Issuu on Google+

Ferestre spre suflet

Iunie 2011

EDITORIAL Din nou împreună Motto: „Adolescenţa nu este doar o perioadă importantăa vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului”. (Michel Houellebecq)

Ne pare bine să ne reîntâlnim la al doilea număr al revistei Ferestre spre Suflet. La fel cum natura renaşte în fiecare primăvară şi ne îmbrăţişează cu parfumurile suavelor flori şi cu savoarea primelor fructe, tot aşa şi colectivul redacţiei doreşte să vă împărtăşească din simţirile şi trăirile adolescentine. Prin articolele pe care le veţi citi, dorim să vă transmitem bucuria de a fi tineri, farmecul de a fi elevi şi aspiraţia de a fi viitori jurnalişti. Mesajul pe care dorim să vi-l transmitem prin această revistă, vrem să fie unul pozitiv, care să vă încurajeze şi să vă ajute să ne cunoaşteţi mai bine. Vrem ca această revistă să vă pătrundă în suflete. Dorim să vă captăm atenţia cu subiecte despre cultură, divertisment, şcoală, timp liber şi altele. Sperăm că v-am stârnit curiozitatea şi odată cu cititrea primului articol să nu o puteţi lăsa din mână până la ultima filă.

Iasmina Ardelean, redactor-şef

1


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

OUR LIFE

O parte din noi (Eseu)

Povestea copilăriei se naşte prin noi şi se pierde odată cu anii. Se pierde încet şi se-nchide cu dorul ce-l ţinem în piept. Copilăria este perioada vieţii după care mai târziu tânjim deoarece, pe măsură ce creştem avem tot mai multe pe cap. Când eşti copil nu ai nici o reţinere. Ai impresia că totul este al tău, că eşti independent şi poţi face ce-ţi doreşte inima. În mintea unui copil gândurile rupte de realitate plutesc în acest univers uitând de viitorul întunecat şi de imprevizibilul de care cei mari se tem. Bucuria de a fi copil este ca un soare pătrunzător ce luminează tristeţea şi deschide calea către fericire. Orice adult ar vrea sa redevină copilul jucăuş de demult şi să uite chiar şi pentru 5 minute de grijile ce-l macină. Când îşi aduc aminte de copilăria lor parcă deschid uşa şi intră într-o lume cufundată în abisul tainic al amintirilor, care e o mare de vise împlinite, bucurii de mult uitate.

MădălinaFaur

*** Puterea încurajării (Eseu liber) Fiecare dintre noi are nevoie de încurajare. Nimeni nu poate realiza nimic fără ajutor. Orice om, tânăr sau bătrân, de succes sau nu, celebru sau necunoscut, care primeşte încurajare, este transformat de ea. Un cuvânt încurajator din partea unui profesor poate schimba viaţa unui elev; un cuvânt încurajator de la partener poate întări, sau poate chiar salva o relaţie; un cuvânt încurajator de la un lider poate să inspire o persoană să ajungă la potenţialul maxim. De asemenea şi noi, la rândul nostru, trebuie să recunoaştem că avem nevoie de vorbe încurajatoare. Chiar dacă suntem independenţi, vine şi momentul încercării, atunci când unul singur nu-i de-ajuns. Trebuie să ascultăm unele sfaturi, indiferent de persoanele care ni le-au dat, atunci când avem nevoie de ele şi când ne sunt oferite necondiţionat. Uneori, o încurajare este precum lumina de la capătul tunelului. După atât de mult întuneric şi prea multă nesiguranţă, apare aşteptata speranţă. Atunci când cineva are nevoie de încurajare, ar trebui să lăsăm la o parte divergenţele, diferenţele, sau oricare alt lucru ce ne împiedică să facem aceasta. În acele momente, poate alţii contează mai mult decât noi. Atâta vreme cât suntem capabili de a încuraja sau de a face o faptă bună, ar trebui să eliminăm orice impediment care ne stă în cale, altfel, s-ar putea ca mai târziu să regretăm. Nu ştim niciodată când un moment anume şi câteva cuvinte sincere pot avea impact asupra unei fiinţe. Aşadar, astăzi, fiecare dintre noi să meargă şi să încurajeze pe cineva!

