este unică, la fel ca amprentele digitale umane.

Campionate şi campioni l Prima expoziţie de pisici a avut loc la Crystal Palace din Londra, în anul 1871. l Pisica este campioană la somn: ea îşi petrece 65% din viaţă în braţele lui Moş Ene. Ce face cât este trează? 25% din timp şi-l dedică toaletei, 5% hrănirii şi 5% jocului. l În ciuda traiului sedentar, lipsit de probleme şi pericole, din casa dumneavoastră, pisica îşi păstrează instinctul de animal de pradă. Vederea ei superperformantă o consacră expediţiilor nocturne: o şesime din lumina necesară omului îi este prea de ajuns ca să vadă clar în întunericul nopţii. l Iată şi un paradox: pisica vede foarte bine în întuneric, dar nu distinge obiectele foarte mici aflate aproape de ea. l Înălţimea la care poate sări: propria lungime înmulţită cu cinci.

60plus - Nr. 3/2010

O pisică recunoaşte mersul stăpânului de la o depărtare de sute de metri

Invenţii pentru confortul lor şi al stăpânilor l Isaac Newton a trăit, ca orice om de rând, conflictul iscat de propria pisică obsedată să intre şi să iasă din casă la orice oră din zi şi din noapte. Pentru ca mâţa familiei să nu mai ceară, cu mieunături disperate, să i se deschidă uşa, Newton a inventat uşiţa rabatabilă pentru pisici. l În 1947, Edward Lowe a inventat aşternutul pentru lădiţa pisicii ”Kitty Litter”, pentru a-şi ajuta un vecin. În 1990 el şi-a vândut afacerea pentru 200 de milioane USD!

59


Cadouri cu personalitate

60

Foto: Shutterstock

de Iulia DĂŽrzu

60plus - Nr. 1/ 2010


Practic & util

D

e ziua lor sau cu ocazia diferitelor sărbători din an, prichindeii aşteaptă, cu sufletul la gură, cadourile de la „buna” sau „buni”. Dar, oricât i-aţi iubi, este destul de greu să ghiciţi întotdeauna ce i-ar mulţumi cu adevărat. Poate merită să încercaţi „reţeta” noastră: să alegeţi darurile în funcţie de personalitatea „celui mic”.

Cuminţelul

l Profil psihologic Este copilul care unde îl pui, acolo stă. Merge la culcare la ora stabilită fără să riposteze, se spală pe mâini înainte de masă, cere voie când vrea să se joace pe calculator sau să se uite la televizor. Preferatul doamnei învăţătoare, citeşte cu plăcere lecturile suplimentare. Curios din fire, cuminţelul întreabă politicos, de fiecare dată când ceva nu îi este clar sau când vrea să aprofundeze un anumit subiect.

după caz - un nou set de maşinuţe sau păpuşi, cea mai nouă carte din seria lui preferată (de exemplu, „Harry Potter“) sau un nou joc pe calculator. Încercaţi să aflaţi în ce domenii are curiozităţi majore şi cumpăraţi-i o enciclopedie ilustrată, pentru copii. Va învăţa distrându-se. Pentru fetiţe, puteţi cumpăra un set de gătit pentru copii, care să le înveţe cam cum stau lucrurile în bucătărie. Băieţii se vor bucura cu siguranţă de un set de scule de jucărie, care conţine un mini-ciocan, cuie, piuliţe, o şurubelniţă. În felul acesta, cei mici pot sta să „meşterească” în voie, în stilul lor cuminte, ore în şir, fără să se plictisească şi învăţând ceva din joaca respectivă.

l Darurile potrivite Aşadar, printre cadourile care i-ar putea face plăcere micuţului se numără, bineînţeles, jucăriile: 60plus - Nr. 3/2010

61


Practic & util Răsfăţatul

l Profil psihologic Cel mai gălăgios din clasă, se poate recunoaşte uşor după felul în care bate din picior când nu îi convine ceva. Singura dată când tace e atunci când i se face hatârul. Sau când doarme. Reuşeşte tot timpul să se impună, iar părinţii sunt topiţi după el, orice prostioară ar face. El este conştient de acest lucru şi profită de ei, prin şantaj emoţional. În grupul de joacă e popular, pentru că are cele mai frumoase jucării. Chiar dacă nu prea le împarte cu nimeni. Merge la tot felul de cursuri, de la pian, înot, pictură, balet sau karate, până la dansuri moderne, doar pentru că „şi Mihăiţă merge, vreau şi eu!“.

l Darurile potrivite Practic, are tot ce şi-ar putea dori un copil. Soluţia? Aţi putea

62

să-i cumpăraţi cele mai noi jucării apărute, poate chiar le comandaţi din străinătate, ca să aveţi o şansă să nu le aibă deja. Un trenuleţ electric sau cea mai nouă păpuşă apărută în colecţia Barbie îi vor aduce zâmbetul pe feţişoară, chiar dacă peste câteva zile va pretinde ceva şi mai nou. Puteţi să încercaţi şi altceva: restaurarea unei jucării „de pe vremea părinţilor lui”. Fluierul la care cânta mama sa sau maşinuţa de lemn cu care tati făcea curse cu fratele lui mai mare îi vor da un sentiment de ceva nou, dar totuşi vechi, care a rezistat în timp, deci nu va mai trebui înlocuit atât de repede cu altă jucărie.

