De ce scriu by Vitrina cu Oglinzi

DE CE SCRIU?

De ce scriu? Buzele tale Suflet încercat Duplicitate A existat un ,,noi" Recunoaștere Ce vrei viață? Adio bunica mea! Dezlegare Adio Vis frumos sau coșmar? Doi nebuni Naufragiat Furia albă Acadele Apariția Verde crud Resemnare Poetul nebun Gânduri Vedenii Amintirea ta Relativitate.

De ce scriu? De ce scriu? Bună întrebare, Nu pot să-mi explic concret, A pornit totul dintr-o încercare, Fără a mă crede mare poet! Eu scriu de a mea himeră, Sau de aventuri la pescuit, De-al meu iad sau de inimă, Și de ceea ce am iubit! De dorințe sau iubiri pierdute, Cu pixul pe o coală scrijelesc, Uneori scriu gânduri aiurite, Dar scriu, o fac să nu înebunesc! E refugiul meu, a mea alinare, E medicament când sufletul mă doare, Dar n-am pretenția de a fi numit poet, Mi s-ar părea ciudat, chiar desuet! Dacă vreodată tu, cititorule Te vei regăsi în versurile mele, Vreau doar corect să le apreciezi, Și poate, al meu drum să-l urmezi! În suflet dacă ai o neplăcere, Încearcă să o așterni pe hârtie, Vei descoperii o mare plăcere, Încearcă omule și scrie!!

Buzele tale Îmi erau mereu alinare, Tânjeam după buzele tale, Cu al lor gust de cicoare, Erau mereu în visele mele! Ți le cautam în fiecare zi, Precum un muribund salvarea, Acum le mai cinstesc în poezii, Încă le simt ,gustul, chemarea! Îmi erau chiar și pansament, Când tu mă sărutai știi bine,

Nu mai imi trebuia ,,tratament", Erau medicament pentru mine! Le caut și acum în somn, Nu știu de e rău sau bine, Am nopți în care nu dorm, Visându-te mereu pe tine! Buzele tale îmi erau desert, Cea mai delicioasă prăjitură, Acum mă simt mort, inert, Că nu mai pot săruta a ta gură! E drept: ele mă mai și certau, De cele mai multe ori o meritam, Cu toate acestea eu simțeam, Că trăiam când mă sarutau!! Acum, deși a trecut timp destul, Încă mai simt în gura-mi gustul , Și 'ntotdeauna mă cuprinde exaltare, Când îmi reamintesc gustul buzelor tale!!

Suflet încercat Când sufletul ți-e plin de zbateri sufletești, De gânduri, trăiri, depresii, sentimente, Ai mare grijă omule cui le împărtășești, De dai peste un Iuda vei vedea cât greșești! De cine crezi că-ți este prieten pe viață, Vei fi vândut precum o roșie în piață, OMULE: Nu toți sunt sinceri la fel ca tine, Unii fac orice să le fie doar lor bine! Te mint în față, te vând, te înșeală, Și-ar fi a ta cea mai mare greșeală, Vreodată a mai avea încredere în ei, Unii ,,prieteni " sunt doar bieți mișei! Spune-ți secretele și ale tale gânduri, Tuturor ascunse bine printre rânduri, În acest fel nu vor mai putea profita, De încrederea , de sinceritatea ta! Omule: atunci tu vei descoperii, Că un străin, un necunoscut îți va fi, 7

Un prieten mult mai adevărat, La fel ca tine: cu sufletul încercat!!

Duplicitate Îmi vorbeai mie de bunătate, De oameni de cuvânt, onestitate? ,,Draga mea" nici Dunărea nu poate, Să spele ale tale odioase păcate! Nu mai te crede tu normală, Nu ești și toată lumea știe, O faci mereu pe femeia morală , Dar nu îmi poți vinde gogoși mie! O făceai mereu pe mama bună, ,,Grijulie ,iubitoare" cu al ei băiat, Înainte de al lui bacalaureat c-o lună, Tu ți-ai găsit amant pe internet!! Nu ,,dragă ", tu nu știi a fi mamă, Și-ai să plătești cu vârf și îndesat, Acum esti ce, urai ce blamai o viață, Te vedeam un înger dar erai un zero barat! Da! Sunt nebun dar tu o stiai bine, Atâția ani îmi iubeai a mea nebunie, Eu sunt nebun dar nu sunt ca tine fals, Îmi pare rău că am crezut al tău glas! Mieros, pisicesc, odioasă blasfemie! Tu ai reușit să mă distrugi pe mine, Culmea ironiei: tu pozezi în victimă, Păcat: chiar credeam că ai inimă!!!

