II
SPECIAL
Mihai Barbu
vineri, 18 octombrie 2013
Delictele de presă la Ion D. Sîrbu şi Alecsandru Ioan Întâiul O paralelă bazată de Dosarele Securităţii şi Monitorul Oficial al Principatelor Unite Române Înntr-un Monitor Oficial, din urmă cu fix 150 de ani, la ziua de 12 octombrie 1863 am găsit un text care m-a uimit şi m-a bucurat în egală măsură. E vorba de o lege pe care o propune Mihail Kogălniceanu, în chiar ziua în care a fost numit ca prezident al Consiliului Miniştrilor. O să-l citez integral pentru că e o introducere necesară la ceea ce vă voi povesti mai departe: O imagine din piesa Ce mai taci, Gary? cu Valeriu Dogaru (Gary) şi Anchetatorul (Ştefan Cepoi)
„Alecsandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu şi Voinţa naţională, Domnul Principatelor Unite Române, La toţi de faţă şi viitori sănătate, Asupra raportului Consiliului Nostru de Miniştri sub nr.1196 de astăzi, 12 octombrie, Am decretat şi decretăm ce urmează: Art.1. Sunt graţiaţi toţi osândiţii pentru delicte de presă şi rămân anulate toate procesele pendente de asemenea natură. Art.2 Ministrul nostru secretar de stat, prezidentul Consiliului Miniştrilor, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret. Dat în Bucureşti, la 12 octombrie 1863, Alecsandru Ioan”. Decretul este contrasemnat de d. prezident Mihail Kogălniceanu iar mai jos se menţionează Rezoluţia Măriei Sale Principele Domnitor: „Se aprobă” şi urmează augusta
semnătură. creeze, cu orice preţ, o publicitate excesivă, La 105 ani de la evenimentul evocat falsă, creând şi întreţinând deliberat relaţii mai sus, Securitatea din Craiova, prin zelosul apropiate cu lucrătorii din domeniul presei, lt. maj. Olimpian Ungherea (vă pare cunoscut radioului, culturii, utilizând apoi acest cerc numele?) întocmeşte o notă destinată de relaţii în scopul obţinerii unui credit moral superiorilor săi. Aceştia, după o lectură în faţa autorităţilor locale, pentru a se lansa atentă, cred că originalul ar trebui înaintat, şi impune ca o personalitate artistică de prim de urgenţă, Comitetului judeţean al rang”. Textul prezentat este subliniat, Partidului Comunist Român. E vorba de un apăsat, cu două linii iar o săgeată e îndrepfoarte bizar delict de presă, demn de a tată spre frazele respective. Securitatea figura în repertoriul teatrului absurd. La detaliază, pas cu pas, dorinţa autorului ce se referea Nota aflată la dosarul (firească, la urma urmei) de a încearca să-şi întocmit Obiectivului „Şerbănescu”? La promoveze piesa pe care a scris-o. Nu mai articolele apărute în presa locală şi la punem la socoteală faptul că autorul era şi altele, difuzate la Radio Craiova, anterior secretarul literar al Teatrului Naţional, premierei, din ziua de 2 noiembrie 1968, instituţia care îi monta piesa şi că, printre a piesei „Frunze care ard” de Sîrbu Ion alte atribuţii, le avea şi pe cele de a întreţine Dezideriu. relaţii apropiate cu mass media locală şi Orice nou produs, fie că e pus pe centrală. piaţă de industrie, de cinematografie, de teatre sau de edituri, trebuie să Trei acuze ale Securităţii pentru beneficieze de o susţinută campanie câteva texte socotite „nepotrivite” publicitară pentru a se impune. Acest obicei este, într-o lume normală, un lucru şi o poză alb-negru de 5x3,5 cm de la sine înţeles. Ca să revenim în lumea Prima acuză a Securităţii craiovene se artei, cinematografia alocă bugete referă la faptul că în ziarul local „Înainte”, imense pentru promovarea filmelor pe din data de 14 iulie 1968, la rubrica „Fişier care le produce iar editurile mari nu se de repertoriu” este „înserat (sic!) pe două lasă, nici ele, mai prejos. Am citit, jumătăţi de coloană, un amplu elogiu adus undeva, că pentru a impune un nou numitului Sîrbu Ion Dezideriu, într-o verbaţie parfum pe piaţa de profil, marile case sonoră şi iemfatică, semnat Al. Dianu alocă până la 80% din buget doar pentru (pseudonimul redactorului Al. Firescu). publicitate. La noi, a încerca să Articolul este însoţit de fotografia 5x3,5 cm a mediatizezi un produs literar sau celui care face obiectul elogiului”. dramatic a ajuns, la sfârşitul deceniului A doua acuzaţie se referă la faptul că 7 al secolului trecut, un delict de presă care nu putea fi tolerat de omniprezenta „În data de 6 octombrie numitul Sîrbu Ion Dezideriu a luat legătura, personal, cu Securitate. Un singur om, care e studioul centrului de radioficare Craiova, secretarul general al partidului, putea apărea în mod, repetat şi insistent, peste tot. Oricine încerca să penetreze, din exterior, presa Cercetătoarea Flori Bălănescu şi comunistă intra în Alina Rece, regizoarea piesei vizorul organelor. Ce mai taci, Gary?, Mai ales dacă în faţa Teatrului Naţional trecutul său era Marin Sorescu din Craiova tulbure şi amintit, mereu, în preambulul oricărei note informative. „Dorim să subliniem, în cele ce urmează, modul în care autorul piesei a încercat (şi în mare parte a reuşit) să-şi