Page 1

www.60plus.ro

Nr. 2/2010

Culisele istoriei Ada-Kaleh, cetatea de sub ape

Culinar Supe cu dichis

Poveşti din viaţă Talentatul domn Isăcescu

Sănătate & formă

Cum să convieţuiţi mai uşor cu scleroza

Practic & util

Primii paşi în descifrarea internetului

Interviu

Marius Ţeicu

şi cele două pasiuni din viaţa sa: muzica şi familia 1


2


Cuvânt de început

Între lumea reală şi cea virtuală, ce alegem?

M

essenger, e-mail, site, download, clik, internet sau net – unde e domnul Pruteanu să ne urechească? Dar tare mă tem că nu ar face-o... pentru că el însuşi scria: „Internetul este ca un oraş... Există acolo un moşuleţ foarte isteţ. I se spune Google... E un spirit.“ Îmi amintesc şi-acum primul meu contact cu această „lume” şi da!, eram reticentă, încăpăţânată, refractară. Se întâmpla acum zece ani. Azi, lucrurile s-au schimbat. Radical. Internetul nu este doar o sursă de informare din ce în ce mai la îndemână, ci şi un mod de comunicare extrem de rapid. Câştig timp, iar timpul, ştim bine, este cel mai preţios lucru. De exemplu, prin e-mail, am reuşit să-l contactăm şi pe Marius Ţeicu. Interviul, însă, l-am făcut acasă la dumnealui, i-am surprins reacţii, emoţii, am împărtăşit nostalgii şi amintiri. Aşadar, între lumea reală şi cea virtuală, ce alegem? Pe amândouă! Pentru că fiecare dintre ele are avantajele ei.

Anca Hromadnik

Foto coperta: Mihai Stoica

redactor-şef anca@60plus.ro

Primii paşi în descifrarea internetului Ce este poşta online? Cea mai folosită metodă de comunicare la ora actuală. A luat locul scrisorilor, al vederilor, chiar şi al telefonului. În plus, este foarte uşor de folosit. Citiţi mai multe la pagina 60! 60plus - Nr. 2/2010

3


Din cuprins pag. Forţa recunoştinţei

8

Concentrându-ne asupra a ceea ce deţinem deja, avutul spiritual se însuteşte. Astfel, putem deveni şi mai recunoscători.

pag. Cum să mai 14 convieţuiţi uşor cu scleroza Diagnosticul de scleroză multiplă nu ar trebui să vă îngreuneze ritmul normal de viaţă ci, dimpotrivă, să se „muleze” pe obiceiurile şi tabieturile dumneavoastră.

pag. Talentatul domn Isăcescu

28

Vârsta, în cazul lui Virgil Isăcescu, este un detaliu minor. „Microbul” neastâmpărului, însă, nu poate fi trecut uşor cu vederea.

pag. Fobiile celor mici

32

Teama de baubau, de întuneric, de zgomotul apei sunt frecvente în rândul copiilor. Cu răbdare, calm şi susţinere morală, ele pot fi îndepărtate.

pag.

40 pag. Mugurii de pin

24

Duc o luptă aprigă împotriva afecţiunilor asociate sezonului rece. Dar calităţile lor nu se opresc aici. Mugurii de pin au mult mai multe de spus şi de... vindecat.

4

Interviu: Marius Ţeicu „Cântam şi dansam de rupeam pământul de la trei ani” 60plus - Nr. 2/2010


Din cuprins pag.

46

pag. Comori din Argeş

76

Cetăţuia Negru-Vodă, mănăstirea Nămăieşti şi schitul Corbii de Piatră se pregătesc să îmbrace haina dulce aurie a toamnei.

Supe cu dichis Aromate, cremoase şi apetisante. Chiar dacă sună sofisticat, reţetele pe care vi le propunem sunt uşor de făcut.

pag. Curiozităţi din celor care 56 lumea nu cuvântă Pisicile, crocodilii, cimpanzeii, struţii şi ţestoasele au multe de spus. Şi nu se pricep deloc la vorbit. Cu toate acestea, sunt maeştri în multe alte domenii.

pag. Primii paşi descifrarea 60 în internetului Deşi aveţi impresia că nu mai puteţi ţine pasul cu noile tehnologii, veţi fi surprinşi să aflaţi că nu este aşa de greu cum pare. 60plus - Nr. 2/2010

pag. Ada-Kaleh, de 80 cetatea sub ape O insuliţă locuită, în mijlocul bătrânului Danubius, până la sfârşitul anilor ‘60, a marcat un fir de viaţă adus din Antichitate.

pag.

86

Spiritismul, dialog cu lumea invizibilă Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a reuşit niciodată să accepte pierderea fiicei sale. Şedinţele de spiritism dintre tată şi fiică au făcut înconjurul lumii.

5


Editorial

Mai multă seninătate! „Niciodată nu spunem adevărul cu atâta sinceritate ca atunci când exagerăm” (Ben Okri)

U

n polonez hâtru, Stanislav Jerzy Leç, intrat în lumea celebrităţilor umoristice pe drumul cel mai scurt al aforismului, credea – şi suntem nevoiţi să-i dăm dreptate – că sporul demografic al unei naţii este invers proporţional cu stăpânirea de către aceasta a ceea ce îndeobşte numim arta conversaţiei.

6

Cu alte cuvinte, tăcerea e nu numai aur curat, dar şi prolifică în planul concret al speciei umane, văzută din perspective strictamente cantitative. Miza pe comunicare, valorizată mai abitir de când cu „noua ordine democratică”, împrăştie lumini şi umbre prin cele mai neaşteptate unghere ale... cotidianului, ca şi ale... destinului. Cine, altfel, ar fi luat în serios, dacă nu doar un vestit autor de poliţiste (şi nu numai) precum George Simenon în al său miniroman „Motanul”, ecranizat cu ani în urmă şi beneficiind de un cu60plus - Nr. 2/2010


Editorial plu actoricesc imbatabil – Simone Signoret şi Jean Gabin -, cine ar fi luat în seamă degenerarea conversaţiei (mai gravă chiar decât lipsa ei) la nivelul mariajului de cursă lungă?... Obosiţi de viaţă, sătui de întâmplările – mereu aceleaşi – ale unei zile, plictisiţi până la saturaţie de imaginea vag, dar irefutabil deteriorată a propriilor persoane (mai grav şi a personalităţii!), eroii evocaţi de G. Simenon îşi află rostul existenţial al unui întrezărit apus în ură. Ura este cea care îi ţine, îi activează, care-i animă şi care-i face, din păcate, adevăraţi. Comunicarea prin bileţele simple şi pline de năduf descrie pustiul unei legături epurate de pulsiunile tinereşti ale iubirii. Comunicarea e prezentă, dar se ţine nu în firul inefabil al amorului – copil pribeag – ce poate trece veacul, ci în odgonul de nedestrămat al urii. Mai multă seninătate! E momentul să ne-amintim îndemnul spunând mai departe... adevărul: „Iubirea vârstă nu cunoaşte”. Nu e doar refren dintr-un libret de operă (Ceaicovski – „Evgheni Oneghin” - Gremin), e privilegiul 60plus - Nr. 2/2010

pe care-l au doar aleşii, cei care ştiu să treacă prin viaţă îngăduindu-se, ocrotindu-se reciproc, apărându-şi intimitatea, tabieturile devenite ritual, obiceiurile prozaice ca dintr-un limbaj codificat, rememorând traseele unei călătorii iniţiatice în doi, convertind înflăcărarea în înţelepciune, nerăbdarea în contemplare, iubirea în solidaritate. Culoarea emoţiei de-abia astfel nu se estompează. Vârsta numai aşa e purtată cu naturaleţe, cu demnitate, chiar cu plăcere. Partenerul – cunoscut de-o viaţă – de-abia astfel îţi mai poate rezerva surprize. Misterul, cavalerismul, tandreţea, încrederea, atruismul şi atâtea altele ce leagă un cuplu devin inepuizabila rezervă de bine, şi de tihnă, şi de seninătate, pe care nici un tezaur de tăceri aurite nu o poate concura. Bref, comunicarea naturală, sinceră, conversaţia chiar perpetuă, fără a se înălţa obligatoriu la stadiul de artă, e atributul comportamental nu doar al tinereţii exuberante, dar şi al senectuţii. Alexandra Bogdan, jurnalistă, Iaşi

7


Psiho

Forţa recunoştinţei Dacă în numărul trecut v-am prezentat motivaţiile pentru cunoaşterea fericirii necondiţionate, în numărul acesta continuăm cu prezentarea unui element-cheie din acest mecanism. de Anca Hromadnik

D

acă suntem tentaţi să ne dorim mai mult din ceva ce există deja în viaţa noastră, să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja. Concentrându-ne asupra a ceea ce deţinem deja, avutul spiritual se însuteşte. Astfel, putem deveni şi mai recunoscători.

Gratitudinea faţă de lucrurile date Recunoştinţa este „turboîncărcătorul” manifestării, acea recompensă morală faţă de o binefacere. Să luăm câteva exemple dintre lucrurile date, şi nu dobândite: Universul e o putere superioară (fie că e vorba de Dumnezeu, Buddha sau Allah), iubi-

8

rea universală, natura, energia, legea naturală. Dacă aplicăm legea concentrării (combinaţia dintre gând şi emoţie), vom observa că ceea ce avem capătă proporţii şi mai mari.

Exerciţiu De câte ori nu am trecut pe lângă un copac fără să-l observăm? Ştim că el există undeva, în 60plus - Nr. 2/2010


Psiho dreapta sau în stânga, în drumul nostru spre piaţă, magazin sau parc. În tot acest timp, el înfloreşte, înverzeşte, ia cele mai frumoase culori ale toamnei, rămâne golaş şi se îmbracă în zăpadă. E un organism viu, un dar al naturii, un spectacol pe care îl primim cu o singură condiţie: să-l privim, să-l observăm, să-l vedem, să ne concentrăm atenţia asupra lui.

Să dăm frâu liber imaginaţiei! Suntem ceea ce gândim, dar şi ceea ce simţim. Dacă nu sunt îndeajuns lucrurile date, să inventăm ceva pentru care am putea fi recunoscători, ceva ce ar însuma toate calităţile şi atributele pe care dorim să le regăsim, de exemplu, într-o zeitate (dacă această sugestie nu este cea mai potrivită, nu vă faceţi griji, aveţi dreptate să vă manifestaţi reticenţa, pentru că exemplul este dat pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu). Recunoştinţa este unul

dintre cele mai puternice moduri de a vă concentra energia. Tiparul gratitudinii, odată sădit în conştiinţa noastră, are menirea de a ne aduce în acea stare în care primim mai uşor tot felul de binefaceri.

Alte exemple Banii (indiferent de numărul lor), dragostea, înţelepciunea, prietenii, rudele, cărţile, bucuria, cunoştinţele, familia, casa – acesta ar fi un posibil decalog al lucrurilor pentru care am putea fi recunoscători. Aplicând metoda concentrării, iată ce putem obţine: dacă avem doar 20 de lei, să fim recunoscători, astfel vom putea primi mai mult. Dacă am fost îndrăgostiţi de la zece ani, să fim recunoscători pentru dragostea de care am avut parte atunci, iar dacă nu suntem conştienţi de noi înşine decât treizeci de secundă pe lună, să fim recunoscători pentru aceste treizeci de secunde şi cu siguranţă se vor înmulţi!

Mulţumesc!

Mulţumesc! Mulţumesc!

Mulţumesc!

Mulţumesc!

60plus - Nr. 2/2010

9


Puterea autosugestiei:

efectul nocebo Traducere şi adaptare de Anca Hromadnik, după Helen Pilcher, “New Scientist”

10

Par t ea I


Psiho Incredibila poveste a lui Vance Vanders, din Alabama, a trezit interesul mai multor medici americani. Concluziile specialiştilor au generat o discuţie extrem de actuală: “Dacă lumea ne tratează ca pe nişte oameni bolnavi, vom sfârşi prin a crede că asta suntem”.

bolnavului şi le-a spus că l-a convins pe vraci, ameninţându-l, să-i dezvăluie cum a lucrat blestemul. Acesta introdusese în corpul lui Vanders ouă de şopârlă care, după ce au eclozat, au început să-l roadă dinăuntru în afară. Doherty a chemat apoi o asistentă medicală cu care a avut în prealabil o înţelegere şi care pregătise o seringă mare cu un vomitiv puternic. Cu mare fast, a inspectat “instrumentul” şi a injectat conţinutul în braţul lui Vanders.

O întâmplare stranie

După câteva minute, Vanders a început să vomite incontrolabil. În mijlocul evenimentelor, complet neobservat de lumea din cameră, Doherty a scos piesa sa de rezistenţă – o şopârlă verde, pe care o ascunsese într-un săculeţ negru. “Uite ce a ieşit din tine, Vance”, strigă el. “Blestemul a fost ridicat”. Mut de uimire, Vanders alunecă într-un somn adânc. Când s-a trezit, vioi şi înfometat, “bolnavul închipuit” îşi recâştigase puterea şi a fost externat în scurt timp. Cazul acesta a fost confirmat de patru persoane calificate medi-

Într-o noapte, într-un cimitir din Alabama, Vance Vanders s-a întâlnit cu vraciul local care, fluturându-i în faţă o sticlă cu un lichid neplăcut la miros, i-a spus că e pe cale să moară. În scurt timp, starea lui Vanders a început să se deterioreze. Slăbit, aproape mort, a fost internat la spitalul local, unde medicii nu au reuşit să stabilească un diagnostic. Abia atunci soţia sa i-a spus doctorului Drayton Doherty despre farmece. Care a fost reacţia lui Doherty? A adunat familia Vanders la patul 60plus - Nr. 2/2010

A funcţionat tertipul lui Doherty?

11


Psiho cal. Vanders a supravieţuit. Există însă numeroase cazuri documentate, din alte părţi ale globului, cu oameni care mor după ce au fost blestemaţi.

Blestemul, în epoca modernă Clifton Meador, medic la Şcoala de Medicină Vanderbilt din Nashville, Tennessee, consideră că blestemul nu ţine de o civilizaţie apusă, el este actual, numai că a luat o nouă formă. Iată un exemplu: în anii ’70, Sam Shoeman a fost diagnosticat cu cancer la ficat în stadiu terminal şi i-au fost date doar câteva luni de viaţă. Cum era de aşteptat, Shoeman a murit în intervalul de timp acordat dar, stupoare: autopsia a arătat că doctorul lui l-a diagnosticat greşit! Tumoarea a fost mică şi nu s-a răspândit în corp. “Shoeman nu a murit de cancer, ci pentru că a crezut că era pe moarte”, a spus Meador. “Dacă toată lumea vă tratează ca şi când sunteţi pe moarte, veţi sfârşi prin a crede asta cu tărie”. Cazuri ca acesta pot fi exemple extreme ale unui fenomen mult mai răspândit. Mulţi pacienţi care, de exemplu, suferă de efecte se-

12

cundare nocive, se inchid în ei înşişi doar pentru că li s-a spus să se aştepte la asta. Oamenii care cred că au un risc ridicat de a face anumite boli sunt mai susceptibili să le contracteze decât persoanele cu aceiaşi factori de risc, dar care cred că au un risc scăzut. Se pare că vracii moderni poartă halate albe şi stetoscoape.

Placebo vs nocebo Ideea potrivit căreia “a crede că sunteţi bolnav vă poate îmbolnăvi” poate părea exagerată, dar studii riguroase au stabilit, dincolo de orice îndoială, că reciproca este adevărată – puterea de sugestie poate îmbunătăţi starea de sănătate. Acesta este binecu60plus - Nr. 2/2010


Psiho

“Dacă toată lumea vă tratează ca şi când aţi fi pe moarte, veţi sfârşi prin a crede cu tărie că aşa e” noscutul efect placebo. Placebo produce, cu siguranţă, efecte fizice măsurabile şi chiar minuni. Dar efectul placebo are un geamăn malefic: efectul nocebo, în care pilulele fără efect şi aşteptările negative pot avea rezultate dăunătoare. Termenul de “nocebo” (“voi face rău”) a fost folosit după anii ‘60, iar fenomenul a fost mult mai puţin studiat decât efectul placebo. Nu e uşor, la urma urmei, să obţii aprobarea etică pentru studii 60plus - Nr. 2/2010

concepute spre a-i face pe oameni să se simtă mai rău. Ceea ce ştim ne sugerează că impactul nocebo este mult mai răspândit. “Moartea Voodoo, dacă există cu adevărat, poate reprezenta o formă extremă a fenomenului nocebo”, spune Robert Hahn, antropolog la Centrul Naţional pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, din Atlanta, Georgia. Conform studiilor clinice, aproximativ un sfert din pacienţii din grupele de control – cele care primesc terapii presupuse inerte – suferă efecte secundare negative. Aceste reacţii adverse, uneori, sunt egale cu cele asociate medicaţiei reale. Studiul retrospectiv a 15 experimente, care au implicat mii de pacienţi cărora le-au fost prescrise, de exemplu, beta-blocante, a arătat că ambele grupuri au raportat un nivel comparabil de efecte secundare, inclusiv oboseală, simptome depresive şi disfuncţii sexuale. Un număr similar de pacienţi a trebuit să fie exclus din aceste experimente din cauza efectelor secundare.

