Anuar Romania la Raport - The CSR Report by The CSR Report

18 CSR ÎN ROMÂNIA Istoria primelor implicări și a primilor implicați în mișcarea CSR din România.

26 DOSARELE CSR Cum să faci business responsabil și să respecți principiile UN Global Compact? Studii de caz și exemple de raportare din companiile românești.

preț: 40 lei

ANUAR

56 RAPORT DE INDUSTRIE Producătorii de ciment și preocuparea istorică pentru sustenabilitate.

ROMÂNIA LA RAPORT SUSTENABILITATEA A INTRAT ÎN 2015 PE AGENDA CELOR MAI IMPORTANTE COMPANII DIN ROMÂNIA. CUM AU ABORDAT LIDERII LOCALI AI SUSTENABILITĂȚII STRATEGIA DE DEZVOLTARE A CELUI MAI IMPORTANT FACTOR CARE LE POATE ADUCE CREȘTERE, RECUNOAȘTERE ȘI RECUNOȘTINȚĂ?

ÎN EXCLUSIVITATE: 6 LISE KINGO · 8 ANGELA FILOTE · 10 COSMIN MARINESCU · 12 CLAUDIU VRÂNCEANU · 50 LUDWIK SOBOLEWSKI

CUPRINS ︴ APRILIE 2016

4 DRAGOȘ TUȚĂ:

6 LISE KINGO:

Povestea mea despre responsabilitate

8 ANGELA FILOTE:

Obiectivele de dezvoltare durabilă, puse la treabă

Raportul anual al faptelor bune

EDITORIALE

12 CSR ÎN BUSINESS: Responsabilitatea, locul unde se întâlnesc principiile de business cu cele ale dezvoltării durabile. •• 18 CSR ÎN ROMÂNIA: Primii pași românești către responsabilitate. Istoria primelor implicări și a primilor implicați. •• 26 DOSARELE CSR: Cum să faci business responsabil și să respecți în fiecare zi cele zece principii ale UN Global Compact. Studii de caz și de implicare din companiile românești. •• 42 INTERVIU: Mariana Gheorghe, despre viitor și responsabilitate

66 ANALIZĂ: Lecția colectivă de responsabilitate •• 74 INIȚIATIVE CETĂȚENEȘTI: Strategii de a nu sta deoparte •• 80 PROFIL ONG: Mii de momente. 25 de ani într-un puzzle.

Responsabilitatea. Sau de ce este important să gândim pe termen lung

84 DOSAR: Viitorul CSR 86: Strategia Europa 2020 89: Directiva 95 va obliga companiile să raporteze 92: Obiectivele globale de sustenabilitate 96 THE CSR LIBRARY: Prima bibliotecă de sustenabilitate din România

BRAND STORY

54 ȚUCA ZBÂRCEA ȘI ASOCIAȚII:

24 COCA-COLA HBC: Contează ce lăsăm După Noi

Matematica și știința dreptului

••

40 GARANTI BANK:

În căutarea strategiei CSR perfecte ••

•• 56 RAPORT DE INDUSTRIE: Studiu de caz despre industria în care toate companiile sunt preocupate de responsabilitate.

10 COSMIN MARINESCU:

64 TELEKOM ROMÂNIA:

Mișcarea face bine, îndemnul Telekom pentru un stil de viață activ și sănătos ••

44 LIDL:

Pâine pentru mâine

72 CARREFOUR ROMÂNIA: De unde vin marile schimbări

CONTRIBUTORI

46 MONA NICOLICI: CSR-ul, mod de viață sau doar business?

48 CLAUDIU VRÂNCEANU:

Inițiativa oficială de responsabilitate

50 LUDWIK SOBOLEWSKI:

Bursele și sustenabilitatea

52 IULIANA ROIBU: Bucuria responsabilității

POVESTEA MEA DESPRE RESPONSABILITATE În urmă cu cinci ani am lansat The CSR Agency din convingerea fermă că un comportament responsabil al companiilor ce își desfășoară activitatea în România va conduce la un trai mai bun al românilor și, implicit, la o șansă în plus pentru copiii mei. În februarie 2011, am luat decizia să fac o schimbare profesională. Am renunțat la contractul de consultant full-time la OMV Petrom, unde eram implicat în proiectul „Țara lui Andrei” și am redevenit antreprenor. Am simțit nevoia de mai mult. Când am renunțat la contractul cu OMV Petrom, urma să se nască cel de- al treilea băiat al meu. Teoretic nu era momentul unui pas către antreprenoriat, mai ales într-o piață de servicii care nu exista. ÎN PRIMĂVARA LUI 2011 AM LANSAT THE CSR AGENCY, PRIMA AGENȚIE DE CONSULTANȚĂ ÎN SUSTENABILITATE ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATIVĂ DIN ROMÂNIA.

Sunt conștient că demersul meu sună, chiar și acum, ca și cum n-ar fi. Înțeleg și de ce. În țara noastră nu există, din păcate, cultura sustenabilității în mediul de business. Apar unele urme, există chiar studii de caz valoroase, avem lideri care sunt foarte preocupați de acest subiect, dar nu avem o cultură. În Marea Britanie, spre exemplu, copiii aud încă de la grădiniță despre conceptul de sustenabilitate, corect definit. În România, nici studenții de la A.S.E. (principala pepinieră pentru manageri și antreprenori) nu au contact cu acest concept în programa universitară. Contextul nu m-a încurajat așadar, dar am lansat The CSR Agency din

 DRAGOȘ TUȚĂ, FONDATORUL THE CSR AGENCY, DIRECTORUL EXECUTIV AL UN GLOBAL COMPACT ROMÂNIA

convingerea fermă că lucrurile se vor schimba și că un comportament responsabil al companiilor care fac business în România va conduce la un trai mai bun al românilor și, implicit, la o șansă în plus pentru copiii mei. Nu m-am gândit niciodată la cât de mulți bani voi face din acest demers. Acest lucru vine și din istoricul carierei mele, strâns legat de antreprenoriatul social, cu care mă simt și acum foarte confortabil.

Mai mult, am refuzat să merg pe drumul exclusiv profitabil. Încă din stadiul planificării afacerii am fost atenționat că organizațiile nu au nevoie și nu își doresc schimbarea stilului de management. În 2011, companiile cereau doar servicii de comunicare pentru cauzele sociale și de mediu pe care le susțineau. Era o oportunitate financiară bună, iar activitatea mea anterioară îmi oferea recunoașterea de care aș fi avut nevoie printre T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

ARGUMENT

comunicatorii din companii. De asemenea, buna relație cu reprezentanții ONG- urilor și implicarea mea anterioară în Gala Societății Civile erau un alt argument bun pentru această oportunitate. AM ALES SĂ EXCLUD SERVICIILE DE COMUNICARE PENTRU CAUZE SOCIALE DIN OFERTA AGENȚIEI.

Companiile au nevoie de o schimbare mult mai amplă, iar comunicarea rămâne aria agențiilor specializate. De asemenea, riscul de a ajunge să fac green washing era mare, iar eu îmi doresc exact opusul: transparență, responsabilitate, modestie și asumare din partea companiilor private. Cu alte cuvinte, am ales drumul lung și greu. Nu îmi plac scurtăturile, prefer calea dreaptă, dar sigură și pe termen lung. Am avut norocul să întâlnesc rapid companii ai căror manageri au apreciat ideea și m-au susținut. Primele dintre ele au fost HeidelbergCement România, Raiffeisen Bank și Coca-Cola HBC. Vreau să le mulțumesc pentru că sunt și astăzi alături de noi. Primii ani au fost dificili din punct de vedere managerial. Am fost mereu la mijloc între investițiile în proiecte care să stabilizeze financiar agenția (afacerea) versus proiecte care să promoveze sustenabilitatea în mediul de afaceri românesc. Am ales de cele mai multe ori a doua variantă. Am învățat, cu timpul, că ideile bune rezistă și peste ani – așa că unele planuri au rămas în sertar și au așteptat cu răbdare momentul lansării. Încă din 2011, am pus pe hârtie complexul de idei menite să contribuie la promovarea managementului sustenabil în țara noastră: The CSR Library, Global Compact Network Romania, Cursurile GRI, CSR Juniors, CSR Think Tank, Who’s Who - CSR în România, CEO pentru România și altele.

THE CSR REPORT ȘI-A AȘTEPTAT, ȘI EL, RÂNDUL. I-AU LUAT-O ÎNAINTE LANSAREA BIROULUI LOCAL AL GLOBAL COMPACT

SAU CSR THINK TANK, DAR ORDINEA ÎN CARE ELE SE AȘAZĂ ESTE CEA BUNĂ.

The CSR Report este o revistă care încurajează organizațiile din România să raporteze impactul generat de activitățile lor, de la impactul asupra mediului, asupra comunităților locale sau asupra locuitorilor care le găzduiesc activitatea și până la impactul asupra angajaților, asupra furnizorilor și a tuturor categoriilor de public cu care interacționează. Măsurarea și raportarea impactului non-financiar al companiilor duce la un grad mai mare de responsabilitate privind modul cum își desfășoară activitatea și, automat, la un trai mai bun al celor care interacționează cu ele. Revista își propune să crească numărul românilor interesați de modul cum companiile își desfășoară activitatea, pentru a contribui astfel la o Românie responsabilă și sustenabilă economic și social. Ne dorim să oferim pasionaților de CSR și de sustenabilitate, dar și celor care vor să afle cât de responsabile sunt companiile din România, un canal de informare profesionist. Vrem ca persoanele care citesc acest produs să înțeleagă diferența între companiile care sunt exclusiv darnice (cele care fac donații și sponsorizări) și companiile care doresc să reducă impactul negativ asupra mediului, societății, angajaților și pieței (furnizori, parteneri, clienți și consumatori). Pe lângă asta, ne dorim mult ca revista să fie accesibilă pentru toți cei interesați atât din punctul de vedere al distribuției și al prețului, cât mai ales din perspectiva limbajului non-tehnic. Pe termen lung, urmărim ca The CSR Report să creeze emulație și să stimuleze performanța echipelor de management din companii, dar și să îi ajute pe stakeholderi să analizeze strategiile și rapoartele de sustenabilitate ale actorilor privați. În 15 ianuarie 2014, am lansat varianta online a revistei. La scurt timp, ni s-a alăturat Alexandru Ardelean, care a contribuit la succesul proiectului. Ulterior am reușit să atragem lângă noi parteneri

de renume precum UN Global Compact, Global Reporting Initiative (GRI), CSR Europe sau Accountability. Echipa editorială a primului număr în print este formată din jurnaliști cu experiență în presa de business din România și este coordonată de Iuliana Roibu. De asemenea, proiectul a prins aripi și datorită experienței și bunei planificări a lui Doru Mitrana. Am hotărât ca această primă ediție tipărită să fie un anuar, deoarece anul 2015 a fost unul de cotitură pentru sustenabilitate în mediul economic românesc și european. De asemenea, am profitat de ocazie pentru a integra cele mai importante momente anterioare anului 2015. Ne planificăm apariții trimestriale în formă tipărită, iar următorul număr îl vom dedica raportării de CSR și directivei UE 95/2014, cea care va face ca minimum 727 de companii din România (cu peste 500 de angajați) să publice un raport de impact începând cu anul 2017. ÎMI DORESC CA ACEST ANUAR SĂ SE TRANSFORME ÎN TRADIȚIE.

Intenționăm să rămânem concentrați la tematica raportării non-financiare și ne dorim să găsim printre voi, actuali și viitori pasionați de responsabilitate în mediul economic, aliații noștri în acest efort. Nu am luat niciun premiu, dar vreau să profit de ocazia acestui prim editorial și să mulțumesc celor care m-au încurajat constant în eforturile pentru un mediu economic mai responsabil în România: Simona Anamaria Marinescu, Mona Nicolici, Walid Nagi, Claudiu Vrânceanu, Irina Ionescu, Laura Sgârcitu, Corina Vasile, Bogdana Diaconu, Anca Nuță, Bogdan Arnăutu, Mariana Gheorghe, Steven van Groningen, Matthijs van Bonzel, Werner Hans Lauk și tuturor celor care fac orice pas, cât de mic, pentru dezvoltarea și conștientizarea importanței sustenabilității. Fiecare efort care conduce la afaceri responsabile în România primește aprecierea mea.

EDITORIAL

OBIECTIVELE DE DEZVOLTARE DURABILĂ, PUSE LA TREABĂ

LISE KINGO,

DIRECTORUL EXECUTIV AL UN GLOBAL COMPACT

Adoptarea Obiectivelor de dezvoltare durabilă (Sustainable Development Goals SDG) și a Acordului privind schimbările climatice, semnat în decembrie la Paris, au inaugurat o nouă eră pentru afaceri. Convențiile cu adevărat istorice de anul trecut pregătesc o cale clară și o viziune pentru un viitor viabil și au primit un sprijin fără precedent din partea guvernelor, mediului de afaceri, societății civile și a cetățenilor, deopotrivă. A venit acum timpul pentru a transforma aceste cadre de lucru într-o mișcare globală pentru afaceri mai responsabile și mai durabile. În această privință, sectorul privat joacă un rol unic și vital în traducerea SDG-urilor în noi piețe, servicii și produse, toate durabile. Cele mai vizionare companii vor fi

cele care vor găsi investițiile și inovațiile necesare pentru a îndeplini obiectivele globale ambițioase, precum cele din domeniul sănătății, educației sau mediului înconjurător. Companiile de mâine recunosc că găsirea unor soluții la aceste provocări deschide noi piețe și creează noi oportunități. Sarcina pe care o avem în față este grandioasă. Privind înapoi spre 2015, acesta a fost un alt an cu mega provocări care au pus presiune asupra societăților noastre. Sărăcia, schimbările climatice, corupția și inegalitatea socială sunt problemele de bază, ale căror rezultate le vedem în nivelul inacceptabil de violență și de conflicte, precum și în cel mai mare număr de refugiați de la Al Doilea Război mondial încoace. Acestea sunt provocările pe care obiectivele de dezvoltare durabilă urmăresc să le soluționeze. Pactul Global al ONU (UN Global Compact) este gata să devină vârful de lance al angajamentului mediului de afaceri în această mișcare globală de dezvoltare durabilă. Invităm toate companiile să pună în practică SDG-urile, prin traducerea acestora în oportunități de afaceri concrete la nivel local, dar și peste tot în lume. Afacerile de oriunde, inclusiv din România, joacă un rol-cheie în modelarea viitorului, iar participanții la UN Global Compact indică direcția. SDG-urile oferă o nouă direcție importantă pentru misiunea fondatoare a UN Global Compact de a încuraja companiile să facă afaceri cu responsabilitate – misiune

bazată pe cele zece principii universale ale noastre – și să ofere soluții la provocările globale. Prin activarea celor peste 13.000 de semnatari și prin cele 85 de filiale ale rețelei noastre locale, vom mobiliza rețeaua noastră globală prin acțiune locală. Rețeaua Global Compact România va fi absolut esențială în a ajuta companiile locale să dea formă acestei agende. Ca parte a Planului de acțiune al Filialelor locale privind SDG-urile, filialele vor găzdui ateliere de lucru și conferințe locale, pentru a transpune obiectivele globale în activitatea comunității de afaceri locale. Rețeaua va juca un rol important în creșterea gradului de conștientizare în rândul firmelor locale și în a cataliza acțiune în sprijinul SDG- urilor. Companiile din întreaga lume deja valorifică oportunitățile durabile. Ambiția noastră trebuie să fie de a inspira și mai multă activitate. De aceea, am lansat, la nivel global, campania „Pionierii locali ai SDG-urilor” („Local SDG Pioneers”), pentru a identifica antreprenori și factori de schimbare din întreaga lume, care dau un exemplu că afacerile pot fi o forță a binelui. Scopul nostru este de a sărbători persoanele fizice și firmele din spatele sustenabilității de pe piețele locale care să fie un exemplu de motivație pentru alții, care să facă mai mult de atât. Cei mai inspirați Pionieri SDG vor fi recunoscuți la Summit-ul Global Compact Leaders, din 22-23 iunie, de la New York, care va fi un reper important pentru acțiunea de început a afacerilor în ceea ce privește noua agendă de dezvoltare durabilă. La summit, companiile de toate dimensiunile și din întreaga lume vor arăta modul în care își inovează operațiunile și strategiile pentru a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Privind în perspectivă, noi toți trebuie să punem în aplicare SDG-urile – pentru noi piețe, pentru noi oportunități și pentru un viitor mai durabil pentru toți. Împreună putem realiza afaceri locale din obiectivele globale.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

EDITORIAL

RAPORTUL ANUAL AL FAPTELOR BUNE

ANGELA FILOTE,

ȘEFUL REPREZENTANȚEI COMISIEI EUROPENE ÎN ROMÂNIA

Începând cu anul 2017, toate marile companii din Uniunea Europeană vor trebui să facă publice rapoarte non- financiare detaliate legate de activitatea lor, potrivit unei directive europene adoptate încă de la finalul anului 2014. Implicațiile acestei legi sunt substanțiale și pentru marile companii din România, inclusiv cele de stat. Marii actori economici vor trebui să prezinte, pe lângă raportul financiar anual, și unul care detaliază modul în care aplică măsurile de responsabilitate corporatistă. Publicul va avea astfel acces și la alte detalii, în afară de cele privind activitatea lor comercială curentă, cum ar fi prevenirea discriminării de orice fel, modalitățile de evitare a corupției, bunele practici legate de integritate, respectarea drepturilor omului, a egalității de gen și, nu în ultimul rând, respectarea standardelor și politicilor de mediu. Ce aduce nou această directivă? Unele mari companii publică deja de ceva

vreme asemenea rapoarte, iar acțiunile de responsabilitate socială a companiilor nu mai sunt o noutate. „Atunci de ce era nevoie ca Uniunea Europeană să legifereze ceva ce marile companii făceau deja?”, vă întrebați probabil. Inițiativa Comisiei Europene vine să impună ca regulă o bună practică existentă în mediul de afaceri și totodată să standardizeze felul în care sunt raportate aceste acțiuni făcându-le, implicit, mai ușor de comparat și apreciat. Doar ne interesează să știm cât de „buni cetățeni” sunt companiile, nu-i așa? De ce avem nevoie de o raportare non-financiară obligatorie? O creștere economică durabilă nu se poate obține fără transparență din partea mediului de afaceri. Ultima mare criză economică ne-a demonstrat acest lucru, iar lecțiile învățate în acea perioadă sunt puse acum în practică. Astăzi înțelegem din ce în ce mai bine faptul că sustenabilitatea economică este posibilă nu doar printr-un bun randament financiar, ci și prin politicile de responsabilitate socială - precum cele privind integritatea mediului de afaceri, egalitatea de șanse, lupta împotriva discriminării la locul de muncă - aplicate într-o companie. În societatea modernă europeană, marile companii trebuie să își asume o implicare și mai activă în comunitățile în care își desfășoară activitatea. Încrederea consumatorilor în integritatea entităților economice, mai ales cele mari, a devenit astăzi obligatorie pentru o societate stabilă. Noua legislație pune la dispoziția statelor membre instrumente de verificare a performanțelor corporatiste, inclusiv în cazul marilor agenți economici de stat. Aceștia vor fi auditați, fie de către instituții ale statului,

fie de către firme private specializate agreate de către guverne. Fiecare stat membru poate alege cum dorește să realizeze această auditare a rapoartelor anuale. Cine trebuie să raporteze? Atunci când experții Comisiei au elaborat primele propuneri legislative privind raportarea non-financiară au avut în vedere faptul că un asemenea demers ar putea fi împovărător pentru întreprinderile mijlocii și mai ales pentru cele mici. Textul prezentei directive face referire în primul rând la „întreprinderile care sunt entități de interes public”, pe care le definește ca fiind acele companii „cu un număr mediu de angajați de peste 500”. Sunt, de asemenea, menționate alte două criterii privind firmele ce urmează a fi vizate de noua legislație - cifra netă de afaceri (peste 40 de milioane de euro) și totalul bilanțului (peste 20 de milioane de euro). În același timp, directiva lasă la latitudinea statelor membre posibilitatea de a-și propune obiective și mai îndrăznețe privind implementarea raportării nonfinanciare. În cazul României, o atenție deosebită vor stârni, cu siguranță, primele rapoarte non-financiare ale companiilor de stat. Pentru acestea, directiva privind raportarea non-financiară reprezintă o ocazie și un instrument extraordinar pentru transparentizarea activității lor. Implicit, acestea vor avea astfel ocazia de a-și prezenta mai bine rolul și amprenta în societate, pentru a-și întregi și consolida reputația, dar și pentru a-și îmbogăți relația cu consumatorii și cu partenerii. Atât companiile de stat, cât și cele private, vor putea să își prezinte public mai bine pașii deja făcuți pentru a aplica în structurile lor politici sociale importante. Am putea avea primele astfel de rapoarte non-financiare începând din 2017. Timpul este scurt, dar așteptările societății privind transparența cetățenilor corporatiști devin tot mai mari. Si acestor așteptări trebuie sa li se răspundă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

EDITORIAL

RESPONSABILITATEA. SAU DE CE ESTE IMPORTANT SĂ GÂNDIM PE TERMEN LUNG

COSMIN MARINESCU,

CONSILIER PREZIDENȚIAL PE PROBLEME ECONOMICE ȘI MEDIUL DE AFACERI

Succesul începe cu o viziune corectă și poate continua prin acțiune consecventă. Este important, însă, ca succesul să fie durabil, să însemne reușită pe termen lung. Fie că ne referim la lumea afacerilor, la știință, tehnologie sau la economiile lumii, testul timpului pare a reprezenta testul suprem al succesului (durabil), adică al sustenabilității. Timpul este, de fapt, vălul care scoate la suprafață consecințele acțiunilor din prezent, timpul validează deciziile antreprenoriale, timpul confirmă politicile economice sau amendează ingineriile sociale. În logica imuabilă a timpului și a consecințelor acțiunilor umane, intenționate sau nu, responsabilitatea înseamnă să gândim pe termen lung. Cu aproape jumătate de secol în urmă, unul dintre cei mai celebri laureați Nobel pentru economie, Milton Friedman,

scria în New York Times Magazine că „responsabilitatea socială a afacerilor înseamnă maximizarea profitului”. Însă în zilele noastre, când atenția este dedicată multiplelor obiective globale, un astfel de îndemn, la prima vedere mercantil, ar fi de natură să-i tulbure, foarte probabil, pe actualii susținători ai responsabilității sociale. Astăzi, în termenii deja consacrați ai „responsabilității sociale”, corporațiile dezvoltă programe de educare, proiecte umanitare, campanii de protecție a mediului, de conștientizare a drepturilor și libertăților individuale etc. Atunci când corporațiile decid ele însele să dezvolte asemenea proiecte, putem spune că, de fapt, mediul de afaceri „investește”, își susține propria viziune, își potențează dezvoltarea pe termen lung. Este însă important că asemenea responsabilități nu se sustrag raționalității calculului economic, ci doar îl proiectează pe termen lung, într-o logică de optimizare care excede, poate, sfera financiarului imediat. În cadrul antreprenorial al pieței și al liberei întreprinderi, corporațiile susțin diverse campanii sociale, de responsabilizare, ca exercițiu opțional, aflat în concordanță cu interese economice și/sau cu propria viziune despre economie și societate. În definitiv, întreprinzătorii nu sunt datori nimănui economic vorbind, nu moral – să aloce resurse pentru obiective neeconomice. Oamenii de afaceri își pot permite să ignore gândirea pe termen lung, deși, de regulă, nu se întâmplă așa. Altfel stau lucrurile, însă, în cadrul deciziei publice (politice). Spre deosebire de întreprinzători, decidenții de politici

publice, implicați în managementul „treburilor cetății”, nu pot face din sustenabilitate o simplă opțiune conjuncturală, ci o datorie de conștiință, aceea de a scruta, pe termen lung, implicațiile deciziilor și ale politicilor lor. În acest sens, responsabilitatea (fie ea economică, socială sau instituțională) înseamnă promovarea modelelor sustenabile, care trec testul timpului prin ele însele, fie că ne referim la business sau la sustenabilitatea unor instituții, la sisteme publice sau la modele de dezvoltare economică. De exemplu, cât de sustenabilă poate fi „dezvoltarea pe datorie” - prin permanentizarea deficitelor bugetare sau amânarea reformelor economice - dureroase dar necesare, sau perpetuarea ineficienței sectorului public – prin privatizarea câștigurilor sau prin socializarea pierderilor?! Chiar dacă, adeseori, răspunsurile se cunosc, responsabilitatea pentru termenul lung, pentru bunăstarea zilei de mâine, devine umbrită de imperativul politic al zilei de azi. Tocmai de aceea trebuie salutate inițiativele pe care mediul de afaceri din România le dezvoltă în acest plan, al responsabilității și al sustenabilității. Este evident că performanțele mediului de afaceri depind, uneori covârșitor, de responsabilitatea deciziei politice și de politică economică. În plan economic, responsabilitatea înseamnă echilibru și reguli bune pe termen lung, inclusiv calitate instituțională a mediului de afaceri. De altfel, acestea sunt ingrediente ale dezvoltării solicitate în mod constant de mediul de afaceri din România. România are nevoie de consolidarea încrederii în instituțiile și în politicile T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

economice. Acestea trebuie să fie gândite dincolo de orizontul ciclurilor electorale, care de multe ori pervertesc tocmai această responsabilitate a deciziilor de politică economică. Avem nevoie, în acest sens, de o guvernare realistă, care să transceadă termenul scurt şi latura cantitativă, în favoarea termenului lung şi a abordărilor calitative. Avem nevoie de politici publice responsabile, în special în economie, care să rezolve din problemele de astăzi fără a crea alte probleme mâine, care să genereze creștere economică sănătoasă, nu iluzii de prosperitate ciclică, politici care să transforme economia funcțională într-o economie de piață consolidată. Dezvoltarea economică sănătoasă, sustenabilă, nu poate exista în absența pieței și a libertății economice, a egalității de șanse și a respectării drepturilor și libertăților individuale, care sunt de altfel principiile pe care se fundamentează o societate liberă. În această cheie merită citit Pactul Global al Națiunilor Unite cea mai amplă iniţiativă mondială privind sustenabilitatea și responsabilitatea corporatistă, la care România deja s-a raliat. Prin valorile invocate, de la drepturi și libertăți individuale până la muncă și lupta împotriva corupției, responsabilitatea și sustenabilitatea devin obiective și, totodată, mijloace ale dezvoltării sănătoase, durabile. România nu își (mai) poate permite, astăzi, să ignore ecuația dezvoltării durabile, motiv pentru care, prin Administrația Prezidențială, îndemn la responsabilitate, deopotrivă politică și economică, căci gândirea pe termen lung este condiția indispensabilă a succesului pe termen lung.

Training GRI G4: 26-27 mai 2016 București

61%

din companiile mari din Europa care raportează emisii de dioxid de carbon și care activează în 16 industrii mari poluatoare, adică 1.290 de firme, foloseau anul trecut sistemul de raportare GRI. sursă: studiu KPMG

MAIN PARTNER

CSR-UL S-A TRANSFORMAT ÎN ULTIMII ZECE ANI DINTR-UN INSTRUMENT CARE AJUTA COMPANIILE SĂ SE SIMTĂ BINE ÎN RAPORT CU SOCIETATEA ÎNTR-O DARE DE SEAMĂ STRATEGICĂ, CARE MĂSOARĂ MATEMATIC SUSTENABILITATEA BUSINESSULUI.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CSR IN BUSINESS

CSR + BUSINESS

= SUSTENABILITATE T IULIANA ROIBU

chimbarea mediului duce la schimbarea mesajului. Sintagma aceasta a fost spusă de atâtea ori și reinterpretată în atâtea feluri, încât esența ei a devenit parte a modului cum comunicăm și cum înțelegem să ne adaptăm unei lumi care nu încetează să se transforme de la o zi la alta. Trecerea CSR-ului de la dimensiunea de „sponsorizare” la dimensiunea de „domeniu strategic” nu s-a întâmplat peste noapte și a presupus o serie de eforturi concertate din partea organizațiilor internaționale, care au definit-o și au stabilit direcțiile sale strategice, din partea oficialităților precum Comisia Europeană, care au adoptat aceste principii și au creat cadrul legislativ pentru integrarea acestora în structurile naționale, dar mai ales din partea unor actori locali, care au făcut eforturi în fiecare piață pentru a adapta aceste norme și a le face business as usual. Ideea că binele lumii și al viitorului nostru comun stă la noi, la fiecare organizație și la fiecare decizie de business, a fost asimilată deja de sute de companii din întreaga lume. Georg Kell, fostul director general al Global Compact și artizanul a ceea ce a devenit astăzi CSR-ul, spunea anul trecut, în discursul de retragere de la conducerea organizației că, uitându-se în urmă, nu are niciun dubiu că relația dintre business și societate se schimbă fundamental: „O revoluție tăcută schimbă piețele din interior: în urmă cu 15 ani, când afacerile globale au cucerit planeta, responsabilitatea corporativă era despre filantropie sau despre

managementul reputației în raport cu o serie de evenimente precum accidentele de mediu, scandalurile de corupție, abuzuri asupra drepturilor omului sau asupra drepturilor de muncă la nivelul lanțului valoric”. Inițial, companiile au aderat la Global Compact pentru că implementarea principiilor lansate de organizație părea lucrul corect de făcut. Imperativele morale precum „să facem lucrurile cum trebuie” sau „să facem lucrurile bine” sunt la fel de relevante astăzi cum erau și în urmă cu zece ani. „Puterea și responsabilitatea nu au voie să fie despărțite”, crede Georg Kell, care consideră și că imperativelor morale după care este condusă societatea li s-au alăturat imperativele economice: „Managementul reputației și filantropia nu mai sunt suficiente. Tot mai multe companii integrează principiile universale de sustenabilitate în strategia afacerii și în operațiuni, pentru că au înțeles esența sustenabilității: succesul financiar merge mână în mână cu investiția și cu respectul față de mediu, cu responsabilitatea socială și guvernanță corporativă bună”. Global Compact urmărește activ și anual implementarea principiilor sale și adună date despre modul cum companiile au trecut de la a reacționa la incidente la a avea o abordare proactivă. De ce să reacționezi atunci când ai o scurgere de petrol când mai bine ai investi în calitatea țevilor și a echipamentelor de forare? De ce să reacționezi la inundații când ai putea să participi activ la reîmpădurire și la prevenția alunecărilor de teren? De ce să plătești pentru oameni accidentați din greșeală când ai putea să asiguri ca la carte protecția muncii? Sute de astfel de întrebări au pus pe gânduri boardurile din toată lumea, iar faptul că acestea au stat să se gândească și să includă în strategie și în practicile corporatiste chestiunile legate de sustenabilitate arată că lucrurile se pot schimba dinspre interior înspre exterior și nu invers. Fiecare transformare, oricât de mică ar fi ea, are însă un drum propriu. Schimbările legate de legislație, de preferințele stakeholderilor și ale consumatorilor și cele legate de

micșorarea resurselor naturale conduc agenda sustenabilității. Georg Kell crede, însă, că principalele motive sunt legate de schimbarea fundamentală a mediului, a lumii în care trăim și a modului în care aceasta ne schimbă accesul la comunicare: „Cea mai importantă schimbare este legată de transparență și mai precis de creșterea și de ireversibilitatea acesteia. Creșterea transparenței pune accentul pe diseminarea informațiilor și pe atitudinea proactivă. Pur și simplu nu mai are niciun sens să ascunzi ceva, chiar dacă secretul rușinos e în curtea unui furnizor ocazional. În al doilea rând, creșterea economică s-a mutat în estul și în sudul lumii, natura investițiilor străine s-a modificat fundamental: de la un consumator de resurse s-a transformat într-un formator de piață. (Cu alte cuvinte, companiile investesc și fac pariuri pe termen lung în piețele unde pot trece peste niște bariere, cum ar fi reducerea corupției, trainingul vocațional sau îmbunătățirea accesului la resurse primare). În al treilea rând, ceea ce era mai demult bun public, cum ar fi aerul sau apa, au acum prețuri. În al patrulea rând, forța globalizării digitale a devenit un pilon esențial care leagă corporațiile de cetățeni și de consumatori. Astăzi, „stakeholder engagement” este cheia pentru a proteja „shareholder value”.

ORIGINILE ȘI DEZVOLTAREA A CEEA CE NUMIM ASTĂZI CSR CUM A APĂRUT RESPONSABILITATEA SOCIALĂ MODERNĂ.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

1974 Populația lumii ajunge la 4 miliarde. 1972 Este publicat studiul „Limitele pentru creștere”, care susține că „o creștere nelimitată pe o planetă cu limite este imposibilă”. 1972 Este creat programul de Mediu al ONU

„Să lucrăm pentru justiția socială este aprecierea noastră față de propriul trecut și mandatul pentru viitor”. IJUAN SOMAVIA, director general al OIM 1919 Liga Națiunilor este constituită pentru a se evita devastarea ca efect al Primului Război Mondial. 1919 Organizația Internațională a Muncii (OIM) este înființată pentru a se crea o viziune bazată pe premisa că pacea durabilă universală poate fi realizată numai dacă aceasta se bazează pe justiție socială. 1927 Populația lumii ajunge la 2 miliarde. 1946 Organizația Națiunilor Unite (ONU) este formată ca să prevină ca atrocități precum cele produse în cel de-al Doilea Război Mondial. 1948 Declarația Universală a Drepturilor Omului este aprobată în Adunarea Generală a ONU 1960 Populația lumii ajunge la 3 miliarde.

1919 - 1970

1972 O.E.C.D. definește „Principiul Poluatorul Plătește”, care prevede că „poluatorul ar trebui să suporte cheltuielile pentru măsurile de protecție decise de către autoritățile publice, pentru a se asigura că mediul este menținut într-o stare acceptabilă”. „Dacă guvernul federal ar fi pus să conducă deșertul Sahara, în 5 ani ar fi deficit de nisip”. MILTON FRIEDMAN 1970 Milton Friedman își exprimă punctul de vedere în privința afacerilor și societății: „Există una și numai o responsabilitate socială a afacerilor – de a-și utiliza resursele și de a se implica în activități făcute pentru a le crește profitul”. 1970 Ziua Pământului este celebrată pentru prima oară. 1976 Organizația pentru Dezvoltare Economică (O.C.D.E.) adoptă primele ghiduri de orientare pentru corporațiile multinaționale. 1977 S.U.A. promovează urgentul Act de Practici de Corupție Externă din cauza recunoașterii că este în creștere problema mitei și a corupției.

