WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO
leaşi probleme ca întreg mediul de afaceri. Una dintre principalele probleme este lipsa unei predictibilităţi a reglementărilor. În continuare, legislaţia românească este subiectul unor schimbări frecvente, nu întotdeauna benefice pentru investitori, ceea ce generează nesiguranţă şi dificultăţi în previzionarea afacerilor. Alte greutăţi întâmpinate sunt o birocraţie excesivă, aceasta îngreunând de multe ori ritmul de creştere al investiţiilor sau uneori chiar blocându-le, o comunicare dificilă cu instituţiile statului şi lipsa acurateţei informaţiilor primite de la instituţiile publice şi, nu în ultimul rând, o taxare excesivă a forţei de muncă, care reprezintă un aspect important pentru investitorii italieni, deoarece, aşa cum spuneam încă de la început, vorbim de investiţii şi industrii care implică un volum mare de forţă de muncă. Cum credeţi că ar trebui adaptată legislaţia românească pentru a sprijini investiţiile? În primul rând modificările de legislaţie ar trebui făcute cel mult odată pe an şi nu lunar sau chiar de mai multe ori pe lună, cum se întâmplă în prezent, şi în acel caz cu aplicabilitate de la un termen de minim încă un an. Este o primă condiţie ca investitorii să aibă un sentiment de siguranţă şi predictibilitate. În al doilea rând, modificările legislative ar trebui să aibă în vedere o reducere semnificativă a birocraţiei. Şi nu mă refer aici la birocraţia necesară funcţionării normale a unui sistem public, ci la acea birocraţie inutilă, care face doar să crească costul asietei fiscale, fără a genera niciun fel de rezultate pozitive în practică. În acest sens este esenţială informatizarea eficientă a sistemului public şi creşterea gradului de transparenţă al acestuia, în aşa fel încât
Parteneriat investitorii să poată comunica mai rapid şi mai eficient cu instituţiile publice, respectiv să aibă vizibilitate permanentă asupra modului în care li se calculează impozitele şi taxele etc. O altă necesitate pentru a sprijini investiţiile este reducerea taxelor parafiscale, care în România se găsesc în continuare în cuantum destul de mare şi, dincolo de impactul pe care îl determină asupra costurilor, generează pentru companii dificultăţi de admininistrare. Evident, pe termen mediu şi lung, pentru a sprijini mediul de afaceri şi a atrage noi investiţii, România trebuie să gândească o strategie de aliniere a taxării la cea a ţărilor din regiune, Bulgaria, Serbia, Moldova. Nu mă refer doar la taxarea profitului sau a dividendelor, care se află în limite acceptabile, ci, în special, la taxarea muncii, domeniu în care suntem necompetitivi, prin comparaţie cu ţările din regiune. O schimbare în acest domeniu este singurul mod în care putem menţine România ca destinaţie competitivă pentru investiţii. Zonele libere ar putea redeveni atractive pentru investitori? Consider că este necesară o regândire a sistemului de taxare în zonele libere. În ultimii ani, mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, investitorii din zonele libere, cum avem şi în vestul ţării, în apropiere de Arad, Zona Liberă Curtici, au pierdut majoritatea facilităţilor pe care le aveau în aceste zone, dar în paralel le-au fost menţinute aceleaşi taxe. Asta face, pe de o parte, ca zonele libere să nu mai fie atractive pentru noi investitori, dar, mai mult, determină ca multe investiţii deja prezente acolo să devină mai puţin competitive, respectiv să fie tentate să migreze spre alte zone.
37