Revista zel malovat by Vana Vazalouka

Revistă avizată în C.A. al I.S.J. Mehedinți din 21.04.2017 cu nr. 6098/03.05.2017.

ȘCOALA GIMNAZIALĂ MALOVĂȚ JUDEȚUL MEHEDINȚI Tel./Fax.: 0252/342407 COLECTIVUL DE REDACȚIE: Redactori: Director COLIBĂȘANU Monica Prof. Liliana PICU Tehnoredactor: Prof. Liliana PICU Colaboratori: Director, Prof. COLIBĂȘANU Monica - Școala Gimnazială Malovăț, jud. Mehedinți Pr. Prof. Lucian COLIBĂȘANU - Școala Gimnazială Malovăț, jud. Mehedinți Prof. Mariana BERINDEI - Școala Gimnazială Malovăț, jud. Mehedinți Prof. Răzvan VOICESCU - Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna”, jud. Ilfov Prof. Mariana RĂDULESCU - Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Mioveni, jud. Argeș Prof. Ana TUDOR - Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Mioveni, jud. Argeș Prof. Vassiliki VAZALOUKA -2ème Collège Interculturel de Ioannina, Grecia Prof. Iuliana CIUBUC - Colegiul „Ion Kalinderu”, Bușteni, jud. Prahova Prof. Ana STANCIU - Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni, jud. Prahova Prof. Mihaela SÂRBU - Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni, jud. Prahova Prof. Claudia FERARU - Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni Prof. Iulia-Constanța PRISNEL - Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni, jud. Prahova Prof. Dan-Adrian GUZU - Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni, jud. Prahova Prof. Elena CIUTĂ - Liceul Tehnologic Halînga, jud. Mehedinți Prof. Lidia VELIMIROVICI - Școala Gimnazială Svinița, jud. Mehedinți Director Prof. Înv. Preșcolar Nicolița BORCEAN - Școala Gimnazială Căzănești, jud. Mehedinți Prof. Înv. Primar Corina DINCĂ - Școala Gimnazială Breznița-Ocol, jud. Mehedinți Prof. Camelia-Nicoleta FLOREA - Școala Gimnazială Pristol, jud. Mehedinți Prof. Clarisa ALEXANDRU - Școala Gimnazială Nr. 14, Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinți Prof. Claudia DIACONU - Școala Gimnazială nr. 14, Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți Prof. Janina MUTU - Școala Gimnazială nr. 14, Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți Prof. Mirela RUSU - Colegiul Tehnic „Decebal”, Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinți Prof. Ionelia TROTEA - Colegiul Național Pedagogic ,,Șt. Odobleja” Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți Prof. Nicoleta PLOSCARU - Colegiul Tehnologic „Constantin Brȃncoveanu”, Baia de Aramǎ, jud. Mehedinți Prof. Rodica-Maria RADU - Școala Gimnazială „Petru Dumitriu”, Orșova, jud. Mehedinți Prof. Înv. Preșcolar Cristina-Manuela STICA – Grădinița Nr. 1 PP - Orșova, jud. Mehedinți Prof. Înv. Primar Michaela LEOREANU - Școala Gimnazială Eșelnița, jud. Mehedinți

Istoria prieteniei româno-franceze între secolele XIX-XXI Inceputurile și consolidarea relației de prietenie Incepând cu epoca modern, între români și francezi au existat neîntrerupte legături de prietenie. In prima jumătate a secolului al X1-lea, când Parisul a început să devină locul de studiu al tinerilor din Principatele Române, ele intră într-o nouă etapă. Generația revoluționarilor români de la 1848 s-a format la Paris, unde a participat la conferințele și întrunirile publice, dar mai ales la cursurile de la „Collège de France” devenit o tribună democratică europeană. Franța a sprijinit constant Unirea Principatelor și dubla alegere a lui Al.I. Cuza la 5 și 24 ianuarie 1859. Totodată, a susținut organizarea și modernizarea statului național român. Insemnătatea Franței în politica externă promovată de statul român se menține și după venirea în țară, în calitate de domnitor al României, al lui Carol de Hohenzollern, susținut de Impăratul Napoleon al lll-lea. Napoleon a avut un rol important în găsirea unui candidat la domnia României, după refuzul venit din partea lui Filip de Flandra (fratele regelui Belgiei). Dacă nu sar fi găsit rapid un nou candidat, unirea ar fi fost pusă în pericol, iar Poarta Otomană ar fi invadat Principatele. In anii participării României la Primul Război Mondial (1916-1918), Franța a sprijinit constant efortul militar al țării noastre ca membru de bază al Antantei, alianța militară din care făcea parte și România. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara anului 1917 nu ar fi fost posibile fără ajutorul Franței. In perioada interbelică a fost atins apogeul colaborării româno-franceze pe toate planurile. Legăturile dintre Franța și România au devenit atât de strânse încât Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai mari diplomați și oratori de limba franceză declară: „Astăzi, când politica externă a țării noastre urmărește în mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prietenie unde nu mai este nevoie să vorbești spre a te înțelege și nici să te sfătuiești pentru o acțiune în comun!”. Demnă de remarcat este contribuția misiunii militare franceze conduse de generalul H. Berthelot. Apogeul cooperării În perioada interbelică a fost atins apogeul colaborării româno-franceze pe toate planurile. Legăturile dintre Franța și România au devenit atât de strânse încât Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai mari diplomați și oratori de limba franceză declară: „Astăzi, când politica externă a țării noastre urmărește în mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prietenie unde nu mai este nevoie să vorbești spre a te înțelege și nici să te sfătuiești pentru o acțiune în comun!”. De numele Parisului sunt legate realizările epocale în domeniul aeronauticii obținute de inventatorii români Traian Vuia și Henri Coandă, pionieri ai aviației mondiale. Legăturile atât de strânse și complexe dintre România și Franța s-au manifestat și în domeniul sporturilor. Un rol important în stabilirea acestora l-au avut tinerii români veniți la studii în Franța, unde au găsit terenul propice spre a-și cultiva talentele și pasiunile. Și în domeniul cultural și al învățământului au existat influențe reciproce, personalități precum Constantin Brâncuși, George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea, fiind mai apreciate în Franța decât în România.

Compromiterea unei relații tradiționale La începutul celui de-al Doilea Război Mondial orientarea României spre Germania a întrerupt pentru un timp colaborarea româno-franceză. Această opțiune a fost făcută de Ion Antonescu în dorința sa de a redobândi Basarabia, vechi pământ românesc. După 23 August 1944 relațiile româno-franceze păreau să evolueze spre normalitatea lor antebelică. Autoritățile militare române au oferit un statut privilegiat prizonierilor francezi, care au evadat din lagarele germane. În martie 1945 guvernul român și guvernul provizoriu al Franței au restabilit relațiile diplomatice la nivel de reprezentante politice, iar în iulie 1945 s-a încheiat și prima convenție economică postbelică între România și Franța. În iulie 1946 România a semnat un nou accord economic româno – francez. La Conferința de Pace de la Paris din 1946, Franța a fost singura putere care a susținut statutul de cobeligerantă a României în războiul împotriva Germaniei. In 1947 Franța dorea ca România să accepte participarea la ,,Planul Marshall”, dar autoritățile române au fost constrânse de Moscova să nu accepte participarea. Apariția unor momente tensionante In luna ianuarie 2011 relația dintre Franța și România s-a degradat semnificativ. Președintele Traian Băsescu vorbea despre parteneriatul cu Franța ca despre un model de dezvoltare al relațiilor bilaterale. Șeful statului făcea din intrarea în Schengen prioritatea zero a politicii externe. Un an mai târziu, Franța, partenerul strategic, este principalul opozant al extinderii spațiului Schengen către România și Bulgaria. Unul din motivele acestei opoziții se pare că ar fi fost „chestiunea romilor”. Incă din anul 2009 Franța atragea atenția României în legatură cu romii români din marile orașe. România nu a luat însă în serios avertismentele Franței, așa că, în iulie 2010, Nicolas Sarcozy, președintele Franței, a cerut evacuarea taberelor de romi. In urma acestei acțiuni guvernul francez a primit o salvă de critici din partea comunității internaționale începând cu Consiliul Europei, ONU, Parlamentul European și Comisia Europeană. „Dacă vom vedea în episoadele recente motive pentru a privi Franța ca pe un adversar, vom intra pe un teritoriu mlăștinos și periculos, deoarece nu trebuie uitat sprijinul masiv al Franței pentru aderarea României la NATO și UE.” – Cristian Preda (europarlamentar). Chiar dacă în România exista sentimentul că amânarea aderării la spațiul Schengen are numai motive politice interne franceze, existau și temeri reale că România și Bulgaria nu vor reuși să păzească bine cele două frontiere. Motivele sunt corupția în România și criminalitatea organizată în Bulgaria. Acestea ar fi probleme în plus pe lângă cele pe care le are deja Schengen pe planul sudic, mai ales în Germania și Italia. România a făcut o serie de greșeli în relațiile cu Franța, printre care reacția tardivă la semnalele venite din Franța și declarațiile șefului statului în legătură cu cetățenia română acordată cetățenilor Republicii Moldova. In afară de problemele politice, se pare că între cele două țări există și câteva probleme de natură economică. Deși parteneriatul strategic, semnat acum trei ani, prevede o colaborare strânsă în mai multe domenii (agricultură, transport, energie, militar), rezultatele practice sunt puțin vizibile. Pe fondul crizei economice s-a renunțat la proiecte cum ar fi centrala nucleară cu tehnologie europeană și construcția autostrăzii Comarnic-Brașov. Aceste momente tensionate trebuie gestionate cu grijă și depășite mai ales de România, pentru că ar fi păcat să se strice o prietenie de două secole cu cel mai strategic aliat european al țării noastre.

Europarlamentarul Cristian Preda a spus că: ,,dacă vom vedea în episoadele recente motive pentru a privi Franța ca pe un adversar, vom intra pe un teritoriu mlăștinos și periculos, deoarece nu trebuie uitat sprijinul masiv al Franței pentru aderarea României la NATO și UE. In relația cu Parisul, România trebuie să găsească un ton cordial și demn”. (Prof. Claudia FERARU, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni)

Sur l’amitié... En citations:

En poésies et fables: Fable XV, Livre V «Je préfère un bon cœur à tout l’esprit du monde, Et d’amis à deux pieds je me passe fort bien, » Disait certain monsieur qui vit avec son chien Dans une retraite profonde. « Je n’ai pas d’autre ami que lui, Humains; et s’il tient aujourd'hui La place qu'en mon coeur longtemps vous occupâtes C’est qu’il ne m’est pas démontré Que l’on ait aussi rencontré L’ingratitude à quatre pattes.» (Antoine-Vincent Arnault) En chansons: L’AMITIÉ - FRANÇOISE HARDY „Beaucoup de mes amis sont venus des nuages Avec soleil et pluie comme simples bagages Ils ont fait la saison des amitiés sincères La plus belle saison des quatre de la terre”. (Prof. Nicoleta PLOSCARU – Colegiul Tehnologic „Constantin Brȃncoveanu”, Baia de Aramǎ)

