Page 1

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4511 lei 1$ = 3,2661 lei 1₤ = 5,2551 lei

Vineri, 18 octombrie 2013 Anul VI  nr. 1307  12 + 4 + 4 pagini  Preţ: 1 leu

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Directorul general al CEH, Daniel Costel Andronache:

„În 2016, noi ar trebui să fim competitivi pe piaţă”

La şedinţa de îndată a consiliului local

7

Organizaţia PNL Aninoasa anunţă că în data de 16.11.2013, de la ora 15:00, la Clubul Muncitoresc Aninoasa va avea loc Adunarea Generală.

Aleşii petrileni au împărţit, pe capitole bugetare, toate cele 56 de miliarde de lei câştigate de primărie în procesul cu MDRAP

Deşi a fost o simplă şedinţă de îndată a Consiliului Local Petrila, pe ordinea de zi s-au găsit 11 puncte, lucru destul de rar în ultima perioadă. Dar, pentru că Primăria oraşului Petrila a câştigat procesul cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), litigiu privind cele 56 de miliarde de lei rest de plată la implementarea proiectelor comune aflate în derulare pe raza oraşului, iar aceşti bani au fost primiţi, era nevoie în primul rând de o rectificare de buget, plus introducerea altor proiecte de hotărâre care să vizeze împărţirea acestor bani.

Toate găurile bugetare din 2013 au fost acoperite! Se mai aşteaptă o tranşă de bani! Primarul Ilie Păducel, după ce a citit ordinea de zi şi ea a fost aprobată, s-a adresat victorios consilierilor locali: „La începutul anului bugetar am avut probleme şi nu am avut bani la toate capitolele. Acum suntem într-o situaţie mai bună, am câştigat un proces cu MDRAP şi am recuperat aproximativ 56 de miliarde de lei vechi, sumă ce a constituit corecţii la bugetul integrat. Astfel, azi rectificăm bugetul, ceea ce e de bine. Am spus de atâtea ori că este bine când avem rectificări de buget, înseamnă că avem ce împărţi şi sunt atâtea de făcut în oraş!”. După aceea, trecându-se la punctul 1 de pe ordinea de zi, cel cu rectificarea bugetară, primarul Ilie Păducel i-a informat pe consilierii locali cum vor fi împărţiţi aceşti bani: „Vreau să vă informez că din cele 56 de miliarde de lei am plătit datoria la linia de credit, de 34 de miliarde de lei vechi, astfel că acum nu mai avem nicio datorie acolo. Apoi, 10 miliarde de lei oprim pentru prefinanţare, 8 miliarde dăm ca să terminăm grădiniţa cu program prelungit din oraş, e vorba de copii şi cum am mai zis şi aceasta trebuie neapărat terminată. Mă uit la domnul Benke şi la doamna doctor Vişănescu, am insistat şi ieri la domnul preşedinte Mircea Ioan Moloţ şi îi rog şi pe dumnealor, consilierii liberali, să insiste la inspectorul general să facă rost de dotări pentru această grădiniţă în care vom investi aceşti bani, ca să putem să

o punem în circuitul public (mă refer la mobilier, plită, dulăpioare etc. – am trimis deja lista la Deva). Domnul Moloţ, la care am fost miercuri în audienţă la Deva, mi-a promis sprijin, dar rog şi pe această cale pentru că e vorba de copiii oraşului. La capitolele de cheltuieli la primărie vom da bani la reabilitare de blocuri – 350 de milioane, bani primiţi de la MDRAP, dar care nu intră în aceste 56 de miliarde de lei. Nu în ultimul rând, vom aloca din această sumă de bani 230 de milioane de lei vechi pentru confecţionarea unor stâlpi necesari extinderii iluminatului public în zona Dobreşti-Popi şi strada Doinei. De asemenea, 750 de mii de lei vom plăti pentru străzi. La secţiunea de „Dezvoltare” vom aloca 930 de milioane de lei vechi pentru burse, iar pentru SPLAS vom da 2,75 miliarde lei vechi pentru plata salariilor şi indemnizaţiilor la însoţitorii persoanelor cu handicap, în număr de aproximativ 250 de suflete, unde erau mari restanţe. Dăm bani şi pentru lucrările de la Edil şi dăm de asemenea 300 de milioane pentru sport – şi aici vreau să vă rog să fiţi de acord să facem o analiză foarte serioasă ca să vedem ce facem în perioada următoare cu sportul în oraş, iar asociaţia sportivă trebuie să ne prezinte decontul pentru toţi banii primiţi până acum, se ştie, de la anul trebuie să intrăm pe Legea 350. Dăm de asemenea bani să plătim amenajarea parcului de la intrarea în oraş, punem bani şi pentru plata lucrărilor de salubrizare şi deszăpezire, iar 350 de milioane de lei vor fi plătiţi pentru utilităţile de la spital. Aceştia sunt banii, dragii mei, am încercat să-i drămuim ca să fie bine peste tot şi să acoperim toate golurile. Sper că o să mai facem încă o rectificare până la sfârşitul anului, tot aşa de benefică pentru oraş!”. După acest discurs al primarului, niciun consilier nu a mai dorit să întrebe nimic sau să-şi spună vreo părere, astfel că s-a trecut la vot, proiectul privind rectificarea de buget fiind votat în unanimitate. Corneliu BRAN


Ziarul Vãii Jiului 2 LA ORDINEA ZILEI Vineri Liga Pensionarilor - în recunoaştere prin Vale 18 octombrie vineri, 18 octombrie 2013

2013

9:00-9:15 Ştiri (r) 9:15-9:30 Reportajul zilei (r) 9:30-11:00 Oameni şi fapte-talk show (r) 19:00-19:15 Ştiri 19:15-19:30 Reportajul zilei 19:30-21:00 Linia întâi - realizator Cătălin Docea Televiziunea Parâng poate fi recepţionată în reţeaua UPC pe următoarele frecvenţe: Petroşani şi Petrila - 423,25 MHz (canal S 36), Vulcan, Lupeni şi Aninoasa - 391,25 MHz (canal S 32). * Televiziunea Parâng îşi rezervă dreptul de a modifica grila de programe în cursul zilei curente.

Se vorbeşte despre acest lucru şi pe stradă, atunci când pensionarii se întâlnesc între ei... Anume că întâlnirea Ligii Sindicatelor Pensionarilor Minieri din Valea Jiului cu ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, nu a avut rezultatele scontate. Ion Hortopan, mandatarul nevoilor pensionarilor în faţa ministrului, a obţinut doar răspunsuri negative din parte ministrului. Dar cel puţin au fost răspunsuri sincere, nu

promisiuni deşarte. Promisiunile deşarte s-au arătat doar în campanie. Îşi aminteşte şi Ion Hortopan, care şi-a strâns toţi pensionarii activi şi a susţinut campania USL. Dacă din partea deputatului Cristian Resmeriţă, dl. Hortopan susţine că are încă... susţinere, nici el şi nici deputatul nu se mai pot baza pe ajutorul Marianei Câmpeanu. Ion Hortopan se întâlneşte sâmbătă,

19 octombrie, la ora 12, la sediul PP-DD Lupeni, cu pensionarii care sunt dornici să afle despre întâlnirea cu ministrul. Nu sunt aşteptaţi doar membrii PP-DD, ci orice pensionar interesat de subiect. Partea bună a lucrurilor este că pensionarii sunt totuşi interesaţi de problemele lor, uniţi, şi reuşesc să comunice eficient, indiferent de localitatea de domiciliu. Alina PIPAN

Îşi făceau mâna doar cu “Nivea”

Acum câteva zile, poliţiştii din Vulcan le-au întrerupt voiajul, în scop de furt, în care porniseră prin ţară doi bărbaţi, unul din Arad şi celălalt din Alba-Iulia.

În jurul orei

De la 1 noiembrie

Activitatea Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap se va muta la Spitalul de Urgenţă Întrucât spaţiul actual este impropriu pentru evaluarea la nivel local a persoanelor cu handicap, acesta va fi din nou mutat în incinta Spitalului de Urgenţă din Petroşani. Comisia de evaluare a mai funcţionat la spital şi acum câţiva ani. Din cauza spaţiului insuficient, a fost mutată apoi în clădirea cu Impozitele şi Taxele, de la intersecţia b-dului 1 Decembrie 1918 cu Nicolae Bălcescu. Apoi comisia a fost din nou mutată în clădirea în care funcţionează cantina-restaurant a campusului universitar. Dar şi aici condiţiile sunt improprii. Persoanele cu handicap şi însoţitorii lor nu aveau o sală de aşteptare, stând – de nevoie - mai mult pe afară. Din acest motiv s-a decis stabilirea biroului comisiei înapoi la spital, unde este şi o sală de aşteptare, în acelaşi loc în care funcţionează şi serviciul de evaluare a persoanelor pensionate pe caz de boală, adică la parterul ambulatoriului. Intrarea în ambulatoriu este prevăzută şi cu o rampă pentru accesul scaunelor cu rotile, iar de când spaţiul a fost reabilitat, confortul este sporit. Schimbarea se va face de la 1 noiembrie, iar persoanele cu handicap sunt aşteptate la evaluare, ca şi până acum, în primele două marţi ale fiecărei luni. Alina PIPAN

trei după amiază a zilei de vineri, 11 octombrie, unui angajat al supermarketului “Profi” i s-au părut suspecţi cei doi tipi care aruncau priviri în stânga şi-n dreapta şi tot făceau ture în preajma raionului în care sunt expuse produse cosmetice. I-a luat mai bine în colimator şi a observat cum oamenii se serveau din raft cu sticle de şampoane, geluri şi felurite creme. Dar, în loc să le pună-n coş ca toată lumea, oamenii îşi îndesau marfa în sân. Când le-a fost clar cu ce se îndeletniceau, agenţii de pază i-au înhăţat, i-au imobilizat şi au chemat poliţia.

Anchetarea celor doi hoţi

i-a fost încredinţată tânărul inspector de poliţie Mihai Roman, timişorean de fel, proaspăt absolvent al Academiei de Poliţie. Ofiţerul a aflat de la un lucrător al aceluiaşi supermarket că indivizii mai vizitaseră Profi din Vulcan în urmă cu patru zile. În 7 octombrie,

tipii au ieşit, nederanjaţi de nimeni, burduşiţi cu cosmeticale din gama Nivea. Căci numai astea le plăceau lor. Deşi Marius Florin Nicoară şi George Liviu Thiana sunt din oraşe diferite, au, totuşi, ceva în comun care i-a atras. Amândoi sunt recidivişti şi au caziere garnisite cu infracţiuni de care ei sunt mândri.

Desigur,

la americani, bunăoară, tipii ăştia doi ar fi ajuns, fără prea multe discuţii, din nou la bulău. Numai că la noi, nefiind americani, cercetarea se face în stare de libertate. Asta, fiindcă prejudiciul ar fi prea mic. Doar de 60 de lei apucaseră să găjbească în 11 octombrie când au fost prinşi, iar hoţilor li s-a dat drumul. Aşa că cine ştie prin care Profi din ţară îşi fac mâna la ora asta? Gheorghe OLTEANU

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364  J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0737.575582 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380; 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839


Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

3

Tiberiu Balint, vicepreşedintele CJH, sprijină iniţiativa consilierilor din Vale. Adrian David, consilier judeţean UNPR, a propus realizarea unui birou CJAS la Petroşani

vineri, 18 octombrie 2013

Ieri, Tiberiu Balint, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, a fost prezent în Valea Jiului, la biroul teritorial al instituţiei, pentru a primi în audienţă persoanele interesate. Pe lângă oamenii de rând care-l aşteptau, Tiberiu Balint s-a întâlnit, de asemenea, cu consilierii judeţeni Adrian David UNPR şi Adrian Zvâncă - PNL. Cu consilierii judeţeni veniţi din Valea Jiului Tiberiu Balint are o relaţie foarte bună, şi colaborează în funcţie de problemele apărute. Un ultim exemplu în acest sens este colaborarea cu Adi David pentru un proiect cu impact social. Birou CAS la Petroşani pentru coasiguraţi

Adrian David a venit în faţa vicepreşedintelui CJ Hunedoara, acum ceva timp, cu propunerea de a deschide, la Petroşani, un sediu regional al CJAS Hunedoara pentru relaţii cu publicul. „ Au apelat la mine mai multe persoane şi am constatat apoi, încercând să cunosc problema, că sunt în Valea Jiului probabil câteva mii de persoane coasigurate. Toate aceste persoane, odată la 3 luni, trebuie să ajungă la Deva, la Casa Judeţeană de

Asigurări de Sănătate, pentru a depune actele doveditoare asigurării lor de sănătate şi pentru a scoate o adeverinţă care să certifice calitatea lor de coasigurat. Vă daţi seama ce înseamnă ca, periodic, toate aceste persoane să facă un drum la Deva. Am venit cu propunerea de a deschide un birou pentru dumnealor la Petroşani. Am fost ajutat de vicepreşedintele Tiberiu Balint, iar acum suntem pe ultima sută de metri cu acest proiect. Cel mai probabil, de luna viitoare, biroul va fi funcţional”, ne-a declarat Adrian David.

Între centralizare şi descentralizare

Săptămâna viitoare se doreşte anunţarea oficială a acestei noi oportunităţi. Atunci va fi prezent în Vale, din nou, şi Tiberiu Balint. Acesta este

Dacă-i bal, bal să fie:

Tiberiu Balint

de părere că, în general, omul de rând trebuie întâmpinat în încercările lui de a-şi pune la punct problemele în diferite instituţii. Totuşi, de ce restrângem activitatea diferitelor instituţii de stat din teritoriu, dacă ulterior constatăm că este nevoie să avem un corespondent şi local, pentru a nu

proiecta cheltuielile şi deranjul asupra cetăţenilor? „În general, prin descentralizare încercăm să debarasăm instituţiile de la centru şi să preluăm la nivel regional multe dintre atribuţiile instituţiilor de stat. La centrele principale din judeţ sunt concentrate activităţile principale ale instituţiilor. S-a reorganizat activitatea acestora local, concentrându-se la Deva. De exemplu, serviciile contabile sau de management nu trebuie să existe şi în teritoriu, este important ca ele să funcţioneze într-un singur loc. Însă relaţiile cu clienţii trebuie să funcţioneze şi în teritoriu, pentru că

omul este învăţat să meargă să-şi rezolve singur problema. El vrea să ştie că merge într-un loc şi pleacă cu hârtia de care are nevoie la el. În acest sens ar fi ideal dacă reuşim să standardizăm procedurile şi să rezolvăm cerinţele contribuabililor on-line sau prin corespondenţă. Dacă pentru o autorizaţie îţi trebuie o copie din registrul X al altei instituţii, este mai uşor ca funcţionarul care cere acea copie să şi-o poată downloada singur, în sistem de siguranţă. În timp, până ajungem la capacitatea de a simplifica procedurile în favoarea cetăţenilor, găsim soluţii cum este cea de faţă,

Adrian David

prin care să venim mai aproape de oameni, în cazul acesta co-asiguraţii din evidenţele CJAS”, este de părere Tiberiu Balint. Alina PIPAN

Încă 20 de milioane pentru Balul Bobocilor de la Vulcan

Ieri dimineaţă, consilierii locali vulcăneni s-au întâlnit într-un mod extraordinar, pentru a mai plusa cu o sumă de bani, pe lângă cea alocată anterior, la organizarea Balului Bobocilor de la Colegiul Tehnic Mihai Viteazu. Acţiunea aceasta a liceenilor

a beneficiat, de fapt, an de an de sume de bani alocate din bugetul local. Pentru balul din acest an, de exemplu, prin HCL nr.19/2013 au fost prevăzuţi 2.000 de lei. Numai că aceste douăzeci de milioane de lei vechi nu sunt îndeajuns pentru ceea ce au de gând elevii să organizeze la această ediţie a Balului Bobocilor. Care, vă spun până nu uit, are loc astăzi, vineri, 12 octombrie, de la ora 16:00, în sala mare a Clubului Muncitoresc Vulcan.

Pe lângă spectacolul

pregătit de ei, elevii au vorbit cu un organizator local de show-uri, ca să le aducă o vedetă,

dar care să nu fie, totuşi, prea costisitoare. Acesta a răsfoit foile cu toate vedetele pe care le are în inventar şi le-a propus-o liceenilor pe Amy. Care nu cere prea mult pentru prestaţie - dar are pretenţia, ca toate vedetele, nu-i aşa? – să-i fie plătit transportul dusîntors pentru ea şi, ca la oricare vedetă care se respectă, pentru trupa care o însoţeşte. Altceva, credeţi-mă, nu mai cunosc absolut nimic despre Amy asta. Din ce oraş vine, câţi ani are, la ce liceu învaţă sau în ce clasă e.

Cert este că

proiectul de hotărâre pentru care consilierii locali vulcăneni au fost aduşi în mod extraordinar la şedinţă a fost aprobat, iar fondul de bani pentru organizarea Balului Bobocilor de la Colegiul Tehnic Mihai Viteazu a fost suplimentat cu încă 2.000 de lei. Precis că, astăzi după amiază, prezentatorii elevi le vor aduce mulţumiri, pentru asta, primarului şi membrilor consiliului local. Un gest frumos, pentru că, nu trebuie uitat, la anul tot domniile lor vor fi finanţatorii acţiunii. Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro


4

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

Politica economică a CEH ameninţă mineritul din Valea Jiului

vineri, 18 octombrie 2013

Ieri, la Deva, Organizaţia Judeţeană Hunedoara a Partidului Mişcarea Populară (PMP) a organizat o conferinţă de presă în care a transmis poziţia partidului referitoare mai ales la situaţia critică în care se află Complexul Energetic Hunedoara (CEH) şi, implicit, minele din Valea Jiului.