Iasmina Ardelean 2


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Un mod de viaţă Sportul este foarte important în viaţa oamenilor. Nu doar din motivele banale cunoscute de toţi: o bună dezvoltare a corpului, o metodă de a ne menţine silueta, la o bună circulare a sângelui în corp. Sportul este un mod de viaţă. Dezvoltă diferite calitaţii ale laturei personalitaţii fiecăruia. De exemplu: comunicabilitatea, înveti ca nu există cuvântul “Eu” există doar cuvântul “Noi”, că faci parte dintr-un întreg în care fiecare părticică se complectează una pe alta. Să faci parte dintr-o echipă este mai dificil în unele momente decât pare, ai responsabilităţii, îndatoriri, obligaţii, trebuie să răsplăteşti încrederea acordată de către antrenor. Cum spuneam sportul te modelează ca şi persoană, te ajuta in viaţă, iţi întăreşte zidurile construcţiei clădită pâna atunci, iţi oferă încredere în

tine că poţi mai mult decât eşti obişnuit, poţi depăşi limita să treci dincolo de barierele care le avem in faţă sau pe care ni le punem chiar noi. Înveţi să nu reacţionezi la primul impuls care apare, să ştii să-ţi aperi “teritoriul” dobândit, să nu renunţi chiar dacă sufletul sau trupul iţi este rănit, mereu cu capulu sus să treci peste toate şi dacă laşi vreodata capul jos să-l laşi doar pentru a-ţi privi pantofii. Alături de toate cele spuse mai sus antrenorul încearcă să-şi motiveze sportivi cu anumite mentalitatii: Ai cazut? Nu stai niciodată jos. Te ridici şi-ţi continui drumul. Nu exista nu pot, doar nu vreau. Nu eşti niciodată singur ai mereu pe cineva în jurul tău care te poate ajuta sau îl poţi ajuta. Opinia mea este că sportul este cu adevarat esenţial în viaţa unui om, te învaţă multe, chiar mai multe decât ne putem imagina.

Roxana Brata *** Învaţă să învingi... Dacă totu-n juru-ţi cade, Iar ce-i rău nu se opreşte, Totul te dezamăgeşte... Este greu, dar tu zâmbeşte! Nu te lăsa doborât! Insulte, griji, dar şi probleme... Nu sunt făcute pentru a te teme, Fii hotărât! Continuă-ţi drmul Şi nu privi înapoi! Luptă, să nu te stingi, Învaţă să învingi!

Iasmina Ardelean 3


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

O iubire pierdută M ăd ălina Faur

În viaţă se întâmplă de multe ori să iubeşti şi să fii rănit. Atunci, încerci să îţi iei viaţa de la capăt, să uiţi tot, dar amintirile rămân mereu în inima ta, şoptindu-ţi că iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinţă. S-au depănat atâtea gânduri frumoase, atâtea clipe minunate într-un timp atât de scurt, încât mi-a amuţit gândul printre lacrimi. Când eram cu tine îmi venea să plâng de fericire, crezând că tu eşti persoana pe care am aşteptat-o. Am ştiut de la bun început că vei pleca, dar inima mea a refuzat să creadă că, cuvântul „noi” nu v-a mai exista. Visam cu ochii deschişi alături de tine, însă acum mi s-au spulberat toate visele. Mă întreb acelaşi lucru: de ce trebuie să iubim atât de mult persoane care nu ştiu aprecia ce avem de oferit? De ce ne-am întâlnit dacă nu suntem făcuţi unul pentru altul? Oare există dragoste absolută? De multe ori îmi apare în minte imaginea ta. Apari ca un înger, dar eşti mult prea sus ca să te pot atinge. Te uiţi la mine cu blândeţe, îmi zâmbeşti, încerc să ajung la tine dar dispari la fel de uşor cum ai apărut... Acum ştiu că eşti fericit, ştiu că nu mai însemn nimic pentru tine, dar mă mulţumesc să ştiu că ai fost cândva al meu... Sau poate defapt nici nu ai fost. De ce am crezut că tu eşti îngerul pe care mi l-a trimis Dumnezeu să aibă grijă de mine, cel pe care l-am cerut? Ce te-a făcut să crezi că nu eşti persoana care îmi aparţine? Se spune că o singură dată în viaţă găseşti dragostea adevărată. Ei bine, eu credeam că, în sfârşit, am găsit-o! Însă, tu ai făcut ca cerul să se năruie deasupra mea ca şi cum sentimentele sunt atât de uşor de dat la o parte. Poate că odată îmi vei auzi glasul şi te vei întoarce la mine să îţi spun acele cuvinte pe care în fiecare zi ţi le spuneam cu gândul, fapta sau vorba. Acele cuvinte care veneau din adâncul sufletului meu. Acel ”Te iubesc”!