Sportivul

l Profil psihologic La început v-a fost teamă să nu aibă sindromul ADHD, adică deficit de atenţie sau tulburare hiperkinetică, una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un procent de 5% dintre copiii de vârstă şcolară prezintă simptome. Totuşi, poate are doar multă energie. Trebuie consultat un pe60plus - Nr. 3/2010


Practic & util

diatru, mai întâi. Poate aveţi, pur şi simplu, un viitor sportiv în casă, care nu ştie cum să-şi canalizeze energia. Nu stă o clipă. Nici să mănânce nu are răbdare. La şcoală, este cel care aleargă pe hol zece minute încontinuu, cât are recreaţia. Această energie trebuie fructificată cumva. Haideţi să-l ajutăm!

l Darurile potrivite Pentru ca totul să rămână o joacă, ar fi bine să vă orientaţi către un sport amuzant, nu foarte solicitant. Să-i cumpăraţi, poate, un mini-coş de baschet, pe care i-l puteţi atârna de uşa camerei. Astfel, poate arunca cu mingiuţa chiar şi stând în pat, în siguranţa propriului dormitor. 60plus - Nr. 3/2010

Puteţi, de asemenea, să îi cumpăraţi o rachetă şi un echipament de tenis. Pe lângă energia pe care o consumă în timpul antrenamentelor, acest sport îl va ajuta pe nepoţelul dumneavoastră să se dezvolte armonios şi, de ce nu, să cunoască şi alţi copii. Şi să nu uităm de aspectul elegant pe care îl au jucătorii de tenis! Acelaşi efect îl puteţi obţine şi cu un set de palete de ping-pong (care se cumpără cu tot cu fileu şi mingiuţe), cu o minge de fotbal sau cu daruri legate de orice alt sport care îl pasionează. Ideea de echipament complet îi va da sentimentul de apartenenţă şi îl va apropia şi mai mult de sportul respectiv. Cine ştie, poate va deveni, cândva, un campion în domeniu!

63


Practic & util - Juridic

Aţi întrebat? Vă răspundem! Specialist Iulia Scântei, notar public iulia.scantei@gmail.com

„Vreau să vând un apartament unei tinere, iar aceasta mi-a propus varianta unui credit «Prima Casă». Mi-a spus că îmi dă un avans, după care va trebui să mai aştept o lună de zile şi voi primi şi restul banilor. Sunt un pic reticentă, dacă nu voi primi banii?” Aurelia Pop, Timişoara Răspunsul specialistului În această situaţie veţi încheia, într-o primă fază, un antecontract de vânzare-cumpărare (adică o promisiune de vânzare cumpărare), în faţa unui notar public, iar la data semnării acestuia, veţi primi în numerar sau prin transfer bancar o sumă de bani reprezentând avansul din preţul de vânzare pe care îl

64

agreaţi cu cumpărătorul. Ulterior, după aprobarea creditului, veţi semna din nou, în faţa notarului public, un alt act notarial, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, în care se va preciza care este restul de preţ pe care trebuie să-l primiţi în urma vânzării apartamentului şi data la care banca creditoare vă va vira suma respectivă din creditul aprobat cumpărătoarei. De regulă, transferul banilor se operează la data semnării contractului de vânzare-cumpărare sau într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data semnării acestuia. Odată aprobat creditul, nu există motive legale pentru care banca să nu vă vireze restul de preţ.

60plus - Nr. 3/2010


Practic & util - Juridic va avea nevoie de o procură semnată de dvs. şi de soţul dvs., în care să se menţioneze că este expres împuternicit să ridice sumele de bani în numele dvs. Dacă aţi plecat deja din ţară, atunci puteţi să semnaţi o procură autentică în acest sens doar la un consulat al României Răspunsul specialistului Atât dvs., cât şi soţul puteţi în Canada, cel mai aproape de împuternici pe nepotul dvs. dvs. ca locaţie, şi să transmiteţi să vă reprezinte în faţa re- ulterior un exemplar original în prezentanţilor Poştei Române România, pentru a fi folosit de şi/sau ai unei instituţii bancare nepotul dvs. Dacă sunteţi încă prin care vă încasaţi drepturile în România, puteţi să semnaţi de pensie, pentru a vă ridica şi această procură pentru ridicaîncasa sumele de bani cuvenite rea pensiei la orice notar pucu titlu de pensie. Nepotul dvs. blic. „Eu şi soţul meu suntem plecaţi de câteva luni din ţară, dar pensiile ne vin, normal, în România. Putem delega un nepot al nostru să ni le ridice şi, dacă da, care este procedura?” Andrada Cozma, Canada

„Acum patru ani am avut un infarct miocardic acut şi am fost pensionată pe caz de boală. De-atunci, merg în fiecare an să fac un control la Comisia Medicală. Întrebarea mea este următoarea: până la ce vârstă trebuie să merg la Comisie?” Lucia Aramu, Roman

60plus - Nr. 3/2010

Răspunsul specialistului Aveţi obligaţia să vă prezentaţi la Comisia de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă până la data când veţi împlini vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public pentru pensionarea de drept pentru limită de vârstă.

65


Gimnastica minţii

Exerciţii de memorie

Foto: Shutterstock

de Anca Hromadnik

66

60plus - Nr. 3/2010


Gimnastica minţii

Şah Pictură 1. Cine a pictat „Fetiţa cu basma roşie”? a. Ştefan Luchian b. Nicolae Grigorescu c. Nicolae Tonitza 2. Autorul tabloului „David cu capul lui Goliath” este: a. Leonardo da Vinci b. Francisco de Goya c. Caravaggio 3. Cum se numeşte tabloul lui Dali în care sunt reprezentate ceasuri topindu-se? a. „Timpul” b. „Ceasuri moi” c. „Persistenţa memoriei”

60plus - Nr. 3/2010

1. Actualul campion la şah este: a. Gari Kasparov b. Vladimir Kramnik c. Viswanathan Anand 2. Câte piese are un jucător, la începutul unei partide? a. 18: 10 pioni, 2 turnuri, 2 cai, 2 nebuni, un rege, o regină b. 16: 8 pioni, 2 turnuri, 2 cai, 2 nebuni, un rege, o regină c. 14: 6 pioni, 2 turnuri, 2 cai, 2 nebuni, un rege, o regină 3. Cu cine a jucat Bobby Fischer „meciul secolului”? a. cu Tigran Petrosian b. cu Boris Spasski c. cu Mark Taimanov

67


Gimnastica minţii

Citate celebre

Literatură

1. Cine a spus: „O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie reclădit zi de zi”? a. George Călinescu b. André Maurois c. George Bernard Shaw