Mintia înregistrează pierderi uriaşe

La întâlnirea de ieri au participat Doru Grosu responsabil al organizaţiei locale Hunedoara a PMP, Mihaela Brate - secretar general al organizaţiei judeţene, Ana-Codruţa Moldovan - vicepreşedinte al organizaţiei judeţene, Mihai Adrian Andronache preşedinte al organizaţiei judeţene de tineret şi Alexandru Lăutaru - liderul PMP Hunedoara. Principala temă abordată a fost aceea a pericolului în care se află minele din Valea Jiului care fac parte din CEH. Alexandru Lăutaru a declarat că partidul din care face parte cere public conducerii CEH să explice pierderile uriaşe înregistrate în ultimele luni şi care este viitorul minelor viabile din Valea Jiului în acest context periculos. „În acest moment, la Mintia se lucrează aproape cu trei grupuri, este vorba de o putere de 475 de megawaţi oră şi costul unui megawatt este la ora actuală de 375 de lei. Din aceşti 475 de megawaţi, 63 sunt reglementaţi prin ANRE pentru instituţiile

POR mai are bani pentru finanţarea proiectelor, dar nu şi pentru turism

Obiectivul strategic al Programului Operaţional Regional (POR) constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României. Finanţarea prin acest program se face corespunzător nevoilor lor şi resurselor specifice. Nevoi am avea şi noi, în Valea Jiului, dar mai ales pe Axa Prioritară 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turistică. Singura blocată. În cadrul acestei axe prioritare se finanţează activităţi legate de restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe, precum şi activităţi legate de crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice. Doar că turismul a căzut pe ultimul loc la finanţări. Tocmai de aceea, când vine vorba de investiţii în turism primim negaţii la finanţări. Conform ministerului, „ în prezent, majoritatea apelurilor de proiecte sunt suspendate, deoarece valoarea solicitată a cererilor de finanţare aflate în proces de evaluare şi selecţie a depăşit cu 50% valoarea totală alocată pe regiuni, pentru fiecare domeniu major de intervenţie, cu următoarele excepţii: (DMI 1.1) crearea/modernizarea infrastructurilor conexe în toate regiunile, (DMI 3.1) îmbunătăţirea infrastructurii sociale în regiunea Bucureşti-Ilfov, (DMI 5.2) modernizarea Infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice în regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud-Vest şi Centru”. Alina PIPAN

www.zvj.ro

bugetare (adică pentru Hidroelectrica, Hidroconstrucţia ş.a.), la un preţ de 275 de lei per megawatt. Restul de 412 megawaţi, pe bursa tranzacţionării energiei electrice se numeşte PZU (preţul zilei următoare), sunt la preţul de 160 de lei per megawatt. După un calcul simplu, pierderea pe care o are Mintia, deci Complexul Energetic Hunedoara, este de aproape 215 lei per megawatt. Dacă înmulţim cu 412 megawaţi imaginaţi-vă cât e pierderea pe oră”, spune Alexandru Lăutaru.

Paroşeniul ar fi o şansă

Liderul PMP Hunedoara a mai precizat că pierderile de la Mintia sunt uriaşe. „La nivelul lunilor august şi septembrie, pierderile în acest complex au fost de peste 5 milioane de euro lunar. Cum s-au pierdut şi din ce bani se plătesc, pentru că până la urmă, fiind o companie de stat, sunt banii noştri. Nu acesta este lucrul cel mai grav. Datorită acordului de preaderare la Uniunea Europeană, la capitolul 22, atât Mintia, cât şi Paroşeni, Rovinari, şi dacă nu mă înşel şi Turceni, ar trebui să fie rezolvată problema de mediu. Asta înseamnă, în judeţul Hunedoara, că atât Mintia, cât şi Paroşeni ar trebui să aibă o instalaţie de desulfurare. Dacă la Paroşeni această instalaţie este aproape de finalizare, iar din 2014 va putea să funcţioneze corect din punct de vedere al mediului, Mintia nu are o astfel de instalaţie. Ce im-

plicaţii ar avea acest lucru? De anul viitor, Mintia nu ar mai putea produce energie din acest motiv. Iar asta ar însemna că cele patru mine din Complexul Energetic Hunedoara nu ar mai avea obiect de activitate, iar Valea Jiului ar fi o zonă moartă, pentru că nici turism, nici minerit nu există, deşi ar fi fost bine să existe amândouă. Pe de altă parte, Paroşeniul ar putea prelua această activitate, dar are o capacitate restrânsă. Soluţia ar fi ca la Paroşeni să se construiască un grup de 250 megawaţi, care să preia huila din Valea Jiului. Aceste lucruri sunt confirmate şi de liderii minerilor din Valea Jiului”, a mai declarat Lăutaru.

Prăpăd în toate domeniile

La întâlnirea de ieri, liderii PMP au mai amintit despre problemele grave pe care le vor provoca deciziile actualei puteri în problemele educaţiei şi ale mediului de afaceri. Alexandru Lăutaru a spus că, de exemplu, faptul că nu se mai fac concursuri pentru posturile de conducere din inspectoratele şcolare înseamnă, de fapt, protejarea numirilor politice în astfel de poziţii. La rândul său, Doru Grosu a ţinut să atragă atenţia că sistemul împovărător de taxe noi, taxa forfetară, codul insolvenţei, instituite de puterea de la Bucureşti, înseamnă tot atâtea lovituri grele date mediului de afaceri românesc şi aşa slăbit. Mihaela PETROŞAN

Dacă este tratat corespunzător,

Cancerul mamar poate fi vindecat

Luna Mondială de Luptă Împotriva Cancerului de Sân va fi marcată şi în judeţul Hunedoara printr-un eveniment organizat de Direcţia de Sănătate Publică (DSP). Astfel, luni, de la ora 11, în sala de şedinţe a DSP Hunedoara se va desfăşura simpozionul cu tema „Nu eşti singură - împreună vom reuşi”.

Scopul acestui simpozion îl reprezintă creşterea nivelului de informare şi conştientizare a femeilor cu privire la rolul bunelor practici comportamentale în reducerea riscului cancerului mamar şi de col uterin şi cum să ia cele mai bune decizii în viaţa de zi cu zi. Cu acest prilej, reprezentanţii DSP Hunedoara vor distribui şi o serie de materiale informative. Potrivit specialiştilor, cancerul mamar este unul dintre cele mai întâlnite forme de cancer. „O statistică nu tocmai încurajatoare arată că una din opt femei dezvoltă cancer de sân pe parcursul vieţii, iar la fiecare trei minute o femeie este diagnosticată cu cancer de sân. 94 la sută dintre femeile depistate precoce supravieţuiesc”, spun specialiştii. Din datele oficiale rezultă că principala cauză de deces prin cancer la femeile cu vârsta cuprinsă între 40 şi 59 de ani o reprezintă cancerul de sân.

6.137 de bolnavi de cancer

Potrivit datelor DSP, în judeţul Hunedoara, în 2010 au fost 141 de cazuri nou diagnosticate de cancer de sân (din care 40 curabile), în 2011 numărul a scăzut la 125 (31 curabile), iar anul trecut au fost diagnosticate cu cancer de sân 112 femei (28 curabile). În primul se-

Certificat energetic. Rapid şi la preţul corect.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la iniţiativa Societăţii Americane a Cancerului, începând cu 1985, a stabilit prin convenţie internaţională ca luna octombrie să fie Luna Internaţională a Conştientizării Cancerului Mamar. Această formă de cancer nu produce durere şi nu se manifestă prin alte simptome decât în faze târzii. Incidenţa cancerului de sân a crescut lent, dar continuu în ultimele decade. În 1993, vicepreşedinta companiei Estee Lauder stabileşte ca simbol al luptei împotriva cancerului de sân celebra fundiţă roz.

mestru din acest nou au fost înregistrate 53 de astfel de noi cazuri. În ceea ce priveşte cancerul de col uterin, în judeţul Hunedoara, în 2010 au fost înregistrate 82 de noi cazuri (dintre care 20 curabile), în 2011 - 77 (22 curabile), iar în 2012 82 (15 curabile). Pentru primul semestru din acest an datele arată 35 de cazuri noi diagnosticate. Din datele oficiale ale DSP Hunedoara, în judeţul nostru numărul total al bolnavilor de cancer, cazuri nou diagnosticate, în 2010 era de 1.432, în 2011 de 1.465, iar în 2012 de 1.514. În total, în primul trimestru din 2013 au fost înregistrate 714 persoane nou diagnosticate cu cancer. În evidenţa DSP Hunedoara, în primul semestru din acest an se aflau 1.047 de cazuri de cancer de sân şi 866 de cancer de col uterin. Totalul bolnavilor de cancer rămaşi în evidenţă în primul semestru din acest an an este de 6.137. Mihaela PETROŞAN

Închiriem spaţii birouri sau orice alte activităţi în zona Kaufland.

Relaţii la telefon

Relaţii la telefon

0722.779324

0751.199100


Ziarul Vãii Jiului

SPORT

Viitor incert pentru sportivii de la fotbal-tenis Lupeni

vineri, 18 octombrie 2013

Antrenorul Dima Druncea şi sportivii secţiei de fotbal-tenis ai clubului Comexim R Lupeni trăiesc momente dramatice, deoarece finanţatorul clubului i-a anunţat că va retrage sprijinul financiar. Componenţii secţiei de fotbaltenis ai Comexim R Lupeni sunt multipli campioni naţionali şi ar trebui să participe luna viitoare la Campionatele Europene de la Istanbul. Prezenţa la această competiţiei continentală va fi finanţată de Federaţia de

5

Fotbal-Tenis, iar sportivii speră să cucerească un număr cât mai mare de medalii pentru a impresiona potenţialii binefăcători. Din păcate, performanţele acestor tineri şi talentaţi sportivi, antrenaţi mai mult din pasiune, decât pentru câştiguri financiare, de Dima Druncea, sunt pe punctul de a intra în istorie. Motivul? Emil Părău, finanţatorul clubului Comexim R Lupeni, i-a anunţat că îşi va retrage sprijinul financiar acordat secţiei de fotbaltenis. „Suntem pe marginea prăpastiei. Patronul ne-a spus în mai multe rânduri că nu ne mai poate

Patricia Vizitiu din nou la Naţională

Handbalista Valentina Ardean Elisei, de la Cetate Deva, a fost inclusă de selecţionerul Gheorghe Tadici în lotul României pentru dubla cu Norvegia, contând pentru preliminariile Campionatului European din 2014. Ultimele meciuri ale extremei stânga de la Cetate la prima reprezentativă au fost în iunie 2012, în preliminariile Europeanului din 2012, pe când jucătoarea activa la Oltchim Rm. Vâlcea. O altă hunedoreancă în lotul României este talentata petroşeneancă Patricia Vizitiu de la Krim Ljubljana. Dubla cu Norvegia va avea loc pe 23 şi 27 octombrie, primul meci având loc la Oradea.

Cursuri pentru Licenţa C UEFA la Petroşani Participanţii la cursul pentru obţinerea Licenţei C UEFA se vor întâlni luni, 21 octombrie, de la ora 16:00 la terenul Ştiinţa din Petroşani. Aceştia au obligativitatea să fie prezenţi la cursul practic, iar toţi cursanţii înscrişi vor avea asupra lor şi echipament. Preşedintele comisiei tehnice este Ionuţ Stelescu.

Trei remize şi un eşec

Juniorii republicani ai FC Hunedoara şi CNS Cetate Deva au ieşit cam şifonaţi din meciurile etapei trecute, întrucât n-au reuşit să obţină nicio victorie, ci doar trei remize şi o înfrângere.

Juniorii A ai FC Hunedoara, antrenaţi de Romică Gabor, au scos o remiză, scor 2-2, cu echipa de pe locul secund, ACS Poli Timişoara, juniorii B, pregătiţi de Fane Dubinciuc, au pierdut cu 0-1. Echipele de la CNS Cetate Deva au obţinut două remize în dubla din deplasare cu CS Caransebeş, după rezultate identice, 1-1, atât la juniori A, cât şi la juniori B. După şapte etape, CNS Cetate Deva ocupă locul nouă la ambele categorii, în vreme ce FC Hunedoara se clasează pe şapte la juniori A şi pe zece la juniori B. CNS Deva va juca acasă, etapa viitoare, cu CSŞ Lugoj, în vreme ce FC Hunedoara va sta.

susţine financiar, iar acum de câteva zile ne-a anunţat oficial că renunţă la secţia de fotbal-tenis. Mi-e teamă că retragerea sa va însemna sfârşitul acestui sport în Valea Jiului, chiar dacă performanţele noastre sunt extraordinare”, a spus cu supărare antrenorul Dima Druncea. „Nu ştiu ce să mai fac, nu mai dorm nopţile de teamă că munca mea şi a acestor sportivi va pieri din cauza sărăciei. Am apelat la autorităţi, am căutat sponsori, am cerut sprijin la Federaţie, dar nimic. Am avut la un moment o promisiune, dar aceasta nu s-a concretizat încă. Ar fi păcat ca talentul acestor

sportivi şi munca mea şi a lor din ultimii ani să se risipească din cauza lipsei banilor. Majoritatea sportivilor din secţia de fotbal-tenis sunt campioni naţionali, europeni sau mondiali şi au ajuns la maturitatea sportivă, fiind apţi de a câştiga noi medalii valoroase. Cheltuieli la fotbal-tenis sunt modeste, noi având nevoie de aproximativ 20.000 de lei pentru tot anul competiţional, bani pentru participarea la competiţii. Vă rugăm faceţi cunoscută povestea noastră, poatepoate se va găsi cineva care să ne ajute”, a spus antrenorul Dima Druncea.

Pagină realizată de Loredana JUGLEA

Jucătorii de la Hercules - “măcelăriţi”

Vor fi pedepse fără precedent pentru cele întâmplate la partida dintre Inter Petrila şi Hercules Lupeni

Jucătorii de la echipa de fotbal Hercules Lupeni au intrat direct la infirmerie după bătăile ca în filme din meciul cu Inter Petrila. Antrenorul Dan Voicu spune că aşa ceva nu a văzut în întreaga sa carieră. “S-a jucat orice mai puţin fotbal, aşa ceva nu am mai văzut în viaţa mea. Curtean are entorsă, Moldovan – plagă deschisă la piciorul stâng, iar Ciocârlan s-a ales cu un hematom la cap. Marius Moldovan, antrenorul celor de la Petrila, mi-a cerut scuze şi mi-a spus că trei jucători care au fost agresivi au fost excluşi din echipă. Am apreciat gestul lui, iar prietenia noastră nu a avut de suferit”, a declarat Dan Vociu. Arbitrul Flavius Coroiu din Deva a avut de lucru nu glumă în timpul meciului Inter Petrila – Hercules Lupeni. Pe lângă cele 5 goluri validate centralul devean a acordat nu mai puţin de 13 cartonaşe: 10 cartonaşe galbene şi 3 cartonaşe roşii. Gazdele au primit cele mai multe avertismente. În minutul 78 echipa din Petrila a rămas în doar 6 jucători de câmp plus portarul,

iar 5 dintre ei aveau câte un avertisment primit până în acel moment: Florin Dobre (minutul 17), Bogdan Muntean (27), Cosmin Borbely (38), Adrian Agapi (42) şi Andrei Cozac (74). Au fost trimişi mai repede la vestiare jucătorii lui Inter Petrila: Ionuţ Androne – călcarea cu intenţie pe coapsă a unui adversar în timp ce jocul era oprit (69), Alin Bocu – pentru lovirea cu pumnii în faţă a unui adversar în timp ce meciul era oprit (78) şi Florin Dobre – lovirea adversarului cu talpa piciorului în cap în mod voit (78). Cu siguranţă Comisia de Disciplină a Asociaţiei Judeţene de Fotbal Hunedoara va da pedepse istorice în acest caz.

Derby-ul cu Uricaniul

Sâmbătă se anunţă un alt meci interesant în Liga a IV-a, cel dintre Minerul Uricani şi Hercules Lupeni, un meci care cu siguranţă nu va fi unul liniştit. “Mi-e teamă să nu se lase cu alte lucruri şi la acest meci. Eu sper totuşi ca jocul să fie unul în litera fair-play-ului”, a declarat Dan Voicu.

www.zvj.ro


CMYK

Ziarul Vãii Jiului

6 ACTUALITATE

vineri, 18 octombrie 2013

Cât de curând,

Forumul Pro Urbis îşi va schimba statutul juridic. Şi, odată cu el, modul de lucru Obiectivul Forumului Pro Urbis Petroşani, după o idee a primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, a fost, încă de la înfiinţare, acela de „susţinere a comunităţii în toate aspectele vieţii membrilor acesteia prin idei şi iniţiative creative, inovative, venite din partea membrilor forumului, care să permită deschiderea comunităţii Petroşaniului către un orizont cât mai larg de comunicare, de colaborare, de identificare şi promovare a valorilor locale şi de creştere a atractivităţii urbei noastre prin acţiuni specifice izvorâte din cooperarea membrilor forumului Pro Urbis”.

Forumul Pro Urbis devine Asociaţia Pro Urbis

Primarul este foarte mulţumit de ce s-a realizat până acum cu acest forum, înfiinţat de aproape doi ani, mai exact pe 24 ianuarie 2012, o zi specială pentru toţi românii. Care coincide, deloc întâmplător, cu Mica Unire de la 1859. „Este foarte interesantă această platformă pe care

Prin votul de joi al consilierilor locali, la un proiect iniţiat de primar,

Petrila aplică la programul naţional pentru construirea de sedii pentru aşezămintele culturale!

Zece proiecte de hotărâre de la şedinţa de îndată a CL Petrila de ieri, în afara celui cu rectificarea de buget, au vizat mai multe aspecte de interes general. Astfel, şase proiecte s-au referit la: „trecerea din domeniul public al oraşului Petrila în domeniu privat a Căminului Cultural Cimpa”, „aplicarea la Programul prioritar naţional pentru construirea de sedii pentru aşezămintele culturale în localităţile unde nu există asemenea instituţii precum şi reabilitarea, dotarea şi finalizarea lucrărilor de construcţii a aşezămintelor culturale de drept public din mediul rural şi urban”, „atribuirea în folosinţă gratuită a unui spaţiu din imobilul fosta Direcţie EM Lonea şi teren aferent, situate în strada Republicii nr. 273”, „aprobarea documentaţiei tehnico-economice pentru obiectivele Amenajare Parc Tunel şi balustradă metalică de pe strada Republicii” şi „aprobarea numărului de burse pentru elevii din învăţământul preuniversitar de stat”. Celelalte patru au vizat „aprobarea documentaţiei tehnico-economice pentru obiectivul reabilitare instalaţie de încălzire” la remiza de pompieri, la Grădiniţa Cimpa, la Edil Urban Serv şi la Centrul de Activităţi sociale şi educative (cu sediul în fosta Direcţie EM Lonea). Toate au fost aprobate în unanimitate şi foarte rapid, fără alte comentarii. Despre câteva din aceste proiecte veţi putea citi pe larg în următoare ediţie a ziarului nostru.