Cum îi pot ajuta părinții pe copii pentru învățarea unei limbi străine! Ȋn primul rȃnd este important să ȋncurajeze interesul copilului ȋn alte culturi, ȋn alte limbi și să-i arătate cȃt de mult apreciază părintele efortul copilului de a ȋnvăța o nouă limbă. Dacă au posibilitatea, este bine să participe alături de copil la evenimente culturale cu muzică, dans și, de ce nu, chiar cu specialități culinare din țara a cărei limbă o ȋnvață copilul său! Tot așa, cărțile, CD-urile și casetele video reprezintă un ajutor substanțial ȋn ȋnvățarea limbilor străine. Dacă părintele este vorbitor al acelei limbi străine, atunci ȋi poate citi copilului și-l poate ȋnvăța cuvinte, expresii noi, fără ȋnsă să-l forțeze să ȋnvețe. Parinții își pot ȋmbunătăți propriul limbaj bilingv ȋn timp ce dezvoltă cunoștințele bilingve la copiii lor. Bilingvismul nu afectează ȋn mod negativ educația copilului, ci dimpotrivă are un impact pozitiv asupta dezvoltării psihice a acestuia. Contribuţia părinţilor Ambii părinți joacă un rol important ȋn dezvoltarea limbajului copilului. Dacă mama petrece mai mult timp cu copilul decȃt tatăl, este normal ca limbajul mamei să aibă mai mult impact asupra copilului decȃt cel al tatălui. Aceasta nu ȋnseamnă ȋnsă că limbajul tatălui nu va fi ȋn totalitate recepționat de către copil, mai ales dacă tatăl va face și el efortul de a petrece cȃt mai mult timp cu copilul, jucȃndu-se cu el, citindu-i povești și chiar doar stȃnd de vorbă cu copilul. Iată doar un exemplu ȋn acest sens: o familie de australieni au hotărȃt să-și crească copiii bilingvi, cea de-a doua limbă fiind germana, ȋnvățată de tată ȋn timpul școlii. Ȋn timp ce mama a vorbit tot timpul cu copiii ȋn engleză, tatăl a vorbit în germana, iar ȋn final copiii au ȋnvățat ambele limbi la fel de bine, deși tatăl a petrecut cu copiii ȋn medie de șase ori mai puțin timp decât mama, iar în jur nimeni altcineva nu mai vorbea limba germană. Care ar fi avantajele copiilor bilingvi? Copiii au capacitatea de a ȋnvăța o limbă ȋn mod diferit decȃt adulții, astfel ȋncȃt ȋnainte de adolescență ȋși vor ȋnsuși cu ușurință limba respectivă și vor dobȃndi o pronunție identică cu cea a vorbitorilor nativi ai acelei limbi. Mulți dintre adulții care ȋncep să învețe o limbă străină ȋn timpul liceului sau chiar mai tȃrziu se uită, uneori, cu invidie la copiii lor bilingvi cu câtă ușurință ȋnvață o limbă străină, care lor le-a luat atȃt timp și efort. O parte dintre copiii bilingvi folosesc ambele limbi ȋnvățate cu aceleași abilități, pe cȃnd unii dintre ei ȋnvață una dintre cele două limbi mai bine decȃt pe cealaltă. Ȋn ambele cazuri ȋnsă, orice copil bilingv va dobȃndi o capacitate superioară de ȋnțelegere și ȋnvățare a unei limbi străine mai tȃrziu ȋn viață. Chiar dacă copilul nu vorbește cea de-a doua limbă, chiar și numai faptul de a auzi ceva ȋn acea limbă își va pune amprenta asupra dezvoltării

sale lingvistice de mai tȃrziu și îi va crea un avantaj educațional. Prin contactul cu o altă cultură/limbă, copilul va putea să ȋnțeleagă oamenii din afara culturii sale materne. Chiar dacă acești copii trăiesc lȃngă persoane pentru care cea de-a doua limbă ȋnvățată de copil nu este limba maternă, ei vor ȋnțelege la un moment dat cum aceeași situație poate fi interpretată diferit ȋn două culturi/limbi diferite. (Prof. Ana STANCIU, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni)

Le français pour les enfants à besoins éducatifs particuliers (BEP) L’étude en général, demande quelques conditions et surtout motivations pour qu'il se déroule correctement. Les élèves préoccupés par tout ce qui est nouveau du point de vue de la technique ont beaucoup changé. Et comme tout changement doit apporter l’évolution, on les voit faire des progrès tout le temps. Pour apprendre le français, les élèves BEP ont besoin de motivation, plus que les autres. Le professeur adapte l’offre éducative à la diversité de ses élèves et individualise leur parcours scolaires. L’école de Bușteni qui prépare ce type d’élèves assure les conditions dont ces élèves ont besoin. D’abord l’établissement est placé aux pieds de la montagne, dans un cadre féerique et les élèves sont très bien soignés. Ensuite leurs professeurs ont des études spécialisés pour mieux communiquer avec eux, car chaque élève a sa personnalité, ses besoins, sa possibilité intellectuelle. Ils ont répéré les difficultés rencontrées par leurs élèves! Enfin, ce qui compte le plus c’est la façon d’aborder le problème pour capter l’intérȇt des élèves. Le critère de l’ȃge est aussi très important. Les meilleurs résultats je les ai eus par la chanson française, le film français, l’image associée aux mots, le dialogue court et vif sur des sujets proposés par eux-mȇmes, des rencontres avec des Français, l’internet, le jeu. En conclusion, si on réussit à capter leur intérȇt, ils doivent savoir qu’une langue étrangère est toujours utile. Apprendre une autre langue c’est un gain sȗr. Succès aux élèves, aux professeurs et bonne continuation! BEP = CES (Prof. Mihaela SÂRBU, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni)

Moștenirea lui Vuk Karadžić … Limba maternă este acea limbă pe care copilul o învaţă mai ȋntâi, pe care o ştie şi o foloseşte cel mai bine, limba cu care el se identifică şi pe care o vorbeşte mama lui. Limba maternă poate fi limba oficială a unei ţări sau limba folosită de o minoritate naţională. În şcoala noastră, pe lângă limbile română, franceză şi engleză, se studiază şi limba sârbă, elevii noştri fiind în proporţie de 98% de etnie sârbă. In zilele noastre este esențial să învățăm cel puţin o limbă străină pentru a cunoaște alte culturi, alte civilizații, alte literaturi și pentru a avea o nouă perspectivă asupra lumii. Învățarea limbilor nu înseamnă doar studiu, ci este o extraordinară conexiune cu lumea. O limbă nu este mai mult sau mai puțin importantă, ci doar mai mult sau mai puțin cunoscută decât altele. Învățarea limbilor devine o necesitate în contextul european actual, iar copiii trebuie încurajaţi să studieze și să fie conștienți de importanţa unui poliglot în lume. Motivul principal pentru care se studiază limba sârbă în şcoala noastră este păstrarea identităţii comunităţii noastre, aceasta fiind cea mai mare şi cea mai veche comunitate sârbă din România, având în spate o istorie zbuciumată și fascinantă, de peste nouă sute de ani. Limba sârbă este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi, de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Serbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi din Europa Occidentală, America de Nord și Australia. În România, în anul 2011, existau 16.085 de cetăţeni, având ca limbă maternă limba sârbă. Limba sârbă foloseşte două sisteme de scriere: chirilic şi latin. În limba sârbă există regula un suneto literă, acesta fiind principiul de bază al reformei scrierii chirilice realizate de Vuk Stefanović Karadžić: „Piši kao što govoriš, čitaj kako je napisano!" („Scrie aşa cum vorbeşti, citeşte aşa cum este scris!”). Avantajul scrierii sârbe este corespondenţa aproape perfectă între pronunţare şi scriere. Vuk Stefanović Karadžić (1787-1864) s-a născut în satul Tršić, în vestul Serbiei, într-o familie ai cărei copii muriseră. Din această cauză, după un obicei din popor, i-a fost dat numele de Vuk („lup”), ca să nu-i facă rău duhurile rele. A fost un filolog, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și traducător sârb. A învățat să citească și să scrie de la o rudă a lui, Jevta Savić, care era singurul om cu carte din partea locului. Și-a continuat studiile în orașul Loznica, apoi la mănăstirea Tronoš, aflată ȋn apropierea satului natal.

Deoarece la mănăstire era pus să pască vitele şi nu să învețe, tatăl său l-a adus acasă. Nereușind să se înscrie la liceul din Karlovac, pleacă la Petrinje, iar mai târziu merge la Belgrad şi apoi în Jadar, unde începe să lucreze ca scrib la Jakov Nenadović. Când se deschide Școala cea mare din Belgrad, devine elev al acesteia. Curând se îmbolnăvește și pleacă să se trateze la Pesta. Cea mai mare parte a cunoștințelor sale le dobândește ca autodidact. Participă la cele două răscoale împotriva stăpânirii otomane, iar la sfârșitul celei de-a doua pleacă la Viena. Aici îl cunoaște pe lingvistul Jernej Kopitar, cenzor principal pentru cărțile în limbile slave. Acesta îl va ajuta în realizarea lucrărilor sale filologice. Din cauza conflictelor sale cu cneazul Miloš Obrenović, lui Vuk Karadžić îi este interzis să publice cărți în Serbia, dar și în Imperiul Austriac. De aceea, își găsește prieteni în Rusia, unde primește ajutor! După mai multe perioade în care a suferit de lipsuri materiale, dobândește din Rusia, în 1826, o rentă viageră. Activitatea lui Vuk Karadžić se încrie în spiritul epocii, cea a romantismului, în care se afirmă națiunile și se intensifică preocupările pentru cultivarea propriei limbi, crescând și interesul pentru folclor. Nu este întâmplător faptul că Vuk Karadžić este ajutat, pe lângă Jernej Kopitar, şi de frații Grimm. Vuk Stefanović Karadžić a impus ideea că limba literară trebuie să fie apropiată de limba vorbită, să fie înțeleasă de toți vorbitorii. Folosind alfabetul reformat, Vuk Karadžić a creat o ortografie fonemică pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. În ȋncheiere, vă propunem un mic dicţionar de cuvinte şi expresii în limba sârbă…

Scriere în alfabetul latin Ćao! Zdravo! drugar knjiga ljubav sunce Volim te! cvet lepota Dobro jutro! Dobar dan! Dobro veče! Dobro došli!

Scriere în alfabetul chirilic

Traducere

Ћао! Здраво! Salut! другар prieten књига carte љубав iubire сунце soare Волим тe! Te iubesc! цвет floare лепота frumuseţe Добро јутро! Bună dimineaţa! Добар дан! Bună ziua! Добро вече! Bună seara! Добро дошли! Bine aţi venit! (Prof. Lidia VELIMIROVICI, Școala Gimnazială Sviniţa)

Formarea limbii engleze Limba engleză este o limbă vest-germanică care își are originile în Anglia. În prezent este limbă maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”), deci este a treia cea mai vorbită limbă din lume. Această limbă s-a format acum o mie de ani. La realizarea ei au contribuit anglo-saxonii, misionarii creștini, care vorbeau limba latină, vikingii, care au adăugat cuvinte daneze, și normanzii, care au introdus în vocabularul uzual cuvinte de origine franceză. Nu este de neglijat faptul că monarhii („suverani”, cum îi numeau francezii) comunicau în limba franceză, documentele vremii erau redactate în limba franceză sau latină, slujbele religioase se țineau – cel puțin la început – în limba latină, deși toți englezii vorbeau engleza, mult diferită de la o regiune la alta. Acest lucru făceau engleza să pară o limbă străină! O întâmplare petrecută în sec. al XIV-lea redă exact situația din acele vremuri demult apuse! Câțiva marinari din sudul țării au naufragiat în nordul acesteia și au cerut localnicilor mâncare în limba engleză. Aceștia, neînțelegând ce spun și crezând că sunt francezi, i-au ucis... Se pare că elementul-cheie care a unit cele două limbi a fost... căsătoria! Astfel, căpeteniile normanzilor s-au căsătorit cu englezoaice. Primul rege normand însurat cu o englezoaică a fost Henric I. Regele Ioan fără de Țară (numit așa după pierderea posesiunilor din Franța) a încercat să înlăture limba franceză, deși aceasta a început să piardă teren abia în sec. al XIV-lea! În 1362, întrunirile Parlamentului s-au ținut pentru prima dată în limba engleză, chiar dacă regele Eduard al III-lea nu cunoștea această limbă!

Totuși, rolul de seamă în transformarea englezei medievale în engleza modernă a revenit lui Geoffrey Chaucer și William Caxton. Primul a scris, în 1380, poemul „Povestirile din Canterbury” în limba engleză medievală. În poem erau prezentați pelerinii care mergeau la Canterbury.

În timpul războiului de 100 de ani (1337-1453) dintre Franța și Anglia, pentru englezi limba franceză a devenit limba dușmanilor. La sfârșitul războiului toată lumea vorbea și scria în limba engleză!

Cel de-al doilea om de seamă, William Caxton, a introdus prima tiparniță în Anglia în 1476. El a decis să folosească în cărțile tipărite engleza vorbită la Londra. Varianta aleasă de acest tipograf stă la baza limbii engleze pe care o vorbim și o scriem astăzi! În sec. al XVI-lea, călătorii englezi au răspândit limba engleză dincolo de Oceanul Atlantic. Astăzi, după 500 de ani, limba engleză este vorbită de un miliard de oameni, adică de o șesime din populația globului. Demn de reținut este faptul că engleza este considerată una dintre cele mai bogate limbi ale lumii: ea cuprinde mai mult de jumătate de milion de cuvinte, fără cele tehnice! În engleză există aproape de trei ori mai multe cuvinte decât în germană și de cinci ori mai multe decât în franceză. În ceea ce privește ortografia, și aceasta lasă de dorit! Tipografii de felul lui Caxton au tipărit cărți în limba engleză înainte ca scriitorii și profesorii să decidă modul în care vor fi ortografiate cuvintele... Nouă, celor de astăzi, nu ne rămâne decât să mulțumim tuturor invadatorilor, care au contribuit la acest „ghiveci” englezesc!