4


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Prietenia este simbloul de mulţumire a celui de lângă tine pentru felul în care te comporţi cu el, pentru că acel prieten te acceptă aşa cum eşti tu defapt nu pentru imaginea falsă pe care ceilalţii o preferă. Hmmm…Câţi dintre aşa zişi noştrii prieteni sunt cei adevaraţi? Şi cum ne putem da seama de asta? Ehh....nici eu nu ştiu bine, însă ştiu ca un prieten adevarat este mereu in spatele tau, mereu gata să te ridice daca vei cădea, mereu gata să-ţi sară in ajutor. Prietenia ar trebui să fie şi ea pe o treaptă importantă a podiumului vieţii noastre deoarece fără prieteni am fi ca un bloc gri

parca

mereu necăjit lipsindu-i aceea pată de culoare care să-i nuanţeze

suprafaţa. Şi totuşi oare câte definiţii poate avea acest cuvânt prietenie? ...Cu siguranţă o grămadă deoarece fiecare are propia sa definiţie atunci când se referă la prietenie. Prietenul adevărat ştie când să-ţi vorbească, ştie când să tacă şi să asculte, ştie să citeasca in adâncul inimii tale, stie să fie aproape chiar dacă este departe.

Roxi Brata

5


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Un om de excepţie Doamna Doina Ardelean este o fostă jucătoare de handball, antrenoare a echipei CS. Romsport Oradea, profesoară de educaţie fizică, absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. Am hotărât să îi luăm interviu deoarece este o fostă sportivă medaliată, dar şi pentru felul ei de a fi ca om de zi cu zi.

• R.B: Ce înseamnă a fi sportiv? • D.A: A fi sportiv înseamnă să simţi bucuria pe care ţi-o oferă antrenamentul şi competiţia, bucuria de a te exprima liber prin propriile puteri, de a realiza tu însuţi prin efort, prin angajare personală, întâlnirea şi compararea cu ceilalţi, raportul cu lumea şi societatea. Dacă simţi această bucurie vei accepta din proprie convingere participarea la procesul de antrenament cu toate responsabilităţile şi greutăţile pe care le implică acesta deoarece satisfacţiile vor fi pe masură. Antrenamentul, realizat cu competenţă te modelează în modul cel mai frumos posibil de la dezvoltarea sistemului osteoarticluar şi muscular, la dezvoltarea psihicului şi a personalităţii. • R.B: A face sport presupune anumite sacrificii. Ce sacrificii a trebuit să faceţi pentru a fi un sportiv adevărat? • D.A: Aşa se spune că sportul cere anumite sacrificii ( timpul alocat antrenamentului în detrimentul altor activităţi, timpul limitat cu prietenii). Personal nu le-am considerat niciodată sacrificii pentru că am făcut totul cu plăcere şi toate simţurile şi calităţile pe care mi le-am format prin sport le consider mai valoroase şi mai trainice decât plăcerile unei distracţii sau prietenii la care am renunţat. În plus capacitatea de efort pe care ţi-o dezvolţi la antrenament te ajută să faci o mulţime de lucruri cu o forţă mult mai mare la un moment dat. 6