1977 Un boicot al consumatorilor împotriva Nestle, pentru promovarea, pe piețele în dezvoltare, a formulei pentru sugari care înlocuiește alăptarea la sân. 1983 Din cauza secetei, cea mai gravă foamete din istoria umanității are loc în Etiopia și urcă pe primul loc în topul dezastrelor naturale ucigătoare ale secolului 20, provocând până la un milion de decese. 1984 Este inventat termenul de „stakeholder”, definit drept „orice grup sau individ, care poate influența sau poate fi influențat de realizarea obiectivelor pe care le are organizația”. 1984 Are loc catastrofa de la Bhopal, din India (eliberarea în atmosferă a peste 45 de tone de derivat gazos de cianură), care este considerată cel mai grav dezastru industrial din lume, cu peste 15.000 de morți și peste 500.000 de victime. 1986 Dezastrul de la Cernobîl – cel mai grav accident al unei centrale nucleare din istorie – eliberează mari cantități de particule radioactive în atmosferă și provoacă costuri economice și umane majore. 1987 Populația lumii ajunge la 5 miliarde.

1970 - 1990

1992 „Summit-ul Pământului de la Rio” solicită să se ia un angajament pentru efortul de a „proteja, la nivel global, integritatea mediului înconjurător și sistemul de dezvoltare, recunoscând natura integrală și interdependentă a Pământului, casa noastră”. 1991 Scandalurile sweatshop privind salariile mici și condițiile de lucru precare ies la iveală în Asia (în special campania contra NIKE „Just don't do it”) „Pur și simplu nu am fost pregătiți pentru o deversare." JOHN DEVENS, primarul Valdezului 1989 Exxon Valdez provoacă, în Alaska, o deversare de petrol majoră, care afectează mediul și oamenii. 1988 Grupul interguvernamental de experți privind Schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC) este format pentru a colecta și a analiza dovezile științifice privind schimbările climatice. 1987 Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltarea (Comisia Brundtland) pune în discuție raportul „Viitorul nostru comun”, care cuprinde una dintre cele mai acceptate definiții ale dezvoltării durabile: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care satisface nevoile prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și realiza propriile nevoi”.

CSR IN BUSINESS

1995 Brent Spar a devenit o problemă a îngrijorării publice, atunci când guvernul britanic și-a anunțat sprijinul pentru cererea Shell de a cesiona apele de mare adâncime ale Atlanticului. Contra acestei decizii, Greenpeach lansează o campanie media globală cu o pronunțată atitudine proletară. „Niciodată nu vei schimba lucrurile dacă lupți cu realitatea existentă. Pentru a schimba ceva, construiește un model nou, care să facă modelul existent să pară demodat”. R. BUCKMINSTER FULLER 1994 Termenul „tripple bottom line”, sau al treilea profit, a fost inventat de John Elkington. 1993 Activistul pentru drepturile omului Ken Saro-Wiwa este ucis în Nigeria în urma protestelor contra noii conducte de petrol Shell. Mai târziu, Shell va fi de acord să plătească 15,5 milioane de dolari drept despăgubire. 1993 Este fondată Transparency International. 1992 Se înființează Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltarea Durabilă (WBCSD).

1990 - 1995

Anii 1990 Un deceniu de optimism, liberalism și deschidere. Blair, Clinton și Lula marchează peisajul politic global. Afacerile conduc integrarea la nivel mondial (comerț și globalizare). 1999 Globalizarea își atinge culmile, iar investițiile străine directe (ISD) depășesc 1.000.000 de milioane de dolari. 1999 Revolte izbucnesc în Seattle, la întânirile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), protestând față de efectele negative ale globalizării asupra celor săraci. Aversiunea împotriva globalizării devine reală. 1999 Fostul secretar general al ONU Kofi Annan face un apel către comunitatea de afaceri din întreaga lume, la Forumul Economic de la Davos, din ianuarie: „Propun ca voi, liderii de afaceri reuniți la Davos, și noi, Națiunile Unite, să inițiem un acord global de valori și de principii, care să dea o față umană pieței mondiale”. 1999 Populația lumii ajunge la 6 miliarde. 1997 Protocolul de la Kyoto stabilește țintele obligatorii pentru emisiile de gaze cu efect de seră pentru statele membre. 1995 Primul smartphone este lansat de AT&T.

1995 - 2000

2001 Economiile emergente sunt în creștere, iar termenul „BRIC” este inventat pentru noile puteri economice Brazilia, Rusia, India și China, anunțând o shimbare în puterea economică de la sud și de la est. 2001 China se alătură Organizației Mondiale a Comerţului. 2001 Numărul utilizatorilor de internet la nivel global ajunge la 500 de milioane, iar internetul începe să aibă un un impact major asupra culturii globale și a retailului. 2001 Frauda din companii și corupția ating culmile, odată cu scandalul Enron, care a provocat pierderi în valoare de miliarde de dolari acționarilor și i-a băgat în închisoare pe mai mulți dintre directorii acesteia. 2000 Acordul global (Global Compact) al ONU a fost lansat de Kofi Annan, pe data de 26 iunie, la Adunarea Generală a ONU, în fața a 44 de CEO și a 20 de șefi ai organizaților societății civile. 2000 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (O.D.M.) sunt adoptate. 2000 Este publicat primul ghid privind Cooperarea între ONU și comunitatea de afaceri.

2005 Izbucnește criza ONU „petrol contra hrană”. 2005 Uraganul Katrina lovește coasta Americii și devine cel mai costisitor dezastru natural din istoria omenirii, fiind evaluat la 147 de miliarde de dolari. 2004 Este adoptată Convenția ONU de Luptă împotriva Corupției. 2003 Invazia forțelor aliate în Irak. 2003 Revoluția socialmass-media începe, iar platforme majore, precum LinkedIn, Facebook (2004), YouTube (2005) și Twitter (2006), sunt lansate, ceea ce crește transparența și puterea transferate oamenilor. 2002 Summit-ul mondial privind dezvoltarea durabilă are loc la Johannesburg. 2002 Sunt lansate Inițiativa Globală de Raportare (Global Initiative Reporting, GRI) și Inițiativa privind Transparența Industriei Extractive (Extractive Industry Transparency Initiative, EITI). 2001 Atacul terorist din 11 septembrie 2001 șochează lumea și începe să apară, din nou, o ciocnire în modul de gândire al civilizației.

2000 - 2005

2015 Izbucnesc mari scandaluri de corupție în țările importante.

2007 Criza alimentară globală, însoțită de o creștere dramatică a prețurilor, reîntoarce milioane de oameni în starea de sărăcie extremă. 2007 Sunt lansate Principiile pentru un Management Responsabil al Educației (PRiME). 2007 Ban Ki-moon preia funcția de Secretar general al ONU și ia măsuri pentru a sprijini afaceri să se implice în activitatea ONU 2006 Stern Review concluzionează că schimbările climatice reduc PIB-ul global cu până la 20%, dacă nu sunt controlate, iar schimbările climatice apar cu fermitate pe agenda afacerilor, de la nivel mondial. 2006 Premiul Nobel pentru pace îi este decernat lui Muhammad Yunus și băncii sale, Grameen Bank. Este pentru prima dată când premiul merge la o bancă. 2006 Deficitul de apă potabilă devine una dintre cele mai presante probleme ale lumii. 2005 Sunt lansate Principiile de sprijin ale ONU pentru Investițiile Responsabile (P.R.I.).

2005 - 2007

2009 Inegalitatea urcă în topul agendei publice. 2009 COP 15 de la Copenhaga eșuează, ceea ce provoacă pierderi importante de încredere în multilateralismului și capacitatea guvernelor de a conduce. 2009 Cresc pachetele de stimuli pentru energia verde, care să încurajeze economia în urma crizei financiare, în timp ce trebuie să facă față și încurajării unui consum mic de energie. 2008 Șomajul în rândul tinerilor crește rapid în multe națiuni avansate, din cauza crizei financiare, ducând, pe scară largă, la revolte sociale. 2008 Efectele urbanizării rapide sunt măsurate: pentru prima oară în istoria omenirii, mai mult de 50% din populație trăiește în mediul urban. 2007 Izbucnește criza financiară globală, care este considerată de mulți economiști drept cea mai mare de la Marea Depresiune din 1930 și care a condus la o recesiune la nivel mondial, în ultimii ani. A avut și un puternic impact asupra economiilor naționale.

2011 Legea antimită din Marea Britanie, o reglementare extrateritorială, intră în vigoare, fiind mai dură decât regulile F.C.P.A. și interzicând plățile pentru înlesnirea unor decizii. 2011 Extremismul și radicalismul cresc, iar ISIS, în Siria, și Boko Haram, în Nigeria, ocupă tot mai multe zone. 2011 Revoltele populare din Primăvara arabă ilustrează puterea social media – și cum puterea este, din ce în ce mai mult, în mâinile oamenilor. 2011 Izbucnește mișcarea „Occupy Wall Street”, protestele fiind împotriva lăcomiei companiilor, menținerii unui nivel ridicat al șomajului și măririi decalajelor dintre cei bogați și cei săraci. 2011 Populația lumii ajunge la 7 miliarde. 2010 Are loc deversarea de ulei a BP Deepwater Horizon în Golful Mexic.

2014 Uniunea Europeană emite o nouă directivă privind raportarea non-financiară, care impune ca toate firmele mari să transmită date despre politicile, riscurile și rezultatele legate de mediu, sociale și de conducere (ESG). 2014 Prețul petrolului începe să scadă dramatic, de la peste 100 până la sub 50 de dolari pe baril, în doar câteva luni. 2013 Numărul abonamentelor de 3G/4G ajunge la 1,6 miliarde. 2013 În semn de avertizare, Edward Snowden furnizează informații clasificate ale ANS, dezvăluind numeroase programe de supraveghere informatică, existente la nivel mondial și provocând multe controverse. 2012 Tehnologia big data permite procesarea unor mari volume de informații. 2012 Conferința Rio +20 solicită asigurarea unui viitor durabil, din punct de vedere economic, social și al mediului înconjurător.

2011 Principiile directoare ale ONU privind Drepturile omului au fost aprobate.

2007 - 2011 T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CSR IN BUSINESS

 GEORG KELL, FONDATORUL UN GLOBAL COMPACT

”

Diferența dintre stakeholder și acționar e un lucru din trecut. Întrebarea este astăzi cum reușești să implici pe toți stakeholderii în business, la fel cum implici acționarii”. Cele mai multe dintre corporații au făcut cunoștință treptat cu schimbarea care le-a obligat să se deschidă către public. În sine, ideea de a-i implica pe toți cei care sunt atinși în vreun fel de acțiunile companiei pe care o conduci este nouă, dar s-a propagat - chiar dacă greu - în rândul companiilor care au înțeles cât de clară este diferența dintre beneficiile unei strategii bune de CSR și costurile mari ale unor greșeli. Întrebarea dacă interesul pentru sustenabilitate

reale, eforturile construcției încrederii. Asta se va traduce în proactivitate din partea corporațiilor, dar va îmbunătăți și cel de-al treilea trend, al participării comunităților. „Este de așteptat ca businessul să facă tot mai mult în domenii care aparțineau până acum administrației politice: de la chestiuni legate de educație, până la investiții în comunitate și protecția mediului. Acestea din urmă au fost primele unde nevoia de intervenție a fost necesară: resursele naturale sunt puține și finite, iar ceea ce era mai demult imposibil acum este posibil, pentru că aerul și apa au acum preț”, explică Georg Kell modul cum transformarea lumii forțează companiile să se implice. Și le mai forțează să intre

Managementul reputației și filantropia nu mai sunt suficiente. Tot mai multe companii integrează principiile universale de sustenabilitate în strategia afacerii și în operațiuni, pentru că au înțeles esența sustenabilității: succesul financiar merge mână în mână cu investiția și cu respectul în mediu, în responsabilitate socială și guvernanță corporativă bună”.

2015 Are loc atacul terorist de la Bataclan, din Paris. 2015 Pe fondul crizei și conflictelor din Siria și Africa, peste 1 milion de migranți intră în Europa, cu scopul de a se stabili aici. 2015 COP 21 are loc la Paris. Lumea speră la un nou și puternic acord climatic.

2011 - 2016

“

2016 Au loc atacurile teroriste din Bruxelles, în care mor peste 30 de persoane. Atacurile au avut loc simultan la aeroportul Zaventem și la stația de metrou Maalbeek. 2015 Sunt adoptate obiectivele de dezvoltare durabilă (SDG).

este o modă sau dacă are cu adevărat potențialul să transforme businessul a fost subiectul multor discuții între specialiști, iar rezultatul a fost că sunt câteva trenduri care arată că sustenabilitatea va intra în A.D.N.-ul businessului. Sunt câteva trenduri care au schimbat mediul și primul dintre ele este transparența. Venită pe filiera schimbărilor tehnologice, transparența este o forță ireversibilă, care forțează creșterea în raportarea și în diseminarea informațiilor și care este condusă de barierele tot mai joase ale accesului la informație, de interesul public și de legislație. O altă componentă care vorbește despre drumul lung al CSR-ului este încrederea și modul cum aceasta este construită: impactul tot mai mare pe care businessul îl are asupra societății înseamnă că cetățenii așteaptă responsabilitate din partea corporațiilor. Cu cât cetățenii sunt mai sceptici, cu cât se organizează mai bine și forțează limitele autorității, cu atât comunitățile corporate vor trebui să crească, pe baze

constructiv pe noi piețe, nu doar în căutarea resurselor, ci în construcția și în dezvoltarea acestora. Iar modul cum ultimii zece ani au transformat dorința companiilor de a fi parte în schimbarea în bine de care lumea are nevoie se vede și în cele peste 8.000 de companii din 145 de țări care sunt membre ale Global Compact. Schimbările produse în mentalitatea companiilor interesate de CSR se văd cel mai bine în faptul că măsurile pe care acestea le iau pentru protecția mediului, pentru guvernanță sustenabilă și pentru creșterea comunităților nu mai sunt motive de laudă, ci sunt componente integrate ale strategiei care duce la profit. În timp ce majoritatea companiilor din lume se uită încă la cum să abordeze subiectul, există câteva mii de companii implicate, care au devenit evangheliste ale modelului și care au trasat deja o linie în nisip, demonstrând celorlalte de care parte a liniei este bine să fii.

CSR IN ROMANIA

PRIMII PAȘI ROMÂNEȘTI CĂTRE RESPONSABILITATE

CÂND, CUM ŞI CU CINE A ÎNCEPUT DEZVOLTAREA FENOMENULUI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ROMÂNIA? T ALINA BOTEZATU

niţiativele de conştientizare a fenomenului responsabilității corporative, conturat deja în Vest, au început să tatoneze terenul românesc de la începutul anilor 2000, când o serie de evenimente şi de oameni implicaţi au început să vorbească tot mai mult despre un domeniu nou, dar care urma să devină de importanţă majoră pentru organizaţii. Andrei Borțun, fondatorul agenției de comunicare Millenium, pregătea la începutul anilor 2000 lansarea unui eveniment care să atragă atenţia asupra fenomenelor pozitive care aveau loc în societate şi în activitatea ONG-lor, cu care companiile mari doreau să se asocieze. Aşa a apărut, în 2002, prima ediţie a Galei Societăţii Civile. Dragoș Tuță, cel care a fondat ulterior The CSR Agency, era la acel moment voluntar în echipa care organiza Gala și povestește cum a descoperit, alături de întreaga echipă, ce înseamnă și mai ales ce va însemna dezvoltarea sustenabilă: „În cadrul Galei organizam și seminarii pentru ONG-uri. Așa am descoperit concepte precum filantropia corporativă și cause related marketing, pe care le-am conectat cu practica sponsorizărilor existente deja în România. Am reușit să înțelegem repede că există o diferență majoră între sponsorizarea de marketing (vizibilitate la concertul Madonnei, de exemplu) și filantropia companiilor, dar

nu vorbeam încă despre management sustenabil”. În anii care au trecut între prima ediţie a Galei şi 2005, anul când au fost lansate principiile Global Compact, care au dat tonul global pentru ceea ce este astăzi CSR-ul, în România s-au lansat câteva rapoarte de responsabilitate corporativă. Companiile care au devenit preocupate de raportare în acea perioadă erau cele cu acţionariat majoritar străin şi care veneau din pieţe cu o componentă puternică de sustenabilitate. Primul raport de CSR din România a fost publicat de furnizorul

de telefonie mobilă Orange, în februarie 2004, pentru 2003. Următorul raport a fost cel al producătorului de ciment și de betoane Holcim, care a publicat primul raport de CSR al unei companii de ciment de pe piaţa locală. Urmând practicile internaţionale și deciziile companiilormamă, multinaționalele au dat tonul pieței de CSR locale, iar tendinţele care conturau piaţa internaţională a sustenabilităţii au început să ajungă pas cu pas şi în România. În 2006, pentru prima dată locală, un raport despre piața din România (cel de-al

treilea publicat de Orange, pentru 2005), este auditat de compania de consultanță de business și de audit Ernst&Young. Prima conferință internațională de CSR din România a fost organizată în același an, în noiembrie, într-o perioadă când companiile susțineau comunitățile, preponderent prin sponsorizări (pentru copii și pentru educație sau prin programe de mediu - cum erau cele de împădurire ca „Milioane de oameni, milioane de copaci”) și făceau campanii de comunicare pentru diverse cauze. „În 2005-2006, companiile- mamă au început să le ceară filialelor din România date despre activitățile de CSR, dar nu cereau date şi de la cei care ofereau sponsorizările. Informațiile cerute erau legate de impactul asupra mediului și despre angajați, despre protecţia muncii şi despre practicile din companii”, precizează Dragoş Tuță. Contextul devenea favorabil pentru conturarea unei pieţe a responsabilităţii şi 2006 a fost momentul ales de Dragoș Tuță, Dragoș Dehelean și Marius Balaci pentru lansarea www. responsabilitatesocială. ro. La zece ani distanţă de la lansare, Dragoş Tuţă îi vede clar locul pe piaţă: „responsabilitatesocială.ro a fost prima sursă publică de informare care a dat o definiție CSR-ului în România și a creat o bază de date cu informații”.

2002 

”

ARE LOC PRIMA EDIŢIE A GALEI SOCIETĂŢII CIVILE.

 DRAGOȘ TUȚĂ, FONDATORUL THE CSR AGENCY

Creşterea sustenabilităţii va deveni egală cu creşterea economiei, ba chiar va deveni responsabilă de creşterea economiei. Cu cât companiile vor vedea şi vor înţelege mai repede beneficiile sustenabilităţii, cu atât mai repede se vor îmbunătăți rezultatele financiare.

“

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CSR IN ROMANIA

ÎN ATENȚIA MARELUI PUBLIC

În 2007, Orange și-a publicat ultimul raport detaliat pe România, ulterior datele despre România fiind transmise la nivel de grup. În aceeaşi perioadă, 2007-2008, alte multinaționale încep să raporteze, iar companii precum BRD și Carpatcement încep să își facă site-uri specializate de CSR – cu studii de caz despre programe, cu informații despre strategie și politici, cu obiectivele pe termen lung şi cu date despre diversitatea echipelor. „Aceste site-uri erau o formă incipientă de raportare, erau rapoarte de sustenabilitate online, care de-abia acum sunt un instrument de comunicare folosit la nivel internațional”, precizează Dragoș Tuță. Simultan cu acestea, OMV Petrom a lansat platforma de sustenabilitate „Respect pentru Viitor” și a setat un trend pe piața de petrol și de gaze cu programul „Parcurile Viitorului”. În plus, OMV Petrom se poziţionează în avangarda domeniului cu spotul „Andrei din viitor”, cu un mesaj dramatic, pe care l-a valorificat ulterior

EVOLUȚIA CSR-ULUI ÎN ROMÂNIA

prin programul „Țara lui Andrei”, lansat în aprilie 2009. Totuși, companiilor încă li se reproșa că nu au o strategie de CSR pe termen lung, iar programele vizează mai mult obiective de marketing sau PR, decât rezolvarea unor nevoi sociale, arată un studiu derulat printre 54 de bloggeri, la sfârşitul anilor 2000, de agenția de comunicare Selenis. Dragoş Tuţă seintetizează perioada ca una de desenare a unor strategii şi de activitate intensă în domeniu a unor multinaţionale: „În 2006-2008, se punea egalitate între sponsorizarea socială și sustenabilitate, iar cele mai mari bugete, de unul-două milioane de dolari le aveau BRD și Vodafone. Totuși, în 2007-2008, proiectul «Umbrela Verde», de la Tuborg, a dus ecologia în stradă și i-a făcut pe oameni să se înscrie pentru activități de ecologizare”.

Deși primele activități de responsabilitate socială coporatistă (CSR) au apărut pe piaţa locală la începutul anilor 2000, domeniul s-a activat cu adevărat în ultimii ani, odată cu presiunile de dezvoltare a acestuia la nivel internaţional. Cei aproape 15 ani de activitate incipientă a CSR-ului în România sunt importanţi pentru a putea creiona începuturile unui curent ce are potenţialul de a schimba România om cu om, companie cu companie.

PROTECȚIE ȘI CAMPANII DE CONȘTIENTIZARE

În 2008, temele abordate în campanii



2007

ESTE LANSAT SPOTUL „ANDREI DIN VIITOR”, CARE DĂ STARTUL NOII STRATEGII DE CSR A PETROM.

2006  2005  PRIMUL RAPORT DE CSR AL HOLCIM ROMÂNIA.

2004  PRIMUL RAPORT DE CSR DESPRE ACTIVITATEA UNEI COMPANII DIN ROMÂNIA: „RAPORT RESPONSABILITATE SOCIALĂ ORANGE ROMÂNIA 2003”

PRIMUL RAPORT AUDITAT REALIZAT DE ORANGE ROMÂNIA ESTE AL PATRULEA LANSAT DE COMPANIE DE LA VENIREA ÎN ROMÂNIA, DAR ŞI ULTIMUL PUBLICAT LA NIVEL DE ŢARĂ. DIN 2007 ŞI PÂNĂ LA FINAL DE 2014, GRUPUL ORANGE A RAPORTAT DOAR LA NIVEL INTERNAŢIONAL. ÎN 2009, ORANGE ROMÂNIA A MAI PUBLICAT UN RAPORT SCURT DENUMIT „GOOD CSR”.



2006

AGENȚIA SELENIS, ÎN PARTENERIAT CU JTI ROMÂNIA, A LANSAT SITE-UL RESPONSABILITATESOCIALĂ. RO, PRIMUL SITE ROMÂNESC DEDICAT POPULARIZĂRII PRINCIPIILOR CSR

2006  LUMINIȚA OPREA (CARE A CONDUS ECHIPA DE COMUNICARE A HOLCIM ÎN PERIOADA 2001-2009) A PUBLICAT PRIMA CARTE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DESPRE CSR, „RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATISTĂ”

2008  TUBORG, ÎN PARTENERIAT CU MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR, A LANSAT CAMPANIA „UMBRELA VERDE” 2010 CAPITALA VERDE A ROMÂNIEI, ADRESATĂ MUNICIPIILOR REŞEDINŢĂ DE JUDEŢ.



2010  2009 

2010

MANUALUL „STAKEHOLDER ENGAGEMENT” ESTE PUBLICAT ÎN LIMBA ROMÂNĂ.

PRIMUL RAPORT LOCAL REALIZAT CONFORM CU METODOLOGIA G.R.I.ESTE LANSAT DE OTP BANK.

BRAUN & PARTNERS, UN FURNIZOR DE CONSULTANŢĂ CSR DE ORIGINE MAGHIARĂ, LANSEAZĂ PE PIAŢA LOCALĂ PRIMELE RAPOARTE SCURTE DUPĂ METODOLOGIA GRI.



2011

SE LANSEAZĂ PRIMA AGENȚIE SPECIALIZATĂ ÎN CONSULTANŢA DE CSR, THE CSR AGENCY.

2011  RESPONSABILITATESOCIALĂ.RO ORGANIZEAZĂ EVENIMENTELE „EUROPEAN CSR LESSONS”.

2011 

2011

PRIMUL RAPORT VERIFICAT DE GRI ESTE LANSAT DE COSMOTE ROMÂNIA.

SUNT ORGANIZATE, PE PIAŢA LOCALĂ, PRIMELE TRAININGURI DE RAPORTARE CONFORM CU METODOLOGIA GRI.

SURSĂ: WWW.RESPONSABLITATESOCIALA.RO, WWW.CSRREPORT.RO.

și programe sunt extinse, de la pericolele pe internet până la clădirile verzi, și apar primele proiecte care încurajează mersul pe bicicletă (centrul bucureștean pentru închirierea bicicletelor „Cicloteque”, al UniCredit și al Asociației MaiMultVerde, fiind printre cele mai cunoscute). Dintre cele 24 de companii din România care raportau despre CSR, în acei ani, doar una și-a validat raportul prin comentariile unei terțe părți, conform unui studiu de CSR din 2008 al companiei de consultanță în business și de audit KPMG, primul care ia în calcul România. Concluzia studiului KPMG era că firmele românești nu conștientizau beneficiile pe care le are raportarea de CSR asupra dezvoltării afacerii. În 2009, furnizorul de servicii IT Siveco a publicat primul raport de CSR în care, deși nu menționează un model, se regăsesc teme ale metodologiei GRI

(Global Reporting Initiative). BRD, Orange, Petrom și Lafarge sunt primele companii locale care și-au evaluat investițiile în comunitate prin metodologia London Benchmarking Group (LBG), furnizată de ARC. În plus, Braun & Partners Network, un grup de consultanță de CSR din Europa Centrală și de Est, a introdus şi în România conceptul de rapoarte de CSR scurte. Farmaciile Dona, Henkel, Porsche România, Romstal și BCR și-au făcut asemenea rapoarte. Pe lângă acestea, ultima parte a deceniului i-a adus pe marii poluatori, companiile din energie și betoane, în poziţia de a iniția investiții masive în procesarea deșeurilor și în protejarea mediului, precum și în ecologizarea unor zone cu un grad ridicat de poluare. Sfârşitul anilor 2000 aduce interesul pentru raportarea profesionistă de CSR. Raportul de CSR al OTP Bank pentru 2009, cel de-al doilea al băncii, aplică

ghidul de raportare GRI G3. Este pentru prima dată când o companie locală folosește o asemenea metodologie și subliniază clar acest fapt. În plus, compania de consultanță AstonEco Management a tradus în limba română, în iunie 2010, standardul „Stakeholder Engagement”, dezvoltat de Accountability. La nivel european, încep discuțiile ca raportarea de CSR să devină obligatorie pentru companiile mari. Discuţiile s-au concretizat în 2014 și raportarea va deveni obligatorie pentru toate ţările UE de anul viitor. ANUL DECISIV

În mai 2011, Cosmote a publicat, pentru 2010, primul raport de pe piața locală verificat de GRI. De asemenea, Dragoș Dehelean organizează conferința CSR European Lessons și crește interesul pentru campaniile dedicate T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CSR IN ROMANIA

2013



PRIMUL RAPORT LOCAL VERIFICAT ŞI ASIGURAT EXTERN CONFORM STANDARDULUI AA1000APS (2008), DEZVOLTAT DE ACCOUNTABILITY. RAPORTUL APARŢINE COMPANIEI URSUS BREWERIES.



2012

ESTE LANSAT PRIMUL RAPORT AL UNEI COMPANII 100% ROMÂNEASCĂ, ROMRADIATOARE BRAȘOV.

2013

OMV PETROM SEMNEAZĂ CELE 10 PRINCIPII ALE UN GLOBAL COMPACT.

2013 2014

LANSAREA PRIMULUI RAPORT CARE FOLOSEȘTE STANDARDUL G.R.I.4, CEL MAI EVOLUAT STANDARD DE RAPORTARE CSR, ARE CA PROTAGONIST PE CEI DE LA GSK ROMÂNIA.

antreprenoriatului, inclusiv pentru cel social, prin programe dedicate. În mai 2012, își publică raport de CSR pentru 2011 prima companie cu acționariat autohton, Romradiatoare Brașov. Tot în 2011, în februarie, apare prima agenție de consultanță autohtonă specializată în sustenabilitate, CSR Agency. În acelaşi an, Dumitru Borțun, profesor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (SNSPA), a publicat, în calitate de coordonator, cartea „Responsabilitatea socială corporativă: de la relații publice la dezvoltare durabilă”. „În anul 2012 a apărut o preocupare serioasă pentru legătura dintre CSR și management, iar dezbateri despre faptul că CSR-ul este modelul de management sustenabil au început să crească nevoia de consultanţă şi de servicii specializate”, precizează Dragoș Țuță.



DIRECTIVA CSR (2014/95/EU) INTRĂ ÎN VIGOARE LA NIVEL EUROPEAN.

2015

ARE LOC LANSAREA BIROULUI UN GLOBAL COMPACT ROMÂNIA.

PROFESIONIȘTII

Ursus Breweries a publicat, în februarie 2013, pentru perioada 20102012, primul raport al unei companii din România verificat și asigurat extern conform standardului AA1000APS (2008), dezvoltat de Accountability (folosind standardul doar pentru metodologie, nu şi pentru date). În plus, GSK România a publicat, în iunie, un raport după standardul GRIG4, fiind unul dintre primele rapoarte de ţară GRIG4 din cadrul grupului global. În decembrie 2013, OMV Petrom devine semnatară a celor 10 principii ale UN Global Compact, iar în anul următor se ghidează după ele pentru raportul de CSR. Numărul companiilor care au raportat date de CSR a crescut, de la 54 în 2011, la 69 în 2013, conform unui studiu al KPMG. În 2014, pentru prima dată

într-un raport de CSR, este publicată și o declarație de verificare a nivelului de aplicare din partea GRI– în „Raportul de Dezvoltare Durabilă Ursus Breweries 2013”, publicat în februarie 2014. În mai 2015, The CSR Agency este aleasă de Organizația Națiunilor Unite pentru a lansa Global Compact pe piaţa din România. La conducerea biroului local al UN Global Compact este aleasă Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom. „Global Compact aduce patru direcții la care managerii trebuie să fie atenți – anticorupție, protecția mediului, drepturile omului și drepturile angajaților, dar crește şi implicarea top managementului în tematica sustenabilității”, mai spune Tuță. Ideea de CSR ca activitate de sine stătătoare, care se raportează la strategia de management şi se desprinde treptat de activitatea de PR sau de marketing, a avut în 2015 primul an plin. Dragoş Tuţă descrie optimist 2015: „Încep să apară în cadrul firmelor echipe de CSR, care se ocupă, constant, de sustenabilitate. Piața este în creștere și din punctul de vedere al dorinței și al acceptării companiilor de participare la traininguri de specialitate, din perspectiva creării de posturi specializate de CSR și din perspectiva rapoartelor de CSR, în special subsidiarele multinaționalelor care până atunci trimiteau datele la nivel de grup”. El crede că ceea ce s-a întâmplat în toţi aceşti ani este doar începutul unui domeniu care va deveni tot mai puternic odată cu 2016: „Creşterea sustenabilităţii va deveni egală cu creşterea economiei, ba chiar va deveni responsabilă de creşterea economiei. Cu cât companiile vor vedea şi vor înţelege mai repede beneficiile sustenabilităţii, cu atât mai repede se vor îmbunătăți rezultatele financiare”.

FOTO: CRISTIAN MOVILĂ

NOI

CONTEAZĂ CE LĂSĂM DUPĂ NOI După Noi este acel loc care ne amintește că ceea ce suntem, facem și alegem are un ecou ce va răsuna generații după generații în urma noastră. După Noi este darul nostru pentru un viitor mai bun. Un loc unde trăiești pe deplin, în care poți sorbi frumusețea munților, a codrilor sau a râurilor. Unde întâlnești la tot pasul oameni care dăruiesc din inimă. După Noi este un bilet către bucurie, către optimism, către echilibru. Este promisiunea noastră că vom păstra intacte comorile pe care le-am descoperit, că le vom proteja și că îi vom inspira și pe alții să ni se alăture. Este angajamentul pe care ni-l luăm în fața tuturor celor pe care îi știm și a celor pe care încă nu i-am cunoscut, că vor putea să se bucure de frumos și de bun. DUPĂ NOI este un proiect Coca-Cola HBC România. www.facebook.com/DupaNoi instagram.com/dupanoi.ro www.dupanoi.ro

T CRISTIAN DELCEA

Mi-am făcut calculul (durata de viață medie la bărbații din România – vârsta mea de acum + zilele în plus ale anilor bisecți): mai am de trăit vreo 13.515 zile. Mă uit înainte, mă uit în urmă, sunt cam pe la jumătatea drumului. Pot eu să mă gândesc la ce rămâne după mine când mai am atâtea dimineți în care să-mi leg șireturile și să ies din casă? Când mi s-a propus să fac parte din proiectul „După noi“, m-am gândit că am prea multe de rezolvat ca să mă opresc și să fac bilanțuri. E greșeala pe care o facem cu toții: zicem că la „după noi” o să ne gândim mai încolo, acum trebuie să ne gândim la ce e „înaintea noastră“. În Țara Dornelor am aflat că de fapt „După noi” se conjugă la prezent. „După noi!” spun copiii care străbat pădurile Tășulesei. Curăță râuri, sădesc copaci și poartă tricouri cu mesaje ecologiste. Să vezi această „armată” plecând pe cărările de lângă Pasul Tihuței este ca și cum ai vedea reprezentarea grafică a cuvântului speranță. „După noi” spun și oamenii mari care încearcă să salveze muntele de poluare și prin asta să ne dea o apă mai pură, alimente montane mai sănătoase și aer mai curat. Din nou abstractul devine foarte concret: „Salvați planeta” nu e doar o idee frumoasă, bună de rostit la ocazii, e și lupta unor oameni pentru ca iarba să crească în continuare pe pajiști. Pare o nimica-toată, T HE C S R R E P O RT

A P RILIE 2 0 1 5

BRAND STORY

dar nu este. „După noi!” ne îndeamnă din priviri bătrânii din Țara Dornelor atunci când își deschid casele și ne pun la masă, nu pentru că i-a învățat cineva să fie ospitalieri, ci pentru că așa trăiesc ei din totdeauna. Felul ăsta de viață e argumentul că tradițiile lor sunt bune și trebuie păstrate. „După noi” spun casele pictate din generație în generație la Ciocănești, case cu lăicere pe pereți și poze de nuntă îngălbenite de ani. Toate acestea înseamnă mândria dornenilor. Mândria, da, un cuvânt care aici nu a avut niciodată rezonanțe negative. „După noi” poate fi și un sunet: țăcănitul războiului de țesut în zilele scurte de iarnă, când se lucrează la cămășile și ițarii ce vor fi gata înainte de Paște. „După noi” e și un miros: când deschizi o ladă de zestre simți parfumul lemnos al timpului. La acest „după noi” te duce cu gândul răcoarea unui râu învolburat, într-o dimineață de vară. Sunt lucruri pe care trebuie să punem mâna și să le facem mai bune și lucruri pe care trebuie doar să le păstrăm așa cum sunt. Când am plecat din Țara Dornelor, știam că „După noi” nu e o privire în urmă. E tocmai gândul din fiecare dimineață, când legăm șireturile ca să plecăm din nou. „După noi” e despre acel „înainte” comun. Cele 13.515 zile nu sunt ale mele, sunt ale noastre. Există un „după” în orice „acum” și există un „noi” în fiecare „eu” întâlnit pe stradă, în stația de metrou sau pe cărările munților.