1. Care sunt clasicii literaturii române? a. Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale b. I. L. Caragiale, Nichita Stănescu, Octavian Goga, Ioan Slavici c. Marin Preda, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ion Minulescu

2. „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri“ a spus: a. Aristotel b. Ovidiu c. Cicero 3. Cărui scriitor îi aparţine afirmaţia „Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o”? a. Mihai Eminescu b. Anton Cehov c. Adrian Păunescu

2. Din ce roman este extras citatul „Teama de moarte este cu atât mai mare, cu cât suntem mai puţin legaţi de viaţă”? a. Creanga de aur (Mihail Sadoveanu) b. Adela (Garabet Ibrăileanu) c. Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda) 3. Cum se numeşte personajul central din „Mantaua” lui Gogol? a. Akaki Akakievici b. Lev Nikolaevici Mîşkin c. Irina Arkadina

68

60plus - Nr. 3/2010


Gimnastica minţii

Geografie

Anatomie

1. Capitala Canadei este: a. Montreal b. Ottawa c. Calgary

Cine este considerat părintele medicinei? a. Aristotel b. Hippocrate c. Galenus din Pergam

2. Prin câte ţări trece Dunărea? a. prin 8: Austria, Croaţia, Germania, Ungaria, Slovacia, România, Ucraina, Serbia b. prin 6: Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina c. prin 10: Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia 3. Ce sunt lapiezurile? a. nişte peşteri b. forme de relief rezultate prin coroziunea rocilor solubile de către apele de şiroire c. formaţiuni muntoase de natură vulcanică

60plus - Nr. 3/2010

2. Care este cel mai mic os din corpul uman? a. osul frontal b. scăriţa (la nivelul urechii) c. falanga 3. Ce organ are capacitatea de regenerare? a. splina b. stomacul c. ficatul

Dacă aţi răspuns corect la majoritatea întrebărilor, felicitări!, aveţi o memorie de invidiat. Iar dacă aţi răspuns corect doar la câteva dintre ele, în numărul viitor venim cu noi provocări. Soluţiile se găsesc la pagina 92.

69


Gimnastica minţii

Sudoku 1

Regula de joc Fiecare rând, coloană sau pătrat format din 3X3 celule, trebuie să conţină, o singură dată, fiecare cifră cuprinsă între 1 şi 9.

6

4

5

3 7

8

3

1

8

7

5

9

9 6 7

9

8

5

7

5

6

4

8

4

3 1

5

9

3

5 6

7

2

3

3

6

2

5 8

3

4

2

5

6

7

2

5

4

1

4

6

7

8

9

6 2

7 4

70

5

8

6 60plus - Nr. 3/2010


Gimnastica minĹŁii

6 8

6

8

4

9

1

7 7

9

1 5

5 3

6

6

8 3

9 8

5

3 7

9

2

3

2

3

2 6

7

1

9

8

6

4

5

6

4 2 5

1

1 7

1 4

7

8 1 3

60plus - Nr. 3/2010

2

7

3

1

9

7

6

8

2

5

71


Gimnastica minĹŁii

Sudoku

4

8 1

3

2

7

5

3

2

1

7

2

8 4

7

9

8

9

5

3

9 1

2

6

1

5

1

9

5

9

3 9

6 3

1

5

7

1 8

6

7

6

2

5

1 3

5

1

8 5

4

72

7

8

3

7

1 2

4 6

2

1

6 60plus - Nr. 3/2010


Gimnastica minţii

Hidoku

34

Regula de joc

33

Se completează de la 1 la 36. Un număr consecutiv se află doar în vecinătatea de rangul 1 a numărului original (de exemplu, 3 în jurul lui 2).

22 36

29

24

7 13

18 4

11

1

20 1 11

8

4

32 15 24

28

36 39 42 45

7 13

15

4 35

47

2 32

48 49

9

1 25

19

21

23

60plus - Nr. 3/2010

24

28

73


Carte

Crimele Revoluţiei de Grigore Cartianu Editura Adevărul Prin acest volum, autorul aduce argumente în plus în susţinerea tezei sale din prima carte, “Sfârşitul Ceauşeştilor”: el demonstrează, cu proba martorilor, că revoluţia română a fost profund influenţată de către agenţii KGB.

Album foto: Ţara Lăpuşului, destine încrustate Editura Q-T-RAZ Fotograful Răzvan Voiculescu este un căutător de locuri speciale. Le descoperă, stăruie asupra lor, le priveşte şi le “descoase” până ajunge la fibra lor. Ţara Lăpuşului este un spaţiu în care timpul îşi mai răreşte din asprime şi se lasă trăit, parcă, după liniile domoale în care lăpuşenii îşi încrustează lemnul.

Cartea întrebărilor

de Ioana Pârvulescu, Ed. Humanitas O carte care vorbeşte cu bucurie despre literatură. Autoarea şi-a ales 24 de destinatari din lumea culturală românească de azi şi, într-un şir de scrisori, le-a adresat cele mai neaşteptate întrebări.

74

60plus - Nr. 3/2010


Filme de aur

Sydney Pollack

Departe de Africa (Out of Africa)

Cu: Robert Redford (Denys), Meryl Streep (Karen) Premiera: 18 decembrie 1985 Durată: 161 minute de Anca Hromadnik

„Şi-a luat chiar şi gramofonul în safari. Trei puşti, provizii pentru o lună şi Mozart” – aşa începe povestea lui Karen. Un început caracterizant pentru personajele-cheie ale acestui film, Denys şi Karen. Amândoi trăiesc, de fapt, propriul „safari”. Coloana sonoră lină şi delicată, premiată, de altfel, cu Globul de Aur, se împleteşte perfect cu peisajele de o frumuseţe tulburătoare şi cu povestea în jurul căreia se desfăşoară întreaga acţiune. Karen experimentează de două ori singurătatea, de fiecare dată altfel. În contextul unui mariaj din interes pe care, în pofida romantismului său declarat, va încerca să-l transforme 60plus - Nr. 3/2010

într-o căsătorie stabilă şi paşnică - încercare fără sorţi de izbândă, concretizată printr-un divorţ – şi în vâltoarea relaţiei pe care o are cu Denys, mereu plecat, mereu departe. De fapt, filmul de-aici începe, din clipa în care Karen îl cunoaşte pe Denys. Şi din fiecare moment în care cei doi sunt împreună. Povestesc, dansează, ascultă muzică la gramofon în plină sălbăticie, vânează, zboară, se iubesc. Neaşteptatul sfârşit dă şi mai multă greutate filmului, iar sensul lui îl găsim tot în cuvintele cu care-şi începe Karen povestea: „Prietenia noastră a început cu un dar. Mai târziu, mi-a mai oferit unul. Un dar incredibil. O privire asupra lumii prin ochii lui Dumnezeu. Şi-atunci, mi-am spus: «Da, acum înţeleg. Aşa a fost să fie»”.