13


Cum

să convieţuiţi mai uşor

cu scleroza de Iulia Dîrzu

14


Sănătate şi formă Diagnosticul de scleroză multiplă nu ar trebui să vă afecteze ritmul normal de viaţă. Iată câteva metode de a vă face viaţa mai uşoară, prin câteva schimbări minore.

E

chilibrul este cuvântul-cheie şi primul lucru în obţinerea lui este schimbarea priorităţilor. Sănătatea şi odihna trebuie să fie pe locul întâi. Încercaţi să nu vă mai agitaţi pentru nimicuri şi să vă canalizaţi energia spre lucrurile cu adevărat importante: familia şi liniştea sufletească.

Schimbări de ambient Rugaţi copiii sau nepoţii să vă mute mobila prin casă în aşa fel încât să vă fie totul la îndemână: să nu trebuiască să faceţi eforturi deosebite pentru a ajunge la diferite obiecte, să existe un scaun la jumătatea unei distanţe mai mari sau, dacă este cazul, să aveţi loc să treceţi cu scaunul cu rotile. În acest caz, de asemenea, puteţi 60plus - Nr. 2/2010

renunţa la uşi, pentru a trece mai uşor dintr-o cameră în alta, şi să le înlocuiţi cu draperii mai groase, pentru un minimum de intimitate.

Folosiţi-vă de miracolele tehnologiei Utilizaţi telecomenzi (pentru televizor, aer condiţionat etc.), telefoane mobile sau chiar staţii (aşa-numitele walkie talkie). Sunt utile atât în casă, cât şi într-un hypermarket sau muzeu, dacă sunteţi cu un grup mai mare. În cada de baie folosiţi covoraşe din cauciuc, pentru a evita alunecările din timpul duşului. Este indicat să aveţi o cadă cât mai joasă, pentru a evita accidentele la urcare sau la coborâre. Pentru învelit, folosiţi pături călduroase, dar uşoare. Dacă plapuma este foarte grea, nu vă va fi prea uşor să vă înveliţi noaptea şi veţi obosi repede. Somnul este făcut pentru odihnă, nu pentru stres.

Bucătăria Acesta este, probabil, locul unde vă petreceţi o mare parte din zi. De asemenea, aceasta este camera unde se pot produce cele

15


Sănătate şi formă mai multe accidente casnice, dat fiind faptul că sunteţi înconjuraţi de obiecte contondente. Aşadar, trebuie să facem din bucătărie un loc sigur şi să uşurăm accesul la diverse obiecte. Agăţaţi ustensilele de gătit la un nivel care vă convine sau chiar aşezaţi-le într-un sertar la care puteţi umbla cu uşurinţă. Încercaţi să aveţi întotdeauna la îndemână prosoape

de hârtie şi lavete, pentru a curăţa imediat dacă se murdăreşte ceva. Acest lucru vă va uşura munca de la sfârşitul zilei, când oricum energia nu mai este la acelaşi nivel ca la primele ore.

Cereţi ajutorul nepoţilor dumneavoastră Pentru ei va fi ca o joacă, iar pe dumneavoastră vă va scuti de un

Dezvoltare personală Alimentaţia reprezintă o parte foarte importantă în noul dumneavoastră mod de viaţă. Este recomandat să aveţi un meniu foarte echilibrat, bogat în alimente proaspete. Mâncarea trebuie preparată pe loc, nu ţinută la frigider zile întregi. Încercaţi să respectaţi mesele principale ale zilei şi luaţi două gustări care să constea în fructe proaspete, amestecuri de nuci, alune, arahide şi stafide etc.

După

o anumită vârstă, nu mai avem aceeaşi putere de muncă. Este bine ca, atunci

16

când ştiţi că urmează să aveţi o activitate care vă solicită mai mult, să o realizaţi în etape. De exemplu, dacă trebuie să întindeţi un coş plin cu rufe, luaţi-le pe fiecare în parte, sortaţi-le, apoi faceţi o pauză şi reluaţi activitatea. Încercaţi să treceţi peste regrete. Este normal să nu mai aveţi aceeaşi putere ca la douăzeci de ani.

Documentaţi-vă cât mai mult în legătură cu boala dumneavoastră din cărţi, filme sau pe internet. Este bine să ştiţi la ce vă puteţi aştepta şi chiar să

60plus - Nr. 2/2010


Sănătate şi formă efort. De exemplu, puteţi să-i rugaţi să amestece ingredientele pentru o prăjitură sau să vă dea diverse obiecte din locuri mai greu accesibile. Folosiţi aparate electrocasnice, care vă uşurează mult munca. De exemplu, cuptorul cu microunde, prăjitorul de pâine, mixerul, robotul de bucătărie şamd. Prin simpla apăsare a unui buton, robotul va face toată munca.

comunicaţi cu oameni care au aceeaşi problemă.

Oamenilor

le-a păsat dintotdeauna cum arată. Micile cochetarii sunt importante chiar dacă simţiţi că nu mai contează, trebuie să fiţi conştienţi de faptul că o bluză viu colorată sau un parfum nou fac minuni în ce priveşte încrederea de sine. Alegeţi să purtaţi haine din materiale naturale (bumbac, mătase, in, lână), care să nu vă irite pielea şi să vă ţină de cald/răcoare, în funcţie de anotimp.

60plus - Nr. 2/2010

Dar cumpărăturile cine le face? Tot dumneavoastră! Slavă Domnului că există Tele-shoppingul, cataloagele şi Internetul! Bineînţeles, nu este la fel de plăcut ca atunci când umblaţi ore în şir prin toate magazinele, dar este mult mai puţin obositor şi mai comod. Ce puteţi face? Vă abonaţi şi primiţi cataloagele cu produse care v-ar interesa: haine, cosmetice, obiecte de uz casnic, şamd. Alegeţi modelele, faceţi comanda (telefonic sau online), iar produsele vă sunt livrate chiar acasă.

17


Sănătate şi formă

Osteoporoza „boala tăcută“ de Iulia Dîrzu

Odată cu înaintarea în vârstă, organismul nostru devine mai sensibil, mai slăbit. Sistemul osos are şi el de suferit. Iată răspunsurile la întrebările cel mai frecvent întâlnite în ceea ce priveşte osteoporoza.

Primele semne Osteoporoza se poate manifesta prin fracturarea oaselor, prin scăderea în înălţime de timpuriu sau prin dureri ale spatelui, încheieturilor, genunchilor. La început poţi crede că este vorba despre un simplu reumatism sau

18

doar despre dureri „ale vârstei”. Osteoporoza se poate identifica printr-o simplă radiografie, în funcţie de gravitatea fracturii şi de densitatea osului. Însă cea mai rapidă metodă de depistare a osteoporozei o oferă un aparat DXA, care trimite două fascicule Rontgen de slabă intensitate prin vertebrele lombare şi prin oasele coapselor. Calculatorul afişează mineralele conţinute de os în funcţie de razele ce au străbătut ţesutul osos.

Sunt afectate doar femeile? Această maladie este, într-adevăr, mai des întâlnită la fe-

60plus - Nr. 2/2010


Sănătate şi formă mei. Dar şi bărbaţii pot face deoarece oasele se refac mult mai osteoporoză, la ei boala ma- greu în cazul unei fracturi. Există nifestându-se la o vârstă mai şi cazuri de osteoporoză juvenilă, înaintată. Osteoporoza la bărbaţi ce-i drept, foarte rare. Aceseste mai rară, deoarece ei tea apar în perioada de acumulează mai multă creştere, când se proExmasă osoasă decât duc multe schimbări punerea femeile în timpul la nivelul sistemului zilnică la luadolescenţei şi al osos. Dacă nepoţeii mina naturală vă maturităţii. Ea apare, dumneavoastră vor apără de ostetotuşi, ca urmare a avea un regim alioporounei vieţi dezechilimentar sănătos şi vor ză brate: consum excesiv de face sport în mod conalcool, lipsa exerciţiului fizic sau stant, sistemul lor imunitar va un aport redus de calciu. Peste deveni mai puternic, iar riscurile vârsta de 50 de ani, o femeie din apariţiei acestei boli vor fi evipatru şi un bărbat din opt vor fi tate. afectaţi de această boală.

Când apare şi de ce? Osteoporoza apare, în general, în jurul vârstei de 45 de ani, după menopauză, când organismul pierde cantităţi mari de estrogen. Urmează o perioadă de pierdere osoasă accelerată, care durează până la 5 ani după menopauză. Însă abia după vârsta de 60 de ani se accelerează mult procesul. Încercaţi să evitaţi zilele geroase de iarnă, cu gheaţă pe jos. Dacă suferiţi de osteoporoză, o simplă căzătură poate avea urmări grave, 60plus - Nr. 2/2010

Tratamente

Există tratamente care, administrate lunar, reduc pierderile de masă osoasă şi scad semnificativ riscul de fracturi. Ele conţin, ca substanţă activă, acidul ibandronic. Pe lângă acest tratament, este indicat să consumaţi alimente bogate în calciu şi Omega 3: lactate, carne, peşte, spanac, fructe, nuci, toate cât mai proaspete. Ca şi suplimenţi nutritivi, sunt recomandate vitaminele K şi D, care ajută la o mai bună absorbţie a calciului în oase.

19


Remedii naturale

Salvia, varza şi usturoiul - un trio de şoc de Anca Hromadnik

Au arome, gusturi şi miresme diferite şi un numitor comun: aceleaşi efecte benefice asupra organismului. Lumea antică le-a probat, iar lumea modernă a dus mai departe tradiţia.

acestei plante asupra organismului. Deşi îi prieşte solul mediteranean, salvia se cultivă şi în România, în special în regiunea sudică, datorită condiţiilor de climă favorabile (soare, căldură, lumină).

Salvia luptă împotriva bolii Alzheimer Este planta sacră a europenilor, izvorul sănătăţii pentru orientali şi „iarba beduinilor” în lumea arabă (fortifica memoria şi „înteţea” simţurile). Minţile luminate ale Şcolii din Salerno, prima şcoală medicală propriuzisă, credeau atât de mult în puterile vindecătoare ale salviei, încât obişnuiau să spună: „Să nu vă fie teamă de boli, atât timp cât în grădina voastră creşte salvie”. Întreaga Antichitate a profitat din plin de efectele benefice ale

20

60plus - Nr. 2/2010


Remedii naturale Recomandări

l este indicată în perioada de con-

Poate fi utilizată sub formă de pulbere, tinctură, ceai, oţet, decoct şi se găseşte în magazinele de tip Plafar. Beneficiile ei sunt numeroase: l este tonic pentru sistemul digestiv, sistemul nervos, stimulator al funcţiilor stomacului şi ale ficatului, calmant pentru dureri şi stări de vomă, combate transpiraţia nocturnă şi transpiraţia în exces

valescenţă, în astenii, oboseală psihică sau mentală l are rol hipoglicemic, fiind recomandată persoanelor suferinde de diabet, dar numai la indicaţia medicului şi cu stricta supraveghere a glicemiei l are efect cicatrizant şi se foloseşte în igiena bucală (previne abcesele, inflamaţiile gingiilor, aftele) l mai nou, s-a constatat că salvia are efecte benefice şi în lupta cu demenţa senilă: de la primele semne ale bolii, se fac cure cu tinctură de salvie, o linguriţă de patru ori pe zi, timp de patru luni şi o lună pauză. (sursă: Ilie Tudor, „Salvia”)

Contraindicaţii l salvia nu este recomandată persoanelor care suferă de epilepsie l persoanele foarte sensibile pot avea convulsii digestive l dacă suferiţi de diabet, cereţi avizul medicului 60plus - Nr. 2/2010

21


Remedii naturale Varza: crudă sau acră, are efecte multiple O legumă atât de simplă în aparenţă, dar înzestrată cu extrem de multe calităţi terapeutice, varza, supranumită de antici “medicamentul săracului”, poate fi folosită atât în uz extern, cât şi intern. Este o adevărată comoară de săruri minerale (calciu, sulf, fosfor, potasiu, magneziu, cupru) şi vitamine (C, B, A, H, K) şi pentru asimilirea lor completă este bine să fie consumată crudă sau preparată la aburi (astfel, stomacurile delicate vor fi ferite de probleme; dacă suferiţi de aseme-

Mod de folosire: intern

l folosiţi frunzele cele mai cărnoase şi mai colorate l consumaţi-o, preferabil, sub formă de suc sau moare de varză

extern

l se fac comprese din două-trei frunze de varză şi

22

nea afecţiuni, evitaţi să asociaţi varza cu alte legume din aceeaşi familie). Regenerează ţesuturile (celebrul căpitan Cook şi-a salvat de la cangrenă marinarii cu ajutorul cataplasmelor cu frunze de varză), reglează valoarea glicemică, combate ascita şi constipaţia (se consumă câte o ceaşcă din apa în care a fiert varza, înainte de masă), temperează durerile musculare, reumatismale şi guta (varză crudă sau fiartă în aburi), vindecă infecţiile intestinale (câte două linguri de varză murată, dimineaţa).

se aplică pe zona afectată (în cazul degerăturilor, arsurilor, durerilor reumatismale şi de articulaţii), după care se leagă bine locul cu un pansament; se ţine peste noapte l dacă observaţi că manifestaţi intoleranţă, întrerupeţi imediat tratamentul şi aplicaţi ulei de măsline

60plus - Nr. 2/2010


Remedii naturale Calităţi l sursă excelentă de energie

Usturoiul: prietenul inimii Egiptenii l-au ridicat la rang de zeitate, iar medicii l-au înzestrat cu nişte calităţi mai pământene: usturoiul este unul dintre cele mai bune antibiotice naturale! În mod constant, singura reţinere în folosirea acestuia este mirosul neplăcut şi intoleranţa în cazul persoanelor care au probleme cu stomacul. În primul caz, mirosul se poate “drege” cu pătrunjel (mestecaţi câteva frunze după ce aţi consumat usturoi), iar în cel de-al doilea, problemele pot fi diminuate dacă usturoiul nu este consumat seara, înainte de culcare. 60plus - Nr. 2/2010

(combate oboseala şi stresul) l luptă împotriva viermilor intestinali, este antidot pentru muşcăturile de vipere, înţepăturile de scorpioni şi alte insecte l antiseptic şi antibiotic: usturoiul a fost folosit vreme îndelungată pentru prevenirea gripei şi a bolilor contagioase (o cură de usturoi este întotdeauna binevenită la începutul sezonului rece) l proprietăţile hipotensive ale acestei plante au clasat usturoiul printre cele mai bune remedii naturale recomandate cardiacilor; astfel, usturoiul stimulează circulaţia sângelui şi îl purifică, fiind indicat în probleme de hipertensiune arterială, tahicardii, varice.

Info plus

Dacă nu suportaţi mirosul de usturoi, căutaţi în farmacii extract de usturoi fără miros. 23


de pin de Anca Hromadnik

24

Foto: Shutterstock

Mugurii


Remedii naturale Duc o luptă aprigă împotriva afecţiunilor asociate sezonului rece: bronşite, răceli, gripe. Dar calităţile lor nu se opresc aici. Mugurii de pin au mult mai multe de spus şi de... vindecat.

M

ugurii vegetalelor conţin toată puterea vindecătoare a plantei ajunse la maturitate. Sunt adevărate comori de vitamine, oligoelemente, minerale, fitohormoni, dar forţa lor miraculoasă provine mai ales din faptul că mugurii conţin toată esenţa sevei care circulă spre partea periferică a arbustului ori a copacului.