(Prof. Mariana BERINDEI, Școala Gimnazială Malovăț)

Limba noastră românească!

Frați români, pribegi în lume Ca să câștigați o pâine! Nu uitați că limba voastră E liant în țara noastră Între suflete-pereche! De aceea, stați de veghe Ca nimeni să nu stâlcească Dulcea limbă românească! Pentru ea viața cedară Cărturari și domni de seamă! De-i nevoie, apărați-o! Tinerilor, cultivați-o! De la mic până la mare Să cunoască fiecare Limba sfântă a ăstei nații, Ca să fim uniți ca frații! De plecați în țări străine, Luați cu voi, cum se cuvine, Bogăția de cuvinte Devenite astăzi sfinte Și lăsați-o moștenire Generațiilor de mâine!

(Prof. Liliana PICU, Școala Gimnazială Malovăț)

Curiozități ale limbii române Încă de la început precizez faptul că aceste curiozități se regăsesc în DEX, adică Dicționarul Explicativ al Limbii Române, și anume: 1. Cel mai lung cuvânt care conține o singură vocală este „abracadabranta” și înseamnă bizar, ciudat, ceva neobișnuit... 2. Cel mai lung cuvânt care începe şi se termină cu o vocală, iar în rest nu conţine decât consoane este „înspre”... 3. Cel mai lung cuvânt, format din 11 litere, care conţine doar consoane nazale (m şi n) este „amenomanie”, el înseamnând delir cu dispoziţie veselă... 4. Cel mai lung cuvânt în care fiecare literă se repetă exact de două ori este „angionefrografie” (16 litere) și reprezintă un termen medical care se referă la o radiografie a sistemului vascular renal cu ajutorul unei substanţe de contrast... 5. Cel mai lung cuvânt din limba română are 44 de litere şi îl găsim în dicţionarele medicale, nu şi în DEX. Acesta este „Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza” și reprezintă denumirea completă a unei boli pulmonare cronice, numită pe scurt „silicoză”, care apare în general la muncitorii care lucrează în mine, în urma inhalării prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu... 6. Cel mai lung cuvânt din DEX este tot un termen medical: ”electroglotospectrografie” (25 de litere)... 7. Cele mai multe cuvinte în limba română încep cu litera „c”, în DEX aflându-se 19.750... 8. Cea mai mare diferenţă de litere între forma de plural şi singular o are substantivul „om” – „oameni” (4 litere)... 9. Singurul cuvânt din DEX care conține patru consoane la sfârşit este „kitsch” (termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust)... 10. „Abces este singurul nostru cuvânt care conține grupul de litere „abc”... 11. Cea mai scurtă denumire de localitate din România este Ip (2 litere), o comună din judeţul Sălaj... 12. Cea mai lungă denumire de localitate din România formată dintr-un singur cuvânt: Constantineşti (14 litere)... 13. Cea mai lungă denumire de localitate din România este Staţiunea Climaterică Sâmbăta (27 de litere), un sat din judeţul Braşov... (Director Prof. Înv. Preșcolar Nicolița BORCEAN, Școala Gimnazială Căzănești)

Differences between American and British English The most noticeable difference between American and British English is vocabulary. There are hundreds of everyday words that are different. For example, Brits call the front of a car the bonnet, while Americans call it the hood. Americans go on vacation, while Brits go on holidays, or hols. New Yorkers live in apartments; Londoners live in flats. There are far more examples than we can talk about. Fortunately, most Americans and Brits can usually guess the meaning through the context of a sentence. Noah Webster, whose name you find on the front of many American dictionaries, was a patriotic man. Born in West Hartford, Connecticut in 1758, he believed that a great emerging nation such as the USA needed a language of its own: American English. Webster found the English in the textbooks of the time to be corrupted by the British aristocracy, with too much French and Classical influence. He was to write American books for American learners, representing a young, proud and forward-thinking nation. Between 1783 and 1785, he produced three books on the English language for American schoolchildren. During his lifetime, 385 editions of his Speller were published. The modern US spelling of color was initially spelt in the British way, colour, but this changed in later editions. Other differences include the US spelling of center as opposed to the British centre, and traveler instead of traveller. Webster wanted to make spelling more logical, as befitting a nation that was founded on progressive principles. This is a rare example of a dictionary writer trying to lead the English language instead of describe it. (after http://blog.oxforddictionaries.com). British and American English have far more similarities than differences. We think the difference between American and British English is often exaggerated. If you can understand one style, you should be able to understand the other style. The three major differences between between American and British English are: 1. Pronunciation - differences in both vowel and consonants, as well as stress and intonation 2. Vocabulary - differences in nouns and verbs, especially phrasal verb usage and the names of specific tools or items 3. Spelling - differences are generally found in certain prefix and suffix forms. With the exception of some regional dialects, most Brits and Americans can understand each other without too much difficulty. They watch each other’s TV shows, sing each other’s songs, and read each other’s books. (Prof. Claudia DIACONU, Școala Gimnazială nr. 14, Drobeta Turnu Severin)

Lʼenseignement/apprentissage du vocabulaire L’enseignement du vocabulaire est une partie essentielle de l’acquisition d’une langue étrangère. Celui-ci est essentiel au développement, chez l’élève, des cinq compétences générales prévues par le programme du curriculum. L’enseignant doit fournir aux apprenants les indications nécessaires sur les stratégies d’apprentissage du vocabulaire d’une langue étrangère. Si les apprenants possèdent une quantité suffisante de mots, ils peuvent s’exprimer avec aisance, décrire une réalité, faire des comparaisons. L’étude du vocabulaire ne doit pas être considérée comme instinctive et fortuite. Elle doit se faire d’une manière attentive, systématique. L'apprentissage du vocabulaire doit encourager l'utilisation de la pensée intuitive et imaginative, la faculté d'association en particulier. Il doit également permettre de mieux exprimer des idées, d'effectuer des démarches et des expériences dans la langue seconde, ainsi que de les évaluer. Cet apprentissage doit se faire dans un contexte riche et signifiant pour l'élève qui doit apprendre des mots usuels pour pouvoir s’exprimer oralement et par écrit. Si l’élève acquiert le mot mais ne l’emploie pas, il fait partie de son vocabulaire passif. Si le mot n’est pas seulement compris, mais employé couramment dans le langage oral ou écrit, il s’agit d’un vocabulaire actif. Une leçon de vocabulaire commence par une conversation qui actualise les connaissances acquises antérieurement et qui permet l’introduction de nouveaux vocables dans un contexte adéquat. La démarche didactique comprend : la présentation du nouveau lexique (orale/écrite), l’exploitation (orale/écrite) et la fixation (orale/écrite). La présentation des mots inconnus se réalise donc par plusieurs stratégies. Le point de départ en est la perception auditive du mot inconnu, inséré dans un syntagme ou dans une structure très courte (le lire et le faire lire dans une phrase, donner son sens par rapport au contexte) qui fait suite à l’observation directe de l’objet, de l’image, des dessins ou d’une photo qui représente le nom (montrer l’objet ou mimer l’action qu’exprime le verbe). Il faut adapter cette démarche au niveau d’étude de la langue des débutants ou des avancés. Pendant les leçons de vocabulaire, le principe de l’intuition joue un rôle très important, ayant des rapports avec la perception visuelle/auditive des élèves. Pour cela on emploie des images, des gestes et des actions. L’enseignement synchronise le geste, l’action et la parole. La loi de cette activité selon Dorina Roman est le suivant: „l’image et le geste précèdent la parole, la parole précède l’écrit, l’écrit précède la lecture”. La présentation écrite en contexte suit la présentation orale des mots inconnus. Il s’ensuit donc une perception motrice des mots nouveaux : on prononce le mot en contexte, on le fixe oralement en contexte; on l’emploie dans d’autres contextes; l’enseignant l’écrit au tableau, en contexte, pour faire observer l’orthographe de ces mots les élèves l’écrivent dans leurs cahiers, toujours en contexte. La fixation en contexte a comme but l’accroissement du rendement communicatif, la meilleure compréhension. La présentation du vocabulaire dans la classe de français est une activité pédagogique qui

a comme idée fondamentale l’exploitation du geste expressif de l’enseignant et du dialogue, tout comme le ferait un acteur sur scène. Il joue un scénario, les élèves y apportent leur contribution. C’est une activité informative-participative dont les moyens peuvent être visuels (illustrations, films, diapositives, figurines, bandes dessinés, objets, images) et linguistiques (le contexte, l’homonymie, les champs lexicaux, la traduction). Pour qu'ils retiennent le nouveau vocabulaire, ce que les élèves font avec les mots nouveaux est plus important que le nombre de mots à apprendre. Les activités utilisant les quatre savoirs sont les plus efficaces. Apprendre les mots dans des activités où ils seront réutilisés souvent, donne une idée plus juste de la façon dont ils sont utilisés en français et des règles d'usage qui les accompagnent. Plus les élèves ont l'occasion de rencontrer et d'utiliser ces mots, plus ils ont des chances de les retenir. Les apprenants doivent avoir l’habitude quotidienne de consulter le dictionnaire (en fonction de leur âge et de leur niveau d’apprentissage), de réaliser des connexions entre les nouveaux mots et ce qu’ils connaissent déjà, d’utiliser des fiches pour mémoriser les mots. Le dictionnaire permet aux élèves une plus grande autonomie dans l’acquisition du vocabulaire et représente un moyen pour accéder aux sens d’un mot et à son orthographe. Souvent lorsque les élèves rencontrent un mot nouveau, ils font appel au maître pour leur en demander la signification. Le maître peut utiliser deux stratégies : soit il donne une définition ou un synonyme soit il place le mot dans le contexte d’une phrase. Mais ces deux stratégies sont incomplètes. La fixation des nouveaux mots se fait oralement et par écrit, ce qui suppose le renforcement des connaissances acquises, la détermination exacte du sens dans de nouveaux contextes. Comme exercices de fixation l’enseignant peut utiliser : la répétition, la lecture, les exercices structuraux ou il peut organiser des séances de réemploi de ces mots sous forme d’exercices-jeu. À ce moment de l'apprentissage le jeu permet l'assimilation des notions déjà clarifiées, ou la mémorisation à long terme d'un vocabulaire déjà abordé. L’élève exerce ses compétences, mobilise ses connaissances et les met au service de l'activité dans laquelle il recherche avant tout un plaisir. Le jeu constitue un «précieux outil pédagogique d'approfondissement et d'appropriation». (Dorina Roman) La lecture du texte de la leçon dont on a préalablement étudié le lexique peut se constituer aussi en moyen de renforcement des structures lexicales. Le texte lu est une source de stratégies et d’exercices scolaires portant sur l’organisation du sens. En offrant des contextes pour le vocabulaire, la lecture est un moyen de fixation. La lecture joue un rôle essentiel pour améliorer les compétences linguistiques des élèves en langue française. Ce n’est qu’après la lecture qu’on fait appel à la conversation fixative finale. Elle peut revêtir deux formes: une conversation reproductive, portant sur le contenu du texte lu, ou une conversation productive, créative, détachée du texte, introduisant les nouveaux vocabulaires. Au collège, il faut donc insister sur la question du contexte d’emploi pour les synonymes. Une méthode de travail sur les synonymes consiste dans la réécriture des textes donnés à l’aide d’un corpus de synonymes. L’apprentissage des synonymes va de pair avec celui des antonymes. Pour faire travailler les contraires dans la classe, l’enseignant peut proposer des activités supplémentaires. La maîtrise des antonymes révèle un certain esprit logique et contribue à l’enrichissement du vocabulaire.

