Zile și Nopți București | Ianuarie 2026

Ianuarie 2026 | zilesinopti.ro

6+1D SOUND EXPERIENCE Sunet sculptat în 7 difuzoare Harman Kardon. Simți muzica, nu doar o asculți

20%OFF + TRANSPORT GRATUIT

WWW.ELECTROMURES.RO

SCANEAZĂ CODUL QR

CE ÎNSEAMNĂ 6D + 1?

6 dimensiuni ale experienței + 1 dimensiune

1. SOUND:

7 difuzoare Harman Kardon creează o scenă acusscă reală, plină de profunzime.

4. FORM

Carcasă sculpturală, cu textură acusscă neagră și metal grafit, gândită pentru stabilitate și vibrații reduse.

2. LIGHT

LED-ul circular pulsează în ritmul muzicii pentru o experiență vizuală cappvantă.

5. MOTION

Sunet 360° distribuit uniform, fără distorsiune, indiferent de poziționare.

+1. EMOTION

3. TOUCH

Control taccl intuiiv, fluid, integrat în designul organic.

6. ATMOSPHERE

Materiale premium, prezență vizuală dissnctă și o siluetă care schimbă ambianța încăperii.

Diferența dintre a auzi și a trăi muzica. Dimensiunea care transformă orice clipă într-o experiență.

7 difuzoare Harman Kardon – unic în categoria de preț (6×10W) + (1×50W) RMS – volum mare, sunet curat, fără distorsiune USB Playback + PC Sound Card – versaalitate totală TWS — două unități = sistem stereo wireless complet Design premium cu picioare metalice și țesătură acusscă Bluetooth 5.0 Dual Mode – conexiune rapidă și stabilă Preț final sub concurență, cu performanță audio comparabilă

”O ÎNCÂNTARE CALDĂ ȘI SPIRITUALĂ CARE ECHILIBREAZĂ EMOȚIA ȘI UMORUL CU O DELICATEȚE RARĂ!”

DIN 21 IANUARIE LA CINEMA

BRENDAN FRASER Laureat al premiului Oscar

Un film de

HIKARI CINEFORUM.RO

IanuarIe 2026

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Anul în care am îmbătrânit cu un sfert de secol Ioan BIG, publisher Lăsăm în urmă un an în care revista noastră, Zile şi Nopţi, a împlinit un sfert de veac, un 2025 pe care l-am sărbătorit în ultima parte a lunii decembrie, ca toată lumea, lăsându-ne pradă fiecare în mod “necuratoriat” micilor plăceri de sezon, reprezentate de escapadele de shopping după cadouri, învârtitul fără ţintă prin târgurile de Crăciun şi întâlnirile vesele cu cei dragi în locuri în care şampania ne-a gâdilat plăcut gustul, iar muzica sprinţară urechile. Aveam cu toţii mare, mare nevoie să ne bucurăm de orice ne poate oferi frumos timpul prezent, ignorând pentru o bucată de vreme grija pentru un viitor ce pare extrem de sumbru şi total impredictibil din cauza cumulului de crize declanşate în politică, justiţie şi economie, cu efecte dramatice în spaţiul educaţiei şi al culturii.

Raportând experienţele din aceşti 25 de ani plini de zile şi nopţi la evoluţia contextului de anul trecut, de dinainte de a-i spune poezii lui Moş Crăciun sub brad şi a ne pupa pe fundalul artificiilor de Revelion, am avut frisoane realizând că trăim un soi de... “back to the future”. Încă din ianuarie 2025 a trebuit să alegem cumva pentru a contracara pericolul extremist - aşa cum s-a întâmplat cu Vadim Tudor în 2000 -, apoi am început să resimţim brutal la nivel de trai cotidian consecinţele măsurilor de redresare economică în urma lui Ciolacu, Ciucă & Co. -, la fel cum în 2010 eram pe punctul de a face implozie la majorarea taxelor şi tăierea salariilor asumate prin Legile austerităţii -, şi, nu în ultimul rând, am fost nevoiţi să ieşim din nou în stradă pentru a protesta în această iarnă faţă de cum se face “dreptate” în România, ceea ce ne-a amintit, inevitabil, de august 2018. Problema e că toate astea ni s-au întâmplat aproape simultan, într-un singur an şi, prin urmare, www.zilesinopti.ro

nu e chiar simplu să avem o perspectivă luminoasă asupra a ce va urma. Altfel spus, pentru mulţi dintre noi, anul în care am împlinit un sfert de secol a fost un an... cât un sfert de secol.

Referindu-ne strict la cultură, situaţia e oarecum stagnantă, pentru că, în 2025, aceasta a avut alocate fonduri din bugetul de stat cam cât 0,08% din PIB, aproape la fel ca în 2015, deci nimic nou sub soare, cu menţiunea că, încă de atunci, acest sector contribuia la PIB cu peste 3%, iar procentul a crescut cu aproape 70% până la izbucnirea pandemiei. Că politicienii noştri nu văd bine (sau deloc) valoarea spirituală a culturii este de notorietate, dar să nu o încurajeze nici ca sursă de venit iese din sfera logicii. Plus că până şi acel amărât de sub 1% a rămas necheltuit în totalitate la nivel de minister în 2024, aşa că acum ne mulţumim că s-au aplicat corecţii la infama OUG 52, care să permită autorităţilor locale să ţină în viaţă pe spezele lor, totuşi, instituţiile culturale esenţiale pentru diversele comunităţi. În fine, chiar dacă avem tot mai frecvent senzaţia că trăim într-o lume imaginată de trio-ul Caragiale-Ionesco-Kafka, ca iubitori de interacţiuni culturale mergem înainte şi nu avem doar motive de disperare, pentru că cei 25 de ani de Zile şi Nopţi ne-au arătat că, indiferent de gravitatea situaţiei sau de instabilitatea conjuncturală, viaţa urbană, deşi fluctuantă ca dinamică, şi-a menţinut în permanenţă efervescenţa şi... “nu aduce anul cât aduce ceasul”.

Prin urmare, vă dorim multă sănătate şi să beneficiaţi de cât mai multe experienţe de going out memorabile încă din primele zile şi nopţi din 2026!

PAGINA 7

IanuarIe 2026

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 1 (591) - Ianuarie 2026 Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Autori & contributori Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

IOan BIG

PuBLISHer

GruIa DraGOMIr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HOrIa GHIBuȚIu

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

CLauDIa aLDea

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

MĂDĂLIna LeFTer

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

SenIOr eDITOr

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

reDaCTOr

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A ABONEAZĂ-TE LA ZILE ȘI NOPȚI N-ai prins revista în oraș? O aducem noi la tine!

Detalii pe shop.zilesinopti.ro 

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

reDaCTOr

reDaCTOr

Ianuarie 2026 | zilesinopti.ro

aLIn GĂLĂȚeSCu

SenIOr eDITOr

aLeX MuȘaT

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

reDaCTOr

DeLIa MITraCHe reDaCTOr

TeODOra BraTu

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări.

Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

reDaCTOr

IuLIana CIOCÎrLan reDaCTOr

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită.

Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori Ioana Aldea Monica Felea Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu Adina Barbălată Răzvan Sădean Cosmin Dragomir Laura Cozmîncă Cezar Deli-Iorga Berti Barbera Adriana Sohodoleanu Bianca Roiu Ștefan Chirițescu Liviu Mereuță Adina Iacob Ruxandra Păduraru Andrada Dincă

Ianuarie 2026

Sumar

POP-UP STORiEs:

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

SUSȚINUT DE

PAGINA 13-15 Hamnet și universul lui William Shakespeare în Pop Culture

PAGINA 67 TEODORA BRATU: Un nou spațiu pentru arta contemporană PAGINA 68-69 ARTE VIZUALE: Interviu cu RYU FURUSAWA PAGINA 70-71 ART EXPO: Ghidul pasionatului de artă pentru 2026 PAGINA 68-69 ARTA SUNETELOR: Interviu cu MISCHA BLANOS PAGINA 74-75 CENTENAR: 100 DE ANI DE TV PAGINA 76-77 BODY ART: LUCIAN TĂTAR

Capitolul FILM PAGINA 17 IOAN BIG: Început de an promiţător pentru cinefili PAGINA 19-21 Premierele lunii PAGINA 23 - Menajera PAGINA 25- N-am avut de ales PAGINA 27 - Song Sung Blue PAGINA 29 - Viaţa privată PAGINA 30-31 JODIE FOSTER-Interviu PAGINA 33 - Bernard: Misiune pe Marte PAGINA 35 - Primate PAGINA 36-37 - Valoare Sentimentală PAGINA 39 - Un weekend criminal PAGINA 41 - După 28 de ani: Templul oaselor PAGINA 43 - Spre Nord PAGINA 45 - Te-aș lovi. dar n-am picioare PAGINA 47 - Return to Silent Hill PAGINA 49 - Micuța Amélie PAGINA 51 - Mercy PAGINA 53 - Hamnet PAGINA 54-55 - Familie de închiriat PAGINA 57 - Charlie the Wonderdog PAGINA 58-59 - Ajutor!

PAGINA 61 - Shelter PAGINA 62 - Melania PAGINA 65 POINT OF VIEW: Sirāt PAGINA 10

Capitolul MUZICĂ SUSȚINUT DE

ELECTRO MURES

Electromures

PAGINA 79 IOAN BIG: În turneu prin Europa anului 2026... între vis şi realitate PAGINA 80 INDIE STAR LUCRECIA DALT PAGINA 81 MUZICĂ NOUĂ PAGINA 82-83 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: Magda „MAGIC” Piskorczyk PAGINA 84-85 ANIVERSARE: GRAMMY 2026 PAGINA 87 FESTIVAL JANIVA MAGNESS la Brașov Jazz & Blues Festival PAGINA 89 OMUL CU DISCURILE Capitolul EAT & DRINK SUSȚINUT DE

PAGINA 91 ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Dry January, dar cu stil: vinurile fără alcool care te fac să uiți că „nu bei” PAGINA 92 GURMAND: Chiftele de porc, mit și istorie

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA 93 TOP Eat: 6 restaurante cu opțiuni plant based sau raw PAGINA 94-95 Pentru toată lumea un an are 365 de Zile, adică 52 de Saptămâni+1 Zi PAGINA 97 PE GUSTUL NOSTRU: Despre Punctele de Gastronomie Locală PAGINA 98 Drink: Ce și cum se bea acum 100 de ani PAGINA 99 TOP Drink: 6 baruri unde poți bea cocktailuri de iarnă PAGINA 100-101 TRENDS: Cum schimbă 2026 experiența de eat & drink?

Capitolul LIFESTYLE SUSȚINUT DE

PAGINA 101 ALIN GĂLĂŢESCU: Anul 2026... anul CONFIRMĂRILOR PAGINA 104-105 DESTINAȚII: Unde călătorim în Vara 2026?

PAGINA 106-107 POVEȘTI DE SUCCES: Made with Love Romania PAGINA 108-111 FASHION: “LA CASTEL” PAGINA 112-113 DESIGN: Interviu SARA JACOBSON PAGINA 115 AWARDS: Parfumul lunii ianuarie 2026 PAGINA 117-119 ARHITECTURĂ: Investiții care schimbă orașe: concursul Parcului Lacul Morii PAGINA 121-125 FASHION EVENT: “PASARELA” Evenimentul sfârşitului de an 2025 PAGINA 127 VIDEO GAMES: Cele mai apreciate jocuri ale anului 2025 PAGINA 128-129 TRENDS: Fashion trends în 2026 Schimbări de perspectivă și pe umerașe

www.zilesinopti.ro

Descarcă aplicația Activează-ți

Extra Discounturile în magazin

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

POP-uP STOries Î

Hamnet și universul lui William Shakespeare în Pop Culture

n luna ianuarie, lansarea peliculei Hamnet readuce în prim-plan una dintre cele mai sensibile și mai puțin cercetate dimensiuni din biografia lui William Shakespeare: viața sa personală și influența majoră pe care aceasta a avut-o nu doar asupra lucrărilor, ci și asupra întregului imaginar construit de-a lungul timpului în jurul personalității lui. În regia lui Chloé Zhao (Nomadland), adaptarea cinematografică a romanului publicat de Maggie O’Farrell în 2020 ne amintește de Hamnet, fiul lui Shakespeare, transformându-l într-un punct de pornire pentru a explora felul în care dramaturgul continuă să modeleze universul Popular Culture astăzi. Fascinația pentru autor a fost mereu prezentă: geniul său literar, intact în fața trecerii timpului, este celebrat și studiat în întreaga lume, în timp ce golurile din biografia sa, absențele și contradicțiile au alimentat de-a lungul secolelor interpretări variate și o mitologizare a realității în care a trăit.

Născut în 1564, la Stratford-upon-Avon, Warwickshire, ca fiu al unui meșteșugar, Shakespeare nu a avut parte de educația universitară de care s-au bucurat alți contemporani celebri. Formarea lui s-a bazat în principal pe limba latină, pe care a ajuns să o citească, să o scrie și să o vorbească, și pe www.zilesinopti.ro

lecturile din istoricii și poeții Antichității.

La 18 ani, William Shakespeare se căsătorește cu Anne Hathaway, iar la scurt timp devine tatăl unei fetițe, Susanna, urmată de gemenii Hamnet și Judith. După ce părăsește regiunea Stratford pentru Londra, intră treptat în lumea teatrului. În jurul anului 1595, el era deja membru al trupei de teatru Lord Chamberlain’s Men (ulterior The King’s Men), unde activa ca PAGINA 13

POP-UP STORiEs

dramaturg, actor și acționar, spectacolele fiind prezentate pe scena celebrului Globe Theatre din Londra. În plină ascensiune artistică, în 1596, fiul său, Hamnet, moare la doar 11 ani.

Deși documentele vremii nu reproduc reacția scriitorului, iar piesele sale nu oferă confesiuni directe, istoricii consideră că pierderea a influențat profund tragediile ulterioare, în special Hamlet, scrisă la puțini ani după moartea băiatului.

Criticii au remarcat că tema centrală a piesei, confruntarea cu moartea, cu sensul existenței, cu doliul și cu neputința părinților în fața destinului copiilor lor pare să exprime un strigăt interior susținut de biografia lui Shakespeare.

Filmul Hamnet readuce în prim-plan acest spațiu emoțional, oferind o interpretare profund umană: putem privi mai departe de legendă pentru a vedea un om vulnerabil, atins de suferințe devastatoare care i-au alimentat imaginația. Explorarea dimensiunii afective a vieții lui Shakespeare ne permite să înțelegem mai bine modul în care opera lui s-a transformat într-un fenomen global.

PAGINA 14

ZILE ȘI NOPȚI

Influența autorului asupra culturii populare este uriașă, de la expresii intrate în limbajul cotidian (break the ice, wear your heart on your sleeve, heart of gold, in my heart of hearts), până la structuri narative care definesc filme, seriale, romane, piese sau jocuri video. Mulți oameni care nu i-au citit niciodată lucrările îl citează zilnic datorită tiparelor pe care le-a impus, iar personajele sale au devenit arhetipuri culturale: Romeo și Julieta simbolizează iubirea imposibilă, Macbeth întruchipează ambiția care corupe, Falstaff este prototipul bufonului, iar Iago reprezintă manipularea în forma ei cea mai pură. În Popular Culture, tipologiile sunt reinterpretate în funcție de epoca și spațiul în care ne aflăm. Pe marele ecran, influența lui Shakespeare rămâne masivă. Sprijinit parțial de guvernul britanic după distrugerile celui de-Al Doilea Război Mondial, Laurence Olivier și-a făcut debutul regizoral în 1944, cu Henric al V-lea, urmat de Hamlet, în 1948. În 1952, Orson Welles a reinterpretat Othello, adăugând o intensitate psihologică aparte și scoțând în evidență conflictele interioare ale personajelor.

Un an mai târziu, Marlon Brando a fost nominalizat la Oscar pentru interpretarea lui Marcus Antonius în Iulius Cezar. În 1957, Akira Kurosawa a transpus Macbeth în context japonez prin Throne of Blood. Mare admirator al lui Shakespeare, Franco Zeffirelli a fost primul care a ales actori foarte tineri în roluri principale atunci când a filmat Romeo și Julieta cu Olivia Hussey și Leonard Whiting, în 1968. Baz Luhrmann a rescris povestea în 1996 alături de Leonardo DiCaprio și Claire Danes.

Nu pot fi trecute cu vederea nici The Lion King, care preia structura narativă din Hamlet,

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

West Side Story, care transpune Romeo și Julieta într-un conflict urban american, sau 10 Things I Hate About You, o versiune modernă a piesei The Taming of the Shrew. Fiecare generație își creează propriile adaptări datorită caracterului universal al poveștilor.

A face parte dintr-o producție inspirată de universul lui Shakespeare a devenit un ritual de inițiere, iar capacitatea de a interpreta bine lucrările sale poate duce cariera unui actor la următorul nivel. Îi amintim, astfel, pe Ian McKellen, Judi Dench, Ralph Fiennes, Maggie Smith și Richard Burton, care, aflat la început de drum, a făcut parte din echipa Shakespeare Memorial Theatre.

Influența lui William Shakespeare se resimte puternic și în muzică. Verdi a compus opere inspirate direct din creațiile sale (Macbeth, Otello, Falstaff), Tchaikovsky a reconstruit Romeo și Julieta în anul 1869, iar Leonard Bernstein a creat coloana sonoră pentru West Side Story. Alți artiști care au preluat idei din universul autorului sunt Bob Dylan, David Bowie, Hans Zimmer și Taylor Swift. Chiar și imaginea sa (multe dintre portretele existente sunt speculații sau idealizări realizate după moarte) a devenit un brand global, apărând pe tricouri, căni, în meme-uri și reclame, cel mai cunoscut exemplu fiind librăriile Shakespeare and Company. În acest context, Hamnet, până de curând doar un nume secundar din genealogia familiei Shakespeare, devine simbolic. Romanul www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

lui O’Farrell, urmat acum de adaptarea cinematografică, sugerează că în spatele unui titan cultural se afla un om pentru care pierderea unui copil a însemnat o ruptură care i-a redefinit existența și creația. Publicul contemporan, tot mai receptiv la povești intime, la psihologia personajelor istorice și la reconectarea cu umanul din spatele legendelor, răspunde cu intensitate perspectivei.

Trăim într-un timp în care Popular Culture se hrănește cu povești despre vulnerabilitate, doliu și relații familiale complexe. Reînnoirea interesului pentru elementele reale reflectă modul în care publicul se raportează la figuri istorice și culturale. Scriitorul nu mai pare inaccesibil, devenind un om care a suferit, un tată care și-a pierdut copilul și un creator care a folosit arta pentru a înțelege lumea.

Influența lui Shakespeare asupra culturii populare nu se explică doar prin biografia sa, ci prin structura și sufletul creațiilor. El a reușit să surprindă complexitățile psihologice într-un mod atemporal: personajele trăiesc în contradicții, sunt motivate de dorințe conflictuale, se îndoiesc, greșesc și se reinventează. Aceste caracteristici permit reinterpretări infinite, de la montări teatrale în costume medievale până la adaptări post-apocaliptice sau cyberpunk. Hamnet devine, astfel, un simbol al regenerării: o poveste „veche” poate genera noi forme culturale, iar o traumă personală poate fi reimaginată în zeci de limbaje artistice pentru nenumărate generații.

PAGINA 15

TEXT DE IOAN BIG

IanuarIe 2026

Început de an promițător pentru cinefili

C

ele aproape 30 de premiere programate pe marile noastre ecrane în luna ianuarie, acoperind toate genurile posibile, de la animaţii, comedii şi poveşti sci-fi până la thrillere, documentare sau producţii horror, sunt tot atâtea semne că 2026 va fi un an mai mult decât satisfăcător pentru iubitorii mersului la cinema, indiferent de preferinţe.

Asta nu înseamnă că 2025 ne-a dezamăgit, putându-se vorbi mai degrabă de o evoluţie graduală şi continuă, bazată pe echilibrarea raportului dintre nevoile publicului şi oferta producătorilor, fiindcă am început deja să ne obişnuim cu o medie săptămânală de 4-5 lansări, de un mix variat între propunerile din partea cinema-ului de consum şi cele arthouse, dar şi cu o prezenţă constantă a filmelor româneşti. În privinţa acestora, în ianuarie avem comediile Dragoste la ţară, Un weekend criminal, Catane şi documentarul Still Nia, iar în februarie, de exemplu, ritmul se va menţine prin thrillerul Cazul Samca, filmul de aventuri Kîzîm, rom-comul Efectul Pufi şi comediile În pielea mea şi Băieţi de oraş: Golden Boyz, deci vom avea de unde alege.

Cele mai aşteptate sunt producţiile de mare anvergură, prin apartenenţa lor la francize ultrapopulare (Scream, Dune, Avengers) sau notorietatea vedetelor implicate, fie acestea din zona performativă (Margot Robbie, Paul Mescal, Anne Hathaway) sau regizorală (Steven Spielberg, Christopher Nolan), aşa că încă din ianuarie vom putea vedea 28 Years Later: The Bone Temple şi Hamnet, Hamnet iar pentru lunile următoare au fost

www.zilesinopti.ro

anunţate potenţiale blockbustere care acoperă o varietate îndestulătoare de basme cinematografice. Pentru a întări această constatare, câteva exemple sunt suficiente: Emerald Fennell adaptează La răscruce de vânturi cu un OST semnat Charli XCX, Maggie Gyllenhaal a fost atrasă de mitul miresei lui Frankenstein şi a făcut The Bride!, Ryan Gosling ne salvează în transpunerea cărţii SF a lui Andy Weir, Project Hail Mary, biopicul Michael îl are pe nepotul Jafaar Jackson în rolul megastarului, iar în privinţa unor filme precum The Devil Wears Prada 2 sau Star Wars: The Mandalorian and Grogu nu e nevoie să mai dăm detalii.

Referitor la cinematografia de artă sau cea indie, cu toate că peisajul de început de an încă nu e complet conturat, prezenţa în programul acestei luni a câştigătorului la Cannes şi posibil candidat la Oscar, Sentimental Value, sau a debutului în regie a lui Kristen Stewart, The Chronology of Water, ne îndreptăţesc să presupunem că vom continua să avem acces şi la cele mai interesante poveşti din afara ariei de acoperire a Hollywood-ului, aşa că ne rămâne doar să alegem ce ni se potriveşte mai bine şi... să ne vedem la cinema.

PAGINA 17

PREMIERE

IanuarIe 2026

NO OTHER CHOICE PREMIERA 2 IANUARIE

THE HOUSEMAID PREMIERA 2 IANUARIE

TO No Other Choice  Park Chan-wook  Byung-hun Lee, Ye-jin Son, Yeon-suk Ahn, Hye-ran Yeom, Hee-soon Park  Comedie, Crimă, Dramă, Thriller  139 de minute  Bad Unicorn  02 ianuarie 2026

TO The Housemaid  Paul Feig  Sydney Sweeney, Amanda Seyfried, Brandon Sklenar, Michele Morrone  Thriller  131 de minute  Ro Image 2000  02 ianuarie 2026

PRIMATE PREMIERA 9 IANUARIE

A PRIVATE LIFE PREMIERA 9 IANUARIE

TO Primate  Johannes Roberts  Kevin McNally, Johnny Sequoyah, Troy Kotsur, Jessica Alexander  Horror  89 de minute  Ro Image 2000  09 ianuarie 2026

TO A Private Life  Rebecca Zlotowski  Jodie Foster, Daniel Auteuil, Virginie Efira, Mathieu Amalric, Vincent Lacoste  Crimă, Dramă, Mister  103 minute  Independența Film  09 ianuarie 2026

SONG SUNG BLUE PREMIERA 9 IANUARIE

BERNARD: MISSION MARS PREMIERA 9 IANUARIE

TO Song Sung Blue  Craig Brewer  Hugh Jackman, Kate Hudson  Biografic, Dramă  131 de minute  Ro Image  09 ianuarie 2026

TO Bernard: Mission Mars  Chao Wang   Acțiune, Animație, Aventuri, Familie, SF  96 de minute  Ro Image 2000  09 ianuarie 2026

IF I HAD LEGS I'D KICK YOU PREMIERA 9 IANUARIE

SENTIMENTAL VALUE PREMIERA 16 IANUARIE

TO If I Had Legs I'd Kick You  Mary Bronstein  Rose Byrne, Mary Bronstein, A$AP Rocky, Ivy Wolk, Christian Slater  Comedie, Dramă  113 minute  CAY Films  09 ianuarie 2026

TO Sentimental Value  Joachim Trier  Renate Reinsve, Stellan Skarsgård, Inga Ibsdotter Lilleaas  Comedie, Dramă  112 minute  Bad Unicorn  16 ianuarie 2026

28 YEARS LATER: THE BONE TEMPLE PREMIERA 16 IANUARIE

UN WEEKEND CRIMINAL PREMIERA 16 IANUARIE

TO 28 Years Later: The Bone Temple  Nia DaCosta  Ralph Fiennes, Emma Laird, Alfie Williams, Chi Lewis-Parry, Robert Rhodes  Horror  119 minute  InterComFilm Distribution  16 ianuarie 2026

TO Un weekend criminal  Cătălin Dascălu  Tzancă Uraganu, Iuliana Beregoi  Comedie  tba  Ro Image 2000  16 ianuarie 2026

www.zilesinopti.ro

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

PAGINA 19

ȘI ÎN 2026 NE VEDEM DIN NOU PE STRAßE. decatoduba.ro

PREMIERE

IanuarIe 2026

NORTH: AN EPIC JOURNEY OF FRIENDSHIP PREMIERA 16 IANUARIE

RENTAL FAMILY PREMIERA 23 IANUARIE

TO North: An Epic Journey of Friendship  Bente Lohne  Jennifer Lynn Wilson, RJ Balde, Brianna Fernandez, Mads Mikkelsen  Animație  85 de minute  CAY Films  16 ianuarie 2026

TO Rental Family  Hikari  Brendan Fraser, Paolo Andrea Di Pietro, Takehiro Hira, Shinji Ozeki  Comedie, Dramă  103 minute  Forum Film România  23 ianuarie 2026

HAMNET PREMIERA 23 IANUARIE

MERCY PREMIERA 23 IANUARIE

TO Hamnet  Chloé Zhao  Jessie Buckley, Paul Mescal  Dramă, Istoric, Romantic  125 de minute  Focus Features (RO distribuitor TBA)  23 ianuarie 2026

TO Mercy  Timur Bekmambetov  Chris Pratt, Rebecca Ferguson, Annabelle Wallis  Acțiune, Crimă, Dramă, Mister, SF, Thriller  tba  InterComFilm Distribution  23 ianuarie 2026

RETURN TO SILENT HILL PREMIERA 23 IANUARIE

AMÉLIE ET LA MÉTAPHYSIQUE DES TUBES PREMIERA 23 IANUARIE

TO Return to Silent Hill  Christophe Gans  Jeremy Irvine, Hannah Anderson, Robert Nairne, Evie Templeton  Dramă, Horror, Mister, Romantic, Dragoste  106 minute  Ro Image 2000  23 ianuarie 2026

TO Amélie et la métaphysique des tubes  Maïlys Vallade, Liane-Cho Han  Loïse Charpentier, Victoria Grobois, Yumi Fujimori, Cathy Cerda, Marc Arnaud  Animație, Familie  75 de minute  Independența Film  23 ianuarie 2026

CHARLIE THE WONDERDOG PREMIERA 30 IANUARIE

SHELTER PREMIERA 30 IANUARIE

TO Charlie the Wonderdog  Shea Wageman  Owen Wilson (voce)  Animație, Comedie, Familie  95 de minute  Ro Image 2000  30 ianuarie 2026

TO Shelter  Ric Roman Waugh  Jason Statham, Bill Nighy, Naomi Ackie, Daniel Mays  Acțiune, Thriller  tba  Ro Image 2000  30 ianuarie 2026

SEND HELP PREMIERA 30 IANUARIE

CATANE PREMIERA 30 IANUARIE

MELANIA PREMIERA 30 IANUARIE

TO Send Help  Sam Raimi  Rachel McAdams, Dylan O'Brien  Horror, Thriller  tba  Forum Film România  30 ianuarie 2026

TO Catane  Ioana Mischie  Costel Cașcaval, Iulia Lumânare  Comedie, Dramă, Romantic  96 de minute  Forum Film România  30 ianuarie 2026

TO MELANIA  Brett Ratner  Melania Trump  Documentar  tba  Forum Film România  30 ianuarie 2026

www.zilesinopti.ro

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

PAGINA 21

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

PREMIERĂ

Menajera

Riscurile unui job într-o casă cu secrete întunecate

Î

ntr-o lume în care aparențele pot înșela, Menajera / The Housemaid, regizat de Paul Feig, explorează cât de fragilă poate fi liniștea unei vieți bine construite.

Adaptat după romanul bestseller al Freidei McFadden, filmul o urmărește pe Millie Calloway (Sydney Sweeney), o tânără cu un trecut tulbure, care devine menajeră într-o reședință luxoasă. Ce începe ca un job aparent normal se transformă rapid într-o incursiune într-o familie cu secrete întunecate și relații complicate.

Intriga te prinde imediat: Millie ajunge la vila unde este întâmpinată de Nina Winchester, matriarha familiei, aflată în căutarea unei menajere capabile să întrețină aparența perfecțiunii. Sub această imagine artificială se ascund însă tensiuni nevăzute și comportamente imprevizibile: de la ieșirile violente ale Ninei la presiunea constantă a soacrei Evelyn, fiecare piesă de puzzle a familiei pare să ascundă mai mult decât dezvăluie. Așadar, în timp ce Millie încearcă să se integreze, trecutul ei începe să iasă la iveală, iar relațiile dintre personaje devin tot mai ambigue și tulburătoare. În ceea ce privește distribuția, este cu siguranță unul dintre punctele forte ale filmului: Sydney Sweeney surprinde subtil echilibrul dintre vulnerabilitate și hotărâre, conturând o eroină complexă, care își ascunde temerile în spatele unui www.zilesinopti.ro

zâmbet aparent politicos, Amanda Seyfried își joacă rolul cu o intensitate care face ca Nina să fie fascinant de imprevizibilă, iar Brandon Sklenar ocupă rolul de soț calm și răbdător și aduce contrastul necesar în tensiunea domestică. Totodată, îi regăsim în roluri secundare și pe Michele Morrone, Elizabeth Perkins și Indiana Elle.

Nu este de trecut cu vederea nici casa în care se desfășoară acțiunea, care devine aproape un personaj în sine: spațiul este decorat impecabil, aproape rece, cu camere excesiv de bine puse la punct, ce amplifică senzația că nimic nu e ceea ce pare. Paul Feig (Ghostbusters, Bridesmaids) gestionează cu grație decorul, luminile și sunetul, menținând spectatorul în stare de alertă constantă, între mister și teamă subtilă.

The Housemaid este un thriller psihologic gândit să te țină pe marginea scaunului de la început până la sfârșit, cu întorsături de situație neașteptate și o poveste care explorează tensiunea dintre aparență și realitate. Filmul va fi lansat în cinematografele de la noi pe 2 ianuarie, fiind alegerea perfectă pentru un sejur cinematografic post-sărbători.

PAGINA 23

SCRIS ȘI REGIZAT DE

PARK CHAN-WOOK PROPUNEREA COREEI DE SUD LA PREMIILE OSCAR

N-AM

AVUT

DE ALES

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

COMPETIȚIA E STRÂNSĂ. DE-A DREPTUL MORTALĂ.

DIN 2 IANUARIE 2026 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA

„N-am avut de ales”

O comedie neagră în stil coreean

N

o Other Choice, distribuit în România sub titlul N-am avut de ales, este cel mai recent film semnat de regizorul Park Chan-wook. Lansat în cadrul competiției de la Veneția, filmul este propunerea Coreei la Premiile Oscar și este nominalizat la trei Globuri de Aur: Cel mai bun film - musical or comedy, Cel mai bun actor (Lee Byung Hun), Cel mai bun film într-o limbă străină.

N-am avut de ales este o comedie neagră ce spune povestea lui Yoo Man-soo (interpretat de Byung-Hun Lee, celebrul actor din serialul Jocul Calamarului) care este concediat după 25 de ani în care s-a dedicat locului său de muncă. Simțindu-se ca și cum cineva i-a tăiat capul, jură să-și găsească un nou job în următoarele trei luni, de dragul familiei sale. După mai bine de un an tot nu reușește să treacă de interviuri, așa că nu are de ales: trebuie să-i elimine pe cei mai buni decât el.

O revenire la tonul

www.zilesinopti.ro

preferat al regizorului, filmul îmbină elemente de thriller psihologic cu satira socială, amestecând imaginile narative cu sarcasmul și absurditatea situațiilor. Rezultatul? Unele scene sunt aproape grotesc de amuzante, dar în subtext sunt profund tragice.

Park Chan-wook reușește să ilustreze cu ajutorul comicului și sinistrului problemele majore cu care ne confruntăm în zilele noastre.

Cum suntem înlocuiți de companii ca niște bunuri care și-au pierdut valoarea și forțați să luptăm între noi pentru a supraviețui. Prin această oglindă în care se reflectă

societatea contemporană, consumată de aparențe și eficiență, el întreabă „Ceai face atunci când ajungi în punctul disperării?”. Iar răspunsul este simplu: orice.

Pentru iubitorii de cinema coreean, N-am avut de ales va fi o adevărată bucurie.

Dacă în rolul principal îl regăsim pe Lee Byung-hun, celebrul actor din serialul Jocul Calamarului, nici restul actorilor nu sunt ușor de trecut cu vederea: Son Ye-jin, Park Hee-soon și Lee Sungmin sunt iubiți în întreaga lume. Începe anul cu unul dintre cele mai amuzante și intense filme ale lunii: din 2 ianuarie, Bad Unicorn aduce No Other Choice pe marile ecrane și te așteptăm să descoperi cea mai nouă operă a legendarului regizor coreean!

PAGINA 25

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Song Sung Blue

Un vis second-hand lustruit până la diamant

D

acă ai dat play trailerului, știi deja că ai în față un film din același univers ca A Star Is Born, dar în Song Sung Blue (premiera: 9 ianuarie), regizorul Craig Brewer nu face decât să lase doi oameni să respire, să tremure, să cadă și să cânte. Și de acolo pornește totul.

Hugh Jackman și Kate Hudson sunt Mike și Claire Sardina. Un cuplu care n-are nicio treabă cu Bonnie și Clyde sau Sid Vicious și Nancy, ci două jumătăți de viață muncită, îngropată în praf de provincie americană. Oameni obișnuiți, care trăiesc din mici trucuri de divertisment, având un Neil Diamond tribute band care cântă pe la nunți, în baruri, la aniversări. Își fac numărul, încasează banu’, o iau de la capăt.

Brewer știe foarte bine textura acestor personaje, nu le adaugă sclipici, nu le oferă filtre Instagram. Mike are figura bărbatului care și-a pierdut cândva marea șansă, dar nu vrea să recunoască; Claire are acea lumină care apare doar la femeile care și-au înghițit multe lacrimi înainte să iasă din casă. Din punctul ăsta de vedere, filmul te cam face să crezi că ai mai întâlnit tipologiile astea, că le ai în familie. Un unchi, o mătușă. Momentul care rupe povestea www.zilesinopti.ro

în două vine, ironic, într-o curticică suburbană liniștită, unde nu se întâmplă niciodată nimic.

Claire e lovită de o mașină. Așa, brutal, fără preludiu narativ. Pierde un picior, iar de aici totul se destramă... nu în stil hollywoodian, ci în mod real. Adică dureros și incomod.

Kate Hudson joacă aici cel mai sincer rol al carierei: o femeie care nu vrea să pară eroină în fața camerei, ci pur și simplu o persoană îngrozită. Nu cere empatie, nu cere violoncel pe fundal. Cere, în schimb, timp. Și exact asta îi dă filmul, timp să se adune. Hugh Jackman, la rândul lui, renunță la magnetismul obișnuit.

Mike nu e un „leading man”. Este obosit, uneori egoist, alteori pierdut în propriul rol. Dar încearcă și poate că asta e super puterea lui aici (când nu e Wolverine, în MCU).