A existat un ,,noi" Vise comune le aveam amândoi, A fost demult,odată, cândva, Tu ai dat uitării cuvântul ,,noi", Acum nu mai există așa ceva! În ale tale jurăminte mincinoase, Eu am crezut mereu ca un tâmpit,

Am rămas acum să trag ponoase, Viața mi-a arătat cât am greșit! Eu te-am crezut binecuvântare, Tot ce făceam era pentru noi, Dar am realizat cu stupoare, Ceea ce erai, o știm bine amândoi! Să îți citez din vorbele-ți mincinoase, Nu știu dacă ar mai avea vreun rost, Din ale tale jurăminte atât de false? Că am crezut în ele mă simt un prost! Cuvântul ,,noi" l-ai dat uitării prea ușor, L-ai aruncat ca pe-un gunoi la ghenă, Eu n-am încercat să te opresc din ,,zbor" Dar o știam: nu poți oprii din zbor o ,,mierlă"! Nu te blestem, nu, ar fi în zadar, Dar tu ești doar o mare minciună, Și îți doresc să primești ,,în dar", Același ,,tratament" măcar o lună...

Recunoaștere Ai apărut în viața mea, De-a dreptul neașteptat, Atunci când mi se părea, A nu mai avea nimic de sperat. Așa capie cum ești, Cu ale tale fâstâceli, Am știut că mă iubești, Am văzut că nu's aiureli! Tu nu-mi poți ascunde nimic, Te citesc mereu ca pe o carte, Și de-al tău zâmbet idilic, Vreau mereu ca să am parte! Suntem doi ,,răniți " de viață, Fiecare cu al nostru trecut, Vreau acum să privim în față, Să vedem ce-i de făcut! Da, sunt capiu, uituc, nebun, Știu prea bine și recunosc, 9

Dar ști bine al meu suflet bun,, Cu tine simt iar că trăiesc! Ce va fi pe mai departe? Asta nimeni nu poate ști, Ne bucurăm de ce avem parte, Acum e ceva ca în povești!!

Ce vrei viață? Ce vrei viață de la mine, Spune-mi ca să știu eu, Să am soartă de câine, Sufletul mereu pustiu? Ursitoare: ce rău v-am făcut? Orice fac nu iese bine și aș vrea, Să dau timpul înapoi,să nu mă fi născut, Cred că la mulți tare le-ar plăcea... Se spune că ești un profesor bun, Când omul nimic nu mai știe, Vi tu viață și-i arăți al său drum, Mi-l arăți vreodată și mie? Parcă sunt un vapor fără busolă , Mă învârt mereu numai în cerc, Să te-nțeleg nu mai încape vorbă, Nici macar n-am să mai încerc! Mă las dus de ale tale valuri, Indiferent unde vrei să mă duci, Sper doar să pot avea alături , Un OM în ,,cuibul meu de cuci"! Nu mă mai pot lupta cu tine, Am greșit când am încercat , Mă declar învins doar tu știi bine, Drumul de ale mele ursitori dat!!

Adio bunica mea Șase ani și jumătate, Tu mi-ai fost mamă,

Atunci când eram cu tine, Eu nu simțeam teamă! De atâtea ori te-ai sacrificat, Ai adormit fără să fi mâncat Să avem noi,cei șase nepoți De mâncare să avem toți. Stiu, bunica mea iubită Imi aduc aminte bine Așa ceva nu se uită Clipele petrecute cu tine. Ma duceai la grădiniță Îmi puneai mereu pachețel, Iar eu îți juram credință Că voi fi mereu cumințel. Doamne! De ce a trebuit Să se întâmple așa ceva, Să îmi iei ce am iubit, Pe ea, pe bunica mea. Mi-a fost mamă ,mi-a fost tot, Cum doamne acum să pot, Să pot trăi fără ea, Fără bunica mea. Spune-mi Doamne: Spune-mi cum, Să o am lângă mine acum Eu spun sincer,nu preget, Îmi dau si al meu suflet. Acum esti, bunica mea Lângă ai mei frațiori Vreau să-i poti ține așa La ale tale subțiori! Să le spui bunica mea Cat de mult eu vă iubesc Că nici odată nu vă voi uita Atâta timp cât am să trăiesc. Te iubesc bunica mea Și te voi iubi mereu Tu mereu vei exista Adânc în sufletul meu. 11

Ne vom reîntâlni cândva Bunica mea prea iubită Fără a-mi spune cineva Știu că atunci vei fi fericită.