L'apprentissage du vocabulaire doit être l'occasion de développer des stratégies de compréhension en langue seconde et de pouvoir ainsi utiliser cette langue en dehors du contexte scolaire. L'élève devient autonome grâce à la formation d'habitudes de travail et à l'utilisation d'une variété d'outils linguistiques (dictionnaires, lexiques, grammaires), l’occasion d'apprendre du vocabulaire ; encourager l'indépendance dans l'apprentissage; encourager une participation active à l'apprentissage; multiplier les occasions de rencontrer le nouveau vocabulaire et de réactiver le vocabulaire déjà connu des élèves; faire étudier et utiliser différents registres de langue. Le jeu de vocabulaire exige la mise en œuvre de stratégies diversifiées : stratégies de jeu et stratégies d’apprentissage. C’est en jouant avec les mots, en lisant beaucoup, en regardant des films, en écoutant des émissions et beaucoup de musique et en discutant de ces expériences, que les élèves ont l'occasion d'acquérir le vocabulaire nécessaire pour une bonne communication en français. Une entrée possible et riche pour l’acquisition du vocabulaire est la littérature. Elle représente un apport lexical remarquable à consolider par des activités de mémorisation, de reformulation. Cela nécessite du travail sur le sens des mots, sur l’univers verbal des auteurs pour comprendre les mécanismes de la langue. On doit faire attention au degré de difficulté lexicale d’un texte: à partir de 2% de mots inconnus, le texte devient difficile. Il y a donc un lien évident entre le lexique et la compréhension des textes: on dit souvent qu’il faut lire pour acquérir du vocabulaire, mais l’inverse est aussi vrai, il faut avoir du vocabulaire pour lire. (Prof. Ionelia TROTEA, Colegiul Național Pedagogic ,,Șt. Odobleja” Drobeta Turnu Severin)

Jucării educative inteligente pentru învățarea limbilor străine Tot mai mulți părinți conștientizează cât de importantă poate să fie cunoașterea unei limbi străine. De aceea, micuții lor încep să studieze cât mai multe limbi străine încă de la o vârstă foarte fragedă, cu scopul de a avea, ca adulți, mai multe posibilități în viața profesională și de a fi mai inteligenți. Părinții pot să ofere celor mici diverse jucării educativ-interactive, de la păpuși care vorbesc și merg singure până la calculatoare care-i ajută să învețe mai ușor și cu plăcere o limbă străină. De exemplu, calculatoarele propun diferite variante, adaptate fiecărei vârste, și le permite copiilor să se auto-evalueze. Jucăriile utilizate în vederea învățării unei limbi străine nu trebuie să se desfacă în bucăți mici. Copiii care au mai puțin de 3 ani nu trebuie să fie expuși mai mult de 30 de minute la jucării care activează unde electromagnetice. În primele luni de viață, copilul învață foarte ușor diverse sunete, chiar dacă ele nu aparțin limbii materne. O jucărie bilingvă îi dezvoltă abilități lingvistice, cognitive, psihomotorii și creative. La vârsta de 6 luni, copilul se poate manifesta prin intermediul gesturilor și a anumitor expresii, acestea fiind legate de inteligența emoțională. Părinții îi pot pune la dispoziție jucării

vorbitoare (de exemplu, un ursuleț vorbitor), care îi oferă celui mic o serie de cântece, efecte sonore și vizuale, precum și un număr de fraze, prin simpla apăsare a unui buton poziționat pe burta jucăriilor. În jurul vârstei de 9 luni, copilul învață să lege și să repete silabele între ele. Tot acum copilul începe să meargă de-a bușilea și se joacă cu jucării care îl ajută în timpul micilor explorări. Astfel, el descoperă primele cuvinte și mișcări prin apăsarea butoanelor colorate situate pe jucării și învață primele sale cuvinte într-un mod amuzant. Când împlinește un an, copilul poate să rostească primele sale cuvinte pe care le asociază cu sensul lor. Acum cel mic observă, imită activitățile adulților sau recunoaște și denumește diferite obiecte. După vârsta de 1 an și jumătate, vocabularul copilului se îmbogățește cu noi cuvinte. El începe să-și imagineze și să inventeze povești și chiar va încerca șă le spună celor din jur! Spre exemplu, un telefon cu animale îi va permite celui mic să învețe cifrele de la 0 la 10, formulele specifice unei conversații telefonice, denumirile unor animale și sunetele lor specifice sau diverse cântecele având ca temă o convorbire telefonică. Când are 2 ani, copilul poate să formuleze primele propoziții și dobândește abilități cognitive și motorii, care-i permit să se joace cu jucării mai complexe, chiar dacă acestea folosesc o altă limbă decât cea maternă. Un laptop „vorbitor” bilingv îl familiarizează cu alfabetul, formele geometrice, cuvintele și cifrele de la 1 la 10. Cu ajutorul mouse-ului, se activează jocurile și melodiile stocate în această jucărie! În jurul vârstei de 3 ani, copilul poate să comunice cu lumea din jur. Acum este capabil să susțină propriile discursuri, să cânte și să-și exprime creativitatea prin muzică. Părinții pot să-i ofere o jucărie, care îl ajută să cânte și să-și înregistreze vocea (așa-numitul „karaoke”). Prin intermediul acesteia, copilul poate învăța alfabetul, instrumentele muzicale, fonetica, diverse cântece în limba maternă și-n alte limbi străine. Specialiștii recomandă ca introducerea unei limbi străine în vocabularul celui mic să fie ceva ce intervine natural, în timp ce se joacă, asimilând-o în ritmul lui, fără să știe că învață. Micuțul poate face acest lucru chiar de la 2-3 ani! La această vârstă, creierul celui mic funcționează ca un burete, permițându-i să învețe chiar și o limbă străină foarte ușor! Luana Ioniță, psihopedagog școlar, precizează că „jocul este principiul învățării. Limba străină învățată la o vârstă foarte fragedă, chiar dacă copilul nu înțelege tot și doar ascultă, va constitui un nucleu care îl va ajuta ulterior”. Ajuns la vârsta de șase ani, copilul poate să vorbească două sau mai multe limbi străine. Pe măsură ce copilul crește, asimilarea unei limbi străine nu va mai fi atât de ușoară. Abilitatea creierului uman de a reține o limbă străină este maximă până la vârsta de 12-13 ani. În concluzie, putem afirma faptul că jucăriile educative bilingve reprezintă un ajutor nesperat în asimilarea limbilor străine implicându-l pe cel mic în activități interactive și distractive! (Prof. Răzvan VOICESCU - Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna”, jud. Ilfov)

Still, Let’s Read Books! MOTTO: „Don't judge a book by it's cover!” When did you last see a movie? You can tell this with a quite accurate precision. But when you last read a book? Most of us don’t even remember. It’s easier to sit in front of the television and to watch an action movie than to open a book. The movie brings images, sounds, special effects which are more and more appreciated nowadays. There are prizes that reward the quality of a movie, the actors’ perform etc.. Unfortunately, time is shorter nowadays; everybody lives a permanent time crisis. Society asks implication more than ever and the citizens often remain without free time, not even for enough rest. It is well-known that the invasion of mass-media, the electronic devices and the gadgets keep us apart from books. If a computer was a luxury thirty years ago, almost every kid knows better than his parents to use one today. Being a necessity in the development of the science and in forming a generous knowledge, the computer is abusively used by little kids and ironically limits the child in his development. It „steals” the pupils’ time and it offers a limitation regarding the interaction with other people and with the values of the culture, especially with the book. Have you ever tried to read a novel and then to see the movie based on that novel? I tried it. I was disappointed. The main character was nicer and the house he owned was friendlier, in my imagination. I consider that a movie limits imagination and imposes a certain face and a totally different atmosphere from the one that you, as a reader, conceived it. The lecture of a literary work means analyzing and interpreting the specific of the literature in communicating through language an aesthetic message. The reader is invited to live through the space of the lecture his life experience; he becomes a recreator of the text he has read. Reading is an event of knowledge and it involves a degree of appreciation. Like any communication system, literature transmits his encoded message through a system of aesthetic signs. The word is not only a way of communication but an artistic one. Little children can be guided to love reading books even from the age of 4, through telling stories, showing them images from a fairy-tale and developing the imagination, the curiosity and the desire for searching themselves books with other stories. Those with animals are more captivating for the kids. They know that the wolf is greedy and cruel, the fox is wicked and the rabbit is clumsy and scared. Therefore, the feelings of joy, happiness, sadness, love and hate create in child’s mind a fascinating world which later leads to aesthetic emotions or catharsis. The main importance in making a child (and later a teenager and an adult) love reading literary works belongs to the parents and the teachers. They must not be forced to read, but to discover it’s beauty. The future adult will be kind, honest, smart and brave as the hero from a fairy-tale. The moral values are cultivated in order to build a better society, with a better future.

(Prof. Iulia-Constanța PRISNEL, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni)

Modalități de integrare a noilor tehnologii informaționale în procesul didactic SOFTUL EDUCAŢIONAL – MIJLOC EFICIENT ÎN REALIZAREA UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT FORMATIV „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil.” (Jacques Delors) Educaţia trebuie să pregătească individul pentru ritmul accelerat al schimbării în societatea în care trăim, să-i creeze deprinderi şi abilităţi de adaptare şi, mai mult decât atât, însăşi procesul de instruire trebuie să se adapteze noilor condiţii. Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să-l pregătească pe individ oriunde s-ar afla şi nelimitat în timp. Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării nu este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou spectru de performanţe, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură şi civilizaţie. Cu certitudine, tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente de utilitate universală. De aceea, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire şi comportament care va permite cadrelor didactice să facă faţă oricărei noi cerinţe. Fiecare cadru didactic va trebui să capete o formaţie de bază în domeniul TIC. Din păcate, în învăţământul preuniversitar, calculatoarele sunt folosite mai ales pentru predarea şi învăţarea informaticii. Folosirea lor ca instrumente menite să uşureze învăţarea altor materii este încă în stadiu incipient. Totuşi, se constată o preocupare concretă pentru utilizarea calculatorului în învăţare, în special în cadrul ariilor curriculare Matematică şi ştiinţe, Limbă şi comunicare. Acomodarea încă din şcoală cu noile tehnologii influenţează formarea intelectuală a elevilor în următoarele direcţii: a) Stimularea interesului faţă de nou Atunci când se lucrează cu calculatorul, interesul şi implicarea elevului este neîntreruptă. Deschiderea aproape completă pe care o oferă tehnica de calcul elimină riscul ca elevul să se plictisească sau ca activitatea să intre în rutină. b) Stimularea imaginaţiei De obicei, copiii iau contact cu lumea calculatoarelor prin intermediul jocurilor. Varietatea subiectelor abordate de acestea stimulează imaginaţia celor care le utilizează, cu atât mai mult cu cât aceste programe sunt special concepute să dezvolte fantezia, inventivitatea, rapiditatea luării deciziilor, reflexele. c) Dezvoltarea unei gândiri logice Gândirea elevilor câştigă în profunzime şi rapiditate. A şti ce să ceri sistemului de calcul impune o ordonare superioară a gândirii. a) Pot fi simulate pe ecran fenomene şi procese în evoluţia lor, unele experienţe greu accesibile laboratoarelor şcolare.

b) Se poate optimiza randamentul predării prin prezentarea cu ajutorul ecranului a unei largi varietăţi de exemple sau modele asociate unei secvenţe de lecţie. Aceasta conduce la stimularea inventivităţii şi aplicativităţii, a spiritului participativ şi anticipativ al celui care învaţă. c) Formarea intelectuală a tinerei generaţii se va face în spiritul autoeducaţiei. d) Elevul învaţă în ritm propriu, fără emoţii şi perturbări ale comportamentului determinate de factorii de mediu. e) Rezultatele şi progresele obţinute beneficiază de o apreciere obiectivă. Ca metodă, învăţarea asistată de calculator recurge la un ansamblu de mijloace care să-i permită atingerea obiectivelor şi formarea competenţelor specifice. Mijloacele didactice specifice metodei sunt programele de învăţare sau soft-urile didactice. Prin soft educaţional se înţelege un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice: 1. - obiective comportamentale; - conţinut ştiinţific specific; - caracteristici ale grupului ţintă 2. - obiective tehnice: - asigurarea interacţiunii individualizate; - asigurarea feed-back-ului secvenţial; - realizarea evaluării formative. În sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire. După funcţia pedagogică pe care o pot îndeplini în cadrul procesului de instruire, softurile educaţionale pot fi: - de exersare; - prezentare de noi cunoştinţe; - de simulare; - testare; - dezvoltare a unor capacităţi sau aptitudini; - jocuri educative. Una din caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional este calitatea interacţiunii cu elevul; de ea depinde măsura în care se produce învăţarea. O altă caracteristică este flexibilitatea. Modul în care este proiectat softul cu care va interacţiona elevul, va evidenţia o individualizare a parcursului în raport cu reacţiile elevului, cu posibilităţile de relevare a dificultăţilor în parcurgerea programului şi de reglare a instruirii. Din acest punct de vedere unele soft-uri sunt centrate pe elev (cuprind şi sarcinile de lucru care să asigure învăţarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conţinuturile, dar nu-şi propun şi exersarea). În comparaţie cu alte metode, învăţarea asistată de calculator prezintă o serie de avantaje cum ar fi: - sprijină şi facilitează procesul de învăţare; - încurajează construcţia activă a cunoştinţelor; - asigură contexte semnificative pentru învăţare; - stimulează creativitatea şi competitivitatea, dar şi lucrul în echipă; - promovează reflecţia; - stimulează activitatea intelectuală şi dezvoltarea de competenţe; - informaţia este receptată şi asimilată mult mai eficient; - procesul de învăţare devine dinamic, intuitiv şi participativ;

creşte calitatea actului pedagogic; eliberează elevul de multe activităţi de rutină; reduce timpul de studiu; substituie material şi instrumente didactice scumpe sau greu de procurat; modifică atitudinea faţă de calculator ca instrument de lucru.