De asemenea, muzica lui Neil Diamond este aici nu doar soundtrack, ci catalizator emoțional. Nu Sweet Caroline urlat pe stadioane, ci melancolia aceea liniștită care se insinuează în oase. Brewer o folosește exact cum ar folosi un medicament: în doze mici, precise, aplicate acolo unde doare cel mai tare. Și, în paradoxul ăla tipic filmelor independente americane, cuplul Sardina renaște nu într-un spital, nu într-o scenă lacrimogenă, ci într-un mic gig local, cu un public care nici nu știe exact ce vede. Muzica devine un soi de cârjă existențială, dar una care nu scoate sunete false. Jackman și Hudson dau vieți întregi unor personaje pe care, altfel, nu le-ar fi jucat nimeni, iar pentru asta cel puțin unul dintre ei ar putea să fie recompensat cu un Oscar.

PAGINA 27

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

Viața privată

iaţa privată / Vie Privée este noul film regizat de Rebecca Zlotowski (Grand Central, Dear Prudence), cu Jodie Foster în rolul lui Lilian Steiner, o reputată psihiatră americană stabilită la Paris, care, profund tulburată de moartea misterioasă a uneia dintre paciente, devine convinsă că nu a fost vorba de un simplu gest tragic, ci de o crimă, şi pornește într-o anchetă care evoluează rapid într-o confruntare cu propriile limite, vinovății și adevăruri reprimate. Din distribuția acestui mix de dramedie şi thriller, prezentat în selecția oficială la Festivalul de la Cannes, mai fac parte actori francezi extrem de apreciaţi, precum Daniel Auteuil, Virginie Efira și Mathieu Amalric, într-o poveste sofisticată care explorează fragilitatea unei vieți aparent bine așezată și tensiunea dintre ascultare, tăcere și proiecție.

Despre Vie Privée, Jodie Foster a spus: „Revenirea în cinema-ul francez după 20 de ani a fost o bucurie. Am vrut un film făcut în Franța, în franceză, nu o coproducție care să imite Hollywood-ul”, iar multipremiata cineasta Rebecca Zlotowski, co-autoare şi a scenariului, exact asta i-a oferit, convinsă fiind că „Jodie Foster captează inteligența în mișcare, numărându-se printre puținii actori pot face vizibil traseul unui gând”, iar personajul i se va potrivi mănuşă, ţinând cont de faptul că investigaţia demarată pe cont propriu o obligă pe Lilian să pună sub semnul întrebării tot ce credea că știe despre ceilalți, dar mai ales despre ea însăși.

Dublă câştigătoare de Oscar (The Accused, The Silence of the Lambs) şi nominalizată inclusiv anul trecut pentru rolul din Nyad, Jodie Foster este fascinantă deopotrivă în lupta pe care psihiatra o duce cu propriile fantasme şi în gestionarea relaţiilor sociale dintr-un mediu ce nu pare să o fi acceptat cu mare entuziasm, cu excepţia chimiei formidabile pe care o are cu fostul soţ (Daniel www.zilesinopti.ro

Auteuil). Ea, un caracter cerebral, şi el, un tip emoţional, formează un savuros cuplu de detectivi amatori sexagenari, care aminteşte de Diane Keaton şi Woody Allen în Manhattan Murder Mystery şi animă o poveste ce altfel risca să devină prea intelectuală pentru publicul larg.

Dincolo însă de faţada de tip whodunit, clădită pe „sinuciderea” pacientei interpretate de Virginie Efira, Zlotowski tratează în scenariu psihologia şi psihanaliza cu umor fin şi o ironie oarecum detaşată, astfel încât, pentru o realizatoare asociată până acum eminamente cu cinematografia de artă, combinaţia rezultată se relevă a fi extrem de echilibrată şi surprinzător de entertaining, aşa că, din 9 ianuarie, avem o viaţă privată... la cinema.

PAGINA 29

fotografii © Jérôme Prébois

Chiar și psihiatrele mai plâng câteodată

PREMIERĂ

JODIE FOSTER

fotografii © Jérôme Prébois

iaţa privată / Vie Privée, în regia Rebeccăi Zlotowski, care se va vedea la noi în cinematografe începând din ianuarie, o are în rolul principal pe celebra actriţă Jodie Foster (The Silence of the Lambs, Taxi Driver, The Accused), la primul ei film vorbit în franceză după Un long dimanche de fiançailles (A Very Long Engagement, 2004), al lui Jean-Pierre Jeunet. JODIE FOSTER, multipremiată în carieră pe ambele ţărmuri ale Atlanticului cu Oscar, Globul de Aur, BAFTA şi David di Donatello, joacă aici rolul unei renumite psihiatre care, în urma decesului unei paciente, demarează o investigaţie pe cont propriu, nefiind convinsă că a fost vorba de sinucidere. Prin amabilitatea distribuitorului acestui thriller în România, Independenţa Film, vă prezentăm un interviu în care vedeta americană oferă detalii despre experienţa lucrului la Viaţa privată.

„Folosesc filmele uneori ca pe o meditație asupra propriei mele vieți” PAGINA 30

INTRO & ADAPTARE DE IOAN BIG

Rebecca Zlotowski nu și-a ascuns niciodată admirația față de tine, nici dorința de a lucra împreună. Îți era cunoscută activitatea ei înainte de acest proiect?

Nu, nu știam absolut nimic despre ea. Am citit scenariul înainte să mă documentez sau să ne întâlnim. Așa procedez eu întotdeauna, iar faptul că regizorul este sau nu celebru e neimportant pentru mine. Scenariul este cel care mă interesează în primul rând, iar în acesta am simțit imediat puterea poveștii. Pentru mine, povestea înseamnă totul, probabil pentru că prima mea dragoste adevărată a fost cea pentru cărți. Am devenit actriță foarte tânără, aproape din întâmplare, însă, în adâncul meu, am fost mereu mai interesată de scris, de idei, de felul în care se spune o poveste şi, de aceea, scenariul acesta, fiind atât de frumos conceput, a reprezentat un veritabil dar. Recunosc însă că personajul Lilian Steiner, eroina din Viaţa privată, m-a intrigat din prima, aşa că am început să vizionez filmele Rebeccăi, începând cu An Easy Girl, înainte ca ea să vină să mă întâlnească la Los Angeles.

Ianuarie 2026

Prin urmare, ai putea spune că erai deja convinsă înainte să o cunoști?

Da, se poate spune că știam deja că vreau să fac filmul, însă momentul decisiv, cel care a schimbat cu adevărat totul între noi, a fost întâlnirea din Los Angeles. În loc să vorbim pe scurt despre personaj, să schimbăm politețuri sau să mâncăm ceva, așa cum se întâmplă de obicei la prima întâlnire cu un regizor, am parcurs întregul film, cuvânt cu cuvânt, timp de șase sau șapte ore. Aveam multe întrebări, iar fiecare răspuns de-al ei îmi dădea o energie incredibilă. M-a emoționat profund. Atunci am înțeles că Rebecca este extrem de serioasă în ceea ce face, că are o viziune precisă pentru fiecare moment, că a gândit totul în detaliu, pe scurt, că stăpânea pe deplin scenariul.

N-ai avut nicio ezitare?

Aş zice că a fost mai degrabă un fel de anticipare, adică i-am spus atunci că sper să aprofundeze mai mult scenariul în ceea ce priveşte aspectele care ţin pur de cinematografie şi aici mă refer la acele momente care atrag publicul într-o experiență cinematografică autentică. Secvența de hipnoză de la început care se deschide într-un vis și creează un mister ce captează întreaga atenţie a spectatorilor mi se pare un exemplu perfect pentru a ilustra forţa filmului. Asta nu era nicidecum o critică şi nici măcar un semn că aş avea vreo îndoială, doar că, atunci când nu ai mai lucrat cu un regizor, sunt lucruri de care nu ai cum să fii sigur în avans. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Vorbești perfect franceza, dar nu ai mai filmat în Franța din 2004, de la A Very Long Engagement. A contat cumva și dorința de a juca din nou întrun film francez?

Asta s-a situat pe locul doi, imediat după calitatea scenariului, dar da, este adevărat, îmi doream de foarte mult timp un film francez, care să fie vorbit integral în franceză şi realizat de un regizor francez, deci nu ceva care să fie perceput ca o imitaţie a unui film american sau, mai rău, să fie o co-producție cu Statele Unite. Căutam un film cu un ton mai discret, preocupat de idei, de viața interioară, dar asta nu înseamnă că vânam un proiect obscur sau ultraelitist din zona art-house! [râde] Viaţa privată e însă un film ambițios, în sensul că este un film important pentru Rebecca… și pentru mine.

că Rebecca este unul dintre cei mai dedicați regizori cu care am lucrat vreodată, iar eu, ca actriță, știu să mă descurc.

Pentru mine, discuțiile profunde trebuie să se termine înainte de filmare şi, odată ajunsă pe platoul de filmare, e momentul să joci. Exact asta mi-a plăcut la Rebecca. Toată lumea o iubește pe set, pentru că este amuzantă, inteligentă, concentrată și extrem de umană, adică are grijă de oameni. În plus, lucrează cu aceeași echipă de ani de zile şi atunci există o reală loialitate de ambele părţi. De asemenea - ăsta e un aspect foarte important pentru ea - se implică în absolut tot. Orice decizie trece prin ea, de la cele mari până la unele aparent minore. Ştii că jumătate din hainele pe care le poartă personajul meu, Lilian, sunt chiar din garderoba Rebeccăi?

Mi-a plăcut enorm asta! [...]

Cum a decurs filmarea? Ți s-a părut dificil să te adaptezi unui alt fel de platou? În primul rând, trebuie să spun

Citiţi interviul complet cu JODIE FOSTER pe www.zilesinopti.ro PAGINA 31

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

Bernard: Misiune pe Marte Agentul ghinionist care salvează Universul

O

comedie cosmică despre cum un urs stângaci poate ajunge în locul nepotrivit, exact la momentul potrivit!

Bernard: Misiune pe Marte este cea mai nouă aventură animată care îl aduce pe iubitul ursuleț neghiob într-o misiune galactică, una care-i va testa limitele, nu neapărat prin competență, ci prin ironia sorții și gafe monumentale.

Visând să ajungă un agent secret de elită, ursul polar Bernard se furișează pe o navă ce pleacă în misiune pe Marte, pentru a-și dovedi capacitatea în fața agenției. El primește sarcina de a captura o creatură misterioasă, cunoscută sub numele de cod „Marele Portocaliu”. Însoțit de robotul de supraveghere G13, Bernard reușește, în mod inexplicabil, www.zilesinopti.ro

să ducă la bun sfârșit misiunea, folosind metodele sale extrem de... neconvenționale. Dar abia aici începe adevărata dilemă.

Ajuns în lumea misterioasă a Planetei Roșii, Bernard se împrietenește cu monstrul marțian pe care plănuia să-l captureze. Astfel, între ambiția de a-și demonstra valoarea și prietenia neașteptată, ursul se va confrunta cu o alegere fără

precedent. Facem ceea ce ni se spune sau ceea ce simțim că este corect? Deși Bernard rareori înțelege cum ajunge să iasă dintr-o situație, el reușește cumva, prin gafe norocoase și în ciuda ochilor dați peste cap în permanență de G13, să salveze planeta Marte și poate chiar întregul Univers.

Filmul regizat de Chao Wang extinde universul seriei animate Bernard într-o comedie de familie plină de aventură și fantezie. Este o animație light, perfectă pentru un public tânăr sau pentru cei care vor să se piardă puțin în lumea imaginației, dar nu caută un film SF „serios".

Producția este gândită ca o evadare ușoară, combinând umorul de situație specific personajului cu elemente spațiale și fantastice. Cu un ritm alert și situații comice care subliniază stângăcia adorabilă a protagonistului, filmul demonstrează că nu trebuie să fii un erou tradițional și fără greșeli pentru a salva situația.

Bernard: Misiune pe Marte transmite un mesaj esențial: nu contează cum te văd ceilalți, ci cum alegi tu să te definești prin propriile acțiuni, iar empatia și legătura cu ceilalți pot fi mai importante decât ambiția personală sau reputația. Nu tot ceea ce este perceput drept „pericol” chiar este, iar frica vine din necunoscut.

Din 9 ianuarie, descoperă în cinematografele din țară un mesaj cald despre prietenie și acceptare!

PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

Primate

Cel dintâi film Horror important din noul an

D

upă avanpremiera exclusivă din cadrul Dracula Film Festival de la Braşov, care a avut loc la finele anului trecut, Primate, regizat de britanicul Johannes Roberts (47 Meters Down, Resident Evil: Welcome to Raccoon City), se lansează finalmente în cinematografele din România pe 9 ianuarie. Considerat unul dintre cele mai incitante lungmetraje Horror din 2026, Primate spune povestea unei familii din Hawaii care trăiește un veritabil coșmar atunci când micuţul cimpanzeu domesticit, Ben, mușcat de o mangustă, se infectează cu rabie, turbează și declanșează un lanț de violențe sângeroase într-o vilă opulentă, dar periculos de izolată de lume, ce vizează în special un grup de tineri studenţi aflaţi acolo în vacanţa de vară.

Acest Survival-Horror cu elemente Camp, care îi are în rolurile principale pe Jessica Alexander (The Little Mermaid), Johnny Sequoyah (Dexter: New Blood), Kevin McNally (Pirates of the Caribbean) şi pe actorul născut surd Troy Kotsur, laureat al Premiului Oscar pentru interpretarea din CODA (2021), combină drama de familie cu Horror-ul visceral de tip „creature feature”, fiind www.zilesinopti.ro

remarcat încă de la premiera mondială de la Fantastic Fest din Austin, Texas, pentru efectele sale practice (preferate în detrimentul CGI), intensitatea

scenelor de atac și modul ingenios în care regizorul exploatează spațiul restrâns al acțiunii – casa familiei și piscina săpată în stâncă – pentru a amplifica suspansul. Criticii au subliniat interpretarea solidă a lui Kotsur și atmosfera tensionată în care sunt vânaţi tinerii, care amintește de vâna clasică a genului.

Pe structura unui film de tip Slasher, Primate dezvoltă conceptul simplu, dar eficient, al amplificării agresivităţii unui animal bolnav din cauze naturale pe fondul interacţiunii cu oamenii, care trimite la Cujo al lui Stephen King, în baza căruia Johannes Roberts, deja un veteran în spaţiul Horror, livrează publicului un produs cinematografic alert, extrem de concentrat - are o durată de sub 90 de minute - și de spectaculos vizual. Scenele de violență sunt neobișnuit de brutale, dar filmul păstrează și o doză de empatie pentru simpaticul animal de companie devenit un monstru imprevizibil grație efectelor speciale inovative și a jocului fizic al actorului Miguel Torres Umba, care intră efectiv în pielea lui Ben. Primate promite să fie una dintre proiecțiile-șoc pentru cei care intră în ianuarie în sala de cinema, deschizând astfel în mod oficial sezonul ‘Horror’ din 2026.

PAGINA 35

PREMIERĂ

TEXT DE BIANCA ROIU

VALOARE SENTIMENTALĂ

Și toate lucrurile care ne leagă de o familie

F

iecare dintre noi asociem ideea de familie cu o anumită imagine, care variază în detalii, dar își păstrează esența: un grup de oameni, înrudiți prin sânge sau legați de un nume, care se iubesc, sunt uniți și se susțin la bine și la greu. Iar imaginea pe care a creat-o Joachim Trier în cel mai nou film al său, Valoare Sentimentală, este una care pătrunde în intimitatea unei familii dezbinate ce își dorește să devină din nou unită, după ani de alienare.

Stellan Skarsgård, într-o formă de zile mari, 8 nominalizări la Globurile de Aur și un candidat serios pentru Oscar 2026.

Joachim Trier, regizorul danez-norvegian îndrăgit pentru filme precum Cea mai rea fată din lume (2021), Thelma (2017) și Oslo, 31 august (2011), a revenit pe marile ecrane cu o nouă poveste tandră și profundă despre familie și relațiile complicate pe care le avem cu părinții noștri. Filmul a avut premiera mondială în cadrul competiției oficiale de la Cannes, unde a câștigat trofeul Grand Prix.

Trier a construit o poveste în care îmbină umorul cu momentele dramatice pentru a crea un

portret verosimil al vieții: personajele se bucură atât de clipe liniștite, de împăcare și sărbătoare, dar se confruntă și cu situații neplăcute, incomode și stânjenitoare. Regizorul împletește cu iscusință toate aceste momente pentru a contura persoane complexe și imperfecte, dar și pentru a descurca tapițeria încâlcită a familiei Borg, care a fost brodată de viață cu clipe de pură bucurie și profundă tristețe.

Valoare Sentimentală spune povestea surorilor Borg: Nora (interpretată de Renate

PAGINA 36

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

impas atât creativ, cât și emoțional. Nora, fiica Reinsve) și Agnes (Inga Ibsdotter Lilleaas), care cea mare, care a fost martoră la destrămarea se reunesc cu tatăl lor înstrăinat, Gustav (jucat căsniciei părinților ei, caută să se exprime tot de Stellan Skarsgård). Fetele nu și-au mai văzut prin artă, fiind o actriță de teatru talentată. tatăl din copilărie, atunci când acesta a divorțat Însă, ea se confruntă de multe ori cu tracul de de mama lor și a plecat în Norvegia, unde s-a scenă și îi este dificil să creeze relații de durată. concentrat pe cariera sa în regie de film. Și Agnes, fiica cea mică, a reușit să-și întemeieze cum căsnicia părinților lor n-a fost una fericită, o familie și să ducă o viață liniștită, dar ea simte reuniunea surorilor cu tatăl lor stârnește multe cel mai puternic nevoia de reuniune cu tatăl ei și emoții puternice. Nora este cea mai afectată o împăcare între Nora și Gustav, ca să găsească de apariția lui Gustav, simțindu-se agitată de într-un final echilibrul pe care și l-a dorit toți prezența lui și păstrând distanța. Gustav încearcă acești ani. să fie împăciuitor, oferindu-i chiar rolul Iar frumusețea și sensibilitatea principal în cel mai nou film al său, însă poveștii lui Trier n-ar fi fost posibilă Nora interpretează acest gest ca fiind o fără interpretările senzaționale ale altă decizie egoistă pentru cariera sa. În actorilor principali. Stellan Skarsgård ciuda încercărilor lui de a se apropia și și Renate Reinsve au una dintre cele mai reconecta cu Nora, ea nu are încrede în convingătoare relații tată-fiică prezentate pe intențiile lui și relația lor devine și mai rece. marele ecran, iar dinamica Pe de altă parte, Agnes, lor este absolut magnetică. mezina familiei, pare mai Temperamentul ușor dornică să se apropie de Nominalizări la Globurile de Aur: arogant al lui Gustav Gustav. Îl invită la ziua de cu atitudinea rece și naștere a fiului ei, Erik, și • Cel mai bun film, uneori sarcastică a îi permite să petreacă din • Cea mai bună actriță în rol principal Norei se îmbină perfect ce în ce mai mult timp dramă (Renate Reinsve), pentru momente lor de împreună, în speranța că • Cel mai bun actor în rol secundar animozitate și contrastează măcar acum Gustav va fi (Stellan Skarsgård), direct relația pe care o are implicat și va face parte din • Cea mai bună actriță în rol secundar Gustav cu Agnes, unde cei viața ei.

(Elle Fanning) doi sunt adesea amiabili, Ce este deosebit la • Cea mai bună actriță în rol secundar sau chiar cu Rachel Kemp, povestea lui Joachim (Inga Ibsdotter Lilleaas) actrița americană care Trier este abilitatea sa de • Cel mai bun regizor (Joachim Trier) preia rolul principal în a explora aceste dinamici • Cel mai bun scenariu (Joachim Trier & filmul său. complicate dintre cele Eskil Vogt) Rachel (interpretată de două surori și tatăl lor.

• Cel mai bun film într-o limbă străină Elle Fanning) redă cu o Prin simple observații ale precizie incredibilă energia interacțiunilor dintre ei sau și mentalitatea unei actrițe tinere care visează să a felului în care cei trei relaționează cu oamenii devină un star în Hollywood și să-și diversifice din jurul lor, Trier dezvăluie toate straturile care repertoriul de roluri jucate. Și cu toate că avem formează personajele sale. Așa cum pătrundem impresia că Rachel nu ar reprezenta pentru în interiorul casei, în care mai multe generații Gustav mai mult decât o soluție în ecuația sa ale familiei Borg au locuit, așa ajungem să legată de realizarea filmului, relația pe care o descoperim toate sentimentele și trăirile care dezvoltă cei doi este una plină de compasiune și i-au clădit și îi definesc pe Gustav, Nora și Agnes. respect.

Gustav, care și-a pierdut mama la o vârstă Din 16 ianuarie veți avea șansa să vedeți fragedă, se dedică întru totul artei sale și dorește această bijuterie de film în cinematografele din să realizeze filme de artă pline de suflet. Dar țară, desemnat de revista Vouge drept „Cel mai acest devotament față de cariera sa l-a alienat bun film al anului”! de soția și fiicele sale, iar acum se simte într-un PAGINA 37

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

UN WEEKEND CRIMINAL

O nouă comedie cu distribuție din online-ul românesc

Î

n ultimii ani, în cinematografia românească s-a conturat un subgen nou, aflat la granița dintre filmul comercial, conținutul online și entertainmentul de masă. Este vorba despre producții realizate sau promovate de creatori digitali: influenceri, vloggeri și comedianți deveniți populari pe platformele de social media, care și-au transformat notorietatea online într-un produs cinematografic destinat publicului tânăr. Exemplele includ filme precum Mirciulică, Teambuilding, Miami Bici, Tati full-time, Complotul bonelor sau Tabăra, realizate ori promovate de creatori precum Mircea Bravo, BroMania, Selly, Codin Maticiuc, Alex Velea, Eva Măruță, AnaMaria Prodan sau Micutzu.

Pentru fanii acestui tip de producții, începutul de an aduce o nouă surpriză: Un weekend criminal, un film care continuă formula succesului bazată pe vedete extrem de cunoscute, mai ales în rândul publicului tânăr, din mediul online sau de la televizor. Producția reunește în distribuție nume sonore, precum Tzancă Uraganu și Iuliana Beregoi, care interpretează rolurile principale, alături de alte figuri populare din muzică www.zilesinopti.ro

și divertisment, printre care cântăreața Andreea Bălan sau Cristian Porcari, cunoscut publicului larg datorită

aparițiilor sale în cadrul showului „Te cunosc de undeva”. „Un weekend criminal este o comedie, în care personajele principale, Lia şi Denis, un cuplu tânăr şi fără griji, concep un plan de a-și ucide șeful. Aceștia trec printr-o serie de situații limită, dar cu foarte mult umor inclus, pentru a-și duce la bun sfârșit ideea criminală. Dar cum îți opreşti un plan perfect când deja l-ai pus în mişcare?

Veți afla din 16 ianuarie”, au declarat Alina Todașcă și Cătălin Dascălu.

Filmările au început în aprilie 2025, iar pe parcursul producției, vedetele au promovat numeroase secvențe din film, în special pe platforma TikTok. Astfel, o mare parte a publicului care va merge în sălile de cinema este deja familiarizat cu filmul, având în vedere că Tzancă Uraganu și Iuliana Beregoi sunt urmăriți pe această platformă de peste trei milioane de persoane fiecare.

Regia și producția filmului sunt semnate de Cătălin Dascălu, iar la ideea scenariului și la procesul de cooptare a vedetelor în distribuție a lucrat împreună cu Alina Todașcă, alături de care formează echipa Mixton Movie. Cei doi sunt responsabili pentru succesul proiectului Iuliana Beregoi și pentru numeroase producții destinate cinematografelor și platformelor de streaming, cel mai cunoscut fiind Lara, primul serial românesc difuzat pe Netflix.

PAGINA 39

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

După 28 de ani: Templul oaselor

O grămadă de oase și memoria care nu ne mai aparține

E

xistă filme care nu doar continuă o poveste, ci o dezgroapă.

O scot din pământ ca pe o relicvă arheologică și o așază în fața noastră, prăfuită și neiertătoare, invitându-ne să ne uităm direct la ea, fără reflexul confortabil al spectacolului modern.

Templul oaselor este unul dintre acele filme, o revenire într-o lume unde planeta pare să-și fi pierdut nu doar speranța, dar și memoria.

De fapt, dacă e ceva ce filmul ăsta face extraordinar, e modul în care transformă amintirea într-un material de construcție. La propriu. Oasele nu sunt doar rămășițe. Sunt arhivă. În universul filmului, memoria nu e păstrată în jurnale, fotografii sau povești spuse la lumina focului, ci într-un templu care pulsează cu ecoul unei umanități dispărute.

Dacă apocalipsa din primele filme era viscerală, un urlet incendiar care transforma fiecare stradă într-un coridor al morții, 28 Years Later: The Bone Temple funcționează ca o postfață scrisă pe fugă de un istoric deprimat. Regizoarea Nia DaCosta mută centrul de greutate din acțiune în ritual.

Secta lui Sir Jimmy Crystal aduce un alt strat de ironie culturală: când umanitatea se destramă, nu apare libertatea pură, ci hățișul noilor dogme.

Oamenii, se pare, au o nevoie www.zilesinopti.ro

irațională de a înlocui ordinea cu o ordine și mai crudă (vedem asta și acum, în unele țări din jurul nostru, nu e nevoie de post-apocalipsă).

Spike (Alfie Williams) e tipologia clasică a inocenței aruncate în vâltoare, dar aici inocența e mai ciudată. Copilul nu a cunoscut lumea dinainte, iar pentru el, normalitatea e ruina. Iar asta, în film, e mai înfricoșător decât orice haită de zombies infectați. Spike nu privește templul de oase cu groază, ci cu fascinație, ca

un copil într-un muzeu al naturii. Și de această dată, Alex Garland a compus prin scenariu un univers în care civilizația nu moare din cauza unei infecții, ci din cauza propriei obsesii de a idealiza sau transforma tragedia în ritual. Cea mai mare spaimă a filmului nu este că lumea se va sfârși, ci că lumea, odată sfârșită, va continua să se comporte exact la fel.

Așadar, După 28 de ani: Templul oaselor (premiera: 16 ianuarie) e un film postapocaliptic cu zombies, dar care vorbește de fapt despre felul în care memoria devine monument și monumentul devine monstru. Și, încă o dată, mesajul francizei devine și mai clar, anume că nu virusul a distrus lumea, virusul doar a dat oamenilor pretextul perfect să o facă.

PAGINA 41

yayfilms.ro

M ads M ikkelsen

J en W ilson

R eyna A maya

IN IARNA ACEASTA, NUMAI iN CINEMATOGRAFE SCANEAZĂ PENTRU DETALII & TRAILER

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

D

e la producătorul filmului premiat cu Oscar, Toy Story, pe marile ecrane vine North, animație inspirată din celebrul basm al lui Hans Christian Andersen. Adaptat de Bente Lohne, scriitoare de literatură fantasy, filmul te invită să pornești alături de Gerda într-o călătorie epică spre Nord, unde magia, prietenia și curajul sunt folosite ca arme în luptă cu frigul și singurătatea. „A fost odată ca niciodată…” devine astfel începutul unei aventuri pline de emoție și speranță.

Magia iernii și a Crăciunului se transformă într-o aventură periculoasă atunci când Kai, prietenul cel mai bun al tinerei Gerda, este răpit de înfricoșătoarea Regină a Zăpezii și dus prizonier în palatul ei de gheață. Hotărâtă să nu-și lase prietenul în ghearele frigului, Gerda pornește imediat într-o misiune de salvare spre tărâmul veșnic înghețat. Pe drum, ea întâlnește și leagă prietenii cu aliați neașteptați, inclusiv un gânsac, un cal, un ren și o vrăjitoare blândă. Împreună, ei trebuie să continue drumul, deși sunt urmăriți îndeaproape

www.zilesinopti.ro

North

O reinterpretare captivantă a basmului lui Andersen de un inamic amenințător, garguiul Louie, care le pune tot felul de piedici. Misiunea este una contracronometru, dar, în cele din urmă, Gerda și Kai reușesc să evadeze și se întorc acasă exact la timp pentru a salva spiritul sărbătorilor.

Animaţia este o aventură de familie fascinantă, ce se desfășoară pe fundalul frumuseții copleșitoare a peisajelor norvegiene, aducând la viață un tărâm magic, plin de feerie. Îmbinând imagini spectaculoase cu o ambianță sonoră bogată,

North devine o experiență de neuitat pentru toate vârstele.

Este o animație emoționantă și vizual captivantă, care ne reamintește de puterea transformatoare a iubirii și a legăturilor autentice, acea magie capabilă să topească orice iarnă.

Totodată, North este o pledoarie pentru curajul de a acționa atunci când cineva drag are nevoie de tine. Regizat și scris de Bente Lohne, filmul conturează o incitantă viziune scandinavă a unei povești care, altfel, a mai fost ecranizată în diferite variante. Cu o distribuție ce include vocea actorului Mads Mikkelsen și o narațiune convingătoare, animația îi învață pe cei mici că eroismul nu se naște neapărat din forță și puteri supranaturale, ci din hotărârea de a face binele, chiar și atunci când pare imposibil.

Descoperă-l în cinematografe începând cu 16 ianuarie!

PAGINA 43

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

If I Had Legs I'd Kick You Între horror domestic și terapie

C

ând intri în sala de cinema să vezi If I Had Legs I'd Kick You, nu te întâmpină lumea blândă a unui film confortabil, ci un univers plin de anxietate care-ți dă senzația că, în mod inevitabil, ceva se va prăbuși peste tine. Personajul central, Linda (interpretată de Rose Byrne), nu este o eroină de cinema hollywoodian: e o mamă extenuată, o femeie care încearcă să ţină în viaţă ce-i mai rămâne: copilul ei bolnav, căminul, propria minte.

Totul în condiții teribile - un tavan se prăbușește, fetița ei depinde de o sondă de alimentare, iar soțul este absent, critic și sună doar ca să judece, nu să ajute.

Linda e terapeută, ceea ce înseamnă că, teoretic, știe să-i vindece pe alții. Dar când vine vorba de propria viață, totul se năruie rapid. Mai mult, pacienții ei sunt oameni fragili, iar atunci când o mamă își abandonează copilul chiar în cabinet, Linda se vede pusă în fața unui avertisment dur: ce s-ar întâmpla dacă şi ea ar claca? Dar nu apucă să stea prea mult pe întrebare, pentru că terapeutul său (jucat de Conan O'Brien) o abandonează când limitele profesionale sunt depășite.

Ce să mai… un adevărat horror domestic și o cronicizare a disperării, iar regizoarea Mary Bronstein nu www.zilesinopti.ro

se teme să-și expună publicul la tot acest chin, să-l scufunde în toată această atmosferă sufocantă, în tensiune, culpă, vină, rușine maternă, disperare.

Anxietate domestică în cea mai pură formă. Dar If I Had Legs I'd Kick You nu e doar o poveste

despre o mamă copleșită. E o poveste despre ce se întâmplă când societatea (soț, instituții, colegi, prieteni) renunță la tine într-un mod cât se poate de dezumanizant. Te lasă-n plata Domnului, cum s-ar spune. Linda nu e eroină de blockbuster cu puteri supraomenești, dar filmul îi dă o voce și o individualizează tocmai pentru că e om, mamă, terapeut, obosită, alienată… ca mulți dintre noi.

Totul e un act de rezistență.

Un gest de revoltă. O recunoaștere a vulnerabilității.

If I Had Legs I'd Kick You este un film care nu vrea să ne ofere confort, mângâiere, ci vrea să ne trezească. Să ne facă să nu uităm că, uneori, casa pe care o avem e doar un acoperiș care poate să cadă și că oamenii pe care îi iubim sunt fragili, dar merită să lupți pentru ei, chiar dacă corpul tău e extenuat și mintea e pe holurile întunecate ale disperării. Așadar, mergi și vezi filmul ăsta la cinema din 9 ianuarie, nu pentru că e un „horror domestic”, ci pentru că la final s-ar putea să te simți eliberat de propriile anxietăți cotidiene, mai ceva ca după 10 ședințe de terapie.

PAGINA 45

TEXT DE DELIA MITRACHE

PREMIERĂ

Return to Silent Hill Revenirea într-un univers horror devenit cult

R

eturn to Silent Hill promite să readucă pe marile ecrane una dintre cele mai cunoscute povești ale horrorului psihologic. Regizorul Christophe Gans revine, după exact două decenii, la universul care l-a consacrat.

Noul proiect este o adaptare cinematografică a jocului video Silent Hill 2, considerat vârful artistic al întregii francize. Gans, care a declarat în repetate rânduri că SH 2 este un material profund, cu nuanțe simbolice, încearcă să surprindă intensitatea emoțională a jocului și dimensiunea sa psihologică.

Vizual, regizorul a modernizat estetica orașului bântuit fără a-i trăda identitatea, iar primele imagini dezvăluite arată un Silent Hill mai dens, mai murdar, mai înfricoșător ca oricând.

Povestea îl urmărește pe James Sunderland, interpretat de Jeremy Irvine, un bărbat sfâșiat de pierderea iubitei sale, Mary, jucată de Hannah Anderson. Când primește o scrisoare ce pare să provină chiar de la ea, James pornește spre Silent Hill, un oraș în care trecutul și vinovăția capătă formă fizică. Fără a divulga elemente esențiale

www.zilesinopti.ro

ale poveștii, filmul păstrează esența video game-ului: o explorare a durerii emoționale, a traumelor nerezolvate și a felului în care mintea poate genera monștri la fel de reali ca orice amenințare fizică. De altfel, creaturile iconice, inclusiv Pyramid Head, apar într-o formă reinventată, nu doar ca piese de decor, ci ca extensii ale conștiinței protagonistului – un detaliu pe care criticii l-au apreciat în mod constant în materialul-sursă și pe care filmul pare dornic să îl onoreze.

Temele explorate în film sunt vinovăția, pierderea, iubirea distorsionată și fragilitatea percepției umane. Prin atmosfera densă și prin estetica încărcată de simboluri recurente, Gans încearcă să creeze o experiență cinematografică în care coșmarul se instaurează lent, organic, prin introspecție. Criticii care au analizat primele materiale promoționale vorbesc deja despre o revenire la sensibilitatea europeană a Horror-ului din anii 2000: elegant, intens, melancolic și profund legat de latura emoțională a personajelor.

Legătura cu jocurile video este fundamentală, însă filmul, care va avea premiera pe 23 ianuarie, nu se adresează exclusiv cunoscătorilor. Fanii vor recunoaște motivele vizuale, temele, structura narativă și simbolismul, în timp ce publicul larg va primi un horror psihologic de sine stătător, care funcționează și fără un bagaj de informații preexistent. În fapt, aceasta este miza principală a lui Gans: să creeze un film de autor în interiorul unui univers cult, păstrând respectul față de material, dar aducându-i o nouă viață cinematografică.

PAGINA 47

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

Micuța Amélie Adaptarea animată a romanului lui Amélie Nothomb

D

in paginile unui bestseller autobiografic, direct pe marile ecrane! Micuța Amélie este mai mult decât un film de animație. Această odă adusă copilăriei și vieții îți oferă perspectiva unei vieți pline de uimire, emoție și reală profunzime.

Filmul este adaptarea animată a romanului La Métaphysique des tubes (cunoscut și ca The Character of Rain) al autoarei de succes Amélie Nothomb, o operă care explorează formarea identității și fragilitatea amintirilor din copilărie. Povestea este emoționantă și plină de simbolism, amuzantă, tristă, confuză, reprezentând cu adevărat lumea văzută prin ochii unui copil.

Această coproducție francojaponeză, regizată de Maïlys Vallade și Liane-Cho Han, urmărește primii ani de viață ai protagonistei, o fetiță belgiană născută în Japonia anilor 1960.

Micuța Amélie descoperă lumea cu o sensibilitate amplificată, văzând totul ca pe o serie nesfârșită de aventuri și percepții intense, fiind ajutată de bona ei, Nishio-san. Intriga se concentrează pe tranziția de la primii ani de viață, când copilul se crede centrul universului, la www.zilesinopti.ro

conștientizarea faptului că face parte dintr-o lume mai mare.

Astfel, cea de-a treia aniversare devine un moment de cotitură. Un eveniment neașteptat îi tulbură universul fragil și marchează trecerea de la miracolul copilăriei la primele umbre ale vieții. Micuța Amélie recreează experiența copilăriei timpurii, surprinzând cu blândețe atât momentele de frumusețe și uimirile, cât și primele traume și tensiunile dintre culturi. Animaţia oferă o

perspectivă duală, deopotrivă sensibilă, sinceră și amuzantă, prin intermediul viziunii inocente a copilului care se împletește cu discursul profund al autoarei, ce împrumută vocea naratoare.