Am avut, ca om-ziarist, ocazia să întâlnesc, în ultimii unsprezece ani, mii de oameni de pe mai multe continente. Tot felul de oameni, oameni cu bani şi oameni fără bani, oameni cu onoare şi oameni fără onoare, oameni întregi şi oameni neisprăviţi, oameni învinşi de viaţă şi oameni care păstrează încă puterea iluziilor. Tot felul: de dreapta, de stânga, extremişti de centru, nebuni, fanatici, republicani, monarhişti, sportivi, boschetari, leproşi, aviatori, criminali, îndrăgostiţi, orbi. Am învăţat, din aceste contacte directe, şi nu de puţine ori brutale, câte ceva despre natura umană. Ştiu, prea bine, cum pot fi oamenii, cât pot să se înalţe şi cât pot să decadă. Ştiu cum e viaţa în tărâmul de mijloc. În Ţara Dornelor, am ajuns din acelaşi motiv pentru care am ajuns oriunde altundeva: ca să văd care e treaba şi cu oamenii pe acolo. Am văzut. Oamenii din Ţara Dornelor sunt speciali, în înţelesul românesc al specialului. Ei nu le seamănă celor de la câmpie. Au vorbele şi faptele mai cumpănite. Au învăţat mai bine rigorile răbdării. Aici, ei au rămas proprietari pe pământurile lor şi au aflat că dacă nu munceşti nu prea

trăieşti. Asta e o lecţie fundamentală. Aici, comunismul a făcut mai puţin rău. Conjugarea acestor factori conduce spre o tărie de caracter. E o probă de tărie de caracter, astăzi, să ţii la tradiţii şi să te intereseze rădăcinile. Dornenii o au. În rest, şi în Ţara Dornelor, tot oameni ca oamenii: oameni care iubesc, oameni care nu sunt iubiţi, ţărani căzuţi în patima unui păhărel în plus, oameni care repară Dacii în amurg, oameni care ştiu ce înseamnă curgerea rapidă a unui râu şi cum arată un cerb, oameni care cunosc proprietăţile terapeutice ale rododendronului şi nu se feresc să spere că viitorul va exista, iar generaţiile următoare le vor duce mai departe moştenirea. Oameni care se gândesc la ce rămâne după ei. Nu trebuie să ai filosofia la bază ca să îţi răsară în orizont o asemenea întrebare. Nu. E nevoie doar de un bun-simţ primordial. Dornenii îl au şi pe acesta. Urăsc să generalizez. Nu o fac nici acum. Îi iau pe aceşti oameni de la om la om, de la nuanţă la nunaţă. Dar împreună ei dau o comunitate. Iar comunitatea aceasta poate să stea, fără probleme, dreaptă în faţa lumii. Nu şi-au bătut joc de timpul ce li s-a dat. Mi-a plăcut să îi cunosc şi să le strâng mâinile. Cândva, voi reveni. T ANDREI CRĂCIUN

FOTO: CRISTIAN VASILE

FOTO: TEODORA MAFTEI

DORNENII

T H E C S R R EPO RT

Ó&#x20AC;

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

CUM SĂ FACI BUSINESS RESPONSABIL „De unde începem?” Întrebarea stă pe masa fiecărei organizații care începe să devină preocupată de CSR și care înțelege că a face business, în anul 2016, fără a te preocupa de sustenabilitate nu mai este plauzibil. Sustenabilitatea presupune construcția sau activarea sistemului de valori al companiei și o abordare a businessului bazată pe principii și pe responsabilități fundamentale, din arii precum drepturile omului, muncă, mediu și anticorupție. Businessul responsabil se construiește și se activează de la sine dacă aceste principii sunt respectate. Din momentul în care companiile încorporează cele zece principii Gobal Compact în strategie, în abordarea structurală a businessului și în procesele de lucru, se conturează o cultură a integrității care va respecta oamenii și planeta, dar, cel mai important, va seta cadrul pentru succesul companiei pe termen lung. Cele zece principii ale UN Global Compact sunt cumulul celor mai importante acte și tratate internaționale: Declarația Universală a Drepturilor Omului, Declarația Organizației Internaționale a Muncii, Declarația de la Rio pentru Dezvoltare Durabilă și Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției. Cele zece principii au fost abordate de companiile românești preocupate de sustenabilitate corporativă, iar dosarul The CSR Report descrie, în continuare, exemple din modul cum acestea le- au integrat în business. T ROXANA ROȘU

Piața din România a avut de suferit în ultimii ani din cauza lipsei forței calificate de muncă, în contextul strategiei educaționale care a redus semnificativ numărul școlilor profesionale și, implicit, a afectat dreptul la educație pentru tinerii orientați către meserii care au nevoie de specializare. Dreptul la educație a acestor tineri și construcția unei pături de meseriași au fost motivele pentru care companiile din industrie și-au inclus în strategia de CSR revigorarea învățământului profesional.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

DREPTURILE OMULUI PRINCIPIUL 1: COMPANIILE AR TREBUI SĂ SPRIJINE ȘI SĂ RESPECTE PROTECȚIA DREPTURILOR UNIVERSALE ALE OMULUI. PRINCIPIUL 2: COMPANIILE AR TREBUI SĂ SE ASIGURE CĂ NU SUNT COMPLICE ALE ABUZURILOR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DREPTURILE OMULUI.

Desfiinţarea şcolilor profesionale a avut loc în 2009, când ministrul educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu, a considerat că nu mai exista cerere din partea tinerilor. Rezultatul a fost scăderea bruscă a numărului de muncitori disponibili. În ultimii ani, companiile au tras tot mai des semnale de alarmă asupra lipsei muncitorilor calificaţi, multe sectoare ale economiei confruntându- se cu probleme majore în procesul de angajare. Ulterior, prin modificarea legii învăţământului în 2011, această formă de învăţământ a fost repusă în drepturi, dar în prezent doar câteva zeci de mii

de tineri mai sunt interesaţi să înveţe o meserie faţă de câteva sute de mii în urmă cu zece ani. Tot mai mult, companiile sunt nevoite să organizeze propriile sisteme de training pentru a acoperi lipsa majoră de absolvenţi pe multe categorii de joburi. Practic, în prezent, şcolile profesionale mai pot fi înfiinţate doar la cererea angajatorilor şi doar în condiţiile în care companiile se obligă să le ofere contracte de muncă absolvenţilor de clase profesionale. Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în şcolile profesionale erau înscrişi în 2014 circa 49.500 de elevi, faţă de 25.600 de elevi cu un an înainte, în creştere, dar încă mult sub cei peste 300.000 de elevi din 1993. De asemenea, dacă în 1990 în România erau 707 şcoli profesionale, cu un vârf de 800 în 1998, în 2014 numărul lor nu depăşea 22. Abordarea autorităţilor româneşti este complet diferită de cea din alte state europene, care promovează, pe lângă un învăţământ superior extrem de competitiv, şi forme de învăţământ profesional de înaltă calitate. Un exemplu în acest sens este Germania, unde mulţi directori de fabrici şi de companii au trecut iniţial printr-un învăţământ dual, au învăţat o meserie şi după aceea şi-au continuat studiile, iar ulterior au fost promovaţi ca manageri sau directori. „Formarea profesională după modelul dual, practicat în Germania, constă în contactul direct, de la bun început, al elevului şcolii profesionale cu activitatea practică din companie. Combinaţia între cunoştinţele teoretice acumulate şi pregătirea practică desfăşurată în atelierul-şcoală al companiei garantează acea calificare obţinută de elev este într- adevăr căutată pe piaţa muncii”, explică ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Werner Hans Lauk. În România, există o serie de proiecte-pilot care oferă o astfel de pregătire profesională după modelul dual, multe dintre ele fiind iniţiate de

companii germane, cum este cazul Şcolilor Profesionale Germane din Braşov şi din Timişoara sau proiectele ce vizează şcolile profesionale din Arad şi din Carei. „Această evoluţie este importantă întrucât în multe regiuni constatăm deja lipsa unei forţe de muncă calificate, fenomen care obstrucţionează creşterea economică. Unele companii germane din România ar dori să angajeze mai mult personal, dar întâmpină dificultăţi în recrutarea unei forţe de muncă adecvate”, a mai spus ambasadorul. În opinia lui, se observă progrese în ultimii trei-patru ani, proiectele derulate având tot mai mulţi candidaţi, pe măsură ce tinerii înţeleg că pregătirea profesională duală nu este inferioară pregătirii academice, diferenţa constând doar în orientarea diferită a acesteia şi a accentului mai mare pus pe latura practică. Primele promoţii de absolvenţi ai Şcolii Profesionale din Braşov au beneficiat de un grad de angajare, în firmele în care s-au format, de aproape 100%. „Trebuie acţionat în aşa fel încât un număr cât mai mare de companii din România să aibă posibilitatea de a participa la sistemul dual de formare profesională. Este adevărat că, până în prezent, există câteva proiecte- pilot de succes, dar nu şi un sistem la nivel naţional. Pentru aceasta, guvernul României şi companiile implicate vor trebui să stabilească structurile necesare în vederea realizării şi menţinerii unei pregătiri profesionale de înaltă calitate. Împreună vor trebui să răspundă la întrebări precum: Ce companii pot oferi formare profesională? Ce standarde se stabilesc în acest sens? Cine verifică cunoştinţele? Care este valoarea diplomelor de absolvire în comparaţie cu celelalte?”, consideră Werner Hans Lauk. Din fericire, creşterea numărului de companii care aderă la standardele de responsabilitate socială are un impact pozitiv şi asupra locurilor de muncă, prin implicarea tot mai dinamică a firmelor în susţinerea şi în organizarea unei forme

T AMBASADORUL GERMANIEI LA BUCUREŞTI, WERNER HANS LAUK

”

Trebuie acţionat în aşa fel încât un număr cât mai mare de companii din România să aibă posibilitatea de a participa la sistemul dual de formare profesională. Pentru aceasta, Guvernul României şi companiile implicate vor trebui să stabilească structurile necesare şi să răspundă la întrebări precum: Ce companii pot oferi formare profesională? Ce standarde se stabilesc în acest sens? Cine verifică cunoştinţele? Care este valoarea diplomelor de absolvire în comparaţie cu celelalte?

“

de educaţie profesională. Un exemplu în acest sens este Continental România, companie care a început să se implice în proiecte de educație din 2000, la debutul operațiunilor pe piața locală, în special în mediul universitar tehnic. „Am inițiat, de câțiva ani, împreună cu alte companii, reintroducerea școlii profesionale ca formă de educație și ne implicăm în promovarea și în sprijinirea acesteia”, spune Alina Bratu, country communication manager al Continental România. La fel ca majoritatea companiilor locale, producătorul de la Timișoara subliniază importanța existenței unei variante de educație profesională care să susțină dezvoltarea unui segment de angajați din ce în ce mai greu de găsit. Soluția aleasă de Continental, din 2011 este susținerea financiară a elevilor din școlile profesionale din mai multe orașe și integrarea lor în companie din perioada uceniciei, ceea ce le asigură ulterior un loc de muncă: „Deși nu există un concept clar legat de forma duală a școlii profesionale, prin acțiunile derulate împreună cu alte companii germane, românești și Camera de Comerț Româno- Germană, încercăm să familiarizăm societatea și mediul educațional cu această variantă de formare care funcționează foarte bine în țări precum Germania, Austria sau Elveția”. În viziunea Continental, companiile trebuie să se implice activ în procesul de practică și de menținere a calității acestuia, prin vizite și ateliere organizate cu profesorii care predau la clasele de profesională, pentru a vedea tipurile de echipamente cu care vor lucra elevii și ce nivel de pregătire e necesar la orele de laborator din școală. În plus, compania este implicată în universitățile tehnice în zona de actualizare a curriculei, cursuri opționale, lucrări de diplomă, stagii de practică și lucrări de doctorat, pentru ca inginerii să știe din școală ce așteptări au companiile de la ei pe parte tehnică. În ceea ce privește implicarea managementului, principiile T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

DOUĂ DECENII DE INCERTITUDINI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL

1990

707 717 717 740

SURSA: 1998 - 2016 INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ

764

NUMĂRUL DE ELEVI ÎNSCRIȘI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL, POSTLICEAL ȘI DE MAIȘTRI, PE TIPURI DE ȘCOLI ȘI PROFILURI DE PREGĂTIRE

776 796 795 800 97 93 89 85 79

NUMĂRUL DE UNITĂȚI ȘCOLARE CARE ORGANIZEAZĂ ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL LA NIVEL NAȚIONAL

49.479

25.673

18.106

10.288

51.029

109.847

181.048

211.345

240.924

274.041

277.838

246.977

206.109

180.476

164.973

153.592

166.881

179.090

188.339

197.834

196.389

90 207.957

NUMĂR DE PERSOANE

77 115 147 147 98 5 6 9 7

1993

de responsabilitate socială reprezintă o parte integrantă din businessul Continental, „de la care nu ne abatem”, a precizat reprezentanta companiei. Abordarea problematicii de către OMV Petrom, companie care simte o lipsă importantă în segmentul de blue collars specializați în Petrol și Gaze, a pornit cu un studiu din care compania a aflat că angajatorii consideră tinerii absolvenți ai învățământului profesional a fi prea puțin pregătiți, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Pe de altă parte, a aflat că publicul general nu acordă prea mare respect meseriilor, iar meseriașii sunt prinși într-un cerc vicios: școala nu îi pregătește suficient din punct de vedere practic, angajatorii

2014

nu îi apreciază, iar ei sfârșesc prin a fi neîncrezători în meseria aleasă. Nevoia business-ului de a angaja operatori de sondă sau de extracție s-a lovit de o lipsă reală a acestor calificări în liceele tehnologice din România. Astfel, prin proiectul Școala Petroliștilor, OMV Petrom a creat trei clase de operator sondă și operator extracție ţiţei și gaze, oferind burse și practică pentru elevi, cursuri pentru profesori și dotând laboratoare. În aceeași măsură, compania și-a dat seama că deficiențele de sistem pe educația profesională duc la creșterea numărului de șomeri în rândul absolvenților de „profesională” în toate zonele unde compania operează ceea ce creează probleme sociale în

2014

comunitățile în care OMV Petrom are activități, probleme care în final au un impact negativ asupra business-ului de petrol și gaze. Printr-un demers de responsabilitate socială, compania a decis să aducă mai aproape nevoia pieței de oferta școlilor profesionale. Astfel, prin proiectul Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei, 200 de copii și 40 de profesori au fost pregătiți atât din punct de vedere al dezvoltării personale, cât și al practicii. Tabăra a constat în patru săptămâni dedicate celor mai cerute meserii din județul Prahova. Cele două programe derulate de OMV Petrom vor continua și în 2016.

Accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la locuri de muncă, salarizarea nedescriminatorie şi posibilitatea de a ajunge în funcţii de conducere sunt subiecte care rămân pe agenda companiilor, ONG-urilor şi instituţiilor publice din România, în pofida paşilor făcuţi în direcţia corectă în ultimii ani. Procesul este, însă, de durată, deoarece presupune nu doar schimbarea unor legi şi a unor regulamente, ci mai ales a mentalităţii societăţii, într-o cultură care încadrează cele două sexe în stereotipii încă din copilărie. Mai presupune, însă, și capacitatea de autoreglare, deoarece diversitatea la locul de muncă nu trebuie să depăşească în importanţă criteriul valorii sau al performanţei, situaţie la rândul ei discriminatorie. 32

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

MUNCĂ PRINCIPIUL 3: COMPANIILE AR TREBUI SĂ SUSȚINĂ LIBERTATEA DE ASOCIERE ȘI SĂ RECUNOASCĂ EFECTIV DREPTUL DE NEGOCIERE COLECTIVĂ; PRINCIPIUL 4: ELIMINAREA TUTUROR FORMELOR DE MUNCĂ FORȚATĂ ȘI OBLIGATORIE; PRINCIPIUL 5: ELIMINAREA EFECTIVĂ A MUNCII MINORILOR; PRINCIPIUL 6: ELIMINAREA DISCRIMINĂRII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ANGAJAREA ȘI POSTURILE.

„În jurul acestui subiect, este în ultima vreme o foarte mare emulaţie de idei, reglementări şi de strategii. Egalitatea de şanse (indiferent că discutăm despre diversitatea de gen, de etnie, de cultură etc.) este într-adevăr un pilon important în aşezarea unui sistem economico-politic performant. Cu toate acestea, credem cu tărie că un aspect fundamental nu poate fi omis: competenţa. Indiferent de gen, de culoare sau de religie, performanţa şi potenţialul ar trebui să fie cele care primează în alegerile organizaţiilor (fie ele publice sau private) în a-şi selecta şi dezvolta echipele de top şi middle management”, spune Alexandra Ionescu,

Executive Manager la Hart Consulting. Firma a realizat în urmă cu doi ani un studiu pe tema diversităţii de gen în leadershipul românesc, care a relevat o serie de diferenţe de percepţie între cele două sexe. Astfel, dacă bărbaţii lideri sunt consideraţi calmi sub presiune, cu un bun management al stresului, încrezători în forţele proprii, dar şi cu o mai mare înclinaţie spre autosuficienţă, competitivi, mai agresivi, gata să preia inițiativa, dominanţi şi energici, creativi, strategi, mai puţin orientaţi spre implementare, femeile în poziţii similare sunt autocritice, cer mult de la ele şi de la alţii, sunt mai înclinate să ceară feedback şi să îl asculte, tind să fie mai puţin calme în situaţii de stres şi de presiune, pot părea mai timide și mai impulsive emoțional, mai atente la imaginea companiei şi pot lua mai greu deciziile, mai ales în situaţii dificile, din dorinţa de a nu dezamăgi sau de a nu greşi. În acelaşi context, un studiu paralel arată că boardurile unde e echilibrată proporţia dintre femei şi bărbaţi sunt de trei ori mai performante din punct de vedere financiar. La nivel practic, doar 40% din companiile incluse în sondajul HART desfăşoară anual programe sau activităţi privind diversitatea, cele mai frecvente practici în cadrul organizaţiilor vizând training obligatoriu pentru toți angajaţii (10%), training pentru manageri (13%), un newsletter dedicat care poate fi trimestrial, semestrial sau anual (5%) sau includere în newsletterul general (28%). Un aspect interesant privind grupul de companii participante la acest sondaj este că 78% dintre acestea au în fruntea organizaţiei un bărbat şi doar 22% au un lider femeie. Din totalul directorilor generali ai acestor companii, 33% sunt expaţi şi 67% sunt de naţionalitate română. Majoritatea directorilor generali expaţi este formată din bărbaţi (87% din total). În cele mai multe cazuri, când vorbim despre un director general femeie, este aproape cu siguranţă de naţionalitate română. Ponderea femeilor în rolul de director general rămâne semnificativ mai redusă indiferent de tipul de capital al companiei.

Datele studiului arată că diversitatea intră cel mai adesea în apanajul departamentului de resurse umane, Directorul de Resurse Umane sau un alt angajat al departamentului fiind activ implicat în a coordona sau a implementa acțiuni specific D&I, pe lângă cele specifice rolului propriu. În 17% din organizații, există angajat special un Responsabil D&I, fie la nivel regional (13%), fie la nivel local (4%). „Un lucru fundamental, înainte de a asigura diversitatea unei echipe, ar trebui să fie asigurarea unei echipe care funcţionează congruent, în care fiecare membru este capabil să dezvolte şi să implementeze o strategie de impact, în care aceştia colaborează şi iau decizii înţelepte. Iar aceste aspecte nu ţin nici de gen, nici de etnie”, a mai pus Alexandra Ionescu. La nivel global, schimbările la nivelul organizaţiilor sunt stimulate şi prin aderarea companiilor la standardele GRI, care acoperă inclusiv situaţia la locul de muncă. Un exemplu de companie care depune eforturi pentru a respecta principiile GRI, global şi local, este Coca-Cola HBC. Potrivit raportului de responsabilitate corporativă privind activitatea de CSR desfăşurată în perioada 2012-2014, compania a crescut procentajul de femei în cadrul echipei de management de la 16% la 27%, iar în echipele de conducere de nivel mediu la 36%. În plus, a lansat procedura denumită „Program de lucru flexibil”, care permite angajaților să înceapă și să își încheie munca la ore diferite față de programul de lucru standard (de ex. 8-17), dar lucrează același număr de ore conform contractului de muncă. „Deși forța noastră de muncă este în mare parte de sex masculin – parțial datorită naturii fizice a muncii – femeile constituie o parte semnificativă din conducerea noastră. Aproape toți directorii noștri din eșalonul superior sunt din România. Acolo unde directori internaționali sunt detașați temporar, angajați locali talentați sunt introduși în misiuni internaționale pentru a dobândi abilități noi. De asemenea, plătim angajaților noștri salarii competitive.

Pentru a face aceasta, luăm ca punct de referință plata pe care o oferă companii comparabile de înaltă performanță”, a declarat Laura Sgârcitu, Coca-Cola. Managerul subliniază că paritatea salarială între bărbați și femei este realizată în cadrul multor grupuri de angajați, dar există, totuși, funcții/locații în care acest target va fi atins în următorii ani. „Paritatea salarială este realizată în mod clar în sectoarele în care am stabilit un salariu de angajare fix, care este același indiferent de sex: salariul de angajare pentru Dezvoltatori de Afaceri, Operatori de Producție și Lideri ai Echipelor de Vânzări. De exemplu, pentru pozițiile 1-6 din categoriile de posturi (CP), paritatea este pe deplin realizată. Este un subiect foarte important pentru Coca-Cola HBC România, prin urmare, paritatea salariului pentru JG 7+ este încă în curs de realizare”. Prin aderarea la standardele GRI, compania şi-a propus să ofere oportunități egale tuturor angajaților, în toate privinţele legate de angajare, recrutare, plată și beneficii, pregătire profesională, promovare, transfer și reziliere. „Accesul egal la funcţii se realizează printr-un proces transparent de selecţie şi de promovare pe criterii ce ţin de obiective măsurabile, de indicatori de performanţă bine calibraţi, astfel încât factorul subiectiv să joace un rol cât mai mic”. Dincolo de măsurile adoptate de companii, problema diversităţii la locul de muncă se află şi pe agenda instituţiilor publice, inclusiv a Preşedinţiei. În acest sens, preşedintele Klaus Iohannis a aderat la campania He for She, iniţiată de UN Women, menită să încurajeze egalitatea de şanse. Printre măsurile luate la nivel local se numără crearea a două noi profesii: expert în egalitatea de gen şi tehnician pe egalitatea de gen (Expert in Gender Equality, respectiv Gender Equality Technician), care vor implementa strategii naţionale în domeniu. „Până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituţii publice din România vor avea angajaţi pe aceste profesii”, a spus preşedintele Klaus Iohannnis.

Organizațiile non- guvernamentale și mediul privat au devenit în ultimul deceniu cei mai activi susținători ai mediului și cei mai atenți dezvoltatori de strategii pentru protecția acestuia. Mediul de business local şi internaţional plasează mediul în fruntea listei aspectelor care nu au voie să lipsească din strategia de CSR și, implicit, din strategia de business.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

MEDIU PRINCIPIUL 7: COMPANIILE AR TREBUI SĂ PROMOVEZE O ABORDARE PREVENTIVĂ A PROVOCĂRILOR MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR; PRINCIPIUL 8: ASUMAREA INIȚIATIVELOR PENTRU PROMOVAREA UNEI RESPONSABILITĂȚI SOLIDE FAȚĂ DE MEDIU; PRINCIPIUL 9: ÎNCURAJAREA DEZVOLTĂRII ȘI PROMOVĂRII TEHNOLOGIILOR PRIETENOASE CU MEDIUL.

Viziunea Global Compact asupra modului cum companiile ar trebui să abordeze subiectul acoperă trei principii de bază, referitoare la atitudinea preventivă asupra provocărilor mediului înconjurător, la asumarea inițiativelor pentru promovarea unei responsabilități solide față de mediu şi la încurajarea dezvoltării și promovării tehnologiilor prietenoase cu mediul. În practică, aceste idei susţin prevenirea acţiunilor cu impact negativ, mai degrabă decât tratarea efectelor, și eficientizarea operaţiunilor, ceea ce duce la o utilizare mai bună a materiilor prime, dar şi la implementarea unor tehnologii moderne, nepoluante. Pentru companii, toate acestea se traduc în cele din urmă în costuri mai mici pe termen lung şi în beneficii de imagine. Cele trei principii de mediu sunt extrase din Declarația Principiilor și a unui Plan Internațional de Activitate (Agenda 21) care a reieșit de la Conferința ONU de Mediu și Dezvoltare (Summit-ul Pământului), ținut la Rio de Janeiro în 1992. Capitolul 30 din Agenda 21 a identificat faptul că politicile și operațiunile de business și industriale pot juca un rol major în reducerea impactului asupra resurselor și mediului. Companiile pot contribui în special prin promovarea unui ciclu de producție mai curat și prin antreprenoriat responsabil, potrivit Global Compact Network Romania. Din nefericire, România are o lungă istorie legată de poluare şi de lipsă a strategiilor privind protecţia mediului, dezvoltarea industrială din anii '70-'80 făcându-se, cele mai multe ori, fără nicio grijă privind efectele asupra naturii şi comunităţii. Închiderea marilor combinate industriale după 1990 a rezolvat parţial problema, dar impactul pe termen lung

urmează să fie atenuat de businessul contemporan nouă. Din fericire, modificările legislative, presiunea internaţională, modelele aduse de multinaţionale şi schimbările de comportament şi de educaţie din ultimii ani nu au rămas fără ecou în strategiile companiilor care activează în România, multe dintre ele implicându-se acum activ în programe de protecţia mediului. „Se observă o creştere a responsabilităţii companiilor în ceea ce priveşte aplicarea principiilor de protecţia mediului prin acţiuni preventive, prin dezvoltare durabilă și respect pentru resursele naturale, prin precauţie în luarea deciziilor, prin informare şi prin participare publică la luarea deciziilor”, spune Gabriela Minescu, Project Manager Dacia-Renault România. În plus, prin legislaţia actuală, poluatorul plăteşte. „Măsurile luate de companii în ceea ce priveşte aplicarea principiilor de protecția mediului includ întreaga etapă a ciclului de viaţă al produsului”. Programele derulate de Automobile Dacia S.A. vizează implementarea proiectului Eco-atitudine în şcoli generale şi în licee, activităţi legate de protecţia mediului în colaborare cu Consiliul Local (ecologizări ale mediului înconjurător), crearea atelierelor „DOJO” pentru angajaţi şi firme prestatoare pe teme legate de trierea deşeurilor şi de gestionarea produselor chimice, contracte derulate cu Institutul de învăţământ superior pentru schimb de experienţă cu studenţi în anii terminali, precum şi programe de plantare de molizi şi de răsaduri de flori pe platforma Automobile Dacia. „Departamentul responsabil de aplicarea principiilor legate de protecția mediului este Energie, Mediu și Prestații Industriale, implicarea la nivel de manager și CEO fiind una puternică, deoarece conştientizarea impactului protecţiei mediului asupra angajaţilor şi comunităţii, clienţilor şi furnizorilor implică imaginea firmei”, explică Gabriela Minescu. O strategie coerentă legată de protecția mediului și-a setat și grupul

Enel, care se concentrează pe patru direcții principale: protejarea mediului și biodiversitate, energii regenerabile, eficiență energetică și echipamente nepoluante. În plus, elaborează anual un raport de mediu care prezintă inițiativele companiei în acest domeniu. Astfel, în cursul anului trecut, Enel Distribuție Dobrogea a realizat în rezervația biosferei Delta Dunării un proiect-pilot prin care a instalat contoare inteligente, astfel încât să reducă, pe cât posibil, deplasarea cu bărci cu motor în acest areal protejat. De asemenea, pentru a proteja mediul înconjurător, în toamna anului trecut, Enel Distribuție Dobrogea a construit o nouă linie de medie tensiune în Deltă, cu o lungime totală de cca 9.2 km, folosind tehnologii care oferă protecție celor peste 360 de specii de păsări care populează acest areal aflat în patrimoniul natural UNESCO și protejat prin convenția RAMSAR. Tot în zona protecţiei unor specii de păsări se situează şi programele derulate în ultimii cinci ani de Enel Distribuție Banat, pentru protejarea șoimului dunărean. Anul trecut, compania și asociația de protecție a mediului Wild Watch au realizat, în premieră în România, montarea pe un stâlp de înaltă tensiune a unei camere video cu un rol special: transmiterea de imagini, online și în timp real, dintr-un cuib de șoim dunărean. „Acesta este unul dintre cele 34 de cuiburi artificiale montate de Enel Distribuție Banat în perioada 20122014, prin proiectul Life+ de conservare a şoimului dunărean, proiect dezvoltat în colaborare cu Asociația Grupul Milvus. Pentru a eficientiza modul de protejare a aceastei specii, testat deja în alte ţări europene, pe lângă amenajarea de cuiburi artificiale în zone ce abundă în surse de hrană, dar nu oferă locuri de cuibărit, Enel Distribuție Banat, în colaborare cu Asociația Milvus, a instalat teci electroizolante la peste 1.980 de stâlpi ai liniilor electrice de medie tensiune din judeţele Timiş, Arad şi Caraș- Severin, în cadrul mai multor campanii pentru protecţia şoimului dunărean și a altor

păsări protejate (berze)”, detaliază reprezentanţii Enel. De asemenea, 347 de suporți pentru cuiburi de barză au fost montați pentru protejarea berzelor pe liniile electrice de joasă tensiune ale rețelei Enel Distribuție Banat, între anii 2010 - 2015. Similar, în arealul deservit de Enel Distribuție Dobrogea au fost montați 84 suporți pentru cuiburi de barză. În anul 2016, aceste inițiative privind protecția păsărilor vor continua, urmând ca în zona Dobrogei, în județele Constanța și Tulcea, să fie montați 220 de suporți pentru cuiburi de barză. Grupul are în derulare şi alte inițiative privind protecția mediului, în regiunea Munteniei, unde au fost plantaţi, din 2012 până în 2015, un număr de 22.000 de copaci în Parcul Natural Comana, în cadrul proiectului „Mega Copacul”. Strategia Enel legată de mediu este coordonată de Unitatea Mediu din cadrul Direcției Sănătate, Siguranță, Mediu și Calitate. Alte programe specifice au vizat menținerea certificării sistemului de management de mediu, în acord cu standardul ISO 14001, prin pregătirea și susținerea auditurilor de recertificare, respectiv de supraveghere; efectuarea de măsurători de zgomot, câmp electromagnetic în stații și posturi de transformare; managementul deșeurilor; modernizarea platformelor betonate și a cuvelor de retenție transformatoare pentru prevenirea poluării solului, subsolului și apelor freatice; instruirea personalului cu privire la schimbările standardului de mediu, legislație și de proceduri. Într-o lume în care efectele poluării de orice fel devin tot mai evidente şi în care fiecare generaţie plăteşte preţul acţiunilor predecesorilor ei, discuţiile despre mediu urcă tot mai sus pe agenda de lucru a managerilor din companii. Motivul este simplu: succesul va aparţine în viitor celor care reuşesc să folosească oportunităţile din strategia de protecţia mediului pentru a-şi creşte afacerile sustenabil şi mai puţin celor care doar reacţionează la evenimente neplăcute. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

Problema corupţiei şi lupta anticorupție nasc continuu dezbateri în rândul instituţiilor statelor, al companiilor şi al societăţii civile. Limitele şi gravitatea faptelor au evoluat şi s-au schimbat de-a lungul anilor, dar nevoia de a elimina fenomenul, sau măcar de a-l reduce, rămâne mereu actuală.

ANTICORUPȚIE PRINCIPIUL 10: COMPANIILE AR TREBUI SĂ LUPTE ÎMPOTRIVA TUTUROR FORMELOR DE CORUPȚIE, INCLUSIV ȘANTAJUL ȘI MITUIREA.