Corneliu BRAN

www.zvj.ro

a pornit forumul de discuţie Pro Urbis în cadrul comunităţii locale. Mă bucur foarte mult că sunt oameni implicaţi din toate domeniile, fie că vorbim de directori de şcoli, de profesori sau educatori, de medici, de preoţi sau de pastori, de oameni care lucrează în asistenţă socială sau în Crucea Roşie, de asociaţii culturale, de turism sau ecologice, de oameni care fac parte din rândul funcţionarilor, poliţiei, pompierilor, sau din sistemul minier. E o paletă foarte largă de activităţi şi toţi cei care sunt implicaţi în Pro Urbis au o viaţă activă în comunitate şi e foarte important că am reuşit să-i aducem în cadrul acestui forum”, ne-a declarat Tiberiu Iacob-Ridzi. Această declaraţie de mai sus nu vine întâmplător şi n-a fost făcută doar ca cineva să se afle în treabă. Am aflat că primarul Petroşaniului doreşte ca în aceste zile să schimbe Forumul „Pro Urbis” în Asociaţia „Pro Urbis”, dându-i astfel personalitate juridică, prin înregistrarea la Judecătoria Petroşani, acest fapt ducând în cele din urmă la posibilitatea accesării unor fonduri europene sau guvernamen-

tale, prin asociaţie, pe diverse programe sau proiecte. „Această trecere vine oarecum firesc şi mă bucur că la Petroşani societatea civilă şi instituţiile s-au implicat încă de la început în acest proiect al nostru”, a spus primaru.

Vrea mai mult de la Pro Urbis

Tiberiu Iacob-Ridzi vede necesară, după alte modele de ONG-uri, crearea unor ateliere de lucru, unde copiii să poată să sculpteze, să deseneze, să creeze un lucru de mână, urmând apoi ca toate acestea să se vândă semestrial sau anual în cadrul unei licitaţii, banii obţinuţi putând fi folosiţi fie pentru dotări şi materiale, fie pentru ajutorarea copiilor cu nevoi, fie daţi ca prime pentru copiii care obţin rezultate şcolare remarcabile ş.a. „Cred că Pro Urbis va trebui cel mai mult să lucreze pe programe foarte aplicate şi pe diverse domenii de activitate, fie că vorbim de sculptură, desen, grafică şi artă în general, fie că vorbim de păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor, fie că vorbim de mediu, de ştiinţă şi tehnică sau de orice altceva legat de comunitatea noastră. În perioada următoare ne vom canaliza atenţia spre acele proiecte, punctuale, care pot avea finanţare europeană sau guvernamentală, care pot fi, de ce nu, şi în colaborare cu alte ONG-uri”.

Nepotul se luptă pentru o statuie a bunicului

Corneliu BRAN

Petru Mihăilă – un personaj emblematic al Sindicatului social-democrat al minerilor din Lupeni Cine a fost Petru Mihăilă?

Este păcat că istoria Văii Jiului stă ascunsă prin arhive sau prin cărţi, iar puţini dintre noi ştiu sau au auzit despre personaje sau fapte cu impact în dezvoltarea acestei regiuni. Sistemul educaţional este selectiv, şi rareori profesorii îşi aduc aminte, măcar în învăţământul opţional, să mai povestească elevilor despre istoria Văii. De pildă, ieri, stând de vorbă cu vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Tiberiu Balint, l-am întrebat cine mai vine în audienţă la dumnealui. „Astăzi

Petru Mihăilă a fost unul dintre cei mai de frunte sindicalişti social-democraţi lupeneni, ai Văii Jiului şi ai sindicatelor miniere din România. Bărbat de încredere, ales de nenumărate ori preşedinte al sindicatului minerilor lupeneni, secretar regional al Uniunii muncitorilor mineri din România, preşedintele Uniunii Muncitorilor Mineri din România, senator în 1939, deputat în 1946 (ales pe lista Blocului Partidelor Democrate), Petru Mihăilă a trecut prin toate etapele sociale ale devenirii unui adevărat lider. S-a născut la 29 iunie 1896, în comuna Trestia - Munţii Apuseni, jud. Hunedoara. A încetat din viaţă la Petroşani, în 1968, fiind îngropat în Cimitirul Central. Mai multe amănunte despre activitatea lui Petru Mihăilă găsiţi în volumul „Vă ordon: confiscaţi drapelul roşu! Sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni de la origini până la 1939. O reconstituire”, scris de colegul nostru Marian Boboc. au fost trei persoane în audienţă. Cineva a venit cu rugămintea de a-i asigura o locuinţă, am luat legătura cu viceprimarul Dorina Niţă în acest sens, pentru că este o treabă a administraţiei locale, un bărbat a venit să ceară ridicarea unei statui în memoria bunicului, care a fost lider de sindicat la Lupeni, şi ultima persoană avea probleme cu retrocedarea unei păduri”, ne-a spus vicepreşedintele CJH. Interesant, ne-am spus, cineva vrea ca bunicul său să aibă statuie. Am întrebat de numele bunicului. Petru Mihăilă, ni s-a răspuns.

Nu-mi suna cunoscut, nici nu mă gândeam că ar fi fost cineva important, şi oarecum mi s-a părut haioasă ideea statuii. Însă am luat legătura cu Marian Boboc, care cunoaşte istoria Văii Jiului mai bine ca oricine, pentru a cercetat-o foarte bine şi a editat cărţi care ne reamintesc ce şi cine suntem. Numele l-a recunoscut imediat, pentru că Petru Mihăilă nu a fost un om oarecare. A avut o poveste de viaţă interesantă care acum apare şi publicată. Cei care ar trebui să susţină iniţiativa nepotului Alexandru Jian pentru ridicarea statuii sunt pesedişti, pentru că Petru Mihăilă a fost un politician de stânga. Sperăm ca iniţiativa nepotului Jian să aibă succes.

Alina PIPAN


CMYK

Ziarul Vãii Jiului

INTERVIU

vineri, 18 octombrie 2013

Directorul general al CEH, Daniel Costel Andronache:

7

„În 2016, noi ar trebui să fim competitivi pe piaţă”

Acum, producţia de huilă e bună

- Domnule director general, pentru început vă rugăm să ne spuneţi situaţia la zi a CEH. - Cred că cel mai bine am putea s-o denumim ca fiind o situaţie de normalitate, în sensul că producem acum la Termocentrala Mintia circa 400-500 de megawaţi pe oră, la Termocentrala Paroşeni în jur de 110-130 de megawaţi, exploatările miniere din cadrul complexului îşi fac programul de a asigura 100.000-120.000 tone de cărbune lunar, achiziţionăm toată cantitatea de cărbune de la Societatea Naţională de Închideri de Mine Valea Jiului, cam 40.000 de tone de cărbune pe lună, iar stocurile de cărbune sunt pregătite pentru iarnă şi sperăm să nu mai fie probleme în acest sens, deci nici să mai fie nevoie să importăm cărbune.

Investiţii şi iar investiţii

- Aţi trasat cam tot ce ţine de producţie. Ce înseamnă toate datele de mai sus pentru CEH? - Înseamnă o perioadă de respiro, în care putem să ne ocupăm de investiţii. Cum bine ştiţi, în iunie am reuşit să pornim investiţia de la Paroşeni, cea cu desulfurarea. O parte din finanţare era asigurată, iar împreună cu Ministerul de Finanţe am găsit căile şi am reuşit să rezolvăm şi cea de-a doua parte a investiţiei, mai exact celelalte 32,5 milioane de euro. Investiţia este acum în grafic. Avem, la Mintia, o investiţie în derulare de şlam dens. Suntem în perioada de achiziţie pentru instalaţia de desulfurare şi pentru retehnologizarea Termocentralei Mintia, ceea ce înseamnă investiţii de 230 de milioane de euro. Probabil că în două săptămâni vom finaliza procedura şi vă vom comunica rezultatele. Vineri (azi - n.r.) avem un Consiliu de Administraţie care va aproba caietul de sarcini pentru investiţiile din Valea Jiului, documente pe care le vom transmite la ANRMAP, urmând ca după avizare să le publicăm în SEAP. - Cât ar totaliza aceste investiţii? - Înseamnă investiţii undeva la 56 milioane de euro, practic toate cele patru mine ar urmă să fie echipate cu tehnologii moderne, care să ne permită să aducem gigacaloria undeva la 55-60 de lei, ceea ce s-ar transmite în preţul megawattului undeva la 190-200 lei.

După doi ani, CEH-ul ar trebui să fie competitiv pe piaţa energetică

- Cât va dura această perioadă de echipare a minelor cu tehnologii moderne? - Doi ani. În 2016 noi ar trebui să fim competitivi pe piaţă. Sigur, în paralel cu asta probabil că aţi văzut că încercăm să dezvoltăm producţia de la microhidrocentrale, avem un plan ambiţios să punem şi noi celule fotovoltaice pe depozitele de steril, ceea ce evident va duce la scăderea preţului megawattului. Până la urmă acesta este scopul, să avem megawattul cât mai mic ca preţ.

Importurile de cărbune rămân doar o amintire?

- Vorbeaţi la început de încetarea importului de cărbune, cel puţin în acest an. Credeţi că s-a terminat definitiv această operaţiune de import de cărbune, sau e posibil ca de la anul faptul acesta să mai continue? - E foarte greu de spus acum… Eu încerc să ne descurcăm doar cu producţia internă, nu sunt în general pentru importuri şi, atât cât se poate să ne descurcăm cu cărbunele

furnizat de Divizia Minieră şi SNÎMVJ, o vom face. Probabil că din 2017-2018, când Societatea de Închideri de Mine nu va mai exploata cărbune, va trebui să fie nevoie să mărim, în principal, producţia de la cele patru mine ale noastre, pentru că va fi nevoie de cărbune. Mai departe nu ştiu ce să zic, nu ştiu care va fi cererea de energie peste 4-5 ani, de aceea mă opresc aici cu răspunsul. - Lună de lună se acumulează noi datorii. Circulă scenarii că acest lucru poate să devină o piatră de moară pentru CEH. Nu se va ajunge la încetarea activităţii? - Eu sper că nu va fi aşa! Sigur, am preluat Divizia Minieră (fostul SNH) cu o datorie acumulată anul acesta destul de importantă, dar va veni iarna, când preţul energiei este mai mare, ceea ce înseamnă că vom scădea această datorie. În plus, tocmai de aceea facem aceste investiţii de care v-am vorbit, ca din 2016 să fim pe profit.

Urmează „o mică” restructurare

- Ce probleme mai are Complexul Energetic Hunedoara în momentul de faţă? - Sigur, problemele încă sunt foarte mari… În primul rând avem probleme cu preţul energiei, care este foarte mic deocamdată. Ar mai fi şi altele, dar, repet, dăm prioritate investiţiilor şi se vor rezolva multe. V-aş mai putea spune şi de o mică restructurare, o problemă pe care dorim să o rezolvăm inteligent, în sensul că vom mai lăsa să plece oamenii care-şi doresc să iasă din sistem, plus că va mai pleca un număr important de oameni care se vor pensiona. În paralel cu investiţiile vom regândi structura forţei de muncă în aşa fel încât din 2015 să găsim o forţă de muncă întinerită, să creăm din ea mineri şi să nu mai avem această problemă multă vreme. Mai clar, ne dorim ca după această restructurare să nu mai existe alte restructurări şi reorganizări, să intrăm în sfârşit în normalitate şi din acest punct de vedere. - Câţi oameni aţi prevăzut că vor pleca din sistem? - De la Divizia Energetică vor pleca undeva în jur de 200 de oameni. - Bun, şi de la Divizia Minieră? - Anul acesta nu se pune problema de a pleca oameni de la Divizia Minieră. Am mai spus-o, discutăm de restructurări în Divizia Minieră doar din momentul când avem investiţiile clare şi aici. După ce semnăm actele şi ştim etapele care trebuie parcurse, pe măsură ce avem utilajele vom discuta de disponibilizări şi în divizia minieră. Dar şi aici, în primul rând vom vorbi de oamenii care trebuie să iasă la pensie sau se apropie de vârsta de pensionare.

1.000 de angajaţi la fronturile de lucru în cinci ani

- Aţi vorbit de sânge proaspăt, de tineri, de formare de mineri. A forma un miner durează 4-5 ani. Cam de câţi oameni tineri ar fi nevoie la fronturile de lucru? - Eu mi-am propus din mers că vom avea ca număr de personal al CEH, la momentul când vom intra în normalitate, undeva în jur de 5.000 de angajaţi. Sigur, în timp noi o să formăm mineri, tineri, pentru că ne trebuie la fronturile de lucru. Eu zic că în următorii cinci ani, în condiţiile în care vom mai mări şi producţia, vom angaja undeva spre 1.000 de oameni tineri pentru fronturile de lucru. Noi avem în jur de 400500 de oameni care se apropie de pensie. Aceştia trebuie înlocuiţi, iar pe lângă ei vor mai pleca, inerent, alţii, iar şi în locul lor vor veni tineri. Cam de-aici rezultă acest număr de oameni tineri care vor fi angajaţi

în următorii cinci ani. Va trebui să-i formăm şi să-i punem să muncească pe lângă cei cu experienţă, astfel ca în timp ei să devină conducători ai formaţiilor de lucru şi aşa mai departe.

Sindicatele - vechea poveste: „reprezentativ sau nu”?

- Cum vedeţi această situaţie a sindicatelor miniere, scindate şi mereu în contradicţie? - Sincer, această situaţie mie nu-mi place. În mod normal un conducător care nu se gândeşte foarte mult la binele societăţii ar trebui să fie încântat că nu există unitate. Eu mi-aş dori să fie unitate pentru că avem aceleaşi gânduri şi aceleaşi idei. Noi, împreună cu sindicatele, trebuie să mergem într-o singură direcţie, aceea de a reuşi să scoatem acest complex energetic cu fruntea sus şi peste doi ani de zile să nu ne mai gândim la nimic decât la cum să funcţionăm şi să asigurăm pentru încă vreo 50 de ani viitorul complexului. - Aveţi în momentul de faţă un sindicat reprezentativ cu care negociaţi problemele membrilor de sindicat? - Nu avem momentan un sindicat reprezentativ cu care să negociem, aşteptăm hotărârea instanţei. - Da, asta era o întrebare capcană, deoarece zilele astea s-a tot discutat această chestiune şi fiecare sindicat menţionează că el este reprezentativ şi poate negocia cu administraţia problemele apărute… - Şi am răspuns cum trebuie? Aşa e normal, nu credeţi?!

„A fost sau n-a fost…”, asta-i întrebarea?

- O întrebare legată de controlul Corpului de Control al Primului-ministru. A fost sau n-a fost în control? Care este adevărul? - Corpul de Control de la Ministerul Economiei a fost în mai multe rânduri, au fost şi cei de la Finanţe - Mari Contribuabili care au făcut acelaşi lucru… De la Corpul de Control al Primului-ministru n-a fost nimeni, probabil s-a înţeles greşit de către cei care au scris. Pot să vă spun că am avut mai multe rânduri de control, ultima oară acum două luni, parcă de la Ministerul Economiei, pe tema importului de cărbune. Până acum nu am primit concluziile controlului, deci nu vă pot da date suplimentare în acest sens. - Credeţi că înainte de dumneavoastră s-a greşit? - E foarte greu de făcut acum o analiză managerială pentru o perioadă anterioară, când n-ai fost acolo. Sunt foarte mulţi factori care au influenţat acea achiziţie. Cred că cel mai important lucru este că am putut gestiona acest stoc imens, n-am avut autoaprinderi, n-am avut probleme, am consumat din acel cărbune şi acum am ajuns la un nivel de normalitate. - Cum vă simţiţi în Valea Jiului? S-a crezut că nu veţi veni la Petroşani să vă faceţi munca zilnică, ci veţi conduce dintr-un birou de la Deva… - Mă simt excepţional la Petroşani.

Zvonurile... sunt de când lumea. Cum puteam să nu mă simt bine la Petroşani când aici am făcut facultatea, cunosc oameni, ştiu că sunt mulţi oameni foarte bine pregătiţi şi aşa mai departe. Nu mă deranjează naveta spre Deva, mai mult mă deranjează cea spre Bucureşti, care e mai complicată, dar asta e o altă problemă.

În decembrie, de sărbători, minerii vor fi liberi. Energeticienii - nu

- Vă întrebăm şi despre luna decembrie. În general este o lună în care la minele din Valea Jiului se dau acele libere de sărbători, iar prin CCM se acordă cadouri, iar de Sfânta Varvara se organizează acţiuni. Mai sunt valabile toate acestea? - Da! Noi trebuie să respectăm CCM. Pe partea energetică se va lucra zi de zi, nu avem oprire de flux, iar dacă o să avem stocurile de cărbune asigurate nu se pune problema ca Divizia Minieră să nu primească acele zile libere. Cu atât mai mult cu cât trebuie respectat CCM. - Când se va negocia CCM? - Ambele contracte - şi cel de la energetică şi cel de pe partea minieră - sunt în perioada de valabilitate. Eu simt nevoia să reunim aceste contracte şi să facem un nou contract, comun, cu anexele specifice fiecărei activităţi. Aşteptăm reprezentativitatea care vine din hotărârea instanţei şi după aceea vom vedea. - O ultimă întrebare. Vizavi de CCM, există şi au existat mereu mari disensiuni între energeticieni şi mineri. Au fost mereu discuţii şi de multe ori cele două tabere nu s-au putut înţelege. Credeţi că acum o vor face? - Nu le-aş spune disensiuni, ci mici orgolii. Dar sunt convins că ne vom pune împreună la masa negocierilor şi problemele se vor rezolva. Eu sper că înţelepciunea primează şi vor trece cu toţii peste micile orgolii. Din discuţiile pe care deja le-am avut cu fiecare sindicat, le-am spus că toţi, şi dumnealor şi noi, avem acelaşi scop, chiar dacă suntem în tabere diferite: funcţionarea cât mai bună a Complexul Energetic Hunedoara. Şi cred că au înţeles cu toţii.