Estetica sensibilă, efectul vizual nostalgic și stilul pictural unic transformă această animație într-o producție captivantă vizual ce aduce un omagiu stilului anime. Totodată, atenția la detalii, de la fețele expresive la decorurile complexe, este cu adevărat impresionantă.

Dar, departe de a fi una copilăroasă, producția invită la reflecție și empatie, fiind o operă emoționantă și fascinantă care celebrează magia, dar și complexitatea copilăriei. Recunoscut deja în festivaluri majore precum Cannes și câștigător al Premiului Publicului la Annecy, această animaţie nu trebuie ratată. Din 23 ianuarie, în cinematografele din țară.

PAGINA 49

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

MERCY

90 de minute pentru a înfrunta sistemul AI sau pierzi tot

P

lasat într-un viitor distopic, în care inteligența artificială guvernează lumea, Mercy provoacă spectatorii să exploreze latura întunecată a tehnologiei.

Filmul îi are în rolurile principale pe Chris Pratt, care interpretează un detectiv acuzat de crimă, și pe Rebecca Ferguson, în rolul judecătorului Maddox al Curții Penale Mercy, un sistem judiciar complet condus de inteligența artificială.

Detectivul Chris Raven, unul dintre creatorii programului judiciar AI numit Mercy, construit pentru a ține orașul în siguranță, se trezește prins într-un coșmar: este acuzat de uciderea soției sale și judecat chiar de sistemul la care a contribuit. Procesul este condus de judecătorul AI Maddox. Legat de un scaun, Raven are la dispoziție exact 90 de minute pentru a-și reduce nivelul de vinovăție sub pragul de 92%, altfel va fi executat. Folosindu-se de cloud-ul municipal și de toate datele disponibile – camere de supraveghere, telefoane și baze de date – detectivul trebuie să strângă dovezi care să-i dovedească nevinovăția, descoperind treptat că aparenta crimă pasională este mai complicată decât pare și că www.zilesinopti.ro

toate pistele par să conducă spre el.

Pe măsură ce Raven investighează, tensiunea crește, iar întrebarea fundamentală la care trebuie să găsească răspuns devine clară: „Chiar mi-am omorât soția sau a fost programat greșit sistemul?”

Regizat de Timur Bekmambetov (Wanted) și produs de Charles Roven (laureat cu Oscar pentru Oppenheimer), alături de Robert Amidon, Bekmambetov și Majd Nassif, Mercy aduce pe marele ecran teme de mare actualitate, precum manipularea și controlul societății, ridicând în același timp întrebări despre moralitatea inteligenței artificiale și limitele tehnologiei în domeniul juridic.

Vorbind despre film, care va

ajunge în cinematografele din România pe 23 ianuarie, regizorul a declarat: „Trăim într-o lume în care AI bate la ușă. Nu avem timp să înțelegem ce urmează: dacă AI va fi dușmanul nostru, prieten sau copil”. El a adăugat că structura filmului, desfășurată în timp real pe parcursul celor 90 de minute, este și o alegorie: „Acest ceas ticăind este o metaforă a timpului în care trăim”.

Mercy se anunță a fi un thriller captivant și provocator, care invită spectatorii să pună sub semnul întrebării ideea de vinovăție și responsabilitate într-o lume în care tehnologia poate decide soarta oamenilor.

Filmul oferă totodată o experiență cinematografică intensă și memorabilă, cu ritmul și spectaculozitatea caracteristice marilor producții hollywoodiene.

PAGINA 51

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

HAMNET

Drumul către Oscar(uri) începe cu... Shakespeare

D

ublă câştigătoare a premiului Oscar pentru Nomadland, cineasta Chloé Zhao revine în atenţia publicului cu o dramă de o factură radical diferită, adaptarea unui roman de epocă scris de Maggie O’Farrell, ajuns bestseller la scurtă vreme după publicarea sa în 2020, centrat pe modul în care moartea fiului de 11 ani al lui William Shakspeare i-a afectat acestuia viaţa personală şi l-a inspirat în scrierea celebrei piese Hamlet.

Considerat de către o mare parte a publicului occidental drept unul dintre cele mai bune filme realizate în 2025, Hamnet va fi cu siguranţă abonat la premiile importante de anul acesta, inclusiv cele ale Academiei Americane de Film, pentru că, dincolo de memorabilele roluri făcute de cele două tinere superstaruri irlandeze Paul Mescal şi Jesse Buckley sau de faptul că printre producători se numără şi Steven Spielberg, se discută la superlativ în egală măsură de imaginea semnată de remarcabilul DoP polonez Łukasz Żal (Loving Loving Vincent, Vincent www.zilesinopti.ro

The Zone of Interest Interest) şi de OST-ul lui Max Richter (Ad ( Astra, Hostiles), compozitor iconoclast ale cărui piese au depăşit de mult un miliard de stream-uri.

Despre ce e vorba, totuşi, în Hamnet? Ne vom prinde chiar din primele cadre,

ce ne-o arată în Anglia elizabetană pe Agnes (Jessie Buckley, nominalizată în 2022 la Oscar pentru The Lost Daughter), o fată de fermieri rebelă care-şi petrece mare parte din timp în mijlocul naturii acompaniată de un şoim, formând un cuplu cu Will (Paul Mescal - Gladiator II, Aftersun), progenitura unui fabricant de mănuşi, pe care-l vedem scriind primul draft la Romeo şi Julieta. Viaţa proaspăt întemeiatei familii Shakespeare pare la început idilică, mai ales că e îmbogăţită de prezenţa copiilor, alături de fiica lor, Susanne, apărând şi adorabilii gemeni Hamnet şi Judith, iar conversaţiile sunt pigmentate cu replici din piesele dramaturgului, dar impresia durează doar până suntem expuşi la bullyingul practicat de părintele lui Will, penele de inspiraţie ale celui din urmă sau disperarea mamei, neputincioasă în a-i ajuta în vreun fel pe micuţii puşi la pământ de molimă.

Dincolo de a se constitui într-un argument impresionant pentru modul în care experienţele personale modelează arta, în esenţă, Hamnet (premiera: 23 ianuarie) este o poveste mişcătoare despre familie, despre pierderi cu impact emoţional major şi despre mutaţiile pe care le poate suferi sensibilitatea omului în gestionarea lor, iar asta face din filmul lui Chloé Zhao un must-see pentru orice cinefil adult, indiferent de nivelul său de familiarizare cu piesele Marelui Will.

PAGINA 53

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

FAMILIE DE ÎNCHIRIAT Uneori, o minciună poate fi un act de iubire

D

upă premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, unde publicul i-a oferit ovații prelungite, Familie de închiriat / Rental Family, cel mai recent și așteptat film al talentatei regizoare Hikari, pătrunde acum pe marile ecrane din România începând cu 23 ianuarie. Inspirat de un fenomen real care există deja în Japonia și care stârnește controverse în întreaga lume, filmul explorează teme universale: izolarea emoțională, singurătatea și nevoia de apartenență, prin prisma unui serviciu care permite oamenilor să „închirieze” o familie.

Povestea urmărește viața lui Phillip Vandarploeug, un actor american stabilit în Tokyo, aflat într-o perioadă de stagnare, în care caută sens și apartenență. Viața lui se schimbă atunci când primește o ofertă neobișnuită: să lucreze pentru o agenție japoneză care oferă „familii de închiriat”. Actorii angajați de această

PAGINA 54

agenție joacă diferite roluri în viața clienților: de la tată sau prieten, până la simpla prezență la evenimente importante. Phillip se implică tot mai mult în aceste roluri, iar granițele dintre joc și realitate se estompează pe măsură ce timpul trece. Dar în toată această nouă aventură, el descoperă conexiuni emoționale autentice și un sens real în viața sa. În rolul principal îl regăsim pe actorul Brendan Fraser, cunoscut publicului larg mai ales pentru rolurile din franciza The Mummy, dar care a câștigat și prestigiosul Oscar pentru cel mai bun actor în 2023, pentru interpretarea sa din The Whale, regizat de Darren Aronofsky.

Despre Rental Family, actorul american a dezvăluit că filmul l-a făcut să reflecteze asupra conceptului de familie: „Acesta este un film care cred că va satisface nevoia tuturor de a se simți parte din ceva, chiar și în momentele cele mai www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

grele. Și știu că nu ar trebui să spun că este un film bun, dar chiar este. Hikari este o regizoare incredibilă, iar eu am dreptul să mă laud. Ei bine, eu am cunoscut-o când era la început.

Trebuie să vedeți acest film, iar în anii ce vin, îl veți înțelege tot mai bine”.

Filmul se inspiră dintr-o realitate culturală bine înrădăcinată în Japonia, unde există agenții specializate care oferă prieteni sau membri de familie „de închiriat”. La prima vedere, aceste servicii pot părea ciudate sau chiar frivole, însă ele îndeplinesc un rol necesar în viața celor care apelează la ele: nu sunt doar un divertisment, ci un sprijin real pentru persoanele singure, izolate sau care nu au legături apropiate de familie. Într-o societate în care presiunile sociale și așteptările culturale pot împinge oamenii să-și ascundă adevăratele sentimente, aceste servicii oferă un spațiu sigur pentru a experimenta conexiunea umană fără judecată. Conceptul reflectă dinamici culturale japoneze precum „honne” și „tatemae”, adică diferența dintre ceea ce simți cu adevărat și ceea ce arăți lumii, de fațadă. Astfel, agențiile de închiriere a prietenilor sau a familiei devin mai mult decât un fenomen ciudat: ele reprezintă un răspuns la o nevoie reală.

Ideea i-a venit lui Hikari, care semnează atât scenariul, cât și regia filmului, după ce a aflat despre aceste companii. „Pentru mine, această poveste este despre conectarea oamenilor. Chiar și Phillip, un tip alb care trăiește în Japonia, încearcă să adopte o cultură, încearcă să fie persoana care nu este, dar vrea să fie. Vrea să găsească o familie, pentru că a trăit, practic, singur”, spune Hikari. Pentru documentarea filmului, ea a realizat numeroase interviuri cu actori și clienți din această industrie și a descoperit că serviciile oferite sunt folosite pentru a oferi sprijin și companie persoanelor care simt că nu aparțin nicăieri. Hikari subliniază că mesajul pe care l-a urmărit este unul simplu, dar puternic: nu suntem cu adevărat singuri.

Chiar și atunci când ne simțim deconectați de familiile de origine, putem construi comunități și prietenii care devin familie.

Hikari a debutat cu scurtmetrajul Tsuyako (2011), care a fost prezentat în peste 100 de festivaluri de film și a câștigat numeroase premii, www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

inclusiv Director’s Guild of America Student Award pentru cea mai bună regizoare studentă.

Primul ei lungmetraj, 37 Seconds (2019), este un film foarte apreciat despre o artistă de benzi desenate cu paralizie cerebrală severă, care își descoperă identitatea, sexualitatea și independența.

După premiera de la Toronto, Rental Family a fost prezentat la mai multe festivaluri internaționale, printre care Adelaide Film Festival în Australia, Rome Film Festival, Tokyo International Film Festival și Stockholm International Film Festival. Producția a fost primită cu aprecieri pe scară largă, criticii evidențiind în special interpretarea lui Brendan Fraser și modul sensibil în care abordează o temă culturală neobișnuită.

Publicul român este invitat în sala de cinema să descopere bucuria conexiunilor neașteptate în Familie de închiriat, o poveste care explorează modul în care relațiile se pot construi chiar și în circumstanțe neobișnuite.

Filmul combină elemente de dramă și comedie și, dincolo de subiectul controversat, ridică întrebări reale despre apartenență, familie și legăturile care ne definesc.

PAGINA 55

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

Charlie the Wonderdog Un supererou pe patru lăbuțe

D

e la studiourile Icon Creative, la finele lunii ianuarie sosește pe marile ecrane un nou supercâine, cu vocea inconfundabilă a unei embleme a comediei, Owen Wilson! Charlie the Wonderdog este o poveste plină de suflet și acțiune, care urmărește structura clasică a filmelor cu supereroi, dar care pune accent și pe scene puternic emoționale și pe mesaje despre prietenia necondiționată și adevăratul sens al eroismului.

Animația îl are ca protagonist pe Charlie, un câine foarte iubit de familia sa, care, după ce este răpit de extratereștri, revine pe Pământ înzestrat cu puteri care rivalizează cu cele ale lui Superman. El devine rapid cel mai mare protector al lumii, salvând autobuze de la prăbușire și împingând sateliți înapoi pe orbită, toate acestea în vreme ce își face timp să devoreze gustarea lui preferată: tacos.

Doar că noile sale îndatoriri și www.zilesinopti.ro

faima recent dobândită creează o ruptură între el și prietenul său, băiețelul Danny (Dawson Littman). Pentru Danny, ideea de a avea un câine supererou este pe cât de grozavă, pe atât de terifiantă, mai ales când realizează că își împarte cel mai bun prieten cu întreaga lume.

Lucrurile se complică odată cu sosirea unui adversar pe măsură: o pisică telekinetică superticăloasă, care are puterea de a transfera super-inteligență în

mintea oricărei feline.

Scris și regizat de Shea Wageman împreună cu Steve Ball și Raul Inglis, Charlie the Wonderdog este o surpriză plăcută pentru cei care iubesc poveștile cu suflet și cu o doză de escapism. În esență, filmul transmite că oricine, indiferent de cât de modest este (sau de cât de blănos), poate avea un impact semnificativ.

Superputerea lui Charlie nu stă în mușchi, ci în alegerea de a face bine și de a-i proteja pe cei dragi, chiar dacă asta implică riscuri.

Acest film reamintește că forța legăturii dintre copil și câinele său este unul dintre cele mai puternice legăminte.

Pentru a înfrânge inamicul felin, atât câinele, cât și stăpânul vor avea nevoie unul de celălalt.

Charlie the Wonderdog (premiera: 30 ianuarie) ianuarie oferă o lecție simplă, dar valoroasă: reconectarea cu inocența, speranța și ideea esențială că grija față de ceilalți este una dintre cele mai importante forme de curaj.

PAGINA 57

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

AJUTOR! Călătoria unei corporatiste către nimic... bun

L

inda Liddle (Rachel McAdams), o corporatistă obosită, poate subestimată, și Bradley Preston (Dylan O’Brien), un CEO de corporație plin de aroganță și nesimțire, urcă într-un avion pentru o simplă delegație de serviciu. Călătoria urmează cursul previzibil al banalului corporatist: task-uri, șefi, subalterni, nemulțumiri, așteptări, frustrări, rutina de birou care roade, glume misogine și sexiste. Doar că avionul nu duce, pentru Linda și Bradley, spre birou sau încă o întâlnire. Destinația lor devine haosul în adevăratul sens al cuvântului.

Un accident aviatic îi aruncă pe o insulă pustie, iar când fumul se risipește, concluzia este dureroasă: singurii supraviețuitori sunt ei. De aici totul devine un purgatoriu corporatist plin de sânge și distrugere, dar și răzbunare.

Insula pustie nu e un paradis, ci un spațiu neutru, crud, lipsit de reguli. Pe nisipuri nu este nimic altceva decât urma lor, decizii greșite, instincte simple: foame, sete, frică, speranță. În fiecare ploaie tropicală, în fiecare noapte lungă, ei sunt obligați să coopereze.

Dar cooperarea nu mai e un contract social simplu, devine PAGINA 58

barometru de ură, de disperare, de vanitate. Linda, femeia pe care Bradley o subestimase, devine constructor de adăpost, vânător, un adevărat Bear Grylls.

Ea devine forța care ține un început fragil de ordine. Bradley, odinioară stăpânul biroului, cu asprimea și siguranța lui, devine dependent, fragil, vulnerabil.

Puterea se transferă încet, dureros și inevitabil.

Nu este doar o poveste despre supraviețuire. Întocmai cum am mai văzut, de exemplu în Triangle of Sadness, și această poveste bagă degetul adânc în rana societății: în ierarhii, în relațiile de dominație, în prejudecăți. Când se dărâmă convențiile corporatiste (șef/ subaltern) cine rămâne om cu adevărat și cine devine pradă? Sam Raimi - regizor cu www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

multe filme la activ cu demoni, posedări, coșmaruri - revine cu Ajutor! / Send Help în arena horrorului psihologic. Dar nu aduce demoni metafizici.

Demonii sunt aici și sunt corporatiști. Demonii sunt în relațiile lor, în frică, în dorința de control, în rușine, în umilință.

Sam Raimi spune că scenariul i s-a părut „outrageous, chiar și pentru el”, iar cine l-a urmărit pe omul care a creat teroarea grotescă din Evil Dead știe că asta spune multe. În mâinile lui, insula devine un labirint al minții, un test de moralitate, o oglindă care reflectă lăcomia, frica, disperarea, dar și reziliența. Întrebarea care ne bântuie pe parcursul întregului film este: vor supraviețui?

Lupta pentru supraviețuire devine, inevitabil, luptă pentru identitate. Cine va rămâne omul pe care îl cunoșteam? Ce sacrificii sunt acceptabile? Ce umbre din trecut ies la iveală când corpul e vulnerabil și mintea e în pragul prăbușirii?

Pentru spectator, e o provocare de a privi nu doar la exterior, nu doar la factori precum foamea, ce se ascunde în foșnetul frunzelor, ci în interior: www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

la frică, la prejudecăți, la puterea care schimbă oameni.

E o oglindă: ce-ai face tu dacă ajungi acolo? De asemenea, nu e deloc o paralelă neașteptată că Send Help e un fel de Lord of the Flies modern, dar fără școală și fără copii – doar adulți, orgolii și instincte primare. Cum în roman, izolarea și lipsa regulilor scot la iveală părțile cele mai crude ale ființei umane, așa și pe insula lui Raimi, foamea, frica și dorința de putere dictează legile.

Totuși, ca un reality show Survivor supradimensionat și întunecat, fiecare gest, fiecare alianță sau trădare e ca la televizor: strategic, tensionat,

calculat, dar cu mize mult mai reale și mai periculoase. Între Linda și Bradley nu există cameramani care să intervină, iar pierderea jocului înseamnă supraviețuire sau moarte la propriu. Filmul devine astfel un cocktail de psihologie socială, absurd și tensiune pură, unde spectatorul nu doar privește, ci trăiește experiența, fantezia asta de: ce ai face dacă ai rămâne pe o insulă pustie cu șeful tău? Cât de frumos s-a purtat cu tine?

Ajutor! nu este promovat ca un simplu thriller de supraviețuire, pentru că, de fapt, este un thriller psihologic cu umor negru, tensiune, personaje disonante și transformări tulburătoare. Se anunță ca o revenire a lui Sam Raimi la rădăcinile lui, dar cu maturitatea unui regizor care știe să pună camera nu doar pe demon, ci pe om. Deci, pe 30 ianuarie, să fim atenți! Să ne așezăm, să lăsăm luminile să se stingă și să ne pierdem, măcar pentru o vreme, pe insulă. Emoțiile nu vor fi gratuite, iar miza nu va fi doar supraviețuirea, ci într-un fel adevărul despre noi înșine.

PAGINA 59

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

S

helter, un thriller de acțiune plin de tensiune regizat de Ric Roman Waugh, ne transportă într-un viitor apropiat în care lumea s-a prăbușit, iar civilizația s-a transformat într-un teritoriu aproape irecuperabil. Producția îi reunește pe Jason Statham, cunoscut pentru rolurile sale pline de adrenalină în francize ca Fast & Furious sau Transporter, și pe Elle Fanning, apreciată pentru versatilitatea sa în filme precum The Neon Demon și The Great, într-o misiune care ar putea salva lumea sau distruge tot ce a mai rămas din ea.

SHELTER

Misiune supremă: salvarea a ceea ce a mai rămas dintr-o lume în colaps

La trei ani după colapsul brusc al civilizației, puținii supraviețuitori au învățat un adevăr dur: speranța este un lux pe care nimeni nu și-l mai poate permite. Mason (Jason Statham), un fost soldat retras care trăiește singur pe o insulă izolată, își vede viața răsturnată atunci când întâlnește o tânără misterioasă (Elle Fanning), care deține cheia supraviețuirii umanității. Această întâlnire declanșează o serie de evenimente violente și imprevizibile, care îl obligă pe Mason să-și confrunte trecutul și să accepte o misiune imposibilă, în care fiecare alegere poate decide nu doar soarta sa, ci și viitorul umanității. În această realitate complet schimbată, nimic nu mai este sigur, fiecare pas implică o doză de risc, iar supraviețuirea devine mai mult decât a rămâne în viață, devine o șansă de a-și răscumpăra trecutul și de a proteja ceea ce a mai rămas din lumea de altădată.

Ric Roman Waugh și-a câștigat o reputație solidă ca regizor de thriller și filme de acțiune datorită stilului său vizual www.zilesinopti.ro

recognoscibil: realist, tensionat și mereu alert. În filme precum Greenland sau Angel Has Fallen, el combină secvențe spectaculoase de acțiune cu momente de introspecție, concentrându-se nu doar pe adrenalină, ci și pe psihologia personajelor și pe consecințele alegerilor lor. Cu peisaje dramatice și un montaj care amplifică senzația de urgență, Waugh reușește să creeze o atmosferă palpabilă de pericol și imprevizibilitate, pregătind perfect terenul pentru tensiunea și provocările din Shelter.

Cu premiera în cinematografele din România pe 30 ianuarie, Shelter nu este doar o poveste despre acțiune și supraviețuire, ci și o reflecție asupra limitei dintre salvare și distrugere. Filmul ridică întrebări care ne frământă pe toți în aceste vremuri: ce ești dispus să sacrifici pentru a proteja ceea ce contează, într-o lume care nu mai seamănă cu nimic din ceea ce știai? Cum poți fi sigur că deciziile pe care le iei sunt cu adevărat cele corecte? Când încrederea s-a dizolvat, cum reușești să o reclădești?

PAGINA 61

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

„MELANIA” Portretul Primei Doamne a Americii, semnat de Brett Ratner După o pauză de mai bine de un deceniu, determinată de acuzațiile apărute în perioada mișcării #MeToo, regizorul american Brett Ratner – cunoscut pentru thrillerul Red Dragon, cu Anthony Hopkins și Edward Norton, dar și pentru colaborările din industria muzicală, unde a regizat videoclipuri pentru artiste precum Mariah Carey și Madonna – își face o revenire surprinzătoare în lumea filmului cu documentarul Melania, care o aduce în prim-plan pe Melania Trump.

Un element aparte al proiectului este implicarea directă a Melaniei Trump, care nu este doar subiectul documentarului, ci și producător executiv al acestuia. Este primul ei rol de acest fel, iar filmul marchează debutul Melaniei Trump în industria producției, prin compania recent înființată,

www.zilesinopti.ro

Muse Films. Această implicare îi oferă control asupra narațiunii și direcției creative a producției.

Proiectul nu este doar personal, ci și unul de amploare financiară: Amazon MGM Studios a plătit în jur de 40 de milioane de dolari pentru drepturile asupra filmului, parte dintr-un acord ce include și distribuția exclusivă în cinematografe și pe platforma Prime Video.

Documentarul vine firesc în continuarea succesului cărții de memorii „Melania”, lansată în toamna anului 2024 și devenită rapid bestseller internațional.

Melania Trump a mărturisit că reacțiile cititorilor au fost un factor decisiv în dorința ei de a transforma povestea într-un proiect cinematografic. „Cartea a avut un succes atât de mare și sunt foarte mândră. Primesc atât de multe mesaje și scrisori

în care oamenii îmi spun cât de mult le-a plăcut și că ar vrea să audă mai multe de la mine”, a explicat Melania Trump și a adăugat: „Așa mi-a venit ideea de a face un film despre viața mea.

Viața mea este incredibilă.

Este incredibil de ocupată”. În acest sens, documentarul promite să extindă universul deja conturat în memoriile ei, oferind acces la momente intime, imagini exclusive și o perspectivă nemediată asupra unei perioade decisive din viața sa publică și personală.

Filmul oferă publicului o privire detaliată și personală asupra unei perioade extrem de tensionate din viața Primei Doamne a Statelor Unite, concentrându-se în special pe ultimele 20 de zile înainte de ceremonia oficială din 2025, când Donald Trump a fost reinvestit pentru al doilea mandat. Documentarul, care va avea premiera pe 30 ianuarie, oferă o privire „pe gaura cheii” în locuri și momente până acum inaccesibile publicului, surprinzând întâlniri importante, discuții private și modul în care decurge o zi din viața Melaniei Trump.

PAGINA 63

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

POINT OF VIEW

Sirāt Sau Mad Max dacă asculta muzică techno

Î

n traducere liberă, Sirāt înseamnă „cale” sau „drum”, dar în scriptura islamică se referă la un pod îngust care leagă Paradisul de Iad. Și cam de aici pornește și povestea noastră, a mulipremiatului film spaniol în regia lui Oliver Laxe.

Undeva în sudul Marocului, un tată disperat, împreună cu fiul său cel mic de nici 12 ani, își caută fata dispărută, despre care crede că a venit la un festival de muzică techno în mijlocul deșertului. Niște boxe, un grup mare de raveri și în rest doar nisip completează tabloul aproape rupt de realitate cu care se deschide filmul. Muzica bubuie și printre oamenii care dansează își face loc Luis, împărțind poze cu fata dispărută, în speranța că poate cineva o va recunoaște. După o serie de conversații scurte, care toate se termină la fel, cu un „nu, nu am văzut-o niciodată”, Luis dă de un alt grup de tineri care, pe lângă clasicul răspuns, îi mai oferă o informație: un alt festival care va avea loc undeva în deșert, unde s-ar putea ca fata lui să vină.

După ce un grup de soldați pun capăt petrecerii sub pretextul că cei prezenți sunt în pericol din pricina unui conflict armat, două dintre rulotele aliniate pe drumul spre casă fac cale întoarsă și o iau în altă direcție, păcălindu-i pe soldați. Pe urmele lor, în peisaj apare și o rulotă mai mică.

Astfel, Luis cu fiul său și cățelușa Pipa, alături de Stef, Jade, Tonin, Bigui și Josh (grupul de tineri care au fugit de soldați) pornesc pe un drum într-o formulă inedită, unii în căutare de muzică, alții în căutarea unui membru al familiei.

LSD, ploaie, lacuri, drumuri periculoase, câini, petreceri și, în general, un sentiment

www.zilesinopti.ro

de descoperire sunt doar câteva elemente care completează acest tablou aproape postapocaliptic care pare o scenă din Mad Max, doar că mult mai actual și mai aproape de noi, oamenii.

Fără să dau prea mult din casă, filmul are niște momente șocante care funcționează foarte bine și lovesc exact când trebuie.

Actoria este fără greș, de la copil la tinerii raveri și până la câini, iar locațiile în care Laxe a filmat îi servesc impecabil poveștii pe care alege să o spună. Singurul lucru pe care l-aș reproșa filmului este acela că uneori, poate pentru că așa a vrut regizorul, se abate puțin de la logică. Sunt mai multe momente în care nu am putut să nu mă întreb „de ce?”, ca mai apoi, răspunsul să vină la puțin timp sub forma unei secvențe și să îmi spun „a, de-aia”. Dar asta nu înseamnă automat că a avut sens sau în contextul scenariului a avut sens.

Per total, filmul e unul reușit, care propune o lume mai greu accesibilă nici echilibrează perfect realul cu metafora, dar nu pierde din vedere și valoarea de entertainment, astfel că poate fi accesibil pentru multă lume.

PAGINA 65

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

TEXT DE TEODORA BRATU

arTe VIZuaLe

Capitolul Artă & Cultură este susținut de

RYU FURUSAWA: „Sunt fascinat de modul în care timpul este perceput în diferite culturi”

IanuarIe 2026

arTa SuneTeLOr

MISCHA BLANOS: „Ca muzician, îmi place mult să experimentez și în celelalte zone de artă”

Un nou spațiu pentru arta contemporană

D

e la înființarea sa în 1984, de către Alain Dominique Perrin, Fundația Cartier a expus artiști din toate domeniile, eliminând barierele dintre practici și perspective. Este un spațiu dedicat dialogului artistic și experimentării, în care relația dintre creație și expoziție se află în centrul misiunii sale.

Pentru a marca cei 40 de ani de activitate, Fundația Cartier a fost închisă pentru a marca cei 40 de ani de activitate, Fundația Cartier a fost închisă și mutată din faimoasa clădire de sticlă de pe Boulevard Raspail într-o clădire grandioasă, istorică, în stil Haussmannian, de la Place du Palais-Royal. Prima expoziție cu care ne așteaptă, deschisă publicului până pe 23 august 2026, este concepută ca o enciclopedie alternativă a artei contemporane, care reflectă identitatea singulară a fundației, modelată de programul său.

Pe 25 octombrie 2025, Fundația Cartier și-a deschis noul sediu în inima Parisului, într-o clădire care a găzduit odinioară Grands Magasins du Louvre, recent reamenajată de Jean Nouvel.

Concepută ca un spațiu arhitectural dinamic, clădirea dispune de cinci platforme mobile care pot fi reglate la unsprezece înălțimi diferite, depășind posibilitățile unui spațiu expozițional tradițional.

Designul lui Nouvel a fost gândit pentru a găzdui toate formele de expresie vizuală, inclusiv fotografia, cinematografia, artele spectacolului, știința și artizanatul, într-un spațiu care rezonează cu viața urbană a Parisului și abordează probleme de urbanism și ecologie. În cadrul acestui nou spațiu, expoziția inaugurală, Exposition Générale, reunește peste 600 de lucrări realizate de peste 100 de artiști, într-o scenografie contemporană concepută de Formafantasma. Realizate de-a lungul anilor în cadrul unui program internațional, lucrările selectate reflectă natura multidisciplinară a www.zilesinopti.ro

Fundației și amploarea temelor pe care le explorează.

Arhitectura, tehnologia și științele sunt explorate prin lucrări emblematice și fragmente din expoziții anterioare care au definit istoria instituției.

Expoziția începe cu un laborator de arhitectură, „Machines d’Architecture”, în care machete, desene, fragmente și instalații, în dialog cu mediul urban, demonstrează o varietate de abordări și adaptări critice ale arhitecturii. Într-un oraș reinventat, aceste forme se amestecă cu lumi vii care invită spectatorul să pună sub semnul întrebării rolul instituției în conservarea ecosistemelor pe cale de dispariție.

O altă temă abordată este creația ca spațiu de experimentare și de eliminare a barierelor, arătând cum noile interacțiuni dintre artă, artizanat și design reînnoiesc formele de artă plastică - „Making Things”. În cele din urmă, este și o scenă pentru expresia artistică, în care sunt combinate tehnologia, ficțiunea și știința, care stabilește alte moduri de interpretare și experimentare a lumii - Un Monde Réel”.

Foto © Parace 'Fondation Cartier'

PAGINA 67

ARTE VIZUALE

RYU FURUSAWA “Sunt fascinat de modul în care timpul este perceput în diferite culturi”

foto Courtesy of RYU FURUSAWA

F

estivalul de artă și științe NOVA, desfăşurat la Bucureşti spre finele anului trecut, a făcut cunoştinţă publicului român cu originalul artist japonez Ryu Furusawa, a cărui practică tratează procesul de fixare a imaginilor din diverse medii - fotografie, video, pictură -, ca material în sine, combinând intervenții digitale și fizice pentru a transforma normele perceptive ale privitorului.

Premiat la Ars Electronica în 2024, RYU FURUSAWA, care activează de un deceniu și în cadrul colectivului YOF (Yanagawa + Ohara + Furusawa), folosește manipularea digitală și intervenția fizică în procesul de imagistică pentru a reconstrui timpul și spațiul, iar peisajele efemere rezultate erodează simțurile fizice ale privitorului și sporesc conștientizarea senzațiilor fizice inerente percepției noastre asupra realității. În cadrul atelierului susţinut în cadrul NOVA, intitulat Shape of Time Flow, Ryu Furusawa a condus participanţii într-o explorare practică a „formelor” alternative ale timpului, pornind de la desen și modelare cu benzi de hârtie, până la transformarea acestor forme în date vizuale aplicate propriilor filmări. De aici am plecat cu Ryu într-un dialog despre timp, mai ales că a avut expusă în festival şi instalația video Mid Tide #3, în care condițiile spațiu-timp din imagini sunt rescrise cu ajutorul unui software pe care l-a creat folosind timpul ca dimensiune a profunzimii.

PAGINA 68

INTERVIU DE IOAN BIG

Ryu, în prezentarea workshopului te-ai referit la îndepărtarea de timpul liniar, cel care ne structurează experienţele cotidiene, în favoarea explorării de noi forme ale fluxului temporal.

Care este perspectiva ta personală, deopotrivă ca om şi artist, asupra timpului?

Pentru mine, timpul este un fenomen relațional, care apare din modul în care schimbările lumii sunt conectate cu propria mea percepție. Ceea ce pun în discuţie nu e timpul absolut, așa cum este definit în fizică, ci mai mult în sensul de cum e acesta trăit, cum este “experimentat” de cineva. Mai degrabă decât a mă raporta la existenţa timpului ca o axă liniară independentă, eu simt că mai întâi au loc anumite schimbări și succesiuni în lumea exterioară și doar atunci când acestea încep să se conecteze cu memoria și experiența persoanei care le percepe sunt experimentate ca un flux, ca o “curgere” a timpului. Acest lucru devine cel mai evident atunci când aștepți valurile în largul mării. Mai ales când marea este învăluită în ceață, orizontul dispare, iar punctele de referință vizuale devin rare. Unghiul vederii tale se schimbă constant pe suprafața apei şi corpul tău

2D Painting [7 Objects, 3 Picture Planes], de Ryu Furusawa (YOF) www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

Chevreul_s Window (Chiaki Aray x YOF)

nu se află într-o poziţie fixă, iar când aceste puncte de referință dispar, indiciile primite prin intermediul ochilor referitoare la poziția ta în spațiu și la trecerea timpului devin ambigue. Există momente precum acelea când surfezi pe un val sau eşti prins într-unul mare [Ryu Furusawa este un pasionat practicant de surfing - n.r.], iar timpul îţi pare comprimat, ca în slow motion. Chiar și atunci când stai şi aștepţi valurile apare un flux temporal distinct, în care prezentul continuă la nesfârșit, separat de timpul pe care îl afișează un ceas, pentru că atunci, lumea din jur, care se leagănă perpetuu, și corpul tău, care şi el se leagănă perpetuu, cumva se suprapun.

Eu, cel puțin, simt că timpul nu este ceva care există deja în exteriorul nostru, ci e un fenomen generat din relația dintre persoană și lume.

Cum consideri însă că se poate translata această abordare în plan perceptiv?

Cred că acest „timp ca relație” poate fi găsit în vizionarea imaginilor în mișcare, inclusiv în dispozitive precum zootropul, acea jucărie optică de dinainte de cinematografie, fiindcă atunci www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Waves Etude (Ryu Furusawa)

tinde să perceapă asta nu când prezintă numai mișcarea ca pe o reducere a vitezei repetitivă a unui singur obiect obiectelor individuale, ci mai - o persoană care merge, să degrabă ca pe o întârziere a zicem - senzația de curgere curgerii timpului în sine, iar a timpului nu apare foarte acest lucru ar putea explica pregnant, dar, cu toate acestea, de ce mulți oameni recunosc atunci când hainele se umflă în intuitiv filmările ca fiind slow sincron cu mișcarea unei figuri motion, chiar și atunci când sau frunzele dansează în vânt pe manipularea nu este indicată fundal, interacțiunea mișcărilor explicit. Ocazional, atunci multiple se suprapune și, astfel, când spectatorul devine prea un sentiment mai puternic absorbit de filmare, propriul său al flow-ului timpului apare simț al timpului poate fi atras pe ecran sau, mai precis, este în acea încetinire percepută şi evocat în privitor. Cu toate că aici, de asemenea, devine clar există diverse explicații pentru că timpul este mai puțin o axă istoria cinematografiei, eu, externă evidentă și mai mult un personal, consider că, în parte, fenomen generativ, care apare șocul produs de filmele fraților doar atunci când relațiile dintre Lumière a constat tocmai în mișcări multiple se conectează dezvăluirea acestui potențial, că această „curgere a timpului” s-ar cu experiența și memoria spectatorului. [...] putea naşte în cel care priveşte. În mod similar, în filmările slow motion văzute adesea în transmisiunile sportive, toate obiectele surprinse de cameră par să decelereze în ansamblu, cu menținerea aceluiași ritm general, dar păstrând relațiile Mid Tide #3 (Ryu Furusawa), NOVA Festival 2025 dintre ritmurile specifice.

