Dorul de Liliana Ţiplic-Deacu
E cea mai arzătoare slovă de dragoste, din câte cunosc E cel mai aprins cântec de iubire ce-l ştiu pe de rost E zefirul lin, unduitor, duios şi blând Ce flacăra din sufletul meu o-ntreţine arzând! El străbate totul, iute, ca săgeata din poveste Ajungând într-o clipită chiar şi-n lumile celeste... Haină nevăzută-şi ţese, împletind la nesfârşit Gândurile de iubire ce din lume au pornit Spre cinstirea şi-adorarea CELUI ce ne-a zămislit! DORUL DE TINE- e viu, nesfârşit Intensă vibraţie-n omul trezit... E şoaptă şi clocot, e vers, poezie E-acea măiastră şi dulce melodie Care ţi-o cânt de la-nceput şi până-n veşnicie Unită-n armonie cu alte tonuri din marea simfonie, Ce pururea eterul îl străbate, întru SLAVĂ ŢIE! Dorul e-un strigăt cu patos, de bucurie plin Când sufletul-mi se-nalţă şi radiind deplin Vine spre TINE-n grabă, smerit să Îţi închine Tot ce-i iubire, bun, curat şi luminos, în mine!