Concluzii: În contextul unei societăţi aflate într-o continuă căutare a modelelor spirituale şi morale şi în condiţiile în care individul are o determinare spaţio-temporală puternic influenţată de factorul economic, izolarea socială a acestuia este o realitate evidentă. De aceea se impune adoptarea unor strategii care să contracareze efectul izolării. Aceste strategii sunt de regulă de natură comunicaţională. Prin utilizarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale, ruperea barierelor spaţio-temporale devine o realitate. Tehnologiile informatice şi comunicaţionale reprezintă un nou grad de libertate a individului în societate. Cum nu putem desprinde educaţia de comunicare, inserţia tehnologiilor informatice în educaţie este o consecinţă firească a progresului societăţii. (Prof. Înv. Primar, Corina DINCĂ, Școala Gimnazială Breznița-Ocol)

Les technologies du futur… rêve ou cauchemar? L’homme apparaît souvent comme un apprenti sorcier. Animé d’un désir persistant de connaissance, il veut aller toujours plus loin, s’avancer dans sa recherche, dans la découverte des nouvelles technologies, les expérimenter, les utiliser, sans parfois en mesurer les dangers potentiels. Mais, en même temps, il est freiné dans cet élan par un principe de responsabilité vis-à-vis des générations futures, par les craintes qu’il peut avoir devant l’inconnu. Ces craintes se sont révélées parfois sans fondement et même puériles. Qu’on se souvienne de l’inquiétude des voyageurs qui ont pris les premiers trains. Même des savants confirmés, des penseurs d’une grande intelligence ont pu dire des ”bêtises’’ devant la nouveauté, devant le progrès. On peut citer le savant François Arago (1786-1853), physicien, astronome, l’un des premiers vulgarisateurs scientifiques pour qui, en 1836, le chemin de fer n’était qu’une aventure sans lendemain. Cet homme qui travaillait sur l’électromagnétisme, sur le système métrique, sur la vitesse de la lumière, mettait en garde les voyageurs contre les maladies nerveuses provoquées par la trépidation des trains, contre les maladies des yeux occasionnées par une trop rapide succession des images sur la rétine, sans oublier les pleurésies que les voyageurs pourraient contracter dans les tunnels. Il faut dire, à sa décharge, que quelques années plus tard, il changera d’avis.

Pour sa part, l’historien Jules Michelet, contemporain d’Arago, soutenait que l’extrême rapidité des voyages en chemin de fer pourrait produire un effet désastreux sur les voies respiratoires des voyageurs. Rappelons que la vitesse moyenne d’un train était de 40 km à l’heure. Mais d’un autre coté, on doit aussi évoquer des découvertes qui se sont révélées avec le temps tout à fait désastreuses Ainsi, l’amiante, qui avait révolutionné les techniques du bâtiment en raison de ses propriétés d’isolation acoustique, thermique et de résistance à la chaleur, a montré au long des années son caractère nocif, toxique, voire mortel. Il a, en effet, entraîné des pathologies respiratoires plus ou moins graves au point qu’après l’avoir vanté et largement utilisé, on en a, depuis 1997, interdit l’usage en France. Plusieurs découvertes scientifiques suscitent aujourd’hui les mêmes espoirs et les mêmes craintes. Les OGM (organismes génétiquement modifiés) dont on ne sait pas si elles représentent un danger mortel ou un remède à la famine. L’énergie atomique fait naître les mêmes débats. Pour les uns, c’est la seule réponse „écologique” à la demande sans cesse croissante de sources d’énergie, pour les autres c’est un instrument diabolique. Il en est de même du clonage qui divise aussi bien les savants que l’opinion publique. Clonage thérapeutique, encore à l’état de projet, qui fait naître un espoir dans le traitement de certaines maladies, dans les greffes d’organes, ou peut-être dans un avenir plus on moins proche, clonage reproductif, qui vise à donner naissance à un individu génétiquement identique à un autre. Et, depuis quelques années, on voit surgir les mêmes questions, les mêmes peurs, en ce qui concerne les nanotechnologies. Porteuses d’espoirs immenses, elles font aussi l’objet de nombreuses interrogations. Et donc, tant que l’homme vivra, pensera, il sera animé par ces deux mouvements contradictoires, un élan vers la connaissance et un recul face à l’inconnu. (Prof. Elena CIUTĂ, Liceul Tehnologic Halînga, jud. Mehedinți)

Return to real life We have evolved devices and almost every one of them has the camera. If at first we used to make a selfie, and we enjoy it, then it happens more and more often. Practically because young people nowadays increasingly give up on interpersonal relationships in favor of virtual relationships. Everything happens online as well. This is why young people isolate themselves without realizing it. Not only do individuals obsessed with taking selfies tend to feel their personal lives and psychological well-being are damaged, but they may feel that relationships with others are impaired. Most of our youngs admitted spending more than half of their spare time on smartphones, especially on online applications , or simply on the internet. Researchers used questionnaires to reveal four personal characteristics – narcissism, attention-seeking, self-centered behaviour, and loneliness. From these studies we understand that young people who tend to a greater use of smartphones need help.

Individuals with higher degrees of loneliness tend to report selfie-liking to a greater extent. In my opinion, we should ask the young people we are trying to educate, to get involved as much as possible in the kind of activities that bring them together. Let's make them socialize and make them understand that a that a handshake can only happen when we are face to face. To help them understand that a flower looks good and has a unique fragrance only live and not in the virtual reality. Let's show our children how well we feel when we hug. Let's show them that these things really have value when it happens in reality. There are things in life that value more than a „like” online. (Prof. Dan-Adrian GUZU, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Buşteni)

La communication interculturelle dans les rencontres des jeunes Notion de communication La communication est considérée comme une transmission d’informations. Cette transmission va mettre en jeu deux protagonistes : un émetteur (qui émet un message) et un récepteur (qui va recevoir le message). Le message en lui-même a besoin d’un support ou d’un moyen par lequel il va être transmis : il sera pour cela traduit en un système de symboles ou codé par l’émetteur, le code choisi pouvant être par exemple une langue ou un autre type de langage (ex.: langage informatique). Le message de l’émetteur pourra aussi contenir sous forme codée certaines informations ayant trait à son état psychologique. Le récepteur devra être à même de décoder ce message pour comprendre ce que veut lui transmettre l’émetteur. Culture, interculturel Dans le cas d’une rencontre interculturelle, la communication fait intervenir des acteurs de cultures différentes. La définition ethnologique de la culture est: «l’ensemble des connaissances et des comportements (techniques, économiques, rituels, religieux et sociaux) qui caractérisent une société humaine déterminée». La culture regroupe donc toutes les normes de comportement, les rituels d’interaction (usages, codes de politesse et de savoir-vivre), les codes de communication (dont la langue), les valeurs et croyances, la manière de percevoir certaines situations, d’agir ou de réagir, de penser, de même que les modes de vie, les savoir-faire techniques, économiques ou artistiques, les modes d’organisation collectifs etc., d’une société

donnée. Toutes ces données constitutives d’une culture sont cependant sujettes à évoluer et à se modifier. En effet, il ne faut pas oublier que si tout être est porteur d’une culture, il n’est pas seulement le produit de cette culture. Ce sont au contraire les individus qui produisent la culture, qui la modèlent et la font évoluer, notamment au contact de personnes de cultures différentes. Il ne faut donc pas considérer la culture comme un phénomène figé, mais comme un processus en évolution constante qui se définit et se redéfinit en fonction de ses caractéristiques propres et de ses relations avec d'autres cultures. (Prof. Mirela RUSU, Colegiul Tehnic „Decebal” – Drobeta Turnu-Severin)

La pédagogie différenciée J’ai choisi ce sujet parce que je crois que ce serait une solution pour l’apprentissage des langues étrangères, pour la motivation des élèves d’étudier davantage, car ils auront partie d’une manière individualisée et personnalisée d’apprendre. La pédagogie différenciée se définissait comme une pédagogie qui se différencie selon les enfants, leurs caractéristiques personnelles et sociales. La pédagogie différenciée est une pédagogie qui privilégie l’enfant, ses besoins et ses possibilités; se différencie selon les besoins des enfants; lui propose des situations d’apprentissage et des outils variés; ouvre à un maximum d’enfants les portes du savoir, du savoir-faire, du savoir-être. Tout enseignant constate, dans la pratique quotidienne, combien le groupe d’élèves (la classe) est hétérogène: hétérogénéité d’âge, de niveau de développement (moteur, cognitif, affectif), d’origine socio-culturelle. La pédagogie différenciée est une pédagogie proposant des apprentissages qui respectent l’évolution de la pensée enfantine, le type d’intelligence de chaque enfant, afin que chacun, par des voies qui lui sont propres, puisse atteindre le maximum de responsabilités. Différencier, c’est avoir le souci de la personne sans renoncer à celui de la collectivité, s’appuyer sur la singularité pour permettre l’accès à des outils communs, en un mot: être en quête d’une méditation toujours plus efficace entre l’élève et le savoir. Les trois dispositifs de différenciation s'articulent autour de trois pôles du triangle didactique: Personne – Savoir – Institution. La différenciation des processus d'apprentissage Les élèves sont répartis en plusieurs groupes qui travaillent chacun simultanément sur les mêmes objectifs selon des processus différents mis en œuvre à travers des pratiques diversifiées de travail autonome : le contrat, une grille d'auto-évaluation formative, un projet. La différenciation des processus est déterminée par une analyse préalable la plus fine possible de l'hétérogénéité des élèves. La différenciation des contenus d'apprentissage. Les élèves sont répartis en plusieurs groupes qui travaillent chacun simultanément sur des contenus différents définis en termes d'objectifs cognitifs, méthodologiques et comportementaux. Ceux-ci sont choisis dans le noyau commun d'objectif inventorié par l'équipe pédagogique ou par

l'enseignant et considérés comme des étapes nécessaires pour que tous accèdent au niveau exigé par l'institution. Les objectifs sont ensuite cernés par un diagnostic initial révélant l'hétérogénéité des réussites et des difficultés. La différenciation des structures Les élèves sont répartis en plusieurs groupes dans des structures différentes de la classe. Ce dispositif est nécessaire, mais insuffisant. Certes, on ne peut différencier les processus et les contenus, sans répartir les élèves en sous-groupes, mais ce dispositif met en place un cadre qui resterait vide et sans effet sur la réussite des élèves si la pédagogie n'était pas différenciée. Cette carence explique parfois l'échec des groupes de niveau matière. Il est vrai cependant que le simple fait de différencier les structures permet aux élèves de connaître d'autres types de regroupement, d'autres lieux, d'autres animateurs, provoquant de nouvelles interactions sociales et ainsi des réactions constructives à l'apprentissage demandé. Les modes de différenciation On distingue en fait deux formes très contrastées: - la différenciation successive qu'on appellera plutôt pédagogie diversifiée ou variée; - la différenciation simultanée plus difficile, plus révolutionnaire, sans doute, car elle implique que tous les élèves ne travaillent pas de la même façon en même temps et aient même des tâches différentes à effectuer. C'est pourtant là que s'inscrit la pédagogie différenciée proprement dite. La différenciation va porter:  sur les outils d'apprentissage: les manipulations, les supports auditifs et visuels, les nouvelles technologies (power point, CD, …)  sur les démarches d'apprentissage: approche globale ou analytique, des séquences basées sur la déduction, la découverte intuitive, …  sur les situations d'apprentissage: situations d’écoute (active ou autre), de recherche, une évaluation formative, une production personnelle  sur le degré de guidance: encadrer ou non les élèves, intervenir de manière différenciée dans les groupes de travail, moments de travail en autonomie.  sur la place du relationnel: un ancrage affectif, un savoir parfois plus distancé, plus détaché du vécu ou de l’environnement de l’élève.  sur la gestion du temps: séquences d’apprentissage de durées différentes.  sur la manière de mobiliser et d'enrôler les élèves: aider les élèves à se motiver en valorisant l’activité, en les relançant et les stimulant.  sur l'organisation de la classe: travailler en classe entière, en groupe de tailles différentes, mais aussi des groupes d’entraide, de recherche, …  sur les formes de travail: moments d’exposition du professeur, moments de recherches, moments d’exercices et moments d’évaluation.  sur les consignes données: consignes très explicites ou non, consignes travaillées en groupes, consignes orales ou écrites, consignes s’appuyant sur des exemples et contreexemples.  sur les formes d'évaluation: différencier les méthodes et les outils pour évaluer.  sur les contenus: différents contenus peuvent être abordés pour un même objectif. Quand on parle de pédagogie différenciée on pense à l'approche par objectif, à l'évaluation formative ou formatrice, à la pédagogie du projet, à l'interdisciplinarité, à l'aide individualisée. C’est quelque chose d’idéel.