Buni pentru oase Au acţiune antiinflamatorie asupra tuturor cartilagiilor articulare (remineralizează şi regenerează ţesutul osos), asupra metabolismului protidic, dar şi asupra metabolismului lipidelor şi lipoproteinelor (prin diminuarea colesterolului total şi a lipoproteinelor). Recomandările încep de 60plus - Nr. 2/2010

la coxartroze, gonartroze, artroze vertebrale, reumatism cronic degenerativ, osteoporoză şi merg până la fracturi patologice şi întârzierea consolidării fracturilor. Îi găsiţi sub formă de capsule, în farmacii şi în magazinele tip Plafar, şi se numesc Gemoderivat de pin. Modul de administrare este următorul: 1 doză de 1,5 ml pe zi, diluată în puţină apă, înainte de masă. Preparatul diluat se soarbe lent şi se ţine cât mai mult în gură, pentru favorizarea absorbţiei prin mucoasa bucală.

Remediu natural

pentru tuse Procedaţi ca în cazul unui ceai obişnuit: la o cană de apă fierbinte, puneţi o linguriţă de muguri de pin verzi sau uscaţi, acoperiţi recipientul şi lăsaţi la infuzat zece minute; beţi câte două-trei căni pe zi. Ceaiul de muguri de pin acţionează şi diuretic, fiind recomandat în cazul cistitelor şi uretritelor.

25


Remedii naturale Spuneţi stop kilogramelor în plus! Problema supraponderalităţii nu este specifică unei anumite vârste. Dacă privim în jurul nostru, vedem copii, adolescenţi, tineri, oameni maturi şi vârstnici mai plinuţi. Cauzele pot varia, de la o categorie la alta: stresul, modul de viaţă, regimul alimentar haotic, sedentarismul, moştenirea genetică. Un aliat de încredere în lupta cu această problemă de sănătate este cura cu uleiul de pin. Acest preţios dar al naturii este o sursă bună de proteine, fibre şi grăsimi polinesaturate. Mai mult, uleiul de pin este un excelent moderator al poftei de mâncare. Consumaţi câte o lingură înainte de masă pentru a reduce numărul de calorii absorbite de către organism.

26

Preparaţi-vă acasă siropul Ingrediente 3 pumni de muguri de pin, 1 l de apă, 1 kg de zahăr brun, 3 g de acid ascorbic (sau vitamina C, se găseşte în farmacii), 1 caserolă

Mod de preparare Spălaţi şi tocaţi mărunt mugurii de pin, puneţi-i în caserolă, adăugaţi apa şi zahărul şi încălziţi amestecul bine, până ce obţineţi consistenţa unui sirop perlat; lăsaţi la răcit şi, când este călduţ, adăugaţi acidul ascorbic; acoperiţi siropul

60plus - Nr. 2/2010


Remedii naturale Pinul silvestru şi secretele sale

cu un şervet şi lăsaţi-l la macerat două-trei zile, după care îl filtraţi şi îl puneţi într-o sticlă. Administrare: în caz de tuse sau bronşite, consumaţi 3 linguri pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara. Folosit sub formă de cure, între 50-100 ml, timp de 2-3 săptămâni, siropul din muguri de pin stimulează sistemul imunitar, îndepărtând starea de astenie şi de oboseală.

Atenţionări Dacă suferiţi de diabet şi vreţi să introduceţi în dieta dumneavostră acest sirop, cereţi avizul medicului.

60plus - Nr. 2/2010

Puneţi câteva crengi mici şi ace de pin silvestru în săculeţi confecţionaţi din materiale naturale (astfel, ei nu se vor împrăştia în apă) şi scufundaţi-i în apa în care urmează să vă îmbăiaţi. Lăsaţi-i la infuzat zece minute, după care scoateţi săculeţii. Stimulează epiderma şi circulaţia sângelui şi au un extraordinar efect de relaxare. Uleiurile esenţiale din muguri de pin sunt folosite în balneoterapie, datorită efectelor antimicrobiene, antireumatice şi tonice.

Alte recomandări Bronşite şi inflamaţii ale aparatului respirator: faceţi infuzii cu muguri de pin şi inspiraţi vaporii, deasupra unui vas, acoperindu-vă capul cu un prosop de bumbac; inspiraţi aburii cel puţin cincisprezece minute, seara, înainte de culcare. Psoriazis, eczeme şi dermatoze: adăugaţi în apa de baie decoct din muguri de pin.

27


Poveşti din viaţă

Talentatul domn Isăcescu de Anca Hromadnik

Nu stă cum nu stă apa. Nici nu mi l-aş putea imagina altfel. Vârsta, în cazul lui Virgil Isăcescu, este un detaliu minor. „Microbul” neastâmpărului, însă, nu poate fi trecut uşor cu vederea.

D

omnul Isăcescu este mereu pe picior de plecare: cu motocicleta, cu maşina, cu avionul, ba chiar cu schiurile, atunci când vremea îi permite. „Anul trecut a fost cea mai lungă iarnă petrecută pe schiuri, am fost pe toate pârtiile importante din Europa, inclusiv pe cele negre, la cote de 3000 m”, spune el cu mult calm şi totodată mocnind de nerăbdare să reia experienţa. Până atunci însă îşi va vedea de

28

viaţa lui în acelaşi ritm cu care a făcut-o până acum: un nou proiect de dus la bun sfârşit, înot aproape zilnic, drumuri cu motocicleta sau maşina. Seara, dulcele moment al tihnei: impresii de peste zi împărtăşite cu Sanda, soţia dumnealui, sau un popas pe malul lacului, undeva în spatele casei, acolo unde nu îl tulbură decât umbrarul de sălcii şi cântecele păsărilor: „Ascult, de o vreme încoace, o privighetoare, este ceva de vis, aici mi-ar plăcea uneori să adorm”.

Pe drumurile copilăriei De ce se sfârşesc toate căutările domnului Isăcescu prin găsirea tihnei? Vine ea, această dorinţă, din primii ani de viaţă, atunci când, copil fiind, născut în Basarabia, a experimentat condiţia refugiatului, hăituit în mod constant, împreună cu familia, de către sovietici? „Am avut noroc, 60plus - Nr. 2/2010


Poveşti din viaţă după primul refugiu în Romanaţi (Caracal), cu inspectorul şcolar din zonă. Locuisem până atunci la directorul şcolii, mama era profesoară, tata - concentrat în Armata română. Ruşii dăduseră iar de urma basarabenilor refugiaţi, dar inspectorul ne-a ajutat şi ne-a trimis la Derna-Tătăruşi (Bihor), lângă graniţa cu ungurii. Aveam doar şase ani, eram mereu pe fugă, fără un adăpost sigur. Am stat aici până în clasa a şaptea, când am plecat în Oradea pentru a face şcoală, după care a urmat Bucureşti”.

Amintiri care i-au marcat destinul „Din Basarabia îmi amintesc conacul unui străbunic, era pe malul Răutului, avea acolo un iaz mare – probabil că de aici vine dragostea mea de apă. Mai erau nişte pietre uriaşe care parcă mi-au marcat destinul. Atunci, însă, vedeam partea înspăimântătoare a acestor pietre, cu forme stranii şi umbre distorsionate, dar mai târziu, în amurgul vârstei, când am început să studiez şi să mă dedic arhitecturii, le-am privit cu alţi ochi. Lucrările mele sunt, majoritatea, realizate 60plus - Nr. 2/2010

29


Poveşti din viaţă în zone spectaculoase, cu forme de relief care le prind de minune, care fixează locul şi care dau o altă trimitere în geografie. Şi mai e ceva, pentru că mă ocup şi de arhitectura peisagistică, îmi plac foarte mult cascadele. Ei bine, în spatele casei în care s-a născut mama mea, Iustina, există o cascadă naturală... Apa era una dintre plăcerile mele când eram copil: joaca mea preferată era să construiesc stăvilare”.

Esenţa lucrurilor Imaginaţia, puterea şi disponibilitatea de a crea, viziunea – de la copilul care construia biciclete din bostani şi stăvilare pe pârâuri, până la arhitectul talentat, bântuit permanent de dorinţa de a prinde, înainte de toate, esenţa unui proiect, „izvorul” lui, aşa cum îi spune însuşi Virgil Isăcescu: „În afară de Crama de la Jidvei, Biserica penticostală de pe Sebastian este unul din proiectele la care am ţinut foarte mult. Înainte de a te apuca de lucru, trebuie să vii în întâmpinarea clientului, să înţelegi ce vrea. Şi mai e ceva: trebuie să prinzi izvorul proiectului. Am participat la slujbele penticostalilor şi am văzut că principala lor preo-

30

cupare era cântecul: cântau mult şi cântau frumos. Şi-atunci am zis că această biserică va trebui să fie, în primul rând, o sală de concerte foarte bună”.

Un alt sens al vieţii: un copil Un autobuz, pâine şi două damigene de vin. Vornicei, motociclişti. Nu e un scenariu de nuntă semnat de Emir Kusturika. E doar o felie de viaţă, mai bine spus de tinereţe, din existenţa lui Virgil Isăcescu. Aşa s-a consumat prima nuntă. Se întâmpla în timpul studenţiei, în plină juneţe, vârsta pe care o defineşte ca fiind una a curajului, „a certitudinii că simplul fapt de a încerca ceva îţi garanta reuşita, chiar dacă, în realitate, nu era chiar aşa”. Mai târziu,

60plus - Nr. 2/2010


Poveşti din viaţă

la 39 de ani, când o întâlneşte pe Sanda, sensul vieţii ia o turnură şi mai interesantă. „A doua căsătorie a fost mai interesantă decât prima, pentru că s-a lăsat cu un copil, e vorba de Dragoş, fiul meu”, spune Virgil Isăcescu. Dar partea interesantă a lucrurilor nu se opreşte aici. Alături de apă şi pietre, imaginile care l-au urmărit toată viaţa, mai e ceva: zborul. Nu e poezie, e realitate, pentru că, la 60 de ani, domnul Isăcescu a reluat ce a început la 17: pilotarea avioanelor.

Curajul nu are vârstă „Când aveam 17 ani, am făcut primul zbor singur. Se întâmpla pe 25 iulie 1955. Urmasem o Şcoală de aviaţie. Îmi amintesc ce emoţii le-am dat atunci părinţilor mei... La 60plus - Nr. 2/2010

60 de ani, pentru că se înfiinţase Aeroclubul din România, am reluat această plăcere. Vroiam să zbor din nou, eram foarte ataşat acestui gând. Nu m-a fascinat niciodată să sar cu paraşuta, era ceva împotriva firii. Am avut mereu o fire uşor infantilă, aşa mă văd eu, dar faptul acesta m-a făcut să rezist, nu m-am luat prea în serios niciodată, cred că astfel am reuşit să mă păstrez aşa, mai tânăr. Bătrân te vezi, nu te simţi”.

Din înaltul cerului, din nou pe pământ... ...în locul în care îi place domnului Isăcescu să guste din tihnă, printre sălcii şi privighetori. Şi imaginaţia continuă să lucreze, asociindu-se, discret, cu un vis al lui: „Aici mi-ar plăcea să ridic o căsuţă suspendată... pentru nepoţelul meu, pe care mi-l doresc foarte mult”. Până atunci, însă, viaţa domnului Isăcescu continuă în acelaşi „trap” tineresc: terminarea proiectului de la Ploieşti, de care se simte la fel de ataşat ca de toate celelalte, planificarea unei noi ierni pe schiuri, înot aproape zilnic, ieşiri cu motocicleta şi... seri liniştite alături de Sanda.

31


celor mici de Anca Hromadnik

32

60plus - Nr. 1/ 2010

Foto: Shutterstock

Fobiile


Familie Teama de baubau, de întuneric, de zgomotul apei sau de mersul la doctor este firească în copilărie. Dar ea poate fi alungată cu răbdare şi blândeţe. Bunicii deţin aceste „arme”. Dacă sunt folosite cu înţelepciune, nepoţeii vor fi mai veseli şi mai sănătoşi.

C

opilăria este perioada cea mai fragilă din viaţă, ea are repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare a indivizilor, fie că e vorba de evoluţia fizică sau psihică. Copiii nu inventează temeri, ei vin cu acest bagaj de emoţii negative din diverse locuri sau medii: de la grădiniţă, din contactele cu alţi copii şi chiar de acasă, de la mama sau tata. Baubau, zgomotul apei din baie, întunericul, tunetele, mersul la doctor sunt doar câteva exemple. Dacă aceste spaime sunt abordate corect de către persoanele cele mai apropiate lor, cei mici vor avea 60plus - Nr. 2/2010

parte de o evoluţie armonioasă din punct de vedere psihic.

Atenţie la părinţi! Françoise Dolto, medic pediatru şi psihanalist de origine franceză, a abordat, cu precădere, probleme legate de dezvoltarea copiilor. Referitor la temerile pe care le au în mod constant cei mici, aceasta scrie: „Copilul exprimă ceea ce părinţii lui închid în ei şi nu pot exprima. El aduce la lumină ceea ce se petrece în inconştientul părinţilor, ceea ce aceştia nu ştiu, ceea ce ignoră în legătură cu ei înşişi”. Despre ce este vorba, de fapt?

Monstruosul „nenea doctor” Să luăm un exemplu: de câte ori nu aţi auzit replica „dacă nu mănânci tot din farfurie, te duc la nenea doctor să-ţi facă o injecţie”? Abordare greşită! Nimeni nu este obligat să mănânce tot din farfurie, ci atât cât să se sature (porţia de mâncare poate fi pusă undeva, la rece, pentru a fi consumată mai târziu). Momentul mesei trebuie să fie un prilej de apropiere, de comunicare şi relaxare. Dacă sunt

33


Familie ameninţaţi, cei mici vor acumula diverse temeri. E adevărat, în contextul social actual, părinţii riscă uneori să devină nervoşi ori impunători cu cei mici, fără să conştientizeze că, de fapt, aceştia acumulează spaime, inhibiţii şi frustrări. Riscul este dublu: angoase faţă de momentul mesei şi reacţii impulsive atunci când, în contexte de urgenţă, copilul va trebui dus la medic. Soluţionarea problemei ne-o oferă tot Françoise Dolto: „Oricât de dificilă şi surprinzătoare este experienţa pe care el o trăieşte, aceasta nu lasă nicio angoasă reziduală dacă copilul — indiferent de vârsta pe care o are — aude cuvinte adevărate şi liniştitoare din gura persoanelor pe care le cunoaşte şi prin care se cunoaşte ca subiect respectat”.

Sugestii de abordare Oricare ar fi sursa temerilor, este esenţial să ştim că un copil are nevoie, înainte de orice, de mângâiere, consolare, ajutor moral. Explicându-le, pentru început, că şi oamenilor mari le este frică de anumite lucruri, copiii se vor simţi deja mai în siguranţă.

34

1

Micuţii au nevoie să ştie că sunt iubiţi. Tandreţea trebuie să „cocheteze” cu impunerea unor limite precise vizavi de ce au voie să facă şi ce nu. Astfel, sentimentul de siguranţă va fi mai puternic, iar ei nu vor ezita să încerce noi experienţe care le vor stimula creativitatea, individualitatea, personalitatea.

2

Mulţi copii se tem de zgomotul pe care-l face apa de la toaletă atunci când este trasă, ba chiar le este frică să facă ei înşişi acest gest. Ce-ar fi dacă am face acest lucru împreună cu 60plus - Nr. 2/2010


Familie

Micuţii simt nevoia de a şti că sunt iubiţi. Nu ezitaţi să fiţi tandri cu ei, dar să le şi impuneţi câteva limite precise vizavi de ce au voie să facă şi ce nu. ei, ţinându-i de mânuţă şi încurajându-i? Mai mult, să le spunem şi o poveste: apa, odată trasă, se duce în pământ şi ajută florile să crească şi să se facă frumoase. Dacă vor avea control asupra lucrurilor, prichindeii se vor simţi mai stăpâni pe ei înşişi.

3

Se poate întâmpla ca un copil să se teamă să prindă o minge sau să dea cu piciorul în ea, nu este exclus. Fiind partenerii lor de joacă, într-un spaţiu care le oferă siguranţă, un loc familiar, ştiut, cunoscut, ei vor începe, încetul cu încetul, să 60plus - Nr. 2/2010

prindă curaj şi încredere în ei.

4

Dacă nepoţelului sau nepoţelei dumneavoastră le este frică de întuneric, puneţi o veioză în dormitorul lor sau pe holul care dă spre acest spaţiu şi lăsaţi-i să doarmă cu jucăria preferată în braţe. E bine ca locul celorlalte obiecte să rămână neschimbat.