Dezlegare... Îmi umblii prin gânduri, Îmi patrulezi prin suflet, Îți dedic mii de rânduri, Dar NICIODATĂ n-o să te iert! Tu umblii prin mine, Ca o stafie nebună, Mă bântui fantasmă, Dar jur: o să scap de tine! Martoră îmi e luna, ea știe, Cât te-am iubit în a mea nebunie, Îmi erai oxigen, asta simțeam, Lângă tine cu-adevărat respiram! Dar ajunge! De azi eu fac TOT , Din mine, din suflet să te scot, Tu n-ai fost om, ai fost un blestem, Acum îți spun sincer: NU MĂ MAI TEM!

Adio... Aveam tot în comun,lucruri,idei, Noi doi formam un întreg și știi, Aveam aceleași vise, fantezii, Azi mai împărțim doar amintiri. Mai împărțim, poate, cerul senin, Tu acum spui vorbe pline de venin, Luna, ea, martora iubirii noastre, Nu poate înțelege nici măcar ea, Cum de s-a putut totul termina! Stelele, of, stelele! Ele stiu bine, Cât te-am iubit, cât am ținut la tine, Nu pot înțelege nici măcar ele, De ce-ai plecat, stihia vieții mele!

Casa noastră de la țară, o știi, Unde am împărțit atatea bucurii, Mă 'ntreabă de tine, ce-i pot spune, Că ai fugit ca o lașă-n lume? Nu mai avem nimic de împărțit, Din clipa în care m-ai mințit, Poate, doar amintirile, atât, Nu m-ai iubit, doar ți-am ținut de ,,urât "!

Vis frumos sau coșmar? În nările avide după mirosul Corpului, părului tău, Încă mai simt deși a trecut timp destul, Urme din el deși îmi face rău!! Nu pot să mă-nțeleg, aș vrea s-o fac, De ce persiști în mine, Poate, nu știu, mă și complac, Deși nu-mi face bine! În cântecul privighetorii, în răsărit, Îmi ești în tot și-n toate, Ar fi mai bine, aș fi cel mai fericit, Să scap de tine de se poate! Mi-ai fost, ți-am fost credeam ca totul, Că noi ne vom iubi mereu, Chiar credeam că am luat ,,potul", Când am primit primul sărut al tău. Nu am știut, n-aveam habar,cât venin Se ascundea în ale tale buze, Mi se părea perfect, absolut divin, Al lor parfum de tuberoze. Oare mi-ai fost, ți-am fost sau poate, A fost un vis și-atât? Ieși odată din mine, du-te departe , Ai fost doar un coșmar, un vis urât!!

Să scap de tine... Mi-aș scoate inima din piept, Aș pune-o la uscat în soare, Să nu mă mai întrebe de tine, Să nu mai știu de tine ar fi drept! Aș golii toate venele-mi de sânge, Sângele prin care-mi curgi tu, Ai fost doar o apă care curge, Nestatornică,efemeră,asta ești tu! De-aș stii că de nu as mai avea vedere, Nu te voi mai vedea nici cu ochii minții, Degrabă aș renunța la ai mei doi ochi, Să scap de-a ta imagine femeie!!! Promit solemn că asta o să fac, Ce depinde de mine ca să pot să scap, De tine, de ce mi-ai fost, al meu blestem, Sper c-am să pot, sper dar mă tem...

Doi nebuni... Tu spui hăis, Eu spun cea, Uneori suntem de râs, Dar poate e bine așa.. Eu un zăpăcit nebun, Tu o capie mereu, Suntem ,,perfecți", buni, Noi: doi scriitori nebuni!! Te citesc, ca pe o carte, Pentru mine mereu deschisă, Dar ai tu ceva aparte, Chiar de ești așa aiurită! Suntem doi uituci hazlii, Cum naiba am reușit, În acea comică, ilară zi, Mașina de-am pierdut? Aiuriți dar fericiți, Ăștia suntem noi,

Doi nebuni, doi zapaciți, De alții atât bârfiți....