Interviu realizat de Corneliu BRAN

www.zvj.ro


8

Ziarul Vãii Jiului

DIVERSE

Semnal editorial.

vineri, 18 octombrie 2013

Revista cadrelor SRI în rezervă şi în retragere – numărul 16

Semnalăm cititorilor noştri apariţia nr. 16 (septembrie – noiembrie 2013) a revistei Vitralii – Lumini şi umbre, revista veteranilor din serviciile române de informaţii, publicaţie editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRRSRI). Ajunsă în anul IV de apariţie, stufoasa colecţie de texte aparţinând unor profesionişti ai domeniului este structurată în rubrici precum Editorial, Memorie profesională, Istoria altfel, Atitudini, În sprijinul culturii de s ecuritate, Din activitatea ACMRR-SRI, Prezenţi în viaţa şi cultura cetăţii şi Vitralii – Prezenţă şi ecouri. Revista, o lectură palpitantă pentru pasionaţi, iniţiaţi ori începători, se întinde

Jertfa pentru cărbune

pe mai mult de 130 de pagini. Sigur că persoanele interesate ar putea face o apreciere completă consultând conţinutul publicaţiei, disponibil integral online, pe site-ul acmrr-sri.ro. Pentru a vă stârni curiozitatea, mai spunem că – în paginile 44 – 45 ale secţiunii Memorie profesională – colonel (r) Tavi-Octavian Lasconi, cel care răspundea contrainformativ la momentul tragediei din 21 martie 1986 de Întreprinderea Minieră Vulcan, readuce în atenţie aspecte ale acelor zile negre pentru istoria mineritului. Dar, în opinia autorului, şi pentru istoria Departamentului Securităţii Statului. Reproducem integral articolul col. (r) Lasconi în cele ce urmează. Cătălin DOCEA

Activitatea pe linie de contrainformaţii în sectoarele economice desfăşurată în Valea Jiului înainte de 1989 avea ca principal obiectiv prevenirea unor evenimente deosebite (explozii, surpări, avarii) în subteranul celor 13 unităţi miniere, accidente care se puteau solda cu pagube materiale şi victime omeneşti. În goana după cărbune, în baza unor ordine şi instrucţiuni în vigoare la acea dată, ofiţerii de contrainformaţii erau obligaţi să verifice şi să ţină o evidenţă zilnică în legătură cu producţia de cărbune extrasă şi prezenţa personalului minier în subteran. Aceste aspecte se raportau zilnic la Securitatea judeţului Hunedoara şi la unitatea centrală – Direcţia de contrainformaţii în sectoarele economice din Departamentul Securităţii Statului, care întocmea un buletin operativ, cu privire la activităţile miniere din întreaga ţară, pe care-l transmitea zilnic conducerii superioare de partid şi de stat. Ofiţerii de informaţii au fost trimişi să urmeze cursurile de „Salvatori Minieri” care se desfăşurau la Centrul de Cercetări pentru Securitate Minieră Petroşani, astfel încât să poată participa, alături de specialişti, la cercetarea cauzelor producerii unor accidente în minerit. Au existat multe situaţii în care viaţa ofiţerilor de informaţii, trimişi în subteran pentru a participa la cercetarea unor evenimente, a fost pusă în pericol datorită acumulărilor de metan care puteau oricând

www.zvj.ro

conduce la exO şansă la viaţă a avut-o şi maior Batcău Ioan care, plozii ori surpări. trimis la Mina Aninoasa să-şi aducă echipamentul de Un caz elocvent salvator minier pentru a intra în subteran la Mina pe care doresc să Vulcan cu echipa de cercetare, a fost blocat la bariîl prezint este cel era CFR Iscroni şi nu a ajuns la Vulcan în timp util. A produs la Exploapierdut intrarea în subteran şi astfel a rămas în tarea Minieră viaţă. Vulcan unde, în În acel eveniment, printre cei accidentaţi în subziua de 21 martie teran s-au aflat reprezentantul Direcţiei de con1986, în stratul 7, trainformaţii în sectoarele economice, actualmente bloc 0, orizontul colonel (r) Bărduţ Nicolae şi şeful Securităţii mu420, s-a produs o nicipiului Petroşani, în prezent general de brigadă puternică ex(r) Cherciu Valeriu, care participau la cercetarea plozie de metan cauzelor exploziilor. care a omorât 17 * mineri, iar alţi În urma cercetărilor au fost stabilite cauzele şi doi au fost grav „vinovaţii” accidentului colectiv de muncă din data răniţi. de 21-22 martie 1986 de la Mina Vulcan. Ca de Imediat după exfiecare dată, în minerit, vinovaţii au fost… morţii! plozie, în zonă s-au deplasat reprezentanţi ai conDe la acea dată, în afară de salvatorii minieri, niducerii superioare de partid şi de stat, care au decis meni nu mai are voie să intre în perimetrul subteran ca a doua zi (la nici 24 de ore după explozie) să în care a fost înregistrată o explozie de metan la trimită în subteran o echipă de cercetare, pentru a mai puţin de 24 de ore de la producerea acesteia, stabili cauza evenimentului. măsură valabilă şi în prezent. Astfel, în 22 martie 1986, au intrat în zona calamiOfiţerului căzut la datorie la acea dată, locotenentată cei mai buni specialişti din minerit, câţiva tului Danciu Roman Petre, căsătorit şi având un reprezentanţi din conducerea combinatului minier, băieţel de aproape 2 ani, nu i s-a acordat nici măcar procurori şi bineînţeles un ofiţer de Securitate, lopost-mortem gradul următor, cu toate că avea un cotenent Danciu Roman Petre, care stagiu de 7 ani ca locotenent. absolvise cursul de salvator minier. Colonel (r) Tavi-Octavian LASCONI S-a produs o nouă explozie de metan, care s-a soldat cu 17 victime, dintre care 8 morţi şi 9 cu incapacitate temporară Mediile de promovare a culturii se luptă din greu pentru a de muncă. Între cei decedaţi rămâne în atenţia publicului. Tocmai de aceea ne bucurăm 7 erau specialişti de marcă ai când vedem oameni cu iniţiativă, care fac tot ce poate mineritului din România. Alături de aceştia, ofiţerul de in- pentru a fi mai aproape de oameni. Biblioteca Orăşeneasformaţii Danciu Roman Petre a că Petrila vine de ieri cu o fereastră de chat pe blogul bibiliotecii - bibliotecapetrila.blogspot.ro, care facilitează căzut şi el la datorie. accesul la informaţii. Oana Bălănescu a anunţat că biblioCa o ironie a sorţii, autorul teca tocmai a înfiinţat o nouă rubrică pe blogul ei: acestui articol răspundea la acea dată contrainformativ de ”Întreabă bibliotecarul, online”. Exploatarea Minieră Vulcan şi, „Este vorba de o fereastră încorporată de chat, situată în normal, ar fi trebuit să intre în partea dreaptă a blogului, la capăt de rând, unde puteţi subteran cu Comisia de cerce- adresa întrebări bibliotecarei pentru a afla informaţii tare dar, pentru că nu avea privind cărţile existente în bibliotecă, serviciile oferite, cursul de salvatori minieri ab- sau din orice domeniu. Puteţi, de asemenea, solicita presolvit, a fost înlocuit cu Danciu Roman Petre, lungirea documentelor împrumutate, fără a vă mai decare îl absolvise… plasa la sediul bibliotecii. Această opţiune era şi este Faptul că scriu acum aceste rânduri se datorea- valabilă şi pe pagina de Facebook a bibliotecii. Sper ca ză sacrificiului locotenentului Danciu Roman acest nou serviciu să vină în întâmpinarea nevoilor dumPetre, care a căzut la datorie, executând nişte neavoastră”. Ingenios, nu-i aşa? ordine pentru care în prezent suntem condamAlina PIPAN naţi, blamaţi ori huliţi.

Bibliotecari ingenioşi la Petrila


Ziarul Vãii Jiului

Ottilia Ardeleanu – scriitoarea fascinantă de la malul mării

vineri, 18 octombrie 2013

În ediţia trecută, aminteam despre “Fascinaţia Mării” – un concurs de creaţie literară, organizat sub egida Statului Major al Forţelor Navale. Una dintre laureatele acestui concurs a fost o constănţeancă, o poetă sensibilă, despre care sunt mândră să spun că îmi este prietenă. Chiar şi poeziile noastre s-au împrietenit, fiind cuprinse în volumul colectiv “Tratamente pentru inimă”, volum semnat de şase autori. Dar Ottilia Ardeleanu nu scrie numai poezie, dovadă fiind acest premiu obţinut la secţiunea “Proză”. Unul dintre textele premiate este publicat, acum, în Ziarul Văii Jiului, spre delectarea cititorilor.

De încălţat

Pielea fusese bătută cu forţă. I s-au aplicat diverse tratamente până ce a căpătat culoarea şi moliciunea dorite. Vecinii nu ripostau. Erau obişnuiţi cu pocniturile şi cu mirosul înţepător. Ştiau şi cât o să dureze. Trebăluiau, prinşi de cele ale zilei. În curând venea iarna, ca o vulpe polară năpârlind pe munţi şi văi. Meşterul dădea zor, familia lui era numeroasă şi destul de flămândă. Cum era de dorit, rafturile amenajate special şi fereastra din camera de la drum aveau să se populeze ca un teritoriu al făgăduinţei, cu obiecte de sezon: bocanci, botine, cizme de diferite dimensiuni şi culori, mănuşi, portofele, genţi, curele, fiecare cu o croială aparte, cu misterul personal. Oamenii se opreau la mica vitrină şi admirau formele delicate, cu boturi ascuţite, bombate, carâmbii strânşi cu fermoare ori şireturi, scurţi ori lungi, baretele lucrate cu migală, unele înnodate în fundiţe, altele prinse în catarame, capsele, pintenii şi alte accesorii care completau zvelteţea ori dimpotrivă. Unii chiar se hotărau să intre, să atingă aceste lucruri, să le probeze, doar aşa de dragul de a se privi îndelung în oglinda încastrată în lemnul de brad al singurului pilon de susţinere. Soţia meşterului zâmbea de câte ori cineva trecea pragul foarte înalt al încăperii şi se apuca să descrie obiectele care făceau interesul vizitatorului. Atras de amănunte, acesta se aşeza pe un taburet şi încerca o pereche, dacă avea dispoziţie, chiar douătrei, se ridica, şontâc până aproape de oglindă, se întorcea într-o parte, apoi în cealaltă, frângea uşor piciorul din genunchi, insista asupra fermoarului să se asigure cât de uşor lunecă sus-jos, îşi plimba degetele pe pielea mulată pe gambă, iar făcea un pas înapoi, apoi încălţa şi perechea, se minuna cât de bine vine pe picior, cât de comod, ce model plăcut, ce talpă rezistentă, câtă eleganţă îi dă la purtat, în fine, cu un oftat care vădea regretul, omul lăsa acolo stângul, alături dreptul, aliniate şi, promiţând că o să revină, deşi nu ştia când, pleca pe jumătate satisfăcut de cum ar fi arătat dacă ar fi ieşit cu încălţările acelea pe stradă, jumătate îngrijorat că va mai trece un anotimp cu aceeaşi pereche de ghete care nu mai prezintă garanţia că o să-i slujească de cald. Femeia dădea din cap. Ce putea să mai spună?! Îşi conducea vizitatorul cu privirea. Printr-o înţelegere tacită. De unde, de neunde, în câte-o zi se mai ivea un cumpărător, lucru benefic pentru atelierul de marochinărie, pentru Asociaţia familială „MaroChin” a pielarului. Copiii puteau să-şi continue şcoala! O pereche de cizme de damă nu-şi găsea nicicum purtătoarea. Au trecut câteva ierni la rând, iar ele nemişcate, pe acelaşi raft, nu aveau odihnă. Ce poate fi, drăguţă? Avem pielea fină şi albă, trupul subţire, toc suplu şi tălpi sănătoase. Să fie oare pentru că nu suntem pe picior mare? De câte ori ne-a încercat vreo duduie, ni s-a reproşat că suntem prea strâmte. Că strângem. Şi provocăm dureri. Disconfort la mers. Pericol de bătături! Cu

UMOR ÎN HA... MAJOR

9

toate acestea, mereu am fost lăudate pentru eleganţă. Degeaba dacă nu eşti de nasul cui trebuie. La naiba cu prestanţa! O să murim fete bătrâne. Pline de riduri şi pistrui. Scofâlcite. Cu pielea uscată. Nici pe atât nu se va mai uita cineva la noi. Bătrâneţea e urâtă. Lumea te ocoleşte. Eşti închis în cutie ca într-un sicriu. Nici de pomană nu te mai încalţă cineva. S-ar putea să ajungi în gura spurcatei de rabe şi deportată pe muntele gunoaielor unde o să devii una cu stricăciunile menajere. Pradă muştelor. Cea mai în chinuri moarte... Cam aşa treceau gândurile cizmelor căptuşite cu blăniţă. Ca nişte zile îngropate de vii, ca nişte nopţi despicate de fulguraţii poetice. Adevărat, proprietăreasa le aşezase în cutia de carton, şi copii! pe capac scrisese anul de fabricaţie, mare, să poată Doamna dădu să încalţe din nou cizmele preferate, fi citit şi de cei cu vederea slabă. dar, la una rămase fără fermoar. Ce se mai supără, Hibernare. Ca nişte ursuleţi panda. Drăgălaşi, însă ce necaz îi veni, însă, dinţii din faţă cedară. foarte trişti. Cealaltă era un pic scorojită la bot. Nu se mai Uite că veni o zi de toamnă. O tânără sosită şi ea de puteau folosi. Nu se mai putea face nimic pentru curând în localitate – în post de doctoriţă - zvoneau ele. Sfârşitul le era aproape. Femeia le puse într-un cetăţenii - hotărâtă că are nevoie de ceva comod şi săculeţ de hârtie şi le duse în podul cu lună elegant în acelaşi timp, pentru străbătut drumuri, acrişoară. Nu se îndură să le arunce. Dar nici nu le răscoli aproape un sfert din lotul de încălţăminte mai scoase vreodată de acolo. Trecură sori, trecură existent în acel moment în magazinul improvizat în eclipse, trecură vremuri. Aproape că toate trecură. aceeaşi cameră de la drum. Undeva, lângă peretele Chiar şi stăpâna se duse până într-un loc. Şi nu se întunecat, zări cutia rătăcită şi datele îi săriră în mai întoarse. ochi. 2010. Cizme de piele. Albe! 35. La reducere! La ştiri se anunţă iarnă lungă, bogată şi plină de 50%! cleştare. Avertismente. Atenţionări. Coduri. Să mai spun ce bucurie pe această pereche de Pe strada principală, o tânără necunoscută îşi făcu cizme?! Acum, în calitate de angajate, îşi luară apariţia, trecu intersecţia, săltăreţ, şi intră zâmbind munca în serios. Of, tu, ce-am obosit! Azi, am în supermarketul „Maroquin”. Pe raftul dinspre vizitat mulţi pacienţi. Picioarele se umflaseră atât alee, o pereche de cizme albe se lăsa măsurată din de mult că am crezut că o să ne pocnească pielea. cap şi până-n picioare de doi ochi senini. Noroc de noi că suntem tratate cu cremă în fiecare zi. Tenul ne este încă delicat. Nu ne-ar da Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU nimeni doar trei ani de viaţă. Ba chiar primim complimente. Vai, ce cizme! Ce cusături, cât de SC REALCOM SA PETROªANI îngrijit lucrate! De unde le-ai cumpărat, tu? Când? Cred că şi mie mi-ar sta bine pe picior... Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, Îndurară fetele noastre noroaie, praf, geruri, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), gropi. Dar nu li se părea greu. Poate doar când aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase era lunecuş şi se opinteau la mers. În lunile şi delicioase specialităţi: călduroase, erau trimise la odihnă: fie în pod, de Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: unde vedeau luna ca pe o felie de lămâie tăiată mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente. de marginea acoperişului, fie în dulap, sub haine Torturi de ciocolată şi gulere de blană, pe lângă alte surate cu care Torturi cu frişcă mai schimbau păreri. Era pace. Nicio revoltă. Torturi cu fructe Doar când ieşeau pe stradă se temeau, uneori. Sortimente diversificate Unele şi-au amintit cum au fost scăpate din de prăjituri picioare odată, când au luat-o la fugă printre alte Fursecuri perechi de bocanci şi pantofi negri-rău să nu fie Alune prăjite şi alte sortimente stâlcite în bătaie. În toată hărmălaia, o mână i-a ridicat şi i-a aruncat într-o sacoşă. Aproape Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 sufocaţi şi cu inima pierdută pe undeva, au Laborator: 0733.960320, int. 315 ajuns, într-un târziu, înapoi, în patul lor. Ehei, Depozit: 0733.690319, int. 342 cizmele noastre se puteau considera fericite. Singurătatea care li s-a întâmplat cândva pare că nu este mai grea decât viaţa de noapte ori cea de pe străzi. Oftară. Nu pentru viaţa lor. Ci pentru ce auziră, căci fiecare avea câte-o păţanie de împărtăşit. Se lăsă rece, din octombrie. Ciulinii se zgribuliră şi se strânseră unii în alţii ca într-o colonie. Pe lângă corali, marea începu să se dezlănţuie. Cerul se scămoşă şi vântul aduse totul în oraş. Copiii ieşiră repede cu săniile, fiindcă pe aici, vremea e cam fiţoasă. Cât ai zice yahoo, poate să iasă soarele cu dinţii lui strălucitori şi să ducă pe apa sâmbetei chiotele şi veselia. Or, oraşul din care vine povestea este frumos tocmai pentru că are mulţi

www.zvj.ro


10

Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE AUTO

Vând Mercedes Benz A Class 160, a.f. 1998, benzină, full electric, piele, încălzire în scaune, climă, volan reglabil. Preţ 1800 euro neg. Telefon 0724.439396

Vând Renault Trafic, a.f. 2005, taxe plătite și nerecuperate. Preţ 3800 euro. Telefon 0723.838117 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară. Tel. 0765.459316 Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro. Tel. 0765.459316

Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară. Preţ 1950 euro. Tel. 0765.459316

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară, stare bună de funcţionare, revizii la zi, singurul proprietar în ţară, 278.000 km, consumabile schimbate, funcţionează impecabil. Telefon 0761.756839

Vând tichet rabla. Preţ 1800 lei, negociabil. Telefon 0735.650498

Ford Focus, Hatchback, 2006, 190.000 km, diesel, 1560 cmc, manuală, euro4, data înmatriculării: 06/2006, ABS, airbag-uri, geamuri electrice, aer conditionat, închidere centralizată, radio/CD, servo direcţie, comenzi volan, fără accident. Nu sunt interesată de schimburi. Preţ: 4650 euro. Tel. 0722.344681, Petroşani

Vând cauciucuri de iarnă, import Austria, dimensiuni: 185/60/14, 185/65/14, 195/65/15, 205/55/16. Preţuri între 80-100 lei/buc. Tel. 0765.459316, Petroşani

VW Touareg 2007 278.000 km, piele, navigaţie mare (recent montată) motor 2998 cmc. 16.000 EUR pentru variante, 15.000 EUR pentru plata cash, foarte uşor negociabil. Accept variante. Tel. 0731.722227, Petroşani.

Smart ForTwo. Fabricaţie 2001, prima înmatriculare 08.01.2002, 87.000 km, benzină, transmisie semiautomată / secvenţială, euro 3, albastru gri metalizat, jante aliaj, proiectoare ceaţă, geamuri electrice, aer condiţionat, abs, airbaguri, închidere centralizată, radio / cd, primul proprietar în RO, fără accident. Adusă din UK în nov. 2012. Plafon panoramic, semiautomată / secvenţială. Ideală pentru oraş (eventual distribuţie). Arată şi funcţionează bine, n-a avut absolut nicio problemă. Consum mic (aprox. 3%), impozit f. mic (25 lei anual), asigurare ieftină, taxa a fost plătită (200 euro) şi nerecuperată. Fără datorii. Preţ fix 2400 EURO. Tel. 0767.897897, Petroşani.

www.zvj.ro

vineri, 18 octombrie 2013

IMOBILIARE

Vând casă, comuna Baru, sat Valea Lupului. Telefon 0721.220665 Vând casă cu mansardă, Lupeni, lângă mină, garaj, curte, grădină cu pomi fructiferi. Telefon 0722.485636 Vând teren şi casă P+1 în Târgu-Jiu, strada George Coşbuc, Nr. 2A, realizată şi finisată în 2000 cu toate utilităţile: apă, gaze, canal, izolaţie termosistem şi termopane. Suprafaţă teren 800 mp, deschidere la stradă de 50 mp. Anexe: beci suprafaţă de 30 mp, garaj dublu pentru 2 autoturisme. Preţ neg. Telefon: 0727.874449

Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 10.000 euro. Telefon 0725.065800

Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, supr. 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg. Telefon 0726.291090

Vând apartament 3 camere + 2 boxe, Lupeni, zona Braia, central, pe T. Vladimirescu, exact lângă Piaţa Cina, pretabil privatizare (boxă la stradă), stare bună, spaţios. Telefon 0753.058425; 0766.728688 Vând frigider Zanussi nou, cumpărat recent, 20 zile. Garanţie 2 ani. Urgent. Preţ negociabil. Telefon 0728.804734

ANGAJĂRI SC SPACE GROUP SRL angajează şofer profesionist pe autoutilitară tip Crafter, 7 locuri, cu experienţă în domeniu minim 1 an. Domeniu de activitate: Construcţii - apa şi canal Locaţie: Rădăuţi, jud. Suceava Oferim: salariu net de 1.200 lei, cazare, masă şi transport. Telefon 0760.259994 Cabana Atlas din staţiunea Straja angajează ospătăriţă cu experienţă. Se oferă: 1. Carte de muncă pe perioada contractului; 2. Salariu motivant. Se solicită: 1. Seriozitate; 2. Disponibilitate la program prelungit. Experienţa în domeniu constituie un avantaj. Relaţii la telefon 0761.296055. CV-urile se trimit la adresa de e-mail: Angajez barman pentru club în Petrila. Relaţii la telefon 0723.346895 Plecări rapide pentru dansatoare în night-cluburi din Germania, Austria, Elveţia prin Agenţia de impresariat artistic Blue Star International Show. Salarii începând de la 40 eur/seară. Asigurăm cursuri de dans, costume, transport, cazare. În România se oferă 1.200 lei/lună salariu pentru dansatoare în club Viena din Slatina, jud. Olt. Tel: +40 764 720 735; +40 751 314 411. E-mail: international_blue_star@yahoo.com Rapid RO (şoseaua de centură, vizavi de stadion) - angajează femei cu vârsta maximă de 35 de ani pentru spălătorie. Relaţii la telefon 0766.337077 sau la sediu.

ASTĂZI SE IA APA ÎN PETRILA

SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani anunţă restricţii în furnizarea apei potabile pentru astăzi, 18 octombrie 2013, în oraşul Petrila, între orele 9:00-12:00. Zona afectată: Cartier Prundului şi blocul 39 de pe strada Minei. Motivul restricţiei: înlocuire robinet pe branşamentul blocului 6 strada Republicii. Conducerea SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani mulţumeşte pentru înţelegere.

ÎNCHIRIERI

Dau în chirie - pentru două studente - apartament 2 camere, dotat şi mobilat, zona centrală (piaţă) Petroşani. Rog şi ofer seriozitate. Relaţii la telefon 0735.650483. Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi / maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere. Relaţii la telefon 0767.806804

Vând două bovine de 3 şi, respectiv, de 7 ani. Preţ negociabil! Detalii la telefon 0765.547249 sau la adresa: sat Petros, comuna Baru, nr. 192.

SERVICII

Firmă de curăţenie prestăm servicii, 80 lei pentru fiecare casă. Tariful include curăţenia generală + detergenţii necesari. Telefon 0730.278818


Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE 11 HOROSCOP

vineri, 18 octombrie 2013

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Ai grijă cum îţi foloseşti puterea de convingere în faţa celor la care ţii, pentru că ai tendinţa de a fi prea autoritar, agresiv în comunicare, dorind să ai neapărat ultimul cuvânt.

Lichidare stoc imprimate tipizate! Prețuri 2009 - 2010! Aproape toate tipizatele necesare unei societăți: fișe, bonuri, liste, documente, note, facturi, chitanțe (inclusiv pentru asociații proprietari), coperți arhiva, rapoarte, NIR, note, avize, monetare, condici prezență, etichete, registre, dosare medicale, foi prezență, pixuri, creioane, lipici, alonje dosar, marker, separatoare A4 etc. Trimite cerere de ofertă pe e-mail (zvj2008@yahoo.com), verificăm disponibilitatea în stoc și îți răspundem în cel mai scurt timp. Tel. 0737.575582, Petroşani

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Dorul te cheamă spre locuri unde te aşteaptă oameni dragi inimii tale, dar nu îţi poţi permite, momentan, o călătorie.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Ai multe de oferit, dar ai şi tendinţa de a o face pe profesorul sever cu o persoană care nu va înţelege corect demersul tău.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Intervenţia bruscă a reprezentanţilor unei instituţii în treburile tale îţi taie tot elanul de a duce mai departe ce aveai de făcut.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Munceşti mult, dar nu prea se văd rezultatele. Nu cumva ţi-ai canalizat energia într-o direcţie care nu aduce nimic bun? Stai un pic şi gândeşte-te la ceea ce ai de făcut.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Filmări video în orice ocazii, pe orice suport, editare video, filmare cu stedy-cam. Preţuri pentru orice buzunar!

Contact: 0722.44.29.67 0762.65.61.45

Eşti în faţa unei schimbări de direcţie, dar nu eşti foarte sigur încotro trebuie să mergi. Ai pornit cândva pe un drum, dar acum descoperi că existau şi alte variante pe care atunci nu le-ai văzut şi te întrebi cum poţi schimba acum macazul.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Eşti foarte corect în calcule şi strategii financiare, pentru că nu vrei să ţi se reproseze nimic. Cinstea va caracteriza orice tranzacţie pe care o închei şi acelaşi lucru îl vei pretinde şi de la parteneri.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Vrei să fii lăsat să decizi singur ce ai de făcut, de aceea eşti pregătit sufleteşte să dai startul unei acţiuni noi în care vei investi tot ce ai mai bun în tine.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Nu ai niciun chef să te implici într-o acţiune în care tot ce faci e supus unor critici severe şi nedrepte. Cum să dai randament dacă cineva stă permanent cu ochii pe tine pândindu-ţi fiecare pas.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Este o zi plăcută în care te poţi întâlni cu prieteni dragi. Semnele tale de afecţiune sunt bine primite şi la fel de multe gesturi de prietenie primeşti şi tu înapoi.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Intervenţia nefastă a unui inamic îţi strică tot cheful de a duce mai departe ce ai început. Descoperi urmările unor gesturi incorecte.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Trebuie să te implici într-o competiţie care are ca scop obţinerea unui renume, a unui succes.

www.zvj.ro


CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 ACTUALITATE

vineri, 18 octombrie 2013

Încă o veste

Zilele Recoltei, între 18 şi 20 octombrie, la Vulcan Proiectul,

aşa cum l-a prezentat şi primarul pe cale orală, se referea la aprobarea unui parteneriat între Consiliul Local Vulcan şi Asociaţia Culturală Davisan Media, pentru organizarea, în perioada 18-20 octombrie, a unor activităţi cu ocazia Zilei Recoltei. Sau, conform celor auzite de la primar, “noi le dăm locul, iar ei aduc artiştii care or să cânte”.

Deşi Gheorghe Ile

i-a lăudat pe petroşeneni şi pe petrileni pentru cum au organizat Ziua Recoltei, s-a văzut după

cum îi mustăcea mustaţa că el este chitit să se ridice cu câteva clase peste ei. Dacă totul va fi aşa cum a spus primarul, atunci scena pentru spectacol va fi amplasată în spatele primei fântâni arteziene de pe bulevard, cum mergi înspre UNIC dinspre primărie. În faţa ei se vor întinde mesele şi grătarele cu mici, friptane, tarabele cu produse tradiţionale şi, apoi, de-a lungul străzii Preparaţiei - între liceu şi sensul giratoriu – îşi vor înşira marfa producătorii agricoli. Pe care Gheorghe Ile şi-i vrea prezenţi în număr cât mai mare şi cu marfă la preţuri cât mai mici.

Cosmetizarea peisajului nemulţumeşte, totuşi, unii locatari

Ieri, oamenii primăriei au ajuns în faza finală a operaţi-

unii începute luni în spatele blocului 3C1 din Vulcan. Au îngropat tuburile în şanţul săpat între bloc şi gardul grădiniţei. Mă bucur

că am apucat să fac câteva poze, înainte ca tuburile să fie înmormântate de-a binelea. E bine că, pe lângă tubul pentru colectarea supraplinului de la subsolul blocului, s-a montat un altul care să preia mizeria din gura de canal de pe scările de lângă frizerie. Unii locatari din blocul 3C1 şi din cel alăturat sunt, totuşi, nemulţumiţi. Ei zic că ceea s-a făcut este doar pentru cosmetizarea peisajului din preajma blocului. Asta, pentru că, la subsol, apa rămâne mai departe până la gât.

Am mai constatat ceva

în jurul orei amiezii, când am pozat tuburile. Am observat că lucrătorii făcuseră ceea ce le sugerasem cu o zi înainte. Au semnalizat corespunzător, cu bandă din aceea specială, şanţul şi perimetrul în care lucrau. Nu au putut să facă asta de luni, când au început? Fiindcă, dacă era aşa, seara, pe când mă întorceam de la un priveghi, nu mai aveam plăcerea să mă întind, cât sunt eu de lung, în şanţul lor!

Pagină realizată de Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

facebook.com/ziarulvaiijiului


CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului  Anul VI  Nr. 194  18 octombrie 2013  4 pagini  Supliment al Ziarului Văii Jiului

O ipoteză:

Ioana Petrescu – prima femeie care a scris un reportaj dintr-o mină a Văii Jiului

Conform „Dicţionarului presei literare româneşti” de I. Hangiu, „Vremea”, revistă politică, socială şi culturală, a apărut săptămânal în două serii, prima între 1928 şi 1938, iar a doua între 1940 şi 1944, avându-i ca director pe Vladimir Al. Donescu şi ca director literar pe Valjan. Am cercetat câteva ediţii ale acestei minunate reviste şi pot depune mărturie cu mâna pe inimă că o asemenea publicaţie nu găseşti în zilele noastre la chioşcul de presă. Bine pusă în pagină, scrisă cu ştaif, propunând anchete îndrăzneţe şi interviuri incomode, beneficiind de un tipar excelent, „Vremea” a rezistat cu brio confruntării cu timpul, constituind un model demn de urmat de majoritatea revistelor culturale de astăzi, împietrite într-un timp cultural anost, parcă doar al lor. Fără pretenţia unei cercetări exhaustive a colecţiei „Vremea”, am găsit Valea Jiului tratată în doi ani: 1929 şi 1937. Dacă articolele din 1929 sunt publicate imediat după greva minerilor din 1929, fiind scrise la cald, reportajul „Petroşani, cetate a muncii” vede lumina tiparului Duminică, 7 noiembrie 1937, nr. 512, Anul X, fiind redactat într-o altă notă. Redacţia „Vremea” era situată pe str. Carol, 10, Bucureşti I. Cele 12 pagini, format 39 x 56 cm, costau 5 lei, abonamentul pe un an 250 lei, pentru străinătate dublu (adică 500 lei), iar pentru instituţii – 1.000 lei (de patru ori mai mult decât un abonament obişnuit). Interesant marketing avea serviciul economic al revistei. În pagina 5, directorul Vladimir Al. Donescu oferă reportajului „Petroşani – cetate a muncii” un spaţiu generos, o pagină întreagă, echilibrat machetată. În colţul din stânga jos o fotografie cu Biserica „Sf. Nicolae” din Petroşani, iar în colţul din dreapta sus, o fotografie panoramică cu incinta minei Lupeni. Mărturisesc că până la acest reportaj nu am auzit de Ioana Petrescu. Însă, după lectura acestuia, am căutat cu înfrigurare date despre biobibliografia sa. Aşa am aflat că s-a născut în 1906 la Bucureşti, unde a şi răposat la vârsta de 90 de ani. Studiile şi le-a făcut la Bucureşti, fiind licenţiată a Facultăţii de Drept. A debutat editorial chiar în anul realizării reportajului în Valea Jiului, în 1937, cu romanul „Fapt divers” (titlu care, la prima vedere, dă seama de legătura romancierei cu presa), urmat în 1943 de „Joc de oglinzi”. Ioana Petrescu mai publică volumele: „3 povestiri” (1957), „Omul din lună” (1959), „Ua-Naase” (1964), „Lusitanii” (1967), „Minuni la Mărgărit” (1965), „Măgura vulpii” (1968), „Soarele târziu” (1975). Am căutat referinţe critice despre opera Ioanei Petrescu în: „Istoria literaturii române” de E. Lovinescu, „Istoria literaturii române de la început până azi” şi „Panorama deceniului literar românesc” de Al. Piru, „Istoria critică a literaturii române” de Nicolae Manolescu. Efortul a fost zadarnic, deoarece Ioana Petrescu nu este amintită deloc în niciuna dintre aceste lucrări. Totuşi, n-am disperat şi am aruncat un ochi şi în monumentala lucrare a lui George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Efortul mi-a fost răsplătit, e drept că nu aşa cum mă aşteptam. Numele Ioanei Petrescu apare într-un lung şir de nume amintit exact pe ultima pagină a tomului, pp.1032, pe coloana a II: „Ioana Petrescu. Fapt divers, roman, Buc. Vremea, 1937”. Înaintea şirului de nume, George Călinescu a scris: „Cităm din rafturi opere apărute în anii din urmă, unele merituoase, altele neglijabile, spre a da cercetătorului o imagine a mişcării literare. Operele au fost citite de noi”. Neexprimându-şi, aplicat, punctul de vedere, nu putem spune dacă romanul de debut al Ioanei Petrescu a fost în viziunea lui Călinescu merituos sau… neglijabil. În schimb, criticul Pompiliu Constantinescu nu doar că îi citeşte romanul de debut al Ioanei Petrescu, „Fapt divers”, ci şi publică în „Vremea” (nr. 493/ 27 iunie 1937) o cronică de întâmpinare

nu foarte elogioasă, arătând minusurile artei tinerei (31 de ani) romanciere (cronica o reproducem în facsimil în pagina a IV-a). Numele Ioanei Petrescu l-am mai găsit şi în nr. 490/ 6 iunie 1937 din „Vremea”, în articolul „Inaugurarea Zilei Cărţii”: „(…) Standuri luminoase, sobre, cu gust alcătuite, reprezentând toate editurile, invitau pe cititorii care nu vor întârzia să-şi facă datoria, ca şi în alţi ani. După o inflaţie a cărţii, se vorbeşte azi de criza cărţii. Poate mai curând de criza cărţii literare. Şi e drept că editorii nu s-au întrecut ca altădată, supralicitând producţia, în jurul Zilei Cărţii. Numai Fundaţiile Regale, editură oficială, au ţinut să lanseze mai multe volume. Şi cu toate acestea, vitrinele arătau, din belşug, o producţie extinsă pe spaţiul sezonului. Cărţi de valoare sunt pretutindeni: Haşdeu, în antologia d-lui M. Eliade, versurile d-lor Voiculescu, Pillat, Andrei Tudor, două volume, în continuare, din Istoria Românilor, a d-lui C.C. Giurescu, un volum de proză diafană a d-lui T. Arghezi, toate în editura Fundaţiilor Regale; editura Socec prezintă Însemnările zilnice ale lui Maiorescu şi Istoria literaturii române a d-lui E. Lovinescu; editura Vremea un prim volum din cartea d-lor Polihroniade şi Tell despre Regele Carol I şi romanul Faptul divers, de Ioana Petrescu; editura Naţionala-Ciornei, romanul Şarpele al d-lui Eliade, apoi Adevărul, cu al treilea volum de Memorii al d-lui Lovinescu, fără a mai vorbi de Cartea Românească, editura atâtor clasici, ca şi de toate cărţile, din cursul anului, deopotrivă puse în vederea cititorilor, de toate editurile”. Ehee, unde sunt Zilele Cărţii de altădată? Atractivă ofertă editorială, onorantă pentru debutanta Ioana Petrescu. Care încheie anul 1937 tot în Vremea, ediţia de Crăciun, publicând pe o pagină întreagă proza Aşteptare. Marian Popa în volumul I al monumentalului său op, “Istoria literaturii române de azi pe mâine” (Ed. Semne, Bucureşti, 2009), o aminteşte pe Ioana Petrescu în capitolul VII, “Literatură pentru copii şi tineret”: “IOANA PETRESCU (1906 Bucureşti - 1996 idem; studii juridice terminate în 1928, gazetărie interbelică) a publicat mai întâi romane erotice în ecor burghez (Fapt divers, 1937; Joc de oglinzi, 1943) şi s-a consacrat, când i s-a permis să tipărească, biigrafiilor romanţate, evocărilor istorice şi povestirilor ştiinţificofantastice pentru tineret: 3 povestiri (1957), Omul din lună. Viaţa lui Mikluho Makali (1959), O întâmplare de necrezut (1962) Andacia (1963), Ua - Nasse, cântecul libertăţii. Viaţa lui Toussaint Louverture (1964), Minuni la Mărgărit (1965), Lusitanii (1967), Măgura vulpii (1968), Soarele târziu (1975), Marco Polo etc.”. În capitolul „În anticamera literaturii. O clasificare tematică şi o ierarhizare valorică a prozei feminine minore” din interesantul volum „Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică” (Ed. Cartea Românească, 2011), Bianca BurţeaCernat o aminteşte pe Ioana Petrescu: „(…) Un alt filon exploatat – din când în când cu bune rezultate – de prozatoarele interbelice este acela al observaţiei de moravuri şi al explorării unor medii; mahalaua şi centrul unde trăieşte lumea bună, provincia şi capitala, bolgiile ori paradisurile metropolelor europene (în special Parisul) căminul de domnişoare şi localurile rău famate, strada aglomerată, locurile publice unde personaje feminine ce-şi etalează ostentativ emanciparea pătrund acum ca la ele acasă – sunt decorurile favorite în care autoarele îşi exprimă cu un entuziasm naiv dorinţa irepresibilă de a lua în stăpânire exteriorul, socialul mare. Marian BOBOC (continuare în pagina IV)


II

PRĂVĂLIA CU ISTORII Petroşani, cetate a muncii

Pe Jiu, în sus

Toamnă. Cu ploaie fină şi rece. Cu vânt tăios. Toamnă, care aduce deşteptări zgribulite şi seri înecate în melancolie. Vreme de stat acasă, la colţul sobei, cu un ceai fierbinte alături şi cu o ţigară aromată, înălţând fum ca de tămâie... Şi sunt pe Valea Jiului, fără să ştiu bine cum. Apa se strecoară plumburie între pereţii înalţi şi drepţi. Clocoteşte, furioasă de atâtea piedici ce i se pun în cale, şi se grăbeşte mereu, către o ţintă ştiută numai de ea. În dreapta, un tunel găureşte piatra ca o carie adâncă. Mai departe, încă unul... Trei viaducte măreţe strejuiesc valea, singuratece, mărturisind efortul încăpăţânat al omului de a birui stânca. O cale ferată, dusă prin aceste îngustimi prin care apa abia de poate să străbată, e ceva aproape de necrezut. Totuşi, la linia aceasta începută în 1922, se lucrase cu râvnă. Lăsată apoi în paragină din lipsă de fonduri, lucrările au fost reluate abia acum cu un zel care ar vrea să compenseze cei cincisprezece ani pierduţi.

La Schit

Dinainte, priveliştea sălbatecă se îmblânzeşte. Munţii cu pante îndulcite închipuie o cupă în fundul căreia se adăposteşte Schitul Lainici. Nu este vreo ctitorie domnească, numărând multe veacuri şi amintind slava vreunui Voevod de seamă. Nu afli aici nici măreţia solemnă a Coziei, nici frumuseţea sălbatecă şi frustă a Arnotei, sau horbota uşoară de piatră şi strălucirea frescelor Hurezului. Totuşi, aşa cum este, Schitul Lainici opreşte privirile cu un farmec care e numai al lui. Zidit în zilele lui Caragea de mai mulţi boieri, în frunte cu Calistrata Monaha (oare e aceeaşi „cucoană Paiancă”, călugăriţă, pe care o pomenesc alte izvoare şi care ar fi dăruit întinsele moşii şi satul Porceni Sfântului Locaş?) aşa cum desluşeşte inscripţia de deasupra uşii... Stau acolo, pe pereţii bisericii, zugrăviţi cam ţepeni, Sărdăneşti şi Brăiloi cu neamurile lor, iar mai la o parte, cum se şi cuvine, spre miazănoapte pare a fi însuşi Vodă Caragea cu Doamna lui, mândră de gătelile ei scumpe, însă prea lumeşti şi prea „de modă” pentru locul acela. Dar faima bisericii n-o fac chipurile lor puţin prăfuite şi nici frescele, remarcabile totuşi ca mişcare şi culoare – pridvorului, în care creaţiunea, Izgonirea din rai, Judecata din urmă sunt impresionant redate, amintind mai curând de meşteşugul de ascuţit realism flamand, decât tradiţiunea bizantină. Faima i-o face mai mult şirul lung de figuri graţioase, bogat înveşmântate care înconjoară biserica pe dinafară. Ar întruchipa – ni se lămureşte – genealogia Mântuitorului, aşa cum se află în Evanghelia lui Matei. Sunt aceleaşi aşa zise „Sibile” care împodobesc şi biserica sfinţilor din Bucureşti, paraclisul Episcopiei Râmnicului şi alte câteva biserici din cuprinsul ţării. Un alai de domniţe în frumoase rochii de brocart, strânse pe mijloc cu paftale scumpe. Printre ele, tineri purtând spenţere scurte deasupra genunchiului, tivite cu blană, alţii zale războinice sau coroană sau mantie regească. Meşterul subţire, care a zugrăvit frescele, când lăsând frâu liber închipuirii, când inspirându-se din costumele timpului, le-a lucrat cu destulă fineţe şi fantezie ca ele să fie şi azi un document curios şi vrednic de a fi cercetat.

În trecătoare

După tihnita poiană de la Lainici, defileul se îngustează iar. Ploaia a stat. Aburi uşori se agaţă de tufişuri şi dănţuiesc în dimineaţa cenuşie. Apa Jiului se întunecă. Culoarea ei mărturiseşte bogăţia ţinuturilor către care ne îndreptăm. Ajunge neagră de tot cărbunele pe care-l poartă. Stânci din ce în ce mai înalte, mai strâmbe, mai fioroase îşi arată colţii. Vor cu orice chip să ne închidă drumul. Şi de abia îngăduie cu zgârcenie apei să-şi facă drum. Deodată scăpăm din strânsoarea lor şi lunecăm pe drum paşnic. Valea e închisă acum între munţi împăduriţi şi încă verzi, un verde crud, primăvăratec, în toamna întârziată. Deoparte Jiul unguresc, de alta Jiul românesc, îşi contopesc aici apele şi-şi unesc puterile ca să sfredelească munţii. Un singur fag zgribulit îşi tremură frunzele vopsite roşu, a bun venit. Şi suntem la Petroşani.

Oameni şi locuri

Valea asta puţin întinsă e înfloritoare şi bogată. Un şirag de sate vesele, ca un şirag de mărgele se adună împrejurul Petroşanilor: Petrila, Lonea, Vulcan, Lupeni, Uricani, până la Câmpul lui Neagu. Casele sunt gătite ca fetele la horă, cu flori pe cerdac şi perdeluţe spumoase la ferestre. Şi femeile, rezemate în poartă, îmbrăcate curat cu ii cusute migălos, catrinţe negre şi marame frumoase aşezate peste conciurile mari, învârtite pe urechi. Sunt Români cu toţi pe aici şi pun prietenie în priviri şi voie bună în vorbă. Ţinutul este socotit printre cele mai de frunte şi mai curat româneşti din ţară. Trainic înfiptă pe străvechile aşezări dace (în preajma câmpului lui Neagu), populaţia de baştină îşi păstrează cu sfinţenie datinile şi credinţele. Am auzit acolo acea antică legendă a lui Iovan Iorgovan. Sus, pe muntele care-i poartă şi azi numele – de unde-şi trage Jiul românesc izvoarele – îşi făcuse culcuş un balaur, înspăimântând toată valea. Acolo l-a aflat viteazul. Şi l-a fugărit din vârf în vârf, pe „Oslea”, pe „Soarbele” (căci era gata să-l soarbă balaurul), apoi pe Cerna în jos l-a ajuns Iovan şi l-a răpus după o luptă crâncenă. Nu este singura ispravă a eroului – care aminteşte pe Hercule –, dar e cea mai de seamă şi mai lăudată. Peste tot, belşug şi tihnă. Ce va fi fost viaţa oamenilor pe meleagurile acestea acum vreo sută de ani, când trebuiau să se mulţumească cu păşunile şi porumburile sărace din Valea lor şi când

vineri, 18 octombrie 2013

toată bogăţia de acum stătea ascunsă, abia îndrăznesc să închipui. Nu ştiu bine când au început Ungurii aceste exploatări. Dar înfăptuirile de azi depăşesc închipuirea. Acest bazin îngust care pe vremuri de abia hrănea o populaţie de mizerie, azi constituie una din avuţiile cele mai trainice ale ţării. Cărbunele e doar marea bogăţie a Petroşanilor şi fala lor. Bogăţie însemnată şi pentru ţară care, dacă îşi risipeşte fără prudenţă petrolul – de care e ameninţată să fie lipsită peste 20-30 ani – se poate rezema temeinic pe rezervele ei nelimitate de cărbune. Cifrele, într’adevăr, sunt ameţitoare. S’a calculat anume, că singura Valea Jiului dispune de rezerve care ar asigura ţara noastră pentru câteva mii de ani!

În mină

Haină impermeabilă închisă cu curele, băţoasă şi incomodă ca o cuirasă, pantaloni strânşi pe glezne, pălărie cu margini largi, bocanci grei, lampă de siguranţă… Un echipament care intimidează şi încântă totdeodată pe profani. Imaculat albă, îmbrăcămintea noastră pare destinată mai curând unei săli de laborator decât întunecatelor galerii către care ne îndreptăm. În vagonete, ne aşezăm cuminţi, ca nişte copii în prima zi de şcoală. Câte cinci, şi cu un conducător care trebuie să ne supravegheze pe fiecare. Veselia stârnită de deghizarea noastră forţată a trecut. Trenul electric ne cufundă în galeria betonată, tot mai adânc. Lumina soarelui a rămas departe. E numai un punct şi se topeşte în noaptea tăcută dimprejur. Pâlpâie fricoase numai luminiţele noastre, aşa, ca într’o noapte de Înviere. Cu galeria noastră se încrucişează altele, ducând la alte puncte de exploatare. Reţele de galerii împânzesc astfel munţii. Puse cap la cap, ar împlini distanţa Bucureşti – Braşov (circa 150 km). Linii ferate electrice străbat în toate sensurile aceste căi subpământene. Trenul s’a oprit. Am străbătut 2 km în inima muntelui. Ne găsim între straturi de cărbune. Sunt cincisprezece asemenea straturi, alternând cu alte roci, - mi se desluşeşte. Şi grosimea unui singur strat ajunge până la 90 metri… Nu coborâm – cum aş fi crezut –, ci urcăm până la unul din straturi. Ascensoarele ne aşteaptă. Sunt puţin deosebite de luxoasele încăperi în placaj de lemn scump, lunecând lin, pe care ne-am obicinuit să le numim astfel. Ne înghesuim într’o cuşcă de tablă, primitivă, unsuroasă, cu şine pentru vagonete, deschisă în părţi. Prindem mâini nedibace în cârlige de fier. Şi aşa, ajungem într’o încăpere largă, de unde pornim pe jos prin „galerii”. Unul câte unul, încovoiaţi, călcând cu stângăcie în bocancii prea mari, făcând concomitent mătănii pe sub grinzile joase, în lumina puţină răspândită de lămpile noastre. Încă o scară, de care ne agăţăm cu greu, cu respiraţia tăiată, încurcaţi în hainele rigide. Şi de abia acum ridic fruntea şi privirile mereu aţintite cu grijă să-şi aleagă drumul. Ce am în faţa ochilor, izbeşte, aiureşte, întrece tot ce putusem închipui. Sunt pe alt tărâm. O ceaţă deasă, nefirească învăluie totul… Ca într’un coşmar… oamenii, goi până la brâu, lucind de sudoare, negri ca nişte diavoli, par imenşi, şi sforţarea lor de a sfredeli straturile pământului, uriaşă. Lespezi mari de cărbune se rostogolesc până la picioarele mele. Zgomotul nesfârşit, uluitor, pătrunde în toate fibrele, răneşte aproape. Un fel de stupoare mă paralizează. Am înlemnit în impresia de la început de a trăi ceva ciudat, în afara tuturor prevederilor. Trebuie să-mi dau seama de ce simt. Ceaţa cenuşie nu e decât praf de cărbune plutind peste tot în valuri mari. Aerul e de aceea înăbuşitor. Căldura insuportabilă. Ascult acum explicaţiile, ceva mai stăpână


vineri, 18 octombrie 2013

pe mine… Zgomotul vine de la ciocanele pneumatice cu care minerii sfredelesc straturile de cărbune, găurind pământul. Şi pământul ameninţă să se răzbune. Grinzile robuste care sprijină galeriile se îndoaie şi sunt pe jumătate zdrobite sub apăsarea straturilor. Dar asta nu înseamnă prea mult: pământului, din miezul căruia s’a rupt cărbunele, i se astupă rănile, înainte de a-l lăsa să se odihnească. Foarte curând, o conductă va arunca piatră măcinată (rambleu) destulă ca să umple tot spaţiul, înainte de a părăsi locul acesta devenit nefolositor, pentru a trece mai departe. Mă apropii cu teamă de oamenii aceştia cari muncesc. În hainele noastre prea albe, prea frumoase, atât de stângaci, mişcându-ne precaut ca să nu ne lovim sau să nu cădem, veniţi pentru un sfert de oră să încercăm aventura, care pentru ei e viaţa cea de toate zilele, cred că ar avea tot dreptul să ne dispreţuiască. Chipurile le sunt însă deschise, zâmbetul prietenos. Aş vrea să leg o vorbă cu ei. Sunt doi tineri oacheşi, mai aproape. Şi mă ţintuieşte o timiditate. Ce să le spunem noi lor? Noi, care venim de „dincolo”? Există vreo punte de înţelegere? Lângă mine, cineva îngrozit de murdăria lor, fără să se oprească la scrupulele mele, îi întreabă simplu dacă reuşesc să se cureţe. „Fireşte că da!”. Întrebarea i-a înveselit. Dar acum răspund bucuros şi spontan la toate. Dacă sunt mulţumiţi? Sunt pe cât se poate. Mereu sunt îmbunătăţite condiţiunile de muncă. Primejdie? S’au obişnuit şi nu o mai iau în seamă. Câte un mal prăbuşit, gaze care se aprind singure din cauza presiunii - destul de rar ce e drept – dacă nu ar fi decât atmosfera asta înăbuşitoare: ajunge să răpună un om… Dau din umeri cu nepăsare eroică. Intră doar de la şaisprezece ani în mină. Au avut vreme să se înveţe cu toate. Un alt grup de cinci, în costume împrumutate, la fel ca noi, s’a apropiat şi trebuie să le cedăm locul. Luăm drumul greu al întoarcerii. Iarăşi galeriile nesfârşite cu pereţi de cărbune, lucind umed… Iarăşi ascensorul… Trenul electric, cu vagoanele înşirate ca nişte cutiuţe, la care ne întoarcem ca la ceva prietenos şi cunoscut. Ne duce repede acum spre lumină. Soarele, cu raze puţine şi reci de toamnă, îl primim acum ca pe un dar frumos făcut fiecăruia dintre noi. Aerul înţepător şi tonic e o bucurie să-l sorbi. Goneşte apăsarea, care se aşezase ca o lespede de toţi umerii. La doi paşi de intrarea în mină, alei bine îngrijite, peluze frumoase, trandafiri… Gloire de Hollande, Souvenir de Georges Pernet, Reine Louise, îşi risipesc, indiferenţi frumuseţea cea din urmă. O strângere de inimă pentru larvele care se frământă, acolo jos. Confortul şi agrementele vieţii noastre mă stânjenesc aici, în apropierea oamenilor aceştia cari se trudesc numai pentru ele. La munca lor istovitoare, nu se poate oare renunţa? Căi ferate, uzine electrice, industrii, falnicul progres veac XX, cine s’ar putea gândi să renunţe? E încă destul de mult, se pare, necontenita grijă de a le uşura munca prin modernizarea şi mecanizarea metodelor de lucru. Se află în pădurile de pe malurile Trotuşului, la Lăloaia, nişte urme de gropi adânci de care se miră trecătorii. Gropile acelea primitive erau încă singurele exploatări de cărbune în ţara noastră, acum şaizeci de ani. Dela ele, până la exploatările vizitate azi, betonate, electrificate, perfecţionate necontenit, cu nimic mai prejos de cele din ţările apusene, drumul parcurs este mare şi sforţarea vrednică de toată lauda.

Toaleta cărbunelui

Urmărim pas cu pas transformarea sfărâmăturilor informe şi cenuşii, smulse din inima pământului, până ajung bucăţile regulate şi lucioase, pe cari, cu îngâmfare le botează depozitarii din Bucureşti: „adevăratul cărbune de Silezia”. În instalaţii speciale sunt colectaţi cărbunii din toate minele, apoi ciuruiţi, aleşi după mărime, selecţionaţi, spălaţi. Pentru spălare, care are ca scop să îndepărteze materiile sterile, funcţionează două spălătorii: la Lupeni şi la Petrila. Cea din urmă amenajată după ultimele metode, era până în 1935 cel mai vast stabiliment de acest fel în Europa întreagă. Clădirea e într’adevăr impunătoare şi vizitarea ei plină de învăţăminte. De sus, din turn, încep operaţiunile de sortare (cernere) a cărbunilor, supuşi continuu unui curent de apă care ia cu el toate impurităţile. Se aleg astfel cărbunii curaţi cari sunt apoi scurşi de apă în silozuri. Rămân sfărâmăturile şi praful, luate odată cu apa. Dar nici aceste rămăşiţe nu sunt de dispreţuit. Trec mai întâi la uscare. Apoi, o parte ia drumul Centralei electrice ca să alimenteze turbinele. Partea cea mai mare deserveşte la facerea brichetelor. Praful mărunt de tot este şi el tratat, în alte instalaţiuni speciale (de flotare) cu anumite substanţe chimice, obţinându-se o spumă deasă şi neagră în care praful curat de cărbune se menţine la suprafaţă, fiind mai uşor. Toate aceste rămăşiţe sunt amestecate în malaxoare uriaşe, cu o materie aglutinantă. Presele în care se adună pasta moale şi fierbinte sunt şi ele uriaşe; ca toate maşinile din aceste instalaţii, lăsând o impresie neuitată de forţă şi siguranţă. De aici, după o apăsare de câteva sute de atmosfere, ies brichetele mari,

PRĂVĂLIA CU ISTORII III frumoase, strălucitoare, conţinând numai cărbune pur.

Problema coxului

La baza unei vieţi industriale mai înaintate stă cărbunele metalurgic, indispensabil pregătirii fontei şi oţelului, ni se povesteşte că acest cărbune – distilat din huilă – ţara noastră e nevoită să-l importe, cantitatea de huilă scoasă din minele de la Anina fiind cu totul neîndestulătoare. La Petroşani e pe cale să se soluţioneze această problemă. E vorba de a încerca o înnobilare a cărbunelui de Lupeni pentru a putea pregăti din el – tot ca şi din huilă – coxul metalurgic.

Fabrici

La Vulcan e în plină activitate fabrica de măşti împotriva gazelor. Trei mii de măşti pe zi. Însă graba febrilă cu care se lucrează e aici înfricoşătoare: aduce în gânduri războiul şi toate primejdiile lui. Iată, avem înainte o mască. E un lucru nespus de fragil şi complicat, compus din nu mai puţin de 380 piese! O cercetăm curioşi: masca însăşi, schimbându-se în monstru apocaliptic, cutia cu cărbunele absorbant, care acumulează în el toate gazele dăunătoare respiraţiei, tubul care le leagă. Ingenioasă născocire, dar destul de şubredă pavăză nevoii de distrugere. Pentru fabrică însă, toată admiraţia… Săli vaste, bine aerate, în care lucrează numai personal românesc, selecţionat cu grijă. O anexă în care se fabrică cauciucul (din cauciuc brut). O alta, în care se pregăteşte cărbunele – care serveşte de absorbant – din nuci de cocos, importante în cantităţi mari. Laboratoarele bine amenajate, care funcţionează paralel cu fabrica, fac neîncetat analiza materiilor prime şi pieselor fabricate, pentru a le controla puritatea. La Lupeni, s’a construit o imensă clădire destinată a fi fabrica de mătase „Viscosa”. Se vor obţine acolo – prin extragerea din celuloza de lemn – firele de mătase artificială, până azi importate din străinătate. Săli frumoase, luminoase şi pustii îşi aşteaptă maşinile. Aţa atât de tăcută acum se va cutremura toată clădirea aceia mândră în curând, ca un stup cu albine harnice.

Centrala electrică. Ateliere

Este inima de unde pornesc pulsaţiile întregului sistem. O putere de 18.000 cai. Turbinele enorme vibrează sub presiune. Aşa masive şi negre, gâfâind sub efort, au o frumuseţe a lor, monstruoasă, inexorabilă, de zeităţi barbare. Îşi deapănă neobosite simfonia. Un ritm care obsedează se alcătuieşte din zgomotul inform. Tema pregnantă, halucinantă, pare creată de Honnegger. Uzinele sunt echipate cu ateliere veste şi bine amenajate. Cuptoarele largi, căscând guri pline de flăcări, înfometate, turnătorii. De la cea mai migăloasă şi delicată piesă, până la maşina întreagă de care este nevoie în exploatare, atelierele execută orice.

Oraşe. Viaţă socială

Petroşani. Un oraş în plină dezvoltare. Străzi bine trasate, bine luminate. Clădiri impunătoare, biserici, şcoli, edificii publice. Nimic din atmosfera întunecată şi înăbuşitoare a marilor centre industriale, pe care o aşteptam. Dimpotrivă! Case aerate şi vesele, risipă de flori, îngrijite cu dragoste. Şi Lupenii luptă să se ţină aproape. Biserica măreaţă, cu trudă şi sacrificii ridicată, zugrăvită de Cornescu, alături o clădire frumoasă: şcoala, şi un palat cultural nu departe vădesc râvna de a deschide drumuri noi spre lumină. După maşini şi cuptoare, turbine şi transformatori, e odihnitoare alba imagine a Cazinoului lucrătorilor, în care intrăm. O vastă sală de festivităţi, o bibliotecă bine înzestrată. Acest local de reuniune nu e cu nimic mai prejos de Cazinoul rezervat funcţionarilor şi acela de frumoase proporţii. Sunt terenuri de sport, cabane în munţi, cinematografe… Gândul fuge la acele „dopolavoro” italiene, aşa de bine organizate, procurând muncitorului mijloace pentru o cât mai folositoare petrece a orelor libere. Fiecare lucrător are căsuţă încăpătoare şi curată. Şi sunt opt mii de lucrători… Stabilimente de băi mari, moderne, spitale, dispensare, o şcoală de ucenici, alta de maeştri minieri, toate stau mărturie a interesului pentru lucrător şi a dorinţei de a-i ajuta la alcătuirea unei vieţi demne şi sănătoase. Un spirit larg, generos, clar văzător patronează toate aceste înfăptuiri. Mulţumită lui, Petroşanii ocupă azi loc de frunte în economia ţării. Minunată plină de activitate şi energie rodnică, de cordială şi omenoasă colaborare între conducători şi lucrători. Visez o zi când maşina să ajungă instrument de liberare şi ridicare pentru om şi nu făuritoare de mizerie, ca până acum. Vizitarea Petroşanilor îmi dă speranţa că ziua aceea nu e departe. Reportaj de Ioana PETRESCU


IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

(urmare din pagina I) Scriu astfel de romane: Aida Vrioni – Fata-Sport (1925), Sarina Cassvan-Pas – Trupul care îşi caută sufletul (1932), Titan-Palace (1934), S.O.S. (1935), Evadare (1947), Alice Gabrielescu – Marşul femeilor (1933), Erastia Peretz – Îmi placi!... Frescă de moravuri contimporane (1933), Sidonia Drăguşanu – Într-o gară mică (1934), Margareta Moldovan – Numy, floare de cucută (1934), Mayca Savu – Maidanul (1935), Răzvrătire (1936), Coca Farago – Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936), Ioana Petrescu – Fapt divers (1937), Joc de oglinzi (1943) (…)”. În „Petroşani – cetate a muncii”, Ioana Petrescu se apropie cu mare graţie şi cu o stilistică adecvată şi sensibilă de o zonă industrială, reuşind un reportaj literar

vineri, 18 octombrie 2013

demn de o antologie a genului. Chiar dacă Ioana Petrescu omite să consemneze în ce mină a intrat (cred că mina Petrila, deoarece aceasta era un fel de mină „de protocol”, în care coborau reporterii şi personalităţile vremii; însă, ţinând cont că în pagină este publicată o fotografie cu incinta minei Lupeni, poate să fie vorba şi de Mina Lupeni), în urma sa rămâne o descriere istorică a unei mine din Valea Jiului. De ce istorică? Deoarece, până la proba contrarie, cred că Ioana Petrescu a fost prima femeie care a scris un reportaj dintr-o mină din Valea Jiului… În 1937, Ioana Petrescu avea 31 de ani, talent reportericesc şi mult, mult curaj, pentru că, scrie ea: „Ce am în faţa ochilor, izbeşte, aiureşte, întrece tot ce putusem închipui”…


şcoală & cultură CMYK

Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

„Colocviile Sîrbu” din Craiova au ajuns la a cincea ediţie

Totul trebuie recitit după 50 de ani. Dar e foarte bine şi după 30!

„Am citit Apologia lui Socrate când aveam 20 de ani: m-a plictisit, nu am înţeles nimc, nu m-a mişcat deloc. Am recitit-o azi, 12 X 1983, şi sunt cutremurat. (Totul trebuie recitit după 50 de ani: mintea cea de pe urmă fiind adevărata minte a omului matur. Viaţa nu e decât o lungă şcoală primară în care învăţăm băbeşte azbuchiile vieţii, pentru ca la bătrâneţe să putem citi cuvintele moarte, transcendenţă, lumină)”. Aşa scria, cu exact 30 de ani în urmă, Ion D. Sîrbu în faimosul său Jurnal al unui jurnalist fără jurnal. E, oare, o tulburătoare coincidenţă, faptul că Nicolae Coande a ales, după 30 de ani de când Sîrbu a recitit Apologia, ca zi de comemorare spirituală a autorului nostru chiar acest 12 octombrie? Poate fi şi aşa. Dar e, mai degrabă, o intuiţie de scriitori, că a vorbi despre moarte, transcendenţă şi lumină la autorii mari nu poţi să o faci decât după un anumit număr de ani. Coande a început aceste întâlniri cu subiect unic, Ion D. Sîrbu, în urmă cu 5 ani şi a ţinut ca ele să devină o permanenţă. Atunci, în 2009, s-a tipărit primul caiet al colocviului naţional „Ion D. Sîrbu”, coordonat de Nicolae Coande şi Ioan Lascu, la care am contribuit, împreună cu Marian Boboc, la organizare şi în comitetul ştiinţific. În cazul dlui Coande nu e vorba doar de o obligaţie morală deşi el e, azi, secretarul literar la Teatrului Naţional din Craiova, funcţie pe care a ocupat-o, în mod strălucit, cu ani în urmă şi Sîrbu. Este, mai degrabă, de o iubire fraternă şi o apreciere sinceră pe care un scriitor mai tânăr le are faţă de scriitorul-magistru trecut Dincolo. „Nu pot să uit că într-un moment greu, foarte greu, al vieţii mele, Craiova mi-a oferit ospitalitatea morală şi materială şi dragoste şi oarecare înţelegere. Asta s-a întâmplat în 1964, când am fost numit secretarul literar al Teatrului Naţional Craiova”). Anul acesta, Nicolae Coande a invitat o seamă de oameni care l-au cunoscut şi oameni care au scris despre Sîrbu. Ei au trebuit să vorbească, în două sesiuni de comunicări, despre „Firesc şi excepţionalism în viaţa şi opera lui Ion D. Sîrbu”. În prima zi, au vorbit la Biblioteca judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, criticul Gheorghe Grigurcu, profesorii universitari Ovidiu Ghidirmic şi Nicolae Oprea, fostul (mare) director al Teatrului Naţional din Craiova, dna Flori Bălănescu şi d. Emil Borogină şi subsemnatul. După-amiază, la ora

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului  Anul V  Nr. 135   18 octombrie 2013  4 pagini  ISSN 2068 - 3650

Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, statuia lui Gary Sîrbu, Gheorghe Grigurcu şi autorul piesei, Toma Grigorie, în holul Teatrului Naţional Marin Sorescu

18, am fost invitaţi să vedem piesa „Ce mai taci, Gary?” (o dramatizare de Toma Grigorie după Jurnalul unui jurnalist fără jurnal) pusă excelent în scenă de regizoarea Alina Rece. A fost o seară magică în care actorii Naţionalului au reînviat, cu exactitate şi precizie de ceas elveţian, atmosfera în care a trăit, a scris (şi nu a tăcut!) Gary Sîrbu. Meritul actorilor şi al regizoarei e cu atât mai mare cu cât, datorită tinereţii lor, ei n-au trăit în acea vreme dar au intuit-o foarte bine. De aceia îi vom menţiona, în semn de recunoştinţă, pe Valeriu Dogaru (Gary), Gabriela Baciu (Olimpia), Dragoş Măceşanu (Candid), Eugen Titu (Sommer), Ion Colan (Popescu), Anchetatorul (Ştefan Cepoi), Gardianul (Cosmin Rădescu) şi Proletarul (Nicu Guran). Regizoarea crede că „noi nu ne-am încheiat socotelile cu comunismul, ca să putem râde detaşaţi. Societatea românească încă suferă de pe urma comunismului, chiar dacă cei foarte tineri îl văd azi ca pe un lucru cool, plin de senzaţii tari. Or, umbrele nefaste ale epocii se întind până şi peste viaţa lor de acum. Singura soluţie este adevărul!”. (E inutil să ne mai întrebăm, aici şi acum, de ce Teatrul din Petroşani nu are în repertoriu nici o piesă a scriitorului care dă numele instituţiei... ”Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt!”). A doua zi, am fost, din nou, la Teatrul Naţional, unde în foaier am ascultat intervenţiile Clarei Mareş, Mihai Ene, Petrişor Militaru, Marian Barbu Toma Grigorie, Cornel Mihai Ungureanu, Dumitru Augustin Doman şi Toma Velici. Prima vorbitoare, dna Clara Mareş, a afirmat că, deşi ştie numele adevărat şi nu doar cel de cod al informatorilor Securităţii în cazul Sîrbu, a considerat că acestea nu trebuie făcute publice. Pe când făcea această afirmaţie, dna Elisabeta Sîrbu, care o urmărea atent, dădea aprobator din cap. Un alt vorbitor, Cornel Mihai Ungureanu, a afirmat că, dimpotrivă, numele respective ar trebuie scoase, în sfârşit, la lumină pentru ca lumea să poată asculta şi punctul lor de vedere. Şi, în plus, de a le oferi posibilitatea publică de a se căi pentru mizeriile deversate ofiţerilor de Securitate. Flori Bălănescu a afirmat, în acest sens, că ar fi fost mult mai utilă o dezbatere, în jurul unei mese rotunde, a chestiunilor delicate evocate în aceste întâlniri. Din păcate, timpul a fost, în cazul

acestui colocviu, inamicul public nr.1. O altă afirmaţie a dnei Clara Mareş s-a referit şi la impactul pe care l-ar fi avut difuzarea, la televiziune, a piesei „Frunze care ard” (unde este vorba de o grevă) în declanşarea evenimentelor din august 1977 de la Lupeni. În cărţile noastre despre Lupeni 77, autorii (Marian Boboc şi Mihai Barbu) nu au găsit vreo referire, în niciuna din sursele cercetate, la această influenţă „dramatică” în desfăşurarea acelei mari mişcări anticomuniste. Cred că şi în această chestiune ar fi fost necesară o dezbatere privitoare la influenţa literaturii dramatice în producerea unor mari mişcări sociale. Invers, am întâlnit destule cazuri. Dar a afirma că o piesă precum „Frunze care ard” (modestă din punct de vedere literar) poate inflama mulţimile în aşa hal încât să iasă în stradă şi să-l înfrunte pe primul comunist al ţării e o cale extrem de lungă. Spunem asta în cunoştinţă de cauză, ca un om care a trăit, aproape mereu, în Valea Jiului şi printre intelectualii şi printre minerii locului. La finalul manifestării, recitalul violoncelistului Mircea Suchici, membru al Filarmonicii „Oltenia”, a încântat pe toată lumea. În concluzie, „dacă viaţa culturală a Craiovei se va destrăma, de vină nu vor fi artiştii, condeierii, oamenii de teatru şi muzica. De vină vor fi acei inconştienţi birocraţi care, dorind să fiarbă un sirop mult prea local, n-ar face decât să întunece condiţiile europene ale acestui oraş care a dat ţării atâţia cărturari şi artişti de seamă”. Deocamdată, birocraţii (recte Consiliul Judeţean Dolj) s-au achitat bine de sarcina organizatorică, mai ales că preşedintele Ion Prioteasa l-a cunoscut bine pe scriitorul care ne-a adunat, din nou, împreună. Temerea lui Gary Sîrbu formulată mai sus nu este, deocamdată, în niciun fel de pericol. Ba, din contră, Craiova vrea să devină, cât de curând, o capitală europeană a culturii.

Mihai BARBU


II

SPECIAL

Mihai Barbu

vineri, 18 octombrie 2013

Delictele de presă la Ion D. Sîrbu şi Alecsandru Ioan Întâiul O paralelă bazată de Dosarele Securităţii şi Monitorul Oficial al Principatelor Unite Române Înntr-un Monitor Oficial, din urmă cu fix 150 de ani, la ziua de 12 octombrie 1863 am găsit un text care m-a uimit şi m-a bucurat în egală măsură. E vorba de o lege pe care o propune Mihail Kogălniceanu, în chiar ziua în care a fost numit ca prezident al Consiliului Miniştrilor. O să-l citez integral pentru că e o introducere necesară la ceea ce vă voi povesti mai departe: O imagine din piesa Ce mai taci, Gary? cu Valeriu Dogaru (Gary) şi Anchetatorul (Ştefan Cepoi)

„Alecsandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu şi Voinţa naţională, Domnul Principatelor Unite Române, La toţi de faţă şi viitori sănătate, Asupra raportului Consiliului Nostru de Miniştri sub nr.1196 de astăzi, 12 octombrie, Am decretat şi decretăm ce urmează: Art.1. Sunt graţiaţi toţi osândiţii pentru delicte de presă şi rămân anulate toate procesele pendente de asemenea natură. Art.2 Ministrul nostru secretar de stat, prezidentul Consiliului Miniştrilor, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret. Dat în Bucureşti, la 12 octombrie 1863, Alecsandru Ioan”. Decretul este contrasemnat de d. prezident Mihail Kogălniceanu iar mai jos se menţionează Rezoluţia Măriei Sale Principele Domnitor: „Se aprobă” şi urmează augusta

semnătură. creeze, cu orice preţ, o publicitate excesivă, La 105 ani de la evenimentul evocat falsă, creând şi întreţinând deliberat relaţii mai sus, Securitatea din Craiova, prin zelosul apropiate cu lucrătorii din domeniul presei, lt. maj. Olimpian Ungherea (vă pare cunoscut radioului, culturii, utilizând apoi acest cerc numele?) întocmeşte o notă destinată de relaţii în scopul obţinerii unui credit moral superiorilor săi. Aceştia, după o lectură în faţa autorităţilor locale, pentru a se lansa atentă, cred că originalul ar trebui înaintat, şi impune ca o personalitate artistică de prim de urgenţă, Comitetului judeţean al rang”. Textul prezentat este subliniat, Partidului Comunist Român. E vorba de un apăsat, cu două linii iar o săgeată e îndrepfoarte bizar delict de presă, demn de a tată spre frazele respective. Securitatea figura în repertoriul teatrului absurd. La detaliază, pas cu pas, dorinţa autorului ce se referea Nota aflată la dosarul (firească, la urma urmei) de a încearca să-şi întocmit Obiectivului „Şerbănescu”? La promoveze piesa pe care a scris-o. Nu mai articolele apărute în presa locală şi la punem la socoteală faptul că autorul era şi altele, difuzate la Radio Craiova, anterior secretarul literar al Teatrului Naţional, premierei, din ziua de 2 noiembrie 1968, instituţia care îi monta piesa şi că, printre a piesei „Frunze care ard” de Sîrbu Ion alte atribuţii, le avea şi pe cele de a întreţine Dezideriu. relaţii apropiate cu mass media locală şi Orice nou produs, fie că e pus pe centrală. piaţă de industrie, de cinematografie, de teatre sau de edituri, trebuie să Trei acuze ale Securităţii pentru beneficieze de o susţinută campanie câteva texte socotite „nepotrivite” publicitară pentru a se impune. Acest obicei este, într-o lume normală, un lucru şi o poză alb-negru de 5x3,5 cm de la sine înţeles. Ca să revenim în lumea Prima acuză a Securităţii craiovene se artei, cinematografia alocă bugete referă la faptul că în ziarul local „Înainte”, imense pentru promovarea filmelor pe din data de 14 iulie 1968, la rubrica „Fişier care le produce iar editurile mari nu se de repertoriu” este „înserat (sic!) pe două lasă, nici ele, mai prejos. Am citit, jumătăţi de coloană, un amplu elogiu adus undeva, că pentru a impune un nou numitului Sîrbu Ion Dezideriu, într-o verbaţie parfum pe piaţa de profil, marile case sonoră şi iemfatică, semnat Al. Dianu alocă până la 80% din buget doar pentru (pseudonimul redactorului Al. Firescu). publicitate. La noi, a încerca să Articolul este însoţit de fotografia 5x3,5 cm a mediatizezi un produs literar sau celui care face obiectul elogiului”. dramatic a ajuns, la sfârşitul deceniului A doua acuzaţie se referă la faptul că 7 al secolului trecut, un delict de presă care nu putea fi tolerat de omniprezenta „În data de 6 octombrie numitul Sîrbu Ion Dezideriu a luat legătura, personal, cu Securitate. Un singur om, care e studioul centrului de radioficare Craiova, secretarul general al partidului, putea apărea în mod, repetat şi insistent, peste tot. Oricine încerca să penetreze, din exterior, presa Cercetătoarea Flori Bălănescu şi comunistă intra în Alina Rece, regizoarea piesei vizorul organelor. Ce mai taci, Gary?, Mai ales dacă în faţa Teatrului Naţional trecutul său era Marin Sorescu din Craiova tulbure şi amintit, mereu, în preambulul oricărei note informative. „Dorim să subliniem, în cele ce urmează, modul în care autorul piesei a încercat (şi în mare parte a reuşit) să-şi


vineri, 18 octombrie 2013

solicitând redacţiei, cu insistenţă, să i se ia un interviu în legătură cu piesa sa Frunze care ard, implorând să fie sprijinit prin emisiunile locale pentru a câştiga popularitate şi încrederea oamenilor. A treia acuzaţie e subliniată, iarăşi, cu două linii apăsate: „Tot în ziarul Înainte din data de 30 octombrie la rubrica Atitudini, redactorul Al. Firescu semnează articolul O tradiţie dezminţită. Din text reţinem următoarea frază revelatorie pentru scopul ce ne-am propus în prezenta notă: „Sâmbătă, o echipă de actori şi un dramaturg craiovean, trec un greu examen artistic, care trebuie transformat într-un EVENIMENT, într-o SĂRBĂTOARE”. „Examenul care, neaparat, sâmbătă 2 noiembrie trebuia transformat în sărbătoare, nu constituia altceva decât spectacolul cu piesa Frunze care ard”, concluzionează ofiţertul de securitate. Şi continuă seria dezvăluirilor obţinute şi prin deschiderea, cu ajutorul mijloacelor specifice, a corespondenţei private: „Cu aceeaşi asiduitate, în maniera omului curtenitor, numitul Sîrbu Ion Dezideriu a solicitat sprijinul prietenilor de la revista Ramuri, de la Comitetul pentru cultură şi artă, de la Studioul de radio Craiova, etc., etc. Cu titlu ilustrativ, extragem următorul text dintr-o scrisoare adresată numitului Victor Parhon, pe atunci redactor la revista Ramuri: Sâmbătă, pe 2 noiembrie, orele 8 seara, am premieră pe ţară cu piesa mea Frunze care ard. Să faci tot posibilul să vii. Directorul este supărat. E vorba de soarta adevăratului meu debut. Te rog, ştii ce e bine de făcut. Ajută-mă!”. Apoi, cu mânie proletară, Securitatea acuză faptul că „acelaşi ziar local Înainte, din data de 2 noiembrie a.c., în articolul Metafora afirmării, îl prezintă cititorilor pe Sîrbu Ion Dezideriu ca pe un om de aleasă cultură, cu putere sigură de discernere a interferenţelor culturale şi artistice, spirit efervescent în căutările lui...”.

SPECIAL III nările şi detenţia scriitorului. Nu le mai menţionăm şi noi aici fiind detaliate în cartea noastră. Memoriile lui Ion D. Sîrbu. O reconstituire. Nefiind un om de meserie literară (deşi după Revoluţie omul a scris şi el literatură), ofiţerul de securitate socoteşte simplu, în logica partidului referitoare la originea sănătoasă: un om cu o biografie apăsată de detenţii (pronunţate de o justiţie partinică) nu poate crea opere literare valabile şi nici viabile. În acest caz operează şi reciproca: un om „curat”, din punct de vedere partinic, va scrie, fără îndoială, o literatură pe gustul epocii.

Patru motive pentru care Sîrbu era, de Crăciun, duşmanul poporului muncitor

Ceea ce urmează acestui preambul e o deversare a unor mizerii, de ultimă oră, pe care tovarăşul Ungherea le adună din numeroasele delaţiuni ale informatorilor săi. Le vom enumera fără nici o plăcere dar pentru a înţelege epoca e necesar să le contabilizăm: 1. „În prezent prin materialele pe care le deţinem, rezultă că numitul Sîrbu Ion Dezideriu, continuă a se manifesta duşmănos în cercul apropiat de relaţii. Astfel, faţă de politica de cadre promovată de statul nostru se situează pe poziţii injurioase. Redăm, spre ilustrare, afirmaţia acestuia, făcută într-un grup de intelectuali: „În anii aceştia, au fost promovate foarte multe nulităţi în posturi de răspundere. Eu am de gând să scriu o nuvelă satirică despre nulităţile cocoţate în posturi cheie, care au alcătuit noua clasă a aristocraţilor, o clasă a agramaţilor”. 2. Cu altă ocazie, în faţa a doi cetăţeni belgieni care lucrează la Combinatul Chimic Craiova şi a altor persoane Marius Dobrin, Mihai Barbu, din localitate, cel în cauză a afirmat: „E adevărat că Nicolae Oprea şi Dumitru suntem bogaţi, avem de toate în cantităţi fabuloase dar Augustin Doman în faţa pensiunii toate acestea le posedă statul, nu noi cetăţenii, care nu Carmelita, unde au fost cazaţi avem nimic. Deşi Craiova este un oraş bogat, totuşi locuitorii sunt zdrenţăroşi, necăjiţi. În economie se realizează profituri uriaşe dar poporul, oamenii de rând se vor chinui în sărăcie la fel ca ieri şi alaltăieri, pentru că bogăţiile nu sunt ale lor în mod real, practic, ci numai teoretic. Profiturile industriei şi comerţului au creat o aristocraţie nouă în România...”. 3. Faţă de alt grup de persoane, recent, a făcut următoarea remarcă: „Preluarea de către tov. Ceauşescu a conducerii Consiliului de Stat, ca şi propunerile pentru reorganizarea administrativă a ţării, reprezintă cea mai nedemocratică reformă pe care a cunoscut-o vreodată ţara noastră. De fapt, nu este altceva decât desfiinţarea oricărei forme nedemocratice”. 4. În data de 5 decembrie a.c. a afirmat faţă de o persoană că „dacă nu ar fi plasat acţiunea piesei Frunze care ard în timpul războiului, pasajele despre viaţa de muncă şi mizerie a minerilor ar fi valabilă şi azi, ceea ce ar duce la calificarea piesei ca reacţionară şi chiar periculoasă”. După această enumerare, autorul notei se socoteşte îndreptăţit Ungherea ştie că „deşi piesa cade, constituind un eşec atât pe plan artistic, cât şi financiar (Planul de casă este dezastruos), elogiile să tragă o concluzie fermă subliniată şi cu creionul chimic: „Există şi alte materiale recente din care rezultă, fără dubii, că abundă disperat, spre stupefacţia cititorilor. Ziarul local Înainte din numitul Sîrbu Ion Dezideriu nutreşte sentimente duşmănoase faţă de data de 8 noiembrie a.c. lansează (a câta oară?) pe trei jumătăţi de coloană, laude unui idol fictiv: I.D. Sîrbu ştie să construiască o piesă, regimul socialist din ţara noastră. Am relatat cele mai de sus în scopul cunoaşterii unora din având simţul dramatical subiectului tratat, cunoaşte perfect legile procedeele, mijloacele şi formele prin care anumite persoane, cu evoluţiei unui conflict şi îi sînt la îndemână toate posibilităţile cu antecedente penale şi politice, încearcă, jucând pe două planuri care să creeze momente de înaltă tensiune sufletească şi să diferite (în public afişându-se ca oameni loiali iar în cercuri de intimi, definească o atmosferă sugestivă... În acelaşi cotidian, în data de 12 ca indivizi refractari regimului nostru) să parvină, să apară în decembrie a.c., se consemnează într-un articol: ”Autorul a izbutit societate ca oameni iluştri, cinstiţi, arogându-şi importante avantaje scriind această piesă, deoarece a redat un univers uman cu o geneză materiale şi morale”. specifică...”. Fără a căuta vreun cusur (deşi se găsesc cu duiumul) în Aşa se încheie Nota (strict secretă) întocmită de Securitate, piesa Frunze care ard, vrem să răspundem unei întrebări: ce fel de chiar în a doua zi de Crăciun a anului 1968. Asta înseamnă că şi de om a fost şi este autorul ei? Aici, ofiţerul de securitate Olimpian Ungherea este în elementul sărbătorile creştine, Securitatea lucra la foc continuuu şi că oamenii ei nu erau deloc inspiraţi de spiritul generos al Crăciunului. său şi trece în revistă, cu evidentă satisfacţie, arestările, condam-


IV SPECIAL

vineri, 18 octombrie 2013

Securitatea detectează, în 1969, cinci opinii clare ale Obiectivului despre lume, viaţă şi Dumnezeu. Popescu-Dumnezeu! După o jumătate de an în cadrul „muncii de documentare”, ofiţerul care se ocupa de Obiectivul „Şerbănescu” întocmeşte o a doua notă „în legătură cu poziţia lui Sîrbu Ion Dezideriu, secretar literar la Teatrul Naţional Craiova”. După o nouă recapitulare a biografiei, în partea ei întunecată, privitoare la condamnări şi detenţii, ofiţerul ajunge, din nou, la concluzia că „în prezent, din datele ce le deţinem rezultă că numitul Sîrbu Ion Dezideriu, nutreşte sentimente duşmănoase ţării noastre, denigrează personalitatea şi activitatea conducătorilor de partid şi de stat”. Textul reia afirmaţiile reţinute în precedenta nota informativă la care se adaugă altele noi: 1. Astfel, „într-un cerc de apropiat de relaţii”, Sîrbu a afirmat: „Noi, acuma, trecem printr-o criză economică nemaipomenită. Păi ce, curbele de sacrificiu ale lui Iorga, de care şi-au bătut joc ăştia de azi, erau curbe? Astea sunt curbe de sacrificiu care se fac acum: 30% din buget redus în toate sectoarele, impozitele sunt înfiorătoare, îmi dă cu o mână şi-mi ia cu alta, o treime plătesc eu după venitul literar şi nu mai rentează să faci literatură. Numai hoţii pot să trăiască azi, că ăia nu plătesc impozit. Eu nu am ce să fur, că aş fura! Ce să fur? Un scriitor american sau francez angajează o carte, primeşte un avans consistent, poate să-şi angajeze o dactilografă, oameni de serviciu, poate să bea, să călătorească, pe câtă vreme la noi... Nu se mai poate! Nu se mai poate! Ceva nu este în ordine”. 2. Cu privire la activiştii de partid şi de stat, în discuţiile sale, afirmă: „Sunt primii care servesc un Dumnezeu în care nu mai cred. Sunt nişte minţi obtuze, nişte preoţi. Iau lefuri de mari preoţi”. 3. Într-un cerc foarte restrâns de prieteni, Obiectivul a făcut următoarea remarcă: „Aici e de vină tâmpitul ăla de Popescu Dumnezeu (se referea la tov. Dumitru Popescu, secretar al CC al PCR, ne informează Securitatea) pe care nu-l ia odată Dumnezeu că este un dobitoc. De ce nu avem şi noi un şef de stat aşa ca de Gaule sau Churchill? S-a trezit prostul la discurs şi îi place. Şi-a descoperit retorica, plăcerea de a fi aplaudat, de a fi votat în unanimitate, ascultat... După aia pică pe Bârlădeanu, să-l pensioneze pe Bârlădeanu. Probabil că ăla, fiind un om mai vechi, i-o fi zis: Nu sunt de acord cu tine, măi, Nicolae... Acum are o şleahtă de lichele în jurul lui care îi ţin hangul. Pe Bârlădeanu l-a pensionat pentru că i s-a părut suspect. A băgat nişte tâmpiţi noi. E prost, prost! În doi ani de zile Ceauşescu cade. Să cadă jos! Ori se ajunge la stalinism, ori la liberalism. Socialismul ăsta ne-a legat de mâini şi de picioare...”. 4. Adeseori îşi manifestă intenţia de a rămâne în străinătate, la primul prilej ce i s-ar ivi de a călători în exterior. Astfel, afirmă: „De la Paris nu m-aş mai întoarce deloc. Mă duc la Debre şi-i spun că sunt

Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, poetul Ion Maria şi Nicolae Coande

El este Gardianul (Cosmin Rădescu)

într-o călătorie de studii. Îmi dă bani pentru două luni. Pentru noi, ăştia, care am făcut puşcărie în România, există o lege specială: avem două luni de vacanţă gratuită. Este un dar al UNESCO. Eu, deja, sunt recomandat aici. E un fel de bursă specială UNESCO pentru foştii deţinuţi politici români”. 5. Cu privire la pregătirea militară a României de după evenimentul din Cehoslovacia a afirmat: „Ruşii ne ocupă în trei zile cu toate gărzile patriotice, că nu avem ce apăra. Ce să apărăm, rahatul ăsta? În Cehoslovacia era ceva de apărat. Dar aici, la noi, ţăranul ce să apere? Să apere cei doi lei pe care îi dai pentru ziuamuncă. Suntem mai stângişti ca oricare din ţările ocupate de ruşi... Ce mă deranjează este procesul ăsta extraordinar de nepăsare şi imbecilizare a întregului popor”. După citirea enumerării de mai sus şefii Inspectoratului ne dezvălui următoarea rezoluţie: „Sunt preconizate măsuri de documentare a activităţii duşmănoase a celui în cauză, vizând în special legăturile lui cu foştii condamnaţi şi activitatea în domeniul literar”.

Epilog trist cu frunze care nu au ars Piesa „Frunze care ard” e fosta piesă „Sovromcărbune” pentru care Sîrbu a avut atât de pătimit la primul său proces politic. Deşi acuzarea nu a putut proba existenţa piesei, toţi acuzatorii au spus că ea există şi că a vrut să fie scoasă din ţară şi dusă în Franţa de către un anume domn Volcinski din Cluj. Rescrierea ei din memorie şi plasarea într-un alt timp istoric, adică într-o perioadă interbelică în care aveai voie să vorbeşti, deschis, despre greve, nu i-a adus succesul scontat. Nici transpunerea ei pe micul ecran, cu foarte multe tăieturi din text, nu s-a bucurat de mai mult succes. Autorul însuşi a fost foarte nemulţumit de rezultatul artistic. Despre adevărurile spuse în „Sovromcărbune” autorul s-a convins ascultându-l pe Ilie Verdeţ, un fruntaş comunist al vremii, pe vremea când Sîrbu era, după detenţie, un biet vagonetar la Mina Petrila. Verdeţ a vorbit atunci, în sala de apel a minei, despre spolierea economiei româneşti prin acele întreprinderi mixte sovietoromâne numite sovromuri. ”Atunci pentru ce am mai făcut eu atâta puşcărie?” s-a întrebat, pe bună dreptate, vagonetarul Sîrbu. Îi putem răspunde acum şi noi, în cunoştinţă de cauză: pentru că a spus nişte adevăruri evidente mai repede decât le-au formulat oficialii. Care, în viaţa de toate zilele, au prostul obicei să supravieţuiască victimelor. (Vezi doar numele menţionate în chiar intervenţia noastră: Ceauşescu, Popescu - Dumnezeu, Bârlădeanu, Olimpian Ungherea) Cu viaţa de după e mai complicat. Ei mai trăiesc datorită acelor victime (scriitori şi artişti) cu care au avut de-a face în cursul vieţii lor. E drept că acum nu stau (dar nu ştim dacă îi interesează) într-o lumină prea favorabilă. Dar, în rest, în ceea ce-i priveşte, „trai nineacă pe banii babachii!” Adică a noului stat român rezultat, vorbim în principiu, în urma unei revolte anticomuniste...

1307  

ziarul vaii jiului, vineri 18 oct 2013

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you