75


Techirghiol

76

Foto: Shutterstock

de Anca Hromadnik

60plus - Nr. 2/2010


Turism

A atras atenţia romanilor, a multor scriitori, dar şi a oamenilor de rând. Pentru că aici trupul îşi găseşte vindecare, iar sufletul alinare.

S

e pare că aceste locuri exercită o atracţie aparte. E-adevărat că cei mai mulţi vin la Techirghiol pentru grabnică însănătoşire. Dar pe aici au călcat şi scriitori celebri: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi şi Ionel Teodoreanu. Ca să scrie ori, cine ştie, ca să se trateze. Tot aici s-a născut şi inegalabilul Jean Constantin. Ţinutul Dobrogei i-a atras şi pe romani. Pentru că se afla la marginea drumului imperial TomisCallatis, Techirghiol a fost şi tezaur de nenumărate mărturii arheologice care atestă trecerea romanilor prin aceste locuri. Dovadă stau monedele vechi, găsite aici. 60plus - Nr. 3/2010

Pe urmele legendei Era odată un bătrân tătar, olog şi orb. Numele lui era Techir. În peregrinările lui prin ţinuturile dobrogene, însoţit fiind de un măgar, Techir ajunge şi pe malul lacului. Numai că, surpriză: ca orice bidiviu cu personalitate, măgarul lui Techir nu vrea să mai iasă din noroiul mirositor. După ore în şir de năduf şi muncă de convingere, stăpânul şi măgarul ies cu bine la liman. Amândoi vindecaţi. Primul de orbire şi ologeală, al doilea de plăgile de pe spate. Nu a trecut mult până când oamenii au aflat de virtuţile nămolului din lacul cu pricina. Şi, de atunci, se tot perindă, an de an.

Aşezare Uşor de găsit, uşor de ajuns: Techirghiol se află la 15 km de Constanţa, la 2 km de Eforie Nord şi 4 km de Moviliţa. A devenit o destinaţie renumită datorită, în primul rând, lacului cu acelaşi nume. Evident, nu sunt de neglijat nici Sanatoriul balnear, şi nici Mănăstirea Sfânta Maria. Lacul are o suprafaţă de 10,68 km² şi este separat de mare printr-un

77


Turism brâu de nisip. Are o adâncime maximă de 9 m. Pentru că aportul de apă dulce este mic, apa lacului şi-a mărit concentraţia de săruri la circa 95 g/l. Acest fenomen a permis formarea unui strat de nămol cu virtuţi terapeutice.

La Sanatoriul Techirghiol veţi avea parte de tratamente profesionale.

Despre nămol, numai de bine Înainte de a face o cură de nămol, recomandat este să faceţi o vizită medicului dumneavoastră. Nămolul sapropelic din Techirghiol a făcut istorie prin calitatea sa extraordinară, dar şi prin efectele benefice asupra organismului. Durata unui tratament este, în general, de zece zile. Se tratează afecţiunile reumatismale, dermatologice, ginecologice, endocrine, cardiovasculare şi respira-

Lacul are o suprafaţă de 10,68 km² şi este separat de mare printr-un brâu de nisip. Are o adâncime maximă de 9 m. 78

torii. O cură cu nămol este ideal completată şi de băi în apă sărată. Calităţile ei: mineralizare 96,6 g/l, predominarea clorurii de sodiu, a clorurii de magneziu şi a iodurii de sodiu.

Sanatoriul balnear În incinta Sanatoriului balnear de la Techirghiol se află una dintre cele mai moderne baze de tratament fizio-terapeutic din ţară: căzi pentru băi cu apă sărată din lac, cataplasme cu nămol, băi de plante, hidrokinetoterapie individuală şi colectivă, proceduri termice contrastante, programe de gimnastică adaptate fiecărei categorii de patologie. 60plus - Nr. 3/2010


Turism

Dacă vă propuneţi să vă prelungiţi sejurul în Dobrogea, iată câteva repere turistice care merită bifate: Complexul rupestru de la Basarabi, Adamclisi, Peştera Sfântului Andrei, Mănăstirea Dervent, Cetatea bizantină Păcuiul lui Soare, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Edificiul Roman cu Mozaic. Vă vor face să retrăiţi timpuri străvechi şi vă veţi îndrăgosti de aceste meleaguri.