Naufragiat Sunt un biet naufragiat, În oceanul numit viață, Și încerc, m-agăț speriat, De insula numită speranță! Dar valurile vieții m-atrag, Cu multă forță înspre larg, Vreau să-ntrezăresc salvarea, Mă zbat dar nu găsesc scăparea! Dar iată: ce văd eu aproape? O barcă e sau ochii mă-înșeală? Of, Doamne! Câtă osteneală, Mă lupt să scap de tine hidră! A fost un timp cand te doream, Să pot să scap de tot, de toate, Dară atunci dacă eu muream, Era din partea mea o lașitate! Și tot ma lupt cu tine hidră, Nu te mai vreau, nu te-mbrățisez, Pe insula cu numele SPERANȚĂ , Acum o să naufragiez!!

,,Furia"albă Atât de mult imi doream, Să am o frumusețe ca tine, De atâția ani te și visam, Acum că ești a mea e bine!! Mă simt un rege pe-un cal alb, Deși eu n-am regat, coroană, Dar parcă sunt un mic nabab, Când ,,zburăm '' pe autostradă. Eu sunt nebun dar tu știi bine, Esti singura care mă cunoaște,

Toți caii putere ți-i întrebuințez, Conducându-te eu mă calmez! Cu muzica bubuind la maxim, House nonstop cât te conduc, Dintotdeauna parcă ne știm, Fără tine nicăieri nu mă duc! Cred c-ai și suflet a mea ,,furie albă " Că niciodată nu m-ai lasat la greu, Cum au tot făcut cunoscuții mereu, Iar prin aceste versuri îți aduc ofrandă!

Acadele Încă din adolescență Ca băiat tu vei gusta, Multe,zeci de ,,acadele", Unele dulci ca mierea, Altele ca pelinul, amare, Ca mărime ce să zic? Nu știu cum să explic, Una-i frumos ambalată, Dar amară este toată, Alta după ambalaj nu pare, A avea multă savoare... Dar când repede-o desfaci, Vei simții gust de fragi, De fragi și de zmeură, 16

Feerie pentru a ta gură! Altele-s puțin acrișoare, Astea cred că îți plac tare! Sunt unele frumoase rău, Dar când guști cazi în hău, Și îți piere pofta măi lele, De a mai gusta acadele! Îți va trebui mult curaj, Să n-alegi după ambalaj, Dar oricum ar fi ele, Nu poți fără ,,acadele" Și mereu vei cauta, Gustul perfect, ACADEAUA TA!

Apariția Ai apărut în viața mea, Întâmplător, neanunțată, Când nu puteam vedea, Absolut nimic în față... Cu ale tale zăpăceli, aiureli, Dar și cu inima ta bună, pură , Cu felul tău,ciudat,aiurit de a fi, M-ai readus încet la viață... Cred că fără prietenia ta, Reală, total dezinteresată, Îmi era greu a mai putea, Încredere-n femei avea vreodată! Nu ești perfectă dar cine e? Eu niciatât cum bine știi, Am chiar o mie de defecte, Frustrări, prostii în cap mii! Nu sunt un înger,nu, nu pot, Să îmi asum această titulatură, Dar pentru tine am să fac tot, Și nu doar din gură... Din ale tale frici, obsesii să te scot! N-o fac neapărat cu un scop anume, Eu ăsta sunt și tu o știi foarte bine,

Voi fi prietenul tău la bine si la greu, Și voi încerca a te ajuta cât pot mereu!!

Inimă ce ai făcut? Tot te-ntreb zilnic ceva, Pe tine inima mea, Este bine ce-ai făcut, Alegand-o doar pe ea, Deși creierul te-a certat? Dară tu îndaratnico, Pe el nu l-ai ascultat, Și-n belele m-ai băgat! Ce mă fac acum nebuno, Când totul s-a terminat? Am să mă razbun pe tine, Nu voi mai iubi de mâine , Poți să crăpi, să te usuci, Eu unul nu te mai las, În belele să mă bagi! Voi asculta numai de creier, De iubire dacă aud disper, Am să mă autosugestionez, Acest cuvânt din el să-l retez! De vei plânge, de vei dispera, N-am ce-ți face eu acum, Alegând-o atunci pe ea, M-ai distrus, am ajuns nebun! Câte zile voi mai avea, De tine nu voi mai asculta, Și îți spun acum drept, Dacă nu îți convine asta, Am să mi te scot din piept!!!