Citiţi interviul complet cu RYU FURUSAWA Prin urmare, spectatorul pe www.zilesinopti.ro

PAGINA 69

ART EXPO

TEXT DE TEODORA BRATU

Ghidul pasionatului de artă pentru 2026

Î

n 2026, arta celebrează atât familiarul, cât și neașteptatul. Copenhaga o onorează pe Anna Thommesen, Parisul asociază Impresionismul cu energia jocurilor video și a muzicii, Berlinul revine la Brâncuși, iar Londra reflectează asupra lui Marilyn Monroe și a anilor '90.

Prin retrospective majore, călătorii tematice și instalații imersive, acest an invită fiecare iubitor de artă pe holurile galeriilor.

foto © Musee d’Orsay

foto © Philharmonie de Paris

Renoir and Love, Musée d’Orsay, Paris (17 martie - 19 iulie), oferă o perspectivă nouă asupra uneia dintre figurile centrale ale Impresionismului, Pierre Auguste Renoir, concentrându-se pe tema care a modelat cele mai remarcabile opere ale sale: complexitatea relațiilor umane. Aceste scene populare ale iubirii moderne au încurajat o mai mare libertate morală, într-o epocă în care convențiile burgheze și moralitatea religioasă încă guvernau relațiile romantice și sexuale. În cadre sociale, naturale și moderne, precum teatre, grădini, cafenele și bulevarde, Renoir a explorat romantismul și implicit, a examinat problema dorinței masculine și a consimțământului feminin.

video a evoluat odată cu vremurile, devenind un limbaj artistic. Spre deosebire de muzica de film, coloanele sonore ale jocurilor video se schimbă în funcție de deciziile jucătorului, plasându-l pe acesta în centrul procesului creativ. Prin dispozitive moderne, precum senzori de mișcare, jocuri muzicale colaborative și experiențe senzoriale, expoziția permite tuturor să experimenteze această interacțiune directă între gest și sunet.

Video Games & Music, Philharmonie, Paris (3 aprilie - 10 ianuarie 2027), ne poartă într-o călătorie senzorială în lumea sonoră a jocurilor video de peste 50 de ani, prin intermediul a peste 20 de instalații interactive. De la PacMan la Zelda, de la Final Fantasy la League of Legends, sunete rudimentare și compozițiile orchestrale contemporane, muzica jocurilor PAGINA 70

Marilyn Monroe: A Portrait, National Portrait Gallery, Londra (4 iunie - 6 septembrie), celebrează 100 de ani de la nașterea artistei, reunind prin această expoziție artiștii și fotografii care au contribuit la definirea „personajului” Monroe, de la Warhol și Boty la Halsman,

foto © National Portrait Gallery www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Greene și Avedon. Mai mult decât o colecție de portrete, expoziția recunoaște contribuția pe care artista a avut-o asupra propriei imagini.

Cărți, costume și obiecte personale oferă o privire dincolo de lumina reflectoarelor, surprinzând complexitatea unei femei a cărei influență continuă să modeleze arta și popular culture.

foto © Stedelijk Museum

lucrări legate de modă și literatură, ilustrând felul în care artista nu s-a limitat niciodată la un singur mediu de exprimare. Pe lângă lucrările sale cele mai iconice, expoziția va prezenta și lucrări istorice care nu au mai fost expuse până acum în Europa, precum și lucrări noi create special pentru acest moment.

foto © Museum Folkwang

Expoziția I, Gustave Courbet, Museum Folkwang, Essen (17 iulie - 8 noiembrie), îl readuce în atenție pe Gustave Courbet ca pe o forță revoluționară care a transformat arta secolului al XIX-lea. Prin autoportrete, reprezentări ale vieții cotidiene, explorarea corpului uman și lucrări din perioada exilului său, expoziția dezvăluie un artist implicat atât în viața socială, cât și în cea politică.

Organizată în colaborare cu Muzeul Leopold din Viena și susținută de distinși patroni internaționali, retrospectiva evidențiază curajul artistic care a deschis calea modernismului.

Pe 12 septembrie se deschide o retrospectivă de referință a lui Yayoi Kusama, unul dintre cei mai influenți și inovatori artiști ai secolelor XX și XXI, la Stedelijk, Amsterdam. De la Japonia postbelică la scena avangardistă din New York, Yayoi Kusama și-a construit o carieră în jurul repetiției, reflecției și a mediilor imersive. Picturi, sculpturi, instalații, colaje și performance-uri sunt expuse alături de www.zilesinopti.ro

foto © Belvedere Museum

Mișcările feministe se caracterizează prin continuitate, au fost prezente cu mult înainte de anii 1980, continuă până în prezent și nu și-au pierdut relevanța. Feminist Futures Forever, Belvedere, Viena, deschisă publicului din 5 noiembrie, se concentrează pe polifonia artei feministe, conectând trecutul, prezentul și viitorul prin lucrări care abordează probleme sociale, de gen și ecologice. Inspirată de „Kunst mit Eigen-Sinn: Internationale Ausstellung aktueller Kunst von Frauen” din 1985 (Art with a Mind of Its Own: An International Exhibition of Contemporary Art by Women), expoziția aduce în dialog poziții internaționale, intersecționale și intergeneraționale, în care operele de artă interacționează între ele și cu vizitatorii. Însuși titlu expoziției, Feminist Futures Forever, poate fi citit ca un apel la explorarea unor noi perspective și posibilități.

PAGINA 71

ARTA SUNETELOR

MISCHA BLANOS

P

foto © Andrei C Radu

ro Pace, una dintre cele mai apreciate instalaţii de video-mapping din cadrul Nobel Week Lights, festival al luminii inspirat de Premiile Nobel care se desfăşoară anual la Stockholm, în luna decembrie, i-a aparţinut celebrului artist vizual francez Yann Nguema, iar coloana sonoră a fost compusă de muzicianul român MISCHA BLANOS, reputat la nivel internațional în spațiul cross-over, a cărui discografie numără deja peste 15 discuri lansate pentru label-uri europene precum InFiné Paris sau My King Is Light din Berlin. Interesant este că lucrul la proiectul Pro Pace s-a suprapus cu lansarea noului său LP, Take Control, o fuziune între muzica clasică, jazz și electronică, extinsă metaforic inclusiv la nivel vizual, prin coperta ce prezintă un detaliu din instalația Pack Up the Modern Sun a lui Marius Bercea, iar asta în contextul în care, tot anul trecut, Mischa Blanos a finalizat şi un EP de minimal electronic/house, Jupiter Tracks Pt1, împreună cu legendarul producător Thomas Melchior. Dat fiind faptul că precedentul său album, Titans (2024), ne reamintea de modul în care artistul s-a desprins instinctiv ca pianist de rigorile academice prin evocarea unor titani ai muzicii precum Bach, Beethoven, Chopin, Debussy, Gershwin sau Shostakovich, dar nu ca exercițiu intelectual, ci ca reflex interior, pare limpede că 2025 a reprezentat o etapă esențială în parcursul lui Mischa Blanos şi, prin urmare, i-am propus să aruncăm o privire... înapoi în viitor.

„Ca muzician, îmi place mult să experimentez și în celelalte zone de artă” PAGINA 72

INTERVIU DE IOAN BIG

Mischa, în zona ta de cross-over, de obicei vizualul vine să susțină muzica, dar în cazul instalaţiei din cadrul Nobel Week Lights a fost invers şi, prin urmare, pot presupune că experiența a avut un caracter inedit. Cum s-a desfăşurat procesul creativ pentru Pro Pace?

O să încep cu modul în care m-a găsit artistul Yann Nguema, fiindcă povestea mi se pare genială. El a realizat un video-mapping la un fashion show în Shenzhen, China, și, din perspectiva lui de artist vizual, îşi avea deja playlist-ul făcut. Ei bine, la un moment dat, în acel playlist al lui, cineva a strecurat o piesă de-a mea, fără ca nimeni să știe, adică n-am avut niciun spion pe acolo sau ceva de genul ăsta... luat la întrebări de Yann după aceea, nici organizatorul nu a putut găsi o explicaţie, deci a fost ceva incredibil! Când a descoperit piesa printre cele selectate de el, firesc, omul s-a ofticat, dar după câteva secunde - asta mi-a povestit chiar el -, a zis: ‘Stai puțin, dar muzica asta e super tare, îmi place! L-aş vrea la Pro Pace pe artistul care a compus-o’. Prin urmare, așa a ajuns să mă cunoască, adică, din punctul meu de vedere, a fost ceva rupt dintr-un film, mai ales că eu habar n-am avut că el fusese şi muzician [înainte de a se afirma ca artist vizual, Yann Nguema a devenit faimos în anii ’90 ca basist al grupului de Trip hop EZ3kiel, pe care l-a fondat cu bateristul Matthieu Fays - n.r.]. n.r. De fapt, mi-a spus asta doar zilele trecute şi abia atunci am ajuns să îi ascult albumele... omul e strălucitor, dar a renunţat la partea muzicală din cauza stresului şi s-a dedicat video-mapping-ul, pe care l-a învățat pe când susţinea concertele cu trupa, care au avut întotdeauna, se pare, o componentă vizuală ce impresiona foarte tare publicul.

Revenind la procesul de lucru pentru instalaţia Pro Pace, care a fost primul pas creativ după ce artistul francez te-a contactat?

Yann a venit de la www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Mischa Blanos, Foto © Glenn Michel

început cu ideea ca pe lucrarea lui vizuală de la Stockholm să folosească piesa Audition at 9 [de pe albumul lui Mischa Blanos, City Jungle, din 2020 - n.r.], dar, în prima fază, a avut el însuşi nevoie de o bucată de vreme să se lămurească despre ce este vorba cu fiecare poveste în parte, adică ce imagini şi pe cine să introducă în seria lui de vizualuri... abia după aceea am luat, la rândul meu, fiecare dintre aceste secvențe, care durează câte unul sau două minute, și m-am documentat foarte atent, pentru că era vorba de foști laureați ai Premiului Nobel, inclusiv Dalai Lama şi Crucea Roşie, de exemplu. Practic, iniţial, am avut un video call cu Yann, în care acesta mi-a zis: ‘Mischa, vreau să preiei toate aceste informații despre fiecare secvență în parte şi, plecând de la piesa ta, să ajungi să susții imaginea prin muzică.’, și exact cum ai remarcat şi tu, este total diferit de ceea ce fac eu în mod uzual ca performer, fiindcă pe

Yann Nguema, Pro Pace, Stockholm, 2025 Foto © Yann Nguema

scenă eu îmi creez propria viziune. Pentru Pro Pace, la Crucea Roșie, de exemplu, am luat un synthesizer Moog 77 și, doar din două note, am creat impresia de ambulanță, iar din acele note am pășit pe un drum care a dus către muzică orchestrală, pe când la secvenţa despre ONU am făcut ceva mai alert, apelând la un drum machine, ca să se simtă ideea de colectivitate globală și de sprijin pe care organizaţia o oferă. Una peste alta, după această experienţă, pot spune că e un proces dificil să iei o compoziţie de-a ta și să o reorchestrezi, mai ales dacă eşti legat cumva şi de video, fiindcă, în esenţă, asta am făcut eu în acest caz. Piesa în sine, cea originală, are două minute și jumătate, dar eu a trebuit să creez o coloană sonoră de circa 10 minute și mi-a fost foarte greu să o reorchestrez... adică mi-aș fi dorit și mi-ar fi fost mult mai ușor să creez o piesă de la zero. [...]

Citiţi interviul complet cu MISCHA BLANOS pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 73

CENTENAR

TEXT DE DELIA MITRACHE

100 de ani de TV

O istorie Pop a aparatului care a mutat cultura în sufragerie

C

ând John Logie Baird a făcut, în ianuarie 1926, prima demonstrație publică a unui televizor funcțional, aparatul nu promitea încă revoluția culturală pe care avea s-o declanșeze. În contextul centenarului televizorului ca aparat de transmisie, analiza evoluției sale devine esențială pentru înțelegerea modului în care cultura modernă s-a democratizat și s-a reconfigurat în ultimele decenii.

Anii ’20-’30: Nașterea unui obiect-dorință Odată cu trecerea de la sistemele mecanice la cele electronice și cu adoptarea tubului catodic, televizorul capătă un statut aspirațional. Primele transmisii live, precum cele realizate de BBC în 1937 sau de RCA în 1939, nu aveau o vocație culturală, ci una informativă, dar impactul lor a fost suficient pentru a declanșa interesul public într-o epocă dominată de radio, cinema și presa tipărită.

Mediul artistic continua să fie experimentat preponderent în afara casei, iar muzeele, sălile de teatru și cinematografele rămâneau spațiile consacrate pentru consum cultural.

Totuși, aparatul începea să sugereze că viitorul va aduce o nouă formă de relaționare cu arta: una în care distanța fizică față de locul de producere a culturii devine irelevantă.

PAGINA 74

Anii ’40-’50: Epoca de Aur și domesticirea culturii înalte Prin apariția televiziunii color și cu extinderea posturilor de transmisiune, televizorul devine scena pe care cultura „înaltă” și cea populară încep să co-existe, iar tendința s-a intensificat în anii ’40-’50, perioadă numită adesea „Epoca de Aur” a televiziunii americane. Intrarea operei în grila de programe - prin difuzarea Otello, în 1948, iar apoi prin Amahl and the Night Visitors, compusă special pentru televizor - marchează o ruptură semnificativă în istoria accesului la artă cultă. În același timp, apariția Rock’n’Roll-ului în programele TV, exemplificată de difuzarea lui Rock Around the Clock în 1955, ilustrează capacitatea aparatului de a populariza rapid forme emergente ale culturii tinerei generații.

Anii ’60-’70: Televizorul ca scenă globală De-a lungul anilor ’60 și ’70, pe măsură ce producția de televizoare devine industrializată și prețurile scad, aparatul devine un obiect de larg consum. Cultura transmisă prin televiziune se globalizează, iar evenimente precum concertul Aloha from Hawaii al lui Elvis Presley, vizionat în 1973

www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

de aproximativ 1,5 miliarde de oameni, demonstrează puterea mediului de a crea experiențe simultane la scară globală. În anii ’70, odată cu apariția primelor console de jocuri, televizorul își extinde funcția de aparat de vizionare și devine un dispozitiv interactiv, transformând experiența domestică într-una participativă; practic, jocurile video inaugurează prima formă de interacțiune directă dintre utilizator și ecranul TV.

Anii ’80-’90: De la HDTV la MTV — epoca imaginii Odată cu apariția tehnologiilor digitale și a standardelor HDTV, televiziunea se fragmentează în canale specializate, multe dintre ele dedicate culturii — precum emblematicul ARTE. Pe de altă parte, MTV schimbă radical regula jocului: muzica nu mai este doar audio, ci un produs vizual total. Anii ’80 și ’90 aduc dezvoltarea tehnologiilor HDTV și trecerea treptată la digital, cu consecințe majore asupra organizării consumului cultural. Tot în această perioadă apare fenomenul home cinema: consumatorul preferă să aducă spectacolul în interiorul casei, fie pe televiziune, fie pe VHS și DVD.

Anii 2000-2010: Un zeu al lumii moderne Televizorul se maturizează ca mediu și devine vectorul principal al unor fenomene culturale transnaționale. Odată cu anii 2000 și extinderea televiziunii digitale, mediul intră într-o nouă fază de maturitate. Serialele devin complexe din punct de vedere narativ și estetic, iar producțiile capătă anvergura filmelor de cinema. Se vorbește frecvent despre o „a doua

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Epocă de Aur” a televiziunii, marcată de diversitate tematică. În esență, televizorul devine o platformă care, prin acumularea unor tradiții estetice diverse, atinge un nivel de sofisticare care îi permite să concureze cu formele consacrate ale artelor audiovizuale.

După 2010: Smart TV, streaming și era binge-ului Apariția TV-urilor smart și integrarea platformelor de streaming transformă modul de raportare la conţinut, iar televizorul devine portalul unui univers în care televiziunea, internetul și social media se intersectează și experiența spectatorului se modifică radical. Binge-watching-ul devine normă, iar consumatorul își poate construi propriul parcurs cultural, neintermediat de o grilă liniară. Această democratizare deplină a accesului la conţinut de la spectacole de operă până la vloguri, de la documentare de artă până la reality show-uri - produce efecte antropologice complexe: pe de o parte, consolidarea consumului cultural domestic; pe de altă parte, fragmentarea criteriilor valorice și proliferarea unui model de cultură hiperpersonalizat, în care sistemele comune de referință se erodează.

La 100 de ani de la primele imagini transmise public, televizorul rămâne cel mai puternic aparat de popularizare a culturii, un artefact tehnologic transformat într-un actor social, care a redimensionat modul în care trăim cultura — acasă, împreună, separat, personalizat.

PAGINA 75

BODY ART

LuCIan TĂTar: „Un ac în piele este total diferit de desenul pe hârtie” Lucian Tătar, în vârstă de 38 de ani, este un artist tatuator profesionist stabilit în București. În afara muncii sale, își dedică timpul pasiunilor pentru pictură și grafică, iar atunci când nu creează artă, își găsește echilibrul alături de familie – soția sa și fiul lor de 5 ani – și printr-un stil de viață activ, în care sportul are un rol constant.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor?

Am început călătoria în lumea tatuajelor învățând singur această artă. Prima experiență cu un aparat de tatuat a avut loc în anul 2009. Atunci am încercat „linii” și „umbre” pe propria mea piele. Deși îmi plăcea și îmi place enorm să desenez și să pictez, am crezut că va fi ceva asemănător, dar am realizat rapid că un ac în piele e total diferit de desenul pe hârtie. Ani mai târziu, respectiv 2012–2013, m-am reapucat de tatuat lucrând cu aparate, tușuri și ace luate de pe eBay, neștiind nimic despre ce înseamnă tehnici sau stiluri de tatuaj, de asemenea, neștiind detalii tehnice despre cum se folosesc acele, aparatele etc.

Ai o formare clasică sau ai învățat totul din practică?

Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist?

PAGINA 76

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Sunt autodidact în tot ce ține de partea artistică. Tatuat, pictat, desen etc. Stilul meu preferat de lucru e Black & Grey. Îmi place să amestec în compozițiile mele imagini realistice, dar și forme grafice și fluide, care sunt complementare cu formele anatomice umane. Primii „cobai” au fost prieteni și cunoștințe. Ei mi-au acordat încrederea și pielea lor. Mă bazam pe cunoștințele și intuiția mea la desen și încercam să execut modele găsite în revistele Tattoo pe care le găseam la chioșcurile de ziare.

A urmat o perioadă de ON and OFF care a durat aproape cinci ani, unde tatuam câteva zile, apoi aveam pauze lungi de la tatuat în care încercam să adun informații despre „cum să tatuezi” de pe YouTube și chiar punând întrebări artiștilor din saloane profesionale, neștiind că răspunsurile lor erau de cele mai multe ori greșite cu intenție. E o regulă nescrisă în industrie, care sună așa: „Nu poți cere informații artiștilor fără ca ei să te cunoască sau fără să ai o ucenicie oficială la un studio de tatuaje”. Mi-am dat seama după ceva timp de această regulă. Știu că ai locuit în SUA o perioadă. Ne poți povesti, te rog, despre asta? În octombrie 2015, eu și Alexandra, soția mea, ne-am mutat în America. Înarmat cu un portofoliu printat pe foi A4, am străbătut străzile din Chicago în căutarea unui studio care să mă accepte.

Majoritatea m-au refuzat. Am găsit în cele din urmă un studio „old school” într-un cartier www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

destul de dubios al orașului, dar după ce am „lucrat” trei zile, am realizat că tipul lor de clientelă nu era întocmai ce mi s-ar fi potrivit mie: tatuajele erau ieftine, prost realizate, iar din banii pe care îi puteam câștiga acolo nu aș fi putut plăti chiria și cheltuielile lunare, așa că am renunțat și m-am întors la munca de restaurant. Era un job sigur, care îmi plătea facturile.

Situația asta a durat aproape doi ani, până în primăvara lui 2017, când în sfârșit am găsit un salon la care să lucrez parttime. Salonul se numește Royal Flesh Tattoo & Piercing și e situat în Uptown Chicago; aici, managerul studioului mi-a oferit posibilitatea de a lucra part-time ca studio assistant, iar în timpul liber mai executam câte un tatuaj mic de tip „walk-in”, până când mi-am construit o mică bază de clienți.

Ușor-ușor, Chicago a devenit casa mea și terenul de joacă unde am explorat diverse stiluri de tatuaje, până la sfârșitul anului 2019. Am cunoscut artiști care lucrau în diverse stiluri de tatuat și am învățat de la fiecare câte ceva. Ultimul salon la care am lucrat în SUA a fost West Loop Tattoo Collective, localizat în partea de vest a orașului. Tehnica „dotwork”, realizată cu ajutorul acului 3RL, m-a atras încă din perioada în care lucram în Chicago, iar prin 2018 am decis să renunț la celelalte stiluri de tatuaje și să-mi perfecționez doar această tehnică. Urmăresc în continuare realizarea unor compoziții Black & Grey realistice originale, executate la cel mai înalt nivel al www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

detaliilor, utilizând doar acul liner.

După întoarcerea în România, am lucrat timp de aproape cinci ani la Radical Ink Tattoo București, alături de artiști de excepție, în frunte cu John Maxx, un artist cu o experiență vastă în arta tatuajelor și un model pentru mulți artiști în devenire sau chiar veterani în domeniu. În prezent, lucrez ca artist resident la TART TATTOO Studio, tot în București.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?

Să se documenteze mult asupra artistului sau studioului unde dorește să se tatueze. Să vadă exemple de lucrări realizate de acel artist/studio. Sunt mulți artiști în București/România.

Căutați fără grabă și nu vă lăsați păcăliți de tot felul de „super oferte”. Calitatea NU înseamnă IEFTIN și RAPID! Respectați-vă pielea!

Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani? În România, standardul de calitate a tatuajelor e destul de ridicat.

Sunt foarte mulți artiști talentați și nivelul de tehnică și precizie crește de la an la an. E adevărat că în ultimii ani au apărut foarte mulți artiști noi, în special ca urmare a cursurilor acreditate de tatuaje. Cred că e suficient loc pentru toți și clienții vor exista atâta timp cât artiștii vor respecta această meserie și vor realiza faptul că au o responsabilitate față de oamenii pe care îi marchează cu imagini și simboluri permanente și țelul lor ca artiști e să caute evoluția și să devină mai buni cu fiecare tatuaj pus în piele.

PAGINA 77

TEXT DE IOAN BIG

Capitolul Muzică este susținut de

DIaLOGurI FĂrĂ nOTe

Magda „MAGIC” Piskorczyk „Muzica este pentru mine o călătorie continuă”

ELECTRO MURES

Electromures

POP CULTURE MAGAZINE

anIVerSare

GRAMMY 2026 Relații, dating și muzică pop

În turneu prin Europa anului 2026... între vis și realitate

C

u vacanţa de iarnă aproape încheiată, lăsăm în urmă bilanţul amintirilor din 2025 şi privim deja spre viitor, iar dacă iubim experienţele muzicale live a sosit vremea să schiţăm o primă versiune de wish list a concertelor care ne tentează, ţinând cont de propriile preferinţe, dar şi de cât ne permitem să plătim pentru a ne asculta pe viu favoriţii, deoarece criza în care ne aflăm ne obligă la planuri făcute din timp, pentru a putea spera că se vor dovedi fezabile. Afectaţi de austeritate, organizatorii locali se arată pentru moment rezervaţi în a investi în staruri costisitoare şi, cu excepţia celor două mari concerte de pe Arena Naţională, Metallica şi Iron Maiden, restul evenimentelor din prima jumătate a lui 2026 - cele anunţate până acum -, mizează, fără excepţie, pe nostalgie şi pe reiterarea unor succese anterioare, fiind vorba de artişti care au mai performat deja în România: ZAZ, Mireille Mathieu, Mariza, Thomas Anders, Konstantinos Argiros, C.C. Catch, Eros Ramazzotti, Havasi, Emeli Sandé.

Întrucât nu vom avea parte de cântări în premieră la noi ale unor vedete internaţionale, n-ar trebui omis faptul că în metropole europene unde putem ajunge la preţuri rezonabile sunt anunţate evenimente cu potenţial real de memorabilitate, indiferent că ne gândim la cele 10 show-uri susţinute la Londra de Ariana Grande, în august, la concertul de pe Wembley, din 4 septembrie, al lui Bon Jovi, care n-a mai cântat în Europa după operaţia pe corzile vocale, la mega-turneul de stadioane al lui The Weeknd sau la cel al trupei Foo Fighters, primul cu toboşarul de turneu al NIN. Altfel, dacă ne limităm doar la această primăvară, dintre numeroasele turnee, cele cu un caracter inedit le au ca protagoniste pe Halsey, care cântă în Back to Badlands Tour chiar din ianuarie, Raye, de la care aşteptăm surprize, fiindcă This Tour May Contain New Music, Rosalia, la primul contact cu publicul după fabulosul Motomami World Tour şi, nu în ultimul www.zilesinopti.ro

rând, Doja Cat, care îşi promovează recentul Vie, dar va oferi publicului şi hituri ca Juicy sau Boss Bitch.

Dincolo însă de orice parti-pris muzical, cea mai vânată experienţă muzicală a sezonului o reprezintă, fără îndoială, oricare dintre cele 10 concerte susţinute de Eric Eric Clapton Clapton în perioada aprilieaugust, fiindcă ar putea fi ultima şansă de a-l asculta performând live, ţinând cont că neuropatia îi creează dificultăţi tot mai mari legendarului chitarist, care, pe 30 martie, va împlini 80 de ani.

Trăgând linie, pretexte incitante sunt destule să ne întărească dorinţa de a umbla la concerte prin Europa, însă urmează să vedem fiecare ce şi cât suntem dispuşi să facem pentru ca visurile să prindă concreteţe, iar experienţele trăite să genereze impresii de neuitat.

PAGINA 79

LUCRECIA DALT Seducția muzicii experimentale

TEXT DE IOAN BIG foto © Louie Perea

INDIE STAR

P

foto © Composer Magazine

entru destui melomani, chiar dintre cei realmente pasionaţi de explorările în spaţiul Indie, experimentele sonore şi muzica de avangardă nu reprezintă neapărat o preocupare constantă, dar dacă, totuşi, există deschidere pentru a intra în această zonă dinspre ElectroPop, o punte de legătură se dovedeşte a fi recentul album A Danger to Ourselves al artistei de origine columbiană Lucrecia Dalt, apărut la exact două decenii de la debutul cu Acerca (2005), disc scos înainte de relocarea ei din Bogota la Berlin şi lansarea pe scena internaţională ca artistă de muzică electronică abstractă.

În toţi anii ce au urmat, Lucrecia Dalt, care s-a autodefinit o “vampire for velocity”, a părut inepuizabilă, cu turnee şi înregistrări care s-au înlănţuit fără pauze... altele decât în cele în care a compus OST-uri - pentru comedia dark produsă de A24, On Becoming a Guinea Fowl, de exemplu - sau a colaborat cu muzicieni la fel de atipici ca ea, precum improvizatorul experimentalist Aaron Dilloway, co-fondatorul Wolf Eyes. Fiecare album copt în (sub)conştientul Lucreciei a contribuit la extensia “pantonarului” său de exprimare sonoră, nuanţându-i universul inclusiv la nivel conceptual, iar totul a culminat în 2022 cu LP-ul ¡Ay!, elogiat

PAGINA 80

de The New York Times şi The Wire, construit ca o poveste caleidoscopică despre o entitate extraterestră care intră în contact pentru întâia oară cu mixul complicat de emoţii umane. Ceva avea să se schimbe însă în Lucrecia după o serie de crize de sănătate, care au făcut-o în 2023 să se mute din aglomeraţia berlineză în New Mexico pentru a-şi regăsi echilibrul. În deşert s-a născut surpriza pe care ne-o face cu A Danger to Ourselves, rezultat al conlucrării cu vechiul său partener, David Sylvian, de la Japan, în sensul că Dalt renunţă la abordarea narativ metaforică pentru a se expune pe ea însăşi, cu toate că niciodată n-a încercat să se facă uşor de înţeles şi că în continuare... se prezintă abstract, la persoana a treia. Perspectiva storyteller-ului care investighează cu detaşare hăurile emoţionale a reprezentat mereu un fir roşu pentru creaţia ei, dar, spre deosebire de ¡Ay!, unde Lucrecia îşi filtra amintirile din copilărie legate de bolerourile tradiţionale pentru a crea o Space opera, aici nu mai există o dominantă, fiindcă texturile electronice sunt condimentate cu sonorităţi R&B, Doo-wop sau Latino, într-un ambalaj etichetabil ca Pop cinematic, care trimite anarhic la David Lynch, Mabe Fratti sau Tom Waits. A Danger to Ourselves ne face astfel cunoştinţă cu o artistă ce renunţă la propriile inhibiţii pentru a transforma experimentele sonore într-o muzică foarte cool, izvorată, după cum spune chiar ea, din... “abyssal realm of erotic delirium”. www.zilesinopti.ro

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna ianuarie Luna aceasta ne delectăm cu coloane sonore de la Hollywood, completate cu inedite sonorități de banjo. Totodată, ne bucurăm și de revenirea discografică a unei artiste care domina topurile pop în urmă cu aproape 20 de ani. Poate că n-ar fi rău să ascultăm aceste materiale discografice și în format fizic, căci 2025 a fost un an în care vinilul a ieșit din nou învingător în ceea ce privește vânzările fizice ale albumelor.

Steve Martin & Alison Brown Safe, Sensible and Sane

Wicked: For Good The Soundtrack

Coloana sonoră a părții a doua din universul Wicked ne introduce în lumea blockbusterului care a făcut furori la box office-ul american: avem refrene pop, tratări lascive ale orchestrei și performanțe vocale memorabile ale castului ce îi include pe Ariana Grande, Cynthia Erivo, Marissa Bode, Jeff Goldblum și Ethan Slater. Cele 11 piese compuse de Stephen Schwartz nu se detașează de linia clasică a sonorității musical-urilor moderne, însă ne oferă o paletă mai largă de creativitate, spre deosebire de alte lansări contemporane, precum The Devil Wears Prada, al lui Elton John. Însoțit de o campanie de marketing agresivă, Wicked: For Good pare că se va transforma într-un ,,clasic” al coloanelor sonore din prima parte a secolului XXI. www.zilesinopti.ro

Nu părăsim lumea filmului, căci Steve Martin, actorul care ne-a oferit roluri legendare în filme precum The Jerk (1979), Planes, Trains, and Automobiles (1987) și The Pink Panther (2006) colaborează cu interpreta la banjo Alison Brown într-o serie de compoziții cu multiple influențe americane și celtice. De altfel, Martin cântă la banjo încă de la vârsta de 17 ani, instrumentul devenind parte importantă a rutinelor sale de stand-up comedy din anii ’70. 50 de ani mai târziu, Safe, Sensible and Sane este melancolic și puternic influențat de moștenirea muzicală a tavernelor, a focurilor de tabără și a autostrăzilor interminabile.

Lily Allen West End Girl

Au trecut aproape două decenii de când Lily Allen domina o proto-versiune a YouTube-ului cu hitul Smile, însă revenirea ei discografică prezintă același entuziasm de interpretare a muzicii pop memorabile. Considerat drept unul dintre cele mai bune albume ale lui 2025, West End Girl este onest și curajos, lansat în contextul destrămării mariajului lui Allen. Organizat sub forma unui material discografic conceptual, LP-ul ne plimbă prin dancehall, muzică electronică, R&B și Latin pop, în timp ce coperta ne poartă până prin secolul XVII. Astfel, trebuie să ascultam albumul capcoadă și să descoperim singuri legătura dintre popul latin și Rembrandt.

PAGINA 81

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © wa Piatek

Magda „MAGIC” Piskorczyk „Muzica este pentru mine o călătorie continuă”

C

elebră pentru vocea pătrunzătoare și stilul inconfundabil, dar şi datorită interpretărilor live intense, pline de pasiune și energie, Magda ‘Magic’ Piskorczyk este o prezență electrizantă pe scena muzicală europeană, iar pentru publicul prezent la ediţia din 2025 a Braşov Jazz & Blues Festival întâlnirea a fost una memorabilă, mai ales că artista poloneză îmbină muzica Blues, Jazz, Gospel, Soul și World Music într-o manieră profund personală și autentică, având și abilitatea de a cânta la mai multe instrumente.

De-a lungul carierei, Magda Piskorczyk a fost de trei ori nominalizată la premiile Fryderyk, cea mai importantă distincţie a industriei fonografice poloneze, la categoria Albumul anului (Magda Live, Afro Groove și Mahalia) și a împărțit scena cu legende precum Bob Margolin sau Billy Gibson. Supranumită în Occident „vocea neagră în costum alb”, a fost desemnată de nouă ori ‘Vocalista Anului’, iar peste Atlantic s-a numărat printre semifinalişii la prestigiosul International Blues Challenge din Memphis. Muzica Magdei Piskorczyk este unică, originală și… magică, astfel încât nu puteam rata şansa unui scurt dialog cu ea la festivalul de sub poalele Tâmpei.

PAGINA 82

Magda, încep cu o curiozitate mai... aparte. Cum se explică schimbarea ta radicală de parcurs din primii tăi ani în muzică, de la Rock la Gospel?

Ei bine, de fapt, Thrash Metalul a reprezentat pentru mine o experiență pe care mi-am asumat-o la vremea aceea doar din dorinţa cam juvenilă de a încerca ceva nou, întrucât, încă din copilărie, eu am crescut în familie cu Jazz, Blues și Gospel... așa că această “schimbare” a mea ulterioară nu a fost rezultatul vreunei revelaţii de moment, ci trebuie privită mai degrabă ca o întoarcere firească la rădăcinile mele. Interesant este că îmi amintesc și acum de faptul că, atunci când aveam trei sau patru ani, aveam nişte melodii preferate pe care dansam înainte de a merge la culcare, care erau interpretate de Mahalia Jackson, de The Staples Singers - I’ll Take You There, asta mi-a rămas clar în minte - şi încă una, tot de prin anii '70. Revenind însă la întrebarea ta, prin urmare, Thrash Metalul a fost pentru mine mai degrabă o aventură pasageră. Sigur, a contat şi vocea mea puternică şi gravă, care se potrivea bine acestui gen muzical, așa că, atunci când mi-am anunţat colegii de trupă şi pe ceilalţi prieteni care cântau Thrash la vremea aia - nişte oameni de o foarte bună factură că renunţ, unul dintre ei, care era şi el vocalist, mi-a spus: ‘Oh, www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

sunt atât de ușurat, pentru că mi-era rușine să apar pe scenă alături de tine cu vocea mea atât de înaltă’.

Pe de altă parte, de-a lungul anilor, ai explorat o arie extrem de vastă a muzicii de sorginte etnică. Privind în urmă, care a fost principalul reper în această serie de descoperiri personale?

Pentru mine, muzica este ca o călătorie... una continuă. Eu călătoresc în viață și îmi place să călătoresc și în muzică. Din fericire, am întâlnit pe parcurs niște prieteni minunați, companioni de călătorie în muzică și care sunt la fel de deschiși la explorare ca mine, încât fiecare concert pe care îl susţinem este complet diferit de precedentele. Desigur, cântăm în mare parte aceleași melodii, doar că acestea ne conduc de fiecare dată în direcții diferite. Fiecare concert este unic din acest punct de vedere... e ca și cum, în peregrinările tale fără de sfârşit, descoperi mereu lucruri noi, care te incită să le încerci.

POP CULTURE MAGAZINE

În ceea ce privește nevoia mea de a explora muzica de factură tradiţonală, în principal cea africană, aceasta a avut ca punct de plecare Blues-ul foarte, foarte vechi pe care am avut ocazia să-l ascult, în care există elemente poliritmice și polimelodice, precum clasicele înregistrări ale lui [Alan] Lomax, pe care le ştii şi tu cu siguranță. Ei bine, de aici am plecat la drum pentru a descoperi mai multe despre muzica etnică, una care mă inspiră câteodată inclusiv atunci când compun. Pentru că eu îmi iau mereu inspiraţia privind în jur la lumea în care trăiesc, din experiența de viață... e ca şi cum mi-aș imagina că sunt altcineva, doar că trebuie să simt la fel de profund, chiar dacă nu experimentez eu ceva în mod direct.

