”VIAŢA DE ADOLESCENT’’
IUNIE 2011
Bianca Drăgoi
DOR DE TINE… DOR DE NOI… Număr… Încă mai număr… Oare cât va mai dura până să-ţi văd privirea dulce, gingaşă şi suavă care îmi înviora inima? Oare cât mai durează până să-ţi revăd din nou zâmbetul şmecheraş care mereu mă fermeca şi-mi aducea atâta fericire? Câte zile vor mai trece fără să-ţi simt dulcea ta mângâiere care înlătura fiecare strop de tristeţe şi de nesiguranţă? Cât timp voi mai privi în gol gândindu-mă la tine? Cât va mai dura până să-ţi simt din nou buzele tale moi şi catifelate sărutându-mi-le pe-ale mele? Parcă timpul nu mai e ca altădată, de partea mea. Însă, totuşi, ştiu că cel mai frumos vis al meu e pe cale să se întâmple. Mai ştiu şi că, deşi distanţa este atât de mare, iubirea mea faţă de tine continuă să crească pe zi ce trece, de asemenea şi dorul după tine. La început, o simplă privire a doi ochi căprui a ajuns să mă urmărească oriunde m-aş fi dus. Daaaa! Acei doi ochi frumoşi au ajuns să-mi fie lumină în întuneric, au ajuns să-mi prefacă tristeţea în fericire, îngrijorarea în linişte, lacrimile în zâmbete, îndoiala în siguranţă. Mă gândesc… Nu demult nici nu ştiam că două cuvinte atât de simple, banale şi comune pot ocupa un spaţiu atât de mare în suflet. Nici nu-mi imaginam că doar două cuvinte pot aduce atâta dor când nu eşti lângă mine, atâta nelinişte când privirea mea nu o întâlneşte pe-a ta, atâtea lacrimi când mi-aş fi dorit doar un singur lucru… prezenţa ta. Oare
17