Subiectul corupţiei a căpătat valenţe globale odată cu includerea lui în dezbaterile Organizaţiei Naţiunilor Unite, criteriile şi măsurile de combatere a acestui fenomen depăşind astfel graniţele statale şi devenind o politică de interes mondial. La începutul anilor 2000, membrii UN Global Compact s-au angajat nu doar să evite mita, şantajul şi alte forme de corupţie, dar şi să se implice activ în programe şi politici de combatere și de prevenție în interiorul companiilor şi a reţelei de parteneri. Există multe motive pentru care eliminarea corupţiei este prioritară, fiind suficient să ne uităm la impactul pe care marile scandaluri internaţionale legate de etica unor companii îl are asupra afacerii, a consumatorilor şi a pieţelor în general. Companiile descoperă pas cu pas că pot fi trase la răspundere dacă trec cu vederea acţiunile neconforme ale angajaţilor şi ale partenerilor de afaceri. În acest context global, România a trecut prin propriile drame şi greşeli, dar ultimii ani par să aducă schimbări palpabile la nivelul luptei anticorupţie. „Ultimii ani au însemnat pentru România o schimbare de paradigmă în domeniul luptei împotriva corupției, înregistrându-se reale progrese. Acestea au fost posibile

atât datorită întăririi instituțiilor statului cu atribuții în acest sens, cât și datorită adoptării de politici specifice la nivelul marilor jucători de pe piața autohtonă, fie prin preluarea și adaptarea celor ale companiilor mamă, în cazul corporațiilor internaționale, fie prin dezvoltarea lor pe baza bunelor practici consemnate la nivel european, în cazul companiilor românești”, este de părere Oana Lupan, şef Serviciu Etică, Sustenabilitate şi Conformitate din cadrul Electrica S.A. Privind lucrurile de la general spre particular, la nivelul companiilor, este evident că, pentru ca măsurile să aibă un efect real, ele trebuie asumate de managementul strategic, altfel riscând să rămână simple fraze pe un raport. Implicarea managementului face ca principiile declarate să poată fi transpuse în norme care guvernează întreaga activitate a companiei. „Procesul este unul complex, structurat în principal pe trei componente, cea de dezvoltare, cea de învățare și cea de monitorizare, și are nevoie de o entitate organizatorică dedicată, capabilă să coordoneze și demersurile la nivel de subsidiare, prin responsabilii locali, să asigure coerența lor și o abordare unitară. Cel mai eficient mecanism de control este internalizarea valorilor și principiilor etice și adoptarea voluntară a conduitei adecvate. Însă, cu toate că asigură rezultate excelente, necesită un demers participativ, îndelungat, bazat pe învățare”, precizează reprezentantul Electrica. În fapt, companiile au nevoie de implementarea unui proces de monitorizare a conformității și a riscurilor, pe termen lung, inclusiv printr-un sistem de raportare a abaterilor etice confidențializat. „Entitățile organizatorice capabile să ofere diagnoza modului de implementare a măsurilor de control intern anticorupție sunt departamentele de inspecție/control și de audit intern”, adaugă Oana Lupan. Schimbările din ultimii ani sunt remarcate şi de producătorul de medicamente GSK, care vede tot mai multe companii locale care pun în aplicare coduri de conduită pentru angajați şi programe de management al riscului, un cuvânt greu de spus în această evoluţie T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSARELE CSR

avându-l multinaţionalele şi modelele aduse de acestea pe plan local. „Respectarea principiilor etice și transparența colaboratorilor devin criterii eliminatorii în vederea demarării oricărei activităţi. Aceasta tendință vine, pe de-o parte, pe fondul prezenței tot mai pregnante a marilor companii multinaționale, care au cerinţe stricte ce se propagă de la nivel global, al profesionalizării reprezentanţilor mediului de afaceri, iar pe de altă parte este reflectarea unui fenomen pe care îl întâlnim, tot mai extins, la nivel global”, explică Cristina Crăciunescu, Country Compliance Officer GSK România. Schimbarea de atitudine vizibilă la nivel global se reflectă şi în înfiinţarea unor instituţii cu rol de certificare a profesioniştilor din domeniul de etică şi de compliance (Etichs and Compliance Initiative ECI). La nivel de companie, există în prezent numeroase mecanisme de monitorizare a respectării principiilor şi legislaţiei, de cele mai multe ori coordonarea acestor acţiuni fiind în grija Compliance Officer-ului, care supraveghează respectarea principiilor anticorupție împreună cu departamentul Legal. „Toţi angajaţii ar trebui să cunoască valorile, principiile, procedurile companiei, să fie instruiţi şi obligaţi să le respecte. În funcție de strategie, compania-mamă poate verifica subsidiarele prin diferite mecanisme, de la controale spontane, prin sondaj, la audituri independente interne şi externe”. În cazul GSK, sucursalele raportează periodic rezultatul tuturor auditurilor efectuate, al deficienţelor identificate (dacă e cazul) şi propun măsuri de corecţie, iar ofițerul responsabil cu complianța supraveghează întregul Sistem Intern de Control și Management al Riscurilor. Compania a implementat o serie de programe pentru a evalua respectarea valorilor legate de transparență, de integritate și de orientare către pacienți, programul de management al riscurilor adresându-se nu doar angajaţilor, ci şi colaboratorilor şi partenerilor. De asemenea, GSK a implementat standarde și politici formalizate privind practicile de business ale companiei, precum și un

program de instruire a angajaților. Astfel, aceștia participă la cursuri de legislație în domeniul concurenței, în linie cu Programul Pharma Europe Competition Compliance. „Activitatea noastră face obiectul unor controale de audit intern și extern în fiecare an, ceea ce ne oferă confirmarea eficienței cadrului nostru intern de control din partea unor evaluatori independenți”, completează Cristina Crăciunescu. Pe plan extern, compania sprijină Codul privind publicarea transferurilor de valoare de la companii farmaceutice către profesioniști şi organizații în domeniul medical, elaborat de Federația Internațională a Industriilor şi Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA). „Acest act va contribui la crearea unei mai bune înțelegeri a modului cum industria farmaceutică încheie parteneriate şi colaborează cu profesioniștii şi cu organizațiile din domeniul sănătăţii şi, astfel, la sporirea gradului de încredere”. De altfel, GSK a decis în 2014 să sisteze plățile către profesioniștii din domeniul sănătății care prezintă produsele companiei sau ariile terapeutice în care aceasta activează, precum și suportul financiar pentru participarea la conferințe și congrese medicale: „În eventualitatea unor potenţiale abateri, ne asigurăm că avem instrumentele necesare pentru a le soluţiona şi pentru a preveni pe viitor astfel de situaţii”. Tot 2014 este şi anul în care Electrica a iniţiat „Proiectul Socrate”, în vederea elaborării și implementării unui nou cod de etică şi bune practici, pentru eliminarea riscurilor legate de fraudă şi de corupție, în colaborare cu Transparency International. Noul Cod a fost adoptat la începutul lunii februarie 2015, compania iniţiind apoi cea de-a doua fază a Proiectului Socrate, constând într-un program de implementare care vizează definirea cadrului de conformitate și schimbarea culturii organizaționale, în vederea generării de comportamente conforme. „Finalizând definirea mecanismelor necesare managementului eticii și conformității (setul de politici vizând toleranța zero față de corupție, fraudă și spălare de bani; evitarea și combaterea conflictelor

de interese; cadourile, cheltuielile de protocol și interzicerea plăților de facilitare; transparența și implicarea părților interesate) la sfârșitul anului 2015, a fost demarat procesul de diseminare care se va derula pe tot parcursul anului 2016, în paralel cu monitorizarea conformității”, a detaliat Oana Lupan. În acest context, eventualele acte de corupție identificate la nivelul angajaţilor constituie abateri disciplinare și sunt tratate în consecință. În plus, conform politicilor, ele sunt prelucrate și analizate pentru identificarea și mitigarea riscurilor, constituind apoi material-suport pentru dezvoltarea unor studii de caz sau unor exerciții utilizate în cadrul workshop- urilor tematice organizate la nivelul tuturor companiilor din grup. Compania dezvoltă în prezent o serie de workshop- uri dedicate middle- managementului, susținând în paralel și programul dedicat personalului cu atribuții în domeniu (echipa departamentului de etică, sustenabilitate și conformitate și consilierii de etică din filialele noastre) demarat în decembrie 2015. Analizând starea actuală, dar şi drumul parcurs, cele mai mari obstacole în aplicarea normelor anticorupție par să vină din rezistenţa la schimbare a societăţii, dar şi a individului, la care se adaugă structura organizaţiei în sine. De aceea, şeful Serviciului Etică al Electrica vede două categorii de obstacole: primul este legat de rezistența la schimbare, fenomen natural, inerent oricărui proces de adoptare a unor noi valori, iar cel de-al doilea este dictat de structura grupului, de definirea proceselor și de implementarea strategiei de guvernanță într-o organizație integrată pe verticală, care evoluează într-un cadru de reglementare complex. Într-un context mai larg, GSK consideră că mediul de business local este deschis spre alinierea la standardele globale de conduită etică, după cum concluzionează Cristina Crăciunescu, Country Compliance Officer GSK Romania: „Noi am întâlnit nu obstacole, ci cel mult cazuri de reticență, care pot fi puse pe seama noutății măsurilor aplicate la nivel de industrie și care necesită un efort firesc de informare și de educare”.

B R A N D STO RY ÎN CĂUTAREA STRATEGIEI CSR PERFECTE Pentru a ne putea răspunde la întrebarea legată de strategia noastră de CSR am pornit de la o altă întrebare: care sunt zonele care au nevoie de sprijin și sunt de o importanță vitală pentru comunitate și cum putem contribui la dezvoltarea lor în armonie cu valorile noastre? Suntem conștienți că avem o responsabilitate față de comunitate și că trebuie să contribuim la fundamentarea unui mediu social, economic și cultural viabil și solid. În primul rand, investim în protecția mediului. În urmă cu cinci ani, am stabilit un parteneriat cu Asociația Worldwide Found for Nature (WWF) România, cu scopul de a sprijini activitățile ONG-ului care pun accent pe protejarea habitatelor naturale ale României. În cadrul acestei colaborări, am lansat, în 2010, WWF Bonus Card, primul card de afinitate eco din România, prin intermediul căruia banca redirecționează 0,5% din valoarea totală a tranzacțiilor efectuate de posesorii cardului către proiectele locale ale WWF. De asemenea, de-a lungul timpului, am VALORILE TIMPULUI GARANTI 2009

Garanti începe colaborarea cu Asociația S.O.S. Satele Copiilor şi donează asociației 0,1% din valoarea totală a tranzacțiilor efectuate cu Bonus Card la orice POS din România.

2010

Lansarea WWF Bonus Card.

2010 – prezent

Susținerea proiectului Asociației Viitor Plus „Recicleta”.

2011

Lansarea „Cu fiecare cumpărătură, salvăm

T VIRGINIA OȚEL, COMMUNICATION LEADER AL GRUPULUI GARANTI ROMÂNIA

organizat diferite campanii dedicate cauzei WWF, cum ar fi: „Cu fiecare cumpărătură, salvăm împreună pădurile virgine ale Șincii”. În 2013, am inițiat o altă campanie, prin care fiecare nou posesor de WWF Bonus Card primea un bonus de 100 de lei, cu posibilitatea de a folosi acest bonus pentru a adopta simbolic un urs brun. În ultimii doi ani, Garanti Bank a susținut WWF România în cadrul Maratonului Internațional București. Angajații băncii, alături de posesori ai WWF Bonus Card și de bloggeri renumiți, au alergat pentru Team Panda. Tot din grijă pentru mediu

împreună pădurile virgine ale Șincii”.

2013

Campania prin care fiecare nou posesor WWF Bonus Card primea un bonus de 100 de lei pe care îl putea utiliza pentru a adopta în mod simbolic un urs brun.

2013

Lansarea campaniei „Zodia Succesului”, cu scopul de a sprijini IMM-urile deținute sau conduse de femei.

2013 – prezent Sprijinirea Atelierelor de Antreprenoriat organizate de Fundația Ro-

manian Business Leaders (RBL).

2014 – 2015

încercăm să reciclăm cât mai mult și, în acest sens, începând cu 2010, suntem partenerii activi ai Asociației Viitor Plus și ai programului „Recicleta”, care își propune să colecteze și să recicleze deșeurile de hârtie din sediile de birouri. Cu toată hârtia reciclată până acum, am putea planta o mică livadă. A doua noastră axă de implicare este în susținerea antreprenoriatului românesc, mai ales prin sprijinirea unor programe de educaţie antreprenorială. În acest sens, am construit un parteneriat de lungă durată cu Fundația Romanian Business Leaders (RBL), cu scopul de a contribui la dezvoltarea unui ecosistem sustenabil pentru antreprenorii locali. Din 2013, atunci când s-a lansat proiectul, au fost organizate 14 workshop-uri, iar, în 2016, RBL își propune să organizeze 90 de astfel de ateliere de antreprenoriat. Prin intermediul acestor workshop-uri, participanții au oportunitatea de a afla mai multe informații despre cum să își dezvolte afacerile, dar și să intre în legătură cu alți antreprenori. În 2016, programul se va desfășura în București, dar și în Craiova și în Timișoara. În plus, susținem și activitatea Asociației Professional Women’s Network Romania (PWN), care își propune să ofere antreprenoarelor suportul necesar în a-și dezvolta propriile afaceri. Pentru 2016, ne dorim să continuăm să sprijinim zonele în care am fost activi până acum și care fac parte din strategia noastră.

Susținerea cauzei Atelierului de Pânză.

Angajații și clienții Garanti Bank, alături de bloggeri, au alergat în echipa WWF, Team Panda, în cadrul Maratonului Internațional București.

2014

2014 – prezent

Organizarea, pe

Lansarea unei secțiuni speciale de donații către ONG-uri, integrată în platforma de Internet Banking a Garanti Bank.

2014

blogul intern al companiei, a campaniei „Fii Moș Crăciun pentru copiii de la SOS Satele Copiilor”.

organizate de asociația PWN Romania.

2015 – prezent

Sprijinirea activității Policlinicii Sociale „Regina Maria”, care își propune să ofere servicii medicale de înaltă calitate gratuite pentru persoane defavorizate.

2015 - prezent

Susținerea atelierelor „Trusa de instrumente pentru antreprenoare începătoare și nu numai”,

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DESPRE BUSINESS, DIN VIITOR T ROXANA ROȘU

Când a revenit în România în urmă cu zece ani, la conducerea OMV Petrom, Mariana Gheorghe spunea că speră ca mandatul său de CEO al celei mai mari companii locale să însemne mai mult decât management și să contribuie la schimbarea României. De anul trecut, Mariana Gheorghe a fost aleasă la conducerea rețelei Global Compact România, cu un mandat de doi ani, rețea al cărei scop este să contribuie la schimbarea în bine a României.

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU DUMNEAVOASTRĂ LANSAREA GLOBAL COMPACT ROMÂNIA?

 MARIANA GHEORGHE, CEO OMV PETROM

Lansarea UN Global Compact România înseamnă așezarea țării noastre alături de statele cu o cultură istorică în principiile sustenabilității și a responsabilității sociale. Devine din ce în ce mai evident că nu numai guvernele și societatea civilă au o răspundere în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială a unei țări sau a lumii. Acum, și companiile au un rol foarte important în crearea unei societăți prospere și responsabile. Așadar, avem și o mare responsabilitate, alături de ceilalți membri fondatori ai UN Global Compact Romania,

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

INTERVIU

aceea de a contribui la integrarea și aplicarea acestor valori și principii la nivelul întregii societăți din țara noastră. CUM AȚI PRIMIT RESPONSABILITATEA CONDUCERII GLOBAL COMPACT NETWORK ROMÂNIA ȘI CUM O VEDEȚI ACUM?

În primul rând, a fost o mare onoare, pentru că sunt atâtea nume mari în comitetul de conducere al Global Compact România și în cadrul membrilor săi, încât oricine putea fi ales pentru această funcție. M-a atras întotdeauna integrarea valorilor responsabilității în gândirea de business și în politicile publice. Cred foarte mult că, așa cum o companie se poate dezvolta pe termen lung ținând cont de aceste principii, la fel, o țară poate privi cu încredere spre viitor doar având cetățeni cu o mentalitate bazată pe responsabilitate și pe implicare. Cred că noi, companiile, putem ajuta la această schimbare și sper că, alături de ceilalți membri ai Boardului, vom arăta acest lucru în următorii ani. Așa că sunt foarte mândră să fiu la conducerea rețelei locale, dar simt și o mare răspundere.

CUM CREDEȚI CĂ SE VA SCHIMBA MEDIUL ECONOMIC LOCAL O DATĂ CU LANSAREA GLOBAL COMPACT?

Multe dintre companiile din România aplică deja valorile UN Global Compact în activitatea lor de zi cu zi. Ba chiar au strategii de responsabilitate corporativă care depășesc granițele acestora. Ceea ce cred, însă, că este important acum este o platformă comună, de unde putem să promovăm aceste mesaje către partenerii noștri, furnizori, clienți, angajați, autorități sau către oamenii din comunități. În acest fel, mediul economic se va baza din ce în ce mai mult pe principiile responsabilității în domeniile economic, social și mediu înconjurător, iar impactul la nivelul societății va crește considerabil. Contribuția noastră la dezvoltarea pe termen lung a țării va aduce mai multă stabilitate și credibilitate pentru mediul economic.

VEDEȚI DEJA SCHIMBĂRI ÎN COMPORTAMENTUL COMPANIILOR CARE AU LUAT CONTACT CU PRINCIPIILE GLOBAL COMPACT?

Transparența în raportare este esențială pentru buna funcționare a pieței, iar din 2017 raportarea non-financiară va deveni obligatorie la nivelul UE. Noi interacționăm zilnic cu sute de furnizori care acum își asumă un comportament mai responsabil față de angajați, mediu și față de comunitățile locale. Mai mult, în calitate de membri UNGC, suntem în contact permanent cu marii jucători și avem acces la exemple internaționale de bună practică. Este un exercițiu permanent de învățare, dar și de educare a noastră și a partenerilor noștri în spiritul responsabilității. Personal cred că succesul economic pe termen lung al unei companii este dat tocmai de capacitatea acesteia de a-și maximiza rolul activ pe care îl are în societate, pe lângă acela de a fi performantă economic. Pe scurt, lumea pe care ne-o dorim poate fi construită de noi înșine, în fiecare zi.

OMV PETROM ȘI-A ASUMAT DEJA CELE ZECE PRINCIPII, FIIND UNUL DINTRE PRIMII MEMBRI DIN ROMÂNIA AI REȚELEI GLOBAL COMPACT. CE ADUCE ÎN PLUS PENTRU COMPANIE LANSAREA BIROULUI LOCAL AL GLOBAL COMPACT?

Suntem la început de drum în asumarea acestor principii, dar trebuie

definită o platformă comună la nivel de țară, concentrându-ne asupra unor direcții specifice și relevante pentru români. Aderarea OMV Petrom la UNGC în 2013 a fost un pas firesc pentru o companie pionier și lider în domeniul responsabilității sociale în România. Pentru OMV Petrom, afilierea la UN Global Compact înseamnă că suntem permanent în contact cu cele mai bune practici în domeniu și că putem avea un schimb de experiență cu marii jucători din industria noastră si din alte industrii. Statutul de companie lider de piață ne provoacă să fim un exemplu în domeniul responsabilității corporative. Consider că progresele în acest domeniu trebuie să fie rezultate ale efortului comun al tuturor companiilor mari, care pot seta un standard pe piață, dar pot și schimba mentalități în rândul publicului larg și al societății. Prin rețeaua locală a UN Global Compact avem șansa să formăm o platformă de dialog, dar și de acțiune concretă. Ne dorim ca împreună să fim cât mai inovativi în a motiva și în a influența stakeholderii fiecărei companii, astfel încât să creăm efecte pe termen lung. Acțiunile noastre vor avea un impact din ce în ce mai mare pe măsură ce implicăm nu numai mediul de business, dar și autoritățile și societatea civilă într-un demers ce poate fi un bun exemplu de colaborare între sectorul privat și cel public.

”

Cred foarte mult că, așa cum o companie se poate dezvolta pe termen lung ținând cont de aceste principii, la fel o țară poate privi cu încredere spre viitor doar având cetățeni cu o mentalitate bazată pe responsabilitate și pe implicare.

“

PÂINE PENTRU MÂINE „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.” Cuvintele lui Nelson Mandela stau la baza strategiei de CSR a Lidl, care a sprijinit de la momentul zero organizația World Vision România și acțiunea sa de a oferi mese calde copiilor nevoiași, pentru ca aceștia să poată merge la școală. În România trăiesc cei mai săraci copii din Uniunea Europeană, iar jumătate dintre aceștia locuiesc la sate, unde peste 225.000 merg la culcare flămânzi în fiecare seară. Pe lângă efectele negative evidente asupra stării lor de sănătate, randamentul la școală al unui copil hrănit insuficient este vizibil scăzut, astfel că rata abandonului școlar în România a atins un nivel îngrijorător de 18%, cu mult peste media de 11% a UE. Pentru a ieși din cercul vicios al sărăciei, acești copii au nevoie de educație și, implicit, de hrană adecvată și suficientă. Așa s-a născut proiectul „Pâine şi mâine”, o inițiativă a organizației World Vision România, sprijinită de Lidl România încă din momentul zero. Ea are ca scop principal atragerea copiilor la școală prin oferirea unei mese calde, în cadrul școlii, în valoare de 10 lei, în fiecare zi, pentru 2.500 de copii nevoiaşi din judeţele Vâlcea, Dolj şi Vaslui. Aceștia vor avea șansa de a participa, timp de două ore, și la activități extrașcolare, sub directa îndrumare a unui cadru didactic. În plus, își vor face temele şi astfel își vor putea îmbunătăți rezultatele școlare. Din dorința de a se implica activ în soluționarea nevoilor societății, Lidl România a donat 100.000 de euro pentru a susține etapa-pilot a proiectului. Astfel, din cei 2.500 de copii la care WVR își propune să ajungă prin acest proiect, primii 213 școlari cuprinși în etapa pilot se vor bucura în scurt timp de o masă caldă la școală, precum și de sprijin pentru realizarea temelor.

Ulterior, pe măsura acumulării fondurilor necesare, programul va fi extins în restul satelor din județele Dolj și Vâlcea în care fundația își desfășoară activitatea și va fi adăugat și județul Vaslui, atingând un număr de 2.500 de copii la maturizarea proiectului. Intențiile Lidl sunt de a acoperi cât mai multe nevoi și de a continua demersurile de conștientizare a gravității situației, a importanței educației și a riscurilor pe care analfabetismul le produce la nivelul de dezvoltare a viitoarelor generații. „Pâine şi mâine” este un proiect pe care World Vision România intenţionează să-l deruleze în toate judeţele în care îşi desfăşoară activitatea, prioritate având zonele cele mai sărace. Obiectivul final al Fundaţiei World Vision este ca modelul programului să fie inclus pe agenda autorităţilor pentru a fi implementat la nivelul întregii ţări. Inspirată de valorile creştine, fundaţia lucrează cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen. În 25 de ani

de prezenţă în România, fundaţia a ajutat peste 500.000 de copii şi adulţi, în 400 de comunităţi din opt judeţe. Independent de donațiile făcute prin parteneriatul strategic cu Lidl România, World Vision România dorește să implice activ comunitatea în dezvoltarea proiectului. În prezent, organizația are activ un număr de SMS - 8844, la care cei care doresc să contribuie la susţinerea educaţiei copiilor nevoiaşi din mediul rural pot dona 2 euro pentru o masă caldă. Eforturile Lidl România de a veni în sprijinul comunității continuă prin diferite proiecte implementate de către companie, dar și prin susținerea organizațiilor specializate și a programelor dezvoltate. Un exemplu în acest sens este colaborarea cu asociația Little People în cadrul proiectului „Leul Curajos”, pentru care Lidl va oferi a oferit de 100.000 de euro. Pentru copiii bolnavi de cancer, teama de necunoscut este cea mai puternică. Prin intermediul kit-ului de internare „Leul Curajos”, Asociația Little People își propune să-i ajute pe beneficiari să devină mai familiarizați cu procedurile medicale la care vor fi supuși și, astfel, să depășească mai ușor perioada de tratament. Așadar, pe lângă o mascotă terapeutică - Leul curajos, kit-ul va conține și instrumente medicale de jucărie, dar și rechizite, diverse jocuri sau o carte de activități personalizată. Kit-ul urmează să fie dăruit fiecărui copil care se va interna pe parcursul anului 2016 în centrele de oncopediatrie cu care organizația colaborează.

PROGRAMUL „PÂINE ȘI MÂINE” VA DEMARA ÎNCEPÂND CU DATA DE 20 APRILIE ȘI VA ASIGURA O MASĂ CALDĂ ȘI POSIBILITATEA DE A PARTICIPA LA ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE PENTRU O PERIOADĂ DE UN AN UNUI NUMĂR DE 213 DE ELEVI DE ȘCOALĂ PRIMARĂ. PENTRU ÎNCEPUT AU FOST SELECTATE ȘASE SATE DIN JUDEȚELE DOLJ ȘI VÂLCEA: • Sat Palilula, comuna Bucovăț, judeţul Dolj – 33 de şcolari; • Sat Sărbătoarea, comuna Bucovăț, judeţul Dolj – 36 de şcolari; • Sat Leordoasa, comuna Argetoaia, judeţul Dolj – 31 de şcolari; • Sat Salcia, comuna Argetoaia, judeţul Dolj – 28 de şcolari; • Sat Urşi, comuna Stoilești, judeţul Vâlcea – 64 de şcolari; • Sat Geamănă, comuna Stoilești, judeţul Vâlcea – 21 de şcolari.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

B R A N D STO RY

 WORLD VISION ROMÂNIA

MOD DE VIAȚĂ SAU DOAR BUSINESS?

CSR-UL:

T MONA NICOLICI, HEAD OF COMMUNITY RELATIONS & SOCIAL AFFAIRS, OMV PETROM

Într-un fel, pot spune că am avut CSR-ul în sânge încă dinainte de a-l practica sau de a ști ce înseamnă cu adevărat. În toată viața mea profesională am încercat să înțeleg: ce e dincolo de „sticlă”, ce contează pentru oameni, cum pot câștiga „ambele părți”, cum să creez o relație pe termen lung, să spun adevărul, să dau din valoarea pe care o dețin și celor din jurul meu, să-mi pese, să mă implic și să-i implic pe ceilalți, să fiu consecventă. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CONTRIBUTORI

Am început să fac CSR poate mai mult din dorința personală de a schimba lucrurile. Am început cu entuziasmul celui care a descoperit că visele chiar se împlinesc. Dar m-am lovit curând de realitate. O altă realitate decât cea boemă pe care o aveam despre „a face bine” pe vremea când lucram în televiziune. Una mult mai dură și mai realistă, mai argumentată și mai complexă. Pe măsură ce am înaintat pe acest drum, mi-am dat seama cât de puțin știu și cât de multe am de făcut, dar și de învățat. Am avut momente când m-am îndoit că e bine ce fac, că e bun pentru companie sau că ar conta pentru oameni. M-am străduit să țin în echilibru riscul și impactul, bugetele și rezultatele, relevanța pentru business și binele pentru oameni. N-am lipsit din niciunul dintre proiectele pe care le-am derulat, deși am crescut o echipă și am învățat să deleg. Am încercat să stau de vorbă cu oricine din companie sau din afara ei ca să înțeleg, să explic, să dau mai departe. Sunt un om de comunicare și vorbesc mult. Dar oamenii pe care i-am întâlnit în proiectele noastre m-au învățat să și ascult. Să-i înțeleg. Uneori, să asculți cu adevărat e cu mult mai important decât să le vorbești. Nimeni nu spune că e ușor să lucrezi cu tipologii diferite de oameni ale căror interese sunt, de cele mai multe ori, diferite. Dar dacă nu stai în mijlocul lor, nu vei ști cum vor reacționa într-o situație de criză, nu vei ști cum să le vorbești atunci când chiar trebuie s-o faci, cum să le ceri să fie lângă tine atunci când ai nevoie, cum să-i ajuți cu adevărat. Am trecut granițele de multe ori. Cele trasate de sceptici, uneori chiar de mine sau de regulile specifice mediului corporativ. Am trecut dincolo și de ceea ce-mi cerea Job Description-ul sau de

MONA NICOLICI: „N-AM LIPSIT DIN NICIUNUL DINTRE PROIECTELE PE CARE LE-AM DERULAT.”

ceea ce era „suficient” pentru business. N-am comunicat niciodată altceva decât ce am făcut. Dar am comunicat în toate felurile: pe sticlă, la radio, în presa scrisă, pe facebook, în conferințe, pe stradă, în familia mea, cu prietenii mei, cu prietenii prietenilor mei, cu toți partenerii implicați în proiecte. Și toți au devenit parte din viața mea. Ca și CSR-ul. Ca și „țiganii mei” din proiectul de la Boldești Scăeni, cum îmi place să le spun, care mă primesc acum la masa lor ca și cum aș fi parte din familie. Și știu că, dacă toate acestea n-ar fi fost și „cauza mea”, nimic din tot ceea ce am făcut n-ar fi reușit. Mai sunt multe de rezolvat, multe de învățat, multe de realizat - aici sau în altă

parte. Și mai e drum lung de parcurs până când lumea va înțelege că business-ul nu se mai face doar din birou, ci din mijlocul oamenilor. Cu mintea managerului care se întreabă cum ar putea ei să-ți influențeze afacerea, dar și a omului care vrea să facă bine. Pentru că așa simte. Și pentru că are puterea să dea mai departe acest fel de a gândi și de a simți. Nu știu pentru câți lideri de companii responsabilitatea corporativă este un mod real de a face business. Sau câți sunt cei pentru care etica, drepturile oamenilor și transparența sunt ceva mai mult decât reglementări. Dar ceea ce cred că ar ajuta pe toată lumea pe termen lung este ca CSR-ul să devină un mod de viață.

RECOMANDAREA OFICIALĂ DE RESPONSABILITATE 48

Guvernul României va dezvolta un punct central la nivelul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru a se ocupa de promovarea responsabilităţii sociale, prin finanţare din fonduri structurale. Astfel, statul va recomanda, pe baza unei strategii mai ample realizate în ultimii ani, instituţiilor din sectorul privat să aplice activ responsabilitatea socială în activitatea proprie. De asemenea, va încuraja întregul sector financiar-bancar să ofere transparenţă investiţiilor. Conceptul de responsabilitate socială utilizat în cadrul strategiei se află în strânsă legătură cu standardele etice ale organizaţiilor şi este folosit în sensul de „responsabilitate morală”. CSR/SR desemnează activităţile şi conceptele pe care organizaţiile le aplică în mod voluntar, dincolo de responsabilităţile ce le revin din perspectiva respectării legislaţiei existente. Responsabilitatea socială presupune ca toate organizaţiile (publice sau private) să integreze problemele referitoare la mediu şi la societate în activitatea lor de zi cu zi. În ceea ce priveşte sectorul public, statul, prin autorităţile administraţiei publice, promovează aplicarea conceptului de responsabilitate socială de către companiile în care acesta este reprezentat, dar şi de către instituţiile publice. Instituţiile publice au ca scop intrinsec servirea interesului general, public. Aceste organizaţii trebuie să reprezinte un exemplu social în aplicarea conceptului de responsabilitate socială. În cadrul unei strategii recente a Guvernului, au fost identificate trei domenii-cheie în care trebuie acţionat în scopul promovării CSR în România: 1. dezvoltarea aplicării responsabilităţii sociale în activităţile sectorului public, de către autorităţile publice competente; 2. crearea unui cadru propice de dezvoltare a CSR/SR, atât la nivel central, cât şi la nivel local, de către autorităţile publice; 3. promovarea aplicării responsabilităţii

T CLAUDIU VRÂNCEANU, SECRETAR DE STAT PENTRU I.M.M.-URI ÎN MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIEI CU MEDIUL DE AFACERI

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CONTRIBUTORI

sociale la nivelul companiilor din România. În cadrul prezentei strategii, susținută în continuare de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, sunt prezentate măsuri pentru o politică activă și coerentă, care să promoveze aplicarea conceptului de responsabilitate socială la nivelul companiilor și cel al autorităților publice din România. Companiile profitabile aduc contribuții importante comunităților în care își desfășoară activitatea și chiar societății în ansamblu. Ele facilitează crearea de noi locuri de muncă, plătesc taxe către stat și comunitate, contribuie la dezvoltarea altor companii, toate acestea conducând la o bunăstare generală a populației. Companiile pot să-și consolideze competitivitatea și poziția având o relație responsabilă cu angajații, cu consumatorii, cu proprietarii și cu alte părți interesate. În acest context, responsabilitatea socială implică o comunicare activă, între autoritățile administrației publice, companii și ONG-uri, care asigură premisele depășirii dificultăților economice prezente. Principala preocupare a companiilor este să genereze profit. Dar companiile nu acționează doar într-o piață. Ele acționează, de asemenea, și într-o anumită cultură, într-o comunitate și într-un sistem politic. Nevoile sociale pot fi îndeplinite atât prin implicarea companiilor în prestarea de servicii publice, cât și prin realizarea acestui lucru de către administrație. Dezbaterea privind responsabilitatea socială a companiilor (CSR) vizează rolul pe care aceste companii îl joacă într-un context social mai larg. Companiile au un impact semnificativ asupra dezvoltării sociale în zona în care activează. Prin urmare, ele au o responsabilitate care se prelungește dincolo de un simplu algoritm referitor la profit. CSR este un concept ce clarifică responsabilitățile sociale ale companiilor și modul cum acestea pot fi îndeplinite. Există exemple multiple de companii care sunt profitabile din punct de vedere financiar, dar a căror activitate poate

dăuna atât angajaților, cât și comunității. În acest context, obligația autorităților administrației publice este pe de o parte de a manifesta deschidere spre dialog social cu antreprenorii și cu partenerii sociali, iar, pe de altă parte, de a crea cadrul legal necesar prevenirii unor astfel de situații. Activitățile economice necesită, din ce în ce mai mult, o fundație etică care așază omul, mediul și considerentele sociale, care sunt într-o continuă dezvoltare, în centrul activității economice. În ultimii ani, au existat o serie de cazuri care au arătat importanța CSR, dar și consecințele negative asupra indivizilor, societății și mediului, atunci când companiile nu își conduc activitatea într-o manieră responsabilă. Integrarea conceptului de responsabilitate socială în procesul de luare a deciziilor de către companii are efecte pozitive imediate asupra beneficiarilor direcți și a societății în general. Crearea unui cadru legal în acest sens ar uniformiza respectarea conceptului de responsabilitate socială la nivelul întregii țări, reprezentând un factor determinant în dezvoltarea economică. În România, conceptul de responsabilitate socială este încă în stadii incipiente de dezvoltare. Mai mult, am observat personal că, în timp ce companiile multinaționale și marile companii românești au început să își dezvolte, treptat, o cultură proprie de responsabilitate socială, conceptul de CSR este unul aproape necunoscut în sfera Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM), în timp ce, în cele mai multe cazuri, autoritățile publice de la nivel central, local și regional nu sunt implicate în activități de

”

promovare a conceptului CSR în beneficiul comunităților. Astfel, implicarea în campanii de responsabilitate socială este încă foarte slabă la acest nivel, dar, în contextul globalizării, companiile româneşti trebuie să adopte şi ele o atitudine responsabilă pentru a rezista pe piață. Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, companiile româneşti încep, treptat, să se implice în comunităţile în care activează. Mediul tehnologic este cel mai vizibil în acest sens: ca urmare a presiunilor legate de mediul înconjurător şi de legislaţie, există o competiție permanentă cu privire la tehnologiile utilizate, care trebuie să asigure protejarea mediului și a omului și dezvoltarea durabilă a societăţii. Este nevoie, în acest context, de o sporire a conștientizării efectelor pozitive, de o cultură mai dezvoltată și de o implicare într-un sens mai larg a tuturor actorilor vizați. Responsabilitatea faţă de societate poate constitui un element de diferenţiere foarte important între companii, întrucât consumatorii încep să fie mai receptivi la modalitățile în care companiile contribuie sau nu la dezvoltarea durabilă a societăţii: din ce în ce mai mulți consumatori consideră că o companie ar trebui să fie implicată în rezolvarea problemelor sociale ale comunităţii în care activează, în timp ce unii consumatori au început să ia în calcul aspecte legate de ecologie atunci când cumpără un produs. În acest context, analiza conceptului de responsabilitate socială trebuie să se facă luând în calcul multidisciplinaritatea sa.