Având o voce atât de specială, ai fi putut să te mulțumeşti să rămâi o interpretă memorabilă. De ce, totuşi, te-a atras partea de compoziţie?

Majoritatea melodiilor pe care le cânt în concerte îmi aparţin, aşa că nu m-am gândit niciodată

Brașov Jazz & Blues Festival 2025 Foto © Florin Ghioca

www.zilesinopti.ro

Brașov Jazz & Blues Festival 2025 Foto © Florin Ghioca

în termenii unei asemenea separări... adică eu compun muzică prin care vreau să spun anumite povești oamenilor şi, drept urmare, nici măcar nu mi-am pus vreodată problema dacă sunt o compozitoare bună sau nu, atâta vreme cât am sentimentul că ele ajung în sufletele oamenilor.

Iar despre felul în care am ajuns să scriu muzică, acesta a fost unul natural, în mai mulţi paşi, pentru că simțeam mereu nevoia să modific versurile vechilor piese de Blues-uri, de exemplu, pe care le cântam după bunul meu plac, respectând însă întotdeauna, desigur, drepturile compozitorilor și ale autorilor.

Asta până când, la un moment dat, mi-am spus: ‘Bine, dar de ce tot schimb versurile? De ce sunt tentată să schimb ceva şi în muzică? De fapt, pot să-mi compun propriile cântece, fiindcă, oricum, spun propriile mele povești’. Așa a început totul. [...]

Citiţi interviul complet cu MAGDA PISKORCZYK pe www.zilesinopti.ro PAGINA 83

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

GRAMMY 2026

Relații, dating și muzică pop

S

e pare că 2025 a fost un an în care o bună parte din muzica pop s-a dezis de superficialitate și s-a racordat la climatul socio-politic al Statelor Unite. Nu de alta, dar anul trecut, Sabrina Carpenter a ajuns în topuri cu Manchild, un cântec ce îi caracterizează iubitul drept „stupid, lent și incompetent”. În schimb, coperta albumului Man’s Best Friend a divizat Internetul, căci Sabrina s-a lăsat fotografiată în timp ce este trasă de păr de un bărbat necunoscut. Într-o societate în care divizarea între sexe pare că se adâncește, modelul de business al Sabrinei profită atât de dorința femeilor de a se separa de „bărbatul-copil”, cât și de deschiderea societății către discuții despre fetișuri, obiectificare și ,,privire masculină”.

Sabrina Carpenter

PAGINA 84

Pe de altă parte, artista britanică Raye a ajuns Husband?, o în topuri anul trecut cu Where Is My Husband? piesă pop cu influențe R&B în care protagonista își împărtășește dorința de a-și întâlni cât mai curând soțul. Inspirată din estetica anilor ’60, campania de promovare a cântecului contrastează cu libertatea autodescoperirii și navigării constante pe aplicațiile de dating. În 2026, a fi milenial sau membru al Generației Z nu este o treabă ușoară, dar se pare că muzica pop îmbrățișează imprevizibilitatea socio-economică și o transformă în strategii de business de succes.

Așadar, nu este de mirare că Manchild este nominalizat la categoria „Record of the Year”, în timp ce Man’s Best Friend așteaptă să primească trofeul pentru ,„Album of the Year”. Abracadabra (Lady GaGa), DTMF (Bad Bunny), Anxiety (Doechii), Luther (Kendrick Lamar & SZA), Wildflower (Billie Eilish) sau The Subway (Chappell Roan) se află pe lista celor mai bune cântece ale lui 2025, iar Mayhem (Lady GaGa), Swag (Justin Bieber), Let God Sort Em Out (Clipse), GNX www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

(Kendrick Lamar), Mutt (Leon Thomas) sau Chromakopia (Tyler, The Creator) concurează pentru titlul de cel mai bun album. Dan Auerbach, Cirkut, Dijon, Blake Mils și Sounwave sunt nominalizați la categoria „Producer of the Year”, iar printre numele care domină topurile platformelor de streaming se strecoară și artiști de renume ai secolului XX, precum Elton John sau Joni Mitchell. Dacă Elton John și Brandi Carlile au primit o nominalizare la categoria „Best Song Written for Visual Media”, Joni Mitchell s-ar putea să plece acasă cu trofeul „Best Historical Album”.

Inspirați de energia tânărului producător Andrew Watt, Elton și Brandi au scos pe piață anul trecut Who Believes in Angels?, un material Kendrick Lamar discografic care a reușit să vândă 40.000 de exemplare doar după ce site-ul lui John a pus la dispoziție mii de CD-uri și viniluri semnate în grabă de și case de discuri, iată că noua categorie a acesta. De altfel, acest fapt nu ar trebui să ne premiilor Grammy dorește să premieze artiștii mire, căci a trecut peste jumătate de secol de vizuali din spatele împachetărilor materialelor când 3% din vânzările anuale de discuri la nivel discografice. Interesant este faptul că nicio global îi aparțineau lui Elton. copertă nominalizată la această categorie nu „Fiecare nouă generație scoate un erou din prezintă numele artistului sau al albumului, fapt topuri”, cânta Paul Simon în anii ’80. În ceea ce ce ne demonstrează aplecarea creatorilor către privește premiile Grammy, 2025 este anul lui bizarerie, sexualitate, controversă și... mister.

Kendrick Lamar (9 nominalizări), urmat de Desigur, ideea nu este nouă, căci nici Beatles Lady GaGa, Jack Antonoff, Bad Bunny, Sabrina nu și-au trecut numele pe albumul omonim din Carpenter și inginerul de sunet Șerban Ghenea.

1968, iar acest fapt nu face decât să ne releve Plecat din România în 1976, Ghenea este caracterul neliniar al trendurilor din industrie. responsabil pentru mixajele audio ale albumelor Una peste alta, se pare 2025 a fost un an legendare din ultimii 30 de ani, printre care al individualității și al descoperirii de sine. se numără The Tortured Poets Department Desigur, în timp, multe dintre aceste inovații vor (Taylor Swift), FutureSex/LoveSounds (Justin îmbătrâni la fel de slab precum efectele speciale Timberlake) sau 25 (Adele). din videoclipurile anilor ’80. Pentru moment În ceea ce privește categoria „Best New însă, pop-ul empatizează cu căutările spirituale Artist”, nominalizările îi includ pe Olivia Dean, și materiale ale tinerilor și le oferă înțelegere Addison Rae, Leon Thomas, Alex Warren și și modele de urmat. Nu ne rămâne decât să Lola Young, în timp ce ediția de anul acesta urmărim ceremonia Grammy ce va avea loc include o premieră: introducerea categoriei la arena Crypto.com din Los Angeles, pe 1 „Best Album Cover”. Dacă ultimii ani ne-au februarie, și să așteptăm surprizele muzicale ale oferit zvonuri conform cărora conceptul unui noului an. album nu mai prezintă interes pentru artiști www.zilesinopti.ro

PAGINA 85

TEXT DE IOAN BIG

JANIVA MAGNESS Superstar al Blues-ului american, în premieră în România

foto © Jay Gilbert

POP CULTURE MAGAZINE

P

rimul headliner anunţat de către Braşov Jazz & Blues Festival pentru ediţia din 2026, care se va desfăşura în perioada 14-17 august, conferă din start festivalului de la poalele Tâmpei un caracter de must-see, întrucât JANIVA MAGNESS reprezintă una dintre cele mai strălucitoare şi valoroase artiste din Blues-ul contemporan, nominalizată la Grammy şi câştigătoare a şapte Blues Music Awards din 26 de nominalizări într-o carieră jalonată de nenumărate concerte memorabile şi 17 albume, dintre care cel mai recent, Back For Me, avându-i ca invitaţi pe Joe Bonamassa, Sue Foley şi Jesse Dayton, a fost lansat în 2025.

Janiva Magness va concerta în premieră în România, întrun context aparte, pentru că se împlinesc 35 de ani de la debutul său discografic, More Than Live, aniversare ce va fi marcată prin lansarea unui album live, dar povestea de dragoste dintre apreciata artistă şi acest gen muzical a început mult mai înainte, într-un context extrem de dificil pentru ea în plan personal, la un concert Otis Rush dintr-un club în care se strecurase minoră fiind. Acela a fost momentul, mărturiseşte Janiva, în care viziunea ei despre sine ca muziciană a început să prindă contur.

Sunt destui interpreţi care transmit cu har tristeţile şi neliniştile încapsulate în Blues, dar JANIVA MAGNESS (n. 1957) se numără printre foarte puţinii creatori de muzică ce au trăit la propriu toate aceste stări şi sentimente, iar asta îi conferă o autenticitate inegalabilă. Cu ambii părinţi sinucigaşi, o copilărie petrecută în diverse case de plasament, violenţă, incest, viol, bullying... www.zilesinopti.ro

maturizarea în cazul Janivei a fost total ieşită din tipare, dar Blues-ul a intervenit în mod miraculos în viaţa acestei minunate cantautoare şi, de la prima întâlnire, i-a rămas pentru totdeauna în suflet. Janiva a început ca vocalistă de acompaniament, apoi, la începutul anilor '80, şi-a format propria trupă, The Mojomatics, pentru ca drumul ei ca artist cu o identitate proprie să înceapă odată cu mutarea în L.A. şi primele albume, lansate în anii ’90 în spaţiul Indie.

Rolul din Musical-ul It Ain’t Nothin’ But the Blues (1999), dar mai ales colaborările post-2000 cu NorthernBlues Music şi apoi cu Alligator Records, au propulsat-o în atenția comunităţii de Blues, iar premiile au început să îi valideze constant talentul, astfel încât LP-ul Original (2014) a fost primul apărut sub egida propriei case de discuri, FatHead Records. Între timp, Janiva Magness devenise a doua femeie din întreaga istorie a Blues-ului, după Koko Taylor, căreia i-a fost decernat prestigiosul premiu şi titlu de B.B. King Entertainer of the Year şi avea deja în palmares numeroase prezenţe în Top 10 Billboard Blues Chart... Sunt doar câteva motive pentru care concertul său din cadrul Braşov Jazz & Blues Festival nu ar trebui ratat.

PAGINA 87

TEXT DE BERTI BARBERA

OMUL CU DISCURILE

Magnus Öström & Dan Berglund e.s.t. 30

Descoperă noul site sunetelive.ro

și Magnus Öström și-au combinat forțele muzicale cu prieteni apropiați, precum Joel Lyssarides, Magnus Lindgren, Verneri Pohjola și Ulf Wakenius, pentru două mari concerte, la Köln și Stockholm. Repertoriul a fost alcătuit exclusiv din piese e.s.t, într-un mod nemaiauzit până atunci. Cei șase muzicieni, toți soliști excepționali, au tratat contururile originale cu afecțiune, într-un perfect consens. Temele sunt acolo, iar abordarea lor oferă deschidere și căldură. Relația dintre muzicieni și reacția publicului ne spun totul despre sentimentele rămase după această poveste.

The Rolling Stones, o poveste de 60 de ani

Disponibil exclusiv pe magazin.sunetelive.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 89

foto © Vera Marzinski

T

rei muzicieni suedezi, Esbjörn Svensson, Dan Berglund și Magnus Öström, au format în 1993 grupul e.s.t.

Svensson și Ostrom erau prieteni încă de la primii pași în muzică, dar niciunul dintre ei nu a anticipat succesul lor. e.s.t avea să devină unul dintre cele mai influente grupuri din muzica europeană dintre secole, fără a dori neapărat să cânte jazz. Ei voiau să-și unească pasiunile comune, iar asta însemna și rock, pop, muzică clasică și improvizație. În 15 ani au cântat în toată lumea, au lansat zece albume de studio și au reușit să aducă muzica improvizată în săli mari. Totul s-a terminat brusc însă, odată cu accidentul terbibil al lui Esbjörn Svensson, dar muzica lor a rămas și nu se va termina niciodată. După 30 de ani, Dan Berglund

Gustul Sergiana e Gustul Braşovului şi atunci e firesc să susţinem în Zile şi Nopţi secţiunea Eat & Drink.

sergiana.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GurManD

Capitolul Eat & Drink este susținut de

Chiftele de porc, mit și istorie Îmbietoarele sfere prăjite sunt în Top 10 al rețetelor căutate de români

IanuarIe 2026

Pe GuSTuL nOSTru

Despre Punctele de Gastronomie Locală

Dry January, dar cu stil: vinurile fără alcool care te fac să uiți că „nu bei” Ianuarie. Luna în care portofelul e subțire, sala e plină, iar tu ai decis – plin de speranță și ambiție – să ții Dry January. Adică fără alcool. Zero. Nada. Doar că viața socială nu se pune pe pauză, iar ideea de a bea apă plată la o cină fancy sună… deprimant. Din fericire, intră în scenă eroul neașteptat al începutului de an: vinul fără alcool. Da, există. Nu, nu e suc de struguri. Și, surpriză, unele chiar sunt bune!

S

ă lămurim din start un mit: vinul fără alcool nu e „strugure stors și pus în sticlă”.

Este vin adevărat, făcut ca la carte, care ulterior trece printr-un proces high-tech prin care alcoolul este eliminat, dar aromele rămân.

Practic, vinul a fost la petrecere, dar a plecat devreme.

Rezultatul? Un conținut de alcool de maximum 0,5%, adică suficient de mic cât să nu-ți afecteze nici capul, nici deciziile discutabile de la 2 dimineața.

rosé fără alcool – cool fără efort Rosé-ul fără alcool e genul de băutură care spune „am viață echilibrată” chiar și atunci când mănânci pizza congelată. Aromat, răcoritor și foarte Instagram-friendly, este perfect pentru cei care vor ceva relaxat, dar stylish. Plus că funcționează în orice moment al zilei, fără să ridice sprâncene.

Spumantele fără alcool – vedetele categoriei Dacă ar exista un premiu Oscar pentru vin fără alcool, spumantele l-ar câștiga detașat. Bulele fac magie: dau senzația de sărbătoare, maschează lipsa alcoolului și te fac să te simți ca la un brunch sofisticat, chiar dacă e marți seara. Sunt perfecte pentru aperitive, toasturi și momentele în care vrei să pari „extra”, fără să fii amețit.

Vinurile roşii fără alcool – pentru curajoşi Să fim sinceri: vinul roșu fără alcool este cel mai greu de realizat. Alcoolul dă corp, iar fără el, lucrurile se complică. Totuși, există variante decente, mai ales din soiuri mai „blânde”, cum ar fi Pinot Noir sau Merlot.

Nu te aștepta la intensitatea unui Bordeaux matur, dar pentru o seară liniștită își face treaba onorabil.

Vinurile albe fără alcool – fresh, prietenoase şi uşor de iubit Sauvignon Blanc, Riesling sau Chardonnay fără alcool sunt ca prietenii aceia care se înțeleg cu toată lumea.

Au aciditate plăcută, arome de fructe și se potrivesc cu aproape orice: salate, pește, paste sau binge-watching pe canapea. Sunt ideale dacă vrei ceva lejer, dar cu personalitate.

De ce vinul fără alcool e o idee bună şi după ianuarie Surpriză: s-ar putea să-ți placă atât de mult, încât să-l păstrezi în viața ta și după Dry January. Este ideal dacă trebuie să conduci, dacă ai o zi lungă mâine, dacă vrei doar gustul fără efecte sau dacă, pur și simplu, ai chef de un pahar… fără consecințe.

Care sunt cele mai bune vinuri fără alcool

www.zilesinopti.ro

PAGINA 91

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Chiftele de porc, mit și istorie Îmbietoarele sfere prăjite sunt în Top 10 al rețetelor căutate de români și sunt disponibile oriunde, însă n-a fost mereu așa

„

Rețetă chiftele de porc” a prins în decembrie un loc 10 în căutările românilor pe Google la categoria aferentă (în top mai e și ciocolata Dubai, în rest, potrivit analistului culinar Ciprian Muntele, doar rețete de Paști).

Acasă le ziceam chifteluțe, ca să le deosebesc de pârjoale, și erau doar din porc. Erau un fel principal de sâmbătă, n-aveau rangul șnițelelor de duminică și îmi plăcea și așa-zisa chifteluță la cuptor - o ruladă din care vânam feliile de carne care încorporau ouă coapte. Nu mâncam chiftele de porc cu pâine și muștar, ci doar cu cartofi natur/ fierți și apoi prăjiți în ceapă, sau „goale”, furate din bol înainte să se prindă mama. Azi, chiftelele de porc sunt peste tot, de la localurile care îți mută nasul de cum ai ajuns pe stradă la „van”-urile hipsterești. Istoria acestor meleaguri ne indică și alte aspecte. În timpul războiului, în 1941, în București se făcea închisoare pentru comercializarea lor în zile nepotrivite - uite că pe timp de pace n-am știut de regula asta!

- de către speculanți. „Acelaş tribunal a condamnat pe Ştefan Petcu, bufetierul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la trei ani închisoare corecţională pentru că a vândut carne, fleicuţe şi chiftele de porc, cu preţ de speculă şi pe deasupra, în zile interzise”, vestea ziarul „Universul”. După război, deveniseră o garanție a belșugului socialist. „Mie îmi dați un kilogram de chiftele de porc și o jumătate de kilogram de ardei umpluți”, PAGINA 92

consemna publicația „Zori noi”, în 1962, ca să ilustreze gama extinsă din rețeaua „Gospodina”.

Trei ani mai târziu, în publicația „Steaua roșie”, ajungeau o chestiune de limbă. „Unele formulări suferă și din cauza topicii, adică a felului cum sînt aranjate cuvintele: chiftele prăjite din carne de porc (mai simplu, chiftele de porc prăjite)”, releva articolul „Linvistică și... artă culinară”! Închei cu un articol din „Flacăra”, trâmbiță comunistă, care ne băga pe gât în 1988, când nu se mai găsea nimic, mitul avantajelor „hrănirii științifice”. Adaug doar un sincer „huo, la oase!”: „Este vorba de «texturatele proteice vegetale», asemănătoare ca gust cu carnea tocată folosită in diverse preparate culinare.

La o întrunire de specialitate, au fost aşezate pe o masă mai multe platouri cu chiftele proaspăt prăjite. Participanţii au fost apoi invitaţi să-şi spună părerea în legătură cu gustul şi calitatea preparatelor, fără să li se deconspire compoziţia chiftelelor, acestea fiind realizate în mai multe variante: din textură proteică vegetală simplă sau cu adaus de carne de porc, şi din tocătură obişnuită. La sf îrşit, consumatorii au fost rugaţi să indice platoul cu chiftele din carne de porc.

Marea majoritate au fost de părere că acestea se află pe platoul unde se găseau în fapt texturatele proteice, opţiunile situînd platoul cu chiftele de porc 100% pe locul şapte!”. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante cu opțiuni plant based sau raw

Î

nceputul de an vine aproape inevitabil cu dorința de a reveni la mese mai ușoare, după perioada bogată în preparate tradiționale de Crăciun și Revelion. Mulți dintre noi simțim nevoia de opțiuni mai fresh, mai light și mai sănătoase, iar bucătăriile plant-based și raw se potrivesc perfect acestui moment. Iată, deci, șase locuri din România unde poți începe anul într-un mod delicios și mai prietenos cu organismul tău.

București Plantini  Zăgazului 21-25  0770.654.785 Plantini este unul dintre spațiile acelea care combină bucătăria healthy cu cea instagramabilă, ceea ce înseamnă că au și opțiuni de brunch plant-based.

Meniul lor e plin de combinații moderne făcute cu multă atenție la detalii și ingrediente proaspete.

Atmosfera luminoasă și primitoare îl face ideal pentru o pauză de prânz sănătoasă sau un brunch lejer de început de an.

Iași Bindu  Ion C. Brătianu 36  0753.869.371 Bindu pune accent pe ingrediente curate, proaspete și energizante, transformând meniul într-o explorare a bucătăriei plant-based cu influențe internaționale. De la curry-uri aromate la deserturi raw și smoothie-uri consistente, locul acesta este perfect pentru cine caută o experiență sănătoasă și plină de personalitate.

Brașov Maurer for Life  Pelicanului 5  0723.299.602 La Maurer for Life, mâncarea sănătoasă capătă un aer creativ și sofisticat. Conceptul lor gravitează în jurul unei alimentații echilibrate, cu preparate plant-based care te surprind prin gust și textură totul reinventat în varianta vegană. Este genul de loc în care chiar și cei mai sceptici descoperă că „light” poate fi extrem de delicios.

Timișoara Biofresh  Francesco Griselini 2  0724.637.374 Comunitatea vegană din Timișoara cunoaște bine restaurantul Biofresh, care are zilnic meniuri de prânz variate și care vin în două variante: vegan și raw-vegan. Așadar, și turiștii care ajung prin Timișoara și își doresc să mănânce sănătos, o pot face aici.

Cluj Bistro Lovegan  Piața Muzeului 5  0759.404.921 Bistro Lovegan este o oprire obligatorie pentru oricine caută opțiuni vegane în Cluj.

Este un bistro mic, cald și cozy, cu mâncare ce duce conceptul de „comfort food” în direcția plant-based. Burgerii lor vegani, deserturile raw și mâncărurile de sezon sunt printre preferatele localnicilor, iar atmosfera te face să te simți ca într-o bucătărie prietenoasă, nu într-un restaurant. www.zilesinopti.ro

Constanța PlantEat /it/  Strada Unirii 25  0770.431.742 În Constanța nu sunt foarte multe restaurante vegane, dar de câțiva ani există PlantEat /it/, care chiar susține că ar fi primul bistro plant based din oraș. Acel /it/ din denumire vine de la faptul că primul lor brunch a fost de inspirație italiană. Treci pe aici chiar dacă nu ești vegan, nu o să regreți!

PAGINA 93

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Pentru toată lumea, un an are 365 de Zile, adică 52 de Saptămâni+1 Zi

Pentru Sergiana Horeca, 2025 a numărat 17 Campanii Promoţionale şi peste 5660 de Premii şi Cadouri oferite!

D

oar acum ne dăm seama cât de spectaculoase sunt aceste cifre. În timpul proiectării şi implementării campaniilor nu am întreţinut o inventariere globală, ci doar monitorizări ale fiecărei campanii sau ale unor acţiuni din cadrul acestora. Dar aritmetica bilanţului ne-a arătat că am depăşit 5660 de premii şi cadouri. În plus, pentru mai multă acurateţe, putem menţiona că 6449 de unităţi de produs au intrat în componenţa acestor cadouri, unele dintre daruri însumând 2, 3 sau chiar mai multe unităţi de produs. Din cele 6449, 215 au fost vouchere valorice, 50 dintre ele fiind oferite de parteneri, în timp ce 165 au fost oferite de Sergiana Horeca. Acestea din urmă au avut valori cuprinse între 107 şi 300 lei, majoritatea fiind de 200 lei.

Dacă veţi avea curiozitatea să descoperiţi frecvenţa cu care s-au succedat campaniile în calendarul nostru, făcând o simplă împărţire, ar rezulta o campanie la trei săptămâni. Însă statistica păcătuieşte şi de data asta, pentru că în luni ca Februarie, Martie, Iunie, Iulie, August, Octombrie şi Decembrie am implementat cel puţin două campanii, iar unele dintre proiectele noastre sunt de fapt o sumă de mai multe minicampanii. Un exemplu este Operaţiunea Decembrie, campanie care include acţiuni ce se întind din 15 Noiembrie 2025 până la 6 Ianuarie 2026. Printre momentele dedicate Zilei Naţionale, campania a inclus acţiuni derulate în restaurante şi/sau în paginile de social media ale acestora. În premieră, unul dintre aceste concursuri a avut opt sesiuni prin care ne-am propus să realizăm o hartă a preferinţelor culinare ale clienţilor fiecărui restaurant. Despre aceste subiect, sigur vom reveni pe parcursul lui 2026. În toată această evidenţă nu am inclus totuşi o serie de acţiuni, care, de cele mai multe ori, în zona de logistică, includ şi capitolul cadouri. Am făcut asta pentru că unele au devenit deja proiecte care presupun doar activităţi de implementare – fără proiectare - iar altele nu au implicat decât acţiuni de promovare. Din prima categorie face parte Programul de Fidelizare dedicat Posesorilor Aplicaţiei Sdelivery. Acesta a fost lansat încă din 2016, în fiecare an însumând 12 acţiuni lunare.

Cealaltă categorie de proiecte este exemplificată prin Programul Vinurile Verii. El se derulează în fiecare sezon estival în cadrul Restaurantului Calul Bălan (Neptun), fiind susţinut de unele dintre cele mai valoroase crame româneşti. Nouă ne revine doar promovarea şi mediatizarea acestui program. În 2025, la Calul Bălan, 12 case de vinuri au organizat 21 de prezentări.

PAGINA 94

TEXT DE LIVIU MEREUȚĂ

Printre campaniile din 2025 şi-au făcut loc şi premiere. Aşa a fost campania Dar din Calendar, o suită de concursuri dedicate celor care poartă nume de sfinţi. Iată una dintre imaginile care în Ianuarie 2025 anunţa noul concurs.

În 2026 vrem să extindem cadrul acestei campanii şi de aceea am lansat o consultare printre prietenii noştri din social media şi citititorii revistei Zile şi Nopţi. Iar când facem asta, ca de fiecare dată, înseamnă că ne-am organizat, avem Premii de Dat! Detalii veţi descoperi scanând codul alăturat      Toate aniversările restaurantelor Sergiana Horeca s-au transformat în campanii de cel puţin o săptămână, dar în 2025 am avut şi Campanii Aniversare care au totalizat 22 sau chiar 26 de zile. Exemplele sunt Restaurantul Sergiana şi Ceasu’ Rău, acestea împlinind 22, respectiv 26 de ani de funcţionare. Referitor la Ceasu’ Rău, trebuie să menţionăm Concursul de Băut Bere. Acesta şi-a făcut din nou loc în calendarul campaniei şi tinde să devină o tradiţie. Iată imortalizate două momente din ediţia 2025, un start în seria de calificări şi un câştigător fericit.

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI Ce au în comun însă toate campaniile Sergiana Horeca sunt două direcţii pe care am căutat să le impunem din timpul proiectării. Prima ar fi să dezvoltăm cel puţin un moment unic, specific legat de un restaurant. Aşa, Sergiana AFI a ajuns să patroneze concursul Mese Norocoase, în timp ce Restaurantul Sub Cetate are un atelier foto, un colţ în care se pot face poze în care protagoniştii sunt personaje din legende medievale.

A doua direcţie este aceea de a echilibra raportul dintre campaniile derulate strict în social media cu acţiunile ce se desfăşoară în restaurante.

Acum doi ani ne-am propus acest obiectiv, iar la finalul lui 2025 putem spune că prin amploare - număr de zile şi resurse alocate – momentele derulate în locaţii au ajuns să încline balanţa în favoarea lor. Aşa am căutat - şi am reuşit! - să fim mai aproape de oaspeţii noştri din restaurante şi să le mulţumim pentru fiecare zi pe care ne-o fac specială atunci când se aşează la masa noastră. Tuturor vă mulţumim şi vă dorim să aveţi un an bogat, cu sănătate şi bucurii! Iar cu ajutorul partenerilor – cărora nu vom înceta să le fim recunoscători! - ne vom strădui să facem şi din 2026 un an plin de cadouri.

Pentru Voi! PAGINA 95

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

PE GUSTUL NOSTRU

Despre Punctele de Gastronomie Locală

P

unctele de Gastronomie Locală (PGL) sunt locurile alea autorizate și fiscalizate unde te duci să mănânci ca la mama acasă. Mai precis ca la altă mamă acasă, fie că vorbim chiar de proprietară, fie că vorbim despre mama dânsei. Mănânci acasă la om, plătești și pleci. Ești musafir, oaspete, dar și client. Nu ții gazda la șuete interminabile, oricât de afabilă e, nu de alta, dar are și alte treburi, plus că trebuie să strângă după tine.

PGL-ul este un fel de restaurant domestic, cu destule limitări impuse de lege, aceeași lege care îi și permite autorizări mai laxe (nu și când e vorba de igienă). PGL-ul este forma prin care producătorul (trebuie musai să fii producător de ceva) își poate valorifica și altfel munca, nu doar la piață. Inițiativa, pornită de Ivan Patzaichin și Teodor Frolu, s-a dovedit seducătoare pentru mulți.

Avem, în acest moment, aproximativ 600 de astfel de unități în România. Și pare că le merge bine, ritmul de deschidere e fabulos, falimentul destul de rar. E un business mai mult de weekend, de sărbătoare, care lasă producătorului timp să se ocupe și DE jobul principal.

Ce e însă important de menționat în acest context este specificul mâncării: la PGL-uri primești mâncăruri tradiționale și regionale nefrecvetate de restaurante, produse și băuturi locale care aduc plusvaloare incontestabilă ecosistemului economic din zonă. Un pariu pe care mâncarea autohtonă l-a câștigat. Un subiect despre care vorbesc de deja cam mulți ani și pe www.zilesinopti.ro

care puțini îl monetizează.

Să ne înțelegem, nu sunt vreo Mafaldă, nici măcar pioner, e vorba doar de a vedea trenduri care funționează în alte părți și a le prezenta și aici. Acum, în mod firesc, ar urma alți pași: rețetare regionale, standardizări (nu neapărat culinare), dar un fel de caiete de bune practici, promovare solidară și strategie zonală.

PGL-urile au devenit locomotive de turism, ba chiar și obiective turistice. Întrebați în stânga și-n dreapta! Fac asta valorificând patrimoniul gastronomic. Ei bine, succesul acesta care, chiar și însumat, pare micro ar trebui să fie scalat la nivel de țară. Gastronomia poate deveni brand principal într-o strategie guvernamentală. Există în lume, ba chiar și la vecinii noștri, destule exemple de locuri magnet pentru gurmanzi și gourmeți și care s-a dezvoltat uimitor datorită turismului culinar. Vedeți cât la sută din PIBurile Ungariei, Bulgariei și Republicii Moldova vine din turism și poate că acele cifre ar trebui să ne convingă că e loc de câștiguri semnificative.

Nu cât să acopere deficitul, dar măcar să-l mai echilibreze.

PAGINA 97

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Ce și cum se bea acum 100 de ani În 1926, legea spirtoaselor făcea ravagii, rachiul era dat pe gât cu ocaua, iar negustorii de vin „îmbogățeau” marfa cu zaharină, var și pucioasă

Î

n 1926, am avut un regat mare și probleme la fel. România era dodoloață, dar zguduită de frământări interne, lupte politice la baionetă, reforme administrative și ițe de succesiune ale Coroanei. Iar un înalt decret regal viza atențiunea marilor comercianți de lichior și a vânzătorilor de băuturi, care nu mai puteau fabrica marfa în regie de casă sau în condițiuni necorespunzătoare. În București, se bea bere cu carul, la Caru' cu bere al fraților Mircea. În Bucuvina, se făcea reclamă la șampanie ,,MOTT“, calitate mult apreciată - de fapt, era doar un spumant la modă. În tot regatul, se bea vin, pe fondul avertizărilor privind otrăvirea populației din cauza lăcomiei de câștig, bunăoară, a podgorenilor ieșeni și a „falșificatorilor” de vinuri. Se vindea cu 25-30 de lei litrul, dar trebuia să fii atent la ce vin torni în tine. „Mici podgoreni susţin că majoritatea cârciumarilor îşi procură vinuri de cea mai proastă calitate, numai pentru că le obţineau cu preţuri derizorii. În schimb, negustorii de vin recurg la mijloace nepermise pentru prefacerea acestui vin de calitate proastă în produse scumpe. În acest scop, ei se folosesc de diferite substanţe chimice ca zaharină, var, pucioasă, precum şi hrean, ardei şi alte materii otrăvitoare. Vinurile trecute printr’o astfel de prefacere capătă un gust mai tare şi un miros plăcut, motive pentru care sunt preferate de consumatorii naivi”, consemna presa vremii.

Dar să redevenim serioși și la pungă groși:

PAGINA 98

botezat sau trucat, vinul era fudulie, iar rachiul temelie (nu uităm de țuica preparată clandestin).

La țară, se bea un chilogram, așa se scria pe atunci, de rachiu zilnic - o normă doar pentru cei temerari - după cum aflăm dintr-un straniu material educativ apărut în „Dimineața copiilor”, avându-l ca erou pe Moș Clondir, care bea cu ocaua. Și-n lume, 1926 a fost un an tulbure pentru băutură. În SUA, continua prohibiția și prolifera contrabanda. În Franța, se făcea haz pe seama faptului că americanii nu mai aveau „voe” cu băuturi alcoolice și se explica: „expresia americanizată «Cocktail» derivă din cuvântul francez «Coquetels», o specie de struguri, al căror vin se bea la anumite solemnităţi adăogându-i-se spirt şi siropuri din fructe”. În Rusia sovietică, potrivit unei depeșe de presă, se bea rachiu cu vadra: „se observă in Rusia o mare goană după rachiu a cărui vânzare a fost permisă începând dela 5 Octombrie 1925. În primele zile s’a băut rachiu ca apa. Numai în Moscova băutura nu este consumată cu o așa lăcomie ca la început când s’au deschis magaziile de rachiu, deoarece la cumpărarea rachiului i se face clientului o mulţime de greutăţi indirecte. La început s-a băut în Moscova 3000 de vedre pe zi, astăzi însă se bea numai 2000 vedre. Vânzătorii exploatează setea după rachiu obligând pe cumpărător ca pe lângă rachiu să mai cumpere şi alte mărfuri cari de altfel nu sunt de loc căutate pe piaţă”. Sănătate, 2026! www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 baruri unde poți bea cocktailuri de iarnă

C

um e iarnă în toată regula, tot ce-ți dorești e ceva care să te încălzească bine după o zi în zăpadă sau vânt, așa că e momentul perfect să descoperi cocktailurile de iarnă. De la mixuri fierbinți și aromate până la băuturi condimentate care-ți pun sângele în mișcare, găsești tot felul de reinterpretări sezoniere pregătite de mixologi pricepuți.

București

FIX me a drink

 Ion Brezoianu 23-25  0771.707.869 La FIX găsești adesea reinterpretări calde ale unor cocktailuri pregătite cu ingrediente locale – băuturi infuzate cu plante, condimente cu aromă de sărbătoare și mixuri care te fac să uiți de frigul de afară. Atmosfera intimă completează perfect senzația de „cozy”.

Brașov

Opus 9

 Piața Enescu 9  0368.415.225 Opus 9 propune adesea cocktailuri cu note intense – rom maturat, scorțișoară, ciocolată, bitteruri aromate –, combinații perfecte pentru o escapadă la căldură după ce te-ai plimbat prin centrul orașului în frigul de munte.

Cluj

Syndicate Bar

 Sindicatelor 9-13  0751.193.597 Syndicate se remarcă prin selecția lor de cocktailuri hot – pun un accent special pe băuturi servite aburind, inspirate de tradiții de iarnă din toată lumea. Aici găsești totul, de la toddy-uri până la grogs aromate sau vin fiert reinterpretat. www.zilesinopti.ro

Iași

Dead Soldier

 Cuza Vodă 30-32  0723.161.212 Barmanii de la Dead Soldier includ în meniul lor de sezon băuturi robuste, cu alcool tare și infuzii calde, perfecte pentru atmosfera de bar ascuns. Ideal dacă vrei o seară misterioasă și foarte cozy în centrul Iașului.

Timișoara

Atelier d'Experience

 Dimitrie Cantemir 4  0747.377.224 Atelier d’Experience este locul în care mixologia devine experiment, iar fiecare pahar este construit ca un concept. Aici găsești adesea cocktailuri cu infuzii calde, siropuri homemade, condimente exotice și note de caramel sau fum, care se simt ca o pătură pusă pe umeri într-o seară rece.

Constanța

Tapaseria

 Cuza Voda 17  0341.630.428 Iarna aduce în meniu băuturi concentrate pe arome care încălzesc instant – mirodenii, citrice caramelizate, rom sau whiskey în combinații dense și parfumate, perfecte pentru serile reci de la malul mării.

PAGINA 99

TRENDS

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Cum schimbă 2026 experiența de eat & drink?

E

ste arhicunoscut faptul că, în zonele urbane, mesele luate pe fugă și cafeaua băută între două e-mail-uri au devenit o normalitate. Totuși, 2026 pare să vină cu o schimbare de perspectivă unde nu mai este vorba doar despre ce mâncăm sau bem, ci despre unde și cu cine o facem. Restaurantele și cafenelele devin spații de conectare, unde mâncarea și băutura nu mai urmăresc senzaționalul, ci un echilibru între gust și experiență.