C’est difficile d’appliquer cette pédagogie pendant les cours, à cause de la technologie (qui manque parfois dans nos écoles), à cause du temps qui est lié a une programme scolaire très riche qui doit être parcourue jusqu’à la fin de l’année scolaire, mais on est obligé d’essayer quand même pour nos élèves. (Prof. Clarisa ALEXANDRU - Școala Gimnazială Nr. 14, Drobeta Turnu-Severin)

Creativitatea în orele de limbi străine MOTTO: „Scopul educaţiei este de a înlocui o minte neîncărcată cu una lipsită de prejudecăţi!” Creativitatea presupune capacitatea individului de-a concepe şi realiza produse cât mai diferite de cele existente. Creativitatea pedagogică se referă la modelul calităților necesare cadrului didactic pentru a proiecta și a realiza activități eficiente valorificând capacitățile sale de înnoire permanentă în cadrul procesului de învățământ. Pentru a elabora un astfel de model, cadrul didactic sau educatorul trebuie să se raporteze la creativitate. Dacă orice individ este capabil să producă ceva nou pe plan social și individual, indiferent de vârsta pe care o are, un educator, învățător sau profesor poate să realizeze corelații instrucționale și educaționale noi, ca de exemplu corelația subiect-obiect. Aceste corelații solicită educatorului adaptarea continuă la situații noi, imprevizibile, în timpul lecțiilor sau în orele de dirigenție. Creativitatea se realizează în plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului), în plan colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi) și social (creativitatea organizației școlare, creativitatea comunității educaționale, locale, teritoriale sau naționale). Formarea cadrelor didactice conform cerințelor creativității pedagogice presupune stimularea capacității lor de proiectare-dezvoltare curriculară a activității de instruire/educație, realizabilă în mediul școlar și extrașcolar. Profesorul de limbă străină se folosește tot mai mult de mijloace tehnice avansate, cu scopul de a asigura un învățământ de calitate. Spre exemplu, retroproiectorul permite dobândirea unor abilități interdisciplinare. Atunci când se lucrează cu subgrupe, se va cere unui reprezentant al fiecarei echipe să-și scrie rezultatele exercițiilor pe o foaie transparentă pe care o va expune ulterior la retroproiector. Profesorul de limbi străine care intenţionează să integreze computerul în predare ar trebui să deţină câteva abilităţi de bază, precum folosirea unui procesor de texte şi salvarea documentelor create pe hard disk sau pe Internet. Creativitatea, la acest nivel, presupune procese de combinare, de conversie, de imaginare și restructurare continuă a datelor. Cel care învață este pus în diverse situații problematice pe care trebuie să le rezolve. Învățarea se realizează prin efort propriu, independent sau dirijat, având la bază gândirea și imaginația creatoare.

În 1965 Torrance preciza că, pentru stimularea creativității în rândul elevilor, erau necesare următoarele: - recompensarea permanentă a comportamentelor creative; - neimpunerea propriilor idei şi soluţii elevilor; - provocarea elevilor cu idei şi paradoxuri aparente; - oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea unor probleme; - încurajarea elevilor să-şi noteze ideile proprii. Profesorul trebuie să-şi asume responsabilităţi în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativităţii: încredere în sine, independenţă în modul de a fi şi de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, umor etc.. Indicatorii creativităţii la elevi sunt: curiozitatea, puterea de concentrare, adaptabilitatea, puterea de muncă, independenţa, nonconformismul, capacitatea de a risca și atractivitatea faţă de complex şi misterios. Profesorul poate dezvolta în clasă o atmosferă care să le permită elevilor să fie creativi aplicând câteva principii: - încurajarea elevilor să gândească, să descopere fără a fi ameninţaţi cu evaluarea imediată; - încurajarea curiozităţii, explorării, experimentării, punerii de întrebări, testării şi dezvoltării talentelor creative; - recompensarea exprimării unor idei noi sau a unor acţiuni creative; - neimpunerea propriei soluţii în rezolvarea unor probleme; - provocarea elevilor cu idei incongruente şi paradoxuri aparente; - oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să-i provoace să găsească şi să-şi pună probleme; - încurajarea elevilor să-şi noteze ideile proprii, ţinând anumite jurnale, caiete de notiţe. Pentru încurajarea creativității în educație și cercetare, performanța trebuie recompensată, iar eșecurile să nu fie sancționate, pentru a permite tuturor - educabili și educați - să tindă spre originalitate. (Prof. Înv. Preșcolar Cristina-Manuela STICA – Grădinița Nr. 2 PP - Orșova)

Educația plurilingvă în Europa Considerat ca principiul fundamental al politicilor lingvistice educaţionale, plurilingvismul s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea instituţiilor europene. S-a urmărit asigurarea înțelegerii între cetățenii europeni și garantarea respectului particularităților lingvistice și culturale ale acestora. Pe măsură ce experiența lingvistică a unui om, indiferent de vârstă, se extinde de la limba maternă la o limbă străină, el este capabil să exploateze capacitatea interlocutorului de a se exprima și de a înțelege o altă limbă. Astfel, ei reușesc să comunice folosind expresii comune diferitelor limbi și mijloace paralingvistice: mimica, gestica, expresia feței etc..

În „Cartea albă” intitulată „A preda și a învăța. Către o societate a cunoașterii”, din 1995, Comisia UNESCO preciza ca „fiecare cetățean european să poată vorbi cel puțin două limbi străine pe lângă cea maternă” (pag. 24). În anul 2001, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei invita statele membre să promoveze plurilingvismul, diversitatea culturală și înțelegerea între popoare. Tot atunci reprezentanții acestei Adunări i-au încurajat pe europeni „să dobândească abilitatea de a comunica în mai multe limbi”. Uniunea Europeană a decretat anul 2001 „Anul european al limbilor”, iar „Ziua europeană a limbilor” să fie celebrată anual pe 26 septembrie, cu scopul ca publicul larg să conștientizeze diversitatea limbilor vorbite pe acest continent și să învețe limbi străine. De aceea, s-au organizat și se organizează și acum festivaluri, campanii de informare, seminarii, concursuri și expoziții diverse. Cadrul European Comun de Referință pentru limbi a permis organizarea predării în diferite limbi, lansând termenul de „abordare plurilingvă”. Aceasta presupune dezvoltarea unui dialog în care sunt antrenate toate capacităţile lingvistice. Astfel, procesul de predare-învăţare pune în aplicare toate capacităţile lingvistice ale elevului pentru a dezvolta un dialog, în care toate cunoştinţele şi competenţele sunt valorificate. „Competența plurilingvă” are implicații asupra curriculum-ului, care nu mai este gândit ca o programă pentru o limbă sau alta, ci ca un proiect lingvistic general al școlii în care cele două limbi se armonizează între ele. Competenţa plurilingvă are mai multe consecinţe din punct de vedere pedagogic : * reabilitează învăţarea altor limbi ne-curriculare considerate ca purtătoare de competenţe transferabile în învăţarea altor limbi; * e favorizat contactul între limbi, oricare ar fi statutul şi folosirea lor; * e admisă folosirea alternativă a diferitelor limbi; * se pot aplica simultan competenţele comune din mai multe limbi; * nu se vizează învăţarea unei limbi la un nivel de comparare cu locutorul nativ; * sunt dobândite competenţe pe care elevul le va putea folosi pe parcursul întregii vieţi în funcţie de nevoile de moment. Un curriculum plurilingv trebuie să: * ia în considerare dimensiunea interculturală şi nevoile grupurilor implicate; * se sprijine pe o abordare pedagogică care să permită luarea în consideraţie a particularităţilor fiecărei discipline nelingvistice într-un context de predare – învăţare plurilingv şi intercultural; * aleagă un pluringvism echilibrat, menţinând limbile locale ca limbi de şcolarizare; * stabilească planuri de studii care să ia în considerare cunoştinţele culturale; * definească un profil al absolvenţilor în concordanţă cu principiile unei educaţii plurilingve interculturale de calitate; * propună un instrument de evaluare şi autoevaluare a activităţilor elevilor, care să utilizeze toate limbile de învăţământ în evaluarea achiziţiilor; * propună evaluări care să valorizeze achiziţiile praxeologice. În România s-au produs numeroase materiale didactice pentru diverse cicluri de învățământ, s-au organizat acțiuni de formare pentru profesori și numeroși elevi au dispus de această experimentare. Educația plurilingvă nu trebuie promovată doar în școli, ci în întreaga societate, prin intermediul evenimentelor culturale și a mass-mediei. (Dir. Prof. COLIBĂȘANU Monica - Școala Gimnazială Malovăț)

Povestea realizării Uniunii Europene O idee strălucită a avut Monnet cândva: Să-i adune laolaltă tocmai pentru-a discuta Despre oțel și cărbune cu francezi și cu germani, Industria s-o conducă în comun, să facă bani Fără să mai fie vorba de vreun conflict între ei Sau vreodată să se teamă de leneși și de mișei! Cu un astfel de plan merse la Schuman, amicul său, Care, de cum îl aflase, se gândea la el mereu. I se păru genială ideea de-a prospera Țara sa și-a altor nații ce-ar dori a adera! Memorabila idee o expuse-ntr-un discurs... Liderii, când o aflară, fără să facă recurs, Hotărâră s-o aplice realizând ceva de preț : O comunitate nouă, la bază c-un plan măreț! Anul următor știți bine ce-a urmat: extinderea! Belgia, Italia, Luxemburg, chiar Olanda Au intrat în CECO iute, denumirea i-au schimbat În CEE, în 57, la Roma, printr-un tratat! Aveau o „piață comună” la nivel european, Comerțul se dezvoltase, la vămi nu mai plăteau bani, Oameni, mărfuri și servicii liber acum circulau Între statele unite, de drepturi se bucurau! Consecința ăstor fapte fără ecou n-a rămas. Alte țări învecinate hotărâră-n ultim cea Să adere și s-ajungă membre cu drepturi depline, Pentru a decide soarta tuturor cum e mai bine! Regatul Unit, Irlanda, Danemarca au votat În 73 aderarea și-astfel au modificat Granițele Uniunii. Acum nouă țări erau Ce-și doreau democrația și pentru pace luptau! Familia se mărise adăugând la masa sa Alte state importante: Grecia, Austria, Spania, Portugalia, Finlanda, Suedia... Până-n 95 strânsese cinșpe membri minunați, Ce trăiau în armonie și erau uniți ca frați! Numele și-l schimbase-n „Uniune Europeană”, „Piață unică” crease, zeci de planuri lua în seamă, Stabilise simboluri care să o reprezinte Și primise, ca membre, chiar foste țări comuniste! Niciodată, mai nainte așa ceva nu s-a întâmplat: La 1 Mai 2004 zece țări au aderat!