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

• R.B: Cât timp aţi activat ca jucătoare ? • D.A: Ca jucătoare am activat timp de 18 ani după care m-am dedicat meseriei de profesorantrenor. • R.B: La ce echipe aţi jucat? • D.A: Până la terminarea junioratului am jucat la echipa pentru juniori „Şcoala Sportivă” (Club Sportiv Şcolar), iar după terminarea junioratului am jucat pe rând la toate echipele care au existat la acea vreme în Oradea căutând echipa şi antrenorul potrivit pentru aspiraţiile şi mentalitatea pe care mi le formasem deja. În aceste condiţii am înfiinţat o echipă „A.S. Metalica” cu care am promovat în divizia B, devenită echipa etalon a oraşului. • R.B: Ce va determinat să faceţi handbal? Dar sa deveniţi antrenoare? • D.A: Handbalul l-am început întâmplător, la propunerea unor colege mai mari care erau deja în echipă, m-am simţit bine şi am rămas devotată acestui sport. Faptul că am făcut totul cu o seriozitate excesivă mi-a deschis dorinţa să cunosc şi să învăţ mai mult, aşa că am hotărât să plec la Bucureşti la Institutul de Educaţi Fizică şi Sport să devin specialistă (în Oradea nu exista la vremea aceea facultate de sport). • R.B: Cum vă simţiţi pe teren dar ca antrenoare de data aceasta urmărind meciurile echipei dumneavoastră? • D.A: Pe teren mă simt întotdeauna în largul meu, mă simt bine când văd transformarea frumoasă a sportivilor pe care îi antrenez şi simt că este meseria care mi se potriveşte şi care îmi oferă satisfacţii mai mari decât cele materiale. • R.B: Ce efect are sportul în educaţia copiilor? • D.A: Sportul are efecte pozitive în educaţia copiilor doar dacă este realizat într-un cadru organizat sub o îndrumare competentă, în caz contrar efectele pot fi dintre cele mai nedorite. Practicat sub îndrumare competentă, sportul dezvoltă calităţi de voinţă, ca dârzenia, combativitatea, curajul, iniţiativa, perseverenţa şi calităţi morale ca respectul faţă de coechipieri şi adversari, spiritul de muncă în colectiv şi de întrajutorare, disciplina conştientă etc. • R.B: Ce aşteptări aveţi de la echipa pe care o construiţi? • D.A: De la sportivele pe care le pregătesc aştept, ca ele să conştientizeze mai mult importanţa practicării handbalului, să participe cu dăruire la activităţile clubului, să contribuie la crearea unei ambianţe plăcute şi sănătoase. • R.B: Ce planuri de viitor aveţi ? • D.A: Să ofer în continuare cunoştinţele mele celor care doresc să înveţe şi să practice sportul, să dezvolt activitatea clubului pentru a putea forma o echipă de valoare sportivă şi umană.

Roxana Brata &Gavrila ş Alexandra 7


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Personalităţi Mass-Media Un jurnalist excepţional Petre Mihai Băcanu este un jurnalist, editorialist şi dizident român. În prezent, este director al societǎţii R şi director executiv al ziarului „România Liberă”. Petre s-a născut la data de 11 decembrie 1941 în satul Homorâciu, comuna Izvoarele (judeţul Prahova). El a absolvit în anul 1964 cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti. Între anii 1970 şi 1988 a lucrat ca redactor la "România liberă". La 1 aprilie 1990, ziarul România Liberă devine primul ziar particular din România. Autor a numeroase articole de atitudine civică şi socială, Băcanu este unul dintre ziariştii de primă mărime din România. Printre numeroasele inţiative ale ziarului se pot menţiona campania de presă favorabilă fenomenul Pieţei Univesitaţii , respectiv, campania pentru promovarea instituţiei avocatului poporului. Eforturile lui Petre Mihai Băcanu şi ale ziarului "România liberă" în această direcţie au fost încununate de succes la 6 ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, care prevedea înfiinţarea acestei noi instituţii. Este preşedinte al Asociaţiei Ziarşitilor din România şi membru al Senatului Alianţei Civice.