Unul dintre cele mai clare trenduri în 2026 este simplificarea meniurilor. În locul preparatelor cu descrieri kilometrice, apar combinații precise: legume de sezon, carne bine aleasă și un sos care le complimentează. Accentul cade pe tehnici care scot în evidență gustul natural: coacere lentă, grill, abur, nu pe un plating spectaculos. Meniurile se reduc adesea la 10–12 preparate, iar această schimbare ne face să alegem mai ușor ceea ce ne dorim să mâncăm și să revenim în locații pentru gust, nu pentru varietatea excesivă a meniurilor. Tot mai prezentă este și utilizarea ingredientelor locale: legumele de sezon, fructele cultivate local sau brânzeturile artizanale apar adesea în preparate. Bucătăria devine una de context: ceea ce găsim în farfurie este în concordanță cu anotimpul, zona și disponibilitatea ingredientelor.

În același timp, noul an aduce o maturizare vizibilă în zona de băuturi fără alcool. Mocktailurile nu mai sunt doar alternative pentru cei care nu consumă alcool, ci băuturi pentru cei care își doresc să aibă o experiență în pahar, chiar și fără tăria alcoolului. Se folosesc infuzii din plante, sucuri presate la rece sau siropuri artizanale. Gustul acestor băuturi este și el complex: amărui, acrișor sau chiar ușor afumat. Prezentarea rămâne la fel de atentă ca în cazul cocktailurilor clasice, iar experiența nu mai este una „de compromis”. În 2026, vinul este tot mai des ales în funcție de context, nu de statut. Meniurile de vin sunt mai scurte, organizate după stări, momente ale zilei sau tipuri de preparate, nu după regiuni sau ani de recoltă. Accentul cade pe povestea vinului, nu pe etichete sau scoruri. Degustarea devine o experiență relaxată, nu una rezervată exclusiv celor care își doresc o seară rafinată.

PAGINA 100

www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

În zona de „confort food” devin din ce în ce mai populare preparatele care evocă familiaritate și care sunt adaptate unui stil de viață echilibrat: mai puține grăsimi, mai puțin zahăr, mai multă atenție la textură și proporții. Piureurile sunt făcute mai degrabă din legume coapte, nu din cartofi, pastele au sosuri mai ușoare, pe bază de legume sau lactate, iar supele-cremă nu mai au drept ingredient principal smântâna de gătit. Carnea este făcută la cuptor sau la grătar, nu prăjită, sandwichurile folosesc adesea pâine artizanală și umpluturi simple, iar deserturile „de casă” vin în porții mai mici, cu mai puțin zahăr și accent pe ingrediente naturale sau locale.

Dacă tot am menționat deserturile, în 2026 acestea încetează să mai fie finalul previzibil al mesei. Cofetăriile și restaurantele mizează pe rețete simple, în care fiecare ingredient are un rol precis: o tartă cu aluat subțire și crocant, umplută cu cremă de brânză și fructe de sezon sau un mousse aerat de ciocolată servit alături de citrice confiate. Texturile deserturilor devin și ele din ce în ce mai importante: crocant lângă cremos, aerat lângă dens, iar prezentarea rămâne curată, fără decor inutil. Deserturile din 2026 nu caută să impresioneze prin abundență, ci prin echilibrul dintre ingrediente și texturi.

În 2026, atenția se mută dinspre concepte abstracte spre ingredientul în sine, care devine punctul de plecare al multor preparate. Totul pornește de la produse simple, pe care toți le cunoaștem, dar care sunt transformate în ingrediente-vedetă: legume, cereale, lactate sau ierburi aromatice.

Lintea, năutul sau fasolea apar în preparate gândite pentru gust și consistență, nu ca substitut, iar verdețurile proaspete, semințele și uleiurile presate la rece sunt folosite pentru a adăuga textură preparatelor. Acestea sunt construite astfel încât să fie sățioase, fără a da senzația de prea plin și să se integreze în mod natural în alimentația de zi cu zi.

În 2026, experiențele de eat & drink sunt tot mai des construite în jurul timpului petrecut la masă. Localurile își adaptează programul, spațiul și chiar meniurile pentru a încuraja șederea prelungită: porțiile gândite pentru a fi împărțite, serviciile mai puțin intruzive și muzica discretă devin un atu al localurilor nou deschise. Masa nu mai este tratată ca o oprire rapidă între două activități, ci ca un moment care merită timp.

Trendurile de eat & drink nu mai sunt despre multitasking, ci despre timpul petrecut alături de cei dragi. În 2026, mâncarea și băutura nu mai încearcă să impresioneze cu orice preț. În schimb, propun o formă de relaxare: gusturi clare, spații aerisite și experiențe care te fac să rămâi mai mult timp la masă. Farfuriile nu mai concurează pentru spectaculos, ci pentru armonie, iar băuturile nu mai caută senzaționalul, ci echilibrul dintre ingrediente. www.zilesinopti.ro

PAGINA 101

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA O VACANȚĂ!

karpaten.ro

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

POVeȘTI De SuCCeS

Capitolul Lifestyle este susținut de

Made with Love Romania | Un mic business care salvează tradiția covoarelor românești

POP CULTURE MAGAZINE

DeSIGn

INTERVIU | Bijuteria tactilă: Lumea creativă a SAREI JACOBSON

Anul 2026... anul CONFIRMĂRILOR

P

arcă în niciun alt an de până acum nu au fost atâtea aşteptări pentru o mulţime de proiecte, de la cele de ţară sau economico-sociale până la cele pur creative. Nu ştim cum stăm cu reforma, cu pacea în Ucraina, iar scenariile posibile arată foarte complicat, dar, nu ştim nici cum va arăta anul care tocmai a început pentru artă şi, implicit, pentru fashion.

În 2026 o să aflăm dacă Romanian Fashion Week a reuşit cu adevărat să treacă pragul de la un show pe an la două, unul la Iaşi, în luna mai, şi unul în Bucureşti, în noiembrie. Proaspătul MB-Bucharest Fashion Week îşi va da, la rândul său, cele două examene de maturitate, în aprilie şi apoi, cel mai probabil, în octombrie, şi îşi va dovedi astfel, sper eu, viabilitatea ca tradiţie, deci ca proiect de drum lung, ceea ce, de altfel, îi şi urăm să fie. În acelaşi timp, proaspăt renăscutul festival PASARELA urmează să dovedească dacă are forţa şi consecvenţa unui adevărat nou pol în show-urile şi comercialul de modă naţional sau a fost doar o altă poveste frumoasă singulară, un „One Hit Wonder” al modei.

Ceea ce este însă sigur e că pe data de 30 martie şi apoi pe 12 octombrie vor avea loc două dintre evenimentele dovedit iconice din fashion-ul autohton, mai exact, ediţiile 39 şi 40 ale „SOIREES DE LA MODE”, cel mai longeviv eveniment de modă din România. La ediţia cu numărul 40 vor fi sărbătoriţi, de altfel, cei 20 de ani de existenţă a acestui autentic fenomen naţional. De asemenea, www.zilesinopti.ro

mai putem spune cu certitudine că una dintre ediţii urmează să fie dedicată memoriei marelui designer italian GIORGIO ARMANI, dispărut dintre noi la finele anului trecut.

Deoarece 2026 este „ANUL BRÂNCUŞI”, se pregăteşte şi un mare show consacrat marelui maestru român, la aniversarea a 150 de ani de la naşterea sa, posibil chiar la Sala Palatului. Cu această ocazie, va fi lansat şi proiectul de Documentar-Fashion, în premieră în România, filmările începând la acest show major şi continuând apoi la ansamblul de la Târgu Jiu şi la atelierul lui Constantin Brâncuşi de la Paris.

Anul 2026 se anunţă la fel de interesant şi în moda internaţională, unde un număr impresionant de noi designeri aduşi la conducerea marilor case de modă ar trebui să confirme în Săptămânile Modei din martie şi septembrie.

Matthieu Blazy şi Jonathan Anderson sunt primii care au convins deja la CHANEL şi, respectiv, DIOR. Cu alte cuvinte, 2026 sună excelent!

Dincolo de asta, eu continui să... CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!

PAGINA 103

www.karpaten.ro

Unde călătorim în Vara lui 2026?

Destinații de vacanță de la Mediterană până la Atlantic, alături de Karpaten Turism

P

asionații de călătorii care își planifică din timp vacanțele au deja ochii pe ofertele pentru vara lui 2026 și pe cele mai atractive destinații ale viitorului sezon estival. Este momentul ideal să explorezi opțiunile și să te bucuri de cele mai bune oferte Early Booking – de la plajele exotice din Tunisia și Egipt la insulele fermecătoare din Grecia și riviera spectaculoasă a Turciei. Haide să descoperim împreună cele mai bune oferte!

Turcia – All inclusive la superlativ

Albania – Descoperă paradisul ascuns al Europei

Turcia rămâne o alegere de top pentru vacanțele estivale, datorită raportului excelent calitate-preț și a ospitalității recunoscute. În stațiunile Antalya și Bodrum vei descoperi plaje de vis, piscine spectaculoase și servicii all inclusive care vor asigura confortul dorit. În plus, un circuit în Cappadocia te va surprinde cu peisaje de poveste și experiențe de neuitat, cum ar fi zborul cu balonul deasupra văilor impresionante. Tarifele pornesc de la 399 euro/persoană pentru sejururile de 7 nopți în Antalya sau Bodrum și de la 349 euro/persoană pentru circuite.

Situată între Grecia și Muntenegru, Albania este o bijuterie a Balcanilor care, în ultimii ani, a devenit una dintre cele mai căutate destinații de vacanță din Europa. Țara îmbină perfect tradiția și modernitatea, oferind vizitatorilor peisaje de vis, oameni primitori și o autenticitate pe care puține locuri o mai păstrează. Vara lui 2026 aduce o veste bună: lansăm zborurile charter directe către Albania, din București și Cluj-Napoca, disponibile în perioada iunie – septembrie 2026. Astfel, Vlore și întreaga coastă albaneză este acum mai aproape ca oricând. Tarifele pentru un sejur de 7 nopți pornesc de la 389 euro/ persoană.

PAGINA 104

www.karpaten.ro

www.karpaten.ro

Grecia – Tradiție, peisaje și relaxare O vacanță în insulele grecești este o experiență de neuitat, plină de farmec mediteranean, istorie și peisaje spectaculoase. Creta te cucerește cu plajele sale idilice, Rhodos impresionează prin orașul vechi fortificat, iar Corfu te întâmpină cu vegetație luxuriantă și influențe venețiene. Zakynthos este faimoasă pentru plaja Navagio, Kos, cu vibe-ul său autentic, oferă un amestec perfect de relaxare și distracție, iar Santorini rămâne emblema romantismului. Tarifele pentru Grecia, pentru sejururi de 7 nopți, pornesc de la 369 euro/persoană.

Tunisia – O călătorie exotică prin deșert, istorie și artă

O vacanță în Tunisia înseamnă mult mai mult decât plajă și soare – este o incursiune într-o lume plină de contraste și istorie fascinantă. Poți explora măreția deșertului Sahara într-o excursie spectaculoasă cu jeepul printre dune, poți vizita impresionantul Coloseum de la El Djem – al treilea ca mărime din lume – și te poți pierde pe străduțele alb-albastre din pitorescul Sidi Bou Said. Tarifele pentru un pachet de 7 nopți pornesc de la 369 euro/persoană.

Egipt – Istorie milenară și relaxare la Marea Roșie

Sezonul de vară 2026 aduce la Karpaten Turism o gamă extinsă de destinații spaniole, perfect adaptate pentru orice tip de vacanță.

Costa Brava te va fermeca cu plajele sale sălbatice și orașele pitorești, Costa del Sol oferă un mix perfect între distracție și relaxare, iar Costa Blanca impresionează cu nisipul fin și apele cristaline. Pentru cei care preferă insulele, Mallorca rămâne regina Balearelor cu golfurile sale spectaculoase și viața de noapte vibrantă, în timp ce Tenerife și Gran Canaria din arhipelagul Canare promit climă perfectă tot timpul anului și peisaje vulcanice unice.

Tarifele pentru un sejur de 7 nopți în Spania pornesc de la doar 549 euro/persoană.

O vacanță în Egipt înseamnă soare, istorie milenară și peisaje spectaculoase.

Hurghada este una dintre cele mai iubite stațiuni de la Marea Roșie, ideală pentru snorkeling, plajă și resorturile all inclusive, perfecte pentru relaxare.

Cei dornici de aventură pot opta pentru Sharm El Sheikh, unde pot explora recife de corali spectaculoase și să se bucure de o atmosferă vibrantă. Tarifele pentru Egipt pornesc de la doar 349 euro/persoană.

foto: karpaten.ro

Tu unde pleci în vacanță?

karpaten.ro

Spania – Diversitate mediteraneană și atlantică

POVEȘTI DE SUCCES

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Made with Love Romania Un mic business care salvează tradiția covoarelor românești

A

lina Mitrică, fondatoarea Made with Love Romania – „Moștenirea noastră”, ne-a povestit mai multe despre acest proiect născut din dragoste pentru tradițiile textile românești. Într-o perioadă în care meșteșugul țesutului aproape că a dispărut din satele noastre, Alina recuperează covoare vechi, rare și prețioase, păstrate în cufere de zestre, și le readuce în atenția publicului modern. Prin evenimente culturale, colaborări cu artizani și implicarea comunităților locale, Made with Love Romania reușește să salveze o parte din patrimoniul nostru și să inspire o nouă generație să-i ducă povestea mai departe.

Cum a apărut Made with Love Romania?

Made with love Romania nu a început inițial ca o afacere, ci mai mult ca o dorință de a le face dreptate scoarțelor și covoarelor oltenești. În urmă cu mai mulți ani, într-o iarnă, am fost la Paris și, într-un magazin concept din zona centrală, erau o mulțime de covoare kilim lucrate în Turcia și Asia, foarte frumoase, la prețuri nu foarte mici. O parte dintre ele se asemănau cu scoarțele vechi pe care eu le văzusem în copilărie, cele cu motive geometrice. Însă la noi acasă, în sudul Olteniei, PAGINA 106

am văzut modele și mai spectaculoase, mai elaborate ca model și culori. Acesta a fost un declic. Eu aveam în apartamentul din București de mulți ani covorul lucrat de bunica din partea mamei, integrat într-un décor modern, funcțional. Simțeam că dă autenticitate, îmi personalizează spațiul. În plus, de câte ori îl priveam, îmi aminteam de iernile petrecute la bunica, cu războiul de țesut în mijlocul casei, mirosul de lână vopsită și bunica țesând superbe velințe oltenești, măcate, cum sunt ele cunoscute în alte regiuni ale țării. Practic, așa a început, de la experiența mea personală cu integrarea românescului în modern, de la reacția oamenilor care îmi treceau pragul sau au văzut în poze covorul și mă întrebau de unde l-am cumpărat, la sentimentul că ale noastre-s chiar mai frumoase, văzând covoare lucrate manual în alte părți ale lumii, frumos expuse în vitrinele magazinelor din Paris.

Experiența mea în online și marketing digital s-a potrivit mănușă, de aceea, tot ceea ce facem se desfășoară în online.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Made with Love Romania.

Suntem patru generații implicate: bunica, 92 de ani, mama, care, din păcate, acum nu mai e printre noi, dar o păstrăm mereu aproape, eu și nepotul meu, fiul fratelui meu. Așa cum covoarele se țeseau în familie și erau transmise din generație în generație, așa și echipa noastră e familia. E ceea ce ne definește, ne dă putere și viziune spre mai departe. www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre.

Sunt mai mult decât simple covoare, fiecare e o poveste în sine! Culorile, felul în care e combinată lâna, modelele — când foarte elaborate, ca o pictură, când simple și discrete sau cu motive tradiționale — toate acestea spun atât de multe despre femeile care le țeseau, frumusețea din sufletul lor, experiențele lor de viață. E uimitor simțul estetic și răbdarea cu care au fost lucrate. Iar cele vechi, care pot atinge chiar și peste o sută de ani, sunt într-adevăr o poveste, dar și o lecție de istorie; fiecare perioadă are anumite influențe ce se regăsesc și pe covoare. Avem kilimurile cu motive geometrice, altele cu flori elaborate, o splendoare. Fiecare covor e unic în felul lui, iar migala cu care sunt lucrate manual se poate observa în detaliile fine.

Cât de greu e să recondiționezi un astfel de covor tradițional?

E dificil, cu atât mai mult cu cât nu găsim persoane care să știe sau să dorească să învețe să le recondiționeze. Pe majoritatea le-am recondiționat noi în familie, cu ajutorul bunicii, care acum are 92 de ani și care, de-a lungul timpului, a țesut zeci de covoare și măcate. Am reușit să recondiționăm zeci, sute de covoare.

Aveți și comenzi din afara țării?

Majoritatea clienților sunt din afara țării, români care locuiesc de mulți ani peste hotare, dar și străini care apreciază obiectele lucrate manual și își doresc un spațiu eclectic, www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

multicultural. Însă eu cred și în puterea pieței din România, deși momentan, activitatea pe care o desfășor aici este mai mult de conștientizare a unor valori naționale pe cale de dispariție și de exemplificare a modului în care aceste covoare pot fi integrate în contemporan. Mulți poate mai au asemenea măcate sau covoare de la bunici și, dacă găsesc idei despre cum să le integreze la ei acasă, eu sunt foarte fericită Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Mi-aș dori să ajute acest meșteșug să supraviețuiască, să se dezvolte, astfel încât tradiția țesutului de covoare să nu se stingă. În acești ani în care suntem invadați de produse fast fashion, mult mai accesibile, este nevoie de și mai multe acțiuni de informare și educare a pieței, astfel încât să fie deschisă către articolele lucrate manual, fie ele de decor sau de îmbrăcăminte. Sunt optimistă și sper totodată că am putut să influențăm și noi în bine în această direcție.

Ce planuri aveți pentru Made with Love Romania pentru 2026?

Avem în plan să mărim gama de produse cu alte obiecte de decor, poate chiar și în zona de vestimentație, și să aducem și mai multă complexitate și expunere pentru articolele tradiționale românești, lucrate manual. Tot în plan e și un showroom, un spațiu în care să avem diverse evenimente și întâlniri tematice.

Poate 2026 va duce la împlinirea acestui vis.

PAGINA 107

PAGINA 108

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„LA CASTEL”

Creaţii: Raluca Soare / Photo: Gabriel Hennessey / Hairstyle: Erika Gonczi / Make-up: Andreea Iancu / Modele: Letiţia Despinoiu, Maya Chioveanu, Maria Imperiale, Jasmin Constantinescu / Accesorii: Atlasul cu Petale, Isandra Atelier, Mads Jewelery, Atelier Danessa şi Paula Turnea

PAGINA 109

Începem anul 2026 cu o poveste magică, la un castel de vis, întruchipând nostalgia unei regalităţi interioare, speranţa unei ieşiri la liman şi a unui viitor încărcat de veleităţi personale valorificate - totul printr-un limbaj sofisticat, maximalist până la extrem, rafinat şi feminin în acelaşi timp. 2026 se anunţă un an spectaculos!

PAGINA 110

PAGINA 111

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Bijuteria tactilă:

Lumea creativă a SAREI JACOBSON

S

ARA JACOBSON, câștigătoarea The Precious Room by Muriel Piaser Award și The Ilias Lalaounis Jewelry Museum Award la Romanian Jewelry Week 2025, este o artistă a cărei practică depășește estetica tradițională. Jacobson transformă emoția în materie, memoria în formă și gestul în experiență purtabilă. Piesele ei sunt vii prin mișcare, tactilitate și profunzime senzorială și propun bijuteria ca mediu al energiei, alinării și conexiunii intime. Născută și formată în ritmul brut al New York-ului și rafinată prin studii și experiențe în India, Londra și Statele Unite, Jacobson îmbină materiale prețioase cu altele neașteptate (pensule, blană, texturi moi) creând lucrări ancorante, hipnotice și profund umane. În universul ei, bijuteria devine o prezență vie, un companion care liniștește, implică și transformă purtătorul. Odată cu aceste două distincții prestigioase, viziunea ei capătă o consistență și o forță și mai mari: bijuteria ghidată de emoție, creată pentru a trezi bucurie, pentru a cultiva legături și pentru a da corp mișcării și energiei interioare.

PAGINA 112

Povestește-ne despre parcursul tău.

Cum a apărut pasiunea pentru bijuterie?

Am fost întotdeauna artistă/designer, iar în prezent, bijuteria este mediul meu.

Am descoperit o iubire pentru arta 3D, realizând că 2D nu a fost niciodată zona mea. În facultate am urmat un curs de sudură MIG și m-am îndrăgostit de metal, în special de oțel, ca material.

Modul de a uni metalul mi-a oferit libertatea de a transforma exact ceea ce vedeam în minte în realitate. A uni două bucăți de metal este mai rapid decât superglue-ul și mai rezistent decât orice alt mod de îmbinare a materialelor.

Am ajuns către bijuterie și pentru că nu aveam nevoie de un studio la fel de mare ca atunci când lucrezi în sculptură de oțel la scară mare. Am studiat chineza și artele plastice în facultate, design de bijuterie la FIT în New York, iar mai târziu, bijuterie și metal la Royal College of Art. Am avut oportunitatea de a lucra și trăi în India, la Gem Palace, una dintre cele mai vechi case de bijuterii, fiind înconjurată de oameni

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

ZILE ȘI NOPȚI

incredibili, piese istorice și opere de artă, ceea ce a consolidat obsesia mea pentru bijuterie. În cele din urmă, iubesc lumea bijuteriei în ansamblul ei pentru că este intensă, reală, iluzorie, monedă, romantică, fluctuantă și îți aduce în față orice tip de persoană. Multe piese de bijuterie au schimbat istoria, au început și încheiat războaie, au prăbușit piețe și reprezintă cea mai veche formă de împodobire. Ca oameni, trăim prin țesătura bijuteriei, fie că știm sau nu.

Cum îți ghidează procesul creativ filosofia „emoției tangibile”?

Nimic din ceea ce fac nu este steril. Piesele vin dintr-un loc profund personal și răspund unei nevoi atât pentru mine, cât și pentru purtători. Ele oferă un punct de conectare cu sine și cu ceilalți. Nu proiectez pentru tendințe; proiectez pentru bucuria pe care o trezesc. Simplu spus, lucrările mele sunt create pentru a emoționa.

Ce amintiri sau experiențe din copilăria ta în New York continuă să îți modeleze viziunea artistică?

Un milion! Să merg, să mă pierd și să privesc în sus! În special Strada 47, care este ca o a doua casă pentru mine, o stradă plină de haos pur și care cuprinde întregul circuit al modului în care este gândită, proiectată, realizată, finisată și vândută bijuteria. Am crescut în toate muzeele pe care New York le oferă și am avut privilegiul de a observa stilul și felul în care se îmbracă oamenii. New-yorkezii sunt îndrăzneți și individuali, iar când au gust rafinat… se vede. Mama mea a fost editor, iar

eu am crescut înconjurată de oameni care iubeau lucrurile frumoase și am moștenit această atracție pentru frumusețe.

Cum se traduc în colecția ta Love Objects aspectele calmante și ancorante ale obiectelor din copilărie?

Cu toții ne iubim lucrurile, dar e mai mult de atât. În copilărie avem jucării care ne fac să ne simțim în siguranță și care poartă o memorie sau o senzație de acasă, numite obiecte tranziționale. Folosesc pensule de machiaj ca material în lucrările mele, deoarece mângâierea lor este o întoarcere la casă, la mama mea, la copilăria mea. Finețea și mișcarea repetitivă a mângâierii lor te duc într-o stare de hipnoză.

Ce te-a inspirat să creezi bijuterie care invită la interacțiune prin atingere, sunet și mișcare?

Cu toții ne jucăm cu lucrurile pe care le purtăm, mai ales cu bijuteriile. Activarea simțurilor este o formă de ancorare, iar orice te aduce în momentul prezent este un dar. Caut să creez bijuterii care aduc calm.

Cum interpretezi principiul tău „forma urmează emoția” în deciziile de design de zi cu zi?

Poate că acesta este motivul pentru care sunt un artist/designer hibrid. Când încep să creez o piesă mă întreb, în același timp, cum vreau să mă facă să mă simt, cum să creez acel rezultat și cum să o atașez de mine într-un mod frumos, purtabil și confortabil. Iubesc să creez bijuterii pentru că, în esență, totul este un proces de rezolvare de probleme. [...]

www.zilesinopti.ro

Citiţi interviul complet cu SARA JACOBSON pe www.zilesinopti.ro

PAGINA 113

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

AWARDS

Parfumul lunii IANUARIE:

MUSC COUTURE

by Jacques Fath

prin ELYSEE Perfumery Începem anul 2026 în forţă, prin cel mai nou şi sofisticat parfum al renumitei La Maison Jacques Fath, „MUSC COUTURE”, un omagiu adus creaţiilor nemuritoare din haute couture-ul creatorului casei, renumitul designer JACQUES FATH. Parfumul este unisex, lansat chiar în 2025!

MUSC COUTURE transpune sofisticarea rochiilor glamour, a pliurilor elaborate şi a siluetelor fluide într-o experienţă olfactivă. Inspirat de precizia şi măiestria designului couture a fost creat un parfum care evocă esenţa materialului ce prinde viaţă sub foarfeca maestrului: fluiditatea senzuală, texturile rafinate şi arta transformării pe care o reprezintă se regăsesc acum în combinaţiile absolut inedite de arome.

Pentru această nouă poveste olfactivă, lichior, atrăgător şi îndrăzneţ, surprinzător şi irezistibil La Maison Jacques Fath a dorit să încă de la primele note. creeze un parfum de mosc seducător, MUSC COUTURE întruchipează traducerea inspirată, ca un tribut adus lui Jacques Fath, în olfactivă, a catifelării şi senzualităţii materialului spiritul parfumeriei de înalt nivel. pe piele, cu multe faţete surprinzătoare evocând Acum moscul, elementul central al noii dinamismul şi mişcarea creaţiilor semnate de marele creaţii, este îmbogăţit cu ingrediente JACQUES FATH. Rezultă un autentic tribut senzorial rare şi preţioase: iris cu nuanţe pudrate, adus irezistibilei atracții a HAUTE COUTURE-ului, vanilie amplificată de CO2, senzuală şi reinterpretat pentru era modernă. învelitoare, precum şi lemnul de vetiver NOTE - ca o trimitere la lumea textilelor, îmbinând şi un accent de „lenjerie fresh”, Note de vârf: banană roşie, care aduce luminozitate şi prospeţime cireşe, bergamotă parfumului.

Note de mijloc: iris Ca un contrapunct al acestei creaţii a Note de bază: mosc, vanilie fost introdusă o notă total neaşteptată: amplificată cu CO2, zmeură, un acord de banane roşii uscate şi cireşe, seminţe de ambrette, care adaugă o nuanţă gourmet unică. A ambertonic, healingwood, rezultat un mix unic, asemănător unui vetiver. www.zilesinopti.ro

PAGINA 115

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Investiţii care schimbă oraşe:

concursul Parcului Lacul Morii

S

paţiile verzi din oraşe, parcuri, grădini publice, maluri de apă amenajate sau zone naturale păstrate între cartiere, au devenit astăzi un indicator esenţial al sănătăţii unui oraş. Într-o perioadă în care densitatea urbană, traficul şi presiunea asupra mediului cresc constant, contactul cu natura nu mai este un lux, ci o componentă vitală a echilibrului cotidian. Cercetările şi practicile internaţionale în urbanism arată tot mai clar că oraşele care investesc în reţele coerente de spaţii verzi se bucură de o calitate superioară a vieţii, atât la nivel individual, cât şi comunitar.

Beneficiile acestor spații sunt multiple și complementare. Vegetația urbană contribuie la purificarea aerului, la reglarea temperaturii și la reducerea efectului de insulă de căldură, devenind un aliat natural împotriva schimbărilor climatice. În același timp, ele funcționează ca o extensie a spațiilor de socializare, oferind locuitorilor zone pentru plimbare, sport, joacă sau relaxare. Experiența multor orașe europene demonstrează că prezența unui parc la câteva minute de mers pe jos transformă radical percepția asupra unui www.zilesinopti.ro

cartier, crescând confortul urban, sentimentul de apartenență și chiar valoarea locuințelor.

Pentru a-și îndeplini cu adevărat rolul, aceste spații trebuie însă gândite cu atenție. Tendințele actuale în amenajarea peisajului pun accent pe protejarea caracterului natural, pe folosirea vegetației autohtone și pe crearea unor zone cât mai puțin „cosmetizate”, dar funcționale. În multe proiecte contemporane, arhitecții peisagiști și urbaniști colaborează strâns cu ecologi, sociologi și specialiști în mobilitate PAGINA 117

DESIGN/ ARHITECTURĂ pentru a proiecta parcuri adaptate nevoilor reale ale comunității, dar și provocărilor climatice. Se încurajează modele flexibile, în care natura este lăsată să se manifeste liber, creând spații mai autentice, mai sustenabile și mai prietenoase cu biodiversitatea.

La nivel internațional, direcțiile de dezvoltare urbană includ tot mai des conceptul de „infrastructură verde”: coridoare naturale continue care conectează diferite zone ale orașului, permițând atât mobilitatea pietonală și ciclabilă, cât și circulația speciilor. Marile capitale europene reconfigurează malurile râurilor, transformă foste zone industriale în parcuri urbane și recuperează terenuri pentru păduri urbane sau grădini comunitare. În acest fel, orașele devin mai reziliente, mai umane și mai conectate la ritmul natural.

Cu cât un oraș oferă mai multe spații verzi publice deschise și accesibile, cu atât crește capacitatea sa de a răspunde nevoilor locuitorilor. Spațiile naturale nu sunt doar frumoase, ci esențiale. Ele ne oferă aer mai curat, liniște, loc pentru mișcare și întâlnire, un refugiu din agitația de zi cu zi. În fond, un oraș care respiră este un oraș în care și oamenii pot respira, fizic și emoțional, mai ușor.

Când vorbim despre proiecte publice cu impact major, fie un parc nou care schimbă ritmul orașului, fie o zonă naturală reamenajată cu grijă, este esențial ca deciziile să fie luate responsabil și în interesul comunității. Concursul de arhitectură oferă exact acest cadru: posibilitatea de a alege cea mai bună soluție dintre numeroase viziuni creative, evaluate atent de un juriu profesionist. Procesul este transparent, corect și lipsit de favoritisme, astfel încât rezultatul final să fie un proiect frumos, durabil și adaptat nevoilor reale ale oamenilor.

Tot mai folosit și în România, concursul de soluții a devenit un instrument esențial pentru investiții publice bine orientate. Chiar dacă legislația nu detaliază în profunzime acest mecanism, succesul lui depinde de o organizare riguroasă și imparțială. Atât administrațiile publice, cât și instituțiile PAGINA 118

POP CULTURE MAGAZINE

sau mediul privat pot apela la acest tip de competiție atunci când își doresc proiecte solide, bine fundamentate și cu adevărat valoroase pentru comunitate.

Aici intervine Ordinul Arhitecților din România, care, prin Departamentul de Concursuri, a dezvoltat un mecanism clar și recunoscut.

Cu peste 15 ani de experiență, OAR oferă sprijin complet în organizarea concursurilor, respectând standarde internaționale și bune practici validate de UIA și UNESCO. De la definirea temei și formarea unui juriu independent până la garantarea anonimatului și corectitudinea procedurilor, OAR urmărește un singur scop: ca soluția câștigătoare să fie cea mai bună pentru oameni. Astfel, concursul devine un instrument real prin care întreaga populație beneficiază de investiții de calitate, alese nu prin întâmplare, ci prin profesionalism și competiție autentică.

Un exemplu grăitor de concurs de arhitectură este cel dedicat Parcului Lacul Morii, un proiect care a readus în atenția www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

www.zilesinopti.ro

bucureștenilor un loc cu un potențial extraordinar. Organizată în 2022, de Ordinul Arhitecților din România alături de Primăria Sectorului 6, competiția a avut ca scop găsirea celei mai inspirate viziuni pentru transformarea zonei din jurul lacului, un spațiu frumos, dar prea puțin îngrijit în ultimele decenii. Lacul și insula sa emblematică aveau nevoie de o nouă perspectivă, una care să pună în valoare natura, apa și legătura cu cartierele din jur. În cadrul jurizării, specialiști din țară și din străinătate au analizat propunerile primite și au ales proiecte care aduc mai multă verdeață, trasee de promenadă, zone de relaxare și conexiuni fluide către restul orașului. Ideile câștigătoare pun accent pe biodiversitate, pe siguranță și pe bucuria de a petrece timp în aer liber.

Fiecare parc bine gândit sau spațiu natural protejat ne arată că un oraș de calitate se naște din grijă, viziune și respect pentru oameni, iar concursurile de arhitectură reprezintă una dintre cele mai sigure căi prin care aceste valori devin realitate.

www.zilesinopti.ro

Credite: METAPOLIS ARCHITECTS (BE-RO), NBC ARHITECT SRL, TERA DESIGN STUDIO SRL, HERTZ STUDIO SRL, ENVISO SRL

PAGINA 119

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Cu 15 ani în urmă, împreună cu Ambasada Franţei, se lansa „PASARELA”, un concept de redescoperire şi susţinere a creaţiei româneşti autentice, inclusiv a micilor manufacturieri şi designeri autohtoni de reală valoare.

Festivalul a devenit internaţional prin prezenţa masivă a brandurilor renumite de blănuri din Grecia, dar şi a designerilor din Moldova, urmând extinderea firească spre Bulgaria, Serbia, Turcia şi spre piaţa europeană de top.

Complementar acestui concept, noua „PASARELA” aduce cu ea un masiv târg de modă, care cuprinde creaţii din toate sferele design-ului românesc, de la fashion şi accesorii până la decoraţiuni interioare speciale. Locul de desfăşurare a fost ales special, în cel mai ofertant spaţiu expoziţional din România: ROMEXPO. De asemenea, toate brandurile şi designerii care s-au regăsit în cadrul târgului şi în cele două seri speciale de show-uri de modă, pe podiumul „PASARELA”, urmează a fi prezente pe un site special de vânzări, iar mai apoi, în magazine fizice, în mall-urile partenere.

PAGINA 121

„PASARELA” Evenimentul sfârşitului de an 2025

P

PAGINA 122

rima zi de show-uri a reunit nouă branduri renumite din Grecia, specializate pe blănuri couture, Grecia deţinând preşedinţia federaţiei internaţionale de profil în 2025. Alături de acestea, au urcat pe imensul podium „PASARELA” de la Romexpo designerii: ANCA MANEA / ARTISTRY by Mioara Iofciulescu / BEATRICE LIANDA DINU / EVA EDEN / DENIS PREDESCU / LARA WEAR by Alexandra Calafeteanu.

PAGINA 123

Z

PAGINA 124

iua a doua de show-uri din cadrul „PASARELA 2025” a cuprins colecţiile de excepţie ale designerilor: IUNIQUE by Ioana Gata / ALEX ROTARI (Moldova) / CARMEN ROATA / ELI LASLEAN / MIA UNGUREANU / RALUCA SOARE / KATI SZALAI / MARIA AMELIAN / BLACK SHEEP by Cristina Diaconu. A rezultat o seară de poveste.

A

Foto: Alexandru Dumitru / Remus Nicolaescu / Laurenţiu Dumitru / Nelu Stanciu / Angelo Fragkos / Robert Billi

PAGINA 125

nul 2026 se anunţă deja unul al marilor festivaluri româneşti de modă de anvergură.

Viitorul se întrevede bine! Eu cred în moda românească!

VIDEO GAMES

TEXT DE ADINA BARBĂLATĂ

Cele mai apreciate jocuri ale anului 2025

2

025 s-a dovedit a fi nu doar un an prolific pentru industria de gaming, ci și cel mai dinamic de până acum. Preferințele jucătorilor s-au reflectat în multitudinea de jocuri cu poveste, care oferă experiențe imersive, în detrimentul jocurilor competitive.

Se pare că au dominat peisajul jocurile narative, ce permit explorarea liberă, fie single-player, fie alături de prieteni. Uitându-ne la premiile acordate în acest an, la tendințe, dar și la care au fost cele mai cumpărate jocuri, s-au remarcat următoarele titluri: Blue Prince. A primit 92 de puncte pe platforma specializată în review-uri, Metacritic, pentru îmbinarea genului roguelike cu puzzle-urile inovative și antrenante, susținute de eleganța conacului rustic unde se desfășoară acțiunea.