Fondatori: Robert Schuman și Jean Monnet

Divizarea Europei astfel a luat sfârșit Și milioane de tineri și-au văzut visu-mplinit! Unii au plecat la studii, alții serviciu și-au căutat Pe tărâmul Uniunii. Legile le-au respectat. Astfel că românii noștri și bulgarii - au încercat Alianța s-o încheie, dar aveau de garantat O economie bună, drepturile respectate Să fie democrație, deci să fie libertate! Abia în 2007 planul lor a reușit, Uniunea Europreană cu două țări s-a-nnoit! S-au făcut schimbări majore în statele aliate, Prin politica externă ele-au fost consolidate! S-au înființat instituții, planuri s-au ratificat, Liderii căutau soluții pe termen nelimitat! În aceste condiții a mai aderat o țară: Cu Croația-mpreună douăzecișiopt se-aflară Uniți sub același stindard și având drepturi depline, Pentru a decide soarta tuturor cum e mai bine! * * * CECO = Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului CEE = Comunitatea Economică Europeană

(Prof. Liliana PICU, Școala Gimnazială Malovăț)

Consolidarea dimensiunii europene prin proiecte eTwinning Dimensiunea europeană a educației este reflectarea unei realități care exercită presiuni, determinându-ne să întreprindem măsuri pentru a-i sprijini pe tineri să găsească modalități de răspuns la provocările lumii contemporane. Proiecte eTwinning facilitează accesul nemijlocit al tuturor cadrelor didactice din şcolile europene la un mediu virtual de colaborare şi schimb de experienţă, la multiple parteneriate cu alţi profesori şi la activităţi de formare profesională, alături de colegi din ţările europene. Ca o continuare a colaborării excelente din cadrul proiectului Comenius ”The Voices from the Land”, echipa de proiecte din Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu” a decis implicarea într-un proiect eTwinning intitulat „MAVEN” în parteneriat european cu școli gimnaziale din ţări precum: Letonia, Spania, Polonia, Estonia, Bulgaria, Cehia, Slovenia si Belgia. Unul dintre fondatorii acestui proiect, Daugavpils Saskaņas pamatskola, Daugavpils (Letonia), reprezentată prin profesor Alesja Sapkova ne-a invitat prin acest proiect eTwinning să descoperim cum putem învăța anumite discipline de învățământ (obiecte de studiu) într-un alt cadru, într-o altfel de atmosferă. Obiectivele proiectului au fost de a motiva elevii din țări diferite ale continentului nostru de a învăța matematica în limba engleză, de a dezvolta abilitățile elevilor în limba engleză, matematică sau informatică, de a îmbunătăți abilitățile de comunicare, TIC și colaborare între elevi, respectiv cadre didactice; de a explora și a de crește efectiv încrederea elevilor și stima de

sine, pentru a face şi schimb de resurse și materiale. Proiectul nostru a încurajat învățarea limbilor străine (în special a limbii engleze - limba de comunicare a proiectului) și a matematicii într-o atmosferă relaxată și informală prin conferințe, joc, teatru, de calculatoare și integrarea în curriculum cu alte discipline (în special informatică, istorie, geografie, fizică, desen). Toate activitățile au fost imortalizate de către copii cu ajutorul camerei video sau aparatului foto digital și profesorii împreună cu elevii au creat diverse filmulețe, utilizând Kizoa, Picture Trail, utellstory, issuu, etc., pe care noi, extrem de bucuroşi, aveam să le postăm ulterior pe twinspace-ul proiectului nostru eTwinning (http://newtwinspace.etwinning.net/web/p105709/ homepage). Un alt tip de activități care i-au atras și motivat pe elevii noștri implicați în acest proiect european a fost desfășurarea de lecții interactive, on-line, folosind Skype video conferință sau FlashMeeting. Oportunitatea noastră de a interacţiona cu multe şcoli partenere europene, suportul tehnologic ultramodern oferit de portalul eTwinning, şansa noastră de a promova imaginea şcolii şi comunităţii adaugă, într-o îngemănare perfectă, o nouă dimensiune europeană procesului de predare-învăţare şi calităţii educaţiei, graţie proiectelor şi acţiunilor eTwinning.

(Prof. Ana TUDOR, Prof. Mariana RĂDULESCU, Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu”, Mioveni)

Religia ca disciplină de studiu în școlile publice din statele membre ale Uniunii Europene Dimensiunea naţională a prezenţei religiei în şcoli face ca panorama europeană a chestiunii în cauză să fie una diversă, cu rădăcini adânci în spiritualitatea, cultura şi istoria fiecărei ţări. Studiul Religiei poate avea caracter obligatoriu pentru toţi elevii, chiar fără posibilitate de scutire, cum se întâmplă în Suedia, sau poate fi disciplină opţională, pe care elevii o pot alege la anumite niveluri de studiu (Slovenia). Există, şi cazul (singular) Franţei, unde Studiul Religiei nu există ca disciplină de sine stătătoare, elemente ale acestei discipline fiind incluse, însă, în cadrul programelor analitice ale altor obiecte de studiu. La fel, organizarea Studiului Religiei în şcolile publice poate fi responsabilitatea exclusivă a Statului (Suedia ori Grecia), subiectul unei cooperări apropiate între Stat şi culte (Germania, Austria) sau doar în sarcina cultelor (Ungaria); totuşi, chiar şi în acest din urmă caz, Statul asigură finanţarea necesară. Nu mai puţin important, abordarea disciplinei poate varia între una puternic secularizată, care-şi propune, în mod strict, oferirea de informaţie obiectivă asupra diferitelor credinţe religioase (ori filosofice) ale lumii (Estonia, Danemarca), şi una evident confesională, care are ca scop iniţierea (sau asistarea) elevilor în a deveni membrii responsabili ai unei anumite confesiuni, alocând, deci, foarte puţin spaţiu cunoaşterii altor confesiuni sau religii (Cipru, Malta). Studiului Religiei în ţările Uniunii Europene scoate la iveală şi o serie de tendinţe comune, determinate de provocarea comună a secularizării şi pluralismului cultural şi religios în continuă creştere. Astfel, cel puţin la nivel de discurs oficial, se poate observa o evoluţie în privinţa motivării prezenţei Studiului Religiei în şcolile publice, dinspre conştiinţa necesităţii educării religioase a copilului înspre raţiuni mai pragmatice, precum combaterea fanatismului religios ori cultivarea abilităţii de înţelegere, de către elevi, a patrimoniului istoric şi cultural al ţării. Evoluţia din Franţa este, şi în acest caz, relevantă, dar ea reprezintă doar expresia maximă a unei stări de fapt comune, în mai mică sau mai mare măsură, multor state europene (Olanda, Regatul Unit, Ţările Scandinave). Se observă, de asemenea, o evoluţie dinspre afirmarea dreptului cultelor de a oferi Studiul Religiei în şcolile publice, către sublinierea dreptului copilului de a primi educaţie religioasă, în contextul mai larg al menirii unui sistem educativ eficient. Modificarea motivării are ca prim efect secularizarea internă a programei analitice şi apropierea de modelul „ştiinţelor religioase”, care presupune un mod „obiectiv” de predare a Religiei. Scopul Studiului Religiei, în acest caz, încetează a fi cultivarea angajamentului faţă de o anumită credinţă religioasă, care este înlocuită cu dezvoltarea toleranţei religioase şi culturale, precum şi a abilităţii de analiză critică a diferitelor sisteme religioase şi filosofice cu care elevul intră în contact. În contextul acestei transformări este chestionată adesea măsura (sau chiar posibilitatea) în care Studiul Religiei poate fi făcut în mod absolut „obiectiv”. Se invocă, în cadrul acestei discuţii, faptul că o tradiţie religioasă nu se rezumă la suma unui set de doctrine şi

ritualuri, cărora li se poate adăuga un patrimoniu cultural, mai mult sau mai puţin impresionant, ci este în primul rând o realitate vie, care animează şi motivează milioane de oameni din întreaga lume. În plus, există îndoieli serioase că o astfel de abordare „obiectivă” ar fi foarte eficientă în cultivarea unei atitudini tolerante şi respectuoase faţă de diversitatea religioasă, culturală, sau etnică. În fine, e puţin probabil ca expunerea în stil pur academic a doctrinelor, istoriei ori ritualurilor religioase să corespundă aşteptărilor elevilor (mai ales a celor din clasele primare), mult mai atraşi, de obicei, de o abordare mai vie şi mai dinamică, relevantă pentru problemele şi întrebările lor personale. Se poate desprinde concluzia că varianta de mijloc ar fi şi cea mai înţeleaptă, aceasta însemnând axarea pe cunoaşterea temeinică a propriei credinţe, cu loc suficient pentru o cunoaştere elementară (concisă, dar corectă) a celorlalte confesiuni şi religii. Aceasta este, de altfel, abordarea cea mai populară a Studiului Religiei în statele Uniunii Europene. Un alt punct comun dezbaterilor asupra Studiului Religiei în majoritatea ţărilor Uniunii îl reprezintă necesitatea îmbunătăţirii pregătirii profesionale a cadrelor didactice, un răspuns indispensabil în faţa unor evoluţii sociale care nu pot fi tăgăduite. Acest aspect, alături de statutul legal al profesorilor de Religie, este tratat în cadrul discuţiei asupra fiecărei ţări în parte, punând în evidenţă varietatea situaţiilor întâlnite. (Prof. Lucian COLIBĂȘANU, Școala Gimnazială Malovăț)

Traditions and Customs in Great Britain National Identity United Kingdom - England, Scotland, Wales and Ireland Britain = England, Scotland and Wales National Flag = England (St. George) + Scotland (St. Andrew) + Ireland (St. Patrick)

Tea Customs  Afternoon Tea - served at 4 in the afternoon. This became popular about one hundred and fifty years ago when rich ladies invited their friends to their houses for an afternoon cup of tea  High Tea - served at 6 in the evening. British working population did not have afternoon tea  only a midday meal and a meal after work.

January  New Year’s Day (Jan 1)-the beginning of the new year. People make resolutions.  Twelfth Night (Jan 6)-a party after the Christmas break and before the return to work in the fields.

Crufts Dog Show  In February.  Valuable dogs from all over the world compete in Birmingham.  The best dog gets the title Crufts Supreme Champion.

Saint Valentine’s Day  February 14  Was started in the time of Roman Empire.  Is dedicated to St. Valentine. People send a card to someone they love, like, fancy or admire.

The Boat Race  In March  A rowing race between the universities of Oxford and Cambridge.  On the river Thames in London (7,2 km).

Pancake Day  In March  The last day before Lent.  Pancake race-running while holding a pancake in a frying pan. Competitors have to throw it in the air and catch it again in the pan.

April Fool’s Day  April 1  A day of practical jokes.  You have to play the joke before 12 o’clock midday, otherwise the joke is on you.

Good Friday  The Friday before Easter.  The church marks the death of Christ.  British usually eat hot-cross buns, which are marked on top with cross.

   

Easter In April. The celebration of the Resurrection of Christ. Schools are closed for two weeks. People give each other chocolate eggs that are wrapped in silver paper.

The London Marathon  One of the biggest marathons in the world.  Each year about 30,000 people start the race and about 25,000 finish.  Raise money for charity.

Chelsea Flower Show  In May  Britain’s most important flower and garden show.  Thousands of people come to see the prize flowers and specially built gardens.

Saint Swithin’s Day  July 15  Saint Swithin was England’s Bishop of Winchester. 40 days of bad weather will follow if it rains on this day.

   

Notting Hill Carnival The last weekend in August. Takes place in Notting Hill. People dress up in fabulous costumes. Steel bands play African and Caribbean music.

Harvest Festivals  In September.  Christian festival.  It was held to say thank you to God for a good harvest.  Churches are decorated with fruit, vegetables and flowers.

    

Halloween October 31 A pagan festival celebrates the return of the souls that visit their former houses. People dress up as witches, ghosts etc. Houses are decorated with pumpkins.

   

Guy Fawke’s Night November 5 He was a terrorist. The day marks the discovery of a plot to blow up Parliament in 1605. People make models of him and burn them on big bonfires.

   

Christmas Day December 25 Religious ceremony commemorating the birth of Christ. Children wake up early to find presents in their stockings. Traditional Christmas tree and dinner.

Boxing Day  December 26  It is usually spent in front of the TV, recovering from Christmas Day.  Servants go from house to house with collecting boxes.

New Year’s Eve  December 31  Traditionally Scottish celebration.  At midnight everybody joins hands and sings Auld Lang Syne. (Prof. Camelia-Nicoleta FLOREA, Școala Gimnazială Pristol)

Armindenul sau „Sărbătoarea maiului” Eibenthal, în limba cehă numit „Tisové Údolí”, „Eibentál” sau „Jeventál”, este un sat în comuna Dubova din județul Mehedinți. Situat în extremitatea sudică a județului, în Munții Banatului, la aproximativ 6 km de Dunăre și la 38 km de Orșova, acest sat reprezintă o adevărată „insulă lingvistică” a minorității cehe din România. „Armindenul” sau „Sărbătoarea maiului”, cum i se mai spune, este un obicei neobișnuit, care se sărbătorea în toate satele cehești din Banat. În prezent, acesta se celebrează doar în Eibenthal! Tocmai datorită unicității lui am hotărât să-l prezint tuturor, să cunoască și alții bogăția obiceiurilor și tradițiilor noastre! Sărbătoarea de Rusalii cade de cele mai multe ori în luna mai și se celebrează în prima zi a săptămânii. Cu această ocazie, după rugăciunile de după-amiază, tinerii se îmbracă în costum tradițional și, în spatele bisericii, ornează cu panglici și flori un pom (numit „arminden”) adus din pădure, de regulă mesteacăn sau frasin. Acompaniați de muzică, tinerii necăsătoriți duc pomul împodobit la căminul cultural. Lângă pom se așază o masă pe care se pune un bol mare. Sub arminden stau vestitorul (un bărbat respectabil, ales dintre vârstnicii comunei, numit și „licitator”), o domnișoară de onoare și cavalerul de onoare al acesteia. Apoi vestitorul recită fiecărei perechi care sosește o poezioară tradițională, în care sunt enumerate dificultățile pe care le-au depășit băieții pentru a avea un arminden, și roagă femeile sau tinerele să pună bani în bol. Vestitorul zice (Vyvolávač říká):

„U této příležitosti se zde zachoval nevšední zvyk nazývaný „zavádění pod máj“, kdy se o svatodušní pondělí po odpoledním požehnání v kostele ozdobí stužkami a květinami rovný listnatý stromek donesený z lesa, zpravidla bříza. Chlapci jej za doprovodu hudby odnesou do kulturního domu. Vedle stromu se umístí stůl, na který se postaví velká mísa na peníze. U stolu stojí vážený starší muž (vyvolávač) s družičkou a mládencem v krojích. Každý ze svobodných chlapců má „zavést pod máj“ každou přítomnou ženu či dívku. Žena nebo dívka vloží do mísy peníze. Pár si po té připije vínem. Vše se opakuje, dokud rituál neskončí, poté pokračuje běžná taneční zábava.” Toți cinci închină un pahar de vin, iar perechea care va pleca dansează un număr solo. După o clipă vestitorul oprește muzica, iar ceremonialul se repetă cu o altă pereche de dansatori, până se termină ritualul, după care se continuă cu balul. Localnicii spun că Sărbătoarea de Arminden este singura din an în care femeile plătesc balul! Fiecare tânăr sau bărbat are datoria de a „duce sub mai” (arminden) fiecare femeie sau tânără. Există credința potrivit căreia cei care dansează în această zi vor avea noroc tot anul! Din păcate satele cehești din Banat se depopulează drastic. Multe rarități folclorice, sociale sau lingvistice dispar... Tinerii din Eibenthal știu cât de prețioasă este moștenirea lor, iar vechiul obicei al „punerii sub Arminden” este menținut datorită vârstnicilor, în pofida numărului în scădere al participanților și a vârstei dansatorilor. (Prof. Înv. Primar Michaela LEOREANU, Școala Gimnazială Eșelnița)

Ziua Europeană a Limbilor 26 Septembrie 2016 În data de 26 septembrie 2016, la Şcoala Gimnazială „Petru Dumitriu” din Orşova, s-a sărbătorit Ziua Europeană a Limbilor. Elevii claselor a VII-a şi a VIII-a, coordonaţi de doamna profesor de Limba franceză Radu Rodica-Maria, au petrecut această zi specială într-un mod foarte agreabil. Elevii au pictat tricouri cu diferite mesaje legate de această zi. Scopul acestei activităţi a fost să cunoască diverse cuvinte europene prin modalităţi diferite care stimulează imaginaţia şi creativitatea. La început, elevii şi-au ales o temă: de exemplu, cum se salută sau cum se spune „Poftă bună!” în diferite limbi europene. Apoi, folosindu-şi imaginaţia, au pictat tricourile în moduri cât mai atrăgătoare şi creative. Ceea ce este demn de remarcat este faptul că elevii au purtat aceste tricouri întreaga zi, prezentând, astfel, şi colegiilor mai mici munca lor! Cuvinte folosite de elevi: „Salut!”- limba română „Bonjour!”- limba franceză „GutenTag!”- limba germană „Ciao!”- limba italiană

„Pofta bună!”- limba română „Bon appétit!”- limba franceză „Good appetit!”- limba engleză Iată câteva imagini din timpul acestei activități!

(Prof. Rodica-Maria RADU, Școala Gimnazială „Petru Dumitriu”, Orșova)

VIII– e classe

TEST DE MUSIQUE 1. ♪ Écrivez les notes dans l’ordre suivant: (3p): a)FA(de l’ octave centrale)-1 ½ temps b)RE(de la deuxième octave )-3 temps c)SI(de l’ octave centrale) 1 temps d)SOL(de la deuxième octave )- 2 temps _____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________

2. ♪ Quels sont les signes d’altérations appris ? Qu’est-ce qu’ils font ? (1p) ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 3. ♪.Écrivez la tonalité la mineur :(2p) _____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________

4. ♪.Écrivez la tonalité SOL majeur:(2p) _____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________

5. ♪ Quel est le nom de l’Hymne de L’Europe ? (1p) …………………………………………………………………………………….

(Prof. Janina MUTU, Școala Gimnazială nr. 14, Drobeta Turnu Severin)

Paroles de... souvenirs!

- Que signifie „je me souviens”? Est-ce garder la trace de quelqu’un, de quelque chose? Non, car, ces je me souviens sont des petits morceaux du quotidien, des choses partagées, vécues, disparues, oubliées… Bref, des monstres sacrés qui nous entourent! Il arrive pourtant, qu’elles réviennent quelques années plus tard, parce qu’on les a cherchées un soir entre amis… C’est une chose apprise à l’école, une photo, une habitude, une façon de vivre, un geste retrouvé pour un instant et suscitant une impalpable petite nostalgie…  Et nous voilà devant cette photo prise le jour de notre prestigieuse gloire aux compétitions sportives de fin d’année… ce qui nous a fait déclancher une série de souvenirs de notre jeunesse oubliée et de nos rituels quotidiens…

Alors, découvrons nos propres mémoires!!! À chacun son tour à la manière de PEREC…. Je me souviens des jeux collectifs à la cour de l’école...

Je me souviens de nos longs entraînements dans la cour de l’école pour être prêts à nous présenter aux activités sportives de la fin d’année. Je me souviens de notre prof de gym qui voulait absolument exercer notre corps et esprit à la manière de nos ancêtres…

Je me souviens quand je dansais pour la première fois des danses folkloriques!  Je me souviens de notre prof. de maths et de physique qui se forçait de nous faire transmettre les équations de maths et les lois de Newton. Et que dire de notre prof de français, avec son accent bizarre, qui nous ouvrait de nouvelles voies!!!

Je me souviens du volley qu’on jouait pour apprendre à jouer collectivement.

Je me souviens des compétitions d’athlétisme dans la cour de l’école et des médailles qu’on obtenait et de la joie ressentie!!!

Je me souviens du soleil du printemps qui nous chauffait pendant le récré, alors que mes camarades jouaient aux billes afin de gagner des soldats en plomb.

Je me souviens du jeu „pierre-feuille-ciseaux” qu’on jouait, pour éliminer lʼ adversaire… Je me souviens des rondes à l’école. On se tenait par la main et on tournait en chantant des comptines… Je me souviens des marelles, de la corde à sauter et du bonheur éprouvé…

Je me souviens de longs hivers et des promenades à vélo sur le lac glacé..

Je me souviens de longs bavardages au bord du lac après une compétition sportive…

Je me souviens des vacances chez mes grands-parents, perdue dans les collines,entourée des vaches et des moutons. Je me souviens du lait chaud et des gâteaux de mamie…. Jʼ en garde dans ma mémoire une trace indélebile, une carte postale joyeuse… Je me souviens de la barbe à papa dans les fêtes foraines! Quel délice! Jʼ adore ça! Je me souviens des balades insousiantes sur la place de l‟horloge. Cʼ était marrant!

Je me souviens des repas fabuleux du dimanche et de la vanille sous-marine. Je me souviens dʼun vent glacial en allant à l’île. Je me souviens que je n'aimais pas les cuisses de grenouille.

  Je me souviens que ma mère me faisait faire des photos et moi, têtu, je tournais la tête!

Je me souviens de la chasse sur les rives du lac Pamvotida…

Je me souviens de la plage du lac et de nos bains de soleil.

Je me souviens des croisières en bateau…. Je me souviens du brouillard qui couvrait la ville. Bref, en faisant un retour en arrière, un retour à la vie de lʼ innocence, de l’ insouciance, à la vie de lʼapprentissage, du rire, une nostalgie envahit mon coeur… Cʼest mon paradis à moi! Et le vôtre?

http://issuu.com/vana2/docs/paroles CLASSE DE 3e (Prof. Vassiliki VAZALOUKA-2ème Collège Interculturel de Ioannina, Grecia)

Find as many possible solutions as possible Anagrams are words that contain the same letters but arranged in a different order. For example, act is an anagram of cat. The answers to the clues below are anagram pairs. Something used to catch fish.

A number.

___________________________

__________________________

A hot drink.

Have some food.

Something used to water plants.

A thing you put on your foot.

Things you hammer.

A mollusk with a shell on its back.

A piece of something.

Something used to catch things.

The opposite of far.

Receive money for working.

Not as hard.

A place where many trees grow.

The past tense of learn.

A deer’s horn.

Competitions to see who is fastest.

Another word for frighten.

A number.

The opposite of here.

Things that babies wear.

Another word for complimented.

(Prof. Iuliana CIUBUC, Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Bușteni)

Spicuiri din activitățile noastre Școala Gimnazială Malovăț: 1. Copacul Limbilor Europene:

2. Desenele animate ale copiilor europeni:

3. Săptămâna Francofoniei:

4. Gătim de Ziua Europei!

Școala Gimnazială Svinița:

Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Mioveni

Colegiul „Ion Kalinderu”, Școala Gimnazială Sanatorială, Bușteni Notre Journée de la Francophonie marquée par les activités suivantes: Données 1. „Présentation sur l'importance de la distribution française et francophone dans le monde.” - Prof. Mihaela Sârbu 2. „Projection des documents relatifs et commentés par la Francophonie” - Prof. Dan-Adrian Guzu 3. „Regarder des films!” 4. „Chansons pour enfants en français”

Școala Gimnazială Eșelnița

CUPRINS: Istoria prieteniei româno-franceze între sec. XIX-XXI Sur l’amitié... Cum îi pot ajuta părinții pe copii pentru învățarea unei limbi străine Le français pour les enfants à besoins éducatifs particuliers Moștenirea lui Vuk Karadžić... Formarea limbii engleze Limba noastră românească Curiozități ale limbii române Differences between American and British English L’enseignement/apprentissage du vocabulaire Jucării educative inteligente pentru învățarea limbilor străine Still, Let’s Read Books! Modalități de integrare a noilor tehnologii informaționale în procesul educative Les technologies du future…rȇve ou cauchemar? Return to real life La communication interculturelle dans les rencontres des jeunes La pédagogie différenciée Creativitatea în orele de limbi străine Educația plurilingvă în Europa Povestea realizării Uniunii Europene Consolidarea dimensiunii europene prin proiectele eTwinning Religia ca disciplină de studio în școlile publice din statele membre ale U.E. Traditions and Customs in Great Britain Armindenul sau „Sărbătoarea maiului” Ziua Europeană a Limbilor – 26 Septembrie 2016 Test de musique Paroles de … souvenirs! Anagram Riddles Spicuiri din activitățile elevilor

4 6 7 8 9 11 13 14 15 16 18 20 21 23 24 25 26 28 29 31 32 35 36 40 41 43 44 48 49