Foto: Oana-Maria Popescu

Ce mai puteţi vizita

Informaţii Sanatoriu Adresă: Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol, Strada Dr. Victor Climescu, numărul 34-40 Pentru programări şi informaţii privind internarea: +(40) 241 481.719 - Dr. Drăgan Adriana +(40) 241 481.715 - Dr. Marin Viorica +(40) 241 481.724 - Dr. Profir Daniela Secretariat: +(40) 241 481.721 E-mail: receptie@sbtghiol.ro, sbtghiol@sbtghiol.ro, resurseumane@sbtghiol.ro

60plus - Nr. 3/2010

79


Culisele istoriei

Martha Bibescu, îngemănarea dintre feminitate şi spiritualitate de Viorel Amza

O

altă dimensiune a spiritualităţii feminine a răsărit pe meleaguri româneşti la 28 ianuarie 1886, data naşterii viitoarei principese Martha Bibescu (alias Marthe Bibesco). Tatăl său, Ion Lahovary, a fost ministrul afacerilor externe al României şi ministru plenipotenţiar la Paris. Mama sa, Smaranda, provenea din familia Mavrocordaţilor, din care mai mulţi principi au urcat pe tronul Ţării Româneşti. Martha era al treilea copil din cei cinci ai familiei Lahovary. După decesul singurului fiu, mama se îndepărtează emoţional de fete, trăind regretul pierderii unicului băiat care putea duce numele familiei mai departe. Principesa a resimţit lipsa afecţiunii materne

80

pe tot parcursul vieţii şi, nu de puţine ori, în rândurile sale, a atins această coardă sensibilă. Fără dragostea maternă, spiritul ei s-a polarizat în jurul tatălui şi al bărbaţilor apropiaţi familiei, de la care a primit educaţia. Tatăl a încercat să îndeplinească şi rolul mamei. Ca diplomat, era nevoit să străbată ţările europene. Nu e de mirare că fetiţa dotată cu o inteligenţă aparte învaţă foarte uşor limbile ţărilor unde au stat o vreme, acomodându-se şi însuşindu-şi caracteristici ale culturilor popoarelor respective. Şi îi va fi de folos întreaga viaţă. Pe de o parte pe plan social şi politic, prin cunoştinţele deprinse de la tatăl său sau de la diplomaţii întâlniţi, pe de altă parte pe 60plus - Nr. 3/2010


Culisele istoriei plan literar, prin bogata cultură acumulată în timp. Copilăria şi adolescenţa i-au fost completate de instruirea continuă fie prin institutoare, fie prin şcolile de fete existente la vremea respectivă. Iar pentru ca tabloul bărbaţilor cu efect în educaţia viitoarei principese să fie complet, i-am putea aminti pe bunicul Marthei, prinţul Alexandru Mavrocordat, şi pe generalul Iacob Lahovary, fratele tatălui său.

Succes cu parfum de literatură Viaţa publică a Marthei a început să prindă contur odată cu dezvoltarea minţii ei sclipitoare şi a unei frumuseţi feminine irezistibile. Se căsătoreşte cu prinţul George Valentin Bibescu la doar 16 ani, o vârstă obişnuită pentru căsătorie în acele vremuri. Prinţul era nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu şi pretendentul de drept la tronul ţării. „Prinţul aviaţiei“, cum mulţi îi spuneau, a fost comandant al Şcolii de pilo60plus - Nr. 3/2010

taj de la Cotroceni (1911-1912) şi preşedinte al Comitetului Olimpic Român (1920-1923). El a întemeiat aeroportul de la Băneasa, chiar pe moşia mătuşii sale, Maria Bibescu. A fost vicepreşedintele (19271930) şi apoi preşedintele Federaţiei Aeronautice Internaţionale (1930-1941). A fost recunoscut ca un as al aviaţiei mai ales în luptele aeriene purtate. Martha l-a iubit foarte mult, chiar dacă a ajuns, cu timpul, să îl deteste pentru exageratele acrobaţii aviatice sau pentru infidelităţile repetate. Ca o spălare a păcatelor, în 1911 prinţul George Valentin Bibescu îi face cadou palatul de la Mogoşoaia, pe care Martha îl renovează între 1912 şi 1927. Refugiată pe planeta cuvintelor, Martha începe să aştearnă pe hârtie esenţa gândurilor sale, animată fiind de o bogată cultură. Astfel, începând cu 1908, anul primei apariţii („Cele opt raiuri”), la Paris, principesa semnează o serie de volume, între care amintim „Izvor, ţara sălciilor”, „Papagalul

81


Culisele istoriei verde”, „Destinul lordului Thomson”, „La bal cu Marcel Proust”, „Viaţa unei prietenii”, „O victimă regală”, „Ferdinand de România”, „Cruciadă pentru anemonă”, „Râsul Naiadei” etc. Multe au fost succese literare şi i-au adus faima printre literaţii vremii şi, în aceeaşi măsură, printre oamenii politici. Succesul operelor sale, mai ales din perioada interbelică, i-au adus premii din partea Academiei Franceze. Principesa era şi membră a Academiei Belgiene de Limbă şi Literatură. Am putea aminti de prietenii de peste hotare cu care a purtat corespondenţe sau pe care i-a întâlnit în călătoriile sau şederile ei în afara ţării: Marcel Proust, Anatole France, Paul Valéry sau Paul Claudel. Multe personalităţi române au apreciat spiritualitatea Marthei: Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan şi alţii. În perioada interbelică s-a crezut că principesa va lua premiul Nobel pentru activitatea literară.

82

Senzualitatea şi inteligenţa din portofoliul politic Martha Bibescu şi-a împlinit visul de a fi mamă, născând-o pe unica fiică, Valentina, la 27 august 1903. Valentina fost total diferită de mama sa. Principesa era o fire energică, talentată, enigmatică, sofisticată. Fiica ei ajungea uneori chiar la timiditate, avea un alt aluat. Martha a rămas cu fetiţa după despărţirea de comun acord de prinţul Bibescu. Se spune că frumoasa literată l-a avut ca amant mai întâi pe Ferdinand, prinţ de Hohenzollern. Cei care au urmat au avut o faimă la fel de mare, mai ales că, pe lângă frumuseţe şi cultură, ea deţinea un palat brâncovenesc la Mogoşoaia, loc ferit de ochii lumii şi numai bun de amor. Este cunoscută relaţia ei cu colonelul Thomson, ataşatul militar britanic, ajuns mai târziu Lord de Cardington. Ca şi cea cu feldmareşalul von Mackensen. Se pare că Martha a iubit în spe60plus - Nr. 3/2010