Ghost of Yotei. Jocul s-a remarcat pentru explorarea liberă a Japoniei feudale, într-un cadru plin de conflicte și tradiție, review-urile plasându-l printre cele mai respectate lansări indie ale anului.

Hollow Knight: Silksong. A atras atenția prin stilul vizual, care pare desenat de mână, dar și prin provocările complexe, personajele cartoonish și cromatica sa albastră-aurie, oferind concomitent multe întorsături de situație imprevizibile.

Metal Gear Solid Delta: Snake eater. A fost una dintre cele mai așteptate reinterpretări ale anului, iar reacțiile publicului au fost pozitive, întrucât spiritul original a fost păstrat, dar adaptat ireproșabil la tehnologia actuală prin scenele cinematice care au amplificat intensitatea poveștii. www.zilesinopti.ro

Shinobi: art of Vengeance. Este un alt remake lăudat cu un Shinobi: stil vizual reinventat în cheie contemporană ce Art of Vengeance. demonstrează că nostalgia poate fi transformată în inovaţie, adăugând noi niveluri care solicită reflexele și strategia jucătorilor.

Silent Hill F. A fost un joc așteptat datorită „moștenirii” francizei originale, reinstaurând atmosfera psihologică intensă originală, dar schimbând cadrul: colțurile întunecate ale Japoniei, pline de pericole și ochi care te urmăresc la tot pasul.

Split Fiction

Split Fiction. A primit 10/10 de la GameSpot, blog specializat în gaming, fiind apreciat pentru modul în care combină diferite genuri de joc într-o singură sesiune și pentru cooperarea între jucători, care Hollow Knight: devine esențială pentru Silksong. rezolvarea provocărilor. În linii mari, în 2025, francize consacrate au revenit cu reinterpretări moderne și foarte lăudate, iar titlurile noi au adus inovație, în ciuda bugetului moderat. De asemenea, companiile relativ mici au obţinut recenzii remarcabile şi au schimbat percepţia că doar marile producţii pot domina.

PAGINA 127

TRENDS

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Schimbări de perspectivă și pe umerașe

Fashion trends în 2026 I ndustria modei, ca multe altele, care însă nu fac subiectul discuției noastre de astăzi, navighează prin diverse instabilități și schimbări rapide de comportament ale consumatorilor pe care se încăpățânează, ca de fiecare dată, să le satisfacă prin excelență. Trenurile evoluează, iar raportul The State of Fashion 2026 arată că anul acesta are la bază ideea de recalibrare: luxul pare că se redefinește, accesoriile ocupă un loc central în cadrul ținutelor, tehnologia pare să schimbe modul în care industria modei își desfășoară activitatea, iar consumatorii caută sens și autenticitate. Deși fiecărui an i se alătură aceleași citate și credințe despre schimbări drastice, vă propunem pentru azi o ușoară îndepărtare de la acestea și o schimbare de perspectivă – care sperăm să se aplice atât la nivelul dulapului cu haine, cât și al atitudinilor de zi cu zi. Ca de fiecare dată la început de an, aducem în atenția voastră acele trenduri care fac subiectul revistelor specializate în fashion.

Punct de atracție: accesorii Bijuteriile au un istoric vast și fascinant prin excelență, de la broșe fastuoase la bijuterii gablonț sau la pietre prețioase, ele reprezintă un punct de atracție și o completare armonioasă a fiecărei ținute. Tendințele de anul acesta în

PAGINA 128

materie de accesorii se concentrează îndeosebi pe eyewear inteligent – ochelarii smart, care par să redefinească întreaga categorie. Acestora li se adaugă bijuteriile cu mărgele, accesoriile statement – un detaliu simplu în aparență, dar care redirecționează privirea asupra lor.

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

ZILE ȘI NOPȚI

Eșarfele și imprimeurile lor

Culori și denim

Cu siguranță, eșarfele sunt parte dominantă a sezonului rece. Dincolo de rolul lor funcțional, ne pot permite să ne jucăm cu ele și să le transformăm în piese centrale de styling. Puteți opta pentru o eșarfă din mătase, simplă sau cu imprimeu, în nuanțe calde sau reci, puternice, care să fie complementare personalității fiecăruia. Poate fi purtată la gât, oferind un aer sofistict, în talie – pe post de curea sau prinsă la geantă sau în păr.

Ne întoarcem privirile spre washed-out denim, acei jeans deschiși, cu un aer ușor vintage.

Conform trendurilor din acest an, această versiune de jeans, indiferent de croiala pe care o are – straight-leg, bootcut, mid-rise, mom etc., redefinește denimul, oferindu-i statutul de casual-chic. Poate fi purtat împreună cu pulovere, tricouri, cămăși sau jachete supradimensionate. Această variantă de jeans își dorește să readucă spontaneitatea și autenticitatea ținutelor, imprimând ideea de confort și de libertate.

Un strop de culoare printre tonuri neutre „Subtle pop of color” trece drept o metodă de a experimenta la nivelul trendurilor din 2026. În locul ținutelor încărcate din punct de vedere cromatic, se dorește ca accentul să cadă pe un singur element într-o culoare puternică – o geantă albastră, o pereche de pantofi roșii, o eșarfă verde smarald, un pulover într-o nuanță delicioasă de galben – ce poate fi integrat într-un outfit neutru. Această variantă pare o formă de expresie stilistică preferată în acest an, adăugând energie, prospețime și personalitate.

Despre reinterpretare Așa cum am stabilit încă de la început, 2026 pune accent pe reinterpretare, astfel, sunteți invitate la jocuri creative folosindu-vă de piesele pe care le aveți deja în garderobă. Vă încurajăm ca înainte de a investi în piese noi să le mai dați o șansă celor deja prezente pe umerașele voastre.

Un sacou clasic poate deveni o emblemă a unui outfit modern, o eșarfă vintage se poate remarca printre piesele unei ținute, iar o rochie simplă poate fi completată cu accesoriile pe care vi leam adus în atenție deja.

Astfel, 2026 se anunță un an al flexibilității și al reinterpretării, un an care vrea să pună creativitatea în centrul atenției. Vă invităm să fiți creative și să presărați printre rezoluțiile de anul nou noi perspective asupra pieselor din dulap.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 129

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

BucurEȘTI aLIVE

 Jurnal de bucureștean  CLIN D’OEIL: Alexandra Mihaela Dancs  Teatru Premiere  Performing Arts  Pentru cei mici  Art Expo  Musical  Sunetele Orașului  Cozerie cu Ruxandra  La șosea  Povești din București: HARTA LITERARĂ  BISCUIT.RO  FitBucurEști  CONCERT | Bere Gratis  Muzică live în București

CLIN D’OEIL:

foto © Epure Edward-Daniel

Alexandra Mihaela Dancs pag. 136

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 131

IanuarIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, București!

Început de an cu gândul la teatru Ioan BIG, publisher

L

a ce să (nu) ne aşteptăm de la partea a doua a stagiunii teatrale, care va începe în următoarele zile... nu prea ştim pentru moment, date fiind schimbările impredictibile de context, dar putem, totuşi, să facem o schiţă a peisajului din 2025, pentru a avea măcar un termen de referinţă la care să ne raportăm.

Primăvara trecută, bucureştenii amatori de teatru s-au putut declara în general mulţumiţi, indiferent de preferinţe, pentru că instituţiile ce ţin de primărie şi-au îmbogăţit repertoriul cu producţii care continuă şi în clipa de faţă să stârnească un interes semnificativ, indiferent că am avea în vedere Zbor deasupra unui cuib de cuci (Nottara), Nijinski • Agonie şi extaz (Odeon), Moarte la Teatrul de revistă (Teatrul Stela Popescu), Ferma animalelor (Teatrul Mic), Aer (Metropolis) sau Jurnal de România (Masca)... asta ca să menţionăm doar câteva repere, fără a pune la socoteală Naţionalul cu Proorocul Ilie şi Secundar, activitatea consistentă din teatrele de copii sau cele independente, precum şi debuturile notabile în dramaturgie ale tinerilor actori Réka Kovács (fort/da, POINT), Cătălina Mihai (Club 27, Metropolis), Ştefan Iancu ((Anti)portret de familie, PrestigeArt) şi Tudor Cucu-Dumitrescu (Singuri, Centrul Cultural Lumina), ale căror premiere au jalonat restul anului.

Referitor la scena independentă, dincolo de rezilienţa remarcabilă a unor teatre precum Apropo, Teatrul de Artă, ACT, Teatrul În Culise, Coquette, Teatru la Mustaţă, Godot sau Infinit, care merită constant a fi menţinute pe radar, 2025 ne-a adus unele surprize realmente frumoase, pentru că, încă din vară, am avut parte de o serie de spectacole-lectură cu piesele ce urmează a fi puse la un moment dat în scenă la noul sediu Unteatru, în curs de amenajare. A urmat apoi www.zilesinopti.ro

lansarea companiei fondate de Andrei Huţuleac, Thin Red Line, cu hit-ul Un tramvai numit dorinţă, precum şi revenirea în atenţie a Teatrului LUNI de la Green Hours, cu reluarea după ani buni a pieselor Această Sonia şi Aici nu se simte, iar în decembrie a fost inaugurat - cu premiera 5+3=9 - Griviţa 53, primul teatru construit de la zero de către comunitate.

Noua stagiune începuse bine în toamnă, inclusiv în teatrele bugetare, care au venit pe parcursul ultimelor luni cu propuneri incitante, precum Rinocerii (Teatrul de Comedie), Macbeth (Odeon), Anticlimax (TDR), Metamorfoza (Excelsior), Ne cerem scuze pentru disconfortul creat (Teatrul Mic), Meciul de handbal (Metropolis), cerul (harta către casă) (Teatrelli), Macbeth.0 (Masca) sau Doctorul de la Nottara, dar reuşitele de pe scenă au fost umbrite de incidentele din spatele acesteia. În septembrie, regizorul Radu Nica a fost înlocuit fără explicaţii la conducerea Metropolis, în noiembrie Teatrul Nou a fost închis de IGSU, deşi respecta normele de securitate la incendiu, iar de pe 1 decembrie Excelsior a rămas fără manager, întrucât regizorului Vlad Cristache nu i s-a prelungit mandatul de către PMB. Ce se va întâmpla în continuare în 2026 în peisajul teatral e greu de presupus, aşa că, pentru moment, ne vom limita probabil să ne punem pe lista de going out spectacole pe care le-am ratat până acum din varii motive, alături de cele câteva premiere anunţate deja, precum Delta (r: Alexandru Dabija, Teatrul Mic), Teroare (r: Radu Nica, Bulandra) sau inedita propunere a Teatrului Rod, Richard 3.0 (r: Ştefan Ruxanda), de la Sala Dalles. Oricum, în ianuarie, ne revedem la teatru!

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 133

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

Un cuvânt despre „5+3=9” Spectacolul de dans contemporan coregrafiat și conceput de Ștefan Lupu, un debut strălucit al teatrului Grivița 53

Î

mi țin promisiunea făcută în titlul acestui articol chiar de la începutul textului: vivant definește, în opinia mea, viul, însuflețitul, luminosul spectacol laminar al primului teatru construit împreună, Grivița 53, deschis la sfârșitul anului 2025, de soții Chris Simion-Mercurian și Tiberiu Mercurian, după nouă ani de eforturi uluitoare.

M-am inspirat în această succintă caracterizare de un reel postat de G53, în care s-a titrat: „După primul weekend în care ecuația 5+3=9 a avut succes, echipa de creație a concentrat toată experiența într-un singur cuvânt”. Și îi vedem în clip pe oamenii care au făcut acest spectacol zicând: creatorul Ștefan Lupu neodimensional; scenografa Șteff Chelaru - echipă; actorul Costin Stăncioi - puternic; actrița Mara Tătar - electrizant; dansatoarea Bianca Geantă anestezie; actorul Tiberius Zavelea - sincronicitate; dansatoarea Viktoriia Medviedieva - courage to be (curajul de a fi); dansatoarea Tamara Găgeatu - energie; muzicianul Oleksandr Solokha - unity (unitate); Ruxandra Ilie (lighting design) adrenalină; muzicianul Damian Gerard - nou; Silviu Luda (video design) - început; compozitorul Adrian Piciorea - entuziasm și armonie; Alin Popa (lighting design) - intensitate.

Parcursul scenic inspirat de viața lui Chris Simion-Mercurian e un drum sinuos, punctat de mișcările distribuției remarcabil de rotunde, de la speranță la deznădejde și înapoi. Pe lângă prefațarea unui repertoriu care să lipească eticheta „sold out” de fiecare reprezentație, debutul de la Grivița 53 se sprijină pe certitudinea colectivă.

Să fie păcatul meu că fac evidențieri, în pofida faptului că aprecierile se cuvin să meargă în egală

www.zilesinopti.ro

măsură la fiecare membru al distribuției și al echipei de creație. În afară de speranțe de tot felul, „5+3=9” umple scena și cu certitudini: viziunea lui Ștefan Lupu, care poate ridica și schela, și roaba la rangul de actanți scenici; prezentul eclatant al unui „DansActor” de mare viitor, Tiberius Zavelea; cariera Marei Tătar, artista care și-a sacrificat părul pentru acest spectacol, în orice domeniu va alege, de la performance de dans contemporan și muzică punk la actorie; universul muzical conceput de Adrian Piciorea & Raw Creatives, care transferă un instrument idiofon din liturgica ortodoxă la ilustrația sonoră de clubbing, făcând trimitere la spectacolul româno-polonez de dans „Toaca” (la care au contribuit Ștefan Lupu și Silviu Luda). Ștefan Lupu a reușit prin acest spectacol să dea viață nu la ceva abstract, un simplu dans pe muzică, ci la ceva ușor de înțeles chiar și de către cei care nu frecventează performance-urile contemporane - aș reliefa o scenă preferată, cea în care sponsorii ajung să danseze în sincron cu beneficiarii. „5+3=9” e spectacolul de la Grivița 53 care a meritat nouă ani de așteptare.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 135

foto © arhiva personala

CLIN D’OEIL

ALEXANDRA MIHAELA DANCS “Informația exterioară pe care o aduci în corp generează autenticitate”

INTERVIU DE IOAN BIG

Prezentat spre finele anului trecut la CNDB, Teatrul Masca şi /SAC @ Malmaison, triluREELu, spectacolul coregrafic conceput de Alexandra Mihaela Dancs și Vlad Benescu, care explorează corporalitatea în era reelurilor folosindu-se de tehnologiile digitale, a reprezentat fără îndoială una dintre cele mai proaspete, originale şi incitante propuneri din spaţiul artelor performative din ultima vreme, mai ales că duo-ul a invitat în bucătăria de creaţie a acestui puzzle coregrafic-performativmultimedia (atelierul Let’s get triluREELu! de la CNDB) inclusiv publicul nefamiliarizat cu dansul contemporan. De la conceptul triluREELu, în care corpurile interacționează ludic în reel-uri hibride 3D pe ritmuri digitale și sonore, am plecat într-un dialog retrospectiv cu multipremiata coregrafă ALEXANDRA MIHAELA DANCS, mai ales că în 2026 se împlinesc 20 de ani de la Reprogramare, performance definitoriu pentru începutul parcursului său în dans, jalonat ulterior de proiecte artistice remarcabile, precum (anti) aging (în colaborare cu coregrafa Mădălina Dan), programul de la CNDB Everything for Endorphins, intervenţia hibridă ALTER (cu actriţa Nicoleta Lefter şi muzicianul Vlaicu Golcea), solo-ul În căutarea dansului sau, bineînţeles, mai recentele colaborări creative cu Vlad Benescu, Luaţi de VAL...s, Tura de noapte şi Somatic Freaks – Revoluţia Proprioceptorilor.

Alexandra, până la triluREELu, cu ce rămâi ca repere în plan artistic din anul care tocmai s-a încheiat?

Chiar vorbeam zilele trecute cu Vlad, partenerul meu pe partea de creație coregrafică încă din 2022, și ne gândeam că a fost un an în care am avut performance-uri în foarte multe spații din București, care mai de care mai diverse. Aș puncta mai întâi unul pe care l-am avut la Club Control, cu Tura de noapte, un spectacol de teatru dansfonic, pe un text de Mihai Ivașcu și muzica Lalei Mișosniky, care este și ea colaboratoarea noastră deja de câțiva 136 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Somatic Freaks , foto © CNDB

ani, pentru că am vrut să ieșim un pic din zona asta convențională şi ni s-a părut important să ducem spectacolul în acel spaţiu, muzica pe care este croșetat tot performance-ul fiind muzică techno. Avusesem niște feedback-uri interesante

POP CULTURE MAGAZINE Tura de noapte, foto © Mihai Smeu

Ianuarie 2026

Într-adevăr, fiind vorba de un spectacol despre cultura reel, în care urmăreaţi să transformați experiența digitală într-una fizică, e de presupus că procesul creativ nu a fost unul tipic. Cum aţi lucrat astfel încât să absorbiţi componenta tehnologică și să translataţi bidimensionalitatea ecranului de smartphone în universul 3D al spațiului scenic?

triluREELu este un spectacol cu foarte multe layere, la care s-a lucrat în paralel, într-un mod foarte fragmentat și într-un ritm foarte diferit față de ce credeam eu la începutul parcursului.

De obicei, atunci când lucrez la un spectacol de dans, lucrurile îmi par destul de clare, adică mai întâi este perioada de cercetare în studio, pe parcursul altor reprezentații, aşa că am pus unde te miști, ai unele idei, improvizezi, apare cap la cap părerile oamenilor și dorințele și eventual nevoia de alte elemente, precum cele visele noastre și astfel am ajuns la Control, iar de sunet - mă rog, asta în cazul experiența a fost minunată, ca meu, nu spun că neapărat asta şi cea de la Amfiteatrul TNB, de e rețeta -, în fine, cert este că altfel, o altă locaţie specială, unde lucrurile au un ritm a lor, merg am fost invitaţi să performăm în pe un anume făgaș, cu care stagiunea de vară. Desigur, am avut eram obișnuită, dar care s-a dat şi Somatic Freaks, pe care l-am complet peste cap cu triluREELu. prezentat - în cadrul showcase-ului Aici, procesul de lucru a fost cu organizat de Centrul Național al totul și cu totul nou, adică l-am Dansului București - la Galateca, descoperit la rândul nostru în unde spațiul și performance-ul timp ce ni se întâmpla și a trebuit mi se pare că se întâlnesc foarte să ne adaptăm... pur și simplu, a armonios, iar apoi am aplicat trebuit să ne supunem unui alt fel cu Somatic Freaks - Revoluția de a lucra, pentru că tehnologia, Proprioceptorilor la platforma triluREELu, atunci când apare în ecuație, Moving Balkans și... am fost foto © Epure Edward-Daniel bulversează, practic, tot. [...] selectați, iar asta reprezintă o realizare care contează mult pentru noi, ca duo artistic. Ne-am bucurat foarte tare că vom merge anul acesta cu performance-ul la Novi Sad [unde Moving Balkans Contemporary Dance Showcase va avea loc în perioada 13-16 mai 2026 - n.r.], mai ales că am aflat între timp că au fost foarte multe aplicații, peste 200. Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc aici şi de The Body In REEL Time, proiectul cu care am luat la AFCN şi în urma căruia am creat spectacolul triluREELu, de asemenea, un reper foarte important al anului trecut, pentru că a fost o triluREELu, producţie absolut insane, i-aș spune, o aventură foto © Epure Edward-Daniel nebunească... sincer, nu-mi imaginam că o să fie atât de intensă toată perioada de producție.

Citiţi interviul complet pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 137

PERFORMING ARTS

POP CULTURE MAGAZINE

Concertul Extraordinar de Anul Nou, ediţia a XII-a

În seara de 4 ianuarie, sunteţi invitaţi la Concertul Extraordinar de Anul Nou, eveniment de gală aflat la a XII-a ediţie, prezentat de Fundaţia Calea Victoriei şi Opera Naţională Bucureşti, în care vă veţi putea delecta cu o călătorie în universul unor mari compozitori, precum Johann Strauss-fiul, Johannes Brahms, Giuseppe Verdi, Jacques Offenbach, Franz Lehár, Emmerich Kálmán şi Émile Waldteufel.

Vă veţi bucura astfel de sunetul valsurilor sau polcilor din saloanele vieneze celebre în La Belle Époque, în interpretarea Symphactory Orchestra. Apreciatul dirijor-povestitor al

138 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

ansamblului, Tiberiu Soare, a spus: „Dorim să aducem la viaţă această perioadă din lumea culturală a Vienei aflată sub semnul efervescenţei culturale, acest gust special al vieţii trăite plenar dintr-o capitală de imperiu. Vom recrea atmosfera elegantă care stă sub semnul bucuriei de a trăi, acel joie de vivre dintr-o vreme în care artele şi cultura înfloresc, opereta fiind o expresie a acestei atmosfere aparte, o muzică aparent accesibilă, dar care poate ajunge la profunzimi pline de expresivitate”. Programul cuprinde arii şi duete care vor fi interpretate de Maria Miron, mezzosoprană, solistă a Operei Naţionale Române Iaşi, Zoltan Nagy, bariton cu o carieră internaţională, stabilit la Viena, şi Georgiana Dumitru, soprană, tânără solistă a Operei Naţionale Bucureşti.

www.zilesinopti.ro

TEATRU

RECOMANDĂRI DE IOAN BIG

Premieră la Bulandra: „Teroare”, în regia lui Radu Nica De ce „Teroare”?

‘Teroare’ (repetitie), Teatrul Bulandra foto © Andrei Gindac

Î

n luna ianuarie, la Teatrul Bulandra va avea loc premiera spectacolului “Teroare”, în regia lui Radu Nica, avându-i în distribuţie pe Silvana Negruţiu, Camelia Maxim, Matei Constantin, Cătălin Babliuc, Lucian Ifrim, Anca Androne şi Ecaterina Cobzaru. Piesa este scrisă de unul dintre cei mai de succes autori germani contemporani, Ferdinand von Schirach, şi face parte din categoria courtroom drama, fiind centrată pe procesul unui pilot al unui avion de vânătoare judecat la tribunal dacă a acționat sau nu corect în ziua în care a primit ordinul de a devia de pe curs un avion plin cu pasageri, deturnat de teroriști cu intenţia de a lovi un stadion populat de zeci de mii de spectatori. Von Schirach pune întrebări incomode despre demnitatea umană: poate fi viața măsurată în funcție de alte vieți, indiferent de număr? Ce motive pot exista pentru a preveni un rău printr-un alt rău, aparent mai mic? Cine sunt responsabilii?

Publicul-juriu trebuie să decidă până la urmă, astfel încât “Teroare” se constituie într-o explorare a condiţiei umane, a moralităţii şi, nu în ultimul rând, a justiţiei, care ne va pune cu siguranţă pe gânduri.

www.zilesinopti.ro

„Într-o lume în care narațiunile alternative potențate de IA și boți din ce în ce mai sofisticați fac accesul la adevăr din ce în ce mai anevoios, un spectacol despre sensul și limitele justiției la început de secol 21 e cu atât mai relevant. Într-o Românie postrevoluționară, care se întemeiază pe acte de justiție neduse până la capăt (procesul Revoluției, al mineriadelor etc.), cu o criză de încredere tot mai evidentă și extrem de periculoasă a populației în reprezentanții celei de-a treia puteri în stat, cred că un spectacol care să dezbată și să aibă în prim-plan tocmai actul de justiție e nu doar binevenit, ci un act civic necesar. Așadar, dincolo de problema pusă de spectacol (deosebit de actuală: care sunt mijloacele prin care o societate democratică se poate apăra în mod eficient și just în era terorii, în care răul e greu de reperat și combătut?), am ales acest text care descrie amănunțit un proces deoarece mi se pare de neocolit dezideratul de a restabili această încredere a cetățeanului în justiție, un aspect esențial, cred eu, pentru coeziunea socială prin respectarea demnității umane spre care tindem cu toții și fără de care e RADU NICA greu de imaginat (repetitie la ‘Teroare’) foto © Andrei Gindac un viitor lipsit de convulsii.” – RADU NICA, regizor ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 139

PENTRU CEI MICI

TEXT DE ANCA HROMADNIK

2026 începe cu TIC PITIC Zilele Small Size Cine-a spus că începutul de an este o perioadă în care „nu se întâmplă nimic”probabil că nu a fost niciodată la Teatrul Ion Creangă. Între 30 ianuarie și 1 februarie 2026 are loc Festivalul „TIC PITIC – Zilele Small Size”. O nouă ediție, un nou motiv de a celebra teatrul pentru copii în cele mai variate manifestări ale lui.

Trei zile ca-n povești îi așteaptă pe copiii între 6 luni și 6 ani, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13. Călătorii printre culori și sunete, fire cu poveste, imagini, senzații și emoții – pe 30, 31 ianuarie și 1 februarie, cei mici vor privi copilăria cu ochi noi și îi vor explora universul prin „instrumentele” actului artistic. Ediția a XII-a a Festivalului „TIC PITIC – Zilele Small Size” aduce pe aceeași scenă companii teatrale din întreaga Europă, pregătind și anul acesta un program irezistibil.

Imagine din spectacolul „Abac” (Bologna, Italia), foto Lorenzo Monti

Un loc aparte îl ocupă Compania La Baracca – Testoni Ragazzi (Bologna, Italia), care va fi prezentă cu un spectacol și un atelier de teatru și mișcare creativă. „Abac”, cu actorii Bruno Frabetti și Sara Lanzi în roluri principale, propune 140 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

o experiență teatrală plină de culoare, de-a lungul căreia spectatorii vor descoperi cum firele unui abac pot fi, pe rând, puncte de sprijin, obiecte de joacă sau prieteni pe care te poți baza. Atelierul, conceput și coordonat de Andra Burcă, regizor și coregraf specializat în educația timpurie, se numește „Povești în mișcare” și aprofundează, prin imaginație și joc creativ, expresivitatea corporală, conceptul de spațiu (sus, jos, aproape, departe), ritm (lent, rapid, fluid, energic) și elemente de corporalitate (greutate, echilibru, coordonare). Un alt atelier la fel de atrăgător este și cel susținut de MIMA Muzica (București, România), care are la bază un concept educațional inspirat de metoda Dalcroze, prin intermediul căreia participanții vor fi familiarizați cu muzica clasică prin diferite forme de mișcare.

Imagine din spectacolul „Urme” (Viena, Austria)

Din repertoriul reprezentațiilor teatrale, la fel de captivant se anunță și interactivul spectacol „Urme”, produs de Teatrul Nuu (Viena, Austria) și câștigător al Stella*25 Award (la categoria SMALL SIZE, Assitej Austria).

Are ca punct de plecare înclinația copiilor de a încerca texturi și culori, de a se exprima în stilul lor ludic, de a construi universuri din materiale neconvenționale, de a da formă curiozității prin modul lor unic de interpretare a realității.

Teatrul Ion Creangă, la rândul lui, este gata să îi întâmpine pe copii atât cu spectacole adresate intervalului cuprins între 6 luni și 6 ani, cât și cu activități complementare (coordonate de actori ai Teatrului, experimentați în relaționarea și comunicarea cu publicul tânăr și foarte tânăr). Programul integral al evenimentului și detalii complete despre el urmează să fie disponibile în curând pe teatrulioncreanga.ro. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ADINA IACOB

Ianuarie 2026

O poveste care îmblânzește frica: „Erus și Valea Iubirii” în ianuarie la OCC Luna ianuarie îi invită pe părinți și copii să (re)descopere intensitatea emoțiilor pure, prin musicalul „Erus și Valea Iubirii”, una dintre cele mai îndrăgite producții ale Operei Comice pentru Copii. Spectacolul se joacă în weekendurile 16–18 ianuarie și 23–25 ianuarie 2026, în Sala Mare, oferind familiilor ocazia de a începe anul cu o experiență culturală luminoasă și profundă.

Inspirat din universul creat de Alec Blenche, spectacolul urmărește călătoria lui Erus în Valea Iubirii, spațiul în care copilul-erou învață să recunoască, să înțeleagă și să transforme frica prin conectare, bunătate și curaj. Călătoria lui Erus până aici este una cu adevărat inițiatică: după ce a trecut prin Valea Răbdării, unde a învățat să asculte și să își tempereze impulsurile, și prin Valea Generozității, unde a descoperit puterea dăruirii, în Valea Iubirii, el întâlnește o probă diferită. De această dată, nu mai este vorba despre o lecție exterioară, ci despre o confruntare cu propriile emoții. Spre deosebire de celelalte văi, unde virtuțile se formau prin acțiune, în Valea Iubirii, esențială este vulnerabilitatea, iar curajul vine din a privi frica în față și a o îmblânzi prin apropiere și acceptare. În regia Anei Crăciun Lambru, povestea capătă forma unui musical complet, cu muzică originală, semnată de Damian Vlad, coregrafie expresivă (Theodora Munteanu) și scenografie plină de culoare (Vladimir Turturica), elemente care construiesc o lume accesibilă și captivantă pentru cei mici. Ritmul spectacolului este atent calibrat pentru copiii între 3 și 12 ani, iar momentele emoționante sunt echilibrate cu secvențe dinamice, menite să păstreze atenția și să provoace curiozitate. Interpreții aduc pe scenă sinceritate și energie, iar atmosfera generală susține tema centrală: frica nu se ascunde și nu se învinge, ci se îmblânzește atunci când este întâmpinată cu iubire și înțelegere. www.zilesinopti.ro

Pentru părinți, întâlnirea cu Erus poate deveni începutul unor conversații valoroase despre emoții, relații și curajul interior. Pentru copii, este o călătorie muzicală care lasă în urmă nu doar bucurie, ci și o amintire caldă despre puterea gesturilor bune. Reprezentațiile din ianuarie transformă „Erus și Valea Iubirii” într-o alegere excelentă pentru familiile care doresc să înceapă anul într-un mod armonios și blând.

Pentru program complet și bilete, vizitați operacomica.ro.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 141

ART EXPO

POP CULTURE MAGAZINE

„De ce ar trebui să fim cu toții feministe/feminiști”

D

/SAC @ Malmaison

upă succesul expoziției „Touch Nature” din 2024, curatorii Sabine Fellner si Alex Ion Radu reunesc la / SAC @Malmaison lucrările a 40 de artiști de calibru din România și Austria într-un nou proiect de anvergură care desface tabuuri în bucăți. Expoziția „De ce ar trebui să fim cu toții feministe/feminiști”, deschisă până pe 14 februarie, este o pledoarie – desigur incompletă, dar democratică și depolarizantă – pentru o schimbare a modului în care ne-am obișnuit să răspundem unor dinamici sociale vechi și ne construim unele noi (individuale, colective, de guvernare, umannon uman etc.).

Chimamanda Ngozi Adichie, scriitoare și activistă de origine nigeriană, a ținut în 2012, în cadrul TEDxEuston din Londra, discursul intitulat „We Should All Be Feminists” („Ar trebui să fim cu toții feministe/feminiști”), distribuit online de milioane de ori. Acest manifest feminist pleda pentru o lume mai justă, în care oamenii să fie cu adevărat egali, indiferent de gen și identitate culturală. Textul a făcut înconjurul lumii și a hrănit speranța că umanitatea se îndreaptă în acea direcție. Mai bine de un deceniu mai târziu, realitatea pare însă să fie cu totul alta la nivel global. Deși la nivel legislativ s-au înregistrat multe progrese în ceea ce privește egalitatea juridică a femeilor, viața de zi cu zi ascunde o situație adesea foarte diferită. Răspândit pe rețelele sociale, curentul internațional al „soțiilor

142 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

tradiționale” propagă o viziune retrogradă asupra lumii și se opune astfel egalității reale între sexe.

Genul influențează în continuare poziția socială, resursele, drepturile, interesele economice și perspectivele. „Genul contează. Bărbații și femeile percep lumea în mod diferit. Genul influențează modul în care percepem lumea. Dar putem schimba asta”, spune Chimamanda Ngozi Adichie. Artistele feministe au obținut multe în lupta pentru egalitate, dar „realizările generației noastre sunt fragile”, avertizează Annegret Soltau, una dintre cele mai importante artiste feministe ale anilor 1970.

Ea subliniază că realizările avangardei feministe internaționale formată în 1968 și IntAkt (Grupul internațional de acțiune al femeilor artiste vizuale), fondat în Austria în 1977, trebuie consolidat și susținut în fiecare zi. Deci, unde ne aflăm azi, după aproape 50 de ani de când artistele IntAkt au reușit să chestioneze/provoace mecanismele puterii în societate și raporturile de gen? Ce societate ne dorim?

Artistele și artiștii ale căror lucrări sunt prezentate în expoziția „De ce ar trebui să fim cu toții feministe/feminiști” încearcă să propună soluții şi idei pentru comunități mai echitabile, mai sustenabile, care acceptă diversitatea și diferențele, care manifestă mai multă grijă pentru membrii lor – însușiri atât de necesare astăzi mai mult decât oricând.

Credit foto: © Alexandra Croitoru: „Untitled (Bodybuilder I)” și „Untitled (Prime Minister)”

www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

RECOMANDĂRI DE IOAN BIG

Sezonul Expoziţional de Iarnă la MNAC

S

www.zilesinopti.ro

Aniela Firon. Dansul Și Orbul.

La parter și în Sala de marmură continuă expoziția RĂSUCIREA. TRIUMFUL PROVINCIEI, AMURGUL IMPERIILOR, care prezintă publicului o cercetare complexă asupra istoriei culturale și vizuale a motivului alegoric al Răsucirii, ilustrat printr-un ansamblu neconvențional de arheologie, arte decorative, îmbrăcăminte, produse etnografice și produse industriale de masă. La etajul al doilea, expoziția AFIȘELE EPOCII DE AUR, prezentată în interiorul depozitului vizitabil al MNAC LEVIATHAN. ÎN MĂRUNTAIELE COLECȚIEI, oferă o perspectivă inedită asupra fenomenului graficii de propagandă, printr-o selecție de proiecte și de machete de afișe, majoritatea din perioada anilor ’70-’80.

Leviathan. În Măruntaiele Colecției

Expoziția centrală a acestui sezon este ANIELA FIRON. DANSUL ȘI ORBUL. Pictura acestei figuri singulare în peisajul complex al generației ’80 se impune cu un discurs intens confesiv, articulat printr-un figurativism neoexpresionist construit prin tensiune și dezvăluire de sine. După o evoluție meteorică pe scena artistică, Aniela Firon a dispărut, înghițită de un destin tragic. Soarta ei a rămas un mister până azi, când putem totuși să dialogăm cu lucrările artistei, salvate de la distrugere și reunite în această amplă retrospectivă prezentată la etajul al treilea al muzeului.

Răsucirea. Triumful Provinciei, Amurgul Imperiilor

ezonul Expozițional de Iarnă de la MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ prezintă o amplă retrospectivă dedicată Anielei Firon, una dintre cele mai enigmatice voci ale generației ’80, ale cărei lucrări sunt reunite pentru prima dată după decenii de absență. Alături de această expoziție-reper, programul aduce în prim-plan sculpturile lui Jens Trimpin și o incursiune în ultimii 16 ani de practică artistică a Lilianei Basarab, perioadă în care artista explorează potențialul expresiv al ceramicii în raport cu identitatea și memoria culturală. În galeria de la etajul al patrulea, MNAC își continuă cercetarea asupra rolului jucat de arta abstractă în cultura vizuală a secolului 21, prin expoziția JENS TRIMPIN. TOR, lucrările sculptorului german atrăgând privitorul într-o capcană în care fiecare formă geometrică e subminată de intervenții subtile. Tot la ultimul etaj, în Sala Auditoriu, expoziția SUPRAFEȚE TARI, GÂNDURI PIEZIȘE propune o privire de ansamblu asupra practicii artistice din ultimii 16 ani a Lilianei Basarab, perioadă în care artista s-a concentrat cu predilecție asupra experimentului cu posibilitățile oferite de tehnicile ceramicii, proiectul său fiind unul în același timp despre rezistență și despre crearea / recuperarea unei identități (artistice) plasate înainte – și dincolo – de feminism.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 143

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

IanuarIe 2026

Musicalul

„Notre-Dame de Paris”,

N

în premieră în România

otre-Dame de Paris, musicalul franco-canadian devenit fenomen internațional, intră fără efort în categoria spectacolelor care îți rămân atât în minte, cât și în suflet, iar după milioane de aplauze, turnee sold-out și spectatori emoționați, producția originală ajunge pentru prima dată și în România.