Verde crud... Ochii ei de-un verde crud Au făcut din mine un om zălud, Oriunde merg, orice aș face, Acei doi ochi nu îmi dau pace! 18

Mergând pe stradă îi zăresc, De dorm, în vis se întrezăresc. Și chiar și când încerc a scrie, Îmi apar chiar și pe acea hârtie! Parcă în suflet,în inimă-mi pătrund, Doi ochi superbi de-un verde crud, Îi caut peste tot și totuși nu-s, Of! La naiba, unde s-or fi dus? Îi caut la cafea dimineața, La fel atunci când fac piața, Cu ei e clar, nu era de glumit, Au reușit de m-au înnebunit! De ce îi caut ma-ntreb si eu, Sunt cei care m-au mințit mereu, Oare's nebun? As vrea sa stiu acum, Sau poate am sindrom Stockholm! Mi-as scoate chiar și ochii mei, Să nu mai văd nicicand cu ei, Acei doi ochi de-un verde crud Care-au facut din mine om zălud! Posibil să fie-n zadar, În suflet îmi vor apărea iar, Deși eu ochi nu voi mai avea, Doi ochi cu sufletul îi voi vedea!!

Resemnare Ce faci atunci când sufletul, Acel ceva ce nu există fizic, Îl simți când doare,stii ce zic, Cum poți găsii medicamentul? Poți tu avea chiar multe relații, Mai stabile sau mai trecătoare, Nu vei mai găsii în altele, alții, Ce ai avut și vei căuta resemnare! Este posibil, e bine, e corect, Cu inima-ți zdrobită-n piept, Să mai trăiești pe acest pământ Sau e mai bine să închei tot? 19

Cum să ajungi la resemnare, Știu: unora așa ușor li se pare, Dar eu nu pot, nu vreau să știu, Acel cuvânt ducă-se-n pustiu! Cum de reușesc unii oare, Și li se pare atât de simplu, Să ajungă la ea, la resemnare Aș da orice să pot să aflu! Eu unul jur, chiar și semnez , Nici mort n-o să mă resemnez, Nici după ce trupul nu va mai exista, Sufletu-mi nu se va putea resemna!!!

Poetul nebun Ascultați bine ce vă spun, Atât cât reușesc prin versuri, Nu mă judecați ,vă rog acum, Încerc să vă fiu mereu alături! Prin versurile-mi pentru voi scrise, Prin ale mele nebunii,trăiri, vise, Un surâs, o emoție dacă vă provoc, Mă simt util atingând acest scop! Da: sunt nebun și-o recunosc, Să neg ar fi o mare blasfemie, Să 'mpart asta cu voi e firesc, Ale mele trăiri, a mea nebunie! Să scriu despre sirene, vise, flori, Dacă prin vers îmi pun întrebări, Sau de-mi descriu a mea copilărie, Sper cititorule să-ți placă ție! Scriu despre frustrări, iubiri pierdute, Despre sentimente, locuri ,de-al meu iad, Uneori poate scriu vrute și nevrute , În ghearele depresiei să nu mai cad... E drept: de multe ori vorbesc cu mine, Versul îmi e psiholog, cred că știți bine, Un singur lucru n-am să-accept în veci: Aprecieri false, laude de complezență, seci! 20

Eu ăsta sunt și așa am să rămân, Al vostru, cititorii mei, poet nebun, Veșnic sunt cu mintea puțin,,în cireș ", Să vă destăinui asta sper că n-am dat greș!