5

Critica negativă nu este primită cum trebuie nici de oamenii mari. Şi-atunci de ce ar reacţiona cei mici altfel? Prichindeilor le place să fie felicitaţi indiferent de natura reuşitei lor, mică sau mare: fie că s-au încălţat singuri, că şi-au pus în coşul de rufe tricouaşul pătat cu îngheţată sau că şi-au făcut patul. Prea multe critici negative de genul “nu e bine”, “nu trebuie să”, “nu ai voie să” îi vor face nesiguri şi temători.

35


Par t a II-ea a

Limbajul adolescentului de Iulia DĂŽrzu

36


Familie Am început în numărul trecut un mic abc al limbajului adolescenţei. Să continuăm, deci, mini-ghidul de descifrare al „codului adolescentului”. Comunicarea: unde, când şi cum? Discuţiile cu nepoţii dumneavoastră sunt foarte importante. Este foarte greu să le menţineţi atenţia, darămite să îi faceţi să şi ţină seama de sfaturile date. Şi totuşi, arta de a discuta cu nepotul adolescent nu este atât de dificilă: trebuie să ştiţi să ascultaţi şi să faceţi discursul interesant. Dacă vedeţi că aţi pierdut atenţia tânărului, încercaţi să coborâţi tonalitatea vocii şi veţi vedea că va fi din nou atent. Dacă purtaţi discuţia faţă în faţă, încercaţi să vă comportaţi precum un prezentator de talk-show. Plimbaţi-vă prin faţa lui, gesticulaţi şi aduceţi argumente convingătoare. În cazul în care vreţi să abordaţi un subiect mai stânjenitor, este indicat să o faceţi în timp ce mergeţi cu maşina. De exemplu, 60plus - Nr. 2/2010

când îl luaţi de la şcoală sau când mergeţi spre hypermarket. Nu vor fi multe lucruri care să îi distragă atenţia, spaţiul de mişcare va fi limitat (deci va trebui să vă răspundă, pentru că nu are unde să fugă de discuţie), iar lipsa contactului vizual îl va ajuta să capete curaj.

Efectul bumerang al respectului Chiar dacă sună ca un clişeu, este bine să ţineţi cont de această atitudine în absolut orice relaţie, în special în cele de natură familială: oferiţi respect, pentru a primi respect. Nu consideraţi că dacă nepotul dumneavoastră este cu 25 de ani mai tânăr nu merită să fie ascultat. Trataţi-l, din când în când, chiar ca pe un adult. Acest lucru îl va ajuta să capete mai multă încredere în el şi chiar să facă lucrurile mai bine. Câştigaţi-vă respectul printr-o atitudine pozitivă, un comportament calm, nu fiţi mereu morocănos şi nemulţumit. Adolescenţii au un spirit de observaţie foarte dezvoltat şi, pe lângă aceasta, sunt foarte critici cu tot ce mişcă în jurul lor. Aşadar, fiţi atenţi la unele detalii, pentru a nu pierde respectul lor.

37


Familie Fiţi un model pentru ei! Aspectul fizic este mereu important. Este adevărat că, odată cu înaintarea în vârstă, interesul faţă de modă scade. Acordând însă o atenţie sporită vestimentaţiei, nepoţilor le va face o şi mai mare plăcere să iasă împreună cu dumneavoastră în oraş. Înainte să le atrageţi atenţia nepoţilor să îşi facă ordine în cameră şi să spele vasele în care au mâncat, aveţi grijă la propria ordine! «Dacă „buni” îşi lasă ziarele şi papucii de casă pe unde apucă, eu de ce aş strânge după mine?». Măcar atunci când ştiţi că urmează să vă viziteze, este bine să ţineţi cont de aceste mici detalii. Vor face diferenţa!

je indecente etc. Orice aţi face, nu îi spuneţi încontinuu cât de mult vă deranjează felul în care se îmbracă, pentru că acest fapt îl va face să fie şi mai defensiv şi să prelungească această perioadă ciudată a stilului vestimentar. Aveţi două soluţii: fie să faceţi abstracţie de stilul vestimentar al nepotului dumneavoastră, fie să încercaţi să i-l influenţaţi cumva. De exemplu, profitaţi de

Moda vorbeşte despre ei Da, timpul trece, tehnologia evoluează, lucrurile se schimbă. Chiar şi vestimentaţia. Ceea ce pe vremea dumneavoastră era la modă acum este considerat învechit. Niciodată un bunic nu va fi de acord cu ciudăţeniile din moda actuală: lanţuri la blugi, pantaloni cu turul lăsat, bluze care lasă buricul la vedere, cercei în nas, fuste mult prea scurte, tricouri cu mesa-

38

60plus - Nr. 2/2010


Familie

!

Profitaţi de zilele lui de naştere şi mergeţi împreună la cumpărături

zilele lui de naştere şi mergeţi cu el la cumpărături! Stabiliţi centrele comerciale în care să mergeţi şi încercaţi să îi induceţi un stil cât de cât pe gustul dumneavoastră. Dacă nu funcţionează, obişnuiţi-vă cu ideea că o să treacă şi această perioadă de rebeliune şi nu-i mai atrageţi atenţia decât dacă trebuie să vă însoţească într-o circumstanţă mai sobră (la biserică, la un control medical, în vizită la rudele dumneavoastră etc).

Codul propriilor maniere Adolescenţii sunt influenţaţi de ceea ce văd la televizor, la ştiri, în filme sau reviste. De cele mai multe ori, rolul tipului dur, fără maniere, este cel mai apreciat. Este bine să le inoculaţi ideea că în viaţa reală nu este chiar aşa. Începeţi cu un set de reguli generale, cum ar fi saluturile, mulţumirile şi anumite gesturi ce (nu) trebuie făcute în preaj60plus - Nr. 2/2010

ma oamenilor în vârstă. Apoi, se ştie că fiecare casă are propriul cod al bunelor maniere. Insistaţi pe cele la care ţineţi cel mai mult, dar într-un mod calm şi explicaţi, de fiecare dată, de ce consideraţi acea regulă atât de importantă. De exemplu, dacă vi se pare o lipsă de bun simţ să se ridice de la masă înainte ca toată lumea să fi terminat de mâncat, trebuie să îl faceţi să înţeleagă întâi de ce şi trebuie să vadă că această regulă este universal valabilă, nu numai pentru el. Dacă auziţi nepoţii insultându-se între ei, interveniţi imediat, cu tact şi cu mult calm şi sugeraţi-le o soluţie pentru a rezolva problema, oricare ar fi natura ei. Daţi-le drept exemplu o situaţie conflictuală prin care aţi trecut şi dumneavoastră şi spuneţi-le cum aţi rezolvat-o. Impune-ţi-le doar să îşi ceară scuze pe moment unul altuia. Încet-încet, vor evita situaţia din start şi nu vor mai exista conflicte de acest gen. Abordaţi situaţia cu calm şi înţelepciune. Va fi bine atât pentru sănătatea dumneavoastră, cât şi pentru cei din jur. Comunicarea este cheia, trebuie doar să nu uitaţi unde aţi pus-o şi să ştiţi ce lacăte să descuiaţi cu ea.

39


40


Interviu

Marius Ţeicu:

„Cântam şi dansam de rupeam pământul de la trei ani“ de Iulia Dîrzu, foto Mihai Stoica

C

ând am stabilit la telefon întâlnirea cu Marius Ţeicu, acesta a insistat să se desfăşoare „dimineaţa, pe răcoare”. Aşadar, într-o dimineaţă de august ne-am îndreptat către blocul de cărămidă roşie, înconjurat de linişte şi verdeaţă, în care locuieşte compozitorul, alături de soţia sa, Rodica. Ne-a primit cu zâmbetul pe buze şi ne-a poftit în biroul lui, locul unde sunetele devin melodii, iar melodiile devin hituri. 60plus: Lumea fredonează şi astăzi melodiile dumneavoastră... „O portocală”, „Nu-mi lua iubirea dacă pleci...” sunt doar câteva dintre piese. Care este secretul succesului, al longevităţii, aveţi o reţetă specială, nişte ingredi60plus - Nr. 2/2010

ente secrete? Cum trebuie să fie o melodie ca să reziste în timp? Marius Ţeicu: Întrebarea aceasta mi s-a pus de-a lungul celor 45 de ani de când m-am apucat de „sportul” ăsta şi până acum n-am găsit un secret pe care să-l împărtăşesc şi altora. Nu cred că există un secret, pentru că, în definitiv, o melodie vine de undeva din neant, ajunge în minte şi trece prin sufletul tău. Nu putem să ne explicăm cum vine acest miracol. Pentru că este un miracol, de fapt. Deci este ceva ce nu pot să-mi explic. Dar faptul că melodiile duc în timp şi trec prin atâtea generaţii (am melodii care se cântă de 37 de ani) te pune pe gânduri. Este vorba, în primul rând, de talent şi apoi de multă muncă şi sinceritate.

41


Interviu Adică să meargă direct la inima publicului. 60plus: Care este relaţia dintre melodie şi interpret? Melodia alege interpretul sau invers? Aţi vedea, de exemplu, pe altcineva în afară de Angela Similea cântând „Nu-mi lua iubirea dacă pleci”? M.Ţ: De multe ori mi s-a întâmplat ca, în timp ce compuneam, să închid ochii şi să îmi imaginez vocea căreia i s-ar potrivi cel mai bine melodia. Eu nu compun cu „la la la”, eu cânt direct, într-o limbă engleză a mea, personală, care nu există, dar are sonoritatea respectivă limbii. În 99% din cazuri am nimerit interpretul şi unele melodii chiar au ajuns şlagăre. Însă, la unele piese, chiar nu am ştiut cui i s-ar potrivi mai bine. Atunci, după ce o compun, mă orientez în funcţie de starea pe care o transmite piesa şi de capacităţile şi aptitudinile fiecărui cântăreţ. 60plus: Care este prima amintire a dumneavoastră legată de muzică, când aţi avut primul contact cu acest domeniu (în

42

Dimineaţa, dacă nu trebuie să plec de acasă, intru în birou şi lucrez.

copilărie sau mai târziu, spre adolescenţă)? M.Ţ: Prima mea amintire legată de muzică este de la vârsta de trei ani, când cântam şi dansam de rupeam pământul. Îmi povestesc părinţii mei că făceam spectacole chiar de la patru ani. Deschideam câte o uşă de la şifonier şi intram înăuntru şi probam fel de 60plus - Nr. 2/2010


Interviu M.Ţ: Îmi este dor de liniştea de acolo şi de mama, bineînţeles. Dar vorbim zilnic la telefon şi merg acolo în fiecare an. O am şi pe sora mea, mai am un unchi, o verişoară... Mai am la cine să mă întorc acasă. Deşi „acasă” zic şi când vorbesc despre apartamentul din Bucureşti, că doar stau din 1963 aici.

fel de cravate, cămăşi şi pălării. Probabil că, la vârsta respectivă, începea să iasă la suprafaţă pasiunea mea pentru show-urile de televiziune. Însă, profesional, pot spune că la vârsta de şase ani cântam la pian, apoi la şapte ani am fost solistul corului de copii al filarmonicii din Timişoara. Prima ieşire pe scenă, cu public, cu tot tacâmul, a fost pe scena filarmonicii, unde am cântat în duet cu alt băieţel. 60plus: Vă este dor de Timişoara? Vă întoarceţi des pe meleagurile natale? 60plus - Nr. 2/2010

60plus: Aţi compus melodii, musical-uri, muzică de film, showuri de televiziune – de care dintre aceste categorii vă simţiţi cel mai ataşat? M.Ţ: De toate. Nu mă pot hotărî. Orice creaţie proprie mi-a fost dragă, de la cântecele pentru copii, la muzica de film, din showurile de televiziune sau musicaluri. Am avut zece musical-uri, iar majoritatea show-urilor de televiziune le-am făcut cu Titus Munteanu, unde am dansat şi am cântat atât cu vocea, cât şi la pian. Încă se mai dau fragmente din acele emisiuni şi în ziua de azi, însă oful meu cel mai mare este că acum nu se mai fac showuri ca atunci, deşi avem oameni foarte talentaţi şi din generaţia tânără. Păcat, pentru că oamenii

43


Interviu ar mai gusta acest tip de showuri. Mă mai opresc pe stradă şi mă întreabă: „Măi, când se mai dă în reluare un show din ăsta cu voi? De ce nu mai faceţi?” şamd. 60plus: Pe cine aţi admirat în tinereţe din industria muzicală internaţională? M.Ţ: L-am admirat şi încă îl admir pe Tom Jones. În primul rând pentru felul în care şi-a conservat vocea plină de armonice naturale, care „ gâlgâie”, care vibrează aerul în jur. 60plus: Cum vă place să vă relaxaţi? Care sunt lucrurile care vă deconectează de problemele cotidiene? Bineînţeles, în afară de muzică. M.Ţ: Îmi place foarte mult fotbalul. În tinereţe l-am şi practicat, rupându-mi o serie întreagă

de perechi de pantofi pe terenul de sport din curtea Liceului de Muzică din Timişoara. Până când am jucat un meci pe stadion şi am văzut ce mult am de alergat (râde) şi atunci am renunţat. Îmi place să mă uit la meciuri la televizor, să filmez şi să fotografiez eu, dar nu să fiu fotografiat. Urmăresc filme de acţiune, musical-uri - deh, defect profesional. 60plus: Aţi vorbit în nenumărate interviuri foarte frumos despre soţia dvs. O puteţi considera o muză atunci când compuneţi? Aţi compus, în mod special, o melodie pentru ea? M.Ţ: O să spun doar atât: dacă n-ar mai fi lângă mine, nu cred că aş mai putea să compun. Ne iubim mult, a fost dragoste la prima vedere şi nu s-a stins nici un pic până acum. Avem o fată, Pa-

 

44

60plus - Nr. 2/2010


Interviu tricia, care ne-a dăruit doi nepoţi, un băiat şi o fetiţă. 60plus: Cum decurge o zi din viaţa dumneavoastră? M.Ţ: Dimineaţa, dacă nu trebuie să plec de acasă, intru în birou şi lucrez. Întotdeauna e ceva de făcut. Dacă trebuie să plec, de obicei am de rezolvat treburi personale, merg pe la televiziuni, am ore cu studenţii (n.r.: la Facultatea de Teatru, la „Spiru Haret“). 60plus: În ce proiecte sunteţi implicat momentan şi ce vă doriţi pentru viitorul apropiat? M.Ţ: Am în plan un proiect, însă nu pot încă să vorbesc despre el. Trebuie să aştept nişte confirmări din partea unei televiziuni. Să vedem dacă au chef de muncă, pentru că va implica multă muncă, dar şi un profit pe măsură.

60plus: Există o voce din industria muzicală actuală pe care o admiraţi în mod deosebit? M.Ţ: În general este vorba despre interpreţii cărora le-am dat piese. Dar, mai există şi excepţii, cum ar fi Andra, Elena. Avem interpreţi foarte buni, dar din păcate apar mai puţin decât alţii care au voci mai slăbuţe, dar sunt mai OK din punct de vedere al imaginii. 60plus: Aveţi un mesaj de trimis cititorilor noştri? M.Ţ: Sper să le placă revista cititorilor şi să le spună şi vecinilor şi prietenilor despre ea, astfel încât numele de „60plus” să se regăsească în preferinţele publicului din România.

Ţeicu nu se “predă”,  Marius mai are multe de făcut...

“De fiecare dată când mă prinde, Ştefan Popa Popas îmi face câte o caricatură”

nostru, Iulia Dîrzu,  Redactorul împreună cu Marius Ţeicu 60plus - Nr. 2/2010

45


Supe cu

Aromate, cremoase şi apetisante. Chiar dacă sună sofisticat, reţetele pe care vi le propunem sunt uşor de făcut. Încercaţi-le şi dumneavoastră!

46

Foto: Shutterstock

dichis


Culinar

Supă de sparanghel  1 ceapă mare  3 cartofi de dimensiuni medii  1 ardei  ţelină  păstârnac

Ingrediente pentru supa de sparanghel  1 buchet de sparanghel  1 frunză de dafin  1 fir de cimbru  1 gălbenuş  150 g de smântână  1 lingură de făină  pătrunjel verde  unt

foto: Shutterstock

Ingrediente pentru supa de legume

!