Culisele istoriei cial nume mari (lorzi, conţi, principi etc.), în timp ce soţul ei se încurca deseori cu fete din popor. Din 1912 până după 1940 a instituit Salonul de la Mogoşoaia, un salon politic, literar şi diplomatic vizitat, aproape zilnic, la dejun, ceai, cină de oaspeţi aparte, în special diplomaţi, unii viitori miniştri. Prezenţele feminine erau destul de reduse. Avea prietene aparte, intime, printre care Regina Maria, Cella Delavrancea şi Maruca Cantacuzino. Era o politiciană, intermedia, de exemplu, intenţiile şi proiectele dintre Thomson şi Ionel Brătianu sau Barbu Ştirbey. Ca urmare, după război, Ionel Brătianu a luat-o pe Martha Bibescu la Paris, la tratativele de pace de la Versailles, Trianon şi St. Germain-en-Laye, când s-au stabilit frontierele. Britanicii îl însărcinaseră chiar pe colonelul Thomson, cel cu care avusese o relaţie principesa, să medieze trasarea graniţelor, pentru că acesta cunoştea cel mai bine 60plus - Nr. 3/2010

situaţia din Sud-Estul Europei. Mai târziu, Martha Bibescu, tot prin prismă politică, este trimisă la Cairo de factorii puterii, ca să îi contacteze pe reprezentanţii marilor puteri - URSS, SUA şi Anglia -, pentru a discuta ieşirea unilaterală a României din război. Se pare că avea legături atât cu comuniştii care doreau stoparea luptei antisovietice, cât şi la nivelul serviciilor de informaţii germane, pentru că, altfel, nu ar fi reuşit să ajungă într-un Cairo ocupat de nemţi şi să-şi poată îndeplini mandatul. O viaţă tumultuoasă, cu dezamăgiri acoperite subtil de un carpe diem inteligent, cu mugurii succesului literar în fiecare carte scrisă, cu un suflet cald şi energic, animat de generozitate şi erotism, dominat de frumuseţe, cu dragoste de semeni, fie ai neamului din care a plecat, fie aleşi de preţ ai altor popoare... Aşa a fost principesa Martha Bibescu, cea care a închis ochii la 28 noiembrie 1973, la Paris.

83


Zâmbiţi cu noi Păstorel Teodoreanu In vino veritas - „Culmea ironiilor/ Şi râsul copiilor/ Să pun punct beţiilor/ Pe Şoseaua Viilor!” Scurt istoric: Epigrama a fost scrisă în perioada când Păstorel Teodoreanu a fost internat la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (Bucureşti).

- „Dacă apa din fântână/ S-ar preface-n vin Cotnar/ Aş lăsa limba română/ Şi m-aş face Fântânar.” Scurt istoric: Epigrama a fost teza lui Păstorel, din clasa a V-a. Profesorul de limba română, Fântânaru, un fidel degustător al vinului de Cotnari, le-a cerut elevilor săi să scrie despre epigrame. Lucrarea lui Păstorel a constat în aceste patru versuri.

 - „Beau băieţii, harnici,/ De cu seara-n zori,/ Unii sunt paharnici,/ Alţii... turnători!” Scurt istoric: epigrama face referire la restaurantul Uniunii Scriitorilor, din vremea respectivă.

84

Foto: Shutterstock

George Topârceanu Microscopică („Postume”) „Când pleca odată la război un om/ I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:/ - «Du-te la bătaie, pentru ţară mori/ Şi-ţi va da nevasta un copil din flori.»/ Omul, auzind acestea, n-a mai vrut să plece,/ Deci a fost la

60plus - Nr. 3/2010


Zâmbiţi cu noi Din înţelepciunea oamenilor de rând - Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni. - Lenea-i sănătate curată. - Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine. Ori se uită, ori nu mai este nevoie.

 - Numai cine nu munceşte nu greşeşte. Cine nu greşeşte, merită să fie premiat. - Cine râde la urmă se prinde greu.

urmă, fiindc-a dezertat/ Condamnat la moarte şi executat.” Morala: Cine crede tot ce-i spui/ Este vai de capul lui.

Ghinion Un bărbat îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni. În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui. La câteva zile după ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia: - Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai sprijinit permanent. Ştii ceva? - Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare, în timp ce inima începe să îi bată mai repede. - Cred că îmi porţi ghinion!

 Anunţ matrimonial Căutându-şi un soţ, o doamnă dă un anunţ la matrimoniale: - Trebuie să fie amabil, să iubească natura, animalele, să-mi povestească întâmplări hazlii, noutăţi. Şi să nu mă întrerupă niciodată. - În acest caz, aveţi nevoie de un televizor. Este mai ieftin.

60plus - Nr. 3/2010

85


Vampirii de energie

- micii „Dracula” care ne înconjoară -

Foto: Shutterstock

de Iulia Dîrzu

86


Paranormal „Aveam un consultant care venea la firmă o dată pe lună, din Elveţia, special pentru noi. Era de mare ajutor, dar îmi dădea o stare generală de oboseală. Simţeam, pur şi simplu, cum simpla ei prezenţă mă golea de energie. Am întrebat şi colegii. Şi ei aveau aceleaşi simptome. Începeau să caşte şi să se simtă lipsiţi de vlagă. Am început să mă îmbrac în negru când ştiam că avem întâlniri şi să-mi ţin picioarele încrucişate când vorbeam cu ea. Citisem eu pe undeva că ar funcţiona.” „Mi se întamplă ca în prezenţa unor oameni să mă simt pur şi simplu slăbită fizic. Nu pot să-mi explic. Dar simt că, fără voia mea, îmi iau din energie”.

oferind o stare de confort şi căldură. Dar există şi oameni care „au darul” de a agasa, de a sufoca sau chiar deprima persoanele din jur. Ei storc de vlagă tot ce mişcă în preajma lor. Aceştia sunt vampirii energetici. Nu, nu dorm în cavouri şi nu bântuie noaptea pe străzi, în căutare de victime. Sunt oameni, ca şi noi. Oameni care, cu sau fără voia lor, au abilitatea de a ne „fura” energia atunci când intrăm în contact cu ei. Vampirii energetici sunt mereu în centrul atenţiei, înconjuraţi de oameni, de cele mai multe ori glumeţi, spontani, interesanţi, perfecţi pentru a atrage cât mai multe „victime”. Ceea ce este ciudat este faptul că nu o fac dinadins.

