ce e scris(oare) rămâne?
Draga mea Letiţia, dragă! Mulţam mult că în aceste vremuri grele îţi găseşti timp ca să-mi scrii! Draga mea prietenă, înţeleg perfect prin ce treceţi voi la oraş, dacă aici la noi, la ţară e prăpăd, nici acolo n-o fi mai uşor! Au tot făcut vorbire pe la „tembelizor” că va fi iarnă grea! Cu cât va veni mai târziu cu atât va fi mai grea! Cine să-i creadă? Când a zis ministrul poliţiştilor că vor fi nămeţi mai mari decât au fost în ’54, toţi auz râs de el. „Bă, ţâcă, unde erai tu prin ’54? A măsurat mumă- ta cu tac-tu ca să vază cât de mare o fost zăpada?”, şi alte de astea spuneau, că cine era să-l creadă mai ales că până la urmă a negat chiar el că ar fi spus aşa ceva! Ăia, care sunt amatori de baie de mulţime la supermarket, au luat maşinile şi duşi au fost pe la oraş, ca să cumpere tot ce se poate cumpăra pentru vremuri de restrişte! Au cumpărat apă, sare, ulei, zahăr, făină, conserve, lăsând rafturile goale. De aici, de la măcelarul din colţ, au cumpărat toată carnea ce se albise stând de ceva timp în galantar! Ce mişcare ingenioasă pentru a scăpa de surplusul de marfă! De alea mai vechi şi fără să ai pierdere. Apoi după câteva zile de vreme bună în care toată lumea a râs de bietul om, l-au
Pacientul român Probabil că mulţi dintre dumnevoastră se întreabă ce se mai întâmplă cu reforma în Sănătate. Dacă intraţi pe site-ul Ministerului Sănătăţii (MS), veţi vedea că specialiştii lucrează pentru dumneavostră, că au loc dezbateri cu organizaţiile şi asociaţiile pacienţilor, spi talelor, a medicilor de famili şamd. Tot pe site-ul Ministerului Sănătăţii, noul proiect al legii sănătăţii este supus dezbaterii publice. Asta presupune că fiecare dintre noi putem posta diverse opinii vis-a-vis de reforma în Sănătate. Problema este că pe acelaşi site al Ministerului Sănătăţii, textul noului proiect de lege lipseşte cu desăvârşire. Şi eu mă întreb despre ce dezbatere şi discuţii vorbim? Pe ce text de lege? Un răspuns elocvent vine chiar de la un doctor, care din dorinţa de a se implica pentru ca sistemul sanitar în care munceşte să fie unul performant, a şi postat un mesaj. Interesant, zic eu. Nu la fel de interesant l-au găsit cei din Ministerul Sănătăţii. Poate nu l-au găsit deloc. Acest mesaj arată aşa: ”Reforma? Reforma în sănătate trebuie să înceapă cu respectarea legii.Am depus în august documentele pentru eliberarea certificatului de conformitate şi nu am primit nici un răspuns, deşi termenul
şi schimbat, dar asta e altă poveste, chiar au venit ninsorile! Tocmai când îl prezentau pe premierul cel nou, atunci ningea cel mai tare. Cine să fi mers să vadă ce-i cu bieţii oameni! Nici eu n-am crezut că e posibil să fie casele acoperite de atâta omăt! Vaaai de mine! Tu, Letiţie! Seara ne-am culcat, fulguia uşor, pe la miezul nopţii am fost de am închis coteţul că se agita purcelul, era un fel de pudră pe jos, atât! Dimineaţa? N-am putut deschide uşa! A bătut vântul dinspre dormitoare! Tu! Aşa ceva n-am mai văzut! Cât vezi cu ochii, totul acoperit de o plapumă groasă de zăpadă! Asta la noi. Dar la Săndel în Buzău, oricât ar da la lopată, zice că se uită pe geamul de la baie la Grivei! Asta înseamnă o zăpadă de doi metri! Nu pot să mă gândesc ce va fi când se vor topi zăpezile! Azi în schimb a fost prima zi cu soare! Ce bucurie pe capul nostru! Am aerisit, am scuturat covoarele...Mi-e dor de primăvară! Nu s-au închis şcolile pe aici. S-au făcut cărări cu maşinile de deszăpezire, stau grămezi uriaşe peste tot prin parcuri, pe marginea drumului, pe la boldă, dar se poate circula. E o imagine ciudată, selenară aproape! Dar când se vor topi... tare aş vrea să nu fiu prin zonă! Apoi ca să schimbăm un pic subiectul, am să-ţi recomand o poveste emoţionantă scrisă de un tânăr talentat, de mare viitor. Te-ai gândit vreodată Letiţie dragă, ce simţi tu dimineaţa când te trezeşti şi-l vezi pe Ghiţă dormind lângă tine? Nu ţi se pare că ţi-ai irosit viaţa? Că omul e un străin? Că nu ar trebui
este de 30 de zile. Am trimis email-uri Ministerului Sănătăţii şi de asemenea, nu am primit nici un răspuns. Nimeni nu răspunde pentru nimic. Deci putem scrie orice în lege, dacă NU se respectă, e degeaba...”. Bine spus, nu-i aşa? Însă, în paralel cu forumul lansat de Ministerul Sănătăţii, am analizat şi pagina pe care sunt postate comunicatele de interes public a Ministerului Sănătăţii. Aici, dacă ai fi din altă ţară decât România, ai crede că se lucrează din greu la îmbunătăţirea sistemului sanitar. Fiţi atenţi, dacă puteţi şi dacă credeţi că merită: “Structura noii legi se conturează. Fiecare dintre partenerii de dialog au venit în cadrul dezbaterilor cu propuneri. Obiectivele noului proiect rămân aceleaşi şi anume reorganizarea sistemului de asigurări de sănătate, reorganizarea spitalelor şi calitatea serviciilor medicale”, a declarat Vasile CEPOI, secretar de stat în cadrul MS. Şeful echipei MS a mai spus că, unul dintre cele mai importante obiective ale noului proiect legislativ îl constituie scoaterea spitalelor din cadrul instituţiilor bugetare. Adică? Eu unul nu am înţeles. Dumnevoastră? “Această condiţie de instituţie bugetară limitează posibilităţile de management, fapt care creează o serie întreagă de disfuncţionalităţi. De exemplu, la ora actuală avem probleme cu angajarea
să mai stai pe gânduri şi ar fi cazul s-o iei din loc, cât poţi de repede? Ori ceva şi mai grav. Să-ţi dai seama că nici pielea ta de găină nu ţi se potriveşte? Că ar trebui să năpârleşti precum şarpele? No, dragă Letiţie, mai departe citeşte din carte! Sper că ţi-am trezit interesul! Îţi doresc toate cele bune şi ţie şi lui Ghiţă! N-am nimic cu el, l-am dat doar de exemplu! Hehehe! No, s-auzim de bine!
Te pupă Raveca
Jurnalul barmaniţei
personalului din spital pentru că numărul de posturi trebuie aprobat de Ministerul Finanţelor”, a mai adăugat acelaşi CEPOI. Nu-i suficientă vina aruncată în ograda Ministerului de Finanţe. Cum aduce profit o unitate spitalicească pentru a putea angaja personal? Sunt doar câteva întrebări la care nu ştim raspunsul. Ce ştim cu siguranţă este faptul că în spatele acestor poveşti, dezbateri sau cum vreţi să le spuneţi, se ascund alte interese. Din păcate. Sper să iasă la iveală şi cei care urmăresc aşa ceva în detrimentul interesului public, să plătească.
Dr. Mengele
În sfârşit a apărut soarele! După teroarea albă mi-e teamă să nu vină teroarea albastră! Indundaţiile! Câtă zăpadă e peste tot, oricât de însetat ar fi fost pământul, acum cred că-i iese pe nas atâta apă! E precum nenea acesta din colţ. Când a intrat părea ok. Şi-a lăsat plasa cu cumpărăturile undeva mai spre uşă, dar având grijă să nu iasă din câmpul său vizual, deşi stă mai mult cu capul aplecat. E necăjit rău! Lacrimi sau ..ştiu şi eu ce-i picură de la nas. E îmbrăcat decent. A băut un păhărel- primul servit de noi- şi de atunci stă şi priveşte în gol, fără să se atingă de cel de-al doilea pahar. Omuleţul care le ştie pe toate, i se spune Rambo el ne pune în temă cu tot ce se întâmplă. Omul bun la toate pe la vecinii din zonă, Rambo e un orfan cu suflet sensibil. Munceşte de toate pe la Dudu, apoi se îmbată şi îl supără pe buticar şi ajunge iar să bântuie pe străzi. După ce se împacă cu Dudu îşi reia îndeletnicirile. Duce gunoiul, dă cu mătura sau curăţă zăpada de prin curte şi în faţa magazinului. A dat cu lopata şi pe la noi pe la bar, i-am dat câteva ţigări şi am scăpat de robota! După ce a plecat necăjitul de la bar, a raportat Rambo: „Omul e în doliu. I-a murit nevasta. Aşa din senin. Avea un cheag de sânge la creier. Nepoata lor nu ştie c-o murit! Zice că e plecată în staţiune! Bietul om!”, îşi clatină Rambo capul cu compasiune, fluturându-şi pletele galbene nespălate din toamnă. „Nu am venit odată şi plecăm pe rând”, adaugă el filosofând. Apoi reia lopata: „Merg să dau pe lângă maşină, că iar e zăpada până la glezne”. Vine şeful. Pauza s-a terminat!
Una mică