Niculae L. Stanescu - Realitatea postdecembrista, vol. III by Niculae L. Stanescu

NICULAE L. STĂNESCU Doctor honoris causa al Academiei DacoRomâne

REALITATEA POSTDECEMBRISTĂ VOL 3 (umor, satiră, atitudine)

www.teposu.blogspot.com 3

Prefaţă Domnul Stănescu se întrece pe sine. Cu mult timp în urmă, domnia sa a început să observe cu tot sufletul societatea noastră, mersul ei, mai ales cel de după decembrie 1989. Un pensionar totdeauna este prezent în cetate şi vede critic tot ce se mişcă pe eşichierul managementului politic. Ceea ce părea la un moment dat doar o înclinare spre perfecţiunea unei societăţi care se strâmba de la o zi la alta tot mai mult, iată că după un sfert de secol, domnia sa, mai în glumă mai în serios, a devenit un reper moral al faptelor, întâmplărilor politice, al evenimentelor şi chiar al catastrofelor care sunt şi care vor mai fi în societatea noastră. Cu o migală şi un spirit de observaţie fără egal, domnul Stănescu pătrunde fenomenele şi întâmplările cu maximă inteligenţă şi extrage din minereul social acele perle, acele caractere, acele racile mai bine spus, care domină şi transformă viaţa socială de peste un sfert de secol. Şi cum la îndemâna dumnealui nu se află nici diviziile de tancuri, nici rachetele intercontinentale, ori portavioanele care cutreieră oceanele lumii, ci numai condeiul şi inteligenţa, împreună cu un talent critic ieşit din comun, cu acestea domnul poate să bombardeze prin cuvinte morala strâmbă a concetăţenilor noştri care mai de care mai grăbit să se cocoaţe cât mai sus, pe grămezi cât mai mari de bani şi de foloase necuvenite într-o societate care promovează din naştere speculaţiile, corupţia, comisionul, furtul elegant de bursă în locul muncii cinstite. Cu alte cuvinte, dacă eşti cinstit, eşti prost. Este uimitor cum domnia sa vede viaţa politică românească. Aş crede că este cel mai bun reporter la faţa locului, cu inima la trecători, cu ochii la ordinea de zi a Parlamentului, cu urechile la sedinţele Guvernului ori muţenia Cotrocenilor, cu ştirile de la cele mai noi şi mai serioase jurnale de presă şi mai ales la vocea străzilor distorsionate de gulerele 5

albe, canalia de uliţi, dar şi vocile modeste de iubitori de ţară de toate culorile şi vârstele. Sunt convins că dacă ar fi invitat la o televiziune domnul Stănescu ar vorbi numai în versuri, mă rog, în satire şi umor, în cuvinte critice şi moralizatoare la adresa oricărui personaj de pe sticlă. Dar, cum se vede, parcă şi istoria a ţinut cu domnia sa. Are toate tipurile, toate caracterele, toate întâmplările. Ar putea deveni un clasic colecţionar de portrete ale actanţilor din societatea românească. Recomand celor care se tot învârt până ne ameţesc pe scena politico-ecoonomică, cultural-educativă şi chiar sportivă să se redescopere în paginile acestor minunate cărţi de colecţie. Oare există vreun domeniu pe care ochiul sever, dublat de cuvântul potrivit, să nu fixeze în insectarul social pe tipul ori modelul personajului clasic? Nu prea cred. Cronica domnului Stănescu este imbatabilă, demnă de o agenţie de presă de talia celor mai respectabile din lume. Anton Pann parcă renaşte în slovele sale, parcă moraliştii lumii se îmbulzesc în paginile domniei sale. Numai că se exprimă în româneşte, pe şleau, fără ocolişuri, cu tăişul în sus, gata să spintece minciuna, ipocrizia, corupţia, făţărnicia, impostura, lăcomia, aiureala, prostia cu P mare... Tratate cu umor, cu înţelepciune, dar şi cu oarece învăţătură de minte, cărţile sale sunt, cum mai spuneam anterior, un fel de tabel al lui Mendeleev al trăznăilor omeneşti pe care vulturul ager le priveşte de departe, din tării, ca un om trecut prin viaţă care a muncit serios, a rămas curat, cinstit şi optimist, deşi acum ar fi trebuit ca ţara sa aibă grijă de el după cât a dat societăţii noastre ca profesionist de mare clasă. Tot el e dator ţării să-i deschidă ochii să o apere de şarlatani şi de prostituţia socială mizerabilă. Câtă obidă, câtă răbdare, câtă ironie, câtă morală, cât optimism din fiecare fapt, din fiecare ştire pe care televiziunile le învălmăşesc şi le rostogolesc la unison cu tot tămbălăul de rigoare!! De fapt vorbărie goală, în care fraierul rămâne năuc, 6

doar cu o înjurătură în colţul gurii, lângă ţigara ieftină devenită atât de scumpă…. Domnul Stănescu veghează demn la starea morală a societăţii noastre. Şi o face cu mult aplomb, cu răbdare şi filozofie morală deplină. De altfel, ce ar mai putea face? Să demonstreze în piaţă? Să se înscrie în partide? Să se amestece cu toţi prin pieţile publice cu pancarde, cu sloganuri, cu strigături de tipul „ieşi afară, javră ordinară!“ – strigături care fac de acum parte din folclorul nou de trotuar şi de piaţă?? Desigur, scria la finele unei istorisiri de tot plânsul: Când nu eşti de meserie/ Degeaba primeşti simbrie... Astfel de tabele tip Mendeleev social, cu cuvintele potrivite bine gândite, bine ţintite, fac deliciul cărţilor domniei sale. Sunt perlele de viaţă, acolo este matematica vieţii şi a morţii, acolo este verticala omului simplu curat şi optimist. Viaţa României este o colecţie de minereuri din care domnia sa, ca şi geologul, extrage aurul cuvintelor foarte simplu şi foarte exact. Ar trebui ca domnul Stănescu să aibă o funcţie la Guvern, de consilier moral. În Academia DacoRomână este parte din Garda DacoRomână – tribunalul moral al Senatului ADR… Are tehnologia cea mai înaltă, are talentul de a disemina tratamentul adecvat pentru fiecare. Ce ar mai fi oare de făcut? Aceste gânduri amare nu par a fi de loc o joacă, mai degrabă o cronică dramatică pentru vremuri catastrofale de o gravitate extremă. Cărţile domniei sale să ajungă sub ochii celor împricinaţi. Încondeiaţii trebuie să se vadă în oglindă. Ţintele trebuie să primească gloanţele meşteşugite la maşina de scris de un maestru al îndreptării morale. Nu mă pot hotărî pe care dintre ele să le laud mai întâi. Domnul Stănescu este inepuizabil, surprinzător de nuanţat…

Citeşte, cititorule, uimeşte-te prin conciziune, precizie, apăsare şi mai ales prin cele două rânduri finale care înglobează o speţă demnă de un tribunal moral etern. În fond, domnia sa este parte din acea gardă morală paşnică, de obşte, din acel tribunal moral pe care cei cu părul alb, şi cu pensia mică, cel care în viaţa lui, a văzut lumea şi pe faţă şi pe dos, şi în junglă, şi în centrele civilizate, poate să judece pe semenul său care o ia pe arătură, fluieră în biserică, păcăleşte în Parlament, doarme la Cotroceni, ori o face pe ministru pentru a-şi umple cămara, ori secretar de stat pentru a burduşi curţile rudeniilor. Nici cel care cu legea în mână prigoneşte pe cel cinstit nu scapă. Judecătorul moral, domnul Stănescu îi cheamă la bară şi le aplică o etichetă cu care să plece din nou în lume ca să se îndrepte pe sine şi odată cu ei, pe ceilalţi. Garanţia că domnia sa face un act de salubritate publică este că aceste cărţi sunt şi vor rămâne rechizitorii şi decizii morale definitive, în versuri, pentru toată epoca postdecembristă. Şi, fără nici o îndoială, va rămâne un reper pentru istorie, emblematic şi misterios. Cronicile sale rimate, urmate de concluzii diagnostic şi tratament sunt sclipitoare. Clasicii l-ar invidia cu toate că nu este nimic nou sub soare. De milenii oamenii fură, înşală, se pricopsesc din funcţii publice, devin corupţi cu ştaif şi sfidează ordinea publică, siguranţa naţională, bunul simţ, ofensează pe cel cinstit, drept, care se bazează pe adevăr, pe cel însetat de dreptate, care munceşte cu sârg din greu şi crede că lumea trebuie să fie ca el, adică o lume mai bună şi mai dreaptă. Şi asta pentru că oamenii care trăiesc printre noi precum domnul Stănescu cred că lumea este aşa cum sunt ei, cuminţi, curaţi, harnici, sinceri şi iubitori de neam şi ţară.

Ei bine, pentru acest ideal, domnul Stănescu luptă după puterile domniei sale cu toată lumea, inclusiv cu criminalii mediului global. Pentru că cel mai important lucru nu este să cunoşti lumea aşa cum este, ci este mult mai important de a o schimba. Pentru că domnul Stănescu este neschimbat, ca un tânăr idealist, şi ferice, care visează o lume mai bună, pe când lumea merge de-a-ndoaselea, devine din ce în ce mai rea, contra lui şi a celor ca el. Totuşi, să trăiască domnul Stănescu, pentru că tocmai când simţeam nevoia de critică, m-a anunţat că a mai terminat o carte... De unde oare se adapă talentul maestrului? Din viaţa noastră de zi cu zi... Morala este cu noi, iar lumea încă priveşte cerul înstelat şi crede în idealuri... Morala este în noi, iar domnul Stănescu ne priveşte şi ne sfătuieşte, ne înţelepţeşte… este un vârf de lance ca o peniţă de aur care împunge pentru tot norodul pe infractorii zilei… Geo Stroe, un admirator al unui om cu totul deosebit, cu un har rar şi apăsat, unul care a încurajat şi încurajează scrisul domnesc al domnului Stănescu întru eternizarea valorilor zamolsiene temporale dacoromâneşti de pretutindeni. Bucureşti, 8 martie 2017 d.Chr. (12 017 după Zamolse – d.Zm), dimineaţa.

Tuturor celor care luptă pentru transpunerea în viaţă a idealurilor de echitate socială şi adevăr.

Dedicaţie Versurile alăturate Ca şi cele editate Anterior, sunt inspirate De purtarea unor confraţi Care se lasă antrenaţi În afaceri dubioase, Penale şi ruşinoase, Pentru ţară păguboase, Deşi nu-s dintre cei care Abia se ţin pe picioare Că n-au bani nici pentru-o pâine Şi trăiesc de azi pe mâine. Dimpotrivă, sunt bogătani Şi nu pot spune că n-au bani, Pentru că nu-i adevărat. Ei deţin funcţii mari în Stat Şi au salarii foarte mari Faţă de ceilalţi bugetari. Ar putea deci, să trăiască Fără ca să mai ciupească Din altă parte nici un cent Pentru că e suficient Ca să ducă un trai decent. Dar ei nu se mulţumesc cu-atât Ei vor mai mult, aşa încât Se dedau la acte care Le aduc doar dezonoare Târându-i pe drumul care Îi duce la închisoare. Pentru final, mă simt dator De-a le-aminti tuturor Celor luaţi în colimator, Că numai spre binele lor, Eu le dedic aceste rânduri. Poate că vor cădea pe gânduri. 13

Partea I VERSURI

În atenţia alegătorilor români, care vor vota la alegerile europarlamentare din mai 2014 În ţară, iar e zarvă mare: Partidele, cu mic, cu mare, Se luptă cu înverşunare Muncind din greu, plini de sudoare, Să-i promoveze pe cei care Îi va reprezenta cu-onoare La europarlamentare. Astfel, ţara s-a transformat Într-un viespar adevărat: Propagandiştii, ca turbaţii, Fug să-şi prezinte candidaţii, Luând toată ţara la picior Şi spun alegătorilor: Ai noştri sunt cei mai cinstiţi, Mai harnici şi mai pregătiţi Pentru această misiune În care, şi viaţa şi-ar pune Zălog, cu simţul datoriei Întru onoarea României. Vor lupta dârz, cu capul sus În faţa celor din Apus, Care stau la cotitură Să ne pună pumnu-n gură... La o aşa prezentare, Se face şi o completare Vizuală, grăitoare: Aici, iluştri candidaţi Apar toţi, fotografiaţi În mărime naturală Şi, zâmbind, fără sfială, 16

Şi-afişează importanţa, Iar, uneori, ignoranţa. Mai mult chiar, unii dintre ei, Deşi sunt doar nişte pigmei, Afirmă cu toata tăria: „Vom ridica România“. S-o ridice, ar fi bine. Da'ntrebarea e: Cu cine? Cu refulaţi din PDL, Resturi din PNŢCD, Cu vreo câţiva legionari Şi alţi asemenea sforari? Cine să cread-aşa ceva? Lumea s-a mai trezit cumva, Electoratul e păţit Şi stie cât a pătimit, Nu se mai lasă păcălit. - Dar, dacă iar e mituit? - Atunci, ne-aşteapt-o dandana: Şi nimeni nu ne-o mai salva. Nici chiar răbdarea Penelopei. Vom fi doar coada Europei. Dacă vrei ca să-ţi meargă bine, Să nu-ţi dai cinstea pe ruşine.

Politicienilor cu pretenţii care, la europarlamentarele din mai 2014, au obţinut mult mai puţine voturi decât sperau La Europarlamentare, S-a răspuns la întrebare: Băsescu, Udrea şi Unguient Sunt în pericol de faliment. Că este-aşa, nu-i cu tăgadă, Scorul la vot, e o dovadă. Toţi trei deci, s-au facut de râs: Ce au visat, unde-au ajuns. Cu şase la sută din voturi, Sunt buni doar pentru cozi de mături... La fel şi noul fan Băsescu, Alias domnul Antonescu, Ex-şeful de la PNL Care tulbură apele Din partid cu ale sale Mici gafe monumentale. Dar acest lucru, l-a costat: Alegătorii l-au taxat La vot, ceea ce nu-i păcat. Altceva însă e păcat: Nici partidul n-a fost iertat, Oamenii nu l-au mai votat Ca în trecut, în număr mare, Când votul era sărbătoare Pentru ei. Astăzi, sunt blazaţi, Fără chef, dezorintaţi Şi se-ntreabă mereu: De ce? Păţim ca PNŢCD? Când ai aripi precum Icar Şi vrei să zbori, e în zadar. 18

D-lui Crin Antonescu, pentru duplicitatea sa politică După succesul aşa mare La Europarlamentare, Crin Antonescu, supărat, Se poartă precum un turbat: Este schimonosit de ură, Se-agită, ţipă şi-i înjură Pe foştii aliaţi cu care A fost doi ani la guvernare... Dar el, nicio vină n-are? De ce atunci, mai ieri, râdea Tot timpul şi se tot pupa Cu PSD-iştii şi jura Că nimeni nu-l va despărţi De ei, cât timp va mai trăi? Şi tot ieri, ex-şeful PNL Se tăia-n săbii cu PDL Pe care îi calomnia Şi-n gura mare-l acuza Pe un ton aspru, vehement: Tot timpul cât a guvernat S-a ţinut numai de furat. Acum însă, PDL-ul E frate cu PNL-ul, Îşi strâng mâna, se sărută Se bat reciproc pe burtă Şi-mpreună pun la cale O alianţă cu care S-ajungă la guvernare. Azi, PSD e hoţul care Duce ţara la pierzare. Aşa fiind, o întrebare, 19

Se pune, năucitoare: Domnule Crin, tu, om cinstit, Când ai minţit? Când n-ai minţit? Răspunsul însă, e uşor Şi la-ndemână tuturor: Deşi se crede om cu har, Este doar un duplicitar Plin de ifose, încuiat. Dar asta, vai, cât l-a costat: Dintr-un prezidenţiabil, A ajuns indezirabil... O şansă, dacă e ratată, Nu se repetă. Niciodată.

D-lui Crin Antonescu, pentru hotărârea de a nu mai candida la postul de preşedinte al ţării Când Antonescu s-a convins Că este compromis şi-nvins, Că drumul spre Preşedinţie Este numai o utopie, A transmis iute un anunţ: Eu nu mai candidez. Renunţ. Când ştii că eşti pe-o fundătură, N-are rost să mai dai din gură.

Celor care, deşi sunt doar muritori de rând, se consideră zeităţi locale Lumea, spun grecii, s-a născut Din haos, care-i perceput Ca ceva dezorganizat, Mişcător şi întunecat. Din haos la un moment dat, Geea, Pământul s-a-ntrupat Iar ea şi-Uranos, soţul ei, Au dat Olimpului mulţi zei. Copii adică, fete, feciori, Atotputernici, nemuritori. Dintre fii, Zeus cel tunător, A fost atoate stăpânitor... Aşa ne spune Theogonia. Zei însă, sunt şi-n România, Dar ei nu sunt nemuritori, Deşi cred asta deseori. Aşa fiind, în viaţa lor, Pot să facă ceea ce vor. Astfel, dintr-un brav marinar Slujitor al lui Ceauşescu, S-a-ntrupat omul-Zeu cu har, Factotum-ul Traian Băsescu. Acest ZEUS, azi Şef de Stat, Abil, persuasiv, rapace, Un luptător neînfricat, Una spune, alta face: Spune că e imparţial, Da'şi protejează acoliţii Care-i sunt subjugaţi total, Şi-şi promovează favoriţii. 22

Spune că-i neîndurător Cu hoţii, chiar dacă-s cu har, Da-i foarte îngăduitor Cu de-alde Omar sau Blejnar. Pe cei care nu-i cântă-n strună Şi interesul i-l lezează, Cu Cerberii lui îi adună Şi-n Hades îi înmormântează. Munceşte ca Sisif, zi-noapte, Nici Hercule nu-i stă-mpotrivă, Iar de somn, nu mai are parte. Te miri cum nu intră-n derivă. Rareori are timp de Muze, Doar Udrea-n rol de Afrodita Mai reuşeşte să-l amuze. Păcat că e cam ofilită. Şi de BACHUS îşi face timp, Când e cu el, grijile zboară Şi se simte ca în Olimp, Unde este doar primavară. Iar Ceres, alias Ioana, Născută dintr-o mânărie Legată de moşia Nana, Îi mai aduce-o bucurie... Cu toate astea, acest mare Zeu-se-ntâmplă-ntotdeauna, Ar fi rămas un oarecare Dacă nu-l ajuta Fortuna. La rândul său, Fortuna care Şi-a salvat Zeul deseori, A avut şi ea ajutoare: Oportunişti şi Profitori. Această gaşcă de sforari Linguşitori şi insolenţi, Au posturi cheie, sunt demnitari, 23

Deşi mulţi sunt incompetenţi. Dar cu ei, nu ne pierdem timpul Să-i numim. Ar fi în zadar. Vrem doar să-i judece Olimpul. Locul tuturor e-n Tartar. Zeii noştrii, adeseori, Nu sunt decât nişte trişori.

Fraţilor Mircea şi Traian Băsescu, pentru relaţia lor cu clanurile mafiote Trocul lui Mircea Băsescu, Cu clanul Bercea Mondial, Cumătrul zisului Băsescu, Nu e un caz simplu, banal. Din contră, cazu-i complicat Pentru că este implicat Se pare, chiar Şeful de Stat, Adică fratele mai mare Al lui Mircea. Ca urmare, Dandanaua ia amploare. Aşa fiind, Şeful de Stat, Simţindu-se profund lezat De cei care-au interpretat Astfel această'ntâmplare Şi cuprins de indignare, A venit la televizor Şi-a spus, răspicat, tuturor: „Eu n-am fost nicicând informat Cum că Mircea s-ar fi dedat La ceva ce-i de condamnat. Neştiind deci, nu-s vinovat Că le-aş fi muşamalizat Aşa cum tot spun mereu cei Ce bârfesc la Antena trei. Tot ce vă spun, e-adevarăt. Nu mint şi n-am minţit vre-o dat'... Faptul că-s fotografiat Cu Bercea şi-am dansat Împreună, e-adevărat. La fel, este adevărat Că tot el, soţiei i-a dat 25

Un lanţ de aur pur, curat, Pe care i l-a pus la gât, Dar asta, nu-i ceva urât. Înseamnă că m-apreciază Şi că, sigur, mă votează. Ceea ce s-a şi întâmplat: Am luat al doilea mandat. Pe scurt, această vânzoleală A fost una electorală Ce nu poate fi condamnată. Aşa se'ntâmplă'n lumea toată... Concret, toate cele spuse De cei cu minţile duse Despre familia Băsescu, Sunt scorneli de la Voiculescu.“ Când ştii să prezinţi o problemă, Dispare orişice dilemă.

Celor care, ocupând demnităţi mari în stat, se consideră mai presus de lege Când cineva ştie bine Că X sau Y a furat Ceva, însă se abţine Să-l denunţe, e vinovat. În acest caz, legea zice Cum că „mutul“ e complice, Deci, la fel de vinovat Ca făptaşul şi blamat. Nu mai vorbesc de cazu`n care Aceşti Demnitari ipocriţi Pun mâna pe-un bun oarecare Fără a fi îndreptăţiţi. Dar funcţia, şi nu-i mirare, Îi apără pe Corifei, Ceea ce naşte o`ntrebare: Legea e doar pentru plebei? Cât timp sunt mare ştab în Stat, Explicaţii nu am de dat.

Domnului Mircea Băsescu, pentru implicarea sa în afaceri cu clanul mafiot Bercea Mondial Când te-angajezi să faci ceva, Ştiind că faptu-i ilegal, Luând şi bani pentru-aşa ceva, Comiţi un lucru imoral. Totuşi, dacă te-ai răzgândit Sau ţi-ai dat seama c-ai greşit, Scapi de-un posibil tărăboi Doar dacă dai banii-napoi. Motivând însă că banii luaţi Nu trebuie înapoiaţi Pentru că sunt, toţi, bani furaţi, Nu se consideră o scuză. Dimpotrivă, te acuză: Ştiai că banii-s de furat? Dacă ştiai, de ce i-ai luat? Te-ai băgat singur în necaz Fiindcă ştii, în acest caz, Legea, cu dreptate zice Cum că şi tu eşti complice. Aşa deci, şi prin urmare, Mergi şi tu la închisoare. Din afaceri dubioase, Te alegi doar cu ponoase.

Parlamentarilor români, pentru legea privind pensia suplimentară Bieţii noştri parlamentari Se zbat în lipsuri foarte mari, Deoarece salariul lor E unul de măturător Şi nu este suficient Nici măcar pentru un trai decent, Deşi muncesc din zori în seară Dându-şi viaţa pentru ţară. Se simt deci marginalizaţi, Umblă pe străzi debusolaţi, Neîngrijiţi, înfometaţi, Au uitat de cuvântul tihnă Şi fiindcă n-au timp de odihnă, Dorm chinuiţi pe banca lor De deputat sau senator. Sunt supuşi la grea-ncercare... Dar altu-i oful lor cel mare: Ce fac după pensionare Când pensioara de pe-o lună Le-ajunge doar o săptămână? Vor avea viaţă de calvar. Dar cum să scape de coşmar? Răspunsul la întrebare L-a găsit un oarecare Individ, tot parlamentar, Care a explicat în clar: E drept, situaţia e proastă Dar e la-ndemâna noastră S-o îndreptăm. Şi chiar curând, Şi nu ne-om mai trezi plângând Ca nişte neajutoraţi. 29

Vă rog deci să mă ascultaţi: După ce am chibzuit, Am gândit, m-am răzgândit, Am găsit ca rezolvare Propunerea următoare: Pe lângă pensia lunară, (Care e pensie de Stat Adică ceva garantat) Încă una suplimentară, Ca bonus pentru performanţă. Este ultima speranţă Şi singura în măsură Să scăpăm de-ncurcătură. Propunerea prezentată, Îndelung aplaudată Şi apoi în plen votată, A devenit, se-nţelege, Sfântă literă de LEGE. De-acum, de griji fiind scăpaţi, Murmură toţi, foarte-ncântaţi: Atunci când eşti parlamentar, Nici un efort nu-i în zadar. Un om cu iniţiativă E om de mare perspectivă.

Tuturor partidelor care s-au succedat la guvernare după 1989 Când un partid oarecare Ajunge la guvernare, (Chiar dacă din întâmplare) Prima grijă care-o are Este una de onoare: Recompense la cei care Le-au fost alături mereu Şi la bine şi la greu Luptând cu înverşunare Ca să ia lozul cel mare. Odată lozu-n buzunar, Începe muzica de bazar: Dăm fotolii de miniştri Doar la oamenii iluştri, Recunoscuţi ca valoare, Studii universitare (Chiar dacă-s de la „serale“) Şi experienţă mare În munca de coordonare A proiectelor din care, Odată puse-n valoare, Aduc bani, încet-încet În sărăcitul buget... Pe postul de ambasadori Ne dorim buni cunoscători De limbi străine: romgleza, Întrucât, numai aşa Vor putea să se-nţeleagă Cu-oricine din lumea-ntreagă... Pentru posturi mai mărunte, N-avem pretenţii prea multe. 31

Dăm postul celui ce ştie Să citească şi să scrie, Că munca nu-i de uzură. Dar şi leafa-i pe măsură. Este puţintel mai mică, Dar un oscior, tot îi pică... Astfel, treaba rânduită, Toată lumea mulţumită, Au purces cu toţi, în grabă La muncă, să facă treabă. Dar cum în lupta cea mare Le-au rămas contur'le goale, S-au apucat, pe-ntrecute Să îşi „scoată“ pe tăcute, Cheltuielile făcute... Lucrând aşa cum s-a lucrat, Partidul şi-a asigurat Loialitatea celor care Sprijină noua guvernare. De-acum, de-aceste griji scăpaţi, Încep munca netulburaţi Croind planuri de viitor Cu gândul numai la popor. Le urez mult succes. Şi spor. Numai când omu-i necinstit, Nu dă-napoi ce a primit.

Celor care se amăgesc crezând că NATO nu are nici un interes atunci când se angajează în acţiuni militare Fiind noi o ţară care Are duşmani la hotare, Şi fiind şi-o ţară mică, Tremurăm cuprinşi de frică Gândind că dacă cineva Răuvoitor ne-ar ataca, N-avem cu ce ne apăra. Aşa fiind, am apelat La NATO, noul cruciat Care, de când s-a înfiinţat Şi-a asumat, sub jurământ, Un lucru demn numai de-un sfânt: Păstrarea păcii pe pământ. Dar pacea-i mai greu de păstrat Dacă nu eşti bine dotat Cu armament sofisticat Care să bage frica-n oase Celor cu gânduri belicoase. Plecând de-aici, s-a dezvoltat Industria de armament Care, treptat, a căpătat Un avânt fără precedent. Astfel, NATO e-n măsură Să dea orişice armament Celor ce-s în încurcătură. Cu plata cash, sau virament. Sistemul, pus la punct recent, S-a dovedit eficient Atât pentru producător Cât şi pentru cumpărător, 33

Unul, luând banii pe ce face, Altul, dormitează-n pace... Conformându-ne şi noi Acestor principii noi, Putem dormi liniştiţi. Acum suntem ocrotiţi. Când ai un frate mai mare Să te ajute, nu-i mirare.