Gânduri... Nu's poet, nu îmi arog, Acest merit, titulatură , O intrebare am, vă rog: Scrisu-mi e maculatură? Cine stabilește ce este esențial, Care vers, poem e mai bestial? Cum măsori frumosu-n vers? Încerc să înțeleg din mers... Așa cum spunea Cioran, Cel de sus cred ca are un plan, Și-n lumea aceasta literară, Avem cu toții loc dară... Un poet scrie nuvele, satiră, Altul poezii, poeme de dragoste, Unul ,prin vers, te duce-n natură, Ce e mai esențial cine stabilește? De proslăvesti luna, soarele, Chiar multe obsesii de ai, Sau dacă îți plac pădurile, florile, Sau mai greșești un vers nu-i bai! Eu cred că este esențial, Să-ncerci a fi original, Și se va găsii pe lume, Persoane să te citească, Să se simtă foarte bine!!!

Vedenii Când o să scap eu de tine, A mea stafie, fatalitate ? Parcă tu îmi esti soarte, Știu, pare o enormitate!!

De sunt treaz te văd prin casă, De dorm în vis imi apari mireasă , Ai fost și încă ești parte din mine, Cum să fac să scap de tine?? Merg pe stradă și-mi apari, În fiecare femeie ce-o 'ntalnesc, Doamne! Ce nebunie, ce stări, Cred că am să înebunesc! Pașii parcă ți-i aud prin casă, Glasu-ți atât de cunoscut mie, Ce-mi era chiar ca o simfonie , Îl aud, să dorm nu mă lasă! Acum te urăsc de moarte, Pentru ceea ce-ai făcut, Acum simt că nu se poate, Că fără tine nu-i de trăit... Hainele-ți foc le-aș da toate, Să nu mai imi aduc aminte, De parfumul trupului tău Care acum îmi face rău!! Dintr-o dragoste frumoasă, Eu am rămas cu o depresie, Să vină medicii să-mi spună, Cum să scap de obsesie!!

Amintirea ta Aș vrea să te am în minte, Așa cum erai odată , cândva, Cea care spunea că-i sunt, TOTUL: aer, apă, iubit sfânt! Măcar amintirea-ți să fie frumoasă Să nu văd ce-ai ajuns: o mincinoasă! În ochii mei erai idealul de femeie, Familistă, frumoasă ca o poezie! Să fi în amintirea,mintea mea, Cea cu care glumeam mereu, Cea care întotdeauna putea, Să mă 'nțeleagă când mi-e greu! 22

Să râzi de ale mele zăpăceli, Care îmi știa orice privire, Care mai spunea și aiureli, Atât aș vrea ca amintire!! Nu vreau să văd ce esti acum, Când ai pornit pe greșit drum, Nimeni nu vrea să te mai vadă, Niciunuia nu-i vine să creadă! Că sub masca de om sufletist, De om de onoare, sincer, parolist, Se ascundea ce ești de fapt ,stii, Nu îmi venii mie cu atâtea prostii! Nu-mi vine a crede ce ești acum, Nu pot, n-am cum, în mintea mea, Ești cea cu care am pornit la drum, Și-n mine va fi acea amintire a ta!!!

Relativitate În această viață, Totul este relativ, Ești doar o paiață, Dar aflii cam tardiv! Sănătate: azi o ai, Mâine nu mai e, s-a dus, Și orice ai vrea sa dai, Te rogi celui de sus! S-o reprimești ai vrea nespus!! Familia: gândești că-ți este, Biblie, motivul de a exista, Oare cel de lângă tine te iubește, Fără tine chiar nu poate sta? Locuri de muncă, salariu mare, Mâine fabrica s-a închis , Ce te faci acum tu oare? Trebuie să te trezești din vis... Copiii: azi sunt mici și drăgalași, Nu dormi nopți pentru a le da tot, Mâine au crescut și-ți spun ,,mă lași? De ajutoru-ți dat mă doare-n cot"! 23

Prieteni: există așa ceva? Posibil, sunt acolo, undeva, Nu voi înceta a mă-ntreba , Poate cândva voi afla... Rude: atâta falsitate!! Când ție îți merg toate, Sunt toți pe lângă tine, Dar când vei da de greu, Nu îi vei găsii mereu... Iubirea: de așa ceva să n'aud!! Nu există iubire adevărată, Toți te vor trăda îndată, Ăsta-i adevărul crud!! Tinerețe: trece cât ai clipii, Parcă mai ieri eram copii , Nimic nu e pentru eternitate, Ba da: doar ea, nemiloasa moarte!!

D.L.ȘTEFAN

BROȘURĂ EDITATĂ SUB EGIDA REVISTEI VITRINA CU POEZII 8.08.2020