V

Populari sau solitari?

ă recunoaşteţi şi dumneavoastră în mărturiile de mai sus? Atunci aţi fost, la fel ca şi autoarele lor, victima unui vampir energetic.

Ce sunt vampirii energetici? Există oameni care răspândesc o energie pozitivă în jur. Care binedispun prin simpla lor prezenţă, 60plus - Nr. 3/2010

Unii dintre ei sunt fermecători. Vă surprind cu câte o glumă nouă de fiecare dată şi sunt mereu puşi pe şotii. Sunt spectaculoşi, lor li se întâmplă mereu cele mai neaşteptate lucruri, au de spus tot timpul ceva şocant. Plăcut de urmărit, la început, dar după o oră de „distracţie”, efectele încep să se simtă. Vi se închid

87


Paranormal ochii, deveniţi din ce în ce mai extenuat, ca după un antrenament intens de câteva ore. În schimb, lor le creşte entuziasmul cu fiecare minut care trece şi sunt tot mai antrenaţi în discuţie. Există şi genul de vampiri mereu supăraţi pe sistem şi cu ceva negativ de comentat. Aceştia nu numai că vă golesc de energie pozitivă, dar vă şi „dau la schimb” unde energetice negative. Fie că sunteţi empatici de fel sau nu, vampirii energetici ştiu cum să vă facă să luaţi parte la nefericirea lor.

Unde îi întâlnim? Peste tot, în special în locurile foarte populate. Pentru că au nevoie de surse de energie, de oameni, pentru a avea o „gamă” largă de stări emoţionale la dispoziţie. Nu se diferenţiază de ceilalţi, nu au semne distinctive. Singura diferenţă majoră este reprezentată de capacitatea de a capta energia celorlalţi.

88

Cum vă daţi seama dacă aţi fost „atacat”? Atacurile energetice se manifestă, de obicei, în momentul în care aveţi următoarele simptome: dureri de cap, stare de agitaţie, indispoziţie, somnolenţă, teamă sau pur şi simplu simţiţi o oboseală bruscă. Vampirul energetic are „darul” de a vă indispune, chiar dacă până la întâlnirea cu acesta aţi avut o zi perfectă. Ei ştiu să creeze un context negativ în orice circumstanţă. Vampirii de energie se pot afla chiar în grupul dumneavoastră de prieteni sau, de ce nu, în familie. Acele persoane tind să insiste asupra bârfelor, lucrurilor negative şi vor pune accent pe acestea până vor reuşi să vă demoralizeze. Un alt semn al „atacurilor” este momentul în care, doar auzind numele persoanei respective, sunteţi cuprinşi de o stare de iritare şi deveniţi indispuşi. S-ar putea să nu realizaţi de prima dată ce vi se întâmplă. Există atâtea cauze care provoacă stres şi oboseală în zilele noastre, încât s-ar putea să vi se pară ireal ca 60plus - Nr. 3/2010


Foto: Shutterstock

Paranormal

Ceea ce poate începe ca o discuţie cordială se poate termina cu o durere de cap, dacă aveţi alături un vampir energetic

o persoană aparent normală să vă poată goli de energie printr-o simplă conversaţie.

Cum ne ferim de ei? Bineînţeles, nu cu usturoi sau alte leacuri clasice pentru vampirii din poveşti. Este recomandat ca, la primele semne de „vampirism“, să încercaţi să vă îndepărtaţi la cel puţin trei metri de ei. Astfel nu vor mai avea acces la câmpul dumneavoastră energetic. Odată ce aţi reperat persoana care vă cauzează stările respective, încercaţi, pe cât posibil, să o evitaţi, sau măcar să răriţi sau să scurtaţi întâlnirile cu aceasta. 60plus - Nr. 3/2010

Cel mai simplu şi mai eficient sfat în contraatacul asupra vampirilor energetici este evitarea discuţiilor cu încărcătură negativă. Dacă observaţi că interlocutorul dumneavoastră insistă asupra unor subiecte care vă provoacă o stare neplăcută, este recomandat să încercaţi să deviaţi de la subiect, căutând o temă care vă face plăcere. În cele din urmă, totul depinde de atitudine. Încercaţi să fiţi mereu înconjuraţi de oameni cu o atitudine pozitivă, optimişti, cu o înaltă frecvenţă energetică, petreceţi cât mai mult timp în natură şi... nu uitaţi să zâmbiţi!

89


„Dacă mâine aţi avea din nou 20 de ani, care ar fi primele 10 lucruri pe care le-aţi face?” 90

Foto: Shutterstock

În căutarea timpului pierdut


Lista dorinţelor Victor Atănăsoaie, din Bucureşti, ne-a împărtăşit gândurile, dorinţele şi regretele sale. „Eu sunt un om fericit. Sunt fericit pentru că sunt sănătos, iar sănătatea este cea mai importantă şi cea mai mare dorinţă pe care am avut-o dintotdeauna. Totuşi, există şi nişte lucruri pe care aş fi vrut să le fac altfel”, spune el. Iată care sunt dorinţele domnului Victor:

în primul rând, dacă aş avea din

nou acei 20 de ani, aş încerca să rămân pentru totdeauna la vârsta aceasta nu m-aş mai despărţi de fraţii mei mi-aş ţine părinţii aproape mi-aş urma visul de a fi aviator aş mai face un copil aş învăţa cel puţin două limbi

străine aş călători mai mult aş practica meseria de instructor auto în altă ţară, măcar pentru câţiva ani aş petrece mai mult timp în aer liber din tinereţe nu mai am dorinţe, dar acum mi-aş dori foarte mult un nepot...

Trimiteţi-ne şi dumneavoastră o „Listă a dorinţelor” la O.P.30, C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti sau prin e-mail, la redactie@60plus.ro. Nu uitaţi să ataşaţi şi o poză recentă.

60plus - Nr. 3/2010

91


Rezultate jocuri

Sudoku - pg. 68-69 3

7

2

1

9

6

5

4

8

6

5

4

1

7

2

9

3

8

1

6

4

5

3

8

7

2

9

1

3

8

6

4

8

5

7

2

9

5

8

2

7

4

3

1

6

8

2

7

5

9

3

4

6

1

2

8

9

3

1

5

6

7

4

9

8

3

7

6

5

1

2

4

6

4

3

7

8

2

9

5

1

4

1

2

3

8

9

6

5

7

7

1

5

6

4

9

8

3

2

5

7

6

2

1

4

8

9

3

4

2

6

8

5

3

1

9

7

7

9

1

8

3

6

2

4

5

5

9

1

4

6

7

2

8

3

2

6

8

4

5

7

3

1

9

8

3

7

9

2

1

4

6

5

3

4

5

9

2

1

7

8

6

7

9

5

6

8

1

4

2

3

2

7

1

5

6

3

4

9

8

6

2

3

4

9

5

1

7

8

5

9

8

4

1

2

7

6

3

8

1

4

2

3

7

9

6

5

3

6

4

8

7

9

2

5

1

2

3

1

9

4

8

6

5

7

4

1

7

3

8

6

5

2

9

4

5

7

3

1

6

2

8

9

9

2

5

7

4

1

8

3

6

9

6

8

7

5

2

3

1

4

8

3

6

2

9

5

1

4

7

1

7

9

5

6

4

8

3

2

7

8

9

6

5

4

3

1

2

3

8

2

1

7

9

5

4

6

6

5

2

1

3

8

9

7

4

5

4

6

8

2

3

7

9

1

1

4

3

9

2

7

6

8

5

Soluţii exerciţii de memorie Pictură: 1.b, 2.c, 3.c Şah: 1.c, 2.b, 3.b Citate celebre: 1.b, 2.a, 3.b

92

Literatură: 1.a, 2.c, 3.a Geografie: 1.b, 2.c, 3.b Anatomie: 1.b, 2.b, 3.c

60plus - Nr. 3/2010


Rezultate jocuri

Sudoku- pg. 70

Hidoku

4

5

1

8

9

3

7

2

6

7

9

6

2

1

4

5

8

3

3

8

2

7

5

6

4

9

1

8

3

9

4

6

5

1

7

6

1

7

3

2

9

8

2

4

5

1

7

8

1

2

3

6

8

9

7

4

5

5

6

8

7

4

2

34

35

23

22

29

28

33

36

24

30

21

27

2

7

32

31

25

26

20

5

4

8

6

13

14

18

19

3

6

9

9

12

5

4

15

17

7

9

4

5

3

2

6

1

8

11

10

3

2

1

16

9

4

1

2

3

7

2

6

7

18

19

20

6

9

3

5

8

2

1

3

1

5

8

17

21

5

1

4

8

7

9

6

3

11

4

9

16

32

22

9

8

3

6

1

2

7

5

4

1

9

4

5

7

8

2

3

6

12

10

15

33

23

31

3

6

5

2

4

9

1

7

8

13

14

34

24

30

28

8

2

7

1

6

3

4

9

5

36

35

25

26

27

29

6

7

9

8

5

1

3

4

2

5

3

8

7

2

4

6

1

9

4

1

2

3

9

6

5

8

7

60plus - Nr. 3/2010

43

41

40

39

7

12

11

44

42

38

6

13

8

10

45

37

15

14

5

4

9

46

16

36

35

31

2

3

17

47

34

33

32

30

1

48

18

20

22

26

25

29

49

19

21

23

24

27

28

93


Din numărul viitor Atlantida – a fost sau nu a fost? Povestea insulei legendare, Atlantida, a fascinat popoarele din toată lumea încă de acum 2400 de ani. Ştiaţi că există chiar şi o variantă românească a acestei cetăţi subacvatice?

Plantele de apartament Ştim, oare, chiar totul despre ele? Cum se îngrijesc în anotimpul rece sau cald, care sunt nevoile lor speciale, în ce locuri le prieşte? Cum se face că, atunci când le aducem acasă, de la magazin ori florărie, multe dintre ele îşi pierd din frumuseţe? Şi ce să facem pentru a le reda frumuseţea? Specialistul nostru vă oferă răspunsuri la toate aceste întrebări.

Degenerescenţa maculară: când vederea ne lasă... văzând cu ochii DMLA. Nu este un nume de cod. Este prescurtarea principalei afecţiuni care diminuează vederea, în jurul vârstei de 60 de ani: degenerescenţa maculară. Vestea bună este că boala poate fi prevenită printr-o alimentaţie echilibrată, bogată în acizi graşi.

94

Redactor-şef: Anca Hromadnik Redactori colaboratori: Viorel Amza, Gabriela Boceanu, Iulia Dîrzu, Adriana Moscu, Eugenia Niţă Layout: Daniel Decebal Fotograf: Mihai Stoica Corector: Gabriela Boceanu Director executiv: Corina Nagacevschi Director general: Valentin Nagacevschi 60 PLUS CONNECTIONS SRL Str. Episcop Ilarion Nr. 7, Parter, Camera 7, Sector 2, Bucureşti CUI: 24 98 09 39 J40 / 731 / 21.01.2009 e-mail: redactie@60plus.ro www.60plus.ro tel.: 0780 90 60 60 tipar: Artprint Bucureşti © Reproducerea oricărui material din această publicaţie este strict interzisă fără acordul scris al 60 PLUS CONNECTIONS SRL

60plus - Nr. 3/2010


95


60 PLUS CONNECTIONS SRL, Str. Episcop Ilarion Nr. 7, Parter, Camera 7,Sector 2, BucureĹ&#x;ti; O.P.30, C.P. nr. 30-16; e-mail: redactie@60plus.ro; www.60plus.ro; tel.: 0780 90 60 60

96

Revista 60PLUS - 3  

Numarul 3 al revistei 60PLUS. Pentru abonamente vezi http://www.60plus.ro.