- folosiţi unt şi smântână degresate; - este preferabil să gătiţi cu sparanghel proaspăt; - nu aruncaţi legumele din supă, folosiţi-le ca şi garnitură

Mod de preparare

 se face, separat, o supă de legume, din care se păstrează zeama şi cartofii (tăiaţi în jumătăţi)  se spală, se taie rădăcinile sparanghelului (se păstrează muguraşii) şi se pun la fiert în zeama de la supă, aproximativ 25 de minute  după ce a fiert sparanghelul, se adaugă cartofii din supă şi se amestecă bine, cu o lingură de lemn, la foc mic, până ce se 60plus - Nr. 2/2010

omogenizează  separat, se topeşte untul, se adaugă smântâna, gălbenuşul, făina şi se freacă bine  se amestecă supa cu sparanghel şi sosul de smântână, se pun cimbrul şi foaia de dafin şi se lasă la fiert încă zece minute, după care se scot cimbrul şi foaia de dafin  la sfârşit, se pun pătrunjelul verde, tocat şi sare după gust.

47


Culinar

Supă de roşii cu mentă, oţet balsamic şi cuşcuş Ingrediente 12 roşii mari  2 morcovi  1 lingură de unt  2 linguri ulei de măsline  1 cană de cuşcuş  2 linguri de pastă de roşii  1 lingură de cimbru uscat  1 frunză de dafin  1 linguriţă de piper proaspăt râşnit  2 linguri de mentă uscată  2 linguri de boia dulce  3 căţei de usturoi  1 lingură de zahăr  sare  2 linguri de oţet balsamic

Mod de preparare

 se pune la fiert o oală cu apă  se cufundă roşiile, coapte

bine, crestate, în prealabil, în cruce (în partea superioară), pentru circa două minute, în apa clocotindă  se scurg roşiile, se decojesc şi se taie în bucăţi mari  se călesc, în oala de supă, timp de şase minute, la foc mic, sub capac, căţeii de usturoi şi morcovii tăiaţi în rondele mari, cu untul, uleiul de măsline, cimbrul, frunza de dafin, piperul proaspăt râşnit, menta uscată  se dă focul mare şi se adaugă roşiile decojite, pasta de roşii,

Supă de salată

foto: Shutterstock

Ingrediente

48

 2 salate  2 cepe mari  2 cartofi potriviţi  sare  piper  1 linguriţă de unt

60plus - Nr. 2/2010


foto: Shutterstock

Culinar boiaua şi se amestecă bine, timp de un minut  se acoperă totul cu 3 l de apă şi se lasă la fiert, la foc potrivit, sub capac, până ce morcovul rămâne doar puţin crocant  se ia oala de pe foc, se pasează supa şi se pune din nou la foc potrivit, se adaugă cuşcuşul şi se mai lasă la fiert încă un minut  se drege cu sare, piper, o lingură de zahăr şi două linguri de oţet balsamic  se serveşte fierbinte, garnisită cu ulei de măsline, oţet balsamic şi frunze de mentă proaspătă. Sursă: violetas.ro

Mod de preparare

Secrete din bucătărie:

 se spală şi se taie salata în

- puteţi folosi, în loc de ceapă uscată, ceapă verde (pe care o puteţi tăia cu tot cu jumătate din codiţe) - este preferabil să rupeţi salata cu mâna şi nu să o tăiaţi cu cuţitul, pentru a evita oxidarea plantei - pentru călire, folosiţi unt degresat - cartofii pot fi fierţi în coajă, gustul va fi mai savuros

fâşii groase  se căleşte ceapa, uşor, în unt.  se pune salata la înăbuşit, împreună cu ceapa şi se adaugă cartofii tăiaţi cubuleţe  se pune apă cât cuprinde  se lasă la fiert 20 de minute, după care se pasează compoziţia cu mixerul, când este călduţă  se pun sare şi piper după gust.

60plus - Nr. 2/2010

49


Reţete de la voi

Tartă cu vişine

„De când m-am pensionat pe caz de boală, am redescoperit un nou mod de relaxare: gătitul. Mă pasionează, în special, dulciurile, pentru că sunt foarte apreciate de către familia mea. Reţeta aceasta o ştiu de la o mătuşă a mea, de mai bine de zece ani”. Angela Popovici, Roman

Ingrediente l 6 ouă l 6 linguri de ulei l 1 ½ pahar de zahăr l 1 ½ pahar de făină

50

l zahăr pudră, zahăr vanilat l sare cât un vârf de cuţit l vişine (din compot sau conservate)

60plus - Nr. 2/2010


Reţete de la voi

Mod de preparare l se separă albuşurile de gălbenuşuri l se freacă albuşurile cu zahărul (care se toarnă treptat) l separat, se freacă gălbenuşurile cu sare şi uleiul şi se adaugă peste spuma de albuşuri l se adaugă făina şi se amestecă cu o lingură de lemn l se pune zahărul vanilat l se toarnă compoziţia într-o tavă din teflon şi se presară deasupra vişinele, după ce s-au scurs bine şi s-au scos sâmburii l se pune la cuptor, mai întâi 10-15 minute la foc mic, după care 20 de minute la foc mai mare l se presară zahăr pudră când tarta este aproape rece

Secrete din bucătărie l ouăle trebuie să fie la temperatura camerei l pentru ca zahărul să se topească mai repede, albuşurile se freacă într-un vas de metal, preferabil cu telul l pentru a creşte mai bine, când se bat albuşurile se adaugă un vârf de sare l puteţi folosi, în loc de vişine, prune, caise, mure

60plus - Nr. 2/2010

Care este reţeta vedetă a casei dumneavoastră? Trimiteţi textul complet, însoţit, obligatoriu, de o poză cu dumneavoastră şi preparatul, la adresa redacţiei, redactie@60plus.ro sau la O.P. 30 C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti.

51


În numele

trandafirului

S-au născut în spaţiul asiatic, cu mii de ani în urmă, iar parfumul şi frumuseţea lor au sedus civilizaţii şi culturi întregi. Dacă sunt îngrijiţi corect, prezenţa lor poate avea acelaşi efect şi în apartamentul sau grădina dumneavoastră.

52

Foto: Shutterstock

de Anca Hromadnik

60plus - Nr. 1/ 2010


Grădină

G

recii şi romanii asociau aceste flori cu zeiţa iubirii şi a frumuseţii - Cleopatra şi Marc Antoniu s-au conformat şi au “căptuşit” altarul dragostei cu sute de petale de trandafiri (se spune că stratul de petale din prima lor noapte amoroasă ar fi avut o grosime de 45 cm) -, englezii s-au războit sub semnul rozei (între 1455 şi 1485 Casa de Lancaster şi Casa de York au dus lupte acerbe pentru tronul Angliei), iar masonii au dezvoltat o bogată simbolistică pornind de la numele trandafirului. În apartamente şi grădini, rozele au altă poveste. Ne încântă privirea, ne răsfaţă simţurile, ne umplu într-un mod plăcut timpul liber. Dar ele au nevoie de o îngrijire constantă şi minuţioasă.

Câte specii, atâtea miresme Albi, galbeni, roz, roşii, portocalii sau în nuanţe derivate din aceste culori, trandafirii fac parte din familia Rosaceae şi acoperă peste trei sute de specii, fiecare cu o personalitate aparte: de la trandafirul sălbatic (Rosa canina), mare iubitor de zone aride 60plus - Nr. 2/2010

şi soluri calcaroase, până la rarisimul şi sofisticatul trandafir albastru, „copilul” unei curiozităţi de natură ştiinţifică, produs prin inginerie genetică în 2004. Numărul şi textura petalelor pot varia, la fel ca şi înălţimea ori grosimea tulpinii. Astfel, există trandafiri pitici, medii, înalţi şi căţărători, prin urmare, aceste plante trebuie neapărat adaptate mediului în care urmează să fie plantate: dacă, de exemplu, doriţi să plantaţi trandafiri căţărători, trebuie să fiţi convinşi că le puteţi asigura spaţiul necesar dezvoltării.

Trandafirii de apartament Dacă aţi primit în dar un asemenea tradafir sau dacă l-aţi cumpărat dumneavoastră înşivă de la supermarket sau de la o florărie, este posibil să fi observat faptul că, în scurt timp, acesta începe să se ofilească. Genetic vorbind, este o reacţie firească pentru că trandafirii sunt, prin definiţie, plante de exterior. Ce trebuie să faceţi în această situaţie? În momentul în care observaţi primele semne de

53


Grădină ofilire, schimbaţi-le substratul. Foarte probabil, în ghiveci este turbă. Înlocuiţi-o cu pământ obişnuit, de la florărie. După ce au înflorit bine, tăiaţi tijele la jumătatea înălţimii şi mutaţi-i într-un ghiveci mai generos sau chiar într-o jardinieră. Când vremea începe să se răcească, aduceţi-i din nou în casă, dar într-o cameră nu foarte călduroasă şi bine luminată. Puteţi folosi un îngrăşământ special, dar nu în exces. Primăvara, cosmetizaţi-i din nou şi scoateţi-i afară. Dacă este cald, udaţi-i mai des, însă

Arta de a mirosi

un trandafir Nu inspiraţi adânc, ci normal, şi apropiaţi nasul încet, spre mijlocul florii. Între două inspiraţii, opriţi-vă respiraţia scurt. Momentul cel mai potrivit pentru acest ritual este dimineaţa devreme. 54

ţineţi cont şi de materialul din care este fabricat ghiveciul - în funcţie de acest detaliu, apa poate stagna mai mult sau mai puţin timp în pământ (ghivecele din ceramică sunt de preferat celor din plastic).

Trandafirii de grădină Sunt mult mai rezistenţi decât cei de apartament şi chiar mai parfumaţi. În consecinţă, pentru a vă bucura cât mai mult simţul olfactiv, plasaţi-i cât mai aproape de dumneavoastră: lângă intrare, pe aleea din curte care duce spre casă, lângă ferestre sau pridvor, cu condiţia ca aceste locuri să fie cât mai luminoase şi mai însorite. Preferabil este să plantaţi trandafiri dintr-o singură specie, pentru a nu amesteca parfumurile. Timpul potrivit pentru plantare este fie toamna, fie primăvara, după dezgheţ. Procedaţi în felul următor: săpaţi o groapă cu adâncimea şi lăţimea de 40 cm. Căptuşiţi fundul gropii cu un strat de pământ special pentru trandafiri (pe care îl găsiţi în supermarketuri sau florării), în cazul în care nu aveţi la îndemână 60plus - Nr. 2/ 2010


Grădină Roza cu „sânge albastru” În 2004, graţie ingineriei genetice, specialişti din Australia şi Japonia şi-au unit forţele de dragul artei. În ce a constat experimentul? Delfinidina, pigment responsabil de producerea acestei culori, a fost clonată dintr-o petunie şi inserată într-un trandafir mov. Aşa a venit pe lume trandafirul albastru.

îngrăşăminte naturale. Scoateţi trandafirul din recipient, introduceţi rădăcina în groapă şi completaţi cu pământul special. Bătuciţi bine pământul şi lăsaţi în jurul trandafirului un mic şanţ. Udaţi planta cu 2 l de apă, în fiecare săptămână.

Îngrijire Cele mai frecvente boli ale acestor plante sunt făinarea, „pătarea neagră” şi „rugina trandafirului”. Le puteţi combate folosind următoarele soluţii, recomandate de site-ul www.trandafir.ro. Astfel, pentru făinare, utilizaţi produsele Tilt, Karathane, Fun60plus - Nr. 2/2010

dazol, Bavistin, Szsthane, Saprol, Bazcor, Morestan, iar pentru ,, pătarea neagră” şi “rugina trandafirului”, stropirea se face cu Systhane, Bavistin, Dithane M 45, Polzram Combi, Mirage, Konker, Europaren. În cazul îngrăşămintelor, folosiţi-le moderat şi citiţi prospectul cu atenţie, înainte de a le utiliza.

Ştiaţi că... Miresmele trandafirilor sunt, în primul rând, un semnal pentru insecte? În cazul celor mai multe flori, parfumul dispare după fecundare.

55


Curiozităţi

din lumea celor care nu cuvântă de Anca Hromadnik

56


Animale Pisicile, crocodilii, cimpanzeii, struţii şi ţestoasele au multe de spus. Şi nu se pricep deloc la vorbit. Cu toate acestea, sunt maeştri în multe domenii: comunicare, arta războiului, stil de viaţă.

C

hiar dacă animalele nu sunt înzestrate cu raţiune, universul lor ne poate surprinde cu multe lucruri interesante: detalii legate de comportament, tactici de apărare, moduri de comunicare. Lumea necuvântătoarelor este extrem de expresivă şi fiecare mişcare „codificată” din modul lor de-a fi are un mesaj foarte clar de transmis.

Secretul crocodililor Numai când ne gândim la înfăţişarea lor şi ni se zbârleşte pielea... Invincibilitatea şi abilitatea lor ascund şi câteva trucuri. De exemplu, pentru a se scufunda mai uşor şi mai repede, dar 60plus - Nr. 2/2010

şi pentru a sta cât mai mult sub apă, crocodilii consumă şi pietricele. Spre sfârşitul vieţii, acestea ajung să reprezinte aproximativ 1% din greutatea lor.

Se exprimă prin infra şi ultrasunete Infrasunetele sunt sunetele cu frecvenţă cuprinsă între 0,001 Hz şi 20 Hz, care nu pot fi auzite de urechea umană. Liliecii comunică prin ultrasunete, la fel şi delfinii. Dar Katharine Boynton Payne, cercetătoare şi specialistă în domeniul bioacusticii în cadrul Universităţii Cornell, a mai făcut o descoperire: după ce a studiat elefanţii timp de 13 ani, ea a ajuns la concluzia că şi aceste mamifere pot comunica prin ultrasunete. Ele pot percepe aceste mesaje sonore de la o distanţă de 3-4 kilometri.

Record canin Cel mai longeviv câine din lume este Bluey, din Victoria, Australia. Recordul este confirmat şi de celebrul şi simpaticul Cesar Millan, prezentatorul emisiunii „Cezar şi câinii” de pe National Geographic. Ciobănescul Bluey a

57


Animale trăit 29 de ani şi 5 luni. Secretul acestei longivităţi? O dietă sănătoasă şi echilibrată.

Patrupede cu pretenţii

Este vorba despre pisici. Dacă aceste animale se dau în vânt după specialităţi din carne, altfel se comportă atunci când în joc sunt dulciurile. Ei bine, dacă intenţionaţi să le ademeniţi cu o prăjitură sau cu un pătrăţel de ciocolată, nu veţi reuşi. De ce? Pentru că limba pisicilor nu este prevăzută cu papile gustative care să detecteze gustul dulce.

Şi ţestoasele au ceva de spus... ... mai ales atunci când vrem să le atingem. Spre deosebire de pisici sau câini, mari amatori de mângâieri, broscuţele ţestoase sunt mai reticente la aceste gesturi. Chiar dacă se ataşează mai greu de stăpâni, odată petrecută această magie, ea este definitivă: ţestoasa se va apropia de dumneavostră şi va întinde gâtul când o veţi striga.

Cea mai cea Pasărea cu cele mai multe recorduri este struţul: cea mai mare, cea mai înaltă, cea mai grea, cei mai mari ochi, depune cele mai mari ouă. Cu toate acestea, contrar aparenţelor, struţul este o vieţuitoare paşnică. Îşi petrece timpul mâncând şi este dispus să parcurgă kilometri întregi de dragul hranei. Atunci când fuge de un prădător, struţul poate atinge o viteză de până la 72 de kilometri pe oră.

Şi ei iau medicamente Simpaticii şi amuzanţii cimpanzei ştiu ce măsuri să ia atunci

58

60plus - Nr. 2/ 2010


Animale

Forţa cameleonilor stă...

nant, un adevărat act de „vitejie”. Viteza cu care acţionează ...în limbă şi nu neapărat în asupra prăzii acest organ este capacitatea lor de a-şi schim- de 6 m pe secundă, iar distanţa ba culoarea. Această şopârlă la care ajunge este de două ori exotică se poate transforma mai mare decât restul corpucromatic în zece secunde, însă lui său. Secretarea unei salive ceea ce poate face cu limba vâscoase ajută şi mai mult la este de-a dreptul impresio- prinderea victimei.

când... îi doare burta. Pădurea este prieten bun nu doar cu omul, ci şi cu cimpanzeii. De exemplu, cimpanzeii din Tanzania, atunci când consumă prea multe to60plus - Nr. 2/2010

xine şi li se deranjează stomacul, ştiu să caute copacii cu frunze amare sau locurile cu argilă, remedii ideale în aceste situaţii neplăcute.

59


60

60plus - Nr. 1/ 2010


Practic & util

Primii paşi în descifrarea

internetului

Toată lumea vorbeşte despre computere şi internet. Deşi aveţi impresia că nu mai ţineţi pasul cu noile tehnologii, veţi fi surprinşi să aflaţi că nu este aşa de greu cum pare. În rândurile ce urmează vă vom prezenta abc-ul internetului. de Iulia Dîrzu

Poşta online E-mail-ul este cea mai folosită metodă de comunicare la ora actuală. A luat locul scrisorilor, vederilor, chiar şi al telefonului. Este foarte simplu să vă creaţi o adresă de e-mail şi, pe deasupra, este şi gratis. Cel mai folosit serviciu de e-mail este Yahoo Mail. Deschideţi browser-ul (Internet Explorer, Mozilla Firefox, Opera etc.), cu un dublu click (apăsaţi de două ori, repede, pe partea dreaptă a mouse-ului) pe iconiţă (iconiţa este simbolul browserului, aflat fie pe monitor, fie în josul paginii, pe bară, în vecinătatea dreptunghiului pe care scrie START). Sus, 60plus - Nr. 2/2010

în bară, tastaţi www.yahoo.com. După ce s-a deschis pagina, creaţi un cont cu datele dumneavoastră personale, alegeţi un nume de utilizator şi o parolă. Durează aproximativ cinci minute. De aici devine şi mai simplu. Nu trebuie decât să aveţi notate adresele de e-mail ale celor cu care doriţi să comunicaţi. Prin accesarea contului, puteţi verifica dacă aveţi mesaje noi şi puteţi compune, la rândul dumneavoastră, e-mailuri către cine doriţi. De asemenea, dispuneţi de un calendar, de o agendă unde puteţi salva adresele cel mai des folosite, puteţi verifica starea vremii şi

61


Practic & util ştirile de prin toată lumea. Dacă preferaţi varianta românească, încercaţi www.email.ro, de asemenea gratuit şi cu aceleaşi facilităţi. Alte pagini unde vă puteţi crea o adresă de e-mail: www.hotmail.com, www.kappa.ro, www.mail.google.com sau cunoscutul www.gmail.com.

Motoarele de căutare Cu siguranţă aţi auzit de Google. Cel care are răspunsul la orice întrebare, de unde şi expresia „Google it”(„Googleşte-l”), atunci când vrem să aflăm mai multe lucruri despre un anumit subiect. Google este un motor de căutare. Tastaţi www.google.ro în bara de sus a browserului. Odată ce s-a dechis pagina, tastaţi nişte cuvinte-cheie în legătură cu subiectul care vă interesează. Veţi fi trimişi apoi la mai multe pagini de web care corespund subiectului căutat de dumneavoastră. Aveţi, de asemenea, opţiunea de a traduce cuvinte sau fraze dintr-o limbă în alta (pe care le setaţi dumneavoastră) sau puteţi căuta doar imagini, în funcţie de conţinut, dimensiuni etc. (de e-

62

Avantajul e-mailului... ...este că puteţi împărtăşi şi altora lucruri care dumneavoastră vă fac plăcere: fotografii hazlii, bancuri, filmuleţe, citate, informaţii de tot felul, fără riscul de a vă deranja destinatarul. E-mailul rămâne stocat până când acesta îl deschide. De exemplu,

Dacă aveţi copii plecaţi în alte ţări, este mult mai ieftină comunicarea cu ei prin e-mail, decât prin telefon. xemplu, după ce s-a deschis pagina www.google.ro, scrieţi în dreptunghiul lung, de pe pagină, cuvântul „trandafiri” şi daţi apoi click, o singură dată, din stânga mouse-ului, pe secţiunea „Imagini” – se află sus, în stânga, alături de „Web”, „Videoclipuri”, „Hărţi”, „Traducere”; imediat vi se vor afişa doar imagini cu trandafiri). 60plus - Nr. 2/ 2010


Practic & util vreţi să îi trimiteţi nepotului o informaţie, dar acesta este la şcoală. Trimiteţi e-mailul, iar el îl va deschide când ajunge acasă. Cu siguranţă va fi surprins într-un mod plăcut. Sau, tot în acest context, după vizita de duminică, nepoţii vă pot trimite fotografiile făcute cu dumneavoastră chiar în seara zilei respective.

Cumpărături de acasă Sunt zile în care nu vă simţiţi prea bine sau pur şi simplu nu vreţi să ieşiţi din casă. Totuşi, v-aţi dori să mai aveţi energia de a vă plimba ore în şir prin magazine, doar ca să vă uitaţi în vitrine. Puteţi face acum acest lucru virtual, printr-un simplu click al mouse-ului. Puteţi face cumpărături online. De exemplu, există foarte multe pagini web cu produse farmaceutice, electrocasnice sau haine. Le puteţi căuta după model, măsuri, preţuri, culori etc. Odată ce aţi selectat produsul, decizia asupra modalităţii prin care faceţi plata vă aparţine. Fie la livrare, fie 60plus - Nr. 2/2010

prin transferul sumei necesare de pe propriul dumneavoastră card bancar. De exemplu, http://www. haine-online-firma.info/, www. mini-prix.ro, www.emag.ro etc. Partea bună este că puteţi face toate aceste lucruri stând relaxaţi în fotoliu, indiferent de vreme sau de oră. De altfel, este mult mai simplu să le faceţi cadouri nepoţilor. De Crăciun sau de zilele lor de naştere, rugaţi-i să vă trimită linkul (adresa care corespunde produsului) cu ceea ce îşi doresc. Astfel, dumneavoastră nu trebuie decât să daţi click şi să vă ocupaţi de plată. Mergeţi la sigur cu această metodă!

Cuvinte-cheie o Internet sau net este acelaşi lucru; mulţi folosesc al doilea termen, ca formă prescurtată a primului; de aici şi expresii ca „a sta pe net/a căuta pe net” o Calculatorul este compus din unitate de bază, monitor, tastatură, mouse; suportul pe care stă mouse-ul se numeşte „mouse pad”.

63


Juridic

Aţi întrebat? Vă răspundem! Avocat Cristina Popovici telefon: 0757.05.05.65 e-mail: cmpopovici@yahoo.com

“Am închiriat de cinci ani de zile un apartament unei tinere, pe baza unui contract de comodat. Am ajutat-o, între timp, să-şi facă o viză de flotant pentru Bucureşti. Zilele trecute mi-a cerut să o ajut să-şi facă buletin de Bucureşti. Credeţi că acest lucru ar avea consecinţe negative asupra statutului meu de proprietar? E posibil să mă trezesc dată afară din casă?” Maria A., pensionară Bucureşti Răspunsul specialistului D-na Maria A., pentru ca o persoană să obţină Carte

64

de Identitate, ca urmare a schimbării domiciliului, este necesar să depună la Poliţie – Evidenţa Populaţiei, actul de proprietate pentru stabilirea domiciliului. În situaţia noastră imobilul unde va avea domiciliul chiriaşa dumneavoastră, nu este proprietate personală, deci dumneavoastră, în calitate de proprietar, trebuie să daţi o declaraţie de primire în spaţiu, ceva similar cu viza de flotant. Declaraţia de primire în spaţiu nu are efecte negative privind calitatea dumneavoastră de proprietar.

60plus - Nr. 2/2010


Juridic îndepliniţi sunt următoarele: 1. să fi lucrat într-un stat membru UE 2. să fi lucrat în baza unui contract de muncă pentru o perioadă de minimum 5 ani 3. angajatorul să fi plătit contribuţiile aferente la fondul de pensii din statul respectiv. Dat fiind faptul că aveţi reşedinţa în România, veţi primi pensia prin intermediul Răspunsul specialistului Presupun că aţi lucrat într-un unui mandatar domiciliat în stat membru UE. În această ţara respectivă. Vă veţi adresa situaţie, veţi primi pensie Casei teritoriale de pensii din atât de la statul român, cât şi raza de reşedinţă, cu o cerere de la statul în care aţi lucrat. însoţită de actele doveditoare. Condiţiile pe care trebuie să le “Am lucrat douăzeci şi cinci de ani în cadrul unei fabrici din ţară, după care am plecat în străinătate. Acum sunt pensionar şi vreau să ştiu dacă am dreptul la pensie şi de la firma din străinătate şi ce trebuie să fac”. Dumitru P., pensionar Târgu-Mureş

“După ce am primit decizia de pensionare, am mai lucrat câteva luni, în cadrul aceleiaşi firme. Problema mea este următoarea: o să mi se in în calcul cele câteva luni în care am lucrat pentru aceeaşi firmă? Şi dacă da, cum trebuie să acţionez?” Angela S., pensionară Bucureşti

60plus - Nr. 2/2010

Răspunsul specialistului Dacă aţi avut un cadrul legal, respectiv un contract, pentru cele câteva luni în care aţi continuat să lucraţi, după ce aţi primit decizia de pensionare, veţi face o cerere adresată Casei teritoriale de pensii din raza de domiciliu, prin care veţi solicita recalcularea stagiului de cotizare.

65


Gimnastica minţii

Exerciţii de memorie Par t e a II-a a

Foto: Shutterstock

de Iulia Dîrzu

66

60plus - Nr. 2/2010


Gimnastica minţii Exerciţiile pentru antrenarea memoriei trebuie nu numai repetate, dar şi îmbunătăţite din când în când, pentru a atinge performanţe. Amintiţi-vă jocul din numărul trecut şi apoi încercaţi această nouă modalitate de a reţine diverse lucruri. Să ne amintim, aşadar, lista cu care am lucrat în numărul trecut: • peşte • margarină • tablă de şah • lapte • bec • minge de fotbal • scară • ceas • ruletă • castronul câinelui.

Imagini bizare Folosiţi-vă imaginaţia şi reconstituiţi călătoria prin propria dumneavoastră casă, folosind imagini bizare. Din nou, fiecărei camere îi va corespunde un termen, o noţiune. Încercaţi ca imaginile să fie cât mai ciudate şi 60plus - Nr. 2/2010

şocante, pentru că este mult mai uşor de reţinut un lucru inedit, ieşit din comun. Folosiţi-vă de toate simţurile: miros, gust, auz, simţ tactil şi încercaţi să vizualizaţi totul. Nu vă fie teamă de propria imaginaţie, lăsaţi-o să se desfăşoare. Veţi fi plăcut suprinşi. Imaginaţi-vă, de exemplu, că vă treziţi în dormitorul dumneavoastră şi că ţineţi în mână o undiţă. La capătul acesteia se află un peşte mare, unsuros şi cu un miros puternic. Simţuri folosite: văz (imaginea undiţei care se arcuieşte), simţul olfactiv (mirosul peştelui), simţul tactil (peştele care trage) şi auzul (cum se loveşte de marginea patului). Apoi vă ridicaţi din pat şi mergeţi la baie, să faceţi duş. Când daţi drumul la robinet, în loc de apă curge margarină. Simţiţi o textură lipicioasă, călduţă, de culoare alb-gălbuie. Ieşind din baie, pe hol vă loviţi de un set imens de piese de şah, ceva în genul celor din Alice în Ţara Minunilor, care se ceartă între ele. Auziţi cum regele şi regina se insultă între ei. Dorind să

67


Gimnastica minţii mergeţi spre sufragerie, vă loviţi de sute de sticle pe jumătate pline cu lapte. În timp ce vă continuaţi drumul, călcaţi pe cioburi şi în bălţi de lapte, lucru care vă pune din nou în funcţiune simţul tactil. Ajungeţi, în sfârşit, în sufragerie dar, când deschideţi uşa, o lumină puternică vă orbeşte şi un sunet de filament vă asurzeşte. Un bec imens iese din podea şi creşte întruna şi tot creşte... până se sparge. Întotdeauna o experienţă şocantă, violentă şi bruscă, vă va ajuta să reţineţi mai uşor anumite detalii. În bucătărie se desfăşoară un meci de fotbal. Mingea se plimbă dintr-o parte în alta, distrugând toate vasele, mobila şi aparatele electrocasnice. Dorind să scăpaţi din acest haos, deschideţi uşa de la intrare. Împingeţi cu forţă, pentru că nu se deschide din prima. O scară era sprijinită de uşa dumneavoastră. Încercaţi să auziţi sunetul metalului lovind uşa şi apoi asfaltul din faţa casei sau blocului. Afară plouă. Asta vă va strica ceasul, care nu este rezistent la apă. Deja dă primele semne, ticăie mult mai tare decât în mod normal. În mijlocul străzii

68

Foto: Shutterstock

este întinsă o ruletă. Capătul ei se află la dumneavoastră. Apăsaţi din greşeală un buton şi ruleta se declanşează şi vă loveşte peste mână. În balconul vecinului de vizavi zăriţi un castron imens, galben, pe care scrie „Azor”. Apoi, pământul începe să se zgâlţâie. Apare un câine lăţos, imens şi începe să mănânce cu poftă din castron. 60plus - Nr. 2/2010


Gimnastica minţii Imaginile propuse mai sus sunt doar orientative, pentru a vă demonstra că puteţi da frâu liber imaginaţiei. Odată ce aţi parcurs această călătorie în lumea fantastică, sunteţi gata să vă amintiţi fiecare cuvânt de pe listă. Reluaţi călătoria cu calm şi nu încercaţi să vă aduceţi aminte imediat cuvântul, pentru că vă va crea o stare de panică şi nu vă veţi mai putea concentra. Lăsaţi acţiunea să curgă, iar cuvintele vor veni de la sine, într-un mod cât se poate de logic.

Probleme „tehnice” Ţineţi minte, este o metodă nouă de exersare a memoriei. Ca orice exerciţiu pe care nu îl practicaţi în mod regulat, vă va da ceva „dureri musculare” la început. Cu puţin efort şi câteva repetări nu veţi mai avea probleme în reţinerea celor zece termeni, în cel mai creativ mod posibil. Dacă, totuşi, această metodă vă face probleme, înseamnă că nu aţi ales cel mai bun fir epic. Încercaţi să schimbaţi ordinea în care se petrec lucrurile într-un mod care vi se pare mult mai probabil decât cel ales iniţial. 60plus - Nr. 2/2010

Faceţi conexiuni Folosind acelaşi principiu de bază (călătoria prin casă), încercaţi, la finalul fiecărei etape (încăperi), să anticipaţi ceea ce urmează. De exemplu, vă gândiţi că, după ce v-aţi dat jos din pat, urmează duşul. Dar duşul – de obicei plăcut – este de această dată lipicios şi vâscos. Pe aceeaşi idee puteţi să vedeţi din baie, când crăpaţi uşa să iasă aburul de la duş, piesele imense de şah care zburdă pe hol. Şi aşa mai departe. Acum, că stăpâniţi această listă atât de bine, măriţi numărul cuvintelor. Cine ştie, poate reuşiţi să reţineţi cărţile dintr-un pachet de 52 de cărţi de joc. Într-o ordine aleasă de dumneavoastră, bineînţeles!

Aţi făcut exerciţiul nostru? Ce părere aveţi despre el? Aşteptăm opiniile dumneavoastră la redactie@60plus.ro sau la O.P. 30, C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti 69


Gimnastica minţii

Rebus

Chemări

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ORIZONTAL 1) Vas scufundat - Slut 2) Vlăjgan (reg.) - Curea! 3) Plin de distincţie 4) În şagă! - Torente de apă 5) Creangă Sfârşitul zilei (pl.) 6) Tină - A se zbârci 7) Mioare - Nevăzător - Plasă de pescuit 8) Surse de lapte - Singular 9) Bot de porc - Nun - Inel de lanţ 10) Trimitea ereticii la rug.

70

VERTICAL 1) Interdicţii comerciale 2) Cupă! - Om înalt (pop.) 3) Ofiţer otoman - În smoc! Şi aşa mai departe 4) Cremă neagră de pantofi - Alean 5) Completare - Cerbi nordici 6) Parte de vorbire - În vază! 7) Câteodată - Porţi 8) Teren viran 9) Suprafeţe - Mică navă de pază 10) A nu vorbi - Macagiu.

