PUSH-PUSH

fabrici de ciment. Ştia şi el (întrebase) că Imunologia era o ştiinţă sau în orice caz ceva legat de boală şi de transmiterea ei. În schimb ăia îl puseseră să scrie dacă nu are cumva posibile rude în străinătate. Întrebare nepotrivită cu răspuns potrivit. Dar dacă nimerise totuşi la alt raion? Exclus, cei de acolo îi cercetaseră (ce-i drept, fără interes) cartea poştală pe faţă şi pe dos şi apoi îl îndrumaseră spre camera trei. Sau biroul numărul trei mai lucra şi pentru alţii şi profitaseră de prezenţa lui ca să-i bage pe gât chestionarul?

David introduse înapoi cartea poştală. Nici usturoi n-a mâncat, nici a cârnaţi nu miroase! În fond, nu te pot amenda pentru neştiinţă!

Tânărul urcă cele câteva zeci de trepte ale dracului de abrupte (ca de obicei, liftul nu lucra) şi se grăbi să pătrundă în garsonieră pâş-pâş, fără să aprindă lumina. În întuneric se lovi cu genunchiul de dulap. Dulapul nu trebuia însă să fie acolo! Aprinse speriat lumina şi un spectacol neaşteptat îi făcu părul măciucă: aceasta era de fapt unica armă ce i-ar fi stat la dispoziţie în cazul în care cei care îi întorseseră casa cu susul în jos ar mai fi fost acolo. Şi ar fi fost desigur destui, judecând după proporţiile distrugerii.

4 Poate că cineva şi-a făcut deja o părere (simplistă) despre acest David Pangros - un individ expus, supus, primitiv, sărac de-a binelea cu duhul înseamnă că l-a văzut (sau l-am făcut eu - vai mie! - să-l vadă) unilateral. Din vederea sa generală, personajul nu şi-a arătat încă capacitatea uimitoare de apărare, instinctul autoconservării dezvoltat chiar în pofida inteligenţei şi chiar a bunului simţ. Carcalacii de exemplu, dacă este să ne întoarcem la fiinţe, sunt nişte insecte destul de greoaie la prima vedere, atârnă sau se plimbă încet prin unghere. Un stimul însă, un mic stimul şi se strecoară grabnic în găurile cele mai potrivite cu o viteză uimitoare. Găuri, despre care n-ai fi bănuit măcar că există înainte de, îi fac să dispară. Şi cred că nici ei n-ar fi bănuit vreodată că există acele găuri. Sau poate că nici n-au existat - Dumnezeu ţine cu carcalacii! Şi David receptă acest măreţ stimul şi, fără ca măcar să stea şi să-l descifreze, se repezi glonţ spre prima crăpătură pe care educaţia terestră te îndeamnă s-o cauţi. Formă mai întâi un număr pe cadranul unui telefon public.

Fata de la Informaţii îi recită de îndată un alt număr, dealtfel foarte cunoscut la noi. Degetele tânărului formară acest al doilea număr fără să tremure prea tare.

Cineva de la capătul firului, prost dispus (era noapte acum) îl întrerupse, vrând să ştie mai întâi dacă vorbeşte de la propriul telefon sau de la o cunoştinţă. Când află că se vorbeşte cu un anonim aparat public, interesul persoanei de dincolo scăzu brusc. Se făcuseră prea mult glume proaste de la telefoanele publice ca să mai iei totul pe încredere.

- Propun să veniţi la noi şi să daţi o declaraţie!

David n-avea chef să se ducă la ei şi nici să dea declaraţii nu prea avea poftă.