Celor care consideră că numai un comportament slugarnic îţi poate oferi mai multe privilegii Atunci când prinzi o slujbă bună, Fixează-ţi scaunu-n podea Căci, de scapi vrabia din mână, Nu te mai întâlneşti cu ea. Şi-ncă ceva: flatează-ţi şeful, Spune-i că-i cel mai mare as. Căci dacă-i strici vreodată cheful, Te dă afară şi-ţi râde-n nas. Înghiţi când te beşteleşte Şeful. Tot el te plăteşte.

Celor care, din inconştienţă, nu asigură locuri de muncă tinerelor talente, aceştia fiind obligaţi să plece în alte zări Degeaba Glia Strămoşească Rodeşte tineri luminaţi, Când nu poate să-i folosească În ţară, lâng-ai lor confraţi. Pentru că, negăsind în ţară Locuri de muncă potrivite, Acceptă oferte de-afară Tentante şi bine plătite. E clar deci, când dai din mână Tot ce ai mai bun în ţară, Ţie n-o să-ţi mai rămână Nici o urmă din comoară. Căci, laptele de-l smântâneşti, La unt să nu te mai gândeşti. Când nu ştii să-ţi apreciezi Valoarea, întotdeauna pierzi.

Elevilor şi studenţilor care nu se omoară cu învăţătura, mizând pe „bunăvoinţa“ profesorilor Când un elev sau un student Are note de repetent, Să nu se îngrijoreze Cum că n-o să promoveze, Deoarece soluţia Este la îndemana sa: O „atenţie“ frumoasă Şi pleacă voios acasă. Metoda este brevetată Şi promovarea, garantată. Cine ia mita e vinovat Dar nici cel ce dă nu-i curat.

Partidelor politice care, din dorinţa de a ajunge la guvernare, fac alianţe, deşi se ştie că acestea nu au viaţă lungă În politică, se ştie: Nu-i loc de prietenie. Când însă interesu-i mare, Poţi face şi o derogare: Accepţi o coabitare Cu un partid oarecare, Şi-aţi ajuns la guvernare. Că această alianţă Este o mezalianţă, Se ştie, şi nu-i de mirare Că gândeste fiecare: Încercarea moarte n-are. Să treacă podul, săracul, Se-nfrăţeşte şi cu dracul. Când oamenii-s de umplutură, Şi alianţa-i pe măsură.

Partidelor care-şi trădează alegătorii, făcând alianţe cu partide de altă orientare politică, în vederea formării unei noi majorităţi parlamentare Cine este mereu „strateg“ mare, Stă mereu la guvernare Făcând numai o mutare: Când este la o adică, Părăseşte „barca“ mică Şi trece în „barca“ mare, Fără nici o remuşcare. O alianţă încheiată În grabă, nu este sudată.

Celor care, profitând de funcţiile pe care le au, se compromit practicând afaceri ilegale Mai ieri, mass-media toată A fost suprasaturată De veştile referitoare La metodele prin care Domnul Vanghelie Marian Şi domnul Andrei Chiliman Au strâns averi nemăsurate. Aflând eu acestea toate Şi făcând o corelare Cu cazuri asemănătoare, Am făcut o constatare: Când cineva ajunge „mare“, Îşi pierde mintea se pare Căci, ca prim gând care-l are, E să strângă cât mai multe Bunuri. Chiar pe căi oculte. În acest sens, se pretează La fapte care lezează Bunul simţ, moralitatea, Fiindcă, pentru el, dreptatea Este doar a celui care Are bani în buzunare. Reflectând la întâmplare, S-a născut şi-o întrebare: Pentru ce, un oarecine Care-oricum o duce bine Se-apucă de treburi care Îl târăsc la închisoare? Căci, eu sunt convins, el ştie Că face-o escrocherie. 40

Şi atunci, de ce o face? Doar pentru c-aşa îi place? Sau poate din lăcomie. Eu cred că doar din prostie. Omul cuprins de lăcomie, E candidat la puşcărie.

Cuplului prezidenţial, pentru prea desele vizite în străinătate Noul nostru preşedinte, Munceşte, nu se dezminte: Sare zilnic prea înaltul Dintr-un avion în altul. Pentru că, precum se ştie, Cea mai sacră datorie A oricărui preşedinte, Este să îşi reprezinte Cu demnitate şi-onoare Patria peste hotare. Aşa fiind, şi-a asumat Şi dumnealui acest mandat. Dar să nu credeţi că-i uşor, Fiindcă te-apucă un fior Când, vrând sa arăţi tuturor Că eşti un mare orator, Îţi citeşti discursul care L-ai primit de la plecare, Şi eşti ovaţionat De cei prezenţi, aplaudat. Dar succesul şi mai mare Este când, fir-ar să fie, O scoate la-naintare Pe prea luxoasa-i soţie De care-i îndrăgostit Şi sunt de nedespărţit. Aşa că, dragii mei confraţi, Nu mai fiţi prea contrariaţi. Suntem bine reprezentaţi: Peste hotare, amândoi, Aici, şi cabinetul doi. Oricine se călătoreşte În doi, nu se mai plictiseşte. 42

Apelul vameşilor către autorităţi, plângându-se că dacă li se interzice „vămuiala“, abea vor mai putea trăi Dacă găsiţi de cuviinţă Să-l suprimaţi pe Ciubucov, Ne veţi avea pe conştiinţă: Vom muri mai săraci ca Iov. Când umblii cu mierea în mână Lingi degetele o săptămână.

Parlamentarilor cărora li s-a cerut acordul pentru numirea dlui. M. R. Ungureanu în funcţia de director la S.I.E. Grijuliu până peste poate Ca-n ţară treburile toate Să meargă unse ca pe roate, Domnul Iohannis s-a gândit C-a sosit timpul, în sfârşit, Să numească şef la SIE, Post vacant de mult, se ştie. Şi cum o vorbă înţeleaptă Spune să treci iute la faptă, L-a nominalizat urgent Pe domnul M. R. Unguient, Pentru că e competent Şi cunoaşte meserie Fiindc-a mai lucrat la S.I.E. Dar treaba nu s-a terminat Aici. Ba chiar s-a complicat Întrucât, pe cât se pare, Parlamentul, care are Ceva de spus în chestiune, Este divizat, se spune: Unii zic că-l vor vota, Iar alţii, că-l vor renega, Imputându-i păcatele Din guvernarea P.D.L. De-aceea domnul M.R.U., Aşteaptă-ngrijorat: Da? Nu? Când eşti la mâna cuiva, Doar soarta te poate ajuta. 44

Oportuniştilor politici care, indiferent de regimul pe care îl slujesc, fac numai politica propriului interes Politica, este ceva Ce fiecare individ Îl face în favoarea sa, Sub flamura unui partid. Că este-aşa nu-i un secret, Doar că, se lucrează discret. Iar pentru a se demonstra Că lucrurile stau aşa, N-avem decât să ne-amintim Ce era ieri, în comunism Şi ce-i azi, în capitalism: Mai ieri, tovarăşul Cutare, Simplu muncitor, dar care Ca P.C.R.-ist a demonstrat Că este foarte devotat Partidului, e promovat Într-o funcţie de mare Răspundere deşi n-are Decât trei clase primare; Azi, acelaşi ins, Cutare, A căzut tot în picioare Şi, voios nevoie mare Merge în continuare Pe cunoscuta cărare. Numai că, acum el poartă Alt drapel, în altă barcă, Dar le schimbă şi pe ele Când interesul i-o cere Pentru c-acest pui de lele Trece, fără remuşcare, 45

Urgent, la altă grupare Dacă-i dă un os mai mare. Astfel, pe plaiul mioritic S-a născut un turism politic Care, cum nu-i sancţionat, Se va dezvolta ne-ncetat. De-aceea, astăzi s-a ajuns La situaţia de plâns Când, orice partid, mic sau mare Nu are numai o culoare, Ci este, n-o spun numai eu, Asemeni unui curcubeu, Adică, ceva dispersat. De-aici, ce-avem de învăţat? Cine-i policalificat, Are numai de câştigat.

Celor care au contribuit la devalizarea societăţii de asigurări ASTRA După atâtea amânări Care pe toţi ne-au tracasat, Dosarul Astra Asigurări, În sfârşit, s-a finalizat Sentinţa-i dată cu decenţă De către-naltul magistrat: Astra este în insolvenţă Şi Adamescu-i vinovat. Pentru că, el este cel care, Păşind pe calea nedreptăţii, Şi-a-nsuşit fără remuşcare Fondurile societăţii Cu care, el şi-a „ajutat“ Înalţi amici politicieni, Şi apoi şi-a sponsorizat Şi Şeful de la Cotroceni. Dar banii nu s-au risipit. În locul lor, el a primit Favoruri greu de bănuit... Dar acum, când un oarecare Asigurat care are O daună, mică, mare, Cine-l despăgubeşte oare? Suntem în ţara în care Unii sunt cu foloasele Şi alţii cu ponoasele? De ce domnii sponsorizaţi Nu sunt şi ei sancţionaţi? Delapidările mari, toate, Se fac doar cu complicitate. 47

Tuturor celor care se străduiesc, pe orice cale, să ajungă parlamentari Tatăl meu a fost om cinstit, A muncit până s-a spetit, Dar nicicum nu s-a-mbogăţit Aşa încât, când a murit, În urma sa n-au mai rămas Decât banii de parastas Şi-o scrisorică în care Spunea cât de rău îi pare De faptul că n-a profitat De-o şansă care i s-a dat De a ajunge deputat. Pentru că, zicea dumnealui, Ca ales al poporului, Eşti om de vază, respectat, Foarte bine remunerat, Iar munca, este o plăcere Întrucât nu ţi se cere Decât să stai în banca ta Şi să votezi cu nu sau da. Iar atunci când iei cuvântul, Vezi de unde bate vântul. La sfârşit, tata mă-ndeamnă Să-nfrunt viaţa fără teamă, Să joc şi eu puţin teatru Şi să fac pe dracu-n patru „Cultivând“ oameni cu har Şi s-ajung parlamentar. Căci de rămâi la slujba ta, Zile bune nu vei avea: Poţi să te dai şi peste cap, Când eşti cinstit, mori tot sărac. Când ai fler, le rezolvi pe toate, Chiar de nu eşti tobă de carte. 48

Celor care nu se omoară cu munca Fiind el aspru criticat Pentru că prea trândăveşte, Un tânăr, fercheş şi stilat, Stă pe gânduri, chibzueşte: Ce să fac eu ca să-i opresc Pe-aceşti oameni clevetitori? Ar trebui ca să muncesc Pe rupte, începând din zori? Să stau tot timpu'n picioare Şi pe ploaie şi pe soare?... Dar fie, nu mă mai codesc, De mâine, încep să muncesc Chiar de-o să fac băşici la mâini. M-apuc să tai frunză la câini... Acum, munceşte bată-l vina, Trage la umbră rogojina. E drept, munca e necesară Dar, de-i prea multă, te omoară.

Maneliştilor de etnie rromă, care ameninţă că părăsesc ţara E jale printre manelişti, Le-a pierit graiul, toţi sunt trişti: De când s-a luat decizia De a li se impozita Averile cumulate Cu trudă, cântând pe la toate Sindrofiile din ţară, Viaţa le-a devenit amară. Se tânguiesc zi şi noapte Cum că nu mai e dreptate, Că dacă ei nu vor mai fi Lumea nu s-ar mai veseli Aşa cum a făcut Mircică Şi chiar ştabul Trăiănică De care-au fost aplaudaţi, Îmbrăţişaţi şi ajutaţi De fiecare dată când Le-au cerut ajutor plângând. Dar acum, li s-a-nfundat: Atunci când eşti dator la Stat, Nu mai ai cale de scăpat. Dar ei, se cred nedreptăţiţi Aşa încât sunt hotărâţi Să ne fac-o pagubă mare: Vor pleca, toţi, peste hotare. Dorinţa de impozitare, Înseamnă doar discriminare.

Celor care-şi plătesc luxul cu bani proveniţi numai din afaceri dubioase Când o slujbă bună-i dată Cuiva care-i tare-n tată, Deşi sărmanul candidat Nici bac-ul nu l-a promovat, Avem de-a face, e evident, Cu un tainic aranjament: Eu îţi fac azi acest serviciu Când tu eşti la ananghie, Tu-mi faci un contraserviciu Mâine, când mi-o fi greu mie. Că această învoială Este, fără îndoială, Un fel de parteneriat De tip mafiot, practicat De toţi cei care-s puşi pe rant, Este perfect adevărat. Dar împotriva lor nu poţi Să faci nimic, pentru că, toţi, Sunt foarte bine protejaţi: Au funcţii mari şi sunt bogaţi... Morala, este grăitoare: Când ai bani şi eşti şef mare, O duci bine şi trăieşti Fără să te mai speteşti. Eşti numai un om de rând, Îţi petreci viaţa plângând, Că nu poţi să scapi de nevoi Când lupii sunt ciobani la oi. Doar din afaceri dubioase Se strâng averile frumoase. 51

Domnului Klaus Iohannis, câştigătorul alegerilor prezidenţiale din anul 2014 Ca bun şahist şi diplomat, Gândind cu cinci mutări-nainte, Domnul Iohannis a câştigat. Astăzi e-al ţării preşedinte. E drept, a fost şi ajutat De-mprejurări, şi nu puţin. Iar el abil, le-a speculat Până l-a scos din ring pe Crin. Acum, fiind mare şi tare, A pornit-o la drum cu zel, Însă căciula, mi se pare, Nu-i potrivită pentru el. Când ajungi şef dintr-o întâmplare, Riscul de-a eşua e mare.

Celor care, cunoscând un secret privind o afacere ilegală, îl şantajează pe făptaş Atunci când un oarecare Şi-a însuşit un bun care Nu-i aparţine, se spune C-a făcut o infracţiune Care, dacă-i dovedită, Este aspru pedepsită. Dar cum asemenea fapte Se fac cu acte trucate, Ce implică, din păcate Şi ceva complicitate, E foarte greu de demonstrat Că actul e falsificat. Când însă, acest angrenaj Dintre complice şi făptaş Nu e „uns“ cum se cuvine, Apar probleme, nu e bine Pentru că, de-i nemulţumit De cât „unguient“ a primit, Complicele-l va şantaja Pe făptaş până va ceda Şi-i va mai da încă ceva. Că acest şantajist se ştie Că va face puşcărie Dacă târgul se va afla, Este cu totul altceva. El ştie una şi bună: Ce-i în mână, nu-i minciună. Şantajul este, cum se ştie, Foarte bănoasă meserie. 53

Doamnei Ioana Băsescu, aureolată pentru practica notarială desfăşurată Ioana, fiica cea mare A fostului preşedinte Băsescu, are căutare, Pentru că-i fată cu minte. Că e un foarte bun notar, Nu încape îndoială. A fost eleva lui Blejnar, Unde-a făcut înaltă şcoală. De-aceea, şi este firesc, La uşa ei este de jale: Investitorii se îmbulzesc Pentru acte notariale. De-aici provin banii cu care Şi-a construit faima cea mare Şi şi-a împodobit coroana Cu moşioara de la Nana. Servind somităţile toate, Câştigi în notorietate.

Tuturor celor care, în lupta pentru existenţă, aleg o cale de urmat Orice om, ca să trăiască, Trebuie ca să muncească Pentru că, doar munca poate Să-i aducă cele toate Care-i sunt de trebuinţă: Hrană, haine, locuinţă. Sunt două feluri în care Îşi arată fiecare Om, adevărata faţă Şi cum se comportă-n viaţă: Cel care-i harnic şi cinstit, Este mereu stimat, iubit, Chiar dacă s-a procopsit doar Numai cu strictul necesar. Când însă omul nu-i cinstit, Iar tot ce a agonisit A provenit din ilicit, Şi chiar dacă s-a-mbogăţit, Nu e stimat şi nici iubit. Munca deci, este cea care Pune omul în valoare. Aşa fiind, dragi confraţi, Fiţi atenţi cum vă purtaţi Şi vă rog să reflectaţi: Voi, unde vă situaţi? Omul cinstit şi cumpătat, Merită a fi respectat.

Domnului primar Nichita, pentru rolul de curtezan gelos Don Juan-ului Nichita, I-a ieşit pe nas prostia: Hărţuindu-şi el iubita, Va plăti. Cu puşcăria. Dragostea mare e-un handicap. Îţi dă mereu dureri de cap.

Doamnei Udrea, pentru implicarea sa în dosarul Bute Doamna Udrea, mândra divă, Mai ieri febleţea şefilor, Azi navighează în derivă Cu vela ruptă. Spre Târgşor. Urcuşul spre înălţimi, e greu. Coborâşu-i uşor. Mereu.

Domnului Traian Băsescu, pentru virulenţa discursurilor televizate Domnul Băsescu, pentru dreptate, Potrivit unui legământ, Se luptă cu toţi şi cu toate. Chiar şi cu morile de vânt. Când eşti vocal şi virulent, Ascunzi ceva, e evident.

Numiţilor Georgescu şi Bica, pentru implicarea lor în dosarul retrocedărilor Obosiţi până peste poate Semnând retrocedări trucate, Experţii Georgescu şi Bica, Se odihnesc. La mititica. Este destul un pas greşit, Ca să fi aspru pedepsit.

Celor care încurajează plecarea din ţară a tinerelor talente Le-amintesc celor ce-au uitat Ceva trist, dar adevărat: Când laptele îl smântâneşti, La unt să nu te mai gândeşti. Cu fiece tânăr ce pleacă, Ţara rămâne mai săracă.

Bărbaţilor care se căsătoresc cu femei mult mai tinere Nu-i rău să ai o trufanda Zi-noapte la-ndemâna ta. Dar, când îţi bagi ispita-n casă, Adio tihnei de la masă. Să nu te-apuci să faci ceva Care-i peste puterea ta.

Politicienilor care fac fel de fel de promisiuni, dar nu se ţin de cuvânt Promisiuni de bună stare Fac toate partidele care Se perindă la guvernare. Dar nu li se mai dă crezare Pentru că s-a reconfirmat Un adevăr adevărat: Azi, protecţia socială Este doar o vorbă goală, Aşa încât, dragi confraţi, La bine să nu prea speraţi, Şi să nu plângeţi când daţi de greu. Aşa a fost, şi-aşa va fi mereu. Promisiunile-s frumoase. Păcat că sunt cam dăunoase.

Domnului Traian Băsescu, pentru implicarea sa în dosarul flota Domnul Băsescu, bun gospodar, N-a fost ministru în zadar: A scăpat ţara de fiare Vechi, aflate pe vapoare. E drept, le-a dat pe-un firfiric Dar, e mai mult decât nimic. Nu-i rău când poţi recupera Şi din gunoi câte ceva.

Copiilor de bani gata, care se bazează pe bunăstarea părinţilor În lume, oamenii de rând Îşi trăiesc viaţa cugetând: Cum să-şi asigure o pâine, Ce le-aduce ziua de mâine, Aşa încât ei, zi de zi, Se tem cum că vor flămânzi. În schimb, copiii de bani gata, Lumina ochilor lui tata, Odrasle scumpe, băieţi, fete, Chiar dacă n-au minţi prea isteţe, N-au nici o grijă, niciodată, Răzbesc. Pentru că-s tari în tată. Când te bazezi doar pe părinţi, Vei plânge cu lacrimi fierbinţi.

Celor care sunt de părere că numai prin negocieri nu se ajunge la o înţelegere Procedeul e brevetat Şi rezultatul garantat: Când vrei să-ţi convingi adversarul, Cel mai bun argument e parul. Poţi să obţii niscai foloase, Băgând omului frica-n oase.

Celor de la UDMR care condiţionează venirea lor la guvernare UDMR joacă tare: Nu intră la guvernare Decât cu partidul care Le dă osul cel mai mare. Dacă poţi să trăieşti mai bine, Alt-cum, du-te, nu-i ruşine.

Copiilor de bani gata Fecioraşul meu iubit, Este tare necăjit: Ieri i-am dat bani de maşină, Azi n-are bani de benzină. Când banii nu ţi-i chibzuieşti, În viaţă n-o să reuşeşti.

Domnului Marian Vanghele, implicat în afaceri dubioase Domnul Vanghele-i acuzat De faptul că a abuzat De funcţie şi-a încasat Foarte mulţi bani. Nemeritat. Urmarea? A fost arestat. El însă nu-i prea supărat Căci banii, nu i-a returnat Şi se gândeşte resemnat: Curând arestul o să treacă Iar dupa aia, trai neneacă. Atunci când câştigul e mare, Merit-un pic de închisoare.

Celor care fac politică gândindu-se numai la avantajele materiale De când cu pluripartitismul, A-nflorit şi oportunismul: Mulţi oameni mici, orgolioşi, Meschini, însă la pungă groşi, De funcţii foarte mari setoşi, Sunt animaţi de-un singur gând: Se-nscriu într-un partid sperând Că va sosi şi ziua-n care Vor ajunge la guvernare. Doctrina, nu-i interesează, Pe ei, deloc nu-i deranjează Dacă azi sunt în PNL Iar mâine trec în PSD. Ei au doar o deviză-n viaţă Şi o scot tot mereu pe piaţă: Să-mi ating scopul, sunt decis Să fac orişice compromis. Când o floare nu mai are Nectar, trece-n altă floare.

Celor care se târăsc prin tribunale cerând restituirea unor proprietăţi Cei mai în vârstă, ne-amintim Cum că mai ieri, în comunism, Proprietatea privată Era strict delimitată La o casă, nu prea mare Şi banii de-nmormântare. Aşa fiind, moştenitorii, Nu se băteau precum chiorii Pe moştenirea rămasă, Adică doar pentru-o casă Care le revenea legal. Nu se târau la tribunal. Dar azi, când legile-s schimbate, Dreptul de proprietate S-a extins şi el la toate Averile confiscate La naţionalizare. A fost momentul în care Sute, mii de moştenitori Ca şi foarte mulţi impostori, Revendică terenuri, case, De la moşi şi strămoşi rămase. Acesta a fost începutul Stărilor conflictuale, Dar totodată şi debutul Stratificării sociale. Căci nereuşind amical Între ei să se-nţeleagă, Apelează la tribunal Unde se bat o viaţă-ntreagă. Dar lupta, nu este egală, 70

Iar rezoluţia finală Este dezamăgitoare: Câştig de cauză are Cel cu bani în buzunare. Concluzia deci, e clară Şi-nvăţătura amară: Cei ce au bani, sunt dumnezei. Dreptatea, nu-i pentru plebei. Eu singur sunt moştenitorul, Strămoş, mi-a fost Mântuitorul.

Domnului Klaus Iohannis, preşedintele României Domnul ex-primar Iohannis Un om harnic şi cuminte, N-a sperat nici măcar în vis C-o s-ajungă Preşedinte. Despre-o asemenea minune, Mulţi spun că-i vorba de destin. Eu însă, altcumva i-aş spune: E un cadou. Făcut de Crin. Ca să câştigi lozul cel mare, Musai să faci în scăldătoare.

Politicienilor din noul PNL PNL-ul, reanimat Cu resturi de la PDL, A prins curaj şi a reluat Mai dârz, lupta cu PSD. Iar lupta e care pe care Şi scopul de aplaudat: Revenirea la guvernare Cât mai curând. Imediat. Se pune însă o-ntrebare: Ce şanse de câştig au oare? Pentru că, precum ştim toţi, Una-i să vrei, alta să poţi. De ce această îndoială? Răspundem fără de sfială: Din doi infirmi, un ciung şi-un şchiop, Chiar dacă au acelaşi scop, N-a făcut nimeni, niciodat’ Un om întreg, adevărat... Aşteptând cu nerăbdare Răspunsul la întrebare, Doar un cuvânt pot să mai spun: Vreau să câştige cel mai bun. Când nu ai arme pe măsură, Pierzi, chiar de dai vârtos din gură.

Fruntaşilor PDL şi PNL, pentru jocurile de culise legate de revenirea la guvernare PDL-iştii-s la strâmtoare Şi negri de supărare: Nu mai sunt la guvernare. Moţiunea de cenzură Le-a luat pâinea de la gură. Nu mai sunt deci la putere, Dar orgoliul le cere Să găsească iar o cale Ce-i duce la guvernare. Există însă o problemă Ce-i pune în grea dilemă: Singuri, nu pot da pe spate Actuala majoritate, Aşa încât, sunt obligaţi Să îşi caute aliaţi. Ajunşi aici, ei s-au gândit Că partenerul potrivit Care să-i crească şansele, Este doar vechiul PNL. Zis şi făcut, şi-n grabă mare, Dar şi cu coada-ntre picioare (Se simţeau puţin vinovaţi În faţa noilor confraţi Căci, în altă-mprejurare I-au lăsat cu ochii-n soare) S-au dus la PNL spăşiţi Unde au fost bine primiţi Şi unde şi-a spus fiecare Părerea referitoare La noua colaborare: 74

Noi nu vrem, zice PNL, Alianţa cu PDL. Noi vrem numai fuziune, Adică o uniune Strânsă sub steagul PNL, Dar fără sigla PDL. Renunţaţi deci la sigla voastră Şi treceţi sub sigla noastră. Şi, vă rog, cât mai degrabă Să ne apucăm de treabă... Fiind de acord PDL Cu tot ce-a propus PNL, Întâlnirea s-a încheiat, Înţelegerea s-a semnat Şi apoi, toţi s-au apucat Să-şi întindă antenele: Să submineze PSD. Când ţi s-a stricat căruţa, E bună şi teleguţa.

Lucrătorilor din presă pentru publicarea de ştiri şi imagini criticabile Presa-i tezaurul din care Omul alege tot mereu Informaţii necesare Îmbogăţirii eu-lui său. Dar tot presa e cea-n care Apar imagini deşănţate, Ceea ce naşte o-ntrebare: De ce oare-s publicate? Răspund pe nerăsuflate: Pentru bani, se înţelege Căci cei din presă au o lege: Cu cât mai abracadabrantă, O ştire-i mai interesantă. Când inspiraţia-ţi lipseşte, Şi bunul simţ te părăseşte.

Doamnei Stanciu, preşedinte la ICCJ, pentru implicarea sa într-un dosar penal Doamna Stanciu, şefă mare La ICCJ, nu are Nici un picuţ de onoare Căci, deşi e vinovată C-a’nchis o nevinovată, Nu vrea să-şi dea demisia. Ce ziceţi de domnia sa? Dar şeful Statului, ce zice? Tăcerea nu-l face complice? Când ai o funcţie mare, Cazi tot timpul în picioare.

Parlamentarilor din PNL, pentru moţiunea de cenzură din 2015 PNL-iştii, joacă tare: În dorinţa lor cea mare De-a veni la guvernare Cât mai iute cu putinţă, Au găsit de cuviinţă Să arunce-n lupta dură Moţiunea de cenzură. Hotărârea fiind luată, Moţiunea redactată, Au prezentat-o-n Parlament Care, ca forum decident În probleme de acest gen, A pus-o la vot în plen. Apoi votanţii au decis: Moţiunea s-a respins. Ameţiţi de lovitură Şi-amărâţi peste măsură, PNL-iştii s-au resemnat. Mai încercăm şi altă dat’. Nici un oscior nu-i de prisos, Dar un ciolan, e mai gustos.