60plus - Nr. 2/2010


Gimnastica minţii

Sudoku

8

Regula de joc

9

Fiecare rând, coloană sau pătrat format din 3X3 celule trebuie să conţină, o singură dată, fiecare cifră cuprinsă între 1 şi 9

6

7

3

1

7

7 8

2

4 5

9 6

7

8 2

2

1

2 7

3 1

9

3

1

6 7

7 9

5

9

4

8

7

9

1

3

4

9

1 2

8

4

5

6

3 2

8 1

1

4

1

4

9

5 4

60plus - Nr. 2/2010

8 6

9

71


Gimnastica minĹŁii

Sudoku

8

4

1

7

9

7

4

6

8

7

2

5

1

6 4 8

3

6 1

9

1

3

8

9

3

5

3 5

5

9

3

2

6

9

8

4

6

8

8

7

4

2

5 6

5

2

7 3

7

1

1

8

7

6

4

1

2

3 7

72

5

2

8 60plus - Nr. 2/2010


Gimnastica minţii

Hidoku Regula de joc Se completează de la 1 la 36. Un număr consecutiv se află doar în vecinătatea de rangul 1 a numărului original (de exemplu, 3 în jurul lui 2).

9

1 4

18 20

6 12

32 31

23 33

29

36

25 27

27 32 6

12

28 13

7

36

3

17 1

22 19

28 30

21

22 26

24

33 8

1 4

19

12 15 60plus - Nr. 2/2010

36

73


Carte Anii tinereţii de A.J. Cronin, Editura Lider Un roman tipic lui Archibald Joseph Cronin, la fel de captivant ca şi “Castelul pălărierului”, “Sub stele” sau “Citadela”. Pentru unii, timpul rezumat metaforic de scriitor, “anii cei verzi”, este uşor de parcurs. Însă, pentru Robert Shannon, eroul cărţii, lucrurile stau diferit. Va dobândi el înţelepciunea, darul suprem al experienţei? Rămâne să aflăm.

Confesiunile unui cafegiu de Gheorghe Florescu Editura Humanitas Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist“, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Atmosfera României anilor ‘60-’70-’80 se intersectează cu mica istorie a legendarului cafegiu de pe Hristo Botev 10.

Biblia alimentară de Gheorghe

Mencinicopschi, Editura Litera

O carte revoluţionară despre rolul hranei şi al stilului de viaţă în prevenirea bolilor şi în menţinera sănătăţii. Respectând şi conştientizând valoarea alimentelor ca purtătoare de informaţie din mediul înconjurător, dăm credit stării noastre de bine.

74

60plus - Nr. 2/2010


Filme de aur

Federico Fellini

LA STRADA

Cu: Anthonny Quinn (Zampanò), Giuletta Masina (Gelsomina) Durată: 108 minute de Anca Hromadnik

O

combinaţie cum nu se poate mai atipică: o tânără mignonă, delicată, inocentă, stângace, extrem de sensibilă şi un bărbat titanic şi exploziv prin prezenţă, gesturi, retorică, manifestări. Gelsomina şi Zampanò. O răsturnare de situaţie la fel de neobişnuită: cine şi l-ar fi imaginat pe dezinhibatul circar ambulant mergând împleticit pe malul mării, sub povara durerii, cu faţa transfigurată de remuşcări, sfârşind într-un plânset năvalnic şi molipsitor? 60plus - Nr. 2/2010

Ambele personaje „suferă” de un dozaj sentimental în exces: „Fiecare are în structura sa sufletească prea mult din ceea ce celuilalt îi lipseşte cu desăvârşire – de unde decurge nevoia, aviditatea asocierii” scrie criticul de film Ştefan Oprea, în „De patru ori Fellini”. Provenită dintr-o familie săracă, Gelsomina este vândută lui Zampanò, „artist” ambulant. Ea nu va reuşi niciodată să intre în pielea personajului visat de Zampanò, este prea neîndemânatică dar, cu toate acestea, autentică: prezenţa ei va stârni râsul şi va atrage publicul. Doamnelor şi domnilor, „E’ arrivato Zampanò!”, un film despre poliţa pe care o plătim atunci când nu-i vedem pe oamenii de lângă noi, un film care îmblânzeşte monştrii şi şlefuieşte fiinţele eterice.

75


Comori

din Argeş Trei, Doamne, şi toate trei: Cetăţuia Negru-Vodă, mănăstirea Nămăieşti şi schitul Corbii de Piatră se pregătesc să îmbrace haina dulce aurie a toamnei. Aşezămintele monahale rupestre vă aşteaptă să le vizitaţi.

76

foto: Oana-Maria Popescu

de Anca Hromadnik

60plus - Nr. 2/2010


Turism

S

e află toate în judeţul Argeş şi, matematic vorbind, locaţiile formează un triunghi echilateral, cu latura de 20 km. Drumul până la aceste aşezăminte monahale este odihnitor, nu necesită un efort fizic peste măsură ci, mai degrabă, răbdare, dorinţa de a vă regăsi pe voi înşivă, dar şi de a descoperi nişte locuri înţesate cu poveşti, cu istorii fascinante, dar şi cu o prezenţă arhitecturală inedită – de aceea, mai sunt denumite şi „lăcaşuri rupestre”.

Cetăţuia Negru-Vodă, moştenire dacică? Zărită de pe marginea şoselei, Cetăţuia Negru-Vodă se aseamănă cu Meteora Greciei. Drumul până la ea străbate pădurea, este lin şi presărat cu formaţiuni stâncoase care par a fi crescute din pământ. La Cetăţuia, lucrurile iau o întorsătură şi mai grozavă. Savanţii şi arheologii au cercetat cu atenţie formaţiunile stâncoase şi au conchis că înfăţişările pe care le au se datorează intervenţiei oamenilor: dălţile dacilor au lucrat conştiincios asupra lor, lăsând în piatră semne ale ritualurilor 60plus - Nr. 2/2010

practicate. Astfel, veţi putea găsi aici unul dintre cele mai vechi altare dacice, atestat de specialişti (Zamolxes însuşi era un slujitor fidel). Aceste „mese de cult” rupestre, moştenite de la daci, s-au dezvoltat în lăcaşe de cult creştin cu două încăperi săpate direct în stâncă, având altare duble, pentru ca fiecare să se roage după cum îi este legea: ortodoxă sau catolică.

Iubirea împacă religiile Cetăţuia Negru-Vodă are numele direct legat de legendarul NegruVodă care, pe la 1290, se presupune că a trecut munţii dinspre Făgăraş şi a întemeiat un voievodat la Curtea de Argeş sau Câmpulung. Soţia lui, Doamna Marghita, a ales această mănăstire pentru a se ruga pentru viaţa ei, a soţului,

77


Turism dar şi pentru a cere îndurare lui Dumnezeu pentru că iubeşte şi este măritată cu un bărbat de altă religie decât cea catolică. Legenda spune că doamna Marghita şi-a dorit penitenţa completă şi a sculptat singură, cu dalta, altarul catolic. Cei doi se rugau pentru iertare până când piatra se topea sub paşii şi lacrimile lor. Rarisim, nu-i aşa?

Sub semnul visului: Nămăieşti „Aici, în sânul acestei stânci, stă de multe veacuri ascunsă o icoană zugravită după chipul adevărat al Maicii Domnului. Săpaţi aici şi în locul unde veţi găsi icoana veţi face un locaş de închinare în slava şi cinstea Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria”, au auzit, în vis, trei ciobani, acum sute de ani. Această Icoană este una din-

78

tre cele mai vechi nu numai din ţară, ci din toată creştinătatea. Se spune că a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca, însoţit fiind de Apostolul Andrei care, ajungând aici, gândea că va găsi un preot dintre slujitorii lui Zamolxes, pe care să-l creştineze. Dar, pentru că nu a găsit pe nimeni, a spus către tovarăşii de călătorie: „Nemo est” („Nu este nimeni”). De aici îşi trage şi satul numele de „Nămăieşti”. Interiorul bisericii este sculptat în piatră, naosul şi altarul formând o scobitură boltită. Tavanul este, şi el, din stâncă. Prezenţa acestei bisericuţe pe versantul Argeşelului este vizibilă de la şosea, fiind situată la o altitudine de 765 m. Se ajunge uşor, din şosea, pe o alee asfaltată, iar vizavi de ea mai puteţi vizita şi Casa Memorială George Topârceanu.

60plus - Nr. 2/2010


Turism Corbii de Piatră În comuna Corbi, timpul se suspendă. Seva lui se contopeşte în tihna locului, iar vânticelul călduţ aduce pe firul lui subţire povestea Corbilor de Piatră. A fost odată un altar de jertfă dac – amănunt incomod pentru mulţi. „Cum se poate ca acolo unde s-au făcut sacrificii în cinstea unor zeităţi să se aducă închinăciuni, mai târziu, Domnului Dumnezeu?”. Se poate, pentru că lespedea altarului dac există, iar prezenţa sa aici nu trebuie respinsă ori neînţeleasă: făcea parte din credinţa unor oameni care au trăit în alte timpuri. Dacă la începuturi a fost o grotă, astăzi e o bisericuţă cu un altar ortodox şi unul catolic. Din stradă

se vede ca un ochi somnoros dăltuit în buza muntelui, iar în interior este o comoară veritabilă. Stilul bizantin, calitatea picturii interioare şi inscripţiile greceşti atestă, fără dubiu, vârsta aşezământului: începutul secolului XIV. Corbii de Piatră este lăcaşul cu cea mai veche pictură din ţară.

Cazare şi informaţii Episcopia Argeşului şi Muscelului Nr. telefon 0248/722410; 0248/722223, Tel./Fax:0248/721926 Adresă: B-dul Basarabilor, nr. 23, Curtea de Argeş Casa de oaspeţi a Mănăstirii Curtea de Argeş Număr telefon: 0248 723 189, 0248 723 289 e-mail: casapelerinul@yahoo.com

60plus - Nr. 2/2010

79


Culisele istoriei

ADA-KALEH, cetatea de sub ape de Viorel Amza

O

azele dau culoare şi viaţă şi celui mai arid deşert. O insuliţă locuită, în mijlocul bătrânului Danubius, până la sfârşitul anilor ‘60, a marcat un fir de viaţă adus din Antichitate. Ada-Kaleh (în turcă, Insula fortăreaţă) era situată la aproximativ 3 km în aval de Orşova şi măsura 1,7 km pe lungime şi 0,5 km pe lăţime. Herodot vorbea de Cyraunis, insula cu măslini şi viţă

80

sălbatică, devenită, ulterior, reper pentru perioada de aur a Cavalerilor Teutoni (un raport din 22 februarie 1430 aminteşte de „insula Saan cu 216 oameni“). Începând cu 1430 este cunoscută sub denumirea de Ada-Kaleh, după populaţia turcă majoritară ce o locuia.

Ochiul Dunării Aşa ar trebui să ne imaginăm limba aceasta din mijlocul Dunării

60plus - Nr. 2/2010


Culisele istoriei la acea vreme, când între Imperiul Austro-Ungar şi cel Otoman existau permanent stări conflictuale, iar ambele doreau să supravegheze navigaţia pe fluviu. Astfel, austriecii au construit pe insulă o fortăreaţă, la 1689, prin influenţa exercitată cu forţa în ţările balcanice la acea vreme. Totuşi, la 1789, ea trece la turci (purtase denumirea de Carolina), iar începând cu 1920, printr-o conjunctură istorică şi în urma unui referendum al locuitorilor musulmani, devine tărâm românesc. Carol I le promisese la acel moment scutirea de impozite, asta însemnând micşorarea preţurilor şi, implicit, înflorirea comerţului.

60plus - Nr. 2/2010

Cu toate acestea, locuitorii pierd privilegiile după Primul Război Mondial, deoarece ada-kalezii nu fuseseră pe front şi nu făcuseră armata. Economia insuliţei intră în declin, profesiile restrângându-se la barcagii, pescari sau hamali. Bunăstarea s-a reinstaurat după vizita regelui Carol al IIlea care, în mai 1931, le-a acordat privilegii pentru a scoate insula din impas. Fără taxe vamale, se puteau aduce anual, 10 vagoane de zahăr, un vagon de tutun străin, 1.000 kg ţigări de foi, 13.900.000 ţigarete străine, 3 vagoane cu băuturi spirtoase străine şi autohtone (pentru fabricarea renumitului rom de Ada-Kaleh), două

81


Culisele istoriei vagoane de cafea, 1.500 kg obiecte de bazar şi 1.500 de fesuri.

Un paradis al aromelor Perioada de progres a fost însoţită de dezvoltarea turismului, mai ales că insularii erau, la rândul lor, scutiţi de impozite. În 1934 devine staţiune climaterică, ajutată şi de climatul mediteranean, iar anual debarcau aproape 50.000 de turişti. Vizitatorii luau cu asalt restaurantele şi bazarul oriental, se înfruptau din autenticul gust al halviţei, acadelelor multicolore, baclavalelor, încercau tot soiul de dulceţuri de trandafiri, smochine, fără să ignore îngheţata, rahatul, mai ales cel cu aromă de trandafir, sau cafeaua turcească preparată în ibric de aramă, pus la fiert pe nisip încins. Însuşi Carol al IIlea îşi procura ţigările din AdaKaleh. Deja celebre, ţigaretele ajungeau la 17 sortimente, tutunul fiind prelucrat manual. Atracţia turistică era alimentată de îndeletnicirile insularilor, care se întreceau în diverse soiuri de dulciuri, preparate după-amiaza, pentru a fi proaspete dimineaţa, dar şi pentru că în zori lucrau la

82

fabrica de tutun. Geamia, biserica turcească, avea un singur minaret, iar moscheea deţinea cel mai mare covor persan din ţară (lung de 15 m, cu o suprafaţă de 144 mp şi cu o greutate de 500 kg), primit de la sultanul Abdul Hamid al II-lea.

Mărturia unui fost localnic Prosperitatea în paradisul economic Ada-Kaleh a continuat chiar şi în perioada regimului comunist. 60plus - Nr. 2/2010


Culisele istoriei

Dar limba de pământ încadrată de cetate şi înfoiată de flori, mai ales de trandafiri, trebuia să facă loc grandiosului proiect Porţile de Fier, un sistem hidroenergetic şi de navigaţie. Grigore Radoslavescu şi-a trăit copilăria pe Ada-Kaleh şi, deşi cariera militară l-a purtat în alte localităţi din ţară, apartenenţa la pitoreasca insulă a resimţit-o mereu. ”Se trăia ca într-un paradis. Era viaţă urbană, turistică. La 10 ani, în 1960, eram ghid turistic, iar pentru că eram înconjuraţi 60plus - Nr. 2/2010

de fluviu, la acea vârstă eram, ca şi alţi copii, un bun înotător şi puteam trece Dunărea înot. Am făcut clasele I-IV la şcoala de acolo în limba turcă (mama fiind recăsătorită cu un turc), după care era obligatoriu să continuăm gimnaziul în limba română, de regulă la Orşova sau Drobeta Turnu Severin. Majoritatea locuitorilor erau turci, circa 120-140 de familii şi doar câteva de români, de sârbi şi de evrei. Străzile erau asfaltate, iar insula era de fapt un sistem militar de fortificaţii, cu ziduri mari. Casele erau construite fie între ziduri, fie pe acestea, deoarece aveau lăţimi de 15-20 m. Fluviul se mai umfla, dar inundaţia caselor de jos dura puţin, 2-3 zile, nu cu pagube mari. Îmi amintesc că de pe insulă porneau două tuneluri subterane, în care curiozitatea de copii ne împingea să intrăm, dar erau înfundate. Fuseseră construite de foarte mult timp şi duceau către Orşova şi către sârbi, fiind folosite pentru trupe, iscoade sau alte interese ale vremurilor. Despre oameni pot spune că erau ospitalieri, păstrau tradiţiile orientale turceşti pure şi se îmbrăcau cu şalvari şi ilic, iar pe cap aveau turbane sau fe-

83


Culisele istoriei suri. Aproape fiecare casă avea smochini. Acolo creşteau struguri detipstafide,chiparoşi,moşmoane. Fetele erau într-adevăr frumoase, iar femeile erau interesante pentru că purtau ţinute tradiţionale. Majoritatea eram implicaţi în monitorizarea străinilor, deoarece în vremea comuniştilor era tentaţia mare de a se trece Dunărea la sârbi. Deja Ceauşescu împânzise insula cu afişe în care Tito, preşedintele Iugoslaviei de atunci, era duşmanul şi distrugătorul comunismului. Aşa că se urmărea să nu rămână turişti pe insulă. Dar noi, copiii, le arătam pe unde să treacă Dunărea, le dădeam pungi de plastic pentru haine, îi ţineam ascunşi în diverse locuri, iar noaptea plecau. Dar nu o făceam din spirit anticomunist, ci pentru că ne mituiau cu dulciuri, de exemplu. În ‘68 a început umplerea lacului de acumulare, iar în ’69, când eram în liceul militar, deja insula ne părăsise în adâncuri”.