Diana Todu ţa 8


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

TIMP LIBER

Petreceţi un weekend în Buşteni Alexandra Gavrilaş Buşteni este un oraş mic, dar foarte frumos. Este o staţiune montană care îţi oferă multe activităţi de vacanţă şi excursii montane. Aici poţi vizita: Cascada Urlătoare, Babele, Sfinxul, Castelul Peleş, Castelul Bran etc, dar cea mai interesantă este crucea care se vede de la îndepărtare. Ia priviţi:

Babele

Sfinxul

9


Ferestre spre suflet Cascada Urlătoare

Iunie 2011 Crucea (vazută seara)

Puteţi face multe activităţi, cum ar fi:

Să vizitezi parcul şi să sari pe trambulină

Să faceţi un traseu montan

Să te distrezi seara cu prietenii 10


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Staţiunea montană este foarte frumoasă şi merită vizitată indiferent de anotimp.

Pledoarie pentru lectură Toduţa Diana „ Cum să-i judeci, într-o lume unde oamenii încearcă să supravieţuiască cu orice preţ, pe cei care se hotărăsc să moară? Nimeni nu poate judeca. Fiecare cunoaşte doar o dimensiune a propriei suferinţe sau a lipsei totale de sens a vieţii lui. " Paulo Coelho

Am selectat acest citat din cartea “Veronica se hotărăşte să moară” de Paulo Coelho deoarece este o carte specială. După ce vei citi această carte,vei avea o altă perspectivă asupra vieţii. Consider acest citat unul care pare uşor de înţeles,dar acesta are o mulţime de alte sensuri, oferind cititorilor o alta perspectivă despre viaţă. Vă recomand acest roman care este parţial bazat pe experienţa avută de Coelho în spitale destinate celor cu probleme psihice în care evoluează în jurul temei nebuniei. 11


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Cronică de film “Nevastă de împrumut” Gavrilaş Alexandra Comedia romantică a avut premiera în 11 martie 2011. Regizorul Dennis Dugan face ca cele 117 minute să ne ţină cu sufletul la gură şi ne prezintă viaţa unui chirurg plastic. Personajele

principale

sunt:

Danny

Maccabee (Adam Sandler), Katherine Murphy

(Jennifer

Aniston),

Palmer

(Brooklyn Decker), Maggie Murphy (Bailee Madison), Michael Murphy (Griffin Gluck), Devlin Adams (Nicole Kidman) şi Eddie Maccabee (Nick Swardson). În film este vorba despre un chirurg plastic, Danny, care cucereşte femeile prostindu-le că este căsătorit şi are probleme cu soţia. Într-o zi o întalneşte la petrecerea unui prieten pe Palmer, de care se îndrăgosteşte. El nu vroia să o mintă şi pe ea că este căsătorit, dar Palmer găseşte verigheta falsă in buzunarul de la pantaloni. Danny îi spune ca este în divorţ, iar ea vrea să-i cunoască soţia. El o convinge pe asistenta lui, Jennifer, să se dea drept soţia lui. Cei trei s-au întâlnit, dar aici Palmer a aflat că au doi copii, pe care de asemenea fata a vrut să-i cunoască. Michael a prostit-o pe Palmer că tatăl lui i-a promis că-l duce în Hawaii, iar el nu l-a mai dus pentru că a cunoscut-o pe ea. În Hawaii începe adevărata aventură a personajelor. Aici, Katherine se întâlneşte cu o fostă colegă de facultate pe nume Devlin Adams. Katherine îi spune că este căsătorită cu Danny şi că au doi copii. Acum şi Katherine are la fel de multă nevoie de Danny, cum are şi el de ea. Cei doi încep să petreacă tot mai mult timp împreună. 12


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Mai multe nu vă dezvălui pentru că sper că v-am facut curioşi şi veţi viziona filmul.

13


Ferestre spre suflet

Iunie 2011

Redactor-şef: Iasmina Ardelean Redactor-şef adjunct: Mădălina Faur Redactor: Diana Toduţa Corector: Roxana Brata Editor foto: Alexandra Gavrilaş Profesor coordonator: Adriana Meşter

14


Ferestre spre suflet