Domnului Traian Băsescu, pentru încrâncenarea cu care se angajează în discuţii televizate cu cei care au alte păreri decât domnia sa Domnul Băsescu, deşi-a scăpat De povara de şef de Stat, Consideră că tot mai are Datoria de onoare De a-şi sluji ţara. Până moare. Nu-i place nici să trândăvească La Scrovişte. Vrea să muncească. Vine deci la televizor Unde, ca un toreador (A fost şi este-un jucător) Ne-nfricat, cu temperament, Uneori foarte vehement, Îşi spune părerea în toate Sectoarele de-activitate. În acest sens, domnia sa Nu pregetă a se lansa În polemici şi dispute Spunând vrute şi nevrute: Despre X care a furat Dar care n-a fost condamnat Pentru că este protejat; Despre Y care-i curat Dar care a fost condamnat; Despre guvern, că-i maculat Aşa-ncât, trebuie schimbat; Despre-actualii parlamentari Care sunt, toţi, nişte sforari; Că cei de la Antena 3 Care sunt doar nişte pigmei, 79

În ale lor emisiuni Spun numai şi numai minciuni; Că eu, spune domnia sa, Sunt acuzat că aş avea Pe cuget păcate care, Deşi-mi sunt puse în spinare, Jur că nu le-am înfăptuit. Atunci, de ce-s învinuit? Şi pe noul preşedinte Îl sfătuieşte: Ia aminte, De vrei să ai viaţă bună, Nu scăpa frâul din mână. Dacă nu vei face-aşa, Nu te văd bine. Bla, bla, bla... Domnul Băsescu deci, e clar, Nu stă, deşi-i pensionar Şi ar putea să lenevească, La soare să se încălzească, Să îşi răsfeţe nepoţelul Sau să se joace cu căţelul. Dar nu. El a ales povara De a-şi sluji tot timpul ţara, Ceea ce e de lăudat Şi bun exemplu de urmat... Pentru acest devotament, Merită şi un stimulent Care să-l facă mai vehement: Să îi atribuim coroana Cu lauri. Pe moşia Nana. Poţi spune că X e pătat, Doar când tu eşti imaculat.

Domnului Ioan Rus, pentru cuvintele injurioase aduse unor persoane Domnul ministru Ioan Rus, S-a făcut puţintel de râs Mai ieri, când, la televizor A spus în văzul tuturor Că, dacă un bărbat îşi lasă Soţia şi copiii acasă Iar el, forţat de-mprejurări Pleacă la muncă-n alte ţări, Soţia îl dezonorează Iar copiii vagabondează. (El alte cuvinte-a folosit, Dar să le scriu, eu nu-mi permit) Sigur că nu-i de acceptat Aşa ceva. Dar l-a costat: Gazetarii, necruţători, L-au luat iute la întrebări Spunând că pentru-aşa ceva Nu-i altă cale de-a scăpa Cât de cât de mass-media, Decât să-şi dea demisia. De scandal însă, n-a scăpat Deşi el a mai încercat Ca să dreagă busuiocul. L-a părăsit însă norocul Aşa-ncât, foarte supărat, Omul a demisionat. Vorbind de rău pe cineva, O faci spre dezonoarea ta. 81

Domnului Traian Băsescu, pentru trecutul său de colaborator al securităţii Acum, ne e clar tuturor Pentru că s-a şi demonstrat: Băsescu a fost turnător Pe mare. Dar şi pe uscat. Că pentru asta a fost plătit, De-asemenea s-a demonstrat, Aşa încât, el a minţit Când a jurat că e curat. Iar minciuna, se pedepseşte, Este legal, justificat. Dar cine oare îndrăzneşte Să-l înfrunte pe acest pirat? Căci, cât timp a fost preşedinte S-a-nconjurat doar de lachei Care, fiind de el pendinte, Sunt blânzi ca nişte mieluşei. Dar ştiu că-n ţara asta mare Sunt şi oameni netemători Şi-l vor trimite la răcoare Alături de alţi infractori. Aşteptăm deci cu nerăbdare Pedeapsa pentru-al său trecut. Şi nu este o răzbunare. Plăteşte pentru ce-a făcut. Doar cu pâră şi minciună Poţi să duci o viaţă bună.

Celor din PNL, care intenţionează să introducă o nouă moţiune de cenzură Mai vrea să ia înc-o plasă. Nu i-au fost de ajuns două, Însă se face că plouă Şi zice că nu-i vinovat De ceea ce s-a întâmplat. E drept, vina cea mai mare, Crin Antonescu o are, Dar de ce l-au ascultat? Tăriceanu, cum n-a cedat? Şi pentru ce s-a aliat Cu cei care, până mai ieri S-a porcăit din răsputeri? Cum poţi să lingi unde-ai scuipat Când te consideri nepătat? Acum, se crede mare-tare Şi vrea iar la guvernare Pregătind ca lovitură Moţiunea de cenzură. Dar are vreo şansă oare? Nici una pe cât se pare Pentru că sunt minoritari În Parlament, deci tributari Pe la mulţi alţi veleitari Care, pentr-un os mai mare, Ţi se târăsc la picioare. Aşa fiind, părerea mea Este să stea în banca sa. Altfel, va pleca, se pare, Tot cu coada-ntre picioare. Nu e păcat şi nici ruşine Când vrei ca să trăieşti mai bine. 83

Mai marilor lumii, care privesc nepăsători la drama din unele ţări arabe Fanatismul religios Din Siria şi din Irak, Se extinde periculos Şi face victime. Păcat. Urmarea? S-a văzut îndată: Europa e asaltată De mii şi mii de emigranţi Care, plângându-şi trista soartă Cer un statut de azilanţi. Aceşti bieţi dezrădăcinaţi De prin ţările lor natale, Umblă pe drumuri înfometaţi, Pândiţi de primejdii letale. Iar cei care-s răspunzători De această nenorocire, Stau şi se uită nepăsători, Sfidând întreaga omenire. Dar cum, orice nepăsare Se plăteşte, nu-i mirare Că-n curând lumea va ajunge Să plângă cu lacrimi de sânge... Concluzia ce se impune, Şi nu este o rugăciune, Este ca, mai marii lumii Să pună frâu la nebunii Care, fără discernământ, Aduc doar moarte pe pământ. Treziţi-vă, iubiţi confraţi, E timpul să acţionaţi. Viaţa-i la mâna Domnului Fiecare cu soarta lui. 84

Liberalilor, pentru nereuşita lor în moţiunea de cenzură din septembrie 2015 Aşa cum s-a pronosticat, Moţiunea, iar a picat. Acum, toţi domnii PNL-işti, Precum şi domnii PDL-işti, Sunt ca la-nmormântare: trişti. Motivul? Pledoaria lor N-a convins nici un muritor Că ce-au spus e adevărat. Ei tot timpul au pedalat Pe cazul Ponta, cel acuzat Cum că legea ar fi-ncălcat. Dar, chiar de-ar fi adevărat, (Procesul nu s-a judecat) Acest lucru s-a întâmplat Înainte de-al său mandat De Prim Ministru, nu-i aşa? Deci nu aveţi ce-i imputa. În plus, ei nici n-au prezentat. Un minim program pe care Să-l urmeze-n cazu-n care Vor veni la guvernare. Şi-apoi, de ce-i graba mare? Nu cumva se tem, se pare, De directa confruntare De pe la parlamentare? Că nici cei de la Putere Nu sunt chiar lapte şi miere, Este perfect adevărat. Dar totuşi, ei s-au mai mişcat, Au mai făcut câte ceva Şi au cu ce se lăuda. 85

Chiar numai faptul că ne-au scăpat De datorii, e de-aplaudat. Sigur, sunt multe de făcut, Dar bine că s-a început Pentru că, după cât ştiu eu, Nici măcar bunul Dumnezeu N-a făcut lumea într-o zi. Vom vedea-n curând ce-o fi, Aşa încât, nu-i mai bruiaţi, Puteţi chiar să-i şi ajutaţi Fiindcă, vă pretindeţi, toţi, Cu trup şi suflet, patrioţi. Lăsaţi această confruntare Pe mâine, la parlamentare Unde, dacă veţi câştiga, Nimeni nu vă va contesta. Pân-atunci însă, staţi liniştiţi. Bine-ar fi chiar, să şi munciţi. Dacă îţi schimbi calul cel bun Cu o mârţoagă, eşti nebun.

Celor din PNL, care îl forţează pe domnul Ponta să-şi dea demisia, deşi nu s-a judecat procesul în care este implicat Atunci când un oarecare Este pus sub acuzare Pentru c-ar fi-ncălcat legea Făcând ce nu se cuvenea, Nu poţi spune că-i vinovat Până ce nu s-a judecat Procesul, şi verdictul dat. Altfel, sărmanul acuzat, Care poate-i nevinovat, E pur şi simplu demolat. Atunci, de ce acest tapaj Care nu-i decât un şantaj Făcut cu gândul necurat De cineva interesat? Ştim cu toţii ce s-a-ntâmplat În cazul Dreifuss. Ce păcat. Chiar domn’ Iohannis, preşedinte A fost „uns“ mai înainte De-a judeca procesu-n care Era pus sub acuzare. Atunci, de ce-n cazul Ponta Domnii PNL-işti sunt contra Să se procedeze la fel? Vor ca să fie dat model? Acum, zor nevoie mare Ei vor iar la guvernare. Ce vă arde aşa tare? Îi puneţi la-naintare Pe toţi PDL-iştii care 87

Mai ieri s-au tot îndatorat Pân-au scos ţara la mezat? Dac-aveaţi toate minţile, N-aţi fi plecat din USL. V-aţi făcut cam prost temele. Lecţia de la PDL Şi de la PNŢCD, Nu v-a învăţat chiar nimic? Ce-ar fi să reflectaţi un pic? Stiţi că-n târg se cam vorbeşte Că prostia se plăteşte? Când confruntarea este dură, Câştigi doar lovind sub centură.

Maghiarilor din România, pentru atitudinea lor permanent belicoasă Maghiarii perseverează În acte anti-româneşti, Ceea ce ne îngrijorează Căci, dacă stai şi te gândeşti, Acţiunile lor, toate, Doar spre noi sunt îndreptate Şi-s pline de răutate: Pe Cofariu, l-au maltratat, Pe Avram Iancu l-au spânzurat, Pe mulţi români i-au alungat De prin Harghita şi Covasna Aşa încât au luat-o razna Şi au plecat în lumea mare, Neavând altă scăpare. Dar asta, nu le-a fost de-ajuns, Încă ceva la cale-au pus: Au dat jos de la primărie, Cu surle şi tobe, se ştie, Drapelul nostru românesc. Nu-i ceva tipic unguresc? De ce atâta barbarie? Răspunsul? Toată lumea-l ştie: Ei trăiesc încă-n Evul Mediu Şi nu mai au nici un remediu. Tot timpul sunt nemulţumiţi. Au rămas nişte troglodiţi. Ura şi cu violenţa, Îşi dau mâna cu demenţa.

Domnului Crin Antonescu, pentru nesăbuinţa de a rupe alianţa cu USL Când Fortuna te-a ajutat Ca să ieşi din anonimat, Să nu te crezi un dumnezeu. Păstrează-ţi cumpătul. Mereu. Altfel, de faci vreo prostie, Cazi din extaz în agonie. Pentru că toată lumea ştie: Când craca pe care stai, Singur de sub picior ţi-o tai, Te faci de râs când spui vexat: Pentru tot ce s-a întâmplat, Doar parteneru-i vinovat. Atunci când soarta ţi-a surâs, Dar te crezi zeu, te faci de râs.

Celor care discută despre majorarea salariilor pentru bugetarii de rând După ce marii demnitari, Preşedinţi, parlamentari, Lefurile şi-au majorat, Adică, practic, le-au triplat, Au început discuţii tari Şi cu ceilalţi bugetari Care, pe bună dreptate Cer să fie majorate Salariile din toate Sectoarele de-activitate. Doar astfel se face dreptate. Iar discuţiile, toate, Sunt aspre, tensionate Pentru că, Guvernul spune Că-n prezent nu se dispune Decât de o sumă care Nu e acoperitoare Pentru acea majorare Cerută. Este prea mare, Şi se scuză. Prin urmare: Ne pare rău, dar nu putem Să dăm mai mult decât avem, Pentru că ştiţi, bietul buget Nu este decât un schelet. Fiţi mulţumiţi cu ce primiţi, Dreptate, doar în cer găsiţi. Dar bugetarii, supăraţi Fiindcă se simt discriminaţi, N-acceptă acest argument Şi protestează vehement: Cum aţi găsit bani pentru voi, 91

Mai căutaţi şi pentru noi, Că şi banii care i-aţi luat, Tot de la noi s-au adunat, Aşa încât n-o mai scăldaţi, E timpul să acţionaţi. În caz contrar, v-avertizăm: Foc verde grevelor noi dăm. Un ajutor, oricât de mic, Este mai mult decât nimic.

Politicienilor care, deşi au făcut promisiuni privind asigurarea locurilor de muncă, nu s-au ţinut de cuvânt Capitalismul mult lăudat De cei bogaţi, şi-a arătat Iar colţii: am rămas sărac, Am fost disponibilizat. De-atunci, zi-noapte, ne-ncetat M-am zbătut şi am căutat O slujbă care să-mi permită Să îmi duc viaţa chinuită De azi pe mâine. Dar în zadar. Viaţa mea este un calvar. Eu am făcut tot ce-am putut, Dar nu mi-a mai rămas decât Să fur, sau să-mi pun ştreangul de gât. Când omul e la ananghie, Riscă să facă şi o prostie.

Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, pentru contribuţia sa la tensionarea relaţiilor cu guvernul De curând, noul cod fiscal A iscat, pe neaşteptate, Un nou, dar regretat scandal Între cele două Palate. Acest cod, de guvern trimis La Cotroceni spre promulgare, A fost, prea în pripă respins. De-aici, şi noua confruntare. Dar acest scandal, fierbinte, Se putea evita, se spune, Dacă domnul Preşedinte Se purta cu-nţelepciune. Dar domnia sa, se pare, A uitat că nu e bine Să te porţi cu-nfumurare, Chiar dacă nu eşti oricine. Aşa fiind, şi cugetând La ce va fi de-acu-nainte, Mă urmăreşte-un singur gând Şi-l spun domnului preşedinte: Atunci când dintr-o întâmplare Ai ajuns omul cel mai mare Din ţară, să nu crezi că poţi Să le dai cu tifla la toţi Şi să le râzi în nas spunând: Sunt şef, am ultimul cuvânt Şi fac doar ce-mi trece prin gând. Asta-i purtare de om de rând. Căci numai un om de rând poate Să facă doar ceea ce vrea, 94

Chiar încălcând legile toate. Dar o face pe pielea sa. Tu însă, ditai Preşedinte, De faci aşa vei fi taxat De cei de care eşti pendinte Şi te plătesc. Ei te-au votat. Că tot ce faci tu se reflectă În oropsiţii din popor, Având influenţă directă Asupra bunăstării lor. În plus, aşa o comportare Nu e de nimeni agreeată, Căci duce la discreditare Şi atmosferă viciată. Şi dacă un conducător Îşi pierde credibilitatea, Îşi pierde şi, uşor-uşor, Bruma de notorietate. Şi cine-ar vrea aşa ceva Ştiind că toţi vom regreta? Când eşti lipsit de-nţelepciune, Dovedeşti doar o slăbiciune.

Parlamentarilor români care, după o sesiune fructuoasă, pleacă liniştiţi în vacanţă În sesiunea ce-a trecut, Parlamentarii au avut De rezolvat probleme care I-au pus la foarte grea-ncercare. Dar efortul, a meritat Căci, deşi au cam transpirat, Sunt voioşi, au realizat Ceea ce şi-au planificat: Întâi şi-ntâi, şi-au majorat Salariul, care s-a dublat. După asta, şi-au aprobat O pensie suplimentară, Adică înc-o pensioară Pe lângă pensia de Stat Pentru care au cotizat Ca orice muritor de rând. Aşa fiind, şi răsuflând Descătuşaţi de încleştare, Că au trecut hopul cel mare, Pleacă-n vacanţă fericiţi Şi-şi spun în barbă mulţumiţi: De-aşa noroc, dai foarte rar, Nu-i rău să fii parlamentar. Am transpirat destul. Azi plec La Monte Carlo. Să petrec.

Celor care deţin posturi cu putere de decizie şi profită de situaţie, însuşindu-şi bunuri nemeritate Munca, după cum se ştie, Poate, firar ea să fie, Să-ţi aducă bogăţie. Dar se-ntâmplă, din păcate Ca, muncind pe deşelate, Să nu te-alegi cu nimic. Să fii veşnic un calic. Pentru că, sunt oameni care, Profitând de-o-mprejurare, Te-amăgesc, te mint, te fură, Îţi iau pâinea de la gură Şi-uite-aşa, doar peste noapte, Se-mbogăţesc, au de toate. Dar necazul cel mai mare E c-aceste „exemplare“, Care nu sunt deloc rare, Le găsim printre cei care Ne sunt şefi, aşa încât, Nu poţi să-i înfigi mâna-n gât Şi să-l scuturi puţintel Până iese untul din el. Şi cum altcineva n-o face Decât rar, „zmeul“ doarme-n pace. Aşa fiind, unui om de rând, Cam ce credeţi că-i vine-n gând? Dacă X care s-a-nfruptat Dintr-un ceva nemeritat, Şi a rămas nederanjat, De ce să nu mă-nfrupt şi eu Nu vreau să fiu calic mereu. 97

Şi cred că n-ar fi vina mea Dacă voi proceda aşa. Că spune-o vorbă din popor: Exemplul rău e molipsitor. Când poţi să tragi un mic folos, Orice scrupul e de prisos.

Celor care, deşi sunt nişte mediocrităţi, se visează înalţi funcţionari publici Sunt oameni care, orgolioşi, De funcţii foarte mari setoşi, Se visează parlamentari Sau măcar simpli demnitari, Deşi după părerea mea N-au „stofă“ de aşa ceva. Dar dacă stau şi mă gândesc, Mulţi din ei chiar şi reuşesc, Pentru că nu e deloc greu Mai ales dacă ai tupeu Şi ceva bănişori cu care Să pui nişte roţi în mişcare, După reţeta următoare: Sponsorizezi partidul care Are şansa cea mai mare S-ajungă la guvernare. După asta, dând din coate Şi-achitându-te de toate Sarcinile ce ţi s-au dat, Dovedind că eşti devotat Partidului, ţi-ai câştigat Dreptul de-a fi recompensat. De-acum, totul e aranjat. Mai rămâne de aşteptat Ziua mult dorită-n care Ajungeţi la guvernare Şi când îţi va fi acordat Postul care ţi-e rezervat: De senator sau deputat, (În raport cu „aportul“ dat). Dar nu este de nerefuzat 99

Nici un alt post bine plasat: Ministru, secretar de Stat, Că tot demnitar te numeşti Şi n-ai motiv să te căieşti. Acum, când ai intrat în pâine, Fără grija zilei de mâine, Îţi începi munca şi lucrezi Pe brânci, ca să-ţi recuperezi Mai întâi, banii ce i-ai dat Atunci când ai sponsorizat Partidul, că aşa-i cinstit. Recuperezi ce-ai investit, Pentru că, de n-ar fi aşa, Nimeni nu s-ar mai hazarda Să dea bani pe veresie Fără nici o garanţie. Târgul deci, e unul cinstit: Ţi-am dat, mi-ai dat, şi suntem chit... Că cel care-a investit Foarte mulţi bani într-un partid Nu are nici un pic de har Pentru a fi parlamentar, Şi deci, nu este potrivit Pe postul lui atribuit, Este perfect adevărat. Dar cine este vinovat? De ce nimeni n-a protestat? Eu însă, iată, protestez Cu-aceste versuri, şi semnez. Când eşti expert în tras de sfori, Nu dai greş decât rareori.

100

Celor care, deşi au un bagaj de cunoştinţe redus, se umflă în pene făcând pe atoate ştiutorii Se întâlnesc, adeseori Şi oameni prea plini de ei care Se cred atoate ştiutori, Fiind plini de înfumurare. Dar când începe să vorbească Vreunul, vezi că-i tolomac Şi, deşi ştie să citească, Vezi că nici n-a ajuns la Bac. Dovada? A venit îndată Când, spunându-i c-am fost la Pireu, Mi-a zis, cu faţa-mbujorată: Îl ştiu, este amicul meu. Morala, ştiută de o lume, E plină de înţelepciune: Când eşti cu musca pe căciulă, Să nu scoţi porumbei pe gură. Când eşti isteţ, tot reuşeşti, Chiar dacă ştii doar să citeşti.

101

Patronilor de SRL-uri care, profitând de situaţia de pe piaţa forţei de muncă, recrutează numai personal cu munca „la negru“ Faţă de vechiul comunism, Actualul capitalism Nu e decât un cataclism Pentru marea majoritate A truditorilor din toate Sectoarele de-activitate Unde erau salariaţi Şi-unde lucrau netulburaţi Până erau pensionaţi. Azi însă, aceşti truditori, Mulţi din ei ajunşi muritori De foame, fiindcă nu găsesc Un loc de muncă, se chinuiesc Alergând din poartă-n poartă Şi sperând că haina soartă Se va milostivi-ntr-o zi De ei, şi-n sfârşit, vor găsi O slujbuliţă oarecare. Dau însă, de-altă încercare: Patronul, ca mulţi alţi patroni Deveniţi nişte campioni În afaceri necurate, Unşi cu-alifiile toate, Indispus că e deranjat, Îi spune scurt şi răspicat: Ar fi un loc şi pentru tine, Dar e „la negru“, îţi convine? La această întrebare, Bietul om, ştiind că n-are 102

Altă şansă de salvare, A acceptat, deşi ştia Că-şi compromite pensia. Dar, de-ales alta, nu a avut. Dvs. ce-aţi fi făcut? Când eşti la mâna altcuiva, Şi mori de foame, îi spui DA.

103

Domnilor Antonescu şi Tăriceanu, care s-au confruntat în problema privind ruperea PNL din USL Tăriceanu, e amărât: Antonescu a hotărât Să o rupă cu USL, Trecând în opoziţie. Dar Tăriceanu, care ştie C-aşa ceva e o prostie, S-a opus, şi răspicat, I-a spus, tare supărat: Să pleci de la guvernare Doar din încăpăţânare, Nu-nseamnă decât trădare Faţă de-acel electorat Care ne-a vrut şi ne-a votat. De vrei să pleci, e treaba ta, Dar eu, nu fac aşa ceva Pentru că m-aş dezonora. În plus, doar tu vei suporta Şi toate consecinţele: Eu voi pleca din PNL... Faţă de cele de mai sus, Doar ceva ar mai fi de spus: Tăriceanu, om iscusit, S-a luptat şi a reuşit Să închege un nou partid Zis Liberal Reformator La care-au aderat, uşor Sute şi mii de liberali Precum şi mulţi parlamentari Care, ca noul PLR A rămas lângă PSD 104

Fiind şi azi la guvernare Şi bucurându-se de-o mare Stimă, că nu şi-au trădat Nicicum cuvântul ce şi-au dat Cât priveşte-acel PNL Trecut în opoziţie, Îşi rumegă regretele Şi-şi mângâie speranţele Că va sosi şi ziua-n care Vor veni iar la guvernare. Cât îl priveşte pe-Antonescu, L-a depăşit şi pe Băsescu: Încet, încet, s-a cufundat Într-un mai negru-anonimat. Când eşti bine proptit în şea Şi vrei s-o schimbi, e vina ta.

105

Celor din PNL care se luptă din răsputeri ca să ajungă iar la guvernare PNL, partidul care A mai fost la guvernare Dar s-a retras, cum se ştie Doar din propria-i prostie, Îşi doreşte, cu ardoare Din nou, ciolanul cel mare. Aşa fiind, nu-i mirare Că a clocit un plan care Să-l repună pe picioare: Întâi şi-ntâi, a tatonat Terenul şi s-a aliat Cu PDL cel contestat, Partid cu care, până ieri S-a porcăit din răsputeri Dar care azi a devenit Onest, loial şi iscusit... Dar treaba, nu s-a terminat Iar PNL-i tot supărat Fiindcă nu s-a realizat Majoritatea-n Parlament. Aşa fiind, e evident: Va veni la guvernare Dup-o nouă racolare. Alianţa de conjunctură, Te conduce tot la ruptură.

106

Demnitarilor care, profitând de faptul că au putere de decizie, au hotărât să-şi dubleze sau să-şi tripleze salariile actuale Atunci când eşti conducătorul Unor destine omeneşti, Obligat să-ţi slujeşti poporul Al cărui fiu devotat eşti, Ai dreptul, ca o recompensă, Pentru strădania imensă, La un salariu în valoare De douăzeci de ori mai mare Decât al unui oarecare Piţifelnic din parcare. La fel şi marii demnitari Din guvern, alţi veleitari, Au dreptul la lefuri mai mari Fiindcă au muncă de uzură Şi trudesc fără măsură De dimineaţă până-n seară, Dându-şi şi viaţa pentru ţară... Iar aceste „drepturi“, toate, (Încă nelegalizate) Sunt peste tot comentate În fel şi chip puricate, Aprobate, contestate, Aşa încât, nu-i mirare Când auzi un oarecare Cârcotaş cu gura mare Strigând plin de indignare: Nu poţi să scapi de nevoi Când lupii-s ciobani la oi. Dar să nu îi daţi crezare. Este drept că vâlva-i mare, 107

Dar când ştii că n-ai ce face, Mai bine-i să dormi în pace C-aşa-i în întreaga lume Unde, peste tot, se spune Ceva care nu prea place: Cine-mparte, parte-şi face. Mai întâi, am grijă de mine, Ce mai rămâne, e pentru tine.

108

Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, care nu pleacă în nici o delegaţie fără soţia sa Despre noul preşedinte, Se vorbeşte-n veselie Cum c-ar fi total pendinte De iubita lui soţie. Pentru că, zic cârcotaşii, E femeie înţeleaptă Şi-i îndrumă mereu paşii Numai pe calea cea dreaptă. E motivul pentru care Permanent îl însoţeşte În orişice deplasare. Niciodată nu lipseşte. (Ne-amintim c-aşa ceva Doar Ceauşescu mai făcea). E clar deci, dom’ preşedinte A fost blagoslovit de soartă Cu un însoţitor cu minte. Mai rar asemenea consoartă. Un cuplu ocrotit de soartă, Nu se desparte niciodată.

109

Celor care se poartă cu mănuşi cu persoane care prezintă pericol social Când cei şapte violatori Au fost scoşi, toţi, basma curată De doi sau trei judecători, Am rămas cu gura căscată. Căci, nu există îndoială Că fapta a fost săvârşită Şi că-i de natură penală. Atunci, de ce nu-i pedepsită? Cine răspunde la-ntrebare? Mie, răspunsu-mi dă fiori: Eu i-aş pune sub acuzare Chiar pe domnii judecători. Dar eu nu sunt îndreptăţit Decât ca să-mi spun o părere, Aşa c-aştept, neliniştit: Ce zic cei care-s la putere? Când fapta rea nu-i pedepsită, Duce şi pe alţii-n ispită.