Lansat în 1998, la Paris, pe muzica lui Riccardo Cocciante și versurile lui Luc Plamondon, Notre-Dame de Paris a cucerit rapid publicul și a redefinit standardele teatrului muzical. Inspirat din romanul celebru semnat de Victor Hugo, spectacolul redă cu o energie complet nouă drama lui Quasimodo și a Esmeraldei, într-o îmbinare spectaculoasă de dans contemporan, acrobație, poezie și o coloană sonoră care a făcut istorie cu hituri mondiale precum Belle, Danse mon Esmeralda sau Le temps des cathédrales.

Versiunea care ajunge la noi este producția franceză originală, care a umplut opt săptămâni la rând Palais des Congrès din Paris la relansarea din 2016 și care a cucerit ulterior peste 15 milioane de spectatori din întreaga lume. În cazul în care curiozitatea ne mână la acest spectacol, este important de știut faptul că nu vom primi o adaptare, ci experiența integrală, exact cum a fost creată, gândită și aplaudată în cele mai mari orașe ale lumii, cu 200 de tone de decoruri și o echipă tehnică internațională.

Pe scenă vor urca artiști cu reputație mondială. Angelo Del 144 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Vecchio, considerat de mulți „vocea oficială” a lui Quasimodo datorită interpretărilor sale din versiunile în limba italiană și engleză ale musicalului, revine în rolul care i-a definit cariera.

Alături de el, Daniel Lavoie, legenda care în 1998 a dat viață personajului Frollo în distribuția originală, se întoarce în acest rol cu aceeași emoție cu care a cucerit publicul inițial. În spatele acestei producții stau cele două nume care au dat viață acestui musical încă din 1998: Luc Plamondon, libretistul care a marcat teatrul muzical francofon prin Starmania, și Riccardo Cocciante, compozitorul al cărui stil liric și dramatic a dat musicalului unicitate. Regia este semnată de Gilles Maheu, artistul care a

reușit să transforme universul lui Hugo într-o experiență scenică memorabilă, iar coregrafia - de Martino Muller, care a creat dansuri pentru instituții de prestigiu, precum Balletul Operei din Lyon.

Puține producții internaționale ajung în România păstrând intactă grandoarea turneelor mondiale, iar această versiune aduce cu ea toate elementele care au făcut-o celebră. Pentru iubitorii de cultură, teatru muzical și artă europeană, este un eveniment care rămâne în amintiri ani la rând. Dacă sunteți printre curioșii care își doresc să vizioneze Notre-Dame de Paris, aflați că această producție este găzduită în perioada 16-20 ianuarie, la Romexpo. www.zilesinopti.ro

SUNETELE ORAŞULUI

TEXT DE DELIA MITRACHE

Un start bun în noul an în materie de concerte Bucureștiul începe anul cu o serie de concerte foarte variate, care își pot găsi un loc în calendarul publicului iubitor de muzică live. De la folclor reinterpretat și pop francez până la hard-rock legendar și dark-pop new-yorkez, scena locală îți oferă câteva motive să ieși din casă și să începi noul an cu energie bună. Iată o selecție pentru luna ianuarie care s-ar putea să-ți atragă atenția: semn că grupul RIFF continuă să creeze, să evolueze și să rămână relevant.

Simion Bogdan Mihai & Lăutarii de Mătase 15 ianuarie Quantic Simion Bogdan Mihai, unul dintre cei mai apreciați artiști ai noului val de muzică tradițională reinterpretată, urcă pe scena din Quantic pentru a oferi publicului doine, hore și cântece vechi readuse în lumină printr-o interpretare modernă, dar fidelă spiritului tradițional. Energia live a Lăutarilor și melanjul de piese adaptate devin o punte între tradiție și contemporaneitate, o atmosferă perfectă pentru cei care vor să descopere folclorul românesc într-o noua formă.

ZAZ 29 ianuarie Sala Palatului Artista franceză ZAZ revine la noi cu un concert mult așteptat, plin de sensibilitate și ritmuri care combină chanson-ul francez cu influențe de jazz, www.zilesinopti.ro

soul și pop. Vocea sa distinctă, încărcată de emoție, transformă fiecare piesă într-o poveste, iar interpretările live sunt cunoscute pentru energia caldă și optimismul molipsitor. Showul va include atât hiturile care au consacrat-o, cât și piese mai noi, într-o prezentare rafinată.

RIFF 30 ianuarie Pub Universității (Trocadero Blues Nights) După trei ani de pauză, RIFF revine la București pentru un concert aniversar. Trupa, fondată în 1970 la Sibiu, a pornit inițial sub numele SONIC și a devenit una dintre cele mai longevive și respectate formații de rock din România. Stilul lor rămâne fidel hard-rockului cu accente blues, iar bucuria de a cânta live este scânteia care i-a ținut pe scenă atâția ani. Evenimentul marchează și lansarea unui nou maxi-single,

Stella Rose 31 ianuarie Club Control, Stella Rose, artista americană cunoscută pentru stilul său dark-pop cu influențe goth și alternative, impresionează atât prin estetica distinctă, cât și prin intensitatea emoțională pe care o aduce pe scenă. Concertele sale sunt construite ca mici universuri cinematice, în care lumina, vocea și instrumentația creează o stare hipnotică.

Sound-ul este unul intens, cu linii vocale dramatice și texte introspective. Artista combină estetica vintage cu modernismul muzicii alternative, creând show-uri puternice și pline de expresivitate, cu o atmosferă aparte.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 145

IanuarIe 2026

TEXT DE RUXANDRA PĂDURARU

Cozerie – pas de deux „Doamne ferește, să nu se plictisească [spectactorii]! Dar asta m-a deranjat și m-a împiedicat să mă concentrez la ceea ce spuneam și făceam, așa că, în acest context, rostirea și mișcările obișnuite o luau înaintea gândurilor și sentimentelor mele. Cea mai mică poticnire ar fi însemnat o catastrofă inevitabilă.” - reciteam deunăzi Stanislavski și am dat peste acest fragment. Parcurgându-l iar, mi-am dat seama că deși aveam sublinieri (cu mult înainte de a se înfiripa ideea serilor de Cozerie cu Ruxandra), înțelegerea a venit în cadrul primelor ediții experimentând.

Cozeria a apărut dintr-o dorință. De a crea contextul prielnic găsirii cu alții în așezarea caldă a statului la taclale. Fără miză comercială sau performativă. Întâlniri curioase, tandre, molcome, abrupte. Sporovăiala care nu caută rețeta rentabilității imediate (personale, profesionale). O experiență de going out fără o teleologie clar definită, permeabilă, adaptabilă, „încastrabilă” în propriile registre.

Primele seri de Cozerie au fost prilej de reflecție. Viețile noastre nu sunt marcate doar de „evenimente” sau de fericiri sau tristeți.

Mărturisesc, la început am avut frământarea receptării dialogului ca fiind necaptivant.

Clișeul molipsitor și obsesiv al credinței (eronate!) că cei prezenți simt nevoia unor stimuli constanți, de a se întâmpla obligatoriu „ceva”, mi s-a inoculat în timp, ducând la dobândirea nedorită a unor manierisme, chiar www.zilesinopti.ro

„mimări” a ceea ce îmi imaginam că ar trebui să fie (și să facă) un bun interlocutor-„întrebător”. Și deși Cozeria am gândit-o ca dialog care nu urmărește senzaționalul, îmi era greu să îmi păstrez receptivitatea la delicatețea confesiunilor invitaților, când nuanțele erau umbrite de căutarea unor „excitanți” - chiar dacă s-au spus și se spun lucruri notabile în cadru Cozeriilor, fie ele de profunzimi diferite. De poticnirea la care face aluzie și Stanislavski mai sus mă feream, la rându-mi. Dar, precum în muzică, am învățat că pauza are semnul și rolul (!) ei.

Noroc că vreme trece, vreme vine, cu relaxare și cu lecția, poate cea mai importantă, că a asculta cu atenție nu merge mână în mână cu a confecționa atenția și că rețeta cea mai bună e curiozitatea nedisimulată și prezența. Și replica.

Gândul propriu. Poate o intenție de păstrat și în conversațiile amicale, de zi cu zi. Într-un decembrie scriam despre dorința de a râde mai mult în noul an. Mai adaug ceva pe listă.

Ritm mai blând, nu doar puseuri de intensitate.

Următoarea ediție Cozerie cu Ruxandra va fi la începutul lunii februarie, după un respiro de ianuarie.

La J’ai Bistrot București. Ne revedem curând. Până atunci, pentru noul an, o urare și din partea mea: pălăvrăgiți! tăifăsuiți cât cuprinde! deveniți un bun causeur!

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 147

HORECA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri nou deschise în oraș pe care trebuie să le descoperi în 2026 Dacă simți nevoia să descoperi ceva la început de an nou, să ieși din rutină și să explorezi gusturi, arome și atmosfere diferite, am pregătit o selecție a celor mai recente deschideri din București. De la reinterpretări moderne ale mâncărurilor românești la cafenele liniștite și baruri prietenoase, iată locurile care merită să fie pe lista ta în 2026.

Almond Café este locul ideal.

Orientat spre cafea, ceaiuri, deserturi și prânzuri lejere, localul are un vibe calm și boem. Perfect pentru o pauză de lucru sau o întâlnire relaxată cu prietenii, mai ales că se află în interiorul Grădinii Olovina. restaurant Cambun  Constantin Aricescu 42  031.631.0331 Situat între Floreasca și Dorobanți, Cambun nu e doar un restaurant nou, ci o reinterpretare modernă a bucătăriei românești.

Meniul aduce la oraș gusturile copilăriei, preparate cu leuștean, mămăligă, borș reinterpretat, toate cu ingrediente locale și prezentare atentă.

almond Cafe  St.Cpt.Demetriade 10  0744.256.663 Dacă vrei să ieși din forfota orașului pentru o oră sau două, www.zilesinopti.ro

Gust Obor  Ziduri Moși 4 Pentru cine preferă energia cartierului și un aer urbanpopular, Gust Obor e opțiunea potrivită. Este un food court deschis recent în Piața Obor, cu ore de funcționare generoase și prețuri pentru toate buzunarele, un loc excelent pentru prânz sau cină cu prietenii, cu multe opțiuni de unde poți alege.

Casa Fratelli  Nicolae Golescu 9  0720.007.799 Casa Fratelli e pentru cei care

caută eleganță și atenție la detalii.

Spațiul e gândit ca un loc de relaxare: vinuri bune, mâncare rafinată, muzică plăcută și atmosferă calmă. Perfect pentru cine romantice sau seri liniștite cu prietenii, un refugiu în orașul care nu doarme.

Coca Pizza Bar  Vasile Lascăr 24A Dacă vrei ceva simplu, confortabil și consistent, Coca Pizza Bar e alegerea clasică. Pizza, panini și bere, într-un ambient relaxat, fără pretenții. Locul potrivit pentru o ieșire spontană cu prietenii sau pentru atunci când ți se face poftă de pizza bună.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 149

LA ŞOSEA

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Seri cu gust și atmosferă în restaurante din București

B

ucureștiul are o energie aparte când se lasă seara. Străzile se transformă, luminile felinarelor se reflectă cinematic în vitrine, iar restaurantele devin refugii pentru cei care vor să savureze o masă bună, fără grabă și cu aer boem. Nu e nevoie să fii foodie lover pentru a simți magia locurilor potrivite pentru o cină de neuitat, trebuie doar să știi unde să te oprești. Iată patru restaurante pe alese care combină atmosferă, gust și stil, fiecare cu propria poveste.

NOUA. Bucătărie Românească

Strada Popa Nan nr. 7 O cină la Noua nu se rezumă doar la o masă bine executată, ci se transformă într-un călătorie culinară atent regizată. Spațiul în sine este intim, cu lumină discretă, lemn cald și un aer contemporan care nu se îndepărtează totuși de rădăcinile românești. Te simți aproape de ideea de acasă, dar într-o versiune elegantă, rafinată, aproape muzeală în felul în care fiecare detaliu pare pus acolo dintr-un motiv clar. În centrul experienței se află Alex Petricean, un chef care nu doar gătește, ci documentează, reinterpretează și reconstruiește tradiții. La Noua, ingredientul local este privit ca un protagonist în sine, iar poveștile din spatele lui ajung în farfurie cu un respect rar întâlnit. Gusturile românești sunt întoarse pe toate fețele, filtrate prin tehnici moderne și combinate în asocieri pe care nu le-ai anticipa. Meniul de degustare funcționează ca un parcurs narativ: porții mici, impecabil prezentate, care vin ca secvențe ale aceleiași povești, culminând într-un final memorabil. Pe scurt, Noua nu te servește cu preparate, ci cu experiențe; nu cu feluri de mâncare, ci cu interpretări.

150 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Poesia

Bulevardul Aviatorilor nr. 76 Poesia este genul de loc pe care-l alegi atunci când vrei să ieși din cotidian. Atmosfera are acel farmec discret al unui restaurant italian rafinat, unde lumina caldă scaldă încăperea, iar liniștea din jur îți oferă tot spațiul necesar pentru conversații intime, purtate în tihnă. Meniul este construit ca o călătorie prin bucătăria italiană contemporană, cu influențe mediteraneene și accente luxuriante. De la paste pentru care vei vrea să te întorci, risotto cremos cu crustacee, preparate cu fructe de mare și până la selecții rare de carne, totul este gătit atent, cu plating elegant și combinații rafinate. Când vorbim de decor, vei fi întâmpinat de un design romantic și sofisticat: materialele moi, culorile pastelate, totul descris de o eleganță subtilă, aproape cinematografică. Așadar, dacă vrei să impresionezi pe cineva sau să marchezi o ocazie specială, Poesia îți oferă mixul perfect de elemente care ridică standardele unei cine în oraș.

Mosafir

Strada Plantelor nr. 48 Mosafir este unul dintre acele locuri în care te simți bine fără să existe urme de pretenție sau elitism, deși totul este făcut cu gust și atenție la detalii. Spațiul are energia modernă a unui bistro urban, dar cu suficiente accente calde încât să devină imediat primitor și, totodată, hipsteresc: lumini discrete, lemn natur, multă culoare și tablouri care-ți fură atenția. Conceptul lor de „bistronomie românească” se simte în fiecare farfurie: preparate inspirate din bucătăria locală, reinterpretate cu tehnici actuale, cu plating modern și ingrediente calitative. E o combinație armonioasă între sinceritatea mâncărurilor românești și prospețimea gastronomiei contemporane. Meniul se schimbă periodic și merită explorat, fie că alegi preparatele cu carne, opțiunile veggie sau deserturile lor inedite. Pe lângă spațiul original, Mosafir și-a extins universul cu vinotecă și mansardă: două zone cu atmosferă diferită, dar la fel de bine construite vizual, cu vibe la fel cochet.

Fior di Latte

Bulevardul Primăverii nr. 19-21 Fior di Latte este un restaurant pe de o parte elegant, care trece ca fiind fancy, dar care, în același timp, este primitor și cozy, cu lumini calde și muzică în surdină. Bucătăria, deși aparent „relaxată”, propune pe lângă preparate ceva mai simple, și gastronomia care pune în valoare rafinamentul italian autentic. Se simte atenția pentru ingrediente bune și modul în care sunt combinate: delicat, precis, cu echilibru.

Fior di Latte nu este un restaurant în care mergi „pur și simplu să mănânci”, ci unul în care cina poate deveni un moment de delectare în sine: lumina potrivită, atmosferă caldă, personalul bine instruit și mâncare cu adevărat tasty. Cu alte cuvinte, un loc de păstrat pe lista scurtă pentru seri speciale. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 151

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Harta Literară

Când literatura devine ghid urban în București Cristina Foarfă Foto © Cristian Vasile

H

arta Literară transformă Bucureștiul într-un spațiu de întâlnire între real și ficțiune, cartografiind locurile care apar în cărți și invitând cititorii să descopere orașul prin povești.

Proiectul, dezvoltat de ONG-ul Tech and Tonic, este o platformă interactivă și mereu în schimbare, construită prin contribuții, documentare și dialog cu comunitatea. Cristina Foarfă, coordonatoarea proiectului, ne-a povestit mai multe despre cum a luat naștere Harta Literară, de ce e importantă pentru felul în care privim orașul și cum putem prin literatură să redescoperim Bucureștiul de zi cu zi.

Cum a apărut ideea Hărții Literare?

E o idee foarte veche, care a apărut pe harta mea mentală prin 2012, când coordonam Bookaholic.ro. Orașul ăsta merită cu siguranță toate hărțile posibile care să-i descopere straturile, cu atât mai mult una literară, care să-i suprapună ficțiunea, simbolul, povestea și care să aducă literatura în concretul de zi cu zi. E un alt mod de a descoperi orașul și un alt mod de a citi literatura, unul mai personal, aș zice. Literatura nu e ceva abstract, într-un turn de fildeș plutind în neant, ci ceva concret, profund ancorată în locuri, în istoria urbană și în experiențele noastre de zi cu zi.

152 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Harta Literară promite „plimbări reale prin locuri ficționale”. Cum se traduce concret această îmbinare între tehnologie, literatură și oraș?

Prin exact ceea ce este: o hartă interactivă a locurilor care apar în cărți și a celor cu valoare literară. Un fel de Google Maps al literaturii, care te lasă să vezi unde a locuit Otilia, pe unde o ardeau Craii de Curtea Veche, prin ce lumi fantastice se mișcau personajele lui Eliade, cum vedea Mircea Cărtărescu Oborul și Colentina, în câte Mega Image-uri merg personajele Laviniei Braniște sau în câte texte apare Cișmigiul, traversând epoci și stiluri. Uneori îți dai seama că un pasaj citit demult prinde contur abia www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2026

când ajungi în fața blocului sau a intersecției din care a pornit. Platforma adună, filtrează și cartografiază literatura, transformând-o într-o experiență interactivă. Practic, poți să „te plimbi” prin oraș urmând firele ficționale, să descoperi un București în straturi, real, imaginar, simbolic. Poți merge pe urmele unui autor, prin locurile unei cărți, poți explora o categorie, să zicem literatura postmodernă sau literatura scrisă de femei, poți explora o zonă.

Ce rol are documentarea Andreei Răsuceanu în arhitectura acestui proiect și ce a însemnat colaborarea cu ea?

Andreea Răsuceanu a fost extraordinar de deschisă și generoasă, punându-ne la dispoziție documentarea sa despre Bucureștiul literar și oferindu-ne permisiunea să o folosim în proiect. Documentarea ei ne-a dat o structură pe care altfel ar fi fost imposibil să o inventăm de la zero. Mai mult, Andreea a ținut un tur ghidat al zonei Mântuleasa – un punct cheie, atât în literatura lui Mircea Eliade, cât și în propria ei literatură. Turul de pe Mântuleasa a fost un moment în care am simțit foarte clar cum literatura poate redesena un cartier prin simplul fapt că îl povestește. Ne bucură mult colaborarea cu ea, pentru că Andreea nu e doar o cercetătoare riguroasă a geografiei literare, ci și o scriitoare minunată, cu o sensibilitate specială pentru felul în care locurile și poveștile se reflectă reciproc.

Cum se schimbă felul în care oamenii văd orașul după ce îl parcurg pe Harta Literară? Îi apropie de el, le devine mai intim, se împrietenesc cu el. E un sentiment trippy și ușor amuzant când ești în zona liminală dintre ficțiune și realitate. Cum zicea un prieten al Hărții: „parcă se plimbă niște personaje invizibile cu mine pe stradă, mă uit altfel www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

pe unde calc”. Cred că asta face Harta, de fapt: îți mută atenția. Nu mai ești doar un trecător grăbit, ci devii un fel de cititor al orașului, iar locurile capătă o altă densitate, o altă încărcătură. În ce direcții se extinde Harta Literară? Ce orașe sau zone sunt pe lista voastră pentru capitolele următoare?

Dezvoltarea platformei și a Bucureștiului a fost posibilă într-o primă etapă printr-o cofinanațare AFCN. Ne bucurăm să putem extinde proiectul și la Iași și Brașov, anul viitor, tot cu ajutorul AFCN, și căutăm soluții să ajungem și la Timișoara și Cluj, în primă instanță, apoi, desigur, național. Fiecare modul, cum îi spunem noi, pentru un oraș, implică mulți pași: identificare, selecție pe anumite criterii, verificare cu experți locali, editare și integrare în platformă. Asta e baza - să punem locurile pe hartă. Pornind de aici, facem tururi literare ghidate de scriitori și antropologi, quest-uri urbane, lecturi publice, petreceri și tot felul de alte evenimente pe care le mai avem în cap.

Faptul că a fost atât de bine primită, că avem parteneriate cu facultăți, biblioteci, edituri, muzee, tot felul de instituții publice sau private, ne-a făcut să ne dăm seama că proiectul poate căpăta o amploare foarte mare pe termen lung, poate chiar să iasă din granițele României.

Ce v-a învățat acest proiect despre București, nu cel din cărți, ci cel în care trăim?

Că absolut orice loc poate apărea în literatură!

De la cluburi la shaormerii, de la monumente istorice la străduțe super obscure, de la parcuri la blocuri comuniste din cartiere, de la supermarketuri la secții de poliție, absolut orice își are locul în cărți. Bucureștiul se lasă scris de oricine, în orice registru, ceea ce îl face un oraș extraordinar de democratic în literatură.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 153

BISCUIT.RO

TEXT DE ADRIANA SOHODOLEANU

Poem cu hate dulce și rimă șchioapă

mi-e frică de culoare albă visează să fie frișcă, nepoată de vacă când ea-i copil de tub și țeavă mi-e câh de cremă verde se crede fistic dar și acum, ca și în rețetarul din ’67, multe prăjituri văd colorant și atât. nu-i musai matcha nici ce-i verde tare căci ceaiul verde oxidează la temperaturi înalte și nu-i ușor să contracarezi – cere bani & skills. mi-e milă de eclerul translucid a cărui cremă de vanilie lasă să treacă prin ea lumină, neatinsă de lapte, nevăzută de ou, îngroșată cu amidon păcălită de-o vanilină, și ea de mâna a treia mi-e greață de ciocolata neagră de acea pojghiță lucios-negricioasă, împopoțonată c-un fals blazon belgian, care ne minte frumos în declinări n luate câte k în vitrine altfel triste mă doare zahărul ce scrâșnește pe amandină mi se lipește de cerul gurii și al sufletului margarina alifioasă și-mi curge pe bărbie, epilator, siropul de zahăr cu zahăr, și doar zahăr nu-mi plac nici paleurile, lipite câte două cu aceeași margarină murdară de-o cacao slabă, cadrilate cu „ciocolată” neagră și cam atât, umbre famelice a unui fursec complex de altădată când credem că umblau covrigii cu căței în coadă și prăjiturile au musai gust și unt, și frișcă de la vacă și fistic de Iran. colac peste pupăză nu mai au rom nici amandina, nici savarina, visez la un strop de Stroh în zadar, sau poate că nu avem de acum alternative artizanale, sigur mai scumpe, nu la fel de sigur toate mai bune cum promit și se maimuțăresc cu drag pe o rețea sau alta e trist cum cofetăriile vechi, de cartier au depus armele și au înhățat blaturi de-a gata, creme la plic și la găleată e încurajator că printre atâtea artizanale răsărite ca ciupercile după ploaie sunt și oameni care țin la gust, la unt, la frișcă și la ciocolată, la tehnică și la respect. respect, it’s all it takes și când consumi, și când produci.

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 155

FitBucurEști

IanuarIe 2026

ALEXANDRU SANDU antrenor de karate: „Cred în disciplină, dar nu în rigiditate. În motivație, dar nu în presiune” De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi antrenor de karate?

Practic karate de la vârsta de 9 ani, adică de peste 20 de ani, așa că pot spune că nu a fost nevoie de o alegere, pur și simplu este o continuare a activității mele de sportiv de performanță. Înainte de a fi antrenor, jobul meu a fost și este de sportiv.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de antrenor de karate.

Ca antrenor, lucrez cu oameni 156 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Alexandru Sandu este sportiv de performanță la CS Dinamo București, secția de karate WKF, și antrenor MyMotric - sensei karate copii și personal trainer. Cu o experiență de peste două decenii în karate și aproximativ patru ani în antrenorat, Alex și-a construit reputația prin disciplină, consecvență și un devotament autentic pentru sport. Parcursul său sportiv este marcat de rezultate care vorbesc de la sine. De-a lungul a 20 de ani de pregătire intensă, a devenit vicecampion balcanic WKF, campion național de seniori atât la interstiluri, cât și pe stilul Shito Ryu, campion european și vicecampion mondial pe același stil. În paralel, continuă să concureze în circuitul WKF, confirmându-și constant valoarea și determinarea. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport și al mai multor cursuri de instructor fitness, Alexandru este o prezență deschisă, profesionistă și mereu dispusă să împărtășească din experiența sa. Îi motivează dorința continuă de progres și convingerea că fiecare zi oferă șansa de a deveni o versiune mai bună, atât ca sportiv, cât și ca om. Pentru cei care își doresc un stil de viață activ și echilibrat, el reprezintă un ghid dedicat și un exemplu de perseverență.

dedicați, pe care îi îndrum în procesul de îmbunătățire a stilului de viață prin echilibru, forță și sănătate. Cu mulți dintre ei lucrez de ani buni, ceea ce îmi confirmă faptul că modul meu de antrenament creează disciplină și consecvență.

Cred în disciplină, dar nu în rigiditate. În motivație, dar nu în presiune. Cred în relația sinceră dintre antrenor și client, în evoluția pas cu pas, în rezultatele care vin atunci când construiești cu răbdare. Pentru mine, sportul este un mod de a trăi conștient și sănătos; este despre limite, dar și despre www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

depășirea lor. Încerc să ofer, fie în dojo, fie în sala de fitness, o experiență autentică, bine construită și personalizată. Pasiunea, îmbinată cu răbdarea și seriozitatea sunt caracteristici esențiale pe care un antrenor trebuie să le dețină.

Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de karate trebuie să o aibă?

Pe lângă calitățile tehnice specifice karate-ului, calitatea esențială ține de răbdare și echilibrul în luarea deciziilor. Mă consider un antrenor răbdător, atent la detalii, empatic, un antrenor pentru care seriozitatea joacă un rol extrem de important în atingerea obiectivelor. Nu promit rezultate ușoare, ci progres real prin muncă, consecvență și disciplină. După aceleași principii mă ghidez atât ca antrenor de fitness, cât și ca antrenor de karate în cadrul grupelor de copii cu care lucrez.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Majoritatea persoanelor greșesc obiectivul pentru care se apucă de sport.

Sportul sau mișcarea sunt activități care se practică nelimitat pentru a avea o viață echilibrată, nu pentru a slăbi sau a crește masa musculară. Recompoziția corporală va veni la pachet, atâta timp cât sportul este practicat pe termen lung.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Evoluția pe care o remarc la fiecare copil de la an www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI

la an este cea mai mare satisfacție pe care o am.

Faptul că activitatea mea contribuie mai mult sau mai puțin la formarea caracterelor copiilor, pentru mine, este foarte satisfăcător.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care își dorește să se facă antrenor de karate?

Să predea cu plăcere disciplina pe care o practică.

Dar cuiva care nu a mai practicat un sport de contact și îi este frică să facă acest pas? În primul rând, karate-ul este un sport semicontact, un sport în care se promovează disciplina și respectul, caracteristici esențiale în viața de zi cu zi. În al doilea rând, practicarea unui sport de contact într-un context controlat (săli specializate) reduce extrem de mult riscul unei accidentări sau întâmplări neplăcute.

Te antrenezi și în aer liber? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde îți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Locul unde îmi place să mă antrenez în timpul liber este pe stadion, mai precis, fiind sportiv la Dinamo, pe stadionul Dinamo.

Când vine vorba de sport, ce îi caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Când vine vorba de sportivi de performanță, am cunoscut foarte mulți sportivi ambițioși și muncitori. Cred că aceste calități le întâlnesc și la persoanele cu care eu lucrez ca antrenor personal.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 157

CONCERT

Ianuarie 2026

Bere Gratis: un concert despre emoție, prietenie și iubire, pe 13 februarie 2026

lor. Autenticitatea și inspirația din viața reală au făcut ca mulți oameni să se regăsească în versuri și melodii. „Și asta o spun ei, evident, nu noi”, adaugă trupa cu modestie.

Surprize pe scenă Concertul din 13 februarie va veni, în mod evident, și cu surprize. Cert este că va exista un invitat special, din afara breslei muzicale. Un moment neașteptat, dar„foaaarte plăcut”, care va completa experiența serii.

P

e 13 februarie 2026, Bere Gratis își dă întâlnire cu publicul la Sala Palatului Pentru un concert care promite mult mai mult decât muzică. Chiar înainte de Ziua Îndrăgostiților, emoțiile vor curge firesc - exact așa cum s-a întâmplat mereu la concertele trupei, cu care am stat de vorba.

Muzica ca limbaj universal „Publicul nostru trăiește aproape toate tipurile de emoții și noi odată cu ei”, spun membrii trupei Bere Gratis. Lacrimi, zâmbete, amintiri din viețile lor și ale spectatorilor se împletesc într-o experiență comună, în care muzica devine limbaj universal.

Atâta timp cât oamenii rămân sensibili, concertele trupeo vor fi locul încare se plânge, se râde și se trăiește intens.

O recunoștință asumată Pentru Bere Gratis, faptul că urcă pe scenă în 2026 este un semn de recunoștință: „Înseamnă că Dumnezeu a www.zilesinopti.ro

fost bun cu noi și ne-a răsplătit pasiunea, talentul, inspirația și transpirația”. Este o declarație care spune mult despre felul în care trupa își privește parcursul.

Piese care nu lipsesc niciodată Există cântece care au devenit deja ale publicului. „Străzi albastre” este una dintre ele – preferata fanilor. Dacă nu apare în playlist, este cerută insistent din sală, semn că unele melodii capătă viață proprie și refuză să fie uitate.

Nu fani, ci prieteni Bere Gratis a spus-o mereu: nu au fani, ci prieteni ai muzicii

Cum e să fii prima data la un concert Bere Gratis Cei care ajung pentru prima dată la un concert al trupei pleacă, de obicei, cu reacții similare: „Băi, dar eu știu toate piesele astea”, „Nu am simțit când au trecut două ore” sau „Nu v-am văzut până acum, dar e foarte tare ce faceți pe scenă”. Este genul de feedback care spune totul.

Emoția ca obligație Dragostea, dorul și vulnerabilitatea rămân obligatorii pe scenă. Artistul, spun ei, trebuie să trăiască fiecare notă și să vibreze între propriile sentimente și cele ale publicului – nu doar să fie ascultat, ci simțit.

Citiţi interviul complet pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 159

IanuarIe 2026

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

în București

între prieteni, ca nicăieri în altă The Pub Distracție parte! The Pub is live music!

Data de 13 ianuarie este deja o tradiție la The Pub Trocadero. Se sărbătorește Revelionul pe rit vechi alături de prieteni și invitați speciali. Pe 30 ianuarie, RIFF vin în concert aniversar la The Pub. Grupul a fost înființat în anul 1970, la Sibiu, iar în primii ani de activitate a purtat numele Sonic. RIFF a rămas consecvent stilului hard-rock, cu rafinate nuanțe de blues și și-au conservat bucuria de a cânta live.

Bulevardul Regina Elisabeta nr. 9  0728 843 782  the-pub.ro 

la Hard Rock Cafe să fii aproape de artiștii tăi preferați și Hard rock Cafe Vino să te bucuri de muzica lor, într-o atmosferă unică!

 Șoseaua Kiseleff nr. 32C  021 206 6261, 0754 400 900  hardrockcafe.ro

Show-urile explozive, colecția de suveniruri care îți reamintesc de legendele muzicii și calitatea sunetului îți garantează cea mai plăcută experiență live. Te invităm la Hard Rock Cafe, vineri, 30 ianuarie, începând cu ora 21:30, la un concert cu Cobzarul Bogdan Simion. Din programul lunii ianuarie, mai amintim concertele cu Timpuri Noi, Puya, Mihai Mărgineanu, Direcția 5, 5 Vunk sau Alina Eremia.

Brenciu alături de HB Orchestra, vin Berăria H Horia Brenciu,

în concert la Berăria H pe 21 ianuarie 2026.

Pregătește-te pentru un show spectaculos, plin de carismă, energie, momente live intense și bună dispoziție – exact așa cum numai Horia Brenciu știe să ofere.

Dan Ciotoi & Formația Generic vin pe scena Berăriei H sâmbătă, 17 ianuarie, cu un show plin de emoție și nostalgie, în care vei auzi live hituri legendare precum „Banii n-aduc fericirea”, „S-a rupt lanțul de iubire” sau „De ce pleci din calea mea”.

Finaliștii Vocea României 2025 vin la Berăria H. Marți, Marți 20 ianuarie 2026, te așteaptă o seară memorabilă la Berăria H – Orașul cu Chef de Viață. Cei mai Kiseleff 32,  buni dintre cei mai buni urcă pe scenă Parc Herăstrău (fostul Pavilion H) pentru un concert live de neratat, într-o 0725 345 345  atmosferă incendiară. berariah.ro 

160 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

americană Stella Club Control Artista Rose nume tot mai Rose,

vizibil în scena dark pop și parte a noului val newyorkez, revine la București la începutul anului viitor, într-un concert programat la Club Control pe 31 ianuarie 2026 2026.

Evenimentul marchează primul ei show în România după lansarea noului EP Hollybaby, material care a atras atenția publicațiilor internaționale și a consolidat poziția artistei în zona underground din New York. Stella Rose este cunoscută pentru estetica ei goth-glam și pentru abordarea muzicală ce combină influențe de rock, dark pop și poezie urbană. Născută și crescută la New York, artista și-a construit un univers sonor puternic personal, independent de asocierea inevitabilă cu tatăl său, Dave Gahan,  Strada Constantin Mille nr. 4 solistul Depeche  0733 927 861  control-club.ro Mode.

unde muzica live are prioritate. Prietenii True Club Locul își dau întâlnire în Sufrageria True, locul în

care, dacă ai intrat o dată, o să vezi că ai ajuns direct într-o mare petrecere cu oameni faini, cele mai bune coveruri cântate live și seri cu cele mai frumoase piese românești.

Green Hours

www.zilesinopti.ro

Unul dintre cele mai cunoscute cluburi de jazz bucureștene, înființat în 1994 și situat în plin centru al capitalei. Păstrându-și, totuși, mai degrabă un regim underground, Green Hours organizează regulat seri de jazz și, ocazional, seri de blues, muzică alternativă sau alte evenimente de sorginte artistică și culturală.

Str. Covaci nr. 19  0727 488 087  true-club.ro 

Calea Victoriei nr. 120  0788 452 485  greenhours.ro 

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 161

IanuarIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

gata să 14th Lane Ești întâlnești

cel mai mare food court din București? 14th LANE este locul în care poți savura specialități din toate colțurile lumii.

Acest food court se transformă, odată cu lăsarea serii, într-un restaurant plin de viață, unde delicatese à la carte, gătite de bucătari pasionați, sunt servite pe acorduri de muzică live.

Pe 23 ianuarie, ianuarie vino la 14th LANE pentru o seară specială cu Corina Sîrghi & Taraf.

Taraf Tot în luna ianuarie îi poți vedea aici pe Ionel Tudorache, Diana Matei & Taraful Cleante, Cleante Jukebox & Julie Mayaya, Mayaya RedSwing, Taraful de la Vărbilău și Marius Șoseaua Orhideelor 15D  Mihalache & 0727 677 777  Florin Chilian.

Chilian 14thlane.ro 

Studio Sessions by LP.StudioHub Live LP.StudioHub: o nouă

dimensiune a experienței muzicale live.

LP.StudioHub lansează un concept inovator pentru scena muzicală românească: Live Studio Sessions by LP.StudioHub, LP.StudioHub o serie de concerte care aduc publicul mai aproape ca oricând de esența sunetului. Fiecare sesiune este înregistrată și mixată în regim de studio, cu echipamente profesionale, dar trăită live, în prezența publicului. Proiectul propune o experiență a apropierii, a detaliului și a emoției nemijlocite, oferind o perspectivă diferită asupra concertelor live: precizia unui mix de studio combinată cu energia  0732 594 639 interpretării în fața  liveperformance@gmail.com publicului.  liveperformance.ro

162 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro