care, în unele cazuri (LiterNet, Agonia, Cafeneau. com) depășește cifra de cîteva mii. Și mai știu că există foarte mulţi români care cumpără cărţi prin intermediul internetului. Deocamdată, majoritari sunt cei care se află în afara graniţelor tării și care vor totuși să păstreze o cât mai bună legătură culturală cu România. Poate că ar fi interesantă o statistică a celor care utilizează internetul pentru procurarea cărţilor de care au nevoie. Sunt convins că anumite edituri, printre care Polirom, Humanitas, Compania sunt în stare să ofere aceste date care, în mod surprinzător, s-ar putea să șocheze multă lume. Deși mai avem încă multă distanţă de recuperat pentru a putea ajunge din urmă nivelul de prezentare a site-urilor culturale occidentale, totuși, luând în considerare mijloacele financiare de care dispun editorii români, cred că merită cel puţin încurajaţi pentru efortul pe care l-au depus în susţinerea și promovarea culturii române. Cred că, în acest sens, o mai mare importanţă și un mai mare sprijin ar trebui să acorde mass-media românească pentru promovarea iniţiativelor acestor site-uri. Așa cum am precizat anterior, nu cred că cele două medii de publicare, clasic și electronic, ar trebui considerate rivale. În ceea ce privește nivelul valoric al revistelor on-line faţă de cele tipărite pe hârtie, cred că lucrurile sunt cât se poate de echilibrate. Există reviste culturale în format clasic de foarte scăzut nivel valoric, așa cum sunt și în mediul virtual reviste culturale de proastă factură. În categoria de elită a revistelor literare virtuale, încercaţi să accesaţi spre exemplu site-ul revistei Respiro. În privinţa scriitorilor tineri nu trebuie să ne facem nici un fel de probleme. Aceștia sunt la fel de bine reprezentaţi în ambele ipostaze, atât în mediul virtual, cât și în Don Quijote rătăcitorul
• 185