110

Primarului din Şelimber-Sibiu, învinuit de activităţi infracţionale Din Şelimber, satul care A intrat în istorie După o răsunătoare, Lăudată victorie Reputată de slăvitul Mihai Viteazul, iubitul Domn-uns al ţării româneşti Contra oştilor ungureşti, Ne-a sosit aşa o veste Că nu ştii dacă ea este Reală, sau de poveste: Domnul primar din acel sat, Gelos pe-al său înaintaş Că este prea mult lăudat, Şi vrând să-i fie demn urmaş, S-a gândit să-nfăptuiască Ceva care să-i uimească Pe toţi, şi trecând la fapte, Să câştige, peste noapte, Multă notorietate. Şi a reuşit procletul Căci, încetul cu încetul, Fiind econom din fire Şi muncind cu îndârjire Atât pe la primărie Falsificând o hârtie, Acordând nişte contracte Şi oprindu-şi cota parte, Retrocedând terenuri, case, De la necunoscuţi rămase, Sau făcând nişte şosele 111

Cu fonduri europene, S-a trezit, aşa de-odată Că averea adunată, L-a făcut cu adevărat Precum un Cresus de bogat. Nu merită aplaudat, De toată lumea, adulat? El asta şi-a dorit de când I-a încolţit ideea-n gând Şi-acum, iată, a reuşit Şi este tare mulţumit. De-aceea, nu mai este cazul Să-l compari cu Mihai Viteazul. Este clar că l-a depăşit Aşa încât s-a liniştit. Se teme doar de cârcotaşi Că sunt invidioşi, pizmaşi Şi spun c-averea adunată Nu ar fi chiar aşa curată. Dar aici, eu nu m-aş băga. Este problema altora... Un hoţ, chiar şi dacă-şi face-un nume Strângând averi, tot hoţ rămâne.

112

Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, care tratează cu oarecare aroganţă celelalte instituţii ale Statului Când ştii că eşti un oarecare Şi că doar dintr-o întâmplare Ai ieşit din anonimat Ajungând ditai şef de Stat, Să nu crezi că Providenţa Ţi-a dat şi inteligenţa Pe care-o cere funcţia. Departe de aşa ceva. Poţi face însă, altceva: Să înveţi. De la cei care Ţi se târăsc la picioare, Precum şi de la orişicine Ştie mai multe decât tine. Să înveţi, nu e ruşine, Mai ales că-ţi prinde bine. Căci, un şef care nu are Cunoştinţe elementare De strictă necesitate, Ştiind câte ceva din toate Sectoarele de-activitate, Riscă, într-o confruntare Să i se pună o-ntrebare Care să-l facă să suspine. Nu s-ar face de ruşine? Şi-ncă ceva: un şef de Stat Să nu se-apuce niciodat’ Să facă vreo politică. Este lipsit de etică. El, ca suprem conducător, Este doar un mediator 113

Şi nicidecum un jucător Ce se-arată părtinitor Cu partidul ce l-a lansat. Asta-i ceva de condamnat. În plus, nu poţi să-ţi denigrezi Adversarii, pe care-i vezi Cu ochi răi, că nu-ţi convine Că nu gândesc tot ca tine. Nu poţi, doar pentru-aşa ceva Să ceri schimbarea cuiva. Asta-i treaba partidelor Şi a parlamentarilor. Orice altă ingerinţă, Este o nesăbuinţă... Concret, domnule şef de Stat, Mai aveţi multe de-nvăţat. Doar când ai multe cunoştinţe Faci faţă oricăror cerinţe.

114

Domnului Liviu Dragnea, pentru victoria în lupta pentru şefia PSD Pentru şefia PSD, Dragnea, singurul candidat, S-a luptat şi cu morile De vânt. Dar tot a câştigat. Iar lupta, nu a fost uşoară, Căci a avut de înfruntat Himere, care te doboară Când nu eşti bine înarmat. Morala, este grăitoare: Atunci când îţi doreşti ceva Şi lupţi cu multă-nverşunare, Victoria este a ta. Atunci când nu eşti înarmat Cu dibăcie, ai clacat.

115

Domnului Traian Băsescu, pentru hotărârea de a se înscrie în PMP Domn’ Băsescu, inculpatul, După ce-a păstorit Statul Timp de zece ani de zile Susţinut de slugi umile, S-a trezit că nu mai are Un sprijin solid, cu care Să ducă-n continuare Politica-i de uzură Cu lovituri sub centură. Aşa fiind, şi ofuscat Că nu mai este adulat, A pus la cale un alt plan Care să-l ducă la liman: Să se înscrie-ntr-un partid În care el, un individ Specialist în tras de sfori (Rol confirmat de-atâtea ori) Să poată să-i capaciteze Pe toţi şi să-i subordoneze Ca să facă doar ce vrea el. Ce ziceţi de-acest nobil ţel? Şi cum el nu-i obişnuit S-aştepte, s-a înscris rapid În proaspătul PMP. Acum, aşteaptă roadele... Obrazul odată pătat, Aşa rămâne, chiar pudrat.

116

Alegătorilor care au început să fie curtaţi de candidaţii de la alegerile din 2016 Ne surâde iar norocul: Se apropie sorocul Pentru alegeri locale Şi pentru parlamentare. Avem din nou ocazia Să îi votăm cu NU sau DA Pe cei care candidează La postul care-l visează. Concret, depinde doar de noi Dacă alegem oameni noi Sau nu. Asta e dilema. Dar cum să rezolvăm problema? Ne-ajută tot candidaţii Care umblă ca turbaţii Prin oraşe şi prin sate Îndrugând verzi şi uscate, Promiţând că de-i vom vota, De-orice coşmar ne vor scăpa. Ce ziceţi de aşa ceva? Să-i credem pe cuvânt, sau ba? Căci promisiuni s-au făcut Şi încă multe, şi-n trecut, Iar noi, naivii, i-am crezut. Dar rezultate, n-am văzut. Acum, stăm plini de-ngrijorare: Cu cine să votăm oare? - Întrebaţi o ghicitoare. Orice promisiune dată A doua zi, este uitată. 117

Domnului Traian Băsescu, care neagă orice acuzaţie care i se aduce Domnul Băsescu, om cuminte, Fost primar, fost preşedinte, N-are ţinere de minte Sau, pur şi simplu, el minte Când afirmă cu tărie Că n-a semnat vreo hârtie Falsă, nici la primărie Şi nici la preşedinţie. Dar aşa să fie oare? Merită să-i dăm crezare? Căci, dac-ar fi să ne luăm După veştile ce aflăm De prin toată mass-media, Se pare că n-ar fi aşa. Astfel, se zice c-a semnat Cereri, şi nu numai odat’ Prin care s-au retrocedat Total, total nemeritat, Zeci de hectare de pământ. Dar dumnealui, jură că-i sfânt. De-asemenea, e acuzat C-ar fi la fel de implicat În afaceri ilegale Din zona imobiliare Unde spune c-a lucrat Cu Cocoş, om contestat Prin care s-ar fi vânturat Zeci şi zeci de milioane De euro. Ca plocoane... Aşa fiind, nu mai ştiu, zău, Ce să cred, şi îmi pare rău 118

Ca cei în drept să lămurească Dilema şi să stabilească Adevărul adevărat, Nu spun nimic. Mare păcat. De ce suntem ţinuţi pe jar? Noi nu merităm nici măcar Să ni se spună clar, curat, Dacă e sau nu e vinovat? Tăcerea asta mormântală Ne duce la o bănuială... Adevărul scos la iveală, Merită orice osteneală.

119

Factorilor de decizie, care nu se implică suficient în combaterea corupţiei şi a evaziunilor fiscale Mai ieri, corupţia era Ceva ce nu se practica Decât la scară foarte mică Pentru că, la o adică, Cel prins cu ocaua mică, Era repede arestat Şi una-două, condamnat. Iar judecata se făcea Rapid. Nu se tergiversa. În plus, cel prins cu mâţa-n sac, Era iute deposedat De toate bunurile care Le avea. Fără-ndurare. Astfel, răul era tăiat Din rădăcină. Şi-ngropat. Astăzi însă, din păcate, Lucrurile sunt schimbate: Corupţia a devenit Un cancer de nestăvilit. Orice persoană-n funcţie Cu puteri de decizie, Nu dă nici o aprobare, Pe nici un fel de lucrare (De construcţii, asfaltare) Solicitanţilor care Nu umblă la buzunare Şi-i dă lozul cel mai mare Însă, cel care-a plătit, Nevrând să fie păgubit, Şi pentru că nu este prost, 120

Bagă mita-n preţul de cost. Iar efectu-i devastator Şi-n detrimentul tuturor: Creşte preţul produselor, Sufocând pe consumator. Iar fenomenul ia amploare Şi-i extins, precum se pare, De la micul funcţionar La cel mai înalt demnitar, Care astfel se-mbogăţesc Peste noapte şi se fălesc Cu bogăţia nemuncită, Cu truda de ocnaş plătită De bietul muritor de rând Care-şi duce viaţa plângând. Dar răul merge şi mai departe Şi-l regăsim în mai toate Sectoarele de-activitate: Alegerile-s finanţate Cu bani negri şi-aranjate Aşa încât, cel ce-a plătit Să fie ales. Negreşit: Rău e şi la sănătate Unde, câtă răutate, Medicamentele-s furate; Cam la fel e-n învăţământ Unde, păcat de-acest cuvânt, Unele diplome de BAC, Chiar unele de doctorat, Sunt, adesea, falsificate Iar, uneori, prea uşor date; Şi mai rău e-n justiţie Unde, fără discuţie, Traficul de influenţă N-are nici o concurenţă. 121

Şi unde-i vedem implicaţi Chiar pe unii magistraţi. Dar nu numai corupţia Ne face viaţa foarte grea. Ne confruntăm cu înc-o boală Primejdioasă, chiar letală: Evaziunea fiscală. În acest joc sunt implicaţi Prea mulţi dintre-ai noştri confraţi, Care tot uită să-şi plătească Datoria cetăţenească Privind impozitul pe venit. Şi o face în mod voit. Astfel, bietul buget de stat Care şi-aşa-i anemiat, Din zi în zi e mai sărac. Concluzia deci, este clară, Ca mătrăguna de amară: Corupţia şi-evaziunea, Periclitează naţiunea. Aşa fiind, nu ar fi cazul Să schimbe cineva macazul? Că doar avem conducători Plătiţi cu mii de verzişori Care-au jurat de-atâtea ori Că ne scapă de „lipitori“. Ţineţi-vă deci de cuvânt, Daţi cu toţi hoţii de pământ Şi care-i prins cu mâţa-n sac Să fie iute judecat Şi tot iute deposedat De toate bunurile sale. Simplu. Şi fără osanale. Şi să nu-i mai întemniţaţi Că-s mulţi, şi nu pot fi cazaţi. 122

În plus, şi hrana ar costa Iar banii, din buget s-ar lua. De ce atâta dandana? E destul deci dacă le luaţi Averile şi să-i lăsaţi Să trăiască din munca lor, Să vadă cât e de uşor... Şi altceva s-ar putea face Şi ţara ar trăi în pace: Averea lor acumulată Prin fraudă, deci, trucată, Să fie impozitată Progresiv, după valoare. Ce ziceţi? Cum vi se pare? Dar faceţi ceva domnilor. Gândiţi-vă şi la popor. Alegeţi voi soluţia Căci, dacă tot veţi dormita, Mulţimea vă va condamna. Vă vor face părtaşi la toate, Adică la complicitate. Când nu-i tratat în prima fază, Cancerul trece-n metastază.

123

În memoria poliţistului căzut la datorie în timp ce însoţea un convoi oficial În Bucureşti s-a întâmplat Ceva greu de imaginat: Un poliţist care era În misiune, se grăbea Să-şi ducă la îndeplinire Ordinul dat de stăpânire. Aşa fiind, el alerga, Călare pe motocicleta sa, Încercând să fluidizeze Traficul, şi să uşureze Drumul unui oficial. Acest lucru, i-a fost fatal: Noapte fiind, şi cum ploua, El n-a văzut că-n drum era O groapă de curând săpată, Dar foarte prost semnalizată, Şi a căzut, aşa de-odată În groap-aceea blestemată. Şi n-a mai putut fi salvat, Deşi s-a încercat. Păcat... În această-mprejurare, Lumea pune o-ntrebare: Oficialul, avea oare Dreptul să fie escortat? Domnia sa, nu-i vinovat? O moarte, chiar la datorie, Te-ndurerează pe vecie.

124

Domnului Dorin Cocoş, care a recunoscut în faţa procurorilor că a luat şi a dat mită Cucuriguu, cânta voios Mai ieri, faimosul domn Cocoş. Dar când, băgat la puşcărie Pentru o mică mânărie, Repertoriul şi-a schimbat. Acum cântă doar cotcodac. Şi-ncă ceva s-a întâmplat: Cât timp a fost încarcerat Unde, după cum se ştie Poţi să-nveţi o meserie, S-a pus cu burta pe-nvăţat Şi cum este un om dotat, În doi timpi, fără să clipească, A învăţat să ciripească. Iar ciripeala, i-a priit: Pedeapsa, s-a-njumătăţit... Cu o minciună, scazi din povară, Chiar dacă te faci de ocară.

125

Demnitarului român care, fiind într-o misiune, a adormit în timpul unei şedinţe Când pe-un trimis al ţării tale, Delegat la o adunare Undeva peste hotare Unde să ne reprezinte Interesele, cu cinste, Îl vezi trezindu-se dormind, Întins pe-un scaun, sforăind, Deşi şedinţa era în toi, Ce ziceţi de-acest Marţafoi? Ce cred străinii despre noi? Chiar nu găsim pe cineva Să ne poată reprezenta Fără să ne facă de râs? Dacă-i aşa, suntem de plâns. Dar eu, nu cred aşa ceva Pentru că, nu-i deloc aşa. Găsim, printre-ai noştri confraţi Şi destui oameni minunaţi, Curaţi în cuget, luminaţi, Care-ar putea să facă faţă Oricăror probleme de viaţă. Dar ei, nu prea sunt căutaţi Căci nu se lasă cumpăraţi Pentru-a fi apoi implicaţi În nişte afaceri murdare. Ei nu merg pe-o aşa cărare. Aşa fiind, şi nu-i mirare, Se cumpără ce-i de vânzare. Morala: de-o ducem tot aşa, Nici când nu vom mai progresa. Când faci muncă de umplutură, Şi rezultatu-i pe măsură. 126

Celor învinuiţi de victimele mineriadei din iunie 1990 Mineriada din nouăzeci Unde-au murit atâtea zeci De oameni, toţi nevinovaţi, Şi mulţi răniţi, brutalizaţi De câteva mii de mineri Care loveau din răsputeri În oameni şi în cele toate, Revine-n actualitate: Victimele, doresc dreptate. Ei cer să fie judecaţi Toţi cei care sunt vinovaţi De-acest carnagiu, condamnaţi. Acum, procesul e pe rol Şi-abea când un judecător În speţă, se va pronunţa, Învinuiţii vor afla Dacă sunt vinovaţi sau ba. Nimeni nu doarme împăcat Când ştie că e vinovat.

127

Doamnei Elena Udrea, care revine în atenţia publicului cu alte fapte penale Doamna Udrea, nu mai scapă De necazuri. Niciodată. Şi e tare supărată: De-abea, sărmana, a scăpat De la Târgşor, unde a stat Câteva zile-ntemniţată, S-a trezit, aşa, deodată Că este învinuită Cum că a primit o mită De câteva milioane De dolari, pentru plocoane, Din care şi-a oprit şi ea Câţiva dolari, spre a-şi cumpăra O viluţă la Constanţa. Ca să-şi petreacă vacanţa. Acum, foarte-ngrijorată, Stă ca pe ghimpi şi aşteaptă Ca să fie judecată De Parlament, care poate Să-i dea sau nu, imunitate. În aşteptare, sărăcuţa, Îşi pregăteşte bocceluţa. O vină poate fi iertată, Dar recidiva, niciodată.

128

Mai marilor lumii, care privesc nepăsători la vandalizarea naturii De restul animalelor, Omul se deosebeşte Şi se crede superior, Numai pentru că vorbeşte. În rest, sărmanul muritor, N-are cu ce se lăuda Pentru că, oricât ar că’ta, Rămâne tot un prădător Pus pe rele, distrugător. Că este-aşa, nu-i îndoială, O dovedeşte tot mereu Când, cu gând rău, fără sfială, Face rău semenului său. Ba chiar şi lui îi dăunează Comportamentu-i deviant Când, din prostie-şi devastează Propriul mediu ambiant. Căci, cu pădurile tăiate, Otrăvind apă, aer, sol, Încet, încet, vor pieri toate. Pământul va rămâne gol. De ce atâta nepăsare? Este doar nechibzuinţă Sau este, după cum se pare O dovadă de rea credinţă? Cine răspunde la-ntrebare? Mai marii lumii ce-au de zis? Tăcerea lor, e-o condamnare. Tac pentru că s-au compromis. Şi când un om e compromis, E şantajat foarte uşor: 129

Dacă nu faci ce ai promis, Te fac de râsul tuturor. Şi dacă răul nu-i extirpat Din rădăcini, cu hotărâre, El se va-ntinde ne-ncetat Peste întreaga omenire. Pericolul deci, este mare Şi ne pândeşte zi de zi: Nu luăm măsuri de redresare, Viaţa pe Terra, va pieri. Dacă distrugi tot ce ţi-a dat Natura, eşti de condamnat.

130

Domnului Traian Băsescu, pentru intenţia declarată de a merge la UE să discute problema emigranţilor Domnul Băsescu, împovărat De grijile ce-i stau pe cap, Se-agită, este supărat: Ce naiba să se fi-ntâmplat Când şefii noştrii-au acceptat Cota care ni s-a fixat Ca număr de refugiaţi? Ce ziceţi, dragii mei confraţi? Să acceptăm tot ceea ce Ne impun cei de la UE? Eu nu-s de-acord, aşa încât Mă duc ca să mă iau de gât Cu-aceşti stimabili corifei Care ne cred nişte plebei. Şi eu, n-o să mă las învins Că sunt un PMP-ist convins Şi mă lupt pentru ţara mea. Îmi dau şi viaţa pentru ea... Admir acest patriotism, Dar mă încearc-un pesimism Care-mi dă un fior de teamă: Dacă nu-l ia nimeni în seamă? Când te lupţi, dezorientat, Pentru ţară, eşti lăudat.

131

Doamnelor care nu leagă prietenii decât cu bărbaţi foarte avuţi Iubirile înflăcărate De toţi marii poeţi cântate, Ni-i arată pe-ndrăgostiţi Cu trup şi suflet dăruiţi, În viaţă şi moarte uniţi. Shakespeare şi cu Eminescu Au depăşit omenescul Cotidian, şi când vorbesc De dragoste, o proslăvesc Căci, în versurile lor, toate Sentimentele sunt curate. Azi însă, vai, lumea s-a-ntors De-a-ndoaselea, cu susu-n jos. Şi-o spun cu cugetul curat: Dragostea-i doar de cumpărat. Este o marfă oarecare Şi-o cumpără doar cel care Oferă preţul mai mare. E un adevărat negoţ: Te-accept ca prieten sau soţ Numai dacă-mi îndeplineşti Toate poftele. Te-nvoieşti? Şi să nu-ncerci ca să mă minţi, Că-s rea, dacă mă scoţi din minţi. Îţi dau papucii şi te las Sărac, apoi îţi râd în nas. Un cuplu ce se-ntemeiază Numai pe interes, clachează.

132

Celor care, prin jocuri politice interesate, l-au nominalizat pe domnul Cioloş ca viitor prim ministru Cârcotaşii, oameni care Pândesc ori şi ce mişcare Ca apoi s-o comenteze Fel şi chip, să se distreze, Spun că numele de CIOLOŞ Provine din CIOLAN+OS. De-aici, şi afinitatea Dintre el şi Sanctitatea De la Cotroceni, Iohannis (De stradă numit CIOLANIS) Care, mai ieri, l-a desemnat Al patrulea om în Stat. C-o fi sau nu adevărat Sau că vorbesc doar cu păcat, Eu nu ştiu, însă se ştie Că ţara-i la ananghie Iar domnul Cioloş, cu elan, Luptă s-o scoată la liman, Alegându-şi un cabinet Harnic, cinstit şi înţelept. Astfel, şi cum e agronom, Ştie să vadă-n orice om Sămânţa cea mai bună care Să fie foarte roditoare, Dar şi de bună calitate. Doar aşa vom scăpa de toate Relele care ne pândesc Şi care nu mai contenesc. Altfel, chiar de ne-ar ajuta Fortuna, nu vom progresa... Când pe vas sunt marinari buni, Dispare teama de furtuni. 133

Parlamentarilor români, care consideră că munca lor se încadrează la categoria muncă grea Bieţii noştri parlamentari Se zbat în chinuri foarte mari: Stressul în care-şi desfăşoară Activitatea, îi doboară. În sală, e aşa o larmă Încât, când reuşesc s-adoarmă, Nu pot să doarmă liniştiţi Pentru că-s repede treziţi De vorbăria celor care Sunt prinşi în apriga-ncercare. De-aceea, se şi-mbolnăvesc De nervi. Mai că-nnebunesc. Aşa fiind, şi nu-ntr-o doară, Ei cer ca mica pensioară Care le-a fost atribuită Şi care le-a fost şi mărită, Să le fie recalculată În raport cu munca prestată: Categoria MUNCĂ GREA. Altfel, îşi dau demisia. Aflând eu de necazul lor, Mi-am spus, debusolat uşor: Regret pentru-ai fi criticat Până mai ieri, dar mi-am schimbat Părerea, fiindcă ştiu că-i greu Să munceşti zi-noapte mereu Fără să tragi un pui de somn. Nu-i mai critic, vreau să fiu domn. Atunci când poţi să-ţi aranjezi „Ploile“, să nu te jenezi. 134

Domnului Vasile Blaga, pentru înverşunarea cu care respinge orice demers făcut de PSD Dup-o dârză confruntare Între „STRADĂ“ şi cei care Se consideră că sunt Atotputernici pe pământ (Şi procedează-n consecinţă, Dovedind că-s de rea credinţă), Câştig de cauză-a avut Strada: guvernul a căzut. Dar cum o ţară fără guvern Se poate transforma-n infern, Şeful de Stat a convocat La consultări întregul nat, Ca să caute-mpreună Soluţia cea mai bună Pentru postul de Premier: Un om cinstit, mână de fier. Ca răspuns, cei din PSD S-au hotărât, şi repede, Au desemnat pe cineva Pe care s-ar putea conta. În schimb, PNL-ul, care, Se tot vrea la guvernare, N-a găsit omul pe care Să-l propună. De ce oare? Pentru că, pe cât se pare, N-au oameni de-aşa valoare. Totuşi, preacinstitul BL(e)AGA, Care nu e şef degeaba, Aflând propunerea făcută De PSD, a făcut gută. Mai să cadă din picioare 135

De atâta încordare Şi-a venit la televizor Spunând în văzul tuturor: N-acceptăm omul PSD Şi să nu mă-ntrebaţi de ce. Dar e clar, noi nu-l vom vota. Noi suntem OPOZIŢIA. Chiar aşa, voinicosule? Şi pentru ce, fălcosule? Când tu n-ai cal de pus în ham, Laşi caru-n drum şi strigi ham-ham? Aşa ţi-arăţi tu dragostea Cea mare pentru ţara ta? Farsor ai fost şi-n PDL. Acum, tulburi iar apele. Ai fost şi eşti un mincinos, Te gândeşti doar la ce-i de ros. Nu-i de ajuns că ai compromis Şi PNL-ul? Ce ai de zis?... În final, aş vrea să mai spun Ceva ce ştie-orice român: Aşa zisa consultare De la Cotroceni, se pare C-a fost doar o înscenare: Omul miracol, căutat, Fusese deja desemnat Cu câteva zile-nainte, Chiar de domnul Preşedinte. Că e sau nu adevărat, Nu mai contează, sunt împăcat. Căruţa a pornit. De-acum, Să meargă. Îi doresc drum bun... Când ştii c-o treabă nu-i de tine, Lasă-l pe altul. Nu-i ruşine. 136

Celor care se fac responsabili de tragedia de la barul de noapte Colectiv Necazurile se ţin lanţ De noi. Avem iar un bilanţ Tragic, de morţi şi de răniţi, Şi de înlăcrimaţi părinţi Care-i plâng pe cei ce-au pierit Sau pe cei care-au suferit Traume înspăimântătoare: Arsuri, sau călcaţi în picioare Atunci când, ce rea-ntâmplare, Clubul de noapte în care Se transmitea un concert rock, A luat, pe ne-aşteptate, foc. Iar cei prezenţi, ieşiţi din fire, S-au îmbulzit toţi, spre ieşire, Către care au năvălit. Iar focul, ar fi izbucnit, După primele indicii, Dintr-un foc de artificii Făcut, e foarte evident, Numai pentru divertisment. Şi pentru-acest adevărat Masacru, este vinovat Patronul, care, deşi bogat, Dar şi cupid, şi-a ’nvelopat Toţi pereţii neadecvat: Cu ceva neignifugat. Dar în afară de patron Care s-a dovedit poltron, Mai sunt şi alţii vinovaţi. Şi toţi merită condamnaţi Pentru că n-au verificat 137

Dacă localul impricinat Era sau nu autorizat. Pedeapsa însă, oricât de mare, N-aduce nici-o consolare Pentru părinţii celor care Şi-au pierdut viaţa-n încleştare. Durerea lor, rămâne. Mare. Cu toate astea, toţi cei care Îndureraţi, sunt la strâmtoare, Au fost cu drag înconjuraţi De toţi românii, încurajaţi Să treacă peste-acest moment. Iar efectul e evident: Le-a mai luat ceva din povară. Acum, durerea-i mai uşoară... Din acest tragic incident, Desprindem un avertisment: Când legile nu-s respectate, Ne pasc doar primejdii şi moarte. Fii generos cu cei aflaţi la greu. Făcând aşa, vei fi stimat. Mereu.

138

Celor din PNL, care bagatelizează o tragedie, transformând-o într-o răfuială politică Moartea oricărui om, se ştie, E-o dureroasă tragedie. Dar să faci dintr-o tragedie Doar o banală comedie Transformând-o-n politichie, Este-o curată neghiobie. Că ce spun este chiar aşa, Nimeni nu poate contesta. Lucrurile, stau cam aşa: PNL, un partid care Se vrea iar la guvernare, Că altă grijă nu are, Profită de-mprejurare Şi strigă în gura mare Că pentru ce s-a întâmplat Cu moartea acelui bărbat, Numai guvernu-i vinovat Şi cere să fie schimbat. Dar nu numai PDL-ul Vrea să cadă PSD-ul. Aici, codiţa şi-a băgat Şi stimabilul şef de Stat Care, deşi mediator, Este doar un părtinitor. De ce această ingerinţă? Dovadă de bună credinţă? Că pentru ce s-a întâmplat Cineva este vinovat, Este perfect adevărat. Dar tu, te-ai băgat în ceva 139

Ce nu-i de competenţa ta. De ce nu laşi justiţia Să spună şi părerea sa? Abea atunci poţi comenta, Eventual, ostraciza Pe-adevăratul vinovat Căci merită a fi damnat. Şi chiar de se va dovedi Că acel vinovat va fi Un membru din guvern, chiar mare, De ce-atentaţi la guvernare? Procedând cum aţi procedat, Arama pe faţă v-aţi dat Şi v-aţi discreditat. Păcat. Când politicul stabileşte Că X e vinovat, greşeşte.

140

Politicienilor, care refuză să asculte „glasul străzii“ În ţară, e fierbere mare Şi ne trezeşte-o-ngrijorare: Dup-accidentul întâmplat Nu de mult, când a decedat Un poliţist nevinovat, Şi după dezastrul, mai mare De la „Colectiv“ în care Zeci de persoane au pierit Iar alte sute s-au rănit, Foarte mulţi oameni, zeci de mii, Adevărate flăcări vii, Sunt iar pe străzi şi, supăraţi, Cer ca toţi cei ce-s vinovaţi De-acest carnagiu, să îşi dea Imediat, demisia. Mesajul a fost receptat Şi doi inşi s-au şi conformat Rapid. Au demisionat. Dar cei din stradă, îndârjiţi, Nu se arată mulţumiţi Numai cu-atât şi, cu glas tare, Protestează-n continuare Spunând că mai sunt vinovaţi Care trebuie-ndepărtaţi, Bătând şaua, e evident Şi la stufosul Parlament. Chiar şi domnului Iohannis (Căruia îi zic Ciolanis) I-au spus să-şi dea demisia. Ce va face domnia sa? Pentru că acum, se ştie, Mingea-i la Preşedinţie... Când mulţimile ies în stradă, Neplăcerile curg grămadă. 141

Domnului Gheorghe Nechita, dovedit că a primit mită Ceea ce am pronosticat Mai ieri, astăzi s-a confirmat: Domnul Nechita a fost băgat La puşcărie. Meritat. Dar nu că şi-a stresat iubita, Motivul este altul: MITA. A acordat nişte contracte Unor persoane agreeate, Iar contractantul, generos, I-a făcut un cadou, frumos. Dar să nu credeţi c-a fost mare. Zece la sută din valoare... Cel mai nobil gest dintre toate, E cel de generozitate.

142

Parlamentarilor, cărora DNA-ul le-a cerut aviz pentru arestarea doamnei Udrea Ieri, în distinsul Parlament, S-a produs un eveniment Care-a lăsat lumea toată Mută, cu gura căscată. Doamna Udrea, învinuită Pentru c-ar fi primit mită, Aştepta ca Parlamentul Să-şi dea sau nu asentimentul Ca să fie arestată Sau să fie judecată Doar sub control judiciar. Toţi aşteptau deci, ca pe jar. În această-mprejurare, Şi cum ori şi cine are Dreptul sfânt la apărare, Doamna Udrea a profitat De dreptul care i s-a dat, Şi-atunci când şi-a spus cuvântul, S-a cutremurat pământul: Domnia sa, fire cinstită, A spus că DA, a primit mită, Dar ea a fost împărţită Cu şefii de la PDL Să-i ajute-n campanie Ca să stea în continuare La mult iubita guvernare. În plus, a spus că-s implicaţi Aici, şi câţiva magistraţi. Iar cârcotaşii i-au adăugat Că-n afacere s-au băgat 143

Şi domn-Băsescu, şef de Stat. Treaba deci e complicată Şi nu va fi descurcată Decât dacă justiţia Îşi face treaba. Altcumva, Totul se va tergiversa Şi se va muşamaliza... După acest discurs decent, Care-a fost un avertisment, Doamna Udrea a încheiat Zâmbind, dar pe ton apăsat: Acum, ştiţi tot, iubiţi confraţi Aşa că, vedeţi cum votaţi. Dacă eu merg la răcoare, Urmaţi voi, data viitoare... Mesajul, fiind receptat De „andrisanţi“, n-a fost uitat Şi au votat în consecinţă. Mai rar aşa bună credinţă. Când conştiinţa-i de vânzare, O cumperi şi scapi de-nchisoare.

144

Domnilor Cioloş şi Iohannis, pentru graba cu care i-au nominalizat pe membrii cabinetului din noiembrie 2015 Domnii CIOL-OS şi CIOLANIS, La o cafea, îngrijoraţi, Discută: ne-am cam compromis Cu-acest guvern de tehnocraţi. Mă ustură palmele date De-acel imberb sexy-model Numit de noi la sănătate. Bine că am scăpat de el. Aceeaşi situaţie Este şi la justiţie, Unde, de-asemenea am dat În bară. Cum de s-a-ntâmplat? Că şi aici coada şi-a băgat Mass-media, e-adevărat. Dar acum, nici că mai contează. Altceva mă îngrijorează: Un lucru care-ncepe prost, Se isprăveşte şi mai prost. Când vrei să construieşti ceva, Deschide ochii, altcumva...

145

Unor membri din guvernul Cioloş După ce doi din candidaţi Au fost, pe drept, eliminaţi, Lumea răsuflă uşurată: Am scăpat şi de-această dată De spaima unui nou infern. De ieri, avem un nou guvern. Aleşii noştri n-au mai stat Pe gânduri, nu s-au mai certat Şi i-au votat pe toţi cei care Au fost propuşi la guvernare. Sigur că nu le-a fost deloc Uşor, dar le-a fost pielea-n joc: De-ajungeau la anticipate, Rămâneau doar pe jumătate Şi încă un an de „domnie“ Contează. După, nu se ştie. Cât despre noul cabinet Pe care-l ştiu doar după „net“, Nu pot să spun că-i rău sau bun. Altceva însă, pot să spun, Căci mă macină o-ntrebare Pe care-o pun la toţi cei care Până ieri au lucrat în UE Unde retribuţiile Sunt foarte mari, luau un purcoi De bani. Valută. Euroi. Aici, salariul fiind mic, Nu-i deranjează cu nimic? Nu cumva ei vor căuta Să-şi compenseze pierderea Procedând asemănător Ca şi înaintaşii lor?? Când ursul s-a-nvăţat la miere, Nu-l mai dezveţi de-aşa plăcere. 146

Domnului Klaus Iohannis, pentru satisfacţia de a fi schimbat guvernul Ponta Un guvern care-a performat Şi-l schimbi doar că eşti supărat Că premierul, zâmbăreţ, Ţi-a spus că eşti prea plimbăreţ, Greşeşti, căci dacă-ţi dai din mână Vrabia, ce-o să-ţi mai rămână? Speranţa-n cioara de pe-un par? Nu vi se pare cam bizar? V-aţi asumat răspunderea Că toate vor evolua Mai bine decât pân-acum, Chiar de s-o rupe caru-n drum. Dar dacă n-o fi chiar aşa, Cine îşi dă demisia? Ştiu că veţi spune: am fost forţat De „STRADĂ“ şi m-am conformat. Se pare însă c-aţi uitat Că strada n-a spus niciodat’ Jos guvernul. Ea a scandat Din rărunchi, JOS CORUPŢIA, Ceea ce este altceva Şi sunt total de-acord cu ea. În plus, pe străzi s-a mai strigat Ceva, şi nu v-aţi conformat. Pe un panou mare, scria: CIOLANIS, dă-ţi demisia. Ce ziceţi de aşa ceva? Eu n-am nimic cu-acest guvern. Ştiu că nimic nu e etern. Dar totdeauna m-am temut De-acel „ceva“ necunoscut... O roată care se-nvârteşte, O schimbi doar când se-mpotmoleşte. 147

Doamnei Elena Udrea, pentru răspunsul la întrebările legate de cumpărăturile pentru vestimentaţie Doamna Udrea-i supărată Pentru că e tracasată De toţi ziariştii care, Ziua, în amiaza mare, Îi pun tot felul de-ntrebări Despre-ale sale încălţări, Poşete şi bijuterii Şi rochii, toate fistichii, Vrând să ştie ce-a cumpărat, De unde şi cât a costat, De unde-s banii ce i-a dat, Cine-a fost cu domnia sa, Etcetera, etcetera. Dar cum asemenea-ntrebări Scot pe-oricine din răbdări, Şi doamna Udrea a ripostat: Da, da, da, este-adevărat, Toate astea le-am cumpărat Şi cred că nu e un păcat. Îmi place, dacă ies în lume S-arăt cât se poate de bine. Orice femeie-aţi întreba, Vă va răspunde tot aşa, Mai ales dacă punga sa Este doldora, ca a mea. De nu mă credeţi, v-aş ruga Să-ntrebaţi pe altcineva. Încercaţi cu Carmen Iohannis. Ce credeţi c-ar avea de zis? Puteţi s-o întrebaţi deschis: 148

Câte rochii şi-a cumpărat Din ţările unde-a umblat? Şi banii, de unde i-a luat? Nu cumva de la protocol? Vreau un răspuns. Fără ocol. Şi dacă tot o întrebaţi, Încă ceva vreau să aflaţi: Banii pentru deplasare, Cine i-a suportat oare? Pân-acum, nici-un şef de Stat N-a fost, tot timpul, secondat De partenera sa de viaţă. Lansăm noi, azi, moda pe piaţă? Ideea este minunată. Ar trebui şi brevetată De cuplul prezidenţial. Ar fi ceva perfect legal. Şi cum un brevet se plăteşte Cu bani mulţi, el te-mbogăţeşte. Astfel, acest cuplu model N-ar mai putea în nici-un fel Să fie tras prin tribunale Pentru afaceri ilegale. Pot să-şi cumpere câte case Doresc. Dar nu litigioase. Când cineva e încolţit, Se apără, e îndârjit.

149

Mai marilor zilei, de ieri şi de azi, care au contribuit la înflorirea şi escaladarea terorismului religios Migraţia şi-a arătat Şi-a doua faţă. Ce păcat. Pe lângă zecile de mii De bărbaţi, femei şi copii Care-au fugit din ţara lor, Din acel iad îngrozitor, Spre alt pământ izbăvitor, S-a strecurat, înşelător, Şi câte un răufăcător, Un jihadist înverşunat Care a fost îndoctrinat De mic copi, ca să omoare Şi ca să semene teroare În toţi pământenii care Nu-mpărtăşesc credinţa lor În Allah, singurul izvor De-nţelepciune pe pământ. Iar rezultatul, s-a văzut: Franţa este îndoliată, Bătrâna Europă, toată, Tremură, e oripilată C-aşa ceva se va-ntâmpla Curând-curând, şi-altundeva. SUA, nici ele n-au uitat Ceea ce li s-a întâmplat Cu turnurile gemene, Deşi erau din cremene. Dar nu s-a luat nici o măsură Să scăpăm din încurcătură. Toţi stăm cu sufletul la gură 150

Şi aşteptăm. Dar până când? Cine vine acum la rând? Măsurile care s-au luat Până acum, n-au rezolvat Problema. Chiar s-a agravat. Aşa fiind, ce-i de făcut? Să stăm ca nişte sclavi sub scut Şi să-L rugăm pe Dumnezeu Să ne apere de mai rău? N-ar trebui analizat Tot ceea ce s-a întâmplat Chiar din trecutu-ndepărtat, Să aflăm primul vinovat? Facem asemenea-ncercări? Eu, după slabele-mi puteri Văd că problema-i cam aşa Şi-o spun pe răspunderea mea: La şcoală, toţi am învăţat Ceva ce nu e de uitat, Fiindcă te face înţelept: Despre CAUZĂ şi EFECT: Ninge când e frig afară, Plângi când viaţa ţi-e amară, Te bagă la puşcărie Când bagi mâna-n visterie, Primeşti un şut undeva Dacă nu-ţi vezi de treaba ta... Şi asta, nu se-ntâmpl-aşa Pentru că ar vrea cineva. NU. Problema este clară: NATURA ESTE BIPOLARĂ, Adică, un lucru, mic, mare, Nu e făcut la întâmplare. El are două părţi. Egale. Una cu minus, negativă, 151

Şi alta cu plus, pozitivă, Care sunt echilibrate, Iar dacă sunt deranjate, Natura îşi iese din fire: Se-ntâmplă o nenorocire. Să vedem deci ce derivă Din această perspectivă: În vremuri de mult uitate, În ţara cea dintre ape Mesopotamia numită, Ţară mare şi vestită, Trăiau tot fiii lui Allah Care, conduşi de-un Padişah, Convieţuiau în armonie Deşi, după cum se ştie Unii din ei erau şiiţi Iar ceilalţi îşi spuneau suniţi Şi-aveau ceva de împărţit, Ei nu au ajuns la cuţit. E drept, trăiau cam izolaţi Şi nu erau influenţaţi De-alte culturi, zise păgâne, Respinse de ei ca străine De-al lor spirit conservator. În timp însă, uşor-uşor Şi după un mai strâns contact Cu alte lumi, s-au adaptat Şi ei cerinţelor în care Trăia lumea-nconjurătoare: Să strângă averi nemuncite Prin tranzacţii ilicite, Dragoste pentru putere Căci ca şef, nimeni nu-ţi cere Socoteală, chiar de-ai fi Un penal care, zi de zi, 152

Abuzezi de puterea ta Dând mâna cu corupţia. Şi-aceste obiceiuri, toate, Au fost, mai mult, continuate După invazia în Irak Menită să-i vină de hac Lui Saddam, un autocrat, În ţară s-a instaurat Un haos. Iad adevărat. Situaţia asta, nouă, A împărţit ţara în două: Unii sunt pro americani, Iar ceilalţi, pro talibani. De-aici, războiul fratricid: Se duşmănesc şi se ucid. Iar talibanii, radicalişti Ca şi alţi fundamentalişti Din ţările învecinate, Au făcut front comun în toate Cele, şi declamă-n cor: MOARTE NECREDINCIOŞILOR. Şi cum, nici un minut n-au stat Pe gânduri, au acţionat. Şi ştim şi cu ce rezultat, Ceea ce e de condamnat. Mai e ceva de comentat? Totuşi, ar fi de întrebat Ceva: cine i-a înzestrat Cu armament sofisticat Pe-aceşti călăi de neiertat? Eu nu-s de-acord cu terorismul, Dar detest şi fariseismul, Căci problema, se pune-aşa: Ţi-am vândut arma, e a ta, Dar n-o-ndrepţi împotriva mea. 153

Cine gândeşte-aşa ceva? Ca final, şi cu sfiiciune, Adaug, cu compasiune: Jelesc alături de cei care Au fost puşi la o grea-ncercare; Mă rog pentru cei dispăruţi, Deşi îmi sunt necunoscuţi. Iar celor vii, le amintesc Un antic proverb românesc Pe care lumea l-a uitat: CULEGI DOAR CE-AI SEMĂNAT. Când zgândări un roi de albine, Să nu te-aştepţi la nici un bine.

154

Domnului Ioan Oltean, pentru implicarea sa în afacerile murdare de la ANRP Distinsul politician, Ex. PDL-istul I. Oltean, Azi PNL-ist înflăcărat Şi luptător neînfricat Pentru dreptate socială, A „picat“ testul de morală. Povestea însă, e mai veche Şi nu e floare la ureche. Ea a-nceput, precum se ştie, De pe vremea când la „domnie“ Chiar PDL-ul se afla, Care tăia şi spânzura Fără jenă, căci se ghida Dup-o formulă consacrată Care n-a dat greş niciodată: „Cât timp am pâinea şi cuţitul, Mă ocup şi cu împărţitul.“ Iar împărţitul le-a priit La mulţi şefi. S-au îmbogăţit. Amintim doar de Videanu, Udrea, Blaga şi Berceanu Care, având „acces“ în toate Sectoarele de-activitate, Îşi opreau cuvenita parte De la contractele-ncheiate. Dar tot la fel de barosan E şi numitul I. Oltean Care, gelos pe-ai săi confraţi Că au ajuns aşa bogaţi, Şi-a spus că trebuie să facă 155

Ceva cu care să-i întreacă Pe-ai săi colegi. Şi n-a mai stat Pe gânduri. A acţionat. Întâi şi-ntâi a tatonat Terenul, să vadă în care Sector profitul e mai mare Şi după multe căutări, Şi-a zis: merg pe retrocedări, Adică, pe ANRP Unde despăgubirile Pe care le plăteşte Statul Sunt foarte mari, iar subsemnatul, Dacă ajut pe cineva Să ia ce nu ar merita, Mă aleg şi eu cu ceva. Iar planul a funcţionat. Flerul lui, nu l-a înşelat Şi tare mult s-a bucurat În ziua-n care şi-a-ncasat Prima „tranşă“ de euroi, Sute de mii, bancnote noi, Pe care i-a şi înhăţat Grăbit. Nici nu i-a numărat. Totuşi era îngrijorat Căci el, creştin adevărat, Ştia că face un păcat Şi că nu poate fi iertat Decât dacă „afacerea“ Planificată ar avea Loc chiar în Casa Domnului Şi cu-acordul preotului Din biserica respectivă. În această perspectivă Deci, omul răsuflă uşurat. Ştie bine c-a fost iertat, 156

Deşi-a făcut ceva greşit. Poate să doarmă liniştit. Nu ştiu însă ce s-o-ntâmpla Cu complicii care-i avea Deoarece, aceşti pigmei Puşi doar pe rapt, nişte atei Care au partea lor de vină, Nu au protecţie Divină. Îi aşteaptă o grea-ncercare: Zeci de ani de închisoare. Il Capo însă, a scăpat. Pioşenia l-a salvat. În viaţă oamenii greşesc. Dar numai plebeii plătesc.

157

Clerului din România care, ostentativ, se îmbracă cu odăjdii foarte scumpe Precuviosul din Constanţa, Îşi etalează importanţa (Poate chiar şi ignoranţa) Târând după el o trenă Lungă, fără nici o jenă Faţă de norodul care Îl priveşte cu mirare Şi se întreabă indignat: Trufia, nu e un păcat? Eu, cam aşa am învăţat De la preotul meu din sat. Atunci, de ce domnia sa Ne demonstrează altceva? S-a schimbat oare Biblia? Eminescu, pe drept cuvânt A dat cu popii de pământ, Deşi pe-atunci, popii erau Mai modeşti, nu se-mpăunau Cu straie scumpe, şi-şi făceau Treaba pentru care erau Plătiţi de Stat. Ca şi acum. Dar popii, azi, merg pe alt drum: Se gândesc doar la bogăţie. Au uitat de cucernicie. Au uitat că sunt bugetari Plătiţi şi de pensionari. S-au transformat în bişniţari Care, cu neruşinare, Cer bani pentru orice lucrare: La botez, la cununie, La ori şi ce sindrofie, 158

La parastas, la-nmormântare Şi la orice sărbătoare Când un creştin oarecare Vrea o binecuvântare. Şi culmea e că se tocmesc: Îmi dai atât, te miruiesc. N-ai bani, te las păcatului. Ajungi în fundul iadului... O astfel de comportare, N-are nici o justificare Căci, repet, sunt plătiţi de Stat Ca orişice salariat, Şi au salarii mult mai mari Decât cei mai mulţi bugetari Care, de-ar face-o „mânărie“ Ar fi băgaţi la puşcărie. În plus, ei nu sunt speriaţi Cum că vor fi concediaţi Ajungând doar nişte şomeri. Nu. Ei sunt mereu prosperi Pentru că sug la două oi. Pentru ei, toţi posmagii-s moi. Aşa fiind, aş întreba: Cine permite-aşa ceva? Eu ştiu că legea, spune-aşa: Sumele care-s dobândite Pe căi ascunse, ocolite, (Adică pe căi nemuncite) Sunt foloase necuvenite Şi pedepsite ca atare Chiar când vorbim de-un mahăr mare. De ce la preoţi nu se-aplică Legea. Cui îi este frică? Nu vedeţi că exemplul lor Este foarte molipsitor? 159

Ce-şi spune un răufăcător? Dacă preoţii iau mită, Iar eu fur doar pentr-o pită, Nu merit să fiu condamnat. Am scuze. Vreau să fiu iertat. Eu fur doar ca să mai trăiesc, Nu ca să mă-mbogăţesc... Eu nu încurajez hoţia, Dar nu-mi place nici calicia. Vreau să fie răsplătită Numai munca cea cinstită. Doar astfel de vom proceda, Vom reuşi, vom prospera. Altfel, de depăşim măsura, Ne-aşteaptă numai impostura, Ceea ce s-a cam şi văzut În postdecembristul trecut. Şi nu-i vorba doar de prelaţi, Meteahna-i printre mulţi confraţi. Să fi fost ei influenţaţi De-aceşti preacredincioşi prelaţi? Dacă-i aşa, propun un leac Care-ar putea veni de hac Tuturor celor puşi pe rapt: Clerul, în tot ansamblul său Să-L slujească pe Dumnezeu Cu-aceeaşi dragoste, mereu, Dar Statul să nu le mai dea Salarii. Plata să şi-o ia De la enoriaşii care Oricum plătesc orice lucrare Botez, nuntă, înmormântare, Ceea ce e suficient Pentru un trai foarte decent. Să nu uite aceşti slujbaşi 160

Ai Domnului, că sunt urmaşi Ai celor care-au răspândit Credinţa, şi care-au trăit Prin peşteri, dar n-au huzurit Şi nici nu s-au împodobit Cu lucruri scumpe, şi-au murit Săraci, în gând cu Dumnezeu Ca şi la aproapele său. Nu şi-au dat sufletul pe-arginţi Iar azi, îi găsim printre sfinţi. Voi, de ce aţi abandonat Calea cea dreaptă? Nu-i păcat? Să ştiţi că lumea vă condamnă. Mulţi mai trag chiar câte-o sudalmă. Când faci doar ce nu se cuvine, Nu pot să mă încred în tine.

161

Domnului Ioan Oltean, implicat în afacerile murdare de la ANRP Distinsul politician Ex. PDL-istul I. Oltean, Azi PNL-ist înflăcărat Şi luptător înverşunat Pentru dreptate socială, A „picat“ testul la morală. Dar, de ce oare l-a picat? Ce credeţi că s-a întâmplat? Eu văd problema cam aşa: Cauza, e invidia. Era gelos pe-ai săi confraţi Care erau foarte bogaţi. Astfel, Boagiu şi Videanu, Udrea, Blaga şi Berceanu, Simpli miniştri, cum se ştie, Se scaldă într-o bogăţie La care nici nu au visat. Sunt oameni de invidiat. Vreau şi eu ca să fiu bogat, Chiar dacă va fi cu păcat. Dar unde să-mi pun plasele? Cred ca doar la ANRP Unde, chiar pe negândite, Sumele de bani plătite De Stat pentru retrocedări, Întrec orişice aşteptări Şi dac-ajut pe cineva Să ia ce nu ar merita, Îmi pică şi mie ceva. Şi ce credeţi? Chiar i-a picat. „Clientul“ l-a recompensat. 162

Se zice cum că i-ar fi dat Sute de mii de euroi, Toţi odată, bancnote noi. Şi tare mult s-a bucurat. Nici măcar nu i-a numărat. Totuşi, era îngândurat, Ştia că face un păcat Şi, ca să-l ierte Dumnezeu, Pentru că omul nu-i ateu, „Afacerea“ s-a încheiat Într-un loc binecuvântat: Chiar în căsuţa Domnului Şi cu-acordul preotului Ce slujea în acel locaş. Mai rar asemenea slujbaş... Treaba fiind rezolvată, Toată lumea-i împăcată Şi-aşteaptă-n continuare O altă colaborare. Când treaba e gândită bine, N-ai cum să te faci de ruşine.

163

Domnului Paul Lambrino, suspectat de afaceri ilegale cu ANRP Ziariştii au descâlcit Înc-un ghem cu iz ilicit Legat tot de ANPR Şi de toate „blaturile“ Prin care s-au retrocedat Averi imense. Nemeritat. Astfel, numitul Lambrino, O figură de gigolo Surâzător şi încrezut Aşa cum rar s-a mai văzut, Care nu uită nici în somn Cum că el este „os de domn“, (Deşi, aşa cum e ştiut, El nu a fost recunoscut Ca nepot al lui Carol doi Fost rege în ţară la noi) A cerut la ANRP Ca să i se restituie Bunurile ce le-a avut Într-un îndepărtat trecut: Peste-o sută de milioane De euro. Nişte plocoane. (Şi asta doar de la frumoasa Fermă pomicolă de la Băneasa). Că actele prezentate De suspect au fost trucate, Nimeni nu prea a observat Pentru că, şi-aici şi-au băgat Codiţa şi alţi impostori, Renumiţi trăgători de sfori Aflaţi în funcţii foarte mari: 164

Politicieni şi primari, Oameni de-afaceri, finanţişti, Şi, ce păcat, chiar ziarişti, Atât români cât şi străini Ce se bat precum nişte câini Chiar şi pentru cel mai mic os. Dar lupta le-a fost cu folos: Îi ajută să trăiască Bine, fără să trudească, Aşa încât, pân-la sfârşit, Tot natul a fost mulţumit. Mai trebuie adăugat Că-n treaba asta s-a băgat, Se zice, şi-un fost şef de Stat Care, voios l-a botezat Pe fiul osului de domn. Fără pretenţii. Doar ca om... Acum, această-ncrengătură De calici fără de măsură, Este pe masa DNA. Credeţi că o va rezolva? Într-un proces litigios, Câştigi doar când „te porţi“ frumos.

165

Românilor care, în anul 2015, s-au „remarcat“ prin fapte ieşite din comun Aho, aho, ai mei fârtaţi, Pe ori şi unde vă aflaţi, Nu mai tot staţi îngânduraţi, Ciuliţi urechea şi-ascultaţi, Că multe veşti o să aflaţi: În anul care a trecut, Multe lucruri s-au petrecut În scumpă ţărişoara noastră. Vi le-amintesc şi dumneavoastră: Astfel, al nostru Preşedinte, Dovedind că este om cu minte, Prin toată lumea a umblat, Peste tot s-a documentat, Vrând să afle secretul care Aduce-acolo bunăstare, Apoi, secretul să-l aplice Şi-n ţară, unde să ridice Nivelul general de trai Peste tot românescul plai. Dar n-a fost singur în turneu Fiindcă ştia că-i va fi greu, Aşa încât, a socotit Că-i bine a fi însoţit. Şi cine-l putea ajuta Mai bine decât soaţa sa? Aşa a legat „tătucul“ Utilul şi cu plăcutul. Astfel, deşi cam insolit, Turneul a fost reuşit... Alt caz în care şefu-a dat Dovadă că-i bun om de Stat, 166

E cel în care a schimbat Un guvern care-a performat Cu un guvern zis tehnocrat, Care e un provizorat. La anul, tot va fi schimbat... Cât despre-ai noştri parlamentari, Ce putem spune? Sunt cei mai mari Patrioţi, harnici, luminaţi Şi luptători înverşunaţi Care trudesc neîncetat Pentru cei care i-au votat. Dar munca, e obositoare, Ea cere energie mare Şi cheltuieli suplimentare, Aşa că, pentru-a fi în stare Să ţină acest ritm îndrăcit De muncă, ei au convenit Ca pentru o aşa purtare Merită o leafă mai mare. Şi şi-au votat-o. Imediat, Aşa-ncât, leafa s-a triplat. Mai mult, şi-au dat şi-o pensioară În plus faţă de cea legală Acordată de bietul Stat Fiecărui salariat, Aşa încât, sunt mulţumiţi. De-acum, vor fi mai liniştiţi Când vor dormi în banca lor De deputat sau senator... Un alt caz, peste aşteptări, E cel de la retrocedări În care este implicat Un venetic înfometat Cu o mutră de gigolo Pe nume Paul Lambrino 167

Care pretinde de la Stat Jumătate de miliard De euro, pentru averi Pe care le-a avut mai ieri Dar care i-au fost confiscate În vremuri mai îndepărtate. Că acest nesătul jongleor Este un mare impostor, S-a dovedit, dar târzior Şi asta, pentru că aici Şi-au băgat coada mulţi complici, Persoane cu minţi rătăcite Dornici de bunuri nemuncite. Dar zarul, nu s-a aruncat, Procesul, nu s-a terminat Şi sper ca toţi cei vinovaţi Să fie mereu condamnaţi... Iar dumneavoastră, dragi confraţi, Vă transmit doar urări de bine, Să aveţi numai zile pline De bucurii, cu mai mulţi bani, Sănătate şi la mulţi ani. Un necaz, cât ar fi de mare, Uită-l în zi de sărbătoare.

168

Domnului Traian Băsescu, pentru comportamentul său dispreţuitor faţă de lege Fostul nostru preşedinte Băsescu, nu se desminte: Face doar ce „vrea“ muşchii lui. Nu dă socoată nimănui. Aşa fiind, şi având chef Să arate că încă-i şef, Şi-a luat bolidul său blindat, Şi bine-nţeles, secondat De alt bolid, ca bodyguard, A ieşit, mai pe înserat, La o mică promenadă, Uşoară, pe autostradă. Dar cum traficul era dens, A cotit-o pe contrasens, Ştiind că dacă s-ar ciocni Cu cineva, el n-ar păţi Nimic: bolidul e armat Iar spatele, asigurat De slugi credincioase care I se fac preş la picioare, Pentru că-i sunt îndatoraţi. Ce ziceţi de-asta, dragi confraţi? Vrea să ne-arate că-i temerar? Se oboseşte în zadar. Ştim c-a rămas tot un corsar Şi că are-un comportament De adevărat delicvent. Într-o ţară de „corifei“, Legile-s doar pentru plebei. 169

Celor care, aflaţi la închisoare, îşi dau seama că au talent de scriitori Românii, un viteaz popor, Vrednici urmaşi ai dacilor Precum şi ai romanilor, Sunt renumiţi meseriaşi Şi tot la fel de buni slujbaşi, Dovedindu-se aşi în toate Sectoarele de-activitate. Dar cel mai mult au performat Într-un sector în care-au dat Exemple de talent, se ştie: Litere şi filologie. Da. Chiar aici şi-a arătat Românul ce are de dat. Mă refer la un har pe care Nici nu ştie că îl are Decât când e la închisoare, Atunci, îşi dă seama că are Un talent nemaipomenit La scris. Dar nu şi la citit. Cuprins deci de euforie, Se-apucă omul şi scrie, Tot ce suportă o hârtie. Iar scrisul, le e cu folos. Ne-o spune Becali, Copos... Plecând de-aici, mă tot gândesc Şi nu cred că păcătuiesc Spunând că pe lângă cei doi, În ţară sunt şi alţi „eroi“ Care nu ştiu că-s talentaţi. Ei de ce nu-s ajutaţi? Talentul e ceva pe care Omul îl are din născare. 170

„Prinsului“ Paul Lambrino, pentru comportamentul său fraudulos Nonstimabilul Paulică, Fiind prins cu ocaua mică, A primit ce a meritat. Adică, a fost arestat. La domiciliu, deocamdat’ Dar asta-i doar provizorat, Procesul nu s-a terminat, Şi n-ar fi deloc de mirare De-ar lua ani buni de închisoare Deoarece, s-a comportat Ca un excroc ultra versat Care nu merită iertat: Acest om, care a trăit Pân-acum ca un parazit, Căci niciodată n-a muncit, A cerut, şi i s-au şi dat, Averi imense. De la Stat. Cu acte false, se-nţelege Şi complici fără nici o lege Care, ca nişte câini turbaţi, Umblă în haită, înfometaţi, Prăduind tot ce întâlnesc În cale. Nu se mai opresc. Şi vor prădui până când Li se va pune mâna-n gât Şi această coterie Va intra la puşcărie. Când trăieşti ca un parazit, Meriţi să ţi se dea cu flit. 171

Fruntaşilor PNL, care vor ca alegerile locale din acest an, să se desfăşoare în două tururi de scrutin Tandemul Gorghiu-Blaga, Îşi risipesc toată vlaga Încercând ca să repare O greşeală foarte mare: Au convenit cu PSD Ca-n acest an, „localele“ Să se facă-ntr-un singur tur De scrutin. Punct. Fără-nconjur. Convenţia s-a parafat, Apoi ea s-a legiferat În Parlament, şi-a devenit Lege de neînlocuit. Dar PNL-iştii, şi-au schimbat Părerea, zic că au semnat Fiind forţaţi de-mprejurări Şi nu s-au gândit la urmări. Acum, nervoşi, plini de venin, Cer două tururi de scrutin, Solicitând cu vehemenţă O ordonanţă de urgenţă Care să-i scape de necaz. Dar un asemenea ucaz, Doar Premieru-l poate da. Îşi asumă răspunderea? Eu nu cred, iar de-i insistent Şi cazul intră în Parlament, Nu trece, şi e evident: Guvernul intră-n faliment. Şi cine-ar vrea aşa ceva? Nimeni, după parerea mea. 172

Dar nu se ştie, vom vedea, Căci politica, e ceva Care se poate modela Oricând şi-oricum, şi-ţi e permis Să faci orişice compromis, Chiar dacă n-o faci cu plăcere. Dar când interesul ţi-o cere... Cât priveşte părerea mea Despre-acest caz, aş spune-aşa: Să se-aleagă soluţia Cea mai puţin costisitoare. Asta ne doare cel mai tare. În rest, iţele-s încurcate: Oricum, aleger’le-s trucate. Vor câştiga tot acei care Au mai mulţi bani în buzunare. O luptă chiar între titani, Nu se câştigă fără bani.

173

Celor de la ANAF, pentru abuzul faţă de cei de la trustul de presă Intact Lumea a uitat, se pare, Că-n orice împrejurare S-ar afla un om în viaţă, El poate lua o povaţă Dintr-un proverb ce te-nvaţă Să ieşi din încurcătură Fără nici o tevatură. Altfel spus, poţi să-nveţi ceva Din păţania altcuiva. Concret, un vechi proverb ne spune: Când zgândăreşti un stup de-albine, Să nu te-aştepţi să-ţi fie bine Căci, chiar cu masca pe figură, Tot te-alegi cu-o-nţepătură. ANAF-ul însă, a uitat Acest proverb, şi-a încasat Un bobârnac cât ea de mare Fiindcă, plină de ardoare, Dar total nejustificat, A descins, pe neaşteptat, La trustul de presă Intact Şi mârlăneşte, fără tact, Deci fără bună cuviinţă, Le-a adus la cunoştinţă Că-n cinci zile să părăsească Sediul. Şi să se grăbească. Nu vor? Vor fi evacuaţi Forţat şi-n stradă aruncaţi... Că treaba a fost gândită De o minte rătăcită, E foarte uşor de ghicit, 174

Dar, pasenţa, nu le-a ieşit: Locaţia era-n chirie, Şi n-avea nici o datorie. Atunci, cum e motivată Evacuarea forţată? Ca răspuns, cei avertizaţi, Care-s foarte simpatizaţi De mulţi dintre ai lor confraţi Pentru prestaţiile lor Văzute la televizor, Au făcut un apel prin care Solicitau la fiecare Fan, părerea lui referitoare La pretinsa evacuare. Iar fanii, zeci, sute de mii, Adevărate torţe vii, Au dat răspunsul imediat: E un abuz de neiertat. Mai mult chiar, ei s-au adunat Într-o piaţă, unde-au scandat Lozinci contra celor lachei Ce vor răul Antenei Trei... După aşa manifestare, Unică prin a sa grandoare, ANAF-ul a lăsat-o mai moale: În loc de evacuare, Scoate clădirea la vânzare. Un abuz nu-i justificat De nimic. Şi nici de iertat.

175

Doamnei Ioana Băsescu, notar cu o foarte selectă clientelă Notariatul, cum se ştie, Este-o bănoasă meserie Iar când eşti şi conştiincios, Te-alegi cu un venit frumos Chiar dacă eşti începător. Câştigi teren uşor-uşor. Când însă tânărul notar L-a avut mentor pe Blejnar Şi mai e şi tare-n tată, N-o să ducă niciodată Lipsă de clienţi, chiar dacă Taxele notariale Vor fi mai substanţiale. Norocul omului, mic, mare, E sorocit de ursitoare.

176

Oamenilor de afaceri care nu se angajează decât în proiecte cu valori mari Un om de afaceri care Trăieşte pe picior mare, Are idei foarte clare. Înainte de-a se-apuca De-o treabă, el gândeşte-aşa: N-are rost ca să mă implic Într-o treabă cu câştig mic. Dar când câştigu-i foarte mare, Merită şi-un pic de-nchisoare. În viaţă, când te mulţumeşti Cu puţin, nu simţi că trăieşti.

177

Parlamentarilor români, care discută despre majorarea salariilor la celelalte categorii de bugetari Stimaţi colegi, nu v-agitaţi, Staţi liniştiţi şi m-ascultaţi: Stiţi bine că n-a fost uşor Cu mărirea salariilor Tuturor demnitarilor Care ne-a dat dureri de cap. Totuşi, noi i-am venit de hac. Acum, problema ce ne doare Este bugetul, care n-are Resursele necesare Pentru măriri salariale Şi la ceilalţi bugetari. Riscurile, ar fi prea mari. Eu nu-mi asum răspunderea Aşa încât v-aş sugera Să amânăm discuţia Privind bugetarii de rând. O vom discuta în curând, Iar când bugetul s-o redresa, O să le dăm şi lor ceva. Când eşti pus să-mparţi ceva, Întâi şi-ntâi, iei partea ta.

178

Oamenilor de afaceri care se plâng că pentru orice contract de lucrări, li se cere şpagă Sunt om de-afaceri şi trudesc Zi-noapte să mă rostuiesc, Căci viaţa este foarte grea Iar lumea, e aşa de rea Încât, când vrei să faci ceva, Orice, ţi se cere şpagă Şi să nu credeţi că-i şagă. Astfel, un om nu prea isteţ, Dar care e „descurcăreţ“ Şi-aspiră la un post sus pus, Dă şpagă, şi este de-ajuns, Aşa încât e acceptat Chiar dacă nu-i calificat. Şi asta, se-ntâmplă în toate Sectoarele de-activitate, De la marii parlamentari Până la micii bişniţari. Aşa fiind, un om cinstit, Sărac, dar bine pregătit E pe nedrept îndepărtat De la concurs. Nu e păcat? De-aceea, întreb supărat: Procedând cum s-a procedat, Cine are de câştigat? Cât timp doar şpaga dictează, Societatea stagnează.

179

Tinerilor care, negăsind locuri de muncă în ţară, se duc peste hotare De multe luni tot răscolesc Oraşul, dar tot nu găsesc O slujbă, chiar mai prost plătită Ca să-mi asigure o pită. Dragii noştrii parlamentari Cu pensii şi salarii mari, Nu se gândesc decât la ei; Ce le mai pasă de plebei? Azi, tinerii gândesc aşa: Decât şomer în ţara mea, Mai bine plec altundeva Şi, chiar dacă salariu-i mic, Este mai mult decât nimic. Fără tineri, orice popor, Rămâne fără viitor.

180

Domnului Klaus Iohannis, care nu se poate despărţi de soţia sa Domn’ Iohannis, om rezervat, Întotdeauna calculat, Niciodată nu îşi lasă Soaţa singură acasă Când pleacă în deplasare, Mai ales peste hotare Şi se justifică aşa: Carmen, este soţia mea, Nu pot să mă despart de ea Pentru că-i talismanul meu Hărăzit chiar de Dumnezeu, Aşa-ncât, când e cu mine, Toate trebile merg bine. Când nu-i cu mine, mi-e teamă, Nu mai ştiu nici cum mă cheamă. Când cineva drag îţi ridică Moralul, nu-ţi mai este frică.

181

Domnului Crin Antonescu, care cugetă la despărţirea de PSD Crin Antonescu, în sfârşit, Îşi dă seama că a greşit Când a plecat din PSD, Pentru că, nici cu PDL N-a făcut scofală mare: N-au ajuns la guvernare. Acum, îşi rumegă prostia: Am pierdut preşedinţia. Dar asta, n-o spune oricui; Acest of, este doar al lui. Orice mişcare greşită, Este foarte scump plătită.

182

Maghiarilor din România, care se consideră etnie superioară altor etnii Maghiarii din România Îşi afişează trufia, Privindu-i cam de sus pe toţi Cei ce le sunt compatrioţi, Şi, făloşi nevoie mare Declară cu-nfumurare: Suntem coborâtori din huni, Ne mândrim cu-aşa străbuni Care, pe unde au călcat, Morţi şi cenuşă au lăsat. E datoria noastr-acum Să păşim pe-acelaşi drum. De nu vom proceda aşa, Străbunii ne vor revoca. Virtuţile popoarelor, Se trag de la strămoşii lor.

183

Celor de la CCR, care au observat cam târziu că se încalcă constituţia Lupta pentru interceptări, Le-a dat românilor fiori În ziua-n care au aflat Că CCR a declarat Că SRI şi DNA Încalcă Constituţia Când ascultă telefoane Şi umblă pe la butoane. Proba astfel obţinută, Nu poate fi susţinută În instanţa de judecată. Ea poate fi contestată, Pe drept cuvânt considerată Ca o simplă vorbă goală: Unde-i proba materială? Şi tot CCR ne spune Cum că ar fi mult mai bine Ca SRI să se separe De DNA, şi fiecare Să se ocupe de altceva, Fără a se mai încurca: Siguranţă naţională, Şi jurisdicţie penală... Toate bune, aş întreba, Dar pân-acum, nu se ştia Că-ncalcă Constituţia? Un Cerber care-a a dormit În post, merită pedepsit. 184

Domnului Klaus Iohannis, care dă dovadă de duplicitate Preşedintele Iohannis, De „amici“ zis şi Ciolanis, Se străduieşte în zadar S-ascundă că-i duplicitar. Nu poţi ca să-l crezi şi pace, Una spune, alta face: Declară, pe un glas mieros, Că nu este deloc frumos Ca să obţii vreun folos, Printr-un mijloc fraudulos Dar a uitat acest precept Şi şi-a-nsuşit, fără vreun drept O ditamai coşmelie Pentru care ia chirie. Şi-n cazul trustului Intact A dat cu oiştea în gard: Mai întâi dă un perdaf Salariaţilor ANAF Care, ca nişte golănei Au asaltat Antena 3 Somându-i ca să părăsească Clădirea, fără să crâcnească, Apoi, pune altă placă: Legea trebuie respectată... Şi-ar fi şi altele de spus, Pentru azi însă, e de-ajuns. Atunci când ţi-e potrivnic vântul, Te scuzi dacă nu-ţi ţii cuvântul.

185

Celor care se înscriu într-un partid numai cu gândul la unele avantaje De când cu pluri-partitismul, A-nflorit şi prozelitismul Şi fiecare individ Mai gros la pungă şi valid, Vrea să se-nscrie-ntr-un partid, Căci doar ca membru de partid Capeţi un post bine plătit, Chiar dacă nu eşti prea şcolit. Dar, dacă nu ai grijă mare, Şi te-nscrii la întâmplare Într-un partid care n-are O şansă la guvernare, Ai pierdut vremea în zadar. Şi cu un gol în buzunar. Dacă nu te orientezi În viaţă-ntotdeauna pierzi.

186

Vameşilor, care îşi justifică micile „atenţii“ cu care se autoservesc Sunt vameş şi sunt mulţumit De rolul ce mi-a fost sortit. Munca de veghe la hotare Implică răspundere mare, Şi chiar dacă stai degeaba, Îţi consumă toată vlaga. De-aceea, spre-a te întrema, Te mai „îndulceşti“ cu ceva. Marfa, n-o poţi aprecia Dacă nu „guşti“ puţin din ea.

187

Celor care nu au chef de muncă Lumea de azi, e foarte rea, Se-amestecă în viaţa ta, Te critică sau te condamnă, Dar nimeni nu-ţi dă de pomană. De mine, toţi s-au cam lovit Şi ca să nu mai fiu bârfit Că pân-acum nu am muncit, Mi-am luat şi eu un serviciu: Omor muştele cu pliciul. De gura lumii, niciodată Nu scapi, chiar de n-ai nici o pată.

188

Rromilor din România, supăraţi că li s-au impozitat veniturile Suntem foarte îngrijoraţi, Că suntem marginalizaţi. Ce o avea lumea cu noi De ne terfelesc în noroi? Cântăm ca să putem trăi Şi facem asta zi de zi. Ar fi mai bine să furăm? La asta, noi nu ne pretăm. Voi, toţi românii, sunteţi răi, Vă purtaţi prea urât cu noi. De curând aţi mai inventat Ceva ce nu e de iertat: Aţi pus impozit pe cântat, Ceea ce nu-i de suportat Aşa încât, ne mai gândim Dacă să ne cărăbănim În alte ţări. Ca să cerşim. Atunci când te simţi oprimat, Protestează, nu e păcat.

189

Candidaţilor la alegerile locale, campania 2016 Campania electorală Pentru „locale“ a început, Cu şi mai multă vânzoleală Decât se făcea în trecut. E plin oraşul de portrete Cu candidaţii de primar, Puse pe garduri, pe perete, Pe corturile de pe trotuar. Şi fiecare candidat, Ştiind că pentru-a fi votat Trebuie, mai întâi şi-ntâi Să-şi atragă de partea lui Masa electoratului, Se-adresează mulţimilor Îngrijorat, dar zâmbitor: - Dacă mă votaţi pe mine, Veţi trăi cu mult mai bine Pentru că, mă simt în stare Să v-aduc doar bunăstare; - Am fost şi sunt om de cuvânt, Eu nu arunc cu vorbe-n vânt. De mă votaţi, cât de curând, Vă aduc raiul pe pământ. - Eu îmi dau viaţa pentru voi, Pun taxa zero la gunoi Aşa încât, străzile, toate, Vor fi oglindă de curate; - Eu am experienţă mare În a produce bunăstare Aşa încât, de mă votaţi, De multe griji veţi fi scăpaţi... 190

Cu astfel de promisiuni, Adevărate mici minuni, Toţi „aspiranţii“ au demonstrat Un lucru de necontestat: Aceşti iluştri candidaţi, Merită, toţi, a fi votaţi. Dar cum pot fi departajaţi Când miza e un singur post? Să dai cu banul? N-are rost, Aşa ceva, să fac, nu pot. Mai bine nu mă duc la vot Căci, de-l votez pe Cutărică Îl dezavantajez pe Nodică Şi eu nu pot să fac aşa. Conştiinţa, nu m-ar lăsa, Că îi apreciez pe toţi. S-au dovedit buni patrioţi, Se gândesc la proiecte mari Şi că ne-au dat soluţii tari: De muşte, purici şi ţânţari. În viaţă, totul e doar un troc: Iei ceva, dai altceva în loc.

191

Iniţiativa

(Celor din PNL, care îşi caută noi aliaţi) Conducerea bicefală, Precum şi bisexuală A PNL, privind cu jale La lecţia de la „locale“, S-a trezit şi-a pus la cale O strategie cu care Speră ca la „parlamentare“ Să ia lozul cel mai mare. În acest sens, ce s-au gândit? Că ar fi foarte nimerit Să-şi mai găsească aliaţi La fel ca ei de ahtiaţi După putere, şi-mpreună, Să găsească cea mai bună Şi cea mai sigură cale S-ajungă la guvernare. Zis şi făcut, s-au apucat De treabă, neîntârziat. Pornind de-aici, au tatonat Terenul şi i-au întrebat Pe cei de la UNPR: Vreţi să veniţi în PNL? Şi-n cazul că vom câştiga Alegerile, vă vom da Posturile ce le doriţi. Dar să nu fiţi nici prea calici... Nada fiind aruncată, Se-aşteaptă a fi muşcată. Când momeala-i potrivită, Ai şanse de reuşită. 192

Întrebare

(Celor îndreptăţiţi să aplice legea) Lumea de bună credinţă, Este-n mare suferinţă Şi-ntreabă cu umilinţă: Când cu temei s-a demonstrat Că X sau Y a furat, Cutare a delapidat, Că Z nu şi-a plătit la Stat Tot impozitul datorat, Fiind clar că e vinovat, De ce nu-i nimeni condamnat? Sau de ce nu i-au confiscat Averile luate pe rapt? Nu-i clar că e complicitate? De ce nu se face dreptate? Răspunsu-i simplu: nu se poate. Corb la corb, ochii nu-i scoate. Complicitatea se va stârpi Doar când „ciolanul“ va mirosi.

193

Ignoranţă Sunt oameni care, privind la ei Când tac, gândeşti că-s corifei. Dar când încep să vorbească, Dumnezeu să te ferească: Îşi trâmbiţează importanţa, Dar le vezi doar ignoranţa: Dac-aduci vorba de Pireu, X spune că-i amicul său Cu care stă la şpriţ mereu. Îţi dai seama că procletul Cunoaşte tot alfabetul Şi merită postul care Îl ocupă. La mai mare... La aceşti oameni, eu le-aş da Un sfat, şi-ndemnul de-al urma: Când eşti cu musca pe căciulă, Să-ţi pui un lăcăţel la gură. Nu poţi să impresionezi Pe cineva, când fabulezi.

194

Inechitate

(Oamenilor sărmani, umiliţi de tirania semenilor mai bogaţi) Viaţa este, în esenţă, O luptă pentru existenţă Dusă de bietul om de rând Care, muncind din greu, oftând, Se culcă deseori flămând Şi întrebându-se mereu: Când va sfârşi calvarul meu? Dar nu prea are mântuire Căci, în întreaga omenire, Bogaţi-au fost mereu, şi sunt Factotum-ul pe-acest pământ Şi-având ei pâinea şi cuţitul Se ocupă şi cu-mpărţitul Aşa-ncât, dacă le rămâne Cumva o cojiţă de pâine Sau, Doamne-ajută, un colac, Mănâncă şi omul sărac Şi se roagă la Dumnezeu Să-l protejeze de mai rău. Asta e singura salvare, Iar eu, ca o consolare Le spun la tiţi aceşti confraţi: E foarte bine că speraţi, Dar să nu plângeţi când vi-i greu. Aşa a fost, şi-aşa va fi mereu. Muncind cinstit, poţi să trăieşti. Furând însă, te-mbogăţeşti.

195

Avariţie

(Demnitarilor care îşi neglijează funcţia, ocupându-se de afaceri personale) În România, politica Este un soi de macara Cu ajutorul căreia Omul politic este suit Pe-un piedestal şi investit Cu funcţii de mari demnitari: Membri-n guvern, parlamentari, Care ţin în mâinile lor Soarta întregului popor, Având, ca sarcină de-onoare S-aducă-n ţară bunăstare. Aşa fiind, te-ai aştepta Ca să-şi facă datoria Muncind zilnic, conştiincios, Şi pentru ţară cu folos, Pentru că toţi sunt bugetari Iar salariile lor, mari, Le plătim noi, şi sunt datori Să fie recunoscători Şi să ne-arate c-au meritat Funcţia care li s-a dat. Dar nu se-ntâmplă chiar aşa Căci mulţi din ei, sămânţă rea, După ce s-au văzut în şa, Se ocupă de altceva: Intră-n afaceri dubioase Retrocedând terenuri, case; Traficul de influenţă Practicat fără decenţă; Posturi prin AGA şi CA Şi SRL-uri aşişderea; 196

Copiii prin străinătate Pe la şcoli foarte reputate; Rudele, toate sprijinite Cu funcţii generos plătite; Concedii pe plaje de vis Unde te simţi ca-n Paradis... Se vede deci, destul de clar Că bietul nostru demnitar Este aşa de ocupat Cu-afaceri, până-n gât băgat Încât, chiar dacă ar mai vrea Să-şi facă şi meseria Pentru care este plătit, Nu poate, că-i prea obosit. În plus, cum postul ocupat Nu îi este asigurat Decât pentru-n singur mandat, E obligat de-mprejurări Să se lupte din răsputeri Şi să profite cât poate De orice oportunitate. Să strângă bani, mulţi, să-i ajungă Oricât i-ar fi viaţa de lungă. Altfel, mâine va regreta Şi nu se va putea ierta... Când ursul s-a-nvăţat la miere, Nu-l mai dezveţi până ce piere.

197

Gazetărească

(Gazetarilor care-şi bagatelizează meseria) Nu poţi să fii bun gazetar Dacă nu eşti şi temerar Înzestrat şi cu puţin har. Căci, această meserie Te obligă, cum se ştie, Să te documentezi profund Şi să pătrunzi când mai la fund În tainele unor confraţi Certaţi cu legea, deci, „pătaţi“. În plus, o ştire „pescuită“ Dacă nu-i bine şlefuită, De argumente însoţită, Nu e deloc convingătoare, Ridicând semne de-ntrebare: Ştirea care ne-a fost dată, Este ea adevărată? De-aceea, gazetarii buni Nu ies în public cu minciuni, Fapt pentru care-s apreciaţi De-ascultători, bine cotaţi... Sunt însă şi gazetari care, Ne pun răbdarea la-ncercare Căci, prin reviste sau ziare Ne prezintă, cu mult cinism, Numai scene de erotism Deplasate, triviale, Despre sex şi femei goale. Aşa fiind, aş întreba: Cum de-şi permit aşa ceva? Căci, cu aşa gazetărie, Este păcat şi de hârtie. Când spaţiul public l-ai poluat Cu trivial, eşti vinovat. 198

Democratism

(Celor care nu ştiu ce înseamnă democraţia) Democraţia, e un cuvânt Folosit des pe-acest pământ, Începând din antichitate, Şi până-n actualitate. Dar ce-nseamnă el, din păcate, Nu prea se ştie, deşi-n toate Polemicile-i folosit De vre-un vorace erudit. Aşa fiind, să lămurim Noi enigma, şi v-amintim: Cuvântul democraţie Înseamnă, precum se ştie Încă din timpul lui Homer Cel binecuvântat de cer, O formă de organizare Statală, aparte, în care, Poporul este suveran Şi nicidecum orice răcan. Astfel, o dorinţă „coaptă“ De popor, e pusă-n faptă De alţi oameni mai luminaţi Bine aleşi, apoi votaţi. Deci, cei aleşi, nu fac ce vor. Ascultă numai de popor. Altfel, sunt repede schimbaţi, Dezonoraţi, sancţionaţi... Ştiind deci ce-i democraţia, Întreb: cum e în România? Răspund tot eu la întrebare, Dar o fac cu durere mare: Fiecare român face Numai ce vrea şi ce-i place. Când nu respecţi democraţia Se instalează anarhia. 199

Oportunism

(Celor care fac politică numai din dorinţa de parvenire) De când cu pluripartitismul, A-nflorit şi prozelitismul Astfel, mii de oportunişti, Printre ei şi foşti securişti Care mai ieri au ocupat Demnităţi importante-n Stat, Unde munceau greu, bată-i vina Trăgând la umbră rogojina, Şi-au spus că a sosit momentul Să-şi valorifice talentul De mari mânuitori de sfori, Venali şi de corupători, Şi să arate că-s în stare Să pună ţara pe picioare. Pornind de-aici, s-au tot gândit Care-i mijlocul potrivit Cu care să-şi atingă scopul. Şi l-au găsit, bată-i norocul. Au ajuns la concluzia Că ceea ce i-ar ajuta, Este numai politica, Aşa că, dacă te înscrii Într-un partid, poţi să devii Peste noapte un demnitar, Ambasador, parlamentar, Chiar dacă pregătirea ta Nicicum nu te-ar recomanda. Dar el nevoie nici n-are De-o aşa recomandare, Că are alta mai mare: Propriile-i buzunare Din care a sponsorizat 200

Partidul care l-a lansat Şi-a devenit un candidat Demn de toată încrederea Şi merită promovarea. Morala, este foarte clară Şi-adevărată, dar amară: Prin viaţă, treci mult mai uşor Când ai un „înger“ păzitor. Aşa a fost, şi-aşa va fi, Cât lumea va mai dăinui, Deşi târgul nu e curat: Primeşti mai mult decât ai dat... Dar nu-s numai ei vinovaţi. Sunt la fel de murdari, pătaţi, Şi cei cu care-s combinaţi. Şi toţi merită condamnaţi. Banul e instrumentul care Desface orice-ncuietoare.

201

Reciprocitate

(Magistraţilor care uită că meseria lor este justiţia) S-a dovedit, de multe ori, Cum anumiţi judecători Precum şi unii procurori, Dau sentinţe eronate Care nu sunt justificate Decât prin mici „atenţii“ date, Sau alte servcii, prestate La schimb, ca reciprocitate Între un înalt magistrat Şi un nabab, chiar şef de stat. Cazuri de-acestea, sunt multe Şi nu sunt deloc mărunte, Dar nu prea sunt cunoscute Căci sunt sub lacăt ţinute. Totuşi, spre marele necaz Al celor implicaţi în caz, Mai răsuflă câte ceva Ceea ce nu s-ar întâmpla De n-ar fi câte-un gazetar Neînfricat şi plin de har Care ne-arată cum domn’ Morar Maestru, cum găseşti mai rar, A îngropat DOSARUL FLOTA. Urmarea? I-a crescut mult cota De-ncredere şi-apoi, de-odată, A primit omul şi-o răsplată, Consistentă, meritată: Maestrul a fost transferat La CCR, şi lăudat... Cu doamna Stanciu, s-a-ntâmplat Acelaşi lucru: l-a ajutat Pe actualul şef de stat 202

Într-o problemă litigioasă Legată de-o anume casă, În sensul că a amânat Se zice, nejustificat, Punerea în aplicare A unei decizii care A fost dată de-un magistrat, Unde se depune, răspicat: Casa pe care-a cumpărat-o Şi apoi a închiriat-o Domnul Iohannis, nu putea Să treacă-n stăpânirea sa, Deoarece s-au încălcat Voit, deci intenţionat, Mai multe norme de drept care Fac ca acea cumpărare Să fie nulă. Prin urmare, Domn’ preşedinte Iohannis, De mulţi „mângâiat“ Ciolannis, Părăseşte coşmelia Şi dă înapoi chiria. De s-o întâmpla aşa sau ba, Mai aşteptăm şi vom vedea, Căci ultimul cuvânt de spus Îl au juzii de la recurs... Dar Stanciu, tot a câştigat Pentru că ea a căpătat Un transfer foarte aşteptat: De la înalta CCJ, La mult râvnita CCR. Când ţi-ajunge apa la gură, Plăteşti şi scapi de-ncurcătură.

203

Calicie

(Celor care, deşi sunt ajutaţi cu ceva, se arată nemulţumiţi) Când cineva te-a ajutat Cu orişice, chiar cu un sfat, Şi-o face dezinteresat, Să-i mulţumeşti eşti obligat. Dar dacă tu eşti om sucit Şi te arăţi nemulţumit De puţinul ce l-ai primit Spunând că omul e zgârcit, Să ştii că nu eşti lăudat. Dimpotrivă, te-ai maculat C-o vină greu de curăţat Iar lumea te va arăta Cu degetul, şi-i vina ta De vei fi marginalizat, De nimeni în seamă luat Căci oamenii calici nu sunt Iubiţi deloc pe-acest pământ Pentru că, orişicât le-ai da, Ei tot nu se vor sătura. Calicia deci, e-o boală Care, deşi nu-i mortală, E grea, şi poţi scăpa de ea Doar dacă dai şi tu ceva. Orice cadou, chiar dacă-i mic, Este mai mult decât nimic.

204

Lăcomie

(Tuturor parlamentarilor, care se îngrijesc, cu prioritate, de interesele personale) Dragii noştri parlamentari, Cei mai de seamă demnitari Din ţară, au răspunderi mari: Ei poartă pe umerii lor Grija întregului popor Pentru a cărui bunăstare Muncesc pân-la epuizare, Zi-noapte, şi fără răgaz. Nici pentru masă n-au popas. Totuşi, pentru efortul lor, Nu-s plătiţi corespunzător. Au o leafă foarte mică Şi mereu le este frică Să nu moară anemiaţi De foame, subalimentaţi, Întrucât, leafa de-o lună Le-ajunge doar o săptămână. Aşa fiind, s-au întâlnit, S-au consultat şi-au convenit Ca salariile lor, toate, Să fie, repede, dublate. Doar astfel speră c-or scăpa De foamea care-i tortura. Propunerea s-a discutat În Parlament, şi s-a votat. De-acum, ei pot să trăiască Fără ca să mai „ciupească“ Din altă parte nici un cent, Pentru că au suficient Ca să ducă un trai decent. În plus, după cum se ştie, 205

Nu trăiesc doar din simbrie. Mai sug şi de altundeva: Sunt membri-n AGA şi-n CA De unde, aceşti barosani Primesc iar mari sume de bani Aşa-ncât, să nu se mai plângă Că n-au nici un bănuţ în pungă. Dar credeţi că sunt mulţumiţi Numai cu-atât? Vai, cât greşiţi. Nu ştiţi c-aceşti mari seniori Sunt şi mari întreprinzători Şi ca patroni de SRL-uri Care, deşi mai dau rateuri, Aduc profituri însemnate Chiar dacă sunt înregistrate Ici-colo, prin străinătate. Rezultă că aceşti confraţi, Atât femei, cât şi bărbaţi, Sunt tot timpul preocupaţi Să facă ceva din care Să curgă bani în buzunare. Aşa fiind, au născocit Încă ceva, neîntâlnit În lume, însă le-a ieşit: Motivând că au muncă grea Şi că se vor pensiona În curând, se gândesc cu frică La pensia de stat, că-i mică Şi nu va fi suficient Ca să ducă un trai decent. Temându-se deci să nu moară De foame şi în ocară, Au cerut înc-o pensioară Zisă şi suplimentară, Pe lângă pensia de Stat 206

Care e ceva garantat. Propunerea, care-a venit De la un mare erudit, S-a discutat în Parlament Şi s-a votat, e evident Fără vreo obiecţie. Ce ziceţi de-aşa lecţie? A fost chiar unanimitate, Nu s-a pus nici un băţ în roate Aşa cum ştim că mai făcea Uneori opoziţia. În acest fel, au reuşit Să aibă, precum şi-au dorit, Mai multe surse de venit. Ce ziceţi de-aşa performanţă? Mulţi spun că asta-i aroganţă Dar, indiferent cum se cheamă, E clar că ei n-au nici o teamă Şi cât timp vor fi „la butoane“ Sigur nu vor muri de foame. Când poţi averea să-ţi rotunjeşti, Acţionează, altfel, greşeşti.

207

Suspiciune

(Celor care l-au anchetat pe Dorin Cocoş, vinovat de multiple excrocherii) Sprinten, precum un tinerel, Cu trufandaua lângă el, Îmbrăcat corespunzător Acestor zile de cuptor, Stimabilul Dorin Cocoş, Om de afaceri dubios, Abea scăpat din puşcărie, A poposit la Eforie Şi-şi afişează aroganţa Pe plajele de la Constanţa, Fără jenă. Chiar le zâmbeşte Celor pe care-i întâlneşte. Lumea-l priveşte mirată, Mută, cu gura căscată Şi se-ntreabă indignată: Ce vedem, chiar e-adevărat? Dorin Cocoş chiar a scăpat? Dar a fost mediatizat Cum că se face vinovat El, împreună cu-alţi complici Atât de-afară cât şi de-aici, De excrocherii foarte mari, De milioane de dolari. De ce atunci nu-i condamnat Pe măsura „tunului“ dat? Aici nu e ceva curat Şi lumea e îndreptăţită Să creadă că s-a dat mită. Dar câtă, şi cui i s-a dat? De ce s-a muşamalizat O astfel de afacere? 208

Ce zic cei de la Putere? Chiar nimeni nu a observat Că aici nu-i lucru curat? Şi nu-ncape discuţie, Miroase a corupţie. Şi-atenţiune, domnilor, Exemplul rău se ia uşor, Ca râia-i de molipsitor Şi dacă vă contaminaţi Va fi greu ca să mai scăpaţi Cu nici un fel de alifie, Pentru că, precum se ştie, Leacul e doar la puşcărie. Şi-ncă ceva: la vinovaţi Nu-i bine să le mai lăsaţi Nici un ban astfel procuraţi Să huzurească fericiţi. Luaţi-le banii nemunciţi. Doar în acest fel demonstraţi Că nu sunteţi amestecaţi... O boală care-i prost tratată, Nu se vindecă niciodată.

209

Conştiinciosul

(Poliţiştilor de la circulaţie) Lucrez la circulaţie Şi-o fac cu abnegaţie, Deşi munca e foarte grea. Dar asta-i meseria mea: Să observ traficul atent Şi să evit vreun accident Atunci când un inconştient Aleargă precum un nebun De parc-ar fi singur pe drum. Îl opresc, îl admonestez, Uneori îl şi amendez Şi chiar îl las fără permis, Deşi rămâne interzis Iar mie, nu-mi face plăcere. Dar situaţia mi-o cere. Eu sunt îngerul păzitor Al orişicărui călător... Cam asta este munca mea Şi pot să mă mândresc cu ea. Păcat că leafa e cam mică. Dar mi-o măresc cu ce mai pică... Este o treabă minunată Când faci două lucruri deodată.

210

Echitate

(Negustorilor necinstiţi, care fură la cântar) În viaţă, totul e un troc: Dai ceva, iei altceva în loc. Dar nici un târg nu e curat Când iei mai mult decât ai dat, Ceea ce, se întâmplă rar: Mulţi oameni, fură la cântar. Când eşti pus pe-nşelăciune, N-ai parte de vorbe bune.

211

Reuşita

(Celor care, „ajutaţi“ să ajungă într-o funcţie, se gândesc numai cum să-şi recupereze banii) În sfârşit sunt parlamentar, N-am pierdut banii în zadar. Acum, este doar şansa mea: De nu profit, voi regreta. Când Fortuna te-ndrăgeşte, Orice lucru-ţi reuşeşte.

212

Perseverenţă

(Domnului Traian Băsescu, pentru neostoita sa dorinţă de a munci pentru patrie) La sfârşitul său de mandat De zece ani ca şef de Stat, Domnul Băsescu nici n-a gândit Să se retragă liniştit La pensie şi să trăiască Fără griji, fără să muncească. Dimpotrivă, domnia sa Spune că nu va înceta Activitatea, că va munci, Atât timp cât va vieţui Căci, pentru ţărişoara sa Şi sângele şi l-ar vărsa, Pentru că nu e pe pământ Un alt sacrificiu mai sfânt. Dar, ce să facă, şi cu cine Să-şi slujească ţara bine? Animat deci de acest gând, Stând liniştit şi meditând, A ajuns la concluzia Că pentru a se remarca Şi spre-a-şi atinge ţinta sa, Nimic nu-l poate ajuta Mai mult decât politica. Aşa fiind, s-a apucat De treabă. Neîntârziat: Întâi, a făcut cerere Şi a intrat în PMP Ca simplu membru de partid Şi fără nici un gând perfid, Apoi, prin tragere de sfori Cum a făcut de zeci de ori, 213

A ajuns ditai preşedinte De care alţii sunt pendinte. Dar asta, nu i-a fost de-ajuns Fiindcă ţinteşte mult mai sus. El urmăreşte, este clar, C-acest partid de buzunar S-ajungă unul parlamentar Ceea ce, toţi ştim, nu-i aşa? Este cu totul altceva. Dar cum acest lucru e greu Atât timp cât partidul său E doar un partid liliput, Se-ntreabă: ce e de făcut? Soluţia i-a încolţit În minte şi s-a dovedit A fi singura-n măsură Să-l scoată din încurcătură: Unirea cu UNPR, Care a fost, dar nu mai e, Precum şi cu alţi acoliţi Din alte partide goniţi, Chemaţi în număr cât mai mare, Chiar dacă n-au nici o valoare, Cu scopul, este evident De a intra în Parlament. Dar nu s-a oprit nici aici Căci acest domn, Modestovici Care crede în steaua sa, Este dârz, şi se va lupta Chiar şi cu morile de vânt. El este unic pe pământ. Şi şi-a mai pus ceva în gând: Acum se vrea şi premier. Ce ziceţi de-acest pişicher Cu aere de fermier 214

Care la moşia Nana Şi-a dat pe faţă arama? Pentru visul lui cel mare El va lupta cu ardoare Cu armele din dotare: Şantaj şi ameninţare, Trageri de sfori şi cu minciuni, Mătănii şi cu rugăciuni La făcătoarea de minuni, Până ce-şi va atinge scopul Şi va trece cu bine hopul. După asta, trai neneacă, Masă bună şi-o cinzeacă. Când trudeşti pentru ţara ta, Poporul te va lăuda.

215

Şantaj

(Celor care, păstrând un secret, devin complici cu făptaşul) Ştiu că s-a „lipit“ de tine Un bun ce nu-ţi aparţine. Dar pot să mă fac că plouă Dacă-mpărţim prada-n două. Orice secret bine păzit, Este o sursă de venit.

216

Hotărâre

(Celor care aspiră la funcţii înalte, deşi n-au pregătirea necesară) Când cineva este decis Să facă orice compromis, Urcă pe scara socială Chiar dacă „zestrea“ lui e goală. Când eşti abil, poţi reuşi, Chiar dac-abea ştii a citi.

217

Dezamăgire

(Miniştrilor tehnocraţi din guvernul Cioloş) Cioloş şi cu-ai săi fârtaţi, Meseriaşi consacraţi, La şcoala UE formaţi, Ţării mumă devotaţi, Toţi cu cugetul curat Ca argintul strecurat, Şi-au lăsat aşa, de-odat’ Slujbele lor liniştite Cu mulţi euroi plătite, Şi-au sărit cu toţii-n păr La strigătul de-ajutor De domn’ Iohannis lansat Care, foarte supărat Pe guvernul PSD Că-i tulbură apele, Vrea să-l schimbe. Ca atare, Vrea o nouă guvernare. La asemenea lucrare, O curată provocare, Toţi cei chemaţi în ajutor S-au prezentat cu mare zor Şi împreună au format Un alt guvern, zis tehnocrat Care, după ce-a fost votat De Parlament, s-a apucat De treabă. Neîntârziat. Dar sarcina s-a dovedit Ceva de neînchipuit De grea, pentru mulţi dintre ei, Deşi îşi spun că-s corifei. Că una-i să stai la birou Să-ţi vezi numai de jobul tău Şi alta să te îngrijeşti De-o ţară-ntreagă, să gândeşti 218

Cum să faci să meargă toate Treburile ca pe roate: Spitale, şcoli, agricultură, Învăţământ, infrastructură, Unde ei n-au lucrat nicicum. Urmarea? Le-a stat caru-n drum. Pur şi simplu, au capotat. Vreo şapte au demisionat Iar ceea ce s-a aşteptat De la ei, nu s-a confirmat. Lumea deci, e-ngrijorată Mai mult decât altă dată Văzând cum, an după an Ne-ndepărtăm de liman. Ne-a părăsit şi Dumnezeu Şi mergem din rău în mai rău, Aşa încât am ajuns În situaţia de plâns Că nimic nu se mai leagă. Este vai de ţara-ntreagă: Economia: la pământ; Fonduri UE: luate de vânt; Sănătatea: în metastază; Infrastructura: fără bază; Învăţământul: repetent; Moralitate: delicvent... Ce ziceţi de-aşa rezultate? Şi încă nu le-am spus pe toate Că nu vreau să vă speriaţi. Şi-aşa sunteţi îngrijoraţi. Totuşi, vă spun şi altceva Sperând că vă veţi amuza. Ceva ce-a făcut vâlvă mare: PENSIILE SUPLIMENTARE. Când nu eşti de meserie, Degeaba primeşti simbrie. 219

Pierde vară

(Celor care n-au chef de muncă) Intrat în gura târgului Că umblă brambura, hai-hui, Un tânăr şi-a luat un serviciu: Omoară muştele cu pliciul. Caut slujbă, vreau să muncesc. De-ar da Domnul să nu găsesc.

220

Obedienţă

(Bărbaţilor ale căror soţii au ultimul cuvânt) Când sub al soaţei papuc eşti, Ai grijă ce şi cum vorbeşti. Căci, dacă te-ncarci cu vreo vină, Papucu-ţi va fi ghilotină. Când viaţa vrei să-ţi prelungeşti, Cu soaţa să nu te sfădeşti.

221

Nepăsare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru „atenţia“ acordată victimelor seismului din Italia) Domnul Iohannis, prea surmenat, Chiar stors de vlagă, epuizat De grijile ce-i stau pe cap, Dorind puterile să-i crească, A plecat să se odihnească Într-o staţiune-n care Să se pună pe picioare. Şi cum el nu se simte bine Decât cu soaţa-i lângă sine, Singura care-l amuză Şi e şi pe post de muză Care-l inspiră în toate Hotărârile luate, N-a vrut să plece singurel. Şi-a luat şi soaţa lângă el. În această ambianţă Fericită, de vacanţă Cum rar se-ntâmplă să găseşti, Uiţi tot şi nu te mai gândeşti La nimicurile lumeşti. Astfel, fiind deconectat De restul lumii, n-a aflat De seismul care-a lovit Italia, unde-au murit Atât de mulţi nevinovaţi, Printre care şi mulţi confraţi, Români de-ai noştri, despre care Domnul Iohannis habar n-are. Dar şi atunci când va afla, Sunt sigur că va lăcrima. Atât el, cât şi soaţa sa. Când pleci ca să te odihneşti, Uită de grijile lumeşti. 222

Electorala

(Candidaţilor de la alegerile electorale) La un miting oarecare, Candidatul Gură Mare Venit pentru a prezenta Programul ce-l va aplica Partidul său în cazu-n care Va ajunge la guvernare, A promis, cu-nflăcărare, Luna şi petele din Soare Aşa încât, de-l vor vota Nu vor avea a regreta. Dup-o aşa cuvântare, Un mucalit din adunare A pus şi el o întrebare: Când ne veţi da ce ne-aţi promis? Răspunsul, a venit precis: Aveţi de aşteptat drăguţă, După ce-mi văd sacii în căruţă... Când vrei să faci un târg cinstit, Iei marfa după ce-ai plătit.

223

Evaziune

(Celor care nu-şi plătesc impozitul pe venit) De când cu democraţia, Se-ncearcă şi-n România Găsirea unor căi care S-aducă la fiecare Om, mai multă bunăstare. În acest sens, a fost votată O lege foarte lăudată, De foarte mult timp aşteptată: Iniţiativa privată. De-acum, tot românul care Crede că este în stare Şi are o înclinare Spre-o anume meserie, Poate să facă ce ştie Sau orişice şi-ar fi dorit. Are însă de-ndeplinit Un lucru: să fie cinstit, Adică, din prinosul lui Să dea ceva şi Statului, Bani care, se duc la buget, Se-acumulează-ncet încet Şi-apoi, sunt investiţi în toate Sectoarele de-activitate: Educaţie, cultură, Transport şi agricultură, Ape şi silvicultură, Apărare, sănătate La oraşe şi la sate, Ale căror roade, toate, Vor creşte nivelul de trai Pe întreg românescul plai. Aşa fiind, mulţi doritori, 224

Deveniţi întreprinzători, Şi-au pus iute pe picioare O afacere din care Să câştige suficient Ca să ducă un trai decent. Treaba deci, pusă pe roate Şi având şi rezultate, Era firesc ca patronul Să nu-şi păteze blazonul Şi din venitul realizat Să dea la bugetul de Stat Micul impozit datorat. Atât cât prevede legea. Dar nu se-ntâmplă chiar aşa Căci prea mulţi patroni, din păcate, Cuprinşi de cupiditate, Uită de-această datorie Elementară, deşi se ştie Că miroase a puşcărie. Dar riscă, şi nu-i mirare, Au bani în buzunare Iar corupţia-i cea care Te scapă de supărare. Când începi ca să ocoleşti Legea, precis te-mbogăţeşti.

225

Îngâmfare

(Celor care-şi dau importanţă, deşi n-au calităţile cu care se laudă) Onorabilul Cutare, Deşi are „gura mare“, Nu-i ajută la nimic. Are creierul prea mic. Când vorbele nu-s „rumegate“, Sunt doar vorbe goale, toate.

226

Pericol

(Oamenilor bogaţi, care se consideră superiori celor săraci) După Comuna Primitivă, Societatea s-a-mpovărat Cu-o traumă definitivă: A apărut omul bogat. Tot timpul oamenii bogaţi, I-au umilit pe cei săraci.

227

Aspiraţie

(Tuturor celor care se consideră îndreptăţiţi să ocupe o funcţie publică) Când cineva-i interesat De-o funcţie publică-n Stat, Indiferent că-i Primărie, Parlament sau Preşedinţie, Are un drum greu de urmat: Mai întâi, este selectat, Trecut pe-o listă şi votat Ca fiind singur candidat Al partidului pe care Îl slujeşte cu ardoare. După ce-a trecut de-acest hop, Începe o muncă non-stop Căreia-i zice, cu fală, Campanie electorală. Acum, fiece candidat Străbate ţara-n lung şi-n lat Organizând zeci de-adunări Cu mii şi mii de-alegători, Adevărate sărbători Unde, clar şi convingător Promite-alegătorilor Că dacă el va fi votat Pe postul care-a candidat, Le va satisface orice Doleanţă, deoarece Este dârz, este în stare Şi-are proiecte cu care Să le-aduc-o bunăstare La care nici nu au visat. Un Paradis adevărat. Dar, cum se ştie, s-au mai dat 228

Promisiuni şi altă-dat’ Şi nimeni nu le-a respectat Aşa încât, ne-ncrezător, Un mucalit, plin de umor Aflat şi el în adunare, A pus o simplă întrebare: - Stimate domn, când credeţi oare Că primim această bunăstare? Surprins, dar neintimidat, Onorabilul candidat I-a răspus imediat: - Eu, o să-ţi spun cinstit, drăguţă, După ce-mi văd sacii în căruţă, Aşa că vă invit la vot Cu căţel, cu purcel, cu tot. Apoi, putem să mai vorbim... Dac-o să ne mai întâlnim. Omul păcălit odată, Ţine minte viaţa toată.

229

Supărare

(Domnului Klaus Iohannis, învinuit că şi-a însuşit, nemeritat, o casă) Domnul Iohannis, şef de Stat, E foarte, foarte supărat Şi se-agită ne-ncetat: Cine-a-ndrăznit să-mi ia o casă? Este o nedreptate crasă. Judele care-a dat verdictul A scos din buzunar delictul, Aşa încât, l-aş întreba: De ce-a făcut aşa ceva? Că eu, tot ce-am agonisit, Din meditaţii am plătit Şi am muncit pân’ m-am spetit. Şi să mai ştiţi, eu mi-am plătit Chiar şi impozit pe venit. Cum face orice om cinstit. Nu mă comparaţi cu Năstase Care are tot şase case Dar nu ştiu cum le-a dobândit. Repet deci, sunt un om cinstit Şi nu mă voi lăsa răpus. Sunt hotărât să fac recurs Şi mut procesul la Piteşti. M-am săturat de Bucureşti Şi ca să-mi crească şansele, O mut pe Stanciu la CCR... Când cineva te-a ponegrit, Luptă, s-arăţi că eşti cinstit.

230

Înfumurare

(Celor bogaţi, care consideră că sunt îndreptăţiţi să obţină ce vor) Gică Contra, un om care Altă calitate n-are Decât bani în buzunare, A fost, cu surle instalat Într-o funcţie mare-n Stat. În această calitate Şi obligat să ia parte La o şedinţă în care I s-a pus o întrebare Legată de-o oarecare Problemă nerezolvată, De prea mult timp amânată, Domnul Gică s-a supărat Şi a răspuns cam iritat: Din scaunul pe care stau, La nimeni socoată nu dau. Vă rog deci să staţi liniştiţi. Aţi uitat cu cine vorbiţi? Sunt un om important în Stat Şi nu vreau să fiu deranjat Cu întrebări: De ce? De unde? Că nicicând nu vă voi răspunde... Şi să mai ştiţi încă ceva: Nu e de competenţa mea. Eu am mai mulţi subordonaţi, Vă rog pe ei să-i întrebaţi... Cu bani, poţi cumpăra de toate. Nu şi respectabilitate.

231

Îndârjire

(Celor din PNL, care se luptă din răsputeri să revină la guvernare) Politica este un joc În care, cu puţin noroc, Curaj şi iniţiativă, Ţi se deschide-o perspectivă Pe care-un muritor de rând N-o întrevede nici visând. Astfel, faimosul PNL, Rupându-se de USL, Şi-a diminuat şansele De-a reveni la guvernare. În această-mprejurare N-avea de făcut altceva Decât a se alia Cu alt partid, care şi el Urmăreşte acelaşi ţel. În acest sens, a tatonat Terenul şi i-a contactat Pe cei din PDL, care Fiind şi ei la strâmtoare, Au fost de-acord să se unească Şi-mpreună să pornească Pe drumul Golgotei care Să-i ducă la guvernare. Dar cum nici aşa nu poate Forma o majoritate, E obligat a apela Şi la sprijinul altora: La mult hulitul PMP, La şovinul UDMR Sau la alţii, şi-mpreună Să formeze cea mai bună 232

Echipă care-a existat La guvernare-n acest Stat. Dar şi cu această schemă, Tot rămâne o problemă: Cei chemaţi la guvernare Au pretenţii, fiecare, Şi când eşti la cotitură Ţi se pune pumnu-n gură Şi nu se vor alătura Decât dacă le dai ceva Ce le convine, nu-i aşa? Aşa fiind, biet PNL N-are ca certitudine Decât tot vechiul PDL, Deşi doar cu-atât nu-i de-ajuns Să ajungă acolo, sus. Dar lupta, n-o abandonează, Este un laş cel ce cedează La greutăţile din cale. Căci zicătoarea-i grăitoare: Încercarea moarte n-are... Când eşti la mâna cuiva, Joci doar cum ţi se va cânta.

233

Relaxare

(Celor care lasă treaba de azi pe mâine) Vecinul meu, un mucalit, Nu are timp nici de vorbit Munceşte din greu bată-l vina. Trage la umbră rogojina. Când trândăvind ai obosit, Un pui de somn e nimerit.

234

Confruntare

(Parlamentarilor care îşi protejează colegii la care DNA cere ridicarea imunităţii) Când miza este foarte mare Şi lupta e care pe care, Un vot, contează-n Parlament, Chiar dacă-i dat de-un delicvent. Politica-i ceva în care Dreptatea e a celui tare.

235

Nesăbuinţă

(Tinerilor de bani gata, dar fără chef de muncă) Când risipeşti ce ai mai bun, Dovedeşti doar că eşti nebun, Că altfel, cum să fii numit Când te comporţi ca un smintit Şi anii tineri ţi-i petreci Prin baruri şi prin discoteci Mergând pe drum pe trei poteci? E timpul să te instruieşti, Aceşti ani, nu-i mai întâlneşti Iar dacă nu vrei să munceşti, Vei trăi ca un parazit Şi lumea îţi va da cu flit. Ţi-ar conveni aşa ceva? Trezeşte-te şi nu mai sta Mereu la mila altuia. Ia-ţi soarta-n mâini şi vei vedea Că viaţa ţi se va schimba. Altfel, toţi te vor condamna Răspunderea deci, e a ta. Când omul nu e chibzuit, Se va trezi, curând, falit.

236

Deziluzie

(Celor din PNL, supăraţi de rezultatele obţinute la alegerile din 5-06-2016) Localele s-au terminat. Ultimul vot s-a numărat Şi PNL e supărat: Cum naiba de s-a întâmplat Aşa ceva? Să te cruceşti, N-am luat nimic în Bucureşti. Doamna Gorghiu cea fâşneaţă Şi domn’ Blaga, sunt în ceaţă Şi ştiu precis ce s-a-ntâmplat: PSD-ul, iar a furat, Cum a făcut şi altădat’. Dar şi Predoiu-i vinovat Pentru că nu ne-a ascultat. I-am spus: de vrei la primărie, Musai să tai în carne vie. Dar el, nu a băgat la cap, Bine c-a demisionat. Atlfel, era sancţionat, Că noi, aici nu ne jucăm, Tot timpul trebuie să luptăm Că doar aşa vom fi în stare Să câştigăm lozul cel mare La viitoarea confruntare... Ne vedem la Parlamentare. Când planul ţi-e dat peste cap, Altcineva e vinovat.

237

Medicală

(Celor care s-au ocupat de distribuirea dezinfectanţilor pentru spitale) Dezinfectantele, toate, De Hexi Pharma livrate (Dar şi cu complicitate) La spitale, sunt „botezate“, Deci fără eficacitate, Adică, patogenii, toţi Se infiltrează ca nişte hoţi În organismele vii, care, Au rămas fără apărare. Concret, aceasta este drama „Soluţiei“ Hexi Pharma... Dar avem şi-o veste care E mai îmbucurătoare: În forfota electorală Care-a cuprins întreaga ţară Toţi candidaţii de primari, Ne-au dat soluţii foarte tari: De muşte, purici şi ţânţari. Afacerile necurate; Se fac doar cu complicitate.

238

Ghinion

(Dlui. V. Blaga, suspectat de finanţarea ilegală a unei campanii electorale) Domnul Blaga, om politic De pe plaiul mioritic, E un exemplu pentru noi, Cei ce ne zbatem în nevoi Pentru că, el a demonstrat Că cine este devotat Unui partid şi îl slujeşte Cu devotament, reuşeşte S-ajungă la o bunăstare Mai mult decât mulţumitoare. Că este-aşa, nu-i cu tăgadă. Trecutul său, e o dovadă: Întâi, novice în PD; Apoi, mai mare-n PDL; Astăzi vice în PNL, Adică, un turism politic Frumos, dar mai ales, benefic Căci truda n-a fost în zadar: A ajuns şi parlamentar Care asudă pentru ţară De dimineaţă până-n seară. Şi-o face dezinteresat, Deşi cred că e obligat Să mai ceară înc-un mandat De senator sau deputat... Ce ziceţi de-asta, dragi confraţi? Nu vreţi şi voi să încercaţi Un aşa drum întortocheat? Succesu-ar fi asigurat, Dar este condiţionat De-un comportament adecvat: În faţa şefului mare, 239

Te aşterni preş la picioare Şi să îl asculţi în toate Că are mereu dreptate; La alegeri de tot felul, Să-ţi deschizi larg portofelul; Când ai ocazia, nu strică Să părăseşti barca mică Şi să treci în barca mare Fără nici-o remuşcare, Adică să îţi vezi mereu Numai de interesul tău, Chiar dacă eşti vorbit de rău. Dar fiţi atenţi, dac-aţi ajuns Pe scara socială sus, Aveţi grijă, tentaţia De-a primi şpagă, sau de-a da Pentr-un serviciu oarecare, Este periculos de mare Şi păţiţi ca domnul Blaga Care-şi iroseşte vlaga Făcând drumuri la DNA Unde-i chemat pentru a da Explicaţii pentru-o mită Care ar fi fost primită Ilegal, şi folosită Cu scopul de a-l finanţa Pe-un boss, care a candidat La funcţia supremă-n Stat. V-ar conveni aşa ceva? Riscul e mare, nu-i aşa? Dar domnul Blaga, şi l-a luat Şi chiar dac-o fi condamnat, Nu-i pare rău. A meritat. În viaţă, ca s-ajungi departe, Să laşi temerile deoparte. 240

Disperare

(Doamnei Ioana Băsescu, suspectată că a sponsorizat, campania electorală a tatălui său) Domnul Băsescu-i la strâmtoare Iar, căci fata lui cea mare Ioana, un notar la care Se duc doar cei cu bunăstare, A fost chemată la DNA Unde i s-a cerut să dea Informaţii despre-o mită Care-ar fi fost folosită Pentru a se sponsoriza, Cu-aceşti bani negri, nu-i aşa? Campania electorală Şi asta pentru-a doua oară, A iubitului său tătic, C-o sumă mică, un mizilic. Domn’ Băsescu însă, sare Şi strigă în gura mare: Să-mi faceţi asta tocmai mie? Este curată nebunie. Cum să credeţi aşa ceva Despre mine şi fiica mea? Nu ştiţi că eu am demonstrat La referendum că sunt curat? Eu acuz public DNA Cum că are intenţia Să-mi distrugă familia, Căci aceşti jalnici procurori Sunt nişte trăgători de sfori Care doresc neapărat Să-nfunde un nevinovat. Dar nu mă voi lăsa călcat În picioare, v-aţi înşelat. 241

O să vă fac să regretaţi, Nu ştiţi cu cine vă luptaţi... Dar problema-i complicată Fiindcă aici e băgată Şi doamna Udrea, care şi ea A fost chemată la DNA, Fiind şi ea suspectată Tot pentru aceeaşi faptă. Ca urmare, cele două Doamne din elita nouă De după optzeci şi nouă, Se simt de parc-ar sta pe jar: Sunt sub control judiciar. Dar cazul, foarte încurcat, Nu e încă finalizat Pentru că, sunt şi voci care Spun că, în continuare La DNA va fi chemat Şi cel ce-a fost sponsorizat, Ca să dea cu subsemnatul Şi-astfel să afle tot natul Ce e sau nu adevărat În acest mediatizat Caz în care-i implicat Domn’ Băsescu, fost şef de Stat. Dar pân’ atunci, să n-aruncăm Cu piatra şi să aşteptăm Să-şi spună ultimul cuvânt Justiţia, căci pe pământ, Numai ea are-acest drept sfânt. Alegerile finanţate Cu bani murdari, sunt condamnate.

242

Suficienţa

(Domnului Mihai Răzvan Ungureanu, pentru comportamentul său de megastar în relaţia cu semenii săi) Mai ieri, mass media, toată, A fost puţin bulversată De-o veste neaşteptată: Stimabilul domn Unguient, Un om destul de influent Pentru că, precum se ştie A fost director la SIE, S-a săturat de munca sa Şi şi-a dat demisia. Dar a făcut-o-n aşa fel Ca să ne-arate cum că el Nu stă cu oricine de vorbă Şi nu-i suflă nimeni în ciorbă, Adică, iar ne-a demonstrat Cât este de înfumurat. Dar ce-a făcut acest proclet? Şi-a scris demisia pe net Dar nicicum nu şi-a motivat Purtarea. Ce l-a deranjat? Pentru un om de rangul său, Ce-a făcut, este un semn rău. Normal era să fac-aşa: Se ducea cu demisia Personal, la şeful de Stat, Că tot el l-a înscăunat, Şi îi relata ce şi cum Iar apoi, îşi vedea de drum. Fiindcă nu cred că a rămas Şomer, un biet om de pripas. Sunt sigur că şi-a pregătit Din timp, un post bine plătit. 243

Dar dacă e aşa, sau ba, Să aşteptăm şi vom vedea Ceea ce se va întâmpla. Eu vă spun doar părerea mea: Oricine îl va racola, Îşi va strica imaginea Fiindcă, pe unde-a umblat Cu nimic nu s-a remarcat, Dovedindu-se în toate Doar o mediocritate: În peisajul mioritic, A făcut doar turism politic; Ca prim ministru, s-a dovedit Cel mai mare introvertit, Lipsa de comunicare Fiind hiba cea mai mare; Birou-i era mereu plin De cosmetice şi de vin, Toate fiind de-o totală Folosinţă personală; Cu şefa de la DNA S-a răfuit, pentru că ea Zice că trebuie să fie Informată şi de SIE Despre ştirile legate De-această activitate. Pe scurt, s-a vrut şi se vrea „mare“, Deşi „stofă“ nu prea are, Aşa încât, nu prea văd cum Va reuşi pe noul drum. Eu totuşi, îi doresc succes Pe drumul care l-a ales. Cine-şi dă multă importanţă, Ascunde multă ignoranţă. 244

Plastografie

(Doamnei Laura Codruţa Kovesi, denunţată că şi-a plagiat teza de doctorat) Referitor la cum s-au luat Multe teze de doctorat, Încă o bomb-a explodat: Acum, a intrat în belea Chiar şefa de la DNA Despre care s-a mai vorbit Mai ieri, că n-a lucrat cinstit, Că diploma-i de doctorat Este numai un plagiat. Vestea care, până mai ieri A fost tratată în doi peri Pentru că n-a fost luată În serios, deci ignorată, A fost muşamalizată. Azi însă, este repusă Pe tapet şi readusă În atenţia tuturor De un denunţ foarte sonor Făcut de un parlamentar Care ne-a pus pe toţi pe jar. Iar dacă tot ce-a declarat Denunţătorul e-adevărat, E clar că şefa DNA Va fi forţată să îşi dea Fără apel, demisia. Dar asta, va cutremura Din temelii justiţia, Care nici aşa nu are Destul de multă crezare. Iar lumea, se va întreba: Cum, şefa de la DNA 245

În care am crezut cu toţi C-o să ne apere de hoţi S-a pretat la aşa ceva? Şi de ce? Spre-a se lăuda Că având o diplomă-n plus Poate ţinti chiar şi mai sus? Căci, a fi doctor în ceva, Este o modă, nu-i aşa? Iar moda, o ştim fiecare Este foarte molipsitoare, De prestanţă aducătoare, Deşi, e foarte evident, Că-i un produs de second hand. Cum naiba s-a ajuns aici? Asta-i ţara lui Păcălici? Aşa se pare, altfel cum De merg aşa mulţi pe-acest drum Şi nimeni nu-i sancţionat? Dar ăsta este furt curat Şi dacă nu va fi curmat, Vom ajunge, de vreţi, nu vreţi, S-avem şi doctori analfabeţi. Căci ceva asemănător S-a mai văzut. Prin închisori. Aşa fiind, iubiţi confraţi Sus puşi, pe unde vă aflaţi, Daţi-vă mâna şi stopaţi Această modă, că ştiţi bine: Ne face numai de ruşine. Când într-un studiu sau lucrare Nu-i ceva nou, n-are valoare.

246

Îngrijorare

(Domnului Vasile Blaga, învinuit că şi-a însuşit bani destinaţi unei campanii electorale) Postdecembrismul românesc E plin de fapte ce vorbesc Despre cum se căpătuiesc Mulţi dintr-ai noştri demnitari, Guvernanţi sau parlamentari Precum şi înalţi amploiaţi Care se lasă antrenaţi În afaceri dubioase Care trezesc serioase Suspiciuni, iar în final Sfârşesc cu un dosar penal. Iar dacă-ncepem să răsfoim Prin presa vremii, o să găsim Acolo, multe nume mari Din aceşti distinşi demnitari Care-au fost luaţi la întrebări De prea temuţii procurori, Şi după multă tevatură, Pedepsiţi după măsură. Totuşi, unii au mai scăpat De braţul legii, şi-i păcat. Dar când lupţi cu oameni care Au mulţi bani în buzunare Şi în spate prieteni buni, Sus puşi, dar mai ales imuni, Acuzaţiile dispar Ca filele din calendar. Sperăm însă că-n viitor Să nu mai scape-aşa uşor. Ba chiar, este de aşteptat Că dacă X e vinovat, 247

Nicicum nu merită iertat Chiar dacă-i mare potenţat. Acum, e luat la puricat Un alt domn care a scăpat Până acum de procurori, Şi n-a fost luat la întrebări Pentru că era protejat De un boss foarte mare-n Stat. Acest domn, Blaga pe nume, Fost PDL-ist cu renume, E-nvinuit c-a finanţat Campania şefului de Stat Cu bani negri, deci ilegal, Ceea ce e un caz penal. De-asemenea, e-nvinuit De faptul că şi-a însuşit O parte destul de mare Din acei dolari cu care A sponsorizat, cu fală Campania electorală A faimosului candidat La funcţia supremă-n Stat. Ca urmare, a fost chemat La DNA şi anchetat, Iar provizoriu, i s-a dat O sancţiune dată rar: Pus sub control judiciar. Ancheta însă, nu s-a-ncheiat, Aşa-ncât, bietul vinovat Este tare îngrijorat: Sentinţa care se va da, Îl scoate vinovat, sau ba. Când cineva se lăcomeşte La bani nemunciţi, plăteşte. 248

Cooperare

(Politicienilor care fac politică gândindu-se numai la interesul personal) Politica mare, se ştie, Este-o bănoasă meserie Pentru-orice politician Care, când prinde un ciolan Roade la el an după an Şi-o duce ca în Paradis. Nimic nu-i este interzis Fiindcă, având imunitate Se bagă fără teamă-n toate Afacerile necurate: Un pic de complicitate La acte falsificate Cu titlu de proprietate Pentru terenuri şi case De la moşi strămoşi rămase; La licitaţii trucate, Foarte bine regizate, Se atribuie contracte De lucrări doar celor care Au mulţi bani în buzunare; Promisiuni la infractori Că vor fi scoşi din închisori; Rudele, toate aranjate; Copiii prin străinătate; Un post bun pentru-o Beizadea Ce n-a lucrat în viaţa sa, Şi altele, asemenea... Cu astfel de preocupări Şi fără teamă de urmări Înaltul politician Se-mbogăţeşte an de an 249

Şi mulţumeşte ne-ncetat Partidului ce l-a lansat Pentru norocul care-a dat Peste el, şi-n consecinţă Jură partidului credinţă Şi se-angajează la rândul său S-ajute partidul la greu, Sponsorizându-l la „locale“ La fel la „parlamentare“ Şi la „prezidenţiale“. Această reciprocitate Pe care o-ntâlnim la toate Partidele, dă rezultate Bune, şi este practicată Mereu, fiind recomandată Cu căldură şi la alte Sfere de activitate... Acesta este cel mai mare Secret ce pune pe picioare Orice afacere care Şchiopătează. Prin urmare Vă recomand să-l aplicaţi Şi dumneavoastră. Vreţi să-ncercaţi? Trocul este un târg cinstit: Îmi dai, îţi dau şi suntem chit.

250

Birocraţie

(Celor care tergiversează rezolvarea cererilor ce le sunt adresate) Birocraţia este ceva Ce se traduce cam aşa: Un scrib lucrând într-un birou Care asudă tot mereu În slujba semenului său, Înregistrează-ntr-o clipită Orice cerere primită De la solicitanţii care Cer ceva, pun o-ntrebare Şi-aşteaptă cu nerăbdare Ca cei la care-au apelat Să le răspundă. Ne-ntârziat. Numai că, jalba primită Este prea mult pritocită, Citită şi răscitită, Trecută din mână-n mână, Iar rezolvarea se-amână Mult mai mult decât o lună Adică termenul care Se dă pentru o rezolvare. Dar de ce se-ntâmplă aşa? Cine poartă răspunderea? Ce zic ai noşti demnitari? Nu sunt prea mulţi funcţionari Care trudesc ca bugetari? Se pare că-i adevărat, Că umblă şi-o vorbă prin sat: Azi, ne săpăm singuri groapa; Doi cu sapa, trei cu mapa... Când doi muncesc şi trei privesc, „Paraziţii“ se înmulţesc. 251

Disputa

(Politicienilor care, în lupta electorală, folosesc un vocabular suburban) Partidele parlamentare Se pregătesc cu-nverşunare Pentru alegerile care Îi pot duce la guvernare. Lupta-i deci fără cruţare, Fiindcă miza-i foarte mare: Majoritatea-n Parlament Şi un guvern mai competent. În această confuntare Dusă fără de cruţare, Comentată prin ziare, Văzută la televizor Spre consternarea tuturor, Combatanţii se porcăiesc Într-un stil neaoş ţigănesc, Acuzându-se reciproc Că n-au dus treaba la soroc Şi-o lasă neterminată Şi-n datorii înglodată, Că mint de apele îngheaţă Şi se fofilează-n viaţă Căutând doar slujbe grase Fără rupere de oase, Că dacă pun în aplicare Programul lor de guvernare Vor da ţării-o bunăstare Cum n-a fost alta mai mare, Că au oameni calificaţi, Harnici, cinstiţi şi devotaţi Care n-au fost condamnaţi Niciodată pentru ceva Ce li s-ar putea imputa... 252

Ascultând acest dialog, Ţi se opreşte mintea-n loc Văzând cum îşi pun mâna-n gât Şi n-au decenţă cât de cât, Deşi statutul i-ar obliga Să se comporte altcumva. La ei, adversarul politic Este un nimeni, un nimic Care nu merită nici un pic De-atenţie, deoarece El îi încurcă iţele, Aşa că trebuie răpus Cu orice arme, şi distrus. În schimb, el este cel mai tare Om politic din parcare, Capabil, cinstit şi-n stare Să-şi îndeplinească toate Sarcinile asumate, Deşi ce spune, nu-i moral: Face din cioară papagal. Şi ca să fie mai picant Acest spectacol aberant, Intervine necontrolat Şi prea distinsul şef de Stat Care, cu-orice prilej, mereu, O ţine cu „partidul meu“, Deşi prin statut n-ar avea Dreptul de-a face-aşa ceva. Trăim însă-n ţara-n care Face ce vrea fiecare Şi trebuie să acceptăm Şi asta. C-aşa merităm. Lupta pentru guvernare Transformă oamenii-n fiare. 253

Fraudare

(Celor din PSD, acuzaţi de fraudarea unui vot) În Parlament e zarvă mare Pe legea de salarizare Care prevede-o majorare Salarială pentru toate Cadrele înregimentate În învăţământ-sănătate. Legea-i de mult discutată, În fel şi chip comentată, Dar nu de toţi agreeată Aşa-ncât, cei din PSD, Vrând să rezolve lucrurile, Şi după ce au explicat Că nu mai e timp de-aşteptat, Au propus trecerea la vot. S-a produs însă un boicot: PNL-ul, nemulţumit De-această lege, a părăsit Sala, spunând că legea n-are Precizările necesare La sursele de finanţare, Aşa-ncât, o va contesta La CCR. Bla-bla, bla-bla. Şi totuşi, legea s-a votat, Dar PNL a contestat Iar, spunând că cei care-au votat N-au fost câţi s-au înnumărat Ci mai puţini. Deci, s-a furat, Şi votul trebuie anulat... După această confruntare, Vom afla la parlamentare Cine va lua lozul cel mare. Când adversaru-i urcat în şa, Barează-i calea, nu-l lăsa. 254

Neputinţă

(Celor din PNL, care nu au găsit în rândurile sale un om potrivit pentru funcţia de premier) PNL, partidul care Se vrea iar la guvernare, Are-un handicap se pare: Printre membrii săi de partid, Nu găseşte un individ Capabil, integru, valid, Devotat şi cu mână de fier Pentru postul de premier. De-aceea, şefii PNL, De-acord cu cei din USR, Care la parlamentare Visează lozul cel mare, Împreună au apelat La domnul Cioloş, care, flatat De-aşa onoare, a acceptat Postul ce i s-a oferit Şi-mpreun-au sărbătorit Înţelegerea făcută Într-o „stradală“ plăcutăTotuşi, această „lucrare“, Ridică o întrebare: În acest partid, să fie Chiar aşa o penurie De cadre calificate? Şi, dacă-i aşa, fârtate, Dac-ajung la guvernare, Cine face treaba oare? Sau şi-atunci se apelează La alţii care şomează? În plus, ştim că acest individ Nu este membru de partid. 255

Şi totuşi, a fost preferat În locul unui devotat Şi la fel de calificat Şi vechi membru al PNL. Aşa fiind, întreb: De ce? Pentru că sunt încredinţat C-acest partid, greu încercat, Are destule cadre care Sunt demne de-orice încercare, Dar şefii lor n-au fost în stare Să-i găsească, astfel le-au dat Un vot de blam. Nemeritat, Tuturor membrilor PNL Care aşteaptă alegerile Parlamentare care vin Cu tristeţea unui suspin Şi poate, foarte supăraţi Că au fost desconsideraţi Să nu mai meargă nici la vot. E posibil acest boicot? Sigur că da, şi nu-i mirare Dacă la parlamentare Vor păţi ca la locale... Cânt te bazezi pe-alte picioare, Succesu-i cu semn de-ntrebare.

256

Complicitate

(Doamnei Ana Maria Pătru, acuzată de complicitate la falsificarea voturilor) Şefuţei de la AEP, I s-au încurcat iţele: De curând, s-a descoperit Cum că nu a lucrat cinstit Şi la alegeri, ea dădea Softuri cu care se putea Modifica un rezultat De la alegeri. Furt curat. Asta, ar fi influenţat Votul, atât la „locale“ Ca şi la „parlamentare“ Cât şi la „prezidenţiale“. O fi oare adevărat? Căci, de-i aşa, este păcat: Aleşii la aceste toate Alegeri falsificate, Nu au legitimitate Aşa-ncât, o întrebare Se pune, năucitoare: Tot ce-au făcut, de la votare Şi până azi, are valoare? Acum e treaba DNA Să lămurească povestea, Mai ales că doamna care A făcut aşa „lucrare“ A luat şi o mită mare, Dar obişnuită la noi: Sute de mii de euroi. Orişice mistificare Cere ani buni de-nchisoare. 257

Care pe care

(Partidelor angrenate în campania din 2016) Campania electorală Din acest an, este-o finală De competiţie în care Se folosesc „arme“ murdare Aşa cum nu s-a mai văzut. Este ceva de necrezut. Partidele, cu mic, cu mare, Indiferent de ce culoare, Se luptă cu înverşunare Într-un dialog din care Zici că vrea ca să-şi omoare Adversarul despre care Spune că e un mincinos, Incompetent, chiar odios, Că nu-i de nimic în stare, Că n-au oameni de valoare Şi-i ia de pe altundeva Aşa încât încrederea E pusă la îndoială, Că au purtări imorale Şi chiar pedepse penale, Că au un comportament Dovedit ca delicvent, Cuvinte care le-auzim Zi-noapte, de ne îngrozim... Aşa fiind, o întrebare Se pune, năucitoare: Dacă cele spuse, toate, Sunt fapte adevărate, Înseamnă că nimeni n-are Calităţile necesare Pentru-a intra în Parlament. Şi-atunci, ce facem? Dăm faliment? Câştigi în orice-mprejurare, Doar cu minciuni convingătoare. 258

Duplicitarul

(Domnului Klaus Iohannis, care, din interes, a promovat-o pe doamna Stanciu la CCR) Preşedintele Iohannis, Supranumit şi Ciolanis Fiindcă, precum s-a dovedit, N-a procedat deloc cinstit Atunci când, cu acte false A cumpărat nişte case Pe care mai nimic n-a dat Şi apoi le-a închiriat, Dar banii-napoi nu i-a dat. Asta-i ceva de condamnat, Dar fiind el ditai şef de Stat A „pus“ o vorbă, şi-a fost salvat. De cine credeţi? Şi de ce? Chiar de şefa ICCJ Care, pentru osteneală, A primit, fără sfială, Un transfer chiar la CCR. Ce ziceţi de afacere? Astfel, acest domn săsălău, Încântat de norocul său De-a fi ajuns preşedinte Scoţând numai trei cuvinte, A arătat de la-nceput Că este tare priceput La mânuirea faptelor Aşa încât, uşor, uşor, A devenit încrezător În steaua care-l veghează Iar când cineva-l lezează Spunându-i c-aşa nu-i bine, Că asta nu se cuvine, 259

El îi răspunde cu temei: Eu fac doar ce „vrea“ muşchii mei, Că de-aia sunt cel mai mare Om politic din parcare. Şi-ntradevăr, el a făcut Doar ce-a gândit, ce i-a plăcut: Întâi şi-ntâi, partidul său, Mai apoi, premierul său Şi la sfârşit, guvernul său. Acum, vrea parlamentul său Şi-n final, ce neobrăzare, Vrea să transforme-o sărbătoare Naţională în ceva Care să fie doar a sa Şi înc-a altora care I se-aştern preş la picioare. Ce ziceţi de-asta, dragi români? Suntem la casa de nebuni? Aşa face un şef de Stat? Cu ce gândeşte-acest bărbat? Şi ce motiv a inventat? Nu vrea să fie-nconjurat De nici un om care-i „pătat“. Dar nici dumnealui nu-i curat Aşa încât, îl sfătuiesc Să-şi pună capul lui săsesc La lucru, numai puţintel Şi chiar de-o obosi niţel, Să se excludă