O minciună a lui Ceauşescu Au început strămutările pe ostrovul Şimian, o redislocare a insulei Ada-Kaleh. O minciună a lui Ceauşescu, pentru că insula era

84

în patrimoniul UNESCO şi trebuia mascată în-tr-un fel, distrugerea valoroasei insule. Populaţia a primit bani pentru strămutare, unii chiar au primit paşapoarte cu permisiunea de a pleca din ţară în Turcia. Alţii s-au mutat în Orşova, Drobeta-Turnu Severin, în Dobrogea, mai ales în Mangalia şi Constanţa. Identitatea insulei a rămas prăfuită în amintire. Geamia, dinamitată şi ea, s-a dus, odată cu insula Ada-Kaleh, să se odihnească sub ape cu rugăciunile neîmplinite.

Turcii şi cuiele de aur

O legendă spune că turcii de pe insulă adunaseră mult aur. Comuniştii, care ştiau acest detaliu, ar fi încercat, ca în multe cazuri în România, să îl găsească şi să îl reţină. Atunci, turcii au transformat aurul în cuie care urmau să fie folosite la confecţionarea lăzilor cu care au fost strămutaţi. 60plus - Nr. 2/2010


Zâmbiţi cu noi

Î

ntr-un ascensor, un domn este de-a dreptul fermecat de o blondă superbă, pe care n-o slăbeşte din ochi. Deodată, aceasta îi trage o pereche de palme, strigând: - Asta ca să te înveţi să-ţi ţii mâinile acasă! Domnul le încasează fără să riposteze dar, ieşind din lift, ţine să se justifice faţă de soţie: - Nu pricep ce-a apucat-o. Nici măcar n-am atins-o. - Ştiu, răspunde aceasta zâmbind răutăcios. Eu am pişcat-o.

T

atăl îi spune fiului : - E timpul să te descurci singur, doar n-ai pretenţia ca maică-ta să ne întreţină pe amândoi.

O

ricine poate prinde un aligator. Pentru aceasta ai nevoie de un binoclu de marină, o cutie de chibrituri, o pensetă şi o carte voluminoasă şi plictisitoare. Apoi, într-o frumoasă zi de vară, te aşezi pe malul unui 60plus - Nr. 2/2010

râu în care mişună aceşti aligatori înfricoşători. Având la îndemână instrumentarul mai sus menţionat, începi să citeşti. Deoarece e foarte cald şi cartea este foarte plictisitoare, vei aţipi în câteva minute. Fără îndoială, eşti văzut imediat de un aligator care, curios, va porni în cercetare. Dând cu ochii de carte, va începe să citească. Şi, pentru că e foarte cald şi cartea este foarte plictisitoare, aligatorul va aţipi în câteva minute. E momentul să te trezeşti din somn şi să respectaţi următoarele instrucţiuni: 1. iei binoclul şi priveşti aligatorul prin lentilele mari, care micşorează; 2. prinzi aligatorul cu penseta din dotare; 3. introduci aligatorul în cutia de chibrituri.

85


dialog cu lumea invizibilă de Iulia DĂŽrzu

86

Foto: Shutterstock

Spiritismul


Paranormal Spiritismul este calea prin care omul are posibilitatea de a „spiona“ paranormalul, lucrurile ascunse, neştiute şi modalitatea de a comunica cu cei din “lumea invizibilă”. O practică „învechită” Şedinţele de spiritism au loc cu ajutorul unui medium care, prin transă, face legătura între cele două lumi. Comunicarea se realizează prin scris, ciocănituri, cuvinte sau alte manifestări concrete. În Biblie, fenomenul era descris ca fiind chemarea morţilor sau a duhurilor, pentru a răspunde anumitor întrebări, legate de trecut sau de viitor. Alte probe se găsesc în cultul egiptean al lui Isis şi Osiris, unde magii sau clarvăzătorii comunicau cu spiritele celor morţi. Punctul culminant al magiei şi spiritismului a fost atins în Evul Mediu şi în Renaştere, dar fenomenul a fascinat până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Deşi scepticii şi oamenii de ştiinţă încercau 60plus - Nr. 2/2010

să dovedească imposibilitatea comunicării cu lumea „de dincolo”, adepţii spiritismului nu au pus niciodată la îndoială acest tip de interacţiune cu spiritele. Interesul pentru spiritism apare din nou în jurul anului 1848 când, în casa unui metodist din New York, s-au înregistrat fenomene paranormale care demonstrau că membrii familiei sale reuşiseră să stabilească un cod prin care realizau comunicarea cu lumea cealaltă. Mezina era considerată mediumul familiei, deoarece în prezenţa ei şedinţele de spiritism se desfăşurau cel mai bine.

Povestea Iuliei Hasdeu Cu siguranţă aţi auzit de povestea Iuliei Hasdeu, fata marelui istoric, scriitor şi filosof, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Şedinţele de spiritism dintre tată şi fiică au făcut înconjurul lumii. B.P. Hasdeu, nume răsunător în istoria şi cultura românească, a avut un singur copil, pe Iulia. La rândul ei, un mic geniu: la doi ani citea şi învăţa limba franceză, la patru scria, iar la opt termina şcoala primară. La 11 ani absolvea gimnaziul Sf. Sava şi apoi

87


Paranormal termina Conservatorul, secţia de canto şi pian, iar la numai 16 ani, în 1886, se înscria la Sorbona, devenind, astfel, prima femeie din România care a studiat în această prestigioasă universitate. Chiar şi aici Iulia reuşeşte să îşi uimească profesorii. Cunoştea perfect franceza, engleza şi germana. Doi ani mai târziu apar primele semne ale tuberculozei. Deşi era hotărâtă să-şi continue studiile, Iulia a fost nevoită să părăsească Parisul, în favoarea aerului mult mai curat al Elveţiei sau al Italiei. Dar tratamentele au fost în zadar: Iulia Hasdeu s-a stins din viaţă la frageda vârstă de nouăsprezece ani.

Mesaje de dincolo Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a putut niciodată să accepte pierderea fiicei sale. Moartea acesteia, cât şi a soţiei şi a părinţilor lui, l-au făcut să abordeze viaţa în cu totul alt stil. Deşi era pasionat încă din tinereţe de fenomenele paranormale, abia după aceste pierderi semnificative a început

88

să pună în practică spiritismul, cu ajutorul unui medium. Hasdeu descrie prima experienţă pe care a avut-o după moartea fiicei sale în prologul lucrării sale de referinţă, „Sic Cogito” („Aşa cuget eu“): „Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seară umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, langă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe

În 1896, pentru a fi mai aproape de ea, Bogdan Petriceicu Hasdeu a ridicat palatul de la Câmpina. Acolo comunicarea cu Iulia era mult mai uşor de realizat. Castelul şi cavoul Iuliei de la cimitirul Bellu au fost construite cu ajutorul indicaţiilor minuţioase date de aceasta referitoare la aşezarea obiectelor, la mesajele pictate pe pereţi şi la arhitectura propriu-zisă. Din 23 decembrie 1890 până 60plus - Nr. 2/2010


Paranormal creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea luă un creion şi-i rezemă vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous

reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu” („Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns. Iulia Hasdeu“). S-au invocat, pe rând, spiritele Iuliei Hasdeu şi, după deces, al mamei acesteia, al lui Nicolae, fratele lui Hasdeu, ale lui Tadeu şi Alexandru Hasdeu, bunicul şi tatăl scriitorului. În orice astfel de sedinţă era prezent un medium capabil, iar în această privinţă există unele lămuriri chiar în transcrierile şedinţelor care s-au păstrat până azi. Iulia vorbeşte despre casă, îi dă tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povesteşte în 18 aprilie 1903 chiar şi despre vieţile ei anterioare sau despre s-a păstrat transcrierea a numai imersiunea unor spirite 101 rezumate ale inferioare în comunicaţie şedinţelor de (în timpul şedinţelor, în afară de spiritele celor spiritism însă, în realitate, numărul care vorbeau, mai exisacestora a fost mult mai tau şi spirite asistente, care puteau îngreuna mare. Se comunica în special în sau uşura procesul). Ufranceză, dar şi în română, engleză, rusă şi chiar arabă. În castel se aflau nele transcrieri au fost păstrate în Fondul de cărturari şi artişti, cărora şedinţele Manuscrise din cadrul de spiritism le deschideau noi orizonturi de explorat. Arhivelor Naţionale. 60plus - Nr. 2/2010

89


În căutarea

timpului pierdut

90

Foto: Shutterstock

Fiecare dintre noi a avut, într-un moment, în viaţă, dorinţe, ambiţii, planuri la care a trebuit să renunţe, dintr-un motiv sau altul. Daţi timpul înapoi şi recompuneţi, în zece paşi, dorinţele care v-au dat bătăi de cap în tinereţe.


Lista dorinţelor „O cale fericită de a da timpul înapoi, de a scormoni prin cutiuţa cu amintiri, o confruntare cu mine însumi – aşa am văzut eu această «Listă a dorinţelor». Le-am pus repede pe hârtie şi le-am trimis pe adresa redacţiei. Şi-aş mai fi notat încă zece...“, ne-a scris domnul Corneliu Ciupuligă, 65 de ani, din Bucureşti. Iată, mai detaliat, despre ce este vorba:

nu m-aş mai căsători cu o fe-

meie de cetăţenie străină, pentru a nu mai risca să-mi modific atât de radical destinul meu profesional aş construi o căsuţă într-o zonă cu aer curat, alături de oamenii dragi mie aş continua boxul, sport pe care l-am abandonat, din păcate, în plină glorie aş fi mult mai receptiv la sfaturile bunilor mei părinţi aş face mai mulţi copii, ca să nu

fiu singur la bătrâneţe aş încerca să o conving pe mama să-mi facă şi un frate mai mic, în speranţa că mă voi fi înţeles mai bine cu el decât cu ceilalţi aş da orice să vizitez America aş investi financiar şi în mine, nu doar în membrii familiei aş fi mai autoritar şi mai hotărât în relaţiile cu femeile aş profita mai mult de spiritul meu comercial şi mi-aş deschide propria afacere.

Trimiteţi-ne şi dumneavoastră o „Listă a dorinţelor“ la O.P.30, C.P. nr. 30-16, sector 2, Bucureşti sau prin e-mail, la redactie@60plus.ro. Nu uitaţi să ataşaţi şi o poză recentă.

60plus - Nr. 2/2010

91


Rezultate jocuri

Rebus - Chemări 1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2

3

4

5

6

7

E

P

A

V

A

M

A

G

A

D

A

N

A

C

A

D

E

S

U

V

S

B A

G

R

A

M

G

L

O

O

I

U

G

E

R

A

T

I

N

C

D O

R

R

E

H

U

8

9

R

10

A

T

R

A

M

I

C

O

A

I

E

E

R

I

R

I

D

A

A

V

A

N

I

C

Z

A

O

R

B U

N

A

S

I

Z

I

Este examinat un candidat la postul de director adjunct. - Să presupunem, zice examinatorul, că mergeţi cu o maşină şi pe marginea şoselei fac autostopul trei persoane: şeful dumneavoastră, o femeie în vârstă şi o fată tânără şi frumoasă. Iar în maşină nu mai e decât un loc disponibil. Cum procedaţi ? - Cobor, îi dau şefului cheile maşinii, o ajut pe bătrână să urce şi eu rămân cu fata.

A

T

Sudoku - pg. 70 8

3

5

2

4

1

7

6

9

9

5

7

3

4

1

2

8

6

2

9

7

8

3

6

5

1

4

2

1

6

5

9

8

7

3

4

6

4

1

7

5

9

8

3

2

4

3

8

7

2

6

9

5

1

7

2

8

5

6

4

1

9

3

8

7

4

2

6

3

5

1

9

9

6

3

1

8

2

4

5

7

6

2

1

4

5

9

8

7

3

5

1

4

9

7

3

2

8

6

5

9

3

8

1

7

6

4

2

4

8

9

3

2

5

6

7

1

7

8

2

6

3

4

1

9

5

3

7

6

4

1

8

9

2

5

1

4

5

9

8

2

3

6

7

1

5

2

6

9

7

3

4

8

3

6

9

1

7

5

4

2

8

- Ia spune-mi Gigele, îţi place să mergi la şcoală ? - Da, bunicule, îmi place să merg la şcoală, îmi place să vin de la şcoală acasă, dar nu-mi place ce trebuie să fac între timp.

92

60plus - Nr. 2/2010


Rezultate jocuri

Sudoku- pg. 69

Hidoku

5

8

2

6

7

4

3

9

1

6

9

1

3

2

5

8

4

7

3

7

4

8

1

9

6

2

5

1

4

3

2

8

7

9

5

9

5

6

1

4

3

7

7

2

8

9

5

6

8

1

7

4

6

2

3

5

7

4

6

9

4

1

3

9

3

2

1

18

19

10

8

4

5

20

17

6

11

13

7

6

16

21

8

2

12

32

14

15

22

23

4

1

3

35

31

33

29

24

25

2

5

3

9

9

8

1

6

4

36

34

30

28

27

26

5

3

1

2

7

8

10

31

30

29

26

27

2

5

3

8

7

6

9

9

11

32

33

28

25

8

7

9

2

6

1

5

4

8

6

12

13

34

24

5

6

9

1

7

4

2

8

3

7

5

6

2

9

1

3

4

8

5

7

14

35

36

23

9

4

3

8

6

7

5

2

1

3

4

15

17

20

22

1

2

8

4

5

3

9

7

6

2

1

16

18

19

21

6

3

5

7

8

9

4

1

2

2

9

1

6

4

5

8

3

7

29

28

27

25

23

22

8

7

4

3

1

2

6

9

5

31

30

26

24

2

21

10

32

33

3

20

1

11

9

8

34

4

19

12

7

6

5

35

18

13

14

15

16

17

36

- Iar ai spart farfuriile! - Da, dar de data asta am avut noroc. Le-am spart テョnainte de a le spトネa.

60plus - Nr. 2/2010

93


Din numărul viitor

Culinar

Reţete de odinioară Pentru că se apropie Sărbătorile şi pentru că nimic nu este mai frumos decât să stăm la poveşti şi la degustat de bunătăţi alături de cei dragi, v-am pregătit câteva reţete aparte. Nu amintim decât una: şerbetul.

Sănătate

Farfuria la control! La 25 de ani, o alimentaţie dezechilibrată nu lasă cine ştie ce urme. La 60 (70, 80 şi mulţi înainte!), consecinţele devin „palpabile”: starea de sănătate – fizică şi mentală - se alterează zi după zi şi... masă după masă. Să aruncăm un ochi în farfurie: ce păstrăm şi – vorba proverbului ce lăsăm duşmanilor?

Practic & util Cadouri în funcţie de personalitate

Încăpăţânaţi, morocănoşi, vorbăreţi, alintaţi sau cuminţi, nepoţeii stau cu sufletul la gură atunci când îl aşteaptă pe Moşu’ cu daruri de la bunici. Vor fi cu atât mai bucuroşi, cu cât îi veţi surprinde mai mult. Vă ajutăm noi: avem câteva sugestii.

94

Redactor-şef: Anca Hromadnik Redactori colaboratori: Viorel Amza, Iulia Dîrzu Layout: Daniel Decebal Fotograf: Mihai Stoica Corector: Gabriela Boceanu Director executiv: Corina Nagacevschi Director general: Valentin Nagacevschi 60 PLUS CONNECTIONS SRL Str. Episcop Ilarion Nr. 7, Parter, Camera 7, Sector 2, Bucureşti CUI: 24 98 09 39 J40 / 731 / 21.01.2009 e-mail: redactie@60plus.ro www.60plus.ro tel.: 0780 90 60 60 tipar: Artprint Bucureşti © Reproducerea oricărui material din această publicaţie este strict interzisă fără acordul scris al 60 PLUS CONNECTIONS SRL

60plus - Nr. 2/2010


95


96

Revista 60PLUS - 2  

Numarul 2 al revistei 60PLUS. Pentru abonamente vezi http://www.60plus.ro.

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you