Dezbaterea privind responsabilitatea socială a companiilor (CSR) vizează rolul pe care aceste companii îl joacă într-un context social mai larg.

“ 49

DINCOLO DE ROLUL DE SIMPLU EXECUTANT AL ORDINELOR

BURSELE ȘI SUSTENABILITATEA: 50

Bursele de valori aplică metode rafinate pentru organizarea tranzacţiilor cu instrumente financiare şi pentru furnizarea de informaţii fiabile şi exacte cu privire la preţurile la care sunt realizate tranzacţiile, adică pentru ceea ce este nucleul activităţilor lor. Dacă ne-am limita la această descriere, am vedea bursele de valori ca pe nişte maşini tehnologice. Maşinăria tehnologică este, însă, doar o latură a pieţelor moderne pentru instrumentele financiare, pentru că bursele de valori stabilesc în acelaşi timp standarde şi principii, bazate pe aspectele non-tehnologice. Capitalismul modern tinde să se bazeze pe valori, iar bursele de valori ca element al chintesenţei acestui sistem au un aport important ca această tendinţă să devină realitate. Această tendinţă încă relativ nouă poate fi observată în mai multe domenii, iar unul dintre acestea este legat de activele care pot fi tranzacţionate la burse, mai ales atunci când vorbim despre acţiuni. Când investesc în acţiunile unei companii, investitorii participă la afacerile companiei în cea mai profundă măsură, făcând o investiţie mai strictă decât cumpărarea în sine a obligaţiunilor. Din acel moment, ei depind de calitatea managementului, de accesul nestingherit la informaţie şi, totodată, devin interesaţi dacă o companie are fundamente solide pentru a fi un element durabil al mediului socio- economic. Aşa începe implicarea burselor în crearea codurilor de guvernanţă corporativă şi sensibilizarea investitorilor cu privire la importanţa responsabilităţii sociale a companiilor. Pornind de la această idee, Bursa de Valori Bucureşti a lucrat împreună cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la lansarea noului Cod de Guvernanţă Corporativă, care a intrat în vigoare pe 4 ianuarie 2016. Codul, deşi modest în cuvinte, este inovator, în mare măsură, deoarece nu conţine

T LUDWIK SOBOLEWSKI, DIRECTOR GENERAL AL BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI

numai aspectele clasice, care sunt tratate de obicei atunci când este vorba de guvernanţa corporativă. Am decis să abordăm, prin acest Cod, şi unele probleme care nu sunt de obicei atinse, cum ar fi aşteptarea noastră ca societăţile listate să îşi publice politicile de dividend, pentru informarea investitorilor despre modul cum este orientată compania în ceea ce priveşte dividendele, aşadar pentru a da idee investitorilor la ce s-ar putea aştepta. Un alt aspect important

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CONTRIBUTORI

inclus în Cod priveşte politicile referitoare la previziunile unei companii listate, care sunt extrem de importante, deoarece au potenţial de a genera efecte pozitive, dar, de asemenea, şi riscuri ataşate în cazul în care acestea sunt furnizate sau publicate într-un mod prea vag. Îmbunătăţirea guvernanţei corporative, a transparenţei şi a responsabilităţii faţă de investitori pot fi abordate, cu sprijinul bursei de valori, şi la o scară mai mică. În general, este o misiune dificilă pentru bursele de valori, dar, odată îndeplinită cu succes, are potenţialul să declanşeze o schimbare fenomenală la operatorii de piaţă, mai ales dacă ar porni din zona micilor antreprenori. Astăzi, bursele de valori pot promova şi avansa cu îmbunătăţirea guvernanţei corporative folosind IMM-urile. Poate fi dificil pentru burse să sprijine o piaţă pentru IMM- uri, deoarece astfel de pieţe sunt mici în ceea ce priveşte lichiditatea şi, în plus, reprezintă o provocare dificilă pentru cei care doresc o mobilizare. Cu toate acestea, bursele care au decis să creeze aceste pieţe au un rol foarte important. Pieţele dedicate IMM-urilor nu pot aduce o lichiditate crescută, dar ele oferă capital şi, de asemenea, ceva foarte important pentru companiile listate – transparenţă, responsabilitate şi guvernanţă corporativă. Am lansat piaţa AeRO pentru întreprinderile mici şi mijlocii, deoarece, în afară de bursele de valori, nu există niciun alt instrument în economie care poate aduce companiilor saltul de care au nevoie. Acum, mai mult ca oricând, Bursa de Valori Bucureşti rămâne angajată în ceea ce priveşte subiectele de sustenabilitate. Exact acum un an, în martie 2015, ne- am alăturat United Nations Sustainable Stock Exchange (UN SSE), o platformă peer-topeer de învăţare a modului cum bursele, în colaborare cu investitorii, autorităţile de reglementare şi companiile, pot creşte transparenţa corporativă - şi în cele din urmă performanţa - pornind de la aspectele privind mediul până la aspectele sociale şi guvernanţa corporativă care să încurajeze investiţiile sustenabile.

Prin această iniţiativă ne-am angajat, de asemenea, să punem în aplicare până la sfârşitul anului 2016 un sistem de raportare automatizat pentru companiile listate, care ar cuprinde şi o secţiune de voluntariat cu accent pe probleme de mediu, sociale şi de guvernanţă. De asemenea, participăm activ la proiecte şi iniţiative lansate de UN SSE în domeniul guvernanţei corporative, cum ar fi cel mai recent „Sună Clopoţelul pentru egalitatea de gen”, care a fost organizat pe 8 martie, de Ziua Internaţională a Femeii, cu scopul de a aduce în atenţie egalitatea între femei şi bărbaţi şi abilitarea economică a femeilor, ca un factor-cheie al dezvoltării sustenabile şi un subiect important pentru sustenabilitate corporativă. Dar munca noastră nu se termină aici. Abordarea BVB în direcţia sustenabilităţii are două direcţii. Participarea noastră la iniţiativa UN SSE marchează angajamentul bursei în vederea creării unui mediu sustenabil, nu numai pentru companiile cotate la bursă, dar şi pentru investitori. Îmbunătăţirea nivelului de guvernanţă corporativă în rândul companiilor listate este una dintre priorităţile noastre, cealaltă fiind educaţia poporului român şi îmbunătăţirea nivelului de educaţie financiară. O bază puternică şi activă de investitori persoane fizice este indispensabilă pentru o piaţă de capital sănătoasă şi robustă, iar acest aspect lipseşte în România. La momentul actual, aceasta bază este foarte firavă, fapt dovedit de numărul mic de conturi de investiţii deschise, precum şi de nivelul alarmant de mic de cunoştinţe financiare în rândul românilor. În studiul Standard & Poor 2015 Global Finacial Literacy, lansat în luna noiembrie a anului trecut, România s-a plasat pe ultimul loc în Uniunea Europeană, doar 22% din societate fiind considerată ca având o bună cultură financiară. Spre comparaţie, rezultatele în economiile similare sunt: 42% în Polonia, 54% în Ungaria şi 35% în Bulgaria. Chiar şi la nivelul întregii Europe, România a rămas în urmă, doar patru ţări înregistrând scoruri mai mici -

Albania (14%), Armenia (18%), Kosovo (20%) şi Republica Macedonia (21%). Nivelul redus de cultură financiară are un efect negativ asupra pieţei locale, din moment ce fără îmbunătăţirea nivelului de cultură financiară, nu putem creşte o bază puternică de investitori persoane fizice, astfel că, în consecinţă, continuarea dezvoltării pieţei de capital din România este împiedicată, dacă nu chiar imposibilă. Noi considerăm că dezvoltarea bazei de investitori persoane fizice este, de asemenea, o parte importantă a eforturilor noastre de a promova România la statutul de piaţă emergentă. Din acest motiv, prima jumătate a anului 2016 este marcată printr-un accent mai mare pus de Bursa de Valori Bucureşti pe proiecte educaţionale - în luna aprilie, vom lansa o aplicaţie cu întrebări şi răspunsuri de cultură financiară (Financial Literacy Quiz), apoi, în perioada 20- 21 mai vom organiza a doua ediţie a Banii Tăi Expo, în Piaţa Universităţii, şi vom continua proiectul nostru educaţional- pilot - Fluent în Finanţe, organizând prezentări despre administrarea banilor, adresate angajaţilor corporaţiilor din România, persoanelor fizice, iar, din 30 martie, şi studenţilor. În paralel, vom derula iniţiative menite să crească vizibilitatea pieţei de capital din România. Pe parcursul ultimilor ani, afectaţi de criza financiară şi socială, multe convingeri au fost neclare sau puse la îndoială în ceea ce priveşte pilonii capitalismului global. Unul dintre puţinele elemente ale sistemului care continuă să fie necesar, fără îndoială, este reprezentat de bursele de valori - poate şi pentru că acestea se angajează serios şi de multe ori în activităţi care trec cu mult dincolo de executarea ordinelor de plată. Asta poate face ca, în timp, nivelul responsabilităţii sociale a operatorilor de pe piaţă să crească în mod semnificativ. Cele mai bune burse din lume nu doar că urmează trendul, dar, de asemenea, îl creează. Şi acest lucru ar trebui să persevereze pentru binele participanţilor la piaţă, al investitorilor şi al antreprenorilor.

BUCURIA RESPONSABILITĂȚII 52

Dacă a trebuit să trecem prin cea mai gravă criză economică pentru a ne reașeza în fața lumii și pentru a o face cu responsabilitate, cred că totul a meritat.

T IULIANA ROIBU, DIRECTOR EDITORIAL THE CSR REPORT

Era anul 2011 într-o zi rece din decembrie. Burnița de afară și un vânt rece de iarnă schimbaseră în doar câteva ore Sommerville, cel mai frumos cartier din Oxford. Mă îndreptam către colegiul Green Templeton, unde urma să prezint lucrarea de cercetare pentru care petrecusem cea mai intensă perioadă academică din viața mea. Fără să știu atunci, cercetasem o temă adiacentă CSR-ului: analizasem de ce presa economică din întreaga lume a eșuat în a spune cititorilor săi adevărul despre criza economică și despre efectele pe care debutul ei avea să le aibă asupra lumii. Vorbim despre un eșec pe care cele mai

multe dintre instituțiile de presă ale lumii și l-au asumat ulterior. Dar înainte? Cei mai mulți jurnaliști de business bănuiau ce urma să se întâmple. De ce presa a tăcut? De ce instituțiile media au pus confortul financiar mai presus de cel al informării? Sunt doar câteva dintre întrebările care au răsunat în anii 2009 și 2010, când mișcările Occupy (Wall Street și nu numai) au pus față în față pe cei mai importanți stakeholderi ai piețelor financiare cu piețele financiare de la care au pornit toate problemele. Între timp, la Oxford și în toată lumea, s-a vorbit mult și în profunzime despre

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

CONTRIBUTORI

toate acestea, despre vinovăția piețelor financiare, despre presă și despre analiștii corupți, despre capetele care încă mai trebuie să mai cadă. S-a vorbit mult, mai ales în ultimii trei-patru ani, și despre calitatea și abordarea sustenabilității în companiile financiare. Nu îmi place să consider că vina aparține unei persoane, unei companii sau unui guvern. Cred în schimbare și în responsabilitate individuală și în puterea pe care oamenii o au atunci când își doresc mai mult și mai bine pentru companiile sau pentru viețile lor. Am crezut-o și am înțeles-o pe Charlotte Grezo, fosta responsabilă de CSR din cadrul Lehman Brothers, un specialist cu experiență bogată în companii responsabile, precum Vodafone, care a fost printre primele chestionate în legătură cu strategia de CSR a Lehman. După cum era vizibil și din exterior, Grezo fusese responsabilă la Lehman de strategia de investiții în cauze de mediu, deoarece liderii Lehman refuzaseră o analiză la nivelul tuturor stakeholderilor. Metoda aceasta, prin care companiile nu își expun toți stakeholderii în discuția despre sustenabilitate, ci doar pe o parte dintre ei, a fost veriga lipsă din lanțul de responsabilitate care a dus la declanșarea crizei, dar și la lipsa de informare corectă asupra ei. Nici Lehman, nici angajații ei sau alți investitori nu sunt vinovați de lipsa de reglementare și de motivele de fond care au dus la declanșarea crizei. În acest punct intervine strategia corect implementată de CSR, acceptată la toate nivelurile, și înțelegerea diferenței între profit și riscurile pe care acesta le poate aduce. Responsabilitatea socială corporativă este despre puterea companiilor de a intra în roluri care aparțineau anterior autorităților pentru a face viața mai bună pentru toți stakeholderii lor. Desigur că acest discurs nu a avut loc în strategia Lehman la mijlocul anilor 2000, când spirala profiturilor și presiunile investitorilor asupra cifrelor nu ar fi permis bancherilor să pună pe masă o strategie

care să asigure nu atât profitabilitatea, cât continuitatea businessului. Ei nu și-au permis să facă asta, din motive subiective, dar lecția pe care au lăsat-o în urmă este cea mai importantă și este cel mai bun argument în restartul sustenabil al businessului din întreaga lume. Strategia de CSR oferă cel mai bun suport pentru acest restart. Este cel mai bun instrument de a intra în legătură cu stakeholderii tăi și de a aduce în discuție nevoile punctuale ale acestora. Te încurajează și te învață despre cum să fii transparent în legătură cu operațiunile și cu activitățile companiei și să faci din transparență un atu. Creează un cadru în care respectarea literei legii și a codurilor de conduită ale industriei și ale sustenabilității devin parte integrantă din strategie. În ”Time to Change Corporations”, Robert C. Hinkley, un avocat cu peste 30 de ani de experiență în corporații din Statele Unite, povestește că, de fapt, firmele de pe Wall Street nu prea ar fi avut pârghii pentru a implementa o strategie de CSR ca la carte, pentru că principalul motiv al existenței lor pe piață era de a aduce profit acționarilor și că orice deviație de la acest scop ar fi putut expune firma unor procese interminabile. Hinkley vorbește așadar de o strategie pe termen scurt, care contravine însăși ideii de bază a CSR-ului, care presupune un plan pe termen lung. Implementarea strategiei de CSR

are un impact pozitiv mai degrabă asupra bunurilor intangibile ale unei companii, susține Luisa Henrike Schaffer în ”Employees as Key Success Factors for Sustainability Strategies?”: când o companie are o imagine clară despre propria identitate și despre scopul său pe termen lung, poate să identifice o ”value creating path” și un set de factori cheie pentru succes, ca indicatori de măsurare a performanței. Un astfel de proces va avea ca efect dezvoltarea capitalului intelectual, un activ intangibil, dar neprețuit, al companiei. Astfel de active sunt cele care au un efect pe termen lung și care fac legătura între performanța socială și cea financiară, iar ulterior se transformă în avantaje competitive pe termen lung. În vremuri complicate, istoria de business este și trebuie să fie o sursă de inspirație. Ideile și concluziile trase din debutul și din propagarea crizei economice sunt terenul pe care reconstrucția sustenabilă trebuie să se așeze. Robert Hinkley avertizează că pe Wall Street nu s-a schimbat mare lucru și că brokerii de acolo pot greși din nou. Însă, până la Wall Street, mai e restul lumii, care poate schimba regulile până când schimbarea îi va convinge pe investitori prin beneficiile binelui general pe termen lung. Abia atunci oameni ca Charlotte Greto se vor putea așeza la masa unde companiile de investiții financiare vor căuta succesul sustenabil.

”

Metoda prin care companiile nu își expun toți stakeholderii în discuția despre sustenabilitate, ci doar pe o parte dintre ei, a fost veriga lipsă din lanțul de responsabilitate care a dus la declanșarea crizei, dar și la lipsa de informare corectă asupra ei.

“

MATEMATICA ȘI ȘTIINȚA DREPTULUI Un proiect CSR în care își dau mâna științele exacte și științele juridice. În octombrie 2012, Ţuca Zbârcea & Asociaţii a pus bazele unui parteneriat unic în România cu Societatea de Ştiinţe Matematice, având drept scop încurajarea şi susţinerea performanţelor noii generaţii în domeniul ştiinţelor matematicii. Firma de avocatură a oferit sprijin financiar şi servicii de asistenţă juridică pro bono Societăţii de Ştiinţe Matematice, una dintre cele mai vechi organizaţii profesionale din ţara noastră şi una din cele mai vechi societăţi de matematică din Europa, cu peste 3.000 de membri și cu recunoaștere națională și internațională, pe baza unor parteneriate cu autorități centrale și locale (MEN, universități, inspectorate, școli), companii private, respectiv cu organizații similare din Europa (EMS, MASSEE) sau SUA (AMS). Scopurile Societății sunt promovarea și răspândirea cunoștințelor matematice, îndrumarea și sprijinirea cercetărilor originale, dar și cultivarea interesului pentru matematică. În 2015, „Gazeta Matematică” a aniversat 120 de ani de apariție neîntreruptă. Fondată în 1895, este una dintre cele mai vechi reviste dedicate educaţiei matematice pentru elevii din şcolile primare, gimnaziale și din licee. Radu Gologan, Preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, spune că un parteneriat de acest tip, cu o firmă de avocatură, este o premieră absolută în România, și aduce în discuție faptul că folosul acestei inițiative are potențial să depășească intenția sa inițială:

„Putem spune, fără să exagerăm, că între raţionamentul juridic şi cel matematic există puncte comune: ambele se bazează pe afirmaţii considerate date - legi în drept, axiome în matematică; pentru practicarea ambelor meserii e nevoie de pregătire intensă şi de exerciţiu, iar necunoaşterea exactă a termenilor duce, în cele două domenii, la confuzii periculoase. Sperăm că acest parteneriat să apropie tinerii talentaţi matematic şi de ştiinţele

juridice, unde gândirea corectă de care vorbeam este esenţială”. „Legătura directă dintre avocatură şi matematică este evidentă: dreptul e o ştiinţă, e matematica ştiinţelor sociale, dreptul e echivalent cu rigoarea şi cu spiritul cartezian, e fratele geamăn al logicii. Indiferent de drumul pe care-l vor urma în viaţa profesională, e important ca noile generaţii să-şi formeze o gândire structurată şi să caute în orice moment să se autodepăşească”, susține Florentin Ţuca, Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Implicarea Țuca Zbârcea & Asociații în susținerea Societății de Științe Matematice și în publicarea sistematică a celei mai îndrăgite reviste pentru pasionații de științe exacte are un aport esențial la dezvoltarea învățământului matematic și a școlii matematice românești, precum și a performanței autentic românești. Parteneriatul este considerat de reprezentanții casei de avocatură ca fiind unul firesc, legăturile dintre științele

”

Suntem mândri şi extrem de bucuroşi să fim alături de Societatea de Ştiinţe Matematice, de profesori şi de toţi aceşti copii fabulos de inteligenţi, cu speranţa că performanţa lor de astăzi nu se va irosi în România de mâine.

“

 FLORENTIN ŢUCA, MANAGING PARTNER AL ŢUCA ZBÂRCEA & ASOCIAŢII T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

B R A N D STO RY matematice și cele juridice fiind evidente. De asemenea, valorile Societății de Științe Matematice – onestitatea, competența, excelența, tradiția, continuitatea – sunt în deplină concordanță cu cele ale Țuca Zbârcea & Asociații și trebuie să reprezinte trăsăturile oricărui practician în drept. Obiectivele Țuca Zbârcea & Asociații legate de acest proiect vizează recompensarea rezultatelor olimpicilor la matematică și meritelor profesorilor pregătitori prin creșterea fondului de premiere al Societății de Științe Matematice. Reprezentanții firmei de avocatură mărturisesc că popularizarea punctelor comune între științele matematice și științele juridice contribuie implicit și la promovarea profesiei de avocat în rândul tinerei generații. Totodată, casa de avocatură speră ca parteneriatul cu Societatea de Științe Matematice să poziționeze Țuca Zbârcea & Asociații ca firmă care sprijină valorile autentic românești și procesul educațional din România. Contribuția Țuca Zbârcea & Asociații se ridică la mai multe zeci de mii de euro, iar reprezentanții societății de avocați susțin că nu se vor limita la atât. În baza parteneriatului existent, Ţuca Zbârcea & Asociaţii contribuie la organizarea și la pregătirea loturilor de elevi, la premierea câştigătorilor, precum şi la reprezentarea delegaţiilor României la concursurile de profil, cum ar fi: Olimpiada Naţională de Matematică, Concursul anual Gazeta Matematică şi ViitoriOlimpici.ro (tabăra), Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori, Olimpiada Internaţională de Matematică etc. Serviciile de asistență pro bono au vizat în principal aspecte de proprietate intelectuală și protecția datelor cu caracter personal. Principalii coordonatori ai parteneriatului cu Societatea de Științe Matematice din partea Țuca Zbârcea & Asociații sunt Florentin Țuca (Managing Partner), Gabriel Zbârcea (Managing Partner) și Sorin Vlădescu (Partner).

INTERVIU ALINA PINTICĂ,

CHIEF MARKETING AND COMMUNICATIONS OFFICER AL ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII CUM VEDEȚI IMPLICAREA AVOCAȚILOR ÎN ACTIVITĂȚI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ? CE PROIECTE DERULEAZĂ ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII? Avocaţii, în general, au un rol semnificativ în promovarea valorilor fundamentale în cadrul societăţii şi este firesc ca acţiunile de tip CSR şi pro bono să ocupe un loc important în activitatea firmelor de avocatură. În zona cultural- artistică, avem un parteneriat de câțiva ani cu reputatul violonist Alexandru Tomescu, cu prilejul Turneului Stradivarius, care oferă, an de an, o excepțională incursiune în creațiile marilor compozitori ai lumii. Turneul lui Alexandru din 2015 a fost dedicat memoriei lui George Enescu și prezervării moștenirii sale din Mihăileni, județul Botoșani. Împreună cu Alexandru și cu un grup de mari iubitori ai valorilor naționale, printre care și Fundația Pro Patrimonio, s-a demarat o amplă campanie de strângere de fonduri pentru salvarea casei familiei lui George Enescu. Fondurile astfel colectate au permis restaurarea casei din Mihăileni și realizarea unor pași importanți în vederea redării acesteia circuitului artistic, prin înființarea unei academii de muzică. În aceeași linie, suntem parteneri juridici unici ai Festivalului Internațional „George Enescu”, cel mai important eveniment cultural din România, dar și ai Expoziției internaționale de fotojurnalism „World Press Photo”. Festivalul devenit tradiție al „Dilema Veche”, de la Alba-Iulia, sau Strada de C’Arte, eveniment organizat de Biblioteca Centrală Universitară și Fundația Universitară „Carol I”, sunt alte câteva exemple de activități din zona responsabilității sociale în care ne-am regăsit pe parcursul lui 2015. Parteneriatele în planul educației, pe care le-am încheiat în ultimii ani, reprezintă, la rândul lor, o componentă importantă a activității noastre de CSR. De la sprijinul acordat olimpicilor la matematică și profesorilor care pregătesc loturile de elevi pentru marile concursuri naționale și internaționale, la acțiuni de popularizare a fenomenului dezbaterilor ca activitate educațională, până la parteneriatul pentru realizarea primei biblioteci video online din România – sub denumirea Decs.

eu - sau, mai recentul Lead.ro, o platformă ce poate servi drept model pentru jurnalismul altfel, începând cu jurnalismul sportiv. O altă latură a activității noastre de responsabilitate socială este reprezentată de asistența juridică pro bono acordată de avocații firmei pentru asociații și ONG-uri precum Make-A-Wish Romania, Asociația Necuvinte, Asociația Ephemaire, Asociația Plantăm Fapte Bune și multor altora, inclusiv persoane fizice aflate în căutarea dreptății. CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE ACTIVITATEA DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ PENTRU ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII? La fel de importantă ca pentru orice altă companie care are o conștiință socială, asumându-și un rol activ în comunitatea din care face parte. Programul nostru a fost oficializat în 2007, chiar dacă firma și avocații acesteia, chiar și angajații, se implicau în diverse proiecte CSR și pro bono de mulți ani. De exemplu, întrucât considerăm de datoria noastră ca activitățile de acest tip să fie un element central al culturii noastre organizaționale, programul pro bono al Țuca Zbârcea & Asociații presupune alocarea între 3% și 5% din totalul orelor facturabile pentru activități pro bono. Și donațiile financiare reprezintă o formă prin care, atunci când e nevoie, putem întinde o mână de ajutor. Așa cum noi am mai declarat în trecut, sumele donate nu ne fac mai buni ori mai răi, mai simpatici ori antipatici decât alții. Pentru noi, sunt la fel de importante toate zecile de cazuri medicale și sociale pe care le-am sprijinit financiar, îndeosebi prin intermediul propriei noastre fundații, Noctilucent, dar și prin zecile de proiecte în domeniul sănătății, educației și sportului, culturii și artistice.

 BANDĂ TRANSPORTOARE AGREGATE, HEIDELBERGCEMENT ROMÂNIA S.A.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

INDUSTRY REPORT

CIMENT, BETOANE, AGREGATE. ȘI OAMENI. Responsabilitatea socială este cumva înscrisă în ADN-ul producătorilor de ciment, din cauza imaginii istorice de mari poluatori şi datorită faptului că multinaţionalele din domeniu au fost printre primele venite în România, cu planuri mari legate de creşterea producţiei, dar şi de construcţia comunităţilor. T ALINA BOTEZATU

ele trei mari companii de ciment care construiesc piaţa de profil din România - HeidelbergCement România, CRH şi Holcim România - nu se aseamănă doar prin obiectul de activitate. Le apropie şi strategiile coerente din domeniul sustenabilităţii: toate trei companiile au făcut investiţiile de mediu necesare în fabrici, au construit strategii de CSR şi au publicat rapoarte de profil. Măsurile luate de cei trei cimentişti fac din industria cimentului una dintre puţinele industrii de pe piaţa locală în care strategia de CSR şi raportarea merg pe acelaşi drum cu strategia de business a companiilor. Era anul 2002 când Holcim implementa unul dintre primele proiecte de CSR din România – construcţia grădiniței din Aleșd. Compania susține că principalul său angajament de CSR este de a crea valoare pentru toți partenerii săi de interes, prin poziționarea dezvoltării durabile în centrul strategiei de business. „Scopul nostru este să contribuim în mod eficient la îmbunătățirea calității vieții angajaților noștri, a familiilor lor și a comunităților din zonele în care ne desfășurăm activitatea. CSR-ul include și relațiile cu clienții și cu furnizorii noștri, precum

și eforturile noastre de a clădi bazele pentru viitorul societății”, spune Alina Cristea, managerul de dezvoltare durabilă al Holcim România. Compania și-a definit șase principii pe care le urmează în politica de CSR: conduita în afaceri, grija față de angajați, sănătatea și securitatea în muncă, calitatea relațiilor cu partenerii de afaceri, implicarea în viața comunităților, monitorizarea și transparența în comunicarea performanțelor companiei. Reprezentanții CRH România susțin că se axează în politica de CSR pe o atenție specială acordată sănătății și siguranței angajaților, dar și îmbunătățirii vieții comunităților locale, cu care păstrează un dialog constant, și protecției mediului: „Implementăm un set strict de reguli, atât pentru angajații noștri, cât și pentru cei ai contractorilor, prin intermediul cărora vrem să îndeplinim ținta de zero accidente”. Principalii piloni de creștere ai CRH sunt dezvoltarea comunităților, realizarea de construcții sustenabile și dezvoltarea economiei circulare, compania păstrându-i pe angajații promovați de Lafarge, entitate pe care a preluat-o anul trecut. „Ne- a m propus să creștem numărul de voluntari local și numărul de locuri de muncă. Legat de protecția mediului, T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

INDUSTRY REPORT

 ALINA CRISTEA, MANAGERUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ AL HOLCIM ROMÂNIA HOLCIM a rămas subsidiara din România a LafargeHolcim, după ce, la nivel global, cei doi producători de ciment și beton au fuzionat anul trecut. Compania și-a început activitatea din România în 1997, de-atunci și până în prezent investind peste 700 de milioane de dolari și ajungând la peste 800 de angajați, în cele aproape 30 de locuri unde își desfășoară activitatea. Holcim România deține două fabrici de ciment, la Câmpulung și la Aleșd, o stație de măcinare și un terminal de ciment la Turda, 14 stații ecologice de betoane, trei stații de agregate, două stații de lianți speciali și un terminal de ciment în București. Cel mai important proces de modernizare, în valoare de 265 de milioane de euro, a fost modernizarea liniei de producție la fabrica de la Câmpulung.

”

O companie, mai ales din zona industrială, trebuie să-și asume roluri educative și mai ales combative în soluționarea problemelor comunității.

“

lucrăm constant pentru a reduce emisiile de CO2 pe tona de ciment, prin creșterea eficienței operațiunilor, precum și cu ajutorul folosirii combustibililor non-fosili, așa cum este cazul deșeurilor menajere solide”, mai spun reprezentanții CRH. Reprezentanții HeidelbergCement

precizează că au acordat, în ultimii ani, o atenție deosebită creșterii și dezvoltării relațiilor cu comunitățile gazdă, asumându-și impactul de mediu generat și oferind soluții de îmbunătățire a acestuia. „Ne concentrăm pe relațiile cu angajații, pe satisfacția clienților și pe buna

”

Raportarea de CSR este o dovadă de deschidere și transparență, un prim pas în comunicarea și apropierea companiei de comunitate. Vrem să ne creștem eficiența și profitabilitatea protejând mediul, respectând oamenii și contribuind la dezvoltarea societății și a comunităților locale.

“

 BOGDAN ARNĂUTU, MANAGERUL DE COMUNICARE AL HEIDELBERGCEMENT ROMÂNIA S.A.

colaborare cu furnizorii și cu partenerii de afaceri. Acordăm o atenție sporită respectării normelor legislative și dialogului continuu cu autoritățile statului, cu societatea civilă și cu media”, a declarat Bogdan Arnăutu, managerul de comunicare al HeidelbergCement România. Principiile care stau la baza activităților companiei sunt deschiderea și dialogul, corectitudinea față de parteneri, responsabilitatea față de angajați și față de comunitățile locale, parteneriatul onest cu reprezentanții angajaților, precum și conservarea resurselor și protecția mediului. Obiectivul acesteia este să creeze în continuare valoare adăugată pentru clienți, angajați, investitori și comunitățile locale.

 FABRICA DE CIMENT FIENI, HEIDELBERGCEMENT ROMÂNIA S.A.

■ PROIECTE, PROGRAME ȘI INVESTIȚII HeidelbergCement România menționează că a investit susținut în întărirea relațiilor cu stakeholderii. Un punct de cotitură pentru companie a fost momentul când au trecut de la soluții CSR punctuale, reactive, la o atitudine proactivă și completă. „Acordăm o

atenție deosebită comunităților-gazdă și dedicăm continuu resurse pentru a întreține un dialog constructiv cu acestea. Principalele lor probleme și așteptări sunt integrate în strategia noastră anuală”, spun reprezentanții HeidelbergCement România. Prin platforma „Sfatul Bătrânilor”, începută în 2011, ei comunică și primesc feedback de la comunitățile din Tașca, Chișcădaga T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

INDUSTRY REPORT

HEIDELBERGCEMENT GROUP și-a început activitatea în România în 1998, prin înființarea a două stații de betoane, la Timișoara și la București, și prin achiziționarea fabricii de ciment Moldocim Bicaz. În următorii ani, a activat pe piața locală prin Carpatcement Holding S.A., Carpat Beton S.R.L. și Carpat Agregate S.A., investind peste 500 de milioane de euro. De anul trecut, grupul și-a schimbat strategia pe piața locală. Astfel, la data de 1 decembrie 2015, cele mai importante trei societăți deținute în România au devenit o singură companie, sub numele HeidelbergCement România S.A. În prezent, compania are afaceri de circa 900 de milioane de lei, cu trei fabrici de ciment (Tașca, Fieni și Chișcădaga), 19 stații de betoane, șapte cariere și șase balastiere de agregate.

și Fieni, localitățile unde se află fabricile grupului. „Principalele probleme ridicate în întâlnirile Sfatul Bătrânilor au fost legate de bunăstarea comunitățilorgazdă, de educație, de biodiversitate, de sănătate și securitate în muncă. Cele mai multe proiecte pe care leam implementat la nivel local au fost inspirate din aceste întâlniri: «Acces la educație» (activități educative non-formale), «Tinerii gardieni ai mediului» (comunicarea transparentă a indicatorilor de mediu) sau «Ora de voluntariat» (implicarea tinerilor în activități de voluntariat)”, explică Arnăutu. Holcim a investit, preponderent, în educație, susținând cinci asemenea proiecte: o școală postliceală pentru mecanici, electricieni, operatori și laboranți (la Aleșd, din 2004); programul „Construiește-ți viitorul” (20052009, dedicat elevilor de clasă a XI-a din Aleșd, Turda și din Câmpulung); reabilitarea terenurilor de sport ale liceelor, din toamna anului 2014; „Școala Zidarilor”, început în 2012, și „Atelierele Holcim”, început în 2015, care susțin pregătirea profesională a tinerilor din comunitățile locale, primele proiecte fiind derulate în colegiile tehnice de la Câmpulung și de la Aleșd. Holcim România a inițiat, în 2015, și un program național de siguranță rutieră, dorind conștientizarea importanței unei conduite adecvate în trafic pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare. „La ora actuală, în peste 250 de școli din România, copiii învață cum să protejeze mediul, pe baza unui manual de educație ecologică, lansat în 2004, la inițiativa Holcim România și dezvoltat cu avizul și în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale”, subliniază Cristea. În plus, manualul „Lecția verde – Creează-ți mediul!” a fost introdus, în 2008, ca obiect opțional, în clasele III-VII. Acesta a fost relansat, în 2013, în format digital, www.lectiaverde.ro, fiind unul dintre primele manuale interactive la care au acces elevii din România .

La Medgidia, CRH România este principalul angajator din zonă, astfel că susține programele de educație și de formare, axate pe dezvoltarea profesională, prin parteneriate cu comunitatea locală și prin colaborări cu universitățile. De asemenea, compania a promovat viața culturală și tradițiile. La Hoghiz, CRH a sprijinit deschiderea Centrului Regional de Produse Tradiționale ECOPROD, ca parte a unui plan de creare de locuri de muncă în comunitățile unde derulează operațiuni.

■ CUM SE ALOCĂ RESURSELE? Din 1998 până în prezent, HeidelbergCement a alocat pentru investițiile de mediu aproximativ 41 de milioane de euro. Prioritățile grupului sunt protecția mediului și educația, în care, anual, investesc peste 160.000 de euro. „Astăzi însă, comunitățile-gazdă nu mai așteaptă doar programe de CSR, ci doresc să investim masiv în dezvoltarea de activități economice, pentru a le îmbunătăți viața. Folosirea deșeurilor municipale și industriale sortate pe care le transformăm în materii prime sau în combustibili alternativi, creșterea eficienței energetice, reducerea amprentei de carbon și a emisiilor de praf sunt doar o parte dintre acțiunile prin care reușim să îmbunătățim viața comunităților”, explică Arnăutu. Holcim a investit, în ultimii 19 ani, aproape 30 de milioane de euro în aplicarea strategiei de CSR, derulând proiecte destinate comunităților, în proiecte de securitate și de sănătate în muncă, precum și în traininguri pentru angajați și pentru colaboratori terți. „În toate investițiile și activitățile realizate de Holcim în România este inclusă și componenta de protejare a mediului înconjurător”, a punctat Cristea. Una dintre cele mai mari investiții a CRH România, demarată de Lafarge, în 2014, este stația pentru co-procesarea

 INSTALAȚIA DE RECUPERARE A ENERGIEI TERMICE REZIDUALE, FABRICA DE CIMENT FIENI, HEIDELBERGCEMENT ROMÂNIA S.A.

deșeurilor municipale solide, inaugurată recent la Medgidia. Valoarea finanțării nerambursabile a proiectului depășește 15 milioane de lei. Pe lângă acesta, compania a investit în eficientizarea operațiunilor, prin utilizarea de tehnologii inovatoare, prietenoase cu mediul, ce reduc emisiile de CO2. „Discutăm permanent cu angajații noștri și îi încurajăm să ne prezinte situațiile cu care se confruntă, dar și soluțiile aplicate la orice problemă”, susțin reprezentanții CRH România.

■ CIMENTUL, LA RAPORT Primul jucător din ciment și betoane care a publicat un raport de CSR a fost Holcim. Raportul a fost lansat în 2005, pentru activitățile dintre 1997 și 2004, și a fost al doilea astfel de raport de pe piață după cel al Orange din anul anterior. Compania a continuat publicarea acestor rapoarte până în 2011, îmbunătățindu-le de la an la an. „Ne-am dorit să fim pionieri și în publicarea unui T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

INDUSTRY REPORT

astfel de raport pentru a oferi o imagine transparentă, de ansamblu, despre ceea ce facem în domeniul dezvoltării durabile, despre dificultățile pe care trebuie să le depășim, despre provocările de acum și cele din viitor, despre energia și pasiunea prin care angajații noștri caută permanent cele mai bune soluții”, detaliază Cristea. HeidelbergCement România, fostă Carpatcement Holding, a publicat primul raport de CSR în 2012, analizând activitatea non-financiară a companiei din 2011, în comparație cu 2010. Raportul a urmărit evoluția pe diverse planuri: social, economic, mediu, drepturile omului, produse și alte aspecte ale dezvoltării durabile, după cum explică reprezentanții HeidelbergCement România: „Integrarea politicii de responsabilitate socială în strategia companiei a însemnat un pas uriaș. Grupul HeidelbergCement a reprezentat un model și pe plan local, fiind unul dintre membrii fondatori ai World Business Council for Sustainable Development. Primul raport de sustenabilitate pe care l-am publicat

a fost un exercițiu pentru a organiza procedurile interne conform grilei de raportare GRI, Global Reporting Initiative”. Lafarge România, actualul CRH România, a publicat un singur raport de CSR, în 2013, pentru 2012 (după standardul GRI, versiunea G3.1, nivelul B). Împărțit în trei capitole, documentul urmărește prioritățile de sustenabilitate setate la nivel de grup (dezvoltarea comunităților, dezvoltarea economiei circulare, inclusiv protecția mediului, și construcțiile sustenabile). Fiecare companie măsoară beneficiile pe care le aduce implementarea strategiei de CSR. Reprezentanții HeidelbergCement spun că transparența îi apropie de stakeholderi, această apropiere și înțelegerea acestora fiind unul dintre principalele obiective ale companiei. „Vrem să ne creștem eficiența și profitabilitatea protejând mediul, respectând oamenii și contribuind la dezvoltarea societății și a comunităților locale”, menționează și reprezentanții CRH.

Raportarea activității de CSR ajută CRH, în primul rând, la măsurarea rezultatelor proiectelor pe care le-au implementat și indică direcțiile potrivite pentru următoarele acțiuni de profil. Pentru Holcim, raportarea de CSR reprezintă o recunoaștere a eforturilor și a muncii celor 800 de angajați autohtoni și o apropie de toți partenerii săi din societate. „O companie, mai ales din zona industrială, trebuie să- și asume roluri educative și mai ales combative în soluționarea problemelor comunității. În plus, suntem mândri de fabricile noastre de ciment curate, de performanța noastră de mediu excelentă, de standardele în materie de sănătate și securitate în muncă, de produsele și de serviciile noastre de înaltă calitate, de contribuțiile la rezolvarea problemei legate de gestionarea deșeurilor în România, dar și de performanța noastră socială”, precizează Cristea. Comunitățile din Aleșd, Câmpulung, Medgidia, Hoghiz, Tașca, Chișcădaga și din Fieni vor avea grijă ca producătorii de ciment și de betoane să-și intre în toate aceste roluri.

CRH (CEMENT ROADSTONE HOLDINGS) Grupul CRH a intrat pe piața de ciment și de betoane locală la începutul anului trecut, prin preluarea operațiunilor Lafarge. Tranzacția a vizat două fabrici de ciment, la Hoghiz (Brașov) și la Medgidia, o stație de măcinare la Târgu-Jiu, o rețea de terminale de ciment, cariere, balastiere, depozite de agregate și stații de betoane. Lafarge a făcut această tranzacție, ca urmare a fuziunii cu Holcim, la nivel global, care pe piața locală ar fi dus la concurență neloaială. Grupul Lafarge, cu activități pe piețele de agregate, betoane și gips-carton, a intrat pe piața locală în 1997, prin preluarea fostului producător național Romcim, printr-un parteneriat cu BERD. Lafarge România avea, în 2014, o cifră de afaceri consolidată de 200 de milioane de euro și de 1.000 de angajați.

„MIŞCAREA FACE BINE” ÎNDEMNUL PE CARE TELEKOM ÎL ADRESEAZĂ COMUNITĂȚII PENTRU UN STIL DE VIAŢĂ ACTIV ŞI SĂNĂTOS

RUXANDRA VODĂ,

DIRECTOR COMUNICARE, GRUPUL DE COMPANII TELEKOM ROMANIA

La Telekom, avem convingerea că un stil de viață sănătos este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, atât personale, cât şi profesionale. De aceea, promovarea unor obiceiuri sănătoase prin sport, alimentație echilibrată și o viață activă, în general, reprezintă unul dintre pilonii de bază ai acţiunilor de responsabilitate corporativă pe care Telekom Romania le susține și le desfășoară cu consecvență. Tot ce am făcut şi facem în această direcţie are ca principal obiectiv să le demonstrăm românilor că Mişcarea face bine. Așa a luat naștere, cu cinci ani în urmă, acest program–umbrelă, sub care am susținut și am derulat până în prezent peste 20 de proiecte care au promovat sănătatea prin sport și printr-un stil de viață activ și echilibrat.

Credem că într-o bună măsură am reuşit. Trăgând linie, constatăm că, în ultimii cinci ani, aproape un sfert de milion de români a participat la evenimentele sportive în aer liber organizate şi susținute de Telekom Romania. Este vorba de ediţiile Mişcarea face bine din 2011 încoace, marcate an de an prin Cea mai mare oră de sport, susţinerea semimaratonului Gerar, a Crosului Pădurii, Maratonul Dunării, Family Olimpics, Beach Volley Championship şi, nu în ultimul rând, Maratonul Internaţional Braşov, a cărui primă ediţie a reunit nu mai puţin de 1.200 de alergători la cele cinci curse. Anul acesta, Cea mai mare oră de sport, cel mai mare eveniment sportiv desfășurat sub umbrela campaniei „Mișcarea face bine”, aniversează şase ani de la lansare. La ediţia din 2015, desfăşurată în perioada iunie – august, în parteneriat cu SmartAtletic și Getfit, în București, Brașov și în Mamaia, au participat peste 50.000 de persoane. În cadrul evenimentului au avut loc 89 de clase de fitness, precum Steel Combat, Steel Tonic, Rebound AAS, Functional Training, Kangoo Jumps, Zumba, Khai Bo, Aerobic, Skandenberg, Spinning, Ultimate Workout și Onekor. Au fost amenajate zone speciale pentru biciclete staționare, Boot Camp, Real Ryder (antrenament cu 20 de biciclete staționare), Gravity (antrenamente cu aparate cu scripeți), T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

B R A N D STO RY TRX și fotbal. Sesiunile au fost susținute de 115 instructori renumiți la nivel național și internațional. Scopul acestor evenimente a fost, pe lângă acela de a-i convinge pe români să facă mişcare și să aibă un stil de viață activ, şi de a strânge fonduri pentru cauze caritabile. Fondurile strânse din taxele de participare la crosul caritabil de anul trecut au fost folosite pentru procurarea de medicamente necesare copiilor bolnavi de cancer. De asemenea, şase copii cu probleme de greutate au terminat programul de educație nutrițională „Emoțiile nu sunt de mâncare”. Partenerul medical al evenimentului a fost Fundația Policlinici Sociale „Regina Maria”, care a oferit gratuit teste medicale generale și sfaturi medicale pentru un stil de viață sănătos pentru mai mult de 1.000 de persoane. Dacă Cea mai mare oră de sport a atras zeci de mii de români dornici de mişcare moderată, competiţiile de alergare sponsorizate de Telekom Romania au atras mii de alergători profesionişti şi amatori dornici să îşi testeze forţele şi să-și ridice nivelul de performanţă. Una dintre aceste competiții care s-a impus deja în calendarul evenimentelor sportive cunoscute este Gerar, semimaratonul organizat în fiecare an, la sfârşitul lunii ianuarie. Cu susţinerea Telekom din 2014, Gerar s-a făcut remarcat în peisajul competiţional de profil ca prima competiţie semnificativă a anului, din punct de vedere calendaristic, iar participarea a crescut de la an la an. La ediţia din 2016, care a avut loc pe 31 ianuarie, au participat aproximativ 700 de alergători, atât la semimaratonul pe echipe, cât şi la crosul individual de 10,8 km. Noi îl considerăm un fel de „încălzire” pentru ceea ce urmează! Pe 29 mai va avea loc cea de-a doua ediţie a Maratonului Internaţional Braşov, organizat de Asociaţia Şapte Scări, cu sprijinul Telekom România, și ne dorim ca și evenimentul din acest an

MIȘCAREA FACE BINE: ÎN ULTIMII CINCI ANI, APROAPE 250.000 DE ROMÂNI AU PARTICIPAT LA EVENIMENTELE SUSȚINUTE DE TELEKOM.

să re-confirme succesul primei ediţii, din 14 iunie 2015, la care au participat peste 1.200 de concurenți din şase ţări. Practic, Maratonul Internaţional Braşov a căpătat încă de la prima ediţie statutul de eveniment sportiv major, demn de a figura în calendarul competiţional al oricărui alergător profesionist sau amator. Telekom Romania a reuşit o performanţă notabilă prin promovarea mişcării în aer liber, devenind, cu perseverență și cu încredere, un model de relevanţă în ceea ce privește educația pentru sănătatea comunităţii, cu acţiuni

şi cu rezultate concrete şi de anvergură. Cred că, dacă adunăm numărul de kilometri alergaţi în cadrul competiţiilor sportive organizate şi sprijinite de Telekom, şi mă refer inclusiv la Cea mai mare oră de sport, am putea spune că am înconjurat Pământul pe la Ecuator cel puţin o dată! Le mulţumesc tuturor celor care s-au implicat şi se implică în proiectele noastre şi îi aştept și în 2016, și în anii care vor urma, să ia startul alături de noi și să continuăm să demonstrăm împreună că „Mişcarea face bine”, oriunde și oricând.

Dacă principiile responsabilității sociale corporative ar fi intrat în reflexul antreprenorilor români, dezastre precum cel de la Colectiv nu ar fi avut loc,

T ALINA BOTEZATU

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

S O C I E TAT E

LECȚIA COLECTIVĂ DE RESPONSABILITATE

”

30 martie au fost comemorate cinci luni de la tragedia de la Colectiv, în care și-au pierdut viața 64 de oameni și aproximativ 200 au fost răniți. „Aplicarea principiilor de CSR ar fi prevenit o tragedie precum cea de la Colectiv, pentru că responsabilitatea socială a companiilor începe cu respectarea legilor. În cazul Colectiv au fost încălcări flagrante ale legilor, făcute și cu «concursul» autorităților. Plus că nu a fost doar un accident, era un mod de operare curent al clubului, care era total ieșit din orice norme de protecție”, spune Doru Mitrana, coordonatorul departamentului Programe al Global Compact Network România și cofondatorul Asociației MaiMultVerde.

E mai scump să organizezi un business respectând normele? Întrebarea aceasta denotă o gândire care este poarta spre iad: în momentul în care un antreprenor se gândește că siguranța clienților săi este o sursă de efort și de costuri suplimentare, deja a coborât prima treaptă pe scara ce duce către beciul întunecos al iresponsabilității afacerii sale, la capătul căreia îl așteaptă dezastrul.

“

De exemplu, clubul nu avea un sistem de aspersoare, precum cel existent în majoritatea clădirilor de birouri, și nici cel puțin două căi de evacuare în caz de incendiu. Dragoș Petrescu, proprietarul lanțului de restaurante City Grill (City Grill, Caru' cu Bere, Buongiorno și Hanu' Berarilor) și președintele asociației HORA (Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România), precizează că implementarea anterioară a unei politici de responsabilitate corporativă ar fi putut crește sentimentul de responsabilitate al antreprenorului într-o zonă în care instituțiile statului nu au reușit să comunice și să implementeze legea. După ce tragedia de la Colectiv a avut loc, proprietarii de cluburi și de restaurante s-au plâns că nu respectă toate normele de autorizare pentru că sunt prea dure, prea scumpe și, de multe ori, imposibil de îndeplinit. „Investiția într-un restaurant depinde de complexitatea locației. Sumele sunt importante, plecând de la memoriul de proiectare, care poate costa câteva mii de euro, și până la implementare, a cărei valoare poate atinge mii până la zeci

de mii de euro. La acestea se adaugă, evident, costul de timp, având în vedere lipsa consultanților de specialitate și lipsa de resurse umane a departamentelor ISU (n.red. - Inspectoratelor pentru Situații de Urgență), care devine foarte importantă în contextul unor lucrări”, explică Dragoș Petrescu. În schimb, Doru Mitrana susține că, atunci când vine vorba despre investiții pentru autorizare și funcționare, prețul ridicat este o problemă de falsă competiție, în care concurența între diverși furnizori de bunuri sau de servicii se face exclusiv prin scăderea costurilor. Doru Mitrana explică însă că strategia prețului cel mai mic cu orice preț nu este o caracteristică a unei industrii, ci o tară mai profundă a sistemului de valori dintr-o țară: „Aceeași situație este în mai multe domenii, nu doar în HoReCa (n.red. - Hoteluri-Restaurante-Catering). În urmă cu câțiva ani, când a plecat din companie prin demisie, CEO-ul unei mari companii de telecomunicații de la noi a invocat același lucru: «Nu mai vreau să funcționez într-o piață în care competiția se face exclusiv prin scăderea prețurilor», pentru că, de cele mai multe ori, aceste reduceri se regăsesc T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

S O C I E TAT E

 DORU MITRANA, COORDONATORUL DEPARTAMENTULUI PROGRAME AL GLOBAL COMPACT NETWORK ROMÂNIA

și în scăderea calității contractelor cu angajații, în avarii sub o medie normală, în rabat la calitatea materialelor, ceea ce poate duce la rezultate dezastruoase”

ÎNTOARCEREA LA NORME De la momentul Colectiv și până în prezent, modul cum se face

business în România nu s-a modificat semnificativ, dar o serie de măsuri care au fost luate au dat tonul unei schimbări prin conformarea mai fermă a agenților economici la legislație, dar și prin asprirea acesteia. „De-atunci și până acum, asistăm mai mult la o schimbare în zona politică, prin activarea unor legi care erau de mult

timp în discuție, dar care nu fuseseră adoptate, printre care legea interzicerii fumatului în spațiul public”, menționează Mitrana. De asemenea, imediat după Colectiv, pe 4 noiembrie, Hotărârea de Guvern nr. 915/2015 a introdus noi reglementări privind situațiile în care spațiile de comerț, turism și de cultură, cu o suprafață de peste 200 de metri pătrați, pot fi închise, dacă nu respectă condițiile de funcționare. De exemplu, aceste spații pot fi închise dacă depășesc cu mai mult de 10% numărul de utilizatori pentru care au primit autorizația de securitate la incendiu sau dacă desființează o cale de evacuare obligatorie. „Hotărârea de Guvern nr. 915/2015 era necesară, deoarece, în baza acesteia, ISU poate suspenda activitatea celor care pun viața clienților în pericol. Este însă doar o măsură de urgență și nu rezolvă problema de fond. Reformarea normativului ISU și pregătirea departamentelor ISU, atât din punct de vedere al resurselor umane, cât și tehnică, a resurselor financiare (pe modelul ANAF), este necesară și urgentă. Acesta este primul pas, apoi urmează conformarea agenților economici”, explică Petrescu. În schimb, în mediul de afaceri, s-au văzut mai degrabă manifestări ale rezistenței decât ale acceptării schimbării și ale deciziei de a schimba lucrurile în ansamblul lor, susține coordonatorul de Programe al Global Compact Network România. Totuși, intenții de schimbare există. Înainte de Colectiv, aproximativ 20% din restaurantele locale respectau normele de autorizare, apreciază proprietarul City Grill: „Astăzi însă, asistăm la o revoluție pe zona de reglementare ISU. Probabil, în circa doi ani, 80% din piață va fi reglementată. Este necesară și reformarea – modernizarea normelor de implementat, astfel încât să fie protejați cetățenii, dar să și poată fi implementate de către operatori”.

CUM SE SCHIMBĂ PIAȚA?

Astfel, sub presiunea legii, antreprenorii încep să respecte reglementările de funcționare și de autorizare. „Nu trebuie să uităm însă că, în curând, vom avea alegeri locale și parlamentare și s-ar putea ca aceste presiuni legale să dispară la fel de repede cum au apărut. În lipsa lor, în mediul de afaceri nu văd, proactiv, acea atitudine «Corupția ucide», care era în Piață (n.red. - în timpul manifestațiilor de stradă din noiembrie 2015, în urma cazului Colectiv). În continuare, preocuparea din mediul de business este setată pe cum să se adapteze la noul context și cum să opună rezistență”, subliniază Doru Mitrana. Cu toate acestea, schimbările care au loc pe plan internațional în domeniul sustenabilității ajung să impacteze businessul local, deoarece antreprenorii locali se ghidează după principiile CSR-ului pentru a îndeplini cerințele multinaționalelor cu care sunt parteneri de afaceri. „Multinaționalele își impun propriile practici, iar acestea sunt, la nivel de sustenabilitate, mult peste ceea ce se întâmplă în România. În acest context, din dorința de a le rămâne furnizori sau de a le deveni furnizori, companiile locale se adaptează la practicile acestora. Astfel, prezența multinaționalelor la noi este una dintre principalele pârghii de schimbare, în materie de sustenabilitate”, punctează Doru Mitrana. Principiile de CSR sunt folosite curent în operațiunile companiilor din Statele Unite sau din țări precum Franța sau Marea Britanie, unde adaptarea și raportarea CSR sunt obligatorii de mai mulți ani. De exemplu, în Marea Britanie, măsurile de siguranță și de protecție a angajaților și a clienților nu mai sunt o noțiune de responsabilitate socială, ci o obligație pe care compania o are din punct de vedere legal. „Fără respectarea tuturor indicatorilor privind siguranța, proprietarul nici nu își pune problema să deschidă un business. În trecut, am

 DRAGOȘ PETRESCU, PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI HORA

organizat evenimente după asemenea standarde și am constatat că evenimentul nici nu se putea organiza dacă nu erau clare nu doar rutele de evacuare, planul de acțiune în caz de incendiu sau de cutremur, ci și alocarea de sarcini exacte – cine cu ce se ocupă”, explică Doru Mitrana. Au fost evenimentele organizate prin respectarea acestor norme mai

greu de pus la punct sau mai scumpe? Consultantul pune aici punctul pe „i”- ul care face diferența de mentalitate dintre țările unde responsabilitatea este treaba autorităților și cele în care responsabilitatea aparține fiecărui om, antreprenor sau companie: „Tocmai o astfel de gândire este poarta spre iad: în momentul în care un antreprenor se T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

S O C I E TAT E

”

Acum, asistăm la o revoluție pe zona de reglementare ISU. Probabil, în circa doi ani, 80% din piață va fi reglementată ISU. Este necesară și reformarea – modernizarea normelor de implementat astfel încât să fie protejați cetățenii, dar să și poată fi implementate de către operatori.

“

gândește că siguranța clienților săi este o sursă de efort și de costuri suplimentare, deja a coborât prima treaptă pe scara ce duce către beciul întunecos al iresponsabilității afacerii sale, la capătul căreia îl așteaptă dezastrul”.

CONSECINȚELE NERESPECTĂRII NORMELOR DE SIGURANȚĂ Tragedii precum cea de la Colectiv au reprezentat punctul de start pentru schimbarea reglementărilor și în alte țări unde au avut loc. În fiecare caz de club care a luat foc sau a explodat în urma nerespectării celor mai elementare prevederi de protecție și de respectare a legii, vinovații au fost găsiți atât în rândul autorităților, cât și în cel al proprietarilor. Era deja iunie 2015 când au fost date primele sentințe în cazul incediului din clubul Kiss, din orașul Santa Maria (Brazilia), de pe 27 ianuarie 2013, în urma căruia au decedat 242 de tineri. Tribunalul a condamnat, în 2015, doi pompieri pentru declarații mincinoase în ceea ce privește autorizarea clubului, iar procesul proprietarilor nici nu începuse la acea dată. În plus, la fel ca la Colectiv, un sistem de aspersoare ar fi redus mult din consecințe. Tot la câțiva ani distanță de la dezastru, un proprietar al unui club din Rusia a fost condamnat la nouă ani și zece luni de închisoare. Sentința a fost

dată în aprilie 2013, în cazul incendiului din clubul „Lame Horse” (Perm, Rusia), care a avut loc pe 5 decembrie 2009 și în care și-au pierdut viața 154 de persoane. Proprietarul clubului Lame Horse a fost găsit vinovat de omor prin imprudență. În același proces, alți patru asociați ai acestuia au fost condamnați la închisoare între patru și șase ani. De asemenea, doi foști oficiali din cadrul direcției locale de pompieri au fost condamnați la patru și, respectiv, la cinci ani de închisoare, pentru neglijență. La fel ca în cazul Colectiv, cauza incendiului au fost artificiile. În cazul incendiului din clubul The Station (West Warwick, Statele Unite ale Americii), din data de 20 februarie 2003, în care 100 de persoane și-au pierdut viața și 187 au fost rănite, proprietarii clubului au fost găsiți vinovați de o sută de capete de acuzare de omucidere involuntară. Pentru a li se reduce din pedeapsă, ei au plătit despăgubiri de 176 de milioane de dolari. În acest caz, și cel care a aranjat jocul de artificii a pledat vinovat pentru omucidere involuntară și a fost condamnat la patru ani de închisoare, din care a executat doi, deoarece și-a exprimat regretul față de cele întâmplate. Bilanțul incendiului din clubul Colectiv se ridică la 64 de morți și la aproximativ 200 de răniți. Regretele îndoliaților nici nu au început să se audă, deoarece procesul abia a demarat și nu a fost dată nicio sentință definitivă.

aproximativ

20%

dintre restaurantele, cafenelele și cluburile locale respectau normele de autorizare înainte de incendiul de la Colectiv

20.000

euro

investiția necesară pentru un restaurant mediu de a se adapta la normele în vigoare pentru obținerea autorizației ISU

7,6

miliarde de lei

cifra de afaceri cumulată a celor peste 25.000 de unități de alimentație publică în 2015

DE UNDE VIN MARILE SCHIMBĂRI O poveste de implicare socială care a dus la transformarea accesului la educația preșcolară în prioritate națională.

De la intrarea pe piața din România, Carrefour și-a dorit să nu fie un jucător pasiv, concentrat exclusiv pe activitatea sa de bază, comerțul, ci să se implice în mod permanent în susținerea și în dezvoltarea comunităților locale în cadrul cărora își desfășoară activitatea, asigurând o viață cât mai bună tuturor persoanelor implicate. Astfel, compania și-a structurat strategia de responsabilitate socială pe trei dintre cele mai importante axe în contextul economic și social actual: Solidaritate, Grijă pentru mediu și Lumea agricolă. De-a lungul timpului, Carrefour a acordat o atenție deosebită comunităților sărace sau marginalizate social, prin dezvoltarea de proiecte de alimentație, integrare profesională și socială, educație sau sănătate, în cadrul parteneriatelor de durată cu ONG-uri, asociații și fundații, astfel încât eforturile sale să facă diferența exact acolo unde contează. Un astfel de parteneriat este cel cu Asociația OvidiuRo, început încă din 2006 și care continuă și în prezent. Anul 2010 a marcat aderarea Carrefour la programul Fiecare Copil în Grădiniță, inițiat de către Ovidiu Ro, iar din 2013, Fundația Carrefour s-a alăturat, și ea, investitorilor majori ai programului.

Obiectivul principal al programului Fiecare Copil în Grădiniță este ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educație preșcolară de calitate și să aibă un start corect în școală și în viață, scăzând astfel, pe termen mediu și lung, rata abandonului școlar, a analfabetismului și a delincvenței juvenile în rândul categoriilor defavorizate. Mulți dintre copiii din mediile defavorizate încep școala fără niciun fel de pregătire elementară, cum ar fi abilitatea de a identifica literele alfabetului, cifrele sau culorile, pășind în sistemul educațional cu un decalaj imens față de colegii lor. Un handicap care, de cele mai multe ori, îi urmărește pe tot parcursul vieții de elevi și care are urmări grave ulterior, la atingerea vârstei adulte. Ca răspuns la aceste nevoi și probleme reale, Carrefour România, alături de OviduRo, a implementat o serie de acțiuni integrate, menite să atingă obiectivele programului Fiecare Copil în Grădiniță. În 2015, pentru al doilea an la rând, Carrefour România, împreună cu Fundația Carrefour, au susținut financiar programul implementat în 43 de comunități din 11 județe, oferind tichete sociale în valoare de 50 de lei pe lună, condiționate de prezența zilnică a copiilor la gradiniță.

Aceste tichete au ajutat mai mult de jumătate dintre cei 2.400 de copii cuprinși în program, provenind din familii extrem de sărace, fără venit și care trăiesc la limita subzistenței, constituind gustarea zilnică a copilului, alimentele de bază pentru acasă, încălțăminte sau îmbrăcăminte pentru cei mici sau chiar rechizite. Totodată, înțelegând greutățile în realizarea actului educațional specifice vieții într-o comunitate săracă, Carrefour România și OvidiuRo au asigurat tichete valorice a câte 100 lei pentru susținerea și motivarea coordonatorilor locali, a cadrelor didactice, a asistenților sociali și a mediatorilor școlari, care lucrează pe bază de voluntariat. Pe lângă mecanismul tichetelor sociale condiționate de prezența riguros monitorizată, OvidiuRo împreună cu partenerii săi asigură rechizitele necesare activității educaționale din grădinițe, produse pentru igiena personală și alimente. Astfel, la începutul anului școlar 2015–2016, Carrefour România a donat rechizite școlare noi pentru 5.000 de copii din toate grădinițele din program, asigurând, prin implicarea angajaților, inclusiv logistica acțiunii. O altă problemă specifică zonelor defavorizate este sănătatea precară a adulților și în special a copiilor, prin accesul limitat, câteodată inexistent, la serviciile medicale de bază. În acest sens, Carrefour România a susținut cauza, prin donații în produse alimentare si în produse de igienă pentru medicii, rezidenții și studenții la medicină din toate cele patru Caravane Medicale organizate de Asociația OvidiuRo în 2015. În fiecare dintre cele două zile de caravană au fost oferite recomandări în pediatrie, neurologie, oftalmologie, dermatologie, cardiologie, ecografie și stomatologie și au fost efectuate analize medicale și EKG- uri, de care au beneficiat un număr de 1.082 de copii și de adulți. În tot acest timp, în cadrul unei T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

B R A N D STO RY ample campanii de informare și de conștientizare cu privire la importanța educației preșcolare, Carrefour România a oferit spațiu pentru promovare în cadrul magazinelor sale și a organizat activări specifice, dând astfel posibilitatea consumatorilor să se alăture, și ei, acestei inițiative. A fost implementată o colectă de fonduri la casele de marcat din toate cele 28 de hipermarketuri Carrefour, iar din vânzarea cărții „De la case adunate”, carte ce cuprinde întâmplări de la case și testimoniale ale casierilor Carrefour, fiecare 2 lei din 5 încasați au fost donați către Ovidiu Ro. Toate aceste contribuții au dus, pe de o parte, la dezvoltarea programului Fiecare Copil în Grădiniță, în cadrul comunităților în care a fost implementat, iar pe de altă parte au facilitat pasul major spre obiectivul final: transformarea accesului la educația preșcolară în prioritate națională (Legea nr. 248/2015), păstrând mecanismul propus de programul Fiecare Copil în Grădiniță. Astfel, părinții defavorizați care își aduc copiii la grădiniță în fiecare zi primesc, începând cu 15 februarie 2016, un tichet social în valoare de 50 de lei pe lună, bani acoperiți de această dată de la bugetul de stat. În prezent, Carrefour România continuă colaborarea cu Asociația OvidiuRo, reafirmându-și întregul suport, dar și dorința ca - în cadrul strategiei de responsabilitate socială asumată - să nu se rezume la intervenții punctuale, ci să fie un partener de încredere la măsuri concrete, cu efect pe termen lung.

În 2015, pentru al doilea an la rând, Carrefour România, împreună cu Fundația Carrefour, au susținut financiar programul implementat în 43 de comunități din 11 județe, oferind tichete sociale în valoare de 50 de lei pe lună, condiționate de prezența zilnică a copiilor la gradiniță. 73

T H E C S R R EPO RT

Ó&#x20AC;

APR I LI E 2015

I N I Ț I AT I V E C E TĂȚ E N E Ș T I

STRATEGII DE A NU STA DEOPARTE De multe ori, marile campanii de CSR ale companiilor pornesc din a sprijini activitatea unui ONG care a identificat o nevoie și caută susținere pentru a o rezolva. Fie că e vorba de a construi case, de a ajuta copiii bolnavi sau de a duce lumină în întuneric, există oameni care refuză să întoarcă privirea și care coagulează resursele pentru rezolvarea unor probleme de care, în cele mai multe cazuri, nu sunt direct afectați. T ROXANA ROȘU

FREE MIORIȚA Iulian Angheluță a fondat Asociația Free Miorița în 2012 și a pornit la drum de la o întrebare simplă: cum poate un individ să facă ceva pentru comunitate? De atunci și până acum a reușit deja să încheie cu bine o serie de proiecte sociale, cel mai important scop al său fiind de a duce, la propriu, lumina în comunitățile izolate. „Am început campania de iluminare pentru oamenii din Ursici, un sat risipit la poalele Munților Șureanu, acțiune finalizată în luna septembrie 2013. Am aflat apoi de școala primară din Ineleț, județul Caraș- Severin, și ne-am dus acolo cu lumină și calculatoare. Am ajuns apoi la ultimele trei școli fără electricitate. Aflăm mereu de noi și noi locuri și familii fără curent... Sunt mult mai multe familii la lumânare decât ne-am putea închipui, așa că m-am apucat și de campania Lumină pentru România”, povestește Iulian Angheluță. Practic, acțiunile Free Miorița au mers pe două direcții: sociale și aventură. Primele sunt cele cu și despre lumină, sub orice formă: bec, calculator, mâncare, haine, cărți, cum au fost Lumină pentru Ursici sau Lumină pentru ultimele trei școli fără electricitate din România. În categoria celor de aventură, intră Dacioți până-n Mongolia, un raliu caritabil care a consemnat și prima Dacie 1310 ajunsă în Mongolia, sau Mioritici prin Kîrgîzstan, o aventură pe două roți, la cort și la iurtă, prin munții kirghizi. „La un moment dat am combinat partea socială cu aventura, rezultând un Tur al României, pe bicicletă, în căutarea oamenilor fără lumină sau pentru refacerea marcajelor unor trasee montane”. Până acum, Free Miorița a montat panouri solare la patru școli, ultimele fără electricitate din România, și în 34 de gospodării, în 15

localități din zece județe. Din păcate, la nivel național mai sunt zeci de mii de familii fără electricitate, singurul impediment fiind fondurile necesare și blazarea autorităților, după cum spune inițiatorul acțiunii. Sursele de finanțare a proiectelor sunt donațiile persoanelor fizice, pe cont propriu sau angrenate în organizații, printre participanți numărându-se și UniCredit Bank, UniCredit Business Integrated Solutions, Ropeco București și Mercedes-Benz Financial Services. De asemenea, acțiunile pot fi susținute și prin redirecționarea a 2% din impozit către Free Miorița. „Este gura de oxigen care de multe ori îmi dă puterea de a continua”, spune Iulian Angheluță. În afară de implicarea în această mișcare, Angheluță are o istorie personală de voluntariat în multe alte proiecte, plantări de copaci, ecologizări, refacere de marcaje montane, acțiuni caritabile pentru copii sau pentru familii defavorizate. Experiența anterioară, cumulată cu Free Miorița, îl îndreptățește pe Iulian Angheluță la o părere despre atitudinea generală a societății față de proiectele sociale și crede că multe dintre acestea apar și datorită neputinței noastre, de comunitate și de structuri, de a funcționa după principii și reguli așezate: „Rezolvăm o situație sau o problemă, corectăm temporar sistemul care va da din nou erori. Funcționăm și acționăm în hopuri, de aici poate și eșecul nostru ca societate”.

PREMIANȚII FĂRĂ PREMII „Ideea campaniei a apărut în cadrul unei discuții cu un amic. Vorbeam despre oamenii minunați pe lângă care trecem pe stradă și cărora ar trebui să le mulțumim pentru ceea ce oferă societății, adică nouă tuturor”, rezumă Dan Terteci, un fost jurnalist din Deva, începuturile campaniei Premianții fără premii, a cărei primă ediție a avut loc în octombrie 2013. Într-o societate

care își tot caută repere, el a încercat să le scoată din anonimat și să le prezinte în piața publică. Ideea campaniei este foarte simplă. În fiecare sâmbătă, oamenii se adună în centrul orașului Deva pentru a mulțumi unui om de valoare, de la care fiecare are ceva de învățat. Participanții pot semna pe diploma de premiant fără premiu, arătând gratitudinea lor, acesta primind, pe lângă diploma respectivă, un buchet de flori tricolor, şi o insignă cu margareta tricoloră, logo-ul acţiunii. „Propunerea a fost primită cu brațele deschise de prietenii apropiați, pentru ca în timp aceasta să devină un fenomen cunoscut la nivel național. Am zis să încercăm să redescoperim spațiul public ca liant în jurul valorilor pe care le recunoaștem în mod asumat. Spun asta pentru că oamenii prezenți sâmbăta în centrul Devei nu sunt aduși de vreun partid, sindicat, ONG sau „cu clasa”, sunt oameni care află din presă sau de pe Facebook despre acest eveniment și vin pentru a spune „mulțumesc” premiantului din sâmbăta respectivă”, spune Dan Terteci. Până acum campania a avut 91 de ediții, unele dintre ele fiind cu mai mulți protagoniști, așa că numărul celor care au primit insigna cu margareta tricoloră a depășit 110. Acțiunea este oprită doar în perioadele electorale și de sărbătorile mari. Inițiatorii campaniei vor acum să mai facă un pas înainte și să organizeze câteva ediții itinerante, prin diferite zone ale României, pentru a „planta” acest mod de viață. Dan Terteci crede că a avut această inițiativă deoarece el însuși este „un copil care încă visează la o lume în care, așa cum spunea Grigore Moisil, oamenii să judece aproape corect”. În afară de Premianții fără premii, el este implicat în organizarea unei tabere de excelență anuală, la Deva, prin care este recompensat cel mai bun elev de liceu din fiecare județ al țării și din fiecare sector al Capitalei. De asemenea, Dan Terteci lucrează în cadrul filialei Crucii Roșii a județului Hunedoara. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

I N I Ț I AT I V E C E TĂȚ E N E Ș T I

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ FAVORIT Grupul de ințiativă Favorit a fost înființat de locuitori din zona fostului cinematograf din Drumul Taberei, din dorința de a transforma locația, acum o ruină, într-un centru cultural multifuncțional. Grupul a colaborat în acest sens și cu CeRe, reușind în ultimii cinci ani să realizeze o parte din obiectivele propuse. Grupul a convins autorităţile să finanțeze amenajarea centrului și a contribuit la trecerea clădirii în administraţia primăriei de sector, pentru derularea mai ușoară a investiției necesare. „Ca urmare a demersurilor grupului „Iniţiativa Favorit”, în permanenţă susţinute de Centrul de Resurse pentru Participare Publică – CeRe, proiectul tehnic al Centrului Cultural Favorit a fost făcut încă din anul 2012, însă nu s-a putut trece la realizarea lui deoarece RADEF RomâniaFilm era administratorul clădirii cinematografului, iar proprietar era Ministerul Culturii”. În prezent, după 5 ani şi jumătate de demersuri, clădirea cinematografului este în administrarea Primăriei Sectorului 6, iar faza practică a proiectului poate demara. La cererea grupului „Iniţiativa Favorit”, proiectul actualizat a fost pus în dezbatere publică, pe site-ul Primăriei Sectorului 6, şi urmează apoi să fie postat pe SEAP în vederea licitaţiei. Conform proiectului tehnic, PS6 va finanța obiectivul de investiții Centrul Cultural Favorit pe o perioadă de 3 ani (2016, 2017, 2018).

”

Sunt mult mai multe familii la lumânare decât ne-am putea închipui, așa că de la proiecte punctuale am ajuns la campania Lumină pentru România.

“

 IULIAN ANGHELUȚĂ, FREE MIORIȚA

CASA SHARE Casa Share a pornit de la un caz social prezentat în presa locală și a devenit în ultimii ani un proiect extins de ajutorare a familiilor sărace, care trăiesc în condiții extrem de dificile. „Am văzut povestea a șase copii părăsiți de mamă și crescuți doar de tată, care trăiau într-o cocioabă de lut și m-am urcat instantaneu într-o dubă de la mine de la firmă, am umplut-o cu cele necesare și am plecat la ei. Am rămas șocat ce am văzut acolo și am hotărât să le fac o

casă”, descrie Bogdan Tănasă punctul zero al asociației sale. După finalizarea primului proiect, cel din satul Vlădeni, de lângă Iași, comunitatea creată pe

”

Facebook a continuat să se implice în alte cazuri sociale, prin donații și voluntariat, reușind să finalizeze anul trecut șapte case pentru familii sărace. „Am înființat Asociația Casa Share pentru a putea atrage sponsorizări de la companii și acei 2% de la salariați. Așadar nu o să mai trebuiască să mai merg cu „cerșitul” la prieteni”. Bogdan Tănasă spune că impactul emoțional al cazurilor sociale este foarte mare în online, dar, din cei 50.000 de fani ai paginii de Facebook, doar câțiva se implică și financiar. Donațiile în bani au venit anul trecut atât de la români, cât și de la străini care au citit pe internet despre campaniile derulate de Casa Share. „De la o casă am ajuns la șapte case într-un an, asigurând un viitor mai bun pentru 34 de copii”. În plus, Casa Share a organizat o campanie pentru oamenii străzii, în care a oferit acestora mâncare caldă, pături și îmbrăcăminte, a cumpărat un căruț electric pentru un băiat cu handicap din Bacău, a făcut o rampă de urcare pentru o tânără imobilizată în scaunul cu rotile și a dăruit unei alte familii din Galați o dubiță și scule de instalații. „Am dus toți cei 34 de copii

În România încă domină «majoritatea tăcută», însă noi vedem o creștere semnificativă a implicării oamenilor. Din ce în ce mai mulți oameni se organizează în grupuri de inițiativă, trag la răspundere administrația pentru decizii proaste, își cer drepturile, protestează, se implică în proiecte ale organizațiilor neguvernamentale sau donează.

“

 OANA PREDA, CERE

de la Casa Share la munte în vacanța de Crăciun, iar la vară o să meargă toți la mare în vacanță. Am salvat o bătrânică abandonată din Neamț și am dus-o la un Centru de Îngrijire bătrâni”, enumeră Bogdan Tănasă faptele frumoase pe care a reușit să le facă, împreună cu o mână de oameni dedicați, anul trecut. În 2016, el vrea să depășească pragul de șapte case construite. Bogdan Tănasă se descrie în primul rând ca fiind tată, proprietar al unei mici fabrici de peleți și un om care a învățat să ajute de mic, după ce a lucrat la o fundație din străinătate, ajutând copiii de la Casa de Copii Popricani. „La nivel personal, m-am încărcat cu energie pozitivă cât pentru 20 de ani, iar soția și copilul (5 ani) s-au implicat și ei aducând bucurie maximă în familie”.

1LEU.ORG 1leu.org este inițiativa unui grup de oameni obișnuiți care au decis să facă tot ce pot pentru a strânge din donații suma de 80 de milioane de lei, necesară pentru construcția unui spital privat pentru copii, în București, operat și deținut de o fundație. Inițiatorul proiectului, Alex Zamfir, spune despre el că este un om care trăiește în această țară și care se lovește, ca toți ceilalți, de problemele cotidiene. „Una dintre aceste probleme este necesitatea unui număr prea mare de părinți de a căuta soluții pentru copiii lor bolnavi în alte țări. Între 2013 și 2015 m-am implicat în câteva cazuri punctuale ale unor copii care trebuiau să strângă foarte mulți bani pentru a urma un tratament în străinătate, tratament care le-ar fi putut salva viața. Așa că, la începutul anului 2015, am luat decizia de a încerca, alături de alții, să strângem bani pentru a construi un spital de oncologie pediatrică aici, în România”, rezumă el începuturile proiectului. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

I N I Ț I AT I V E C E TĂȚ E N E Ș T I

Planul 1leu.org este de a construi primul centru medical independent de oncologie și de hematologie pediatrică din România, investiție estimate la 80 de milioane de lei. „Pare mult la prima vedere, dar ar însemna ca fiecare român care trăiește în această țară să doneze 1 leu o dată la 9 luni sau 4 lei în total (pentru că noi vrem să strângem acești bani în 3 ani)”. Toți membrii fondatori, precum și cei care s-au alăturat proiectului pe parcurs, sunt oameni care vor să facă ceva pentru ceilalți. Unii sunt părinți, alții nu, unii au avut de-a face cu cancerul foarte îndeaproape, alții, nu. „Toți ne dorim să facem ceva pentru copiii acestei țări”. Ei au strâns aproape 300.000 de lei într-un an, cea mai mare parte a acestei sume fiind adunată, la propriu, leu cu leu. În 2016, acțiunile se vor concentra pe „corporate”, în încercarea de a convinge cât mai multe companii să se alăture acestui proiect. Obiectivul declarat și asumat al Asociației 1 Leu pentru 2016 este să cumpere terenul necesar acestui proiect. Planul este ca acest centru medical să aibă 50 de paturi, două săli de operație, secție de radioterapie și de transplant medular. Cele 80 de milioane de lei ar acoperi achiziția unui teren de 1.5 hectare undeva în apropierea Bucureștiului, ridicarea unei construcții de aproximativ 7.000 de metri pătrați, precum și dotarea spitalului cu cele mai moderne echipamente și instalații care să permită tratarea și vindecarea unui număr cât mai mare de copii bolnavi. Membrii

fondatori ai Asociației 1 Leu provin din diverse industrii, iar doi dintre aceștia sunt absolvenți ai Facultății de Medicină, fiind medici cu specializare ulterioară.

CERE CeRe, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, a apărut în 2006, la inițiativa Oanei Preda, actualul director executiv, și a altor două colege, Ioana Popa și Alina Inayeh. „Lucram atunci toate trei la o organizație americană, National Democratic Institute (NDI), care la vremea aceea urma să-și diminueze programele în România, considerând că eforturile de democratizare rămân în atenția Europei. Atunci, noi trei am considerat că treaba noastră nu s-a terminat. Am atras alături de noi alte câteva persoane și așa a apărut CeRe. NDI ne-a susținut formarea și, cum continuam o muncă deja începută, am atras destul de repede susținere și încredere”, povestește Oana Preda despre începuturile organizației. Pe scurt, misiunea CeRe este de a sprijini organizațiile neguvernamentale și instituțiile publice în însușirea principiilor și în aplicarea metodelor de participare publică. Pentru a îndeplini această misiune, CeRe oferă asistență organizaţiilor neguvernamentale și instituţiilor publice în scopuri multiple. În ultimii ani, organizația a investit în lucrul cu grupuri de cetățeni, considerând aceasta cea mai mare reușită, de a învăța oamenii obișnuiți să-și facă vocea auzită și să determine autorități publice să facă sau să nu facă ceva: să aloce resurse pentru reamenajarea unui parc, să redea comunității o clădire abandonată, să nu autorizeze o construcție pe spațiul verde. „În continuare vom investi în această direcție. Pornind de aici, avem pe agendă construirea unei rețele de grupuri civice în București. Acum, fiecare grup activează în cartierul său concentrându- se pe problemele cartierului. În perioada următoare vom investi în a-i aduce pe acești oameni împreună, vom facilita susținere reciprocă și acțiuni comune. Mai avem pe agendă un forum de candidați pentru alegerile locale, care să dea oamenilor prilejul să-și promoveze cauzele, să-i chestioneze pe candidați și apoi să

aleagă în consecință”. Tot în direcția organizării comunitare și asistenței pentru advocacy, CeRe vrea să se extindă mai mult în țară și să promoveze metodele de lucru în așa fel încât acestea să fie preluate și de alții. În plus, CeRe va lansa în curând platforma online Activist 24/7, unde potenţiali activiști se vor putea conecta cu campanii sau acțiuni pe care ar dori să le susțină. Un alt proiect al CeRe care a devenit tradiție este Gala Premiilor

Participării Publice – un eveniment anual care celebrează eforturile de advocacy ale cetățenilor și organizațiilor. În 2016, asociația a ajuns la cea de-a VII-a ediție a Galei. „Probabil în România încă domină «majoritatea tăcută», însă noi vedem o creștere semnificativă a implicării oamenilor. Din ce în ce mai mulți oameni se organizează în grupuri de inițiativă, trag la răspundere administrația pentru decizii proaste, își cer drepturile, protestează, se implică în proiecte ale organizațiilor neguvernamentale sau donează”, spune Oana Preda. Ea consideră că tendințele în comunitate sunt pozitive de doi-trei ani și că „bulgărele de zăpadă a început să se rostogolească”. În privința atitudinii autorităților față de mesajele societății civile, reprezentantul CeRe spune că în noul Guvern au ajuns multe persoane din zona societății civile, care cunosc valoarea unei relații sănătoase cu societatea, dar e încă prea devreme pentru a ști dacă vor reuși să miște puțin lucrurile. „Ce vedem e promițător. Un exemplu recent este așa-numita comisie „pentru tăiat hârtii” care a fost înființată la Cancelaria Primului Ministru, cu misiunea de stabili ce se poate face pentru debirocratizare”. Un alt exemplu bun este Ministrul Culturii, care deja a luat două decizii importante care au răspuns cerințelor cetățenilor și societății civile: protejarea sitului Roșia Montană și includerea unor clădiri ale fostei mine Petrila în patrimoniul industrial.

MII DE MOMENTE.

25 DE ANI ÎNTR-UN PUZZLE T ROXANA ROȘU

Andrei Borțun a crescut crezând că va face artă. Și-a dat repede seama că nu arta este e drumul pe care îl va urma, așa că a lăsat viața să îi arate calea, iar o iubire de liceu care i-a povestit într-o zi despre Comunicare a fost scânteia de la care a început totul.

FOTO: ROALD ARON

CINE ESTE ANDREI BORȚUN ȘI CUM A AJUNS EL DE LA LICEUL DE ARTĂ LA O CARIERĂ ÎN PR?

 ANDREI BORȚUN, FONDATORUL GALEI SOCIETĂȚII CIVILE

A.B: În primul rând sunt fiul tatălui meu, arhitect, și al mamei mele, manager cultural, și frate geamăn al unui pictor, astăzi art director și partener al meu într-una dintre agenții. Încep cu această scurtă descriere a meseriilor din familia mea pentru că reprezintă o definiție destul de exactă a universului în care am apărut. Am intrat în clasa a cincea la „Nicolae Tonitza”, unde erau doar două clase și majoritatea colegilor erau copii de artiști plastici. În clasa a noua am ales secția de scenografie, dar uitându-mă pe planșetele colegilor mei și la timpul petrecut de mine în curtea liceului am știut că nu voi face arte mai departe. Așa că am ales să aștept să mi se arate ce vreau sa fac. În altă ordine de idei, este interesantă discuția

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

PROFIL DE ONG

”

Sunt mii de momente pe care nu le percepem, dar care fac o diferență atât de mare dintre România anilor ‘90 și cea de astăzi.

despre cât de corect știe să-și aleagă drumul un copil de 16-17 ani, dar și cât de corect este să decidă părinții lui. În cele din urmă mi s-a arătat: m-am indrăgostit în clasa a XI-a de o fată ce urma să dea la Comunicare și Relații Publice și care mi-a explicat ce se învăța în facultate și ce urmează să faci mai apoi. Sau măcar ce înțelesese și ea. Mi s-a părut sublim. Mi s-a părut că era o meserie desenată de mine sau pentru mine. CUM S-A ALINIAT CALEA DE LA MESERIA DE VIS CĂTRE ORGANIZAREA UNEI GALE A SOCIETĂȚII CIVILE?

A.B: În 1998, când eram în anul al doilea de facultate, am înființat prima mea firmă. Se dorea a fi o agenție de PR, dar, neavând niciun client, inventasem alături de partenerii și prietenii cu care lucram atunci festivalurile de publicitate AdPrint Festival și Internetics. În timpul liber, în afară de foarte multă și bună distracție, făceam și voluntariat. Eram în echipa ce înființase Leaders Romania și încercam, fiecare, să venim cu câte o idee pentru a aplica la o finanțare europeană. Tema era creșterea vizibilității și notorietății favorabile a sectorului non-profit. Așa că le-am propus proiectul Galei Societății Civile. Colegii din Leaders au ales să depunem un alt proiect, așa că am decis să dezvolt singur Gala. Ceea ce am și făcut.

CAM CUM ARĂTA SOCIETATEA CIVILĂ LA ÎNCEPUTUL ANILOR 2000?

A.B: Aproape nimeni nu știa ce înseamnă ONG, fundație, asociație, spirit

“

civic și așa mai departe. Majoritatea celor care auziseră acești termeni știa că ar fi vorba despre înfieri ilegale de copii sau înscrieri de mașini în condiții preferențiale. Iar termenul de „societate civilă” fusese oarecum confiscat de intelectuali bărboși sau cu papioane care se certau, și bine făceau, cu guvernele anilor ’90. Asta când nu tipăreau dolari falși în subsolul GDS, eventual...

AVÂND ÎN VEDERE ACEASTĂ IMAGINE, CUM A FOST PRIMITĂ PRIMA EDIȚIE A GALEI ÎN PIAȚĂ?

A.B: A fost privită oarecum cu suspiciune de către cei pe care i-am invitat să facă parte din juriu. Acum, dacă mă gândesc, Mihai Răzvan Ungureanu, Emil Hurezeanu, Alexandru Lăzescu, Monica Macovei, Alina Mungiu și ceilalți aveau în față niște băieți de 25 de ani. Părea dubios. Dar pe de altă parte, nici nu aveam fețe sau CV-uri de servicii secrete, români sau străini. Presa a primit evenimentul tot cu un soi de nelămurire. La acea vreme nu se scria aproape deloc despre proiectele derulate de ONG- urile din România. De fapt, nu se scria deloc despre nimic bun. Ca și acum, de altfel. Dar pe atunci nu aveai varianta Internetului. Aveai, în schimb, foarte multe titluri în media și un consum încă foarte mare de presă scrisă și TV netabloizat, așadar merita să faci eforturi foarte mari pentru a-i convinge să scrie despre proiect și despre sector în general. Așa că ne-am transformat, aproape involuntar,

într-o agenție de PR a sectorului, care a primit proiectul încă de la început cu bucurie, respect și cu prietenie.

UITÂNDU-TE ACUM ÎN URMĂ, CUM AI SPUNE CĂ A EVOLUAT SOCIETATEA CIVILĂ ÎN ULTIMII ANI?

A.B: Vreau să fac o distincție între societatea civilă și cea, să-i spunem, organizată. Aceasta din urmă a crescut imens în acești 15 ani. Au apărut endorseri ai unor ONG-uri, campanii de comunicare corectă, au intrat în țară din ce în ce mai mult marile organizații internaționale, au crescut cele locale, au intrat fondurile europene în joc. Așadar, într-o oareșicare măsură, bună parte a sectorului s-a corporatizat.

ÎN OPINIA TA, CARE SUNT CELE MAI IMPORTANTE MOMENTE ÎN CARE AI REMARCAT FORȚA ACESTEI SOCIETĂȚI, IMPACTUL EI VIZIBIL?

A.B: Printre primele proiecte care au luat Marele Premiu al Galei, cred că în al treilea an din cei 14 de până acum, a fost Salvați Roșia Montană. Pe atunci, probabil, știau despre acest proiect cei 1.000 de oameni din sala mare a TNB și alți 1.000 de oameni în țară. Acesta cred că este un exemplu relevant aflat pe buzele tuturor. Un al doilea moment este colecția a mii de momente care fac țara asta europeană, mai europeană, agățată parcă prea fragil de Europa. Sunt momente pe care nu le percepem, dar care fac diferența atâta de mare dintre România anilor ‘90 și cea de astăzi.

GALA SOCIETĂȚII CIVILE ESTE UN PROIECT INIȚIAT, ÎN 2002, DE ANDREI BORȚUN, CE ARE CA SCOP PROMOVAREA ȘI PREMIEREA ACTIVITĂȚII SECTORULUI ASOCIATIV DIN ROMÂNIA.



EDIȚIA A VI-A  FUNDAȚIA PENTRU VOI, DIN TIMIȘOARA „DIFERIȚI, DAR ÎMPREUNĂ”

Competiția anuală a implicat, în medie, de-a lungul celor 13 ediții, peste 150 de organizații din sectorul neguvernamental și în total peste 1.700 de proiecte non-profit. În fiecare an, proiectele au fost evaluate și notate de un juriu format din specialiști în implementarea și evaluarea proiectelor, de lideri și formatori de opinie ai societății civile și ai sectorului non- profit, jurnaliști, sociologi, cercetători, de personalități publice care s-au implicat activ de-a lungul timpului în societatea civilă din România, dar și de reprezentanți ai sectorului privat. De-a lungul anilor, sub umbrela Galei Societății Civile s-au dezvoltat o serie de proiecte precum Proiectul „Adoptă un ONG” [2007], Bursa de Voluntariat [2007] și Programul „Comunicatori pentru Societatea Civilă” [2009].

2003  EDIȚIA I  MIȘCAREA SALVAȚI VAMA VECHE „SALVAȚI VAMA VECHE!”

2008

2009  EDIȚIA A VII-A  ASOCIAȚIA KOGAYON „STOP VÂNĂTORII ÎN PARCURILE NAȚIONALE”

2007 

2004

EDIȚIA A V-A  ASOCIAȚIA „SALVAȚI DUNĂREA ȘI DELTA” ȘI „ACADEMIA CAȚAVENCU”

EDIȚIA A II-A  FUNDAȚIA ALBURNUS MAIOR

„VERDE CINE N-ARE, PIERDE!”, JUNIOR ACHIEVEMENT ROMANIA, „BANII ȘI BUGETUL”

„SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ”

2006  2005  EDIȚIA A III-A  FUNDAȚIA CONCEPT „NU DA ȘPAGĂ”

EDIȚIA A IV-A  FUNDAȚIA CENTRUL DE RESURSE JURIDICE „CONFLICTELE DE INTERESE ȘI INTEGRITATEA PUBLICĂ”

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015



2015 

2011

EDIȚIA A XIII-A

EDIȚIA A IX-A

 FUNDAȚIA „REGINA MARIA”

 ASOCIAŢIA SALVEAZĂ VIEŢI

„POLICLINICA SOCIALĂ BABA NOVAC”

„NU MĂ IGNORA!”



2010

EDIȚIA A VIII-A  ASOCIAȚIA MIHAI EMINESCU TRUST ”SATUL DE-SINESTĂTĂTOR”



2012

EDIȚIA A X-A  FUNDAȚIA PENTRU SMURD, VODAFONE ROMÂNIA ȘI SMURD

2013  EDIȚIA A XI- A  ASOCIAȚIA LITTLE PEOPLE ROMANIA „ȘCOALA MEA ÎN SPITAL”

PARTENERIAT PENTRU VIAȚĂ SOLUȚIA DE TELEMEDICINĂ

ÎN ULTIMII ANI, ACTIVITATEA ONGURILOR A DEVENIT MAI VIZIBILĂ ȘI MAI PUTERNICĂ. CREZI CĂ ACESTEA AU AJUNS SĂ AIBĂ UN IMPACT CU ADEVĂRAT SEMNIFICATIV ÎN COMUNITATE?

A.B: Da. Rezultatele acestor „momente” sunt peste tot, oriunde am întoarce capul, zi de zi. Ne ciocnim de ele, dar nu le identificăm pentru că este o categorie non-branded.

ARUNCÂND O PRIVIRE ASUPRA EDIȚIILOR TRECUTE ALE GALEI, AI UNELE PROIECTE DE SUFLET PRINTRE CELE CARE AU PARTICIPAT?

A.B: Nu, nu am. De la prima ediție și până astăzi am crezut teribil în faptul că aceste premii sunt doar un pretext pentru a arăta ce se întâmplă extraordinar în România. Sunt proiecte minunate, făcute de oameni minunați pentru noi, toți ceilalți, despre care aproape nimeni nu știe aproape nimic. Acesta este și unul dintre regretele mele. Faptul că, probabil natural, atenția se îndreaptă către podiumul fiecărei ediții și nu spre excepționala

expoziție de oameni și de proiecte pe care o compun toate cazurile înscrise în „concurs”.

SĂ NE UITĂM PUȚIN ȘI LA VIITOR. POVESTEȘTE-NE DESPRE PROIECTELE PE CARE FUNDAȚIA GALEI SOCIETĂȚII CIVILE LE ARE ÎN DERULARE.

A.B: Ne concentrăm pe relansarea www.gsc.ro. Ne uităm cu prietenie la ce se întâmplă în sectorul non-profit din Republica Moldova. Colaborăm cu organizații comerciale care își doresc punți puternice de dialog cu actori importanți din sectorul non-profit. Am demarat colaborări cu sectorul administrativ și guvernamental, având astăzi sentimentul că putem face acest lucru fără a fi considerat un compromis greu de acceptat.

DACĂ AR FI SĂ O IEI DE LA ÎNCEPUT, PROFESIONAL, AI FACE LUCRURILE ALTFEL, AI LUA ALTE DECIZI? CE AI SCHIMBA, CE AI PĂSTRA?

A.B: Nu avem deloc susținere, cu foarte mici excepții, din partea sectorului administrativ, guvernamental, nici de

2014  EDIȚIA A XII- A  ORGANIZAȚIA SALVAȚI COPIII ROMÂNIA „BUN VENIT PE LUME!”

la București, nici de la Bruxelles, nici în cazul GSC și nici în cazul altor proiecte ale noastre, cum sunt Romanian Design Week, Diploma, Internetics. Orice partener de discuții din Europa am avea, acesta rămâne siderat când află că tot ceea ce facem noi se bazează pe finanțare din partea sponsorilor comerciali. Al doilea șoc pe care îl au este atunci când află ce înseamnă bugetul total pe care reușim să îl strângem. Lor li se pare infim și nu înțeleg de ce noi facem ceea ce facem în aceste condiții. Așadar, aș căuta un alt model de finanțare față de acela în care aștepți ca alții să aprecieze ceea ce tu te-ai gândit că ar fi deștept sau util să faci și să te susțină pentru a-și arăta astfel suportul. În rest, rămân convins că oamenii pe care reușești să îi aduci alături și să îi și păstrezi sunt singurul lucru care contează cu adevărat, singurul lucru indispensabil. Echipa mea de acum este singurul lucru pe care nu aș vrea să îl reconstruiesc vreodată. În rest, bani, idei, nevoi de împlinit sau oportunități de bifat o să tot găsim.

VIITORUL CSR 84

T H E C S R R EPO RT

Ó&#x20AC;

APR I LI E 2015

DOSAR

T ALINA BOTEZATU

Factorii de decizie de la nivel global se uită tot mai insistent spre responsabilitatea socială corporatistă. Mai mult de nevoie decât de voie. Analizând cauzele crizei economice și financiare, ei au realizat unde au greșit și au început să le solicite, mai mult sau mai puțin obligatoriu, companiilor să aibă grijă de mediu și de angajații lor, dacă nu chiar de întreaga comunitate pe care o influențează. ONU a impus, începând din acest an, 17 obiective de dezvoltare durabilă (cunoscute drept S.D.G-uri - sustainable development goals), împărțite în 169 de ținte, care trebuie atinse până în 2030. Prioritate au combaterea sărăciei și crearea unei lumi mai pașnice și mai puțin poluate. Guvernele celor 193 de țări membre trebuie să le ducă la îndeplinire, dar acestea pot fi o oportunitate pentru companiile mari și pentru cele care își pot crește veniturile din produse inovative. Fiind una dintre cele mai afectate zone din lume de evoluțiile economice din 2008-2012, Uniunea Europeană a

luat măsuri mai serioase de atât. Strategia Europa 2020 a introdus cinci obiective majore pentru statele membre, care merg mână în mână cu obiectivele ONU La fel ca cerințele ONU, în strategia europeană, accentul este pus pe combaterea sărăciei prin îmbunătățirea accesului la locuri de muncă și prin creșterea gradului de educație. În plus, se dorește îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni prin eficientizarea consumului de energie și prin crearea unor produse inovatoare. Spre deosebire de ONU, obiectivele au un mai mare grad de măsurare, iar evoluția acestora este analizată pe parcurs, astfel încât să poată fi adoptate noi măsuri, dacă este nevoie. De asemenea, aceste obiective nu sunt obligatorii pentru firme. Cu toate acestea, analizarea pericolelor care amenință CSR poate oferi numeroase oportunități de business pe termen lung. Pe lângă această strategie, companiile cu peste 500 de angajați și de interes public din Uniune vor face, obligatoriu, raportări de CSR, începând de anul viitor, conform Directivei 2014/95/EU. Ele vor trebui să depună o declarație nonfinanciară, odată cu cea financiară, care va cuprinde informații despre aspectele de mediu, cele sociale și cele legate de angajați, despre respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită. Unele companii din UE furnizează deja asemenea informații prin rapoartele de CSR, care, în continuare, vor putea fi folosite. Transformările introduse de aceste inițiative vor fi vizibile peste 10-15 ani, estimează oficialii instituțiilor, dar primele măsuri se vor lua în următorii doi ani. În prezent, instrumentele care măsoară influența acestor schimbări în viața companiilor și a angajaților abia se construiesc, dar cel mai important este că atenția acordată la modul cum se face business se schimbă. Miza este în bine.

Problemele economice care au afectat Europa începând cu anii 2008-2009 au evidențiat că pilonii de creștere ai Uniunii Europene erau instabili și trebuiau revigorați. În fața acestei realități, oficialii de la Bruxelles au regândit strategia de dezvoltare a UE, iar, în anul 2010, le-au stabilit țărilor membre cinci mari obiective pentru anul 2020. Conform celor mai recente evaluări, doar unele vor fi îndeplinite și măsuri serioase de redresare sunt încă necesare.

EUROPA 2020: PRIMUL PAS CĂTRE VIITOR În anul 2009, aproximativ 23 de milioane de persoane din UE (adică 10% din populația activă a Uniunii) nu aveau job. PIB-ul UE a scăzut cu 4% în 2009, iar producția industrială s-a redus până la nivelurile din anii '90. Doi ani de criză anulaseră progresele făcute în 20 de ani, iar potențialul de creștere al UE era înjumătățit. Criza a cronicizat boala UE, cauzată de îmbătrânirea populației (populația activă a UE a început să

scadă din 2013), de rata mică de creștere a economiei, față de alte state mari, de resursele de energie limitate și de globalizare. Așa arăta contextul în care a apărut, în martie 2010, comunicarea „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (Strategia Europa 2020), care a stabilit drept priorități: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și pe inovare; o economie mai eficientă în utilizarea resurselor; o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă. Acestea urmau să fie implementate prin șapte inițiative: agenda digitală, uniunea inovării, tineretul în mișcare, utilizarea eficientă a resurselor energetice, o nouă strategie politică, o agendă pentru noi competențe și locuri de muncă, precum și o platformă de combatere a sărăciei. În plus, oficialii europeni au stabilit, pentru 2020, cinci obiective majore, care sunt interconectate și pentru care fiecare stat are propriile ținte, în funcție de caracteristici și de dimensiune. Evoluția acestor obiective este urmărită, anual, prin „European T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSAR

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

CERCETARE ŞI DEZVOLTARE

EDUCAŢIE

CREȘTEREA RATEI DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ PENTRU POPULAȚIA CU VÂRSTE DE 20-64 DE ANI DE LA 69%, ÎN 2009, LA CEL PUȚIN

ALOCAREA A

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI UTILIZAREA DURABILĂ A ENERGIEI

LUPTA ÎMPOTRIVA SĂRĂCIEI ŞI EXCLUZIUNII SOCIALE

75%

DIN PIB-UL UE PENTRU CERCETARE ŞI DEZVOLTARE

STRATEGIA 2020 STABILEȘTE CINCI OBIECTIVE PE CARE UNIUNEA EUROPEANĂ SĂ LE ATINGĂ PÂNĂ ÎN 2020:

Semester” și prin raporturile de țară. Cele mai recente rapoarte au fost publicate în luna februarie, iar analiza generală în martie.

OBIECTIVUL 1 Rata ocupării angajaților cu vârste între 20 și 64 de ani trebuie să crească de la nivelul de 69%, în 2009, la 75% în 2020 (minimum 63%, în Croația – maximum 80%, în Suedia), cu atenție sporită pe implicarea femeilor, a angajaților în vârstă și pe integrarea imigranților. Acest obiectiv are puține șanse să fie îndeplinit, dat fiind că, în al treilea trimestru din 2015, nivelul era de 70,5%, potrivit „European

3.1. REDUCEREA CU 20% A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ (SAU CHIAR CU 30%) FAŢĂ DE NIVELURILE ÎNREGISTRATE ÎN 1990 3.2. CREŞTEREA PONDERII SURSELOR DE ENERGIE REGENERABILE PÂNĂ LA 20% 3.3. CREŞTEREA CU 20% A EFICIENȚEI ENERGETICE

4.1. REDUCEREA SUB

10%

REDUCEREA CU CEL PUŢIN

4.2. CREŞTEREA LA PESTE

A NUMĂRULUI PERSOANELOR CARE SUFERĂ SAU RISCĂ SĂ SUFERE DE PE URMA SĂRĂCIEI ŞI A EXCLUZIUNII SOCIALE

A RATEI DE ABANDON TIMPURIU AL ŞCOLII

40%

DE MILIOANE

A PONDERII ABSOLVENŢILOR DE STUDII SUPERIOARE ÎN RÂNDUL POPULAŢIEI DE 30-34 DE ANI

Semester 2016”. O cauză este șomajul pe termen lung, aflat pe un trend de creștere. „Șomajul pe termen lung se referă la 10,5 milioane de oameni, respectiv 48% din totalul șomerilor din UE”, mai arată analiza din „European Semester 2016”. Șomajul pe termen lung și salariile mici sunt două dintre cele mai mari provocări pentru UE, se subliniază și într-un studiu al comitetului Caritas, ale cărui rezultate finale vor fi publicate în aprilie. „De exemplu, în Bulgaria sau în Portugalia, venitul minim este prea mic pentru a acoperi nevoile de bază, chiar dacă este combinat cu beneficii sociale. În mai multe țări, persoanele expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială se confruntă și

cu dificultăți în accesarea serviciilor de calitate”, se mai arată în studiul Caritas. În plus, șomajul în rândul tinerilor europeni se ridică, în medie, la 20%, adică 4,5 milioane de persoane. Vârful este atins în Italia și în Spania, unde șomajul depășește 40% în rândul tinerilor, ceea ce creează numeroase probleme sociale. O altă cauză ce are potențial de a împiedica atingerea obiectivului de 75% este reticiența țărilor europene de a accepta imigranți din țările din afara continentului, deși ei ar putea ocupa joburile cu un grad redus de calificare și ar rezolva problema îmbătrânii populației din țările vestice. „Potrivit OECD, populația aptă de muncă în Europa va scădea cu 50 de milioane de persoane, până în 2060.

Chiar și o politică de activare de succes nu va fi suficientă pentru a atenua această prognoză, fără o reformă politică în domeniul migrației forței de muncă”, se precizează într-un studiu al PICUM (Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants), publicat în noiembrie 2015.

OBIECTIVUL 2 3% din PIB-ul UE să fie investit în cercetare și în dezvoltare (C-D). Mediile la nivel de țară încep de la 0,5%, în Cipru, și merg până la 4% în Finlanda și în Suedia. Regula există deja, dar trebuie încurajate investițiile private în C-D, cu accent pe inovare. Pentru inovare este nevoie de stimulente fiscale și de facilitarea legăturilor între mediul de afaceri și cel academic. Cum puține state-membre au creat aceste legături, obiectivul are foarte puține șanse de a fi îndeplinit, dat fiind că, în 2014, nivelul era de 2,03% din PIB, cu doar 0,1% mai mult decât în 2010.

OBIECTIVUL 3 Pentru a îmbunătăți consumul de energie, Europa dorește: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% față de 1990 sau cu 30%, dacă și alte țări mari, din afara Europei, își iau astfel de angajamente; 20% din consumul total de energie să provină din resurse regenerabile; eficiența energetică să crească cu 20%, față de 1990. Acest obiectiv are mari șanse să fie îndeplinit, la toate nivelurile, și chiar depășit. În 2014, emisiile de gaze cu efect de seră erau cu 23% mai puține decât în 1990, 16% din consumul de energie provenea din resurse alternative și eficiența energetică crescuse cu 15,7%, față de 1990. „Investițiile în rețele energetice și de transport integrate contribuie la o mai bună funcționare a piețelor, la îmbunătățirea siguranței aprovizionării și sunt esențiale pentru trecerea la o economie cu emisii de

carbon scăzute”, se detaliază în „European Semester 2016”.

OBIECTIVUL 4 Pentru a îmbunătăți nivelul de educație din UE, au fost stabilite două ținte: abandonul școlar timpuriu să scadă de la 15%, cât era în 2009, până la 10%, în 2020; dintre persoanele cu vârste de 30-34 de ani cel puțin 40% să aibă studii superioare în 2020, față de 31%, în 2009. Ambele ținte au șanse să fie realizate, dat fiind că, în 2014, abandonul școlar se redusese în medie până la 11,2% și ținta de 10% era deja deja atinsă de 17 state, iar rata absolvenților de studii superioare se apropia de 38%. „Deși tendința generală este pozitivă, de scădere în ultimii ani, abandonul școlar timpuriu reprezintă încă o problemă pentru copiii născuți în străinătate, procentul în rândul acestora fiind de 22,7%, față de 11,3%, media europeană în 2013. Cei mai vulnerabili sunt copiii imigranților ilegali, din cauza dificultăților financiare în a continua învățământul superior, din cauza unui ordin de a părăsi țara, sau din cauza fricii de a fi arestați la școală”, se mai scrie în raportul PICUM.

OBIECTIVUL 5 Numărul cetățenilor europeni cu un nivel de trai inferior pragului de sărăcie ar trebui redus cu 25%, pentru a fi scoase din sărăcie peste 20 de milioane de persoane, per țară numărul variind de la 6.000 de persoane în Luxemburg până la 2,2 milioane de persoane din Italia. Realizarea acestui obiectiv ridică cele mai multe probleme, în condițiile în care, din 2008 până în 2014, doar 4,5 milioane de persoane au fost scoase din sărăcie. Iar, în următorii ani, o problemă majoră o vor reprezenta imigranții ilegali din țările din afara continentului, țări aflate în zone de conflict. „Potrivit indicatorului Watch, rata sărăciei în rândul adulților, în 2010, a T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSAR

fost de 26,9% pentru imigranții născuți în afara UE, de 15,9% pentru imigranții din UE și de 14,8% pentru europeni în țara de origine. Mai mult, datele Eurostat arată că, în anii de vârf ai crizei în UE, 2009-2011, grupul de imigranți legali din țările terțe, care sunt amenințați de sărăcie, a crescut de la 31% la 35%, iar în cadrul populației majoritare, de la 15% la doar 16%”, se precizează în studiul PICUM.

TENDINȚE „Țările care și-au reformat profund și rapid economiile culeg roadele eforturilor depuse. Altele trebuie să își intensifice eforturile pentru a asigura mai multe locuri de muncă și creștere economică pentru cetățenii lor”, spunea anul trecut Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă. Astfel, redresarea UE rămâne lentă și fragilă, creșterea PIB-ului UE fiind estimată cu 1,9% în acest an și cu 2% anul viitor. „Problemele persistă și reprezintă o sursă de vulnerabilitate pentru mai multe țări. Reformele structurale trebuie să fie accelerate, astfel încât economiile noastre să devină mai competitive. Este necesar ca statele membre să își continue eforturile de reducere a datoriei publice și a celei private, să abordeze deficiențele de pe piața muncii, să asigure viabilitatea sistemelor sociale și să îmbunătățească mediul de afaceri”, a subliniat Valdis Dombrovskis, vicepreședintele UE și comisarul pentru moneda euro și dialog social. Totuși, îmbucurător este că, anul trecut, față de 2014, mai puține state membre se confruntau cu dezechilibre. Dintre cele 18 țări membre analizate în detaliu în anii anteriori în privința riscurilor de dezechilibre macroeconomice, anul trecut doar 12 mai experimentau astfel de riscuri care au potențial de a împiedica în mod direct strategia cea mai ambițioasă pusă în practică vreodată de Uniunea Europeană.

În plin dezastru economic pentru Uniunea Europeană, parlamentarii europeni și-au dat seama cum l-ar fi putut preveni: prin transparența afacerilor, adică dacă ar fi știut ce amenință reușita firmelor și nu se vede în rezultatele financiare. În contextul Uniunii, ei și-au îndreptat atenția spre marile companii, de a căror existență depind, uneori, și mii de persoane. Astfel, marii asiguratori și firmele listate pe bursă vor face, obligatoriu, începând de anul viitor, raportări de responsabilitate socială corporatistă (CSR).

PARIUL UE: OBLIGAȚIILE NON-FINANCIARE PENTRU FIRME VOR ÎNSĂNĂTOȘI ECONOMIA

Toate companiile de interes public din U.E și cele care au peste 500 de angajați vor trebui să publice o declarație non- financiară, primul an de raportare fiind anul 2017, potrivit Directivei 2014/95/EU, în vigoare din 5 decembrie 2014, pe care țările membre trebuie să o transpună în legislația proprie până pe 6 decembrie 2016. În plus, aceste companii trebuie să fie în una dintre următoarele categorii: companie listată la bursă; instituție de credit; companie de asigurări; orice altă companie care, prin mărime sau statut, prezintă un interes public semnificativ. În această situație se află aproximativ 6.000 de companii din UE, potrivit datelor Comisiei Europene. Acum trei ani, circa 2.500 de companii mari din UE publicau informații de mediu și sociale, în mod regulat.

DE LA DATE DESPRE MEDIU PÂNĂ LA DIVERSITATEA MEMBRILOR DIN BORD Declarația non-financiară publicată de firmele mari va conține cel puțin informații privind: • aspectele de mediu: detalii privind impactul actual și previzibil al operațiunilor firmei asupra mediului și, după caz, asupra sănătății și a siguranței, utilizarea de energie regenerabilă și neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și poluarea aerului; • aspectele sociale și legate de personal: acțiunile întreprinse pentru a asigura egalitatea de gen, punerea în aplicare a convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, condițiile de muncă, dialogul social, respectarea dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați, respectarea drepturilor sindicale, sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul cu comunitățile locale și/sau acțiunile întreprinse pentru a asigura protecția și dezvoltarea comunităților;

• respectarea drepturilor omului; • combaterea corupției și dării de mită. „O astfel de declarație ar trebui să includă o descriere a politicilor, a rezultatelor și a riscurilor legate de aceste aspecte și ar trebui să fie integrată în raportul de management al firmei. Dacă întreprinderea nu aplică politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aceste aspecte, declarația non-financiară oferă o explicație clară și motivată cu privire la această opțiune”, se precizează în Directiva 2014/95/EU. În plus, firmele vor include în această declarație și o descriere a modelului de afaceri și indicatorii de performanță relevanți pentru domeniul de activitate, precum și explicații privind sumele din situațiile financiare anuale. Declarația non-financiară va descrie și politica de diversitate aplicată în selectarea echipei administrative, de conducere și de supraveghere, respectiv: vârsta, genul, educația și experiența profesională; obiectivele politicii de diversitate; modul de aplicare al acesteia și rezultatele ei. Informațiile despre aspectele în curs de negociere pot fi omise din această declarație, dacă prezentarea lor prejudiciază poziția pe piață a firmei. Condiția este ca aceste omisiuni să nu împiedice o înțelegere corectă și echilibrată despre evoluția companiei și despre impactul activității sale. Firmele pot fi scutite de obligația de a întocmi această declarație dacă prezintă un raport separat corespunzător aceluiași exercițiu financiar și cu un conținut care acoperă aceleași subiecte. Acest raport trebuie să fie publicat împreună cu cel contabil sau să fie publicat în cel mult șase luni de la data bilanțului, pe site-ul firmei, și să fie menționat în raportul de management.

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSAR

CE SISTEM DE RAPORTARE ESTE UTILIZAT Declarația non-financiară va fi publicată fie în rapoartele financiare anuale, fie în rapoartele de CSR. Metodologia de raportare va urma standardele naționale sau ale UE, precum sistemul de management de mediu și de audit (EMAS), sau standardelor internaționale, precum Pactul mondial al întreprinderilor (Global Compact) al ONU, recomandările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), standardul ISO 26000, Inițiativa de raportare globală (standardul GRI– Global Reporting Initiative) sau alte standarde internaționale recunoscute. În plus, Comisia Europeană intenționează să publice, până pe 6 decembrie 2016, un ghid de raportare opțional care va cuprinde indicatori-cheie generali și sectoriali de performanță non-financiară. Unul dintre cele mai folosite sisteme de raportare este GRI. 61% din companiile mari din Europa care raportează emisii de dioxid de carbon și care activează în 16 industrii mari poluatoare, adică 1.290 de firme, foloseau anul trecut sistemul de raportare GRI, conform studiului companiei de consultanță KPMG privind sustenabilitatea în 2015. „În 2013, Cristian Ducu și Ruxandra Băndilă (în «Cercetarea standarde internaționale de raportare») au trecut în revistă companiile care apar pe site-urile celor mai importante standarde de raportare non-financiară, rezultând 58 de companii care raportează, în principal folosind principiile UN Global Compact și standardul GRI”, se precizează într-un studiu al Centrului Român de Politici Europene (CRPE), din mai-iunie 2015. Toate aceste firme au acționari externi sau sunt filiale ale unor mari grupuri europene sau globale. De altfel, GRI a publicat, încă din ianuarie 2015, un ghid de folosire a standardului GRIG4 pentru raportarea impusă prin Directiva UE. În ghid se subliniază că standardul GRIG4 și directiva

acoperă aceleași aspecte și ambele pun accent pe relevanța indicatorilor despre care companiile raportează și pe sustenabilitatea partenerilor de-a lungul lanțului de producție.

MAREA BRITANIE ȘI SUEDIA, ESTONIA ȘI SLOVENIA Deși țările membre au termen de transpunere până pe 6 decembrie, prin completarea altor legi sau altor reglementări (ordonanțe, ordine, norme etc.), astfel încât să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2017, Slovenia și Estonia au finalizat acest proces anul trecut. În schimb, țările vestice au deja practică sau legislație în privința transparenței companiilor. Marea Britanie are o lege din 2006, Suedia din 2007, Spania și Danemarca din 2011, iar Franța din 2012. Legea societăților comerciale din Marea Britanie le impune firmelor să menționeze nivelul emisiilor de dioxid de carbon în raportul anual. „În Marea Britanie, rata includerii informațiilor privind emisiile de dioxid de carbon în Raportul anual este foarte ridicată, de 90%, dar numai 9% dintre companii spun că includ toate datele despre aceste emisii”, se precizează în studiul KPMG Mai bine stau Olanda și Spania, unde 27% dintre marile companii poluatoare raportează emisiile de dioxid de carbon în totalitate. În studiul KPMG, în Europa, în rândul firmelor mari și poluatoare, media de raportare a emisiilor de dioxid de carbon este de 74%, dar diferența este semnificativă între Europa de Vest, cu 79%, și cea din Est, cu 61%. „Acest lucru se va schimba, ca urmare a Directivei europene privind raportarea nonfinanciară. Legea Grenelle II, în Franța, impune companilor mari listate să prezinte un raport privind emisiile de dioxid de carbon în Raportul anual de management, iar, din 2016, acest raport va include obligatoriu informații privind schimbările climatice. De asemenea, 1.100 dintre cele

mai mari companii din Danemarca trebuie să menționeze, în raportul anual, emisiile de dioxid de carbon și mai ales informații despre schimbările climatice și despre drepturile omului”, scriu experții KPMG.

ȘASE ANI, DE LA IDEE LA RAPORTARE Comisia Europeană a subliniat necesitatea de a crește transparența informațiilor sociale și de mediu furnizate de firmele din toate sectoarele prin comunicarea „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii - «Împreună pentru o nouă creștere»”, publicată în aprilie 2011. Necesitatea a fost reiterată prin comunicarea „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, adoptată pe 25 octombrie 2011. După mai multe discuții, propuneri și rezoluții, în Directiva 2013/34/UE privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, care a intrat în vigoare în iulie 2013, au apărut reglementări legate de transparența companiilor mari. Pornind de la acestea, în februarie 2014, Parlamentul European și Consiliul Europei au ajuns la un acord privind o Directivă CSR, care a devenit Directiva 2014/95/EU. Aplicabilă din 5 decembrie 2014, aceasta a modificat și a completat Directiva 2013/34/UE. „Prezentarea de informații non- financiare este un element determinant pentru gestionarea tranziției către o economie sustenabilă la nivel mondial, care să combine profitabilitatea pe termen lung cu justiția socială și protecția mediului”, se precizează în Directiva CSR Până pe 6 decembrie 2018, Comisia Europeană va analiza Directiva CSR și, dacă este cazul, o va modifica.

Toți vom avea, în 2030, o viață mai bună. Sau cel puțin de asta încearcă să se asigure Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin cele 17 mari obiective pe care le-a stabilit țărilor membre. Pe lângă o provocare grea pentru guverne, acestea sunt și o oportunitate interesantă pentru companii.

SDG-URI 2030. CUM VOM AJUNGE LA O LUME ECHILIBRAT DEZVOLTATĂ?

ONU a introdus un nou cadru de dezvoltare globală anul trecut, când au expirat cele opt Obiective de dezvoltare al mileniului (O.D.M.), în vigoare din 2000. Cele 193 de țări membre ale organizației au adoptat, în 25-27 septembrie 2015, după trei ani de discuții, „Agenda 2030 privind Dezvoltarea Durabilă”, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Aceasta cuprinde 17 obiective de dezvoltare durabilă (sustainable development goals – SDG), împărțite în 169 de ținte, de atins până în 2030, al căror scop este să pună capăt sărăciei, să asigure o viață demnă și oportunități tuturor oamenilor, precum și să protejeze planeta. „Noul cadru de dezvoltare extinde domeniul de aplicare al ODM- urilor, prin includerea unor obiective economice și de mediu, alături de cele de dezvoltare tradiționale, precum sănătatea și educația. Față de precedentele obiective, SDG-urile vizează o societate mult mai pașnică, mai bine reglementată și unitară”, a subliniat Marie Wibe, Senior T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSAR

ELIMINAREA SĂRĂCIEI SEVERE. Se dorește să fie eradicată sărăcia extremă, care se referă la cei care trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi și pentru care să se creeze locuri de muncă, în special pentru femei şi pentru tineri. În plus, să fie redus la jumătate numărul celor afectaţi de sărăcie.

ACCESUL UNIVERSAL LA SERVICII MEDICALE. Reducerea mortalității infantile la mai puțin de 70 de nou-născuți din 100.000 și a mortalității în rândul copiilor sub 5 ani, precum și a eradicării epidemiilor de SIDA, tuberculoză și malarie, printre altele. În plus, se va pune accent pe prevenție.

ACCESUL UNIVERSAL LA EDUCAȚIE DE CALITATE. Se va face prin asigurarea pentru toți a unei educații de calitate integrate și echitabile și prin promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții.

2 ELIMINAREA FOAMETEI. Obiectivul s-ar îndeplini prin asigurarea securității alimentare, a îmbunătățirii nutriției, inclusiv eliminarea oricărei forme de malnutriție, și a promovării unei agriculturi durabile.

EGALITATEA DE GEN. Pentru acest obiectiv este nevoie să fie eliminate oricare discriminări și agresiuni îndreptate împotriva femeilor și fetelor, recunoașterea valorii muncii domestice prestate de acestea și facilitarea accesului la tehnologie.

APĂ CURATĂ ȘI SALUBRITATE. Apa potabilă și serviciile de salubritate și de igienă să devină accesibile, prin măsuri de protejare a mediului și prin eliminarea poluării, ceea ce ar reduce și costurile de obținere și de menținere a acestora.

ENERGIE REGENERABILĂ ȘI ACCESIBILĂ. Să se asigure accesul la energie modernă, accesibilă, sigură și sustenabilă, prin îmbunătățirea accesului și a ratei globale de utilizare a energiei regenerabile.

OBIECTIVELE DE DEZVOLTARE DURABILĂ INSTITUITE DE ONU AU CA TERMEN LIMITĂ ANUL 2030.

Manager în cadrul departamentului Government Affairs and Post 2015 al ONU, într-un editorial. SDG-urile sunt un mare pas înainte față de ODM-uri, pentru că propun obiective universale care articulează necesitatea și oportunitatea comunității globale de a crea împreună un viitor durabil într-o lume interconectată, se subliniază în studiul „Revizuirea țintelor Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă:

CONDIȚII DE MUNCĂ DECENTE ȘI CREȘTERE ECONOMICĂ. Acesta presupune promovarea unei creșteri economice durabile și favorabilă incluziunii economice, asigurarea unor condiții de muncă productive, decente și complete.

Perspectiva Științifică”, realizat de International Council for Science (ICSU) și de International Social Science Council (ISSC). „Succesul SDG-urilor depinde, în parte, de alinierea obiectivelor și a țintelor cu cele din alte acorduri internaționale, precum Cadrul post-2015 pentru reducerea riscurilor de dezastru, negocierile UNFCCC privind noul acord pentru climă și Finanțarea pentru Dezvoltare (…), precum și armonizarea cu

obiectivele Aichi Biodiversity și măsurile de protecție socială ale Organizației Internaționale a Muncii”, se detaliază în studiul realizat de ICSU și ISSC.

MAJORITATEA ȚINTELOR TREBUIE DETALIATE Totuși, din 169 de ținte, doar 29% sunt bine dezvoltate, 54% ar fi mai puternice dacă ar fi mai bine detaliate, iar 17% necesită o muncă semnificativă, potrivit studiului celor două organizații științifice. În plus, îndeplinirea unei ținte poate avea consecințe nedorite asupra alteia sau altora, dacă acestea sunt urmărite separat. „Prin abordarea țintelor în mod integrat, rezultatele dorite pot fi atinse pentru mai multe obiective. Cele mai multe zone ale obiectivelor sunt interconectate, iar mai multe ținte pot contribui la mai multe obiective. De exemplu, eradicarea sărăciei (SDG1) nu poate fi realizată fără îndeplinirea securității alimentare (SDG2), fără succesul politicilor macroeconomice legate de ocuparea forței de deplină productivă și muncă decentă (SDG8), al reducerii inegalității (SDG10) și al sporirii rezistenței la schimbările climatice (SDG13)”, se mai scrie în studiul realizat de ICSU și ISSC Cu toate acestea, există compromisuri importante în obiective și în ținte. „De exemplu, o intensificare a utilizării terenului în agricultură pentru a ajuta la încetarea foametei poate duce la pierderea biodiversității, precum și la suprasolicitarea și/sau poluarea resurselor de apă, iar, în aval, la efecte (probabil negative) asupra mediului marin, care, la rândul lor, ar putea exacerba problemele de securitate alimentară”, arată studiul celor două instituții. De asemenea, unele obiective nu sunt măsurabile, iar, ori de câte ori este posibil, SDG-urile propun nivelul minim care ar putea fi obținut. „De exemplu,

9 INFRASTRUCTURĂ, INOVAȚIE, INDUSTRIE. Este nevoie de constuirea unei infrastructuri rezistente, de promovarea unei industrii integrate și durabile, precum și de asigurarea unui cadru favorabil inovației.

cifrele sunt doar orientative la ținta de reducere a poluării apei, la creșterea reciclării și reutilizării în condiții de siguranță a apelor reziduale sau la prevenirea și reducerea poluării marine”.

BENEFICIILE PENTRU BUSINESS Realitatea este că doar guvernele, fără sprijinul companiilor, nu pot asigura atingerea SDG-urilor, a subliniat Bob Eccles, președintele fondului Arabesque Partners și unul dintre cei mai mari specialiști în raportare de CSR, la nivel global, într-un editorial din Forbes. „Vorbesc în special de cele mai mari de 1.000 și ceva de corporații din lume, dintre care cele mai mari au mai multe resurse financiare și umane decât unele țări mici și mijlocii. (…) Agenda 2030 este o veste foarte bună pentru corporații. T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

DOSAR

10 REDUCEREA INEGALITĂȚILOR. Obiectivul presupune eliminarea inegalităților între țări, prin creșterea veniturilor, mai ales pentru populația săracă, asigurarea de drepturi egale, inclusiv pentru migranți, și prin îmbunățirea reglementărilor fiscale și a celor privind anumite industrii.

14 CONSERVAREA ȘI FOLOSIREA ÎN MOD VIABIL A OCEANELOR, A MĂRILOR ȘI A RESURSELOR MARINE. Poate fi îndeplinit prin scăderea poluării marine și scăderea acidității oceanelor, prin combaterea pescuitului ilegal și intensiv, prin protejarea zonelor de coastă și prin măsuri de protecție economică pentru insulele și zonele care trăiesc doar din pescuit.

11 ORAȘELE ȘI COMUNITĂȚILE SĂ FIE DEZVOLTATE ÎN MOD VIABIL, PE TERMEN LUNG. Pentru acesta este nevoie de crearea de orașe unde condițiile de locuit să fie accesibile și de calitate, combinate cu servicii complementare de calitate (transport etc.), protejarea locurilor istorice și a spațiilor verzi, precum și asigurarea de condiții de trai optime pentru persoanele cu dizabilități.

15 PROTEJAREA ARIILOR TERESTRE, ÎN SPECIAL A PĂDURILOR ȘI A CELOR CU RISC DE DEȘERTIFICARE, PRECUM ȘI STOPAREA DEGRADĂRII TERENURILOR ȘI PIERDEREA BIODIVERSITĂȚII. În acest sens vor fi promovate măsuri de conservare și de restaurare, precum și de folosire viabilă a acestor zone, printre care un management durabil și limitarea degradării habitatelor naturale.

Obiectivele sale reprezintă oportunități de afaceri clare pentru acele companii care înțeleg că schimbarea durabilă poate fi îndeplinită prin produse și servicii inovatoare. (...) Nicio companie nu poate contribui în mod semnificativ la toate cele 17 SDG-uri. (...) Egalitatea de gen și reducerea inegalității sunt aspecte critice

12 CONSUMUL ȘI PRODUCȚIA RESPONSABILE. Managementul viabil și eficient al resurselor naturale și educarea statelor în curs de dezvoltare în ceea ce privește consumul și producția de calitate trebuie completate de scăderea nivelului de alimente irosite și de protejarea mediului.

16 PACE, JUSTIȚIE ȘI INSTITUȚII PUTERNICE. Reducerea semnificativă a violenței și a ratei criminalității, precum și a abuzurilor de orice fel vor fi completate prin asigurarea accesului la justiție și prin măsuri împotriva crimei organizate și a corupției, precum și prin încurajarea instituțiilor și prin asigurarea dreptului la libertate.

pentru fiecare afacere”, a mai scris Eccles. Pentru companii, Global Compact, Global Reporting Initiative și Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă lucrează la un set de instrumente care va oferi abordări pentru alinierea strategiilor de afaceri cu SDG-urile, evaluarea impactului, stabilirea

COMBATEREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE. Problemele de mediu vor fi prevenite prin întărirea rezistenței în fața dezastrelor naturale, prin măsuri integrate privind modificările de mediu și prin îmbunătățirea educației, precum și a capacității instituționale privind acest subiect.

CREAREA DE PARTENERIATE PENTRU ÎNDEPLINIREA SDG- URILOR. Țările dezvoltate le vor susține pe cele în curs de dezvoltare să-și crească propria capacitate de colectare a taxelor, le vor furniza fonduri pentru modernizare și le vor asigura asistență pentru o mai bună administrare a resurselor. În plus, va fi favorizat un mod de comerț echitabil și respectarea suveranității fiecărui stat.

obiectivelor orientate spre viitor și comunicarea rezultatelor într-o manieră credibilă. În plus, raportul „Arhitectura Angajamentului luat de Afaceri după 2015” al ONU propune cadrul și modul de implementare treptată a SDG-urilor de către companii, autorități și diverse organizații.

PRIMA BIBLIOTECĂ DE CSR

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

BIBLIOTECA

Agenția de sustenabilitate The CSR Agency a deschis, la începutul acestui an, prima bibliotecă dedicată responsabilității sociale corporative (CSR) – The CSR Library. „Biblioteca, alături de training-urile de specialitate, urmăresc să suplinească nevoia de învățare a coordonatorilor de CSR din companii. În momentul de față sunt publicate, în limba română, doar câteva cărți de specialitate. Prin urmare, este nevoie de surse de inspirație și de modele, chiar și de studii de caz, care sunt tratate în cărțile publicate în străinătate, mare parte în limba engleză”, spune Dragoș Tuță, Managing Partner al The CSR Agency. Pentru a fi disponibile publicului local, aceste cărți pot fi comandate doar online, iar costul transportului îl poate depăși pe cel al cărților și perioada de livrare poate ajunge și la o lună, ceea ce descurajează lectura în acest domeniu. „Există desigur și varianta lecturii cărților în format electronic, doar că aceasta este disponbilă de mulți ani și nu a adus nicio schimbare”, motivează Dragoș Tuță inițiativa The CSR Library. Biblioteca are acum 45 de titluri, printre care „CSR 2.0 Transforming Corporate Sustainability and Responsability” (Wayne Visser), „The ICCA Handbook On Corporate Social Responsability”, „Corporate Social Responsability” (Andrew Crane, Dirk Matten și Laura J. Spence), „The Power of Unresonable People” și „Confessions of a Radical Industrialist” (Ray Anderson și Robin White). Pe lângă acestea, fondatorii au identificat alte 350 de titluri relevante pe care vor să le achiziționeze

în dublu exemplar, pentru a putea fi disponibile cât mai multor doritori. Cărțile vor proveni din donații, făcute de persoane fizice sau de către firme. Aceștia vor putea dărui cărți, cel puțin una, din biblioteca personală, sau vor contribui cu minimum 60 de euro. „Le vom recomanda donatorilor să ne pună la dispoziție doar două copii din aceelași titlu, ca să acoperim cât mai rapid bibliografia importantă”, subliniază Tuță. Toți donatorii vor fi menționați pe website-ul The CSR Library, într-o pagină dedicată. „Companiile care vor să sprijine această cauză și fac donații mai mari vor beneficia și de diverse modalități de recunoaștere din partea agenției, precum organizarea de evenimente speciale sau menționarea pe diverse materiale de marketing și de comunicare”, detaliază Managing Partner-ul The CSR Agency. În afară de cărțile donate direct, cele achiziționate de bibliotecă din sumele primite vor fi selectate în funcție de subiect, de experiența autorilor și de recomandările cititorilor. De asemenea, planul prevede ca cele mai apreciate cărți din bibliotecă să fie traduse în limba română, în colaborare cu o editură. Biblioteca va oferi cărțile oricărei persoane interesate, de la specialiștii de CSR până la studenți și angajați ai ONG-urilor. „Publicul principal sunt coordonatorii de CSR din companii și membrii echipelor de management,

plus reprezentanți ai societății civile. Cu toate acestea, nu există restricții, iar împrumuturile pot fi făcute de oricine își dorește să știe mai multe despre domeniu. Am descoperit interes și la nivelul studenților, din ce în ce mai mulți alegând să își facă lucrări de diplomă pe teme adiacente sustenabilității”. Cei interesați de aceste cărți nu vor avea cheltuieli pentru împrumut. Abonamentul este gratuit, singurul cost fiind cel legat de transport. „Căutăm o colaborare cu o firmă de curierat care să ne spriijne cu transportul. Până atunci, ne dorim atât de mult să încurajăm cititul despre acest domeniu, încât, dacă este nevoie, plătim noi costurile legate de expedierea sau de returnarea cărților”, adaugă Tuță. În plus, biblioteca este la sediul agenției, aflată în zona centrală a capitalei, astfel că împrumuturile pot fi făcute direct de acolo. Perioada de împrumut va fi de trei săptămâni, cu posibilitatea de prelungire printr-o cerere. În schimbul cărții împrumutate, cititorii trebuie să scrie o recenzie despre aceasta, care va fi publicată pe site. „Ne dorim cât mai multe recenzii. Important este că fiecare recenzie să răspundă la următoarele întrebări: Recomanzi această carte și altor persoane?; Dacă nu, de ce?; Dacă da, cui și de ce?”, detaliază Dragoș Tuță. Și, bineînțeles, cititorii vor fi rugați să returneze cartea în bună stare. Ca la orice bibliotecă.

MANIFEST PENTRU CLASA POLITICĂ DIN ROMÂNIA Cele zece principii ale Pactului Global al Organizației Națiunilor Unite, din care face parte și România se potrivesc afacerilor, oriunde ar fi acestea si oricare ar fi obiectul lor de activitate. O adaptare a celor zece principii ale Global Compact pentru clasa politică arată nu numai că acestea se potrivesc perfect oamenilor politici de oriunde și oricare ar fi platforma politică în numele căreia activează. Arată și că transformarea businessului independent de clasa politică ar îngreuna demersurile de mai bine pe care le face mediul privat. T GLOBAL COMPACT NETWORK ROMÂNIA

DREPTURILE OMULUI

PROTECȚIA MEDIULUI

PRINCIPIUL 1: Omul politic va susține, respecta și apăra drepturile omului/ cetățeanului, proclamate de legislația națională și de tratatele internaționale;

PRINCIPIUL 7: Omul politic va promova o atitudine preventivă față de provocările legate de mediul înconjurător;

PRINCIPIUL 2: se va asigura că nu este complice la abuzuri și la încălcări ale drepturilor omului / cetățeanului.

PRINCIPIUL 8: va iniția acțiuni de promovare a responsabilității față de mediu; PRINCIPIUL 9: va încuraja dezvoltarea și distribuția tehnologiilor favorabile mediului.

MUNCA

ANTICORUPȚIE

PRINCIPIUL 3: Omul politic va susține libertarea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă;

PRINCIPIUL 10: Omul politic se va opune oricărei forme de corupție, precum mita sau extorcarea.

PRINCIPIUL 4: va contribui la eliminarea oricărei forme de muncă forțată sau obligatorie; PRINCIPIUL 5: va aboli orice formă de exploatare a copiilor; PRINCIPIUL 6: va milita pentru eliminarea oricărei forme de discriminare la angajare și în câmpul muncii.

Re v i s t a Th e C S R Re p o rt e s t e m a rc ă î n re g i s t rat ă a Th e C S R A g e n c y. C o n ț i n u t u l ș i l a y o u t u l T h e C S R R e p o r t s u n t p r o d u s e d e Te l e g r a f C o n s u l t . The CSR Report Anuar 2015 a fost tipărit pe hârtie certificată eco. P u b l i s h e r : D r a g o ș Tu ț ă M i h a y l o v d r a g o s . t u t a @ t h e c s r a g e n c y . r o

Art Director: Camelia Iliescu, Adriana Guță

D i re c t o r E d i t o r i a l : I u l i a n a Ro i b u i u l i a n a . ro i b u @ t h e c s ra g e n c y. ro

Ilustrație copertă: Ana Maria Iuteș

Editori: Alina Botezatu, Roxana Roșu

T i p a r & Pre p re s s : R O M P R I N T G R U P U L D E P R E S Ă Ș I T I P O G R A F I E

Corectură: Ana-Maria Niță

T H E C S R R EPO RT

APR I LI E 2015

Începând cu anul 2017, companiile cu peste 500 de angajaţi din România vor avea obligaţia legală de a publica un raport de sustenabilitate care să prezinte impactul asupra mediului, asupra comunităţilor, asupra angajaţilor şi asupra pieţei, conform Directivei 2014/95/UE*.

W W W.T H E C S R A G E N C Y. R O

* DIRECTIVĂ ÎN CURS DE TRANSPUNERE.

COMPANIA TA ESTE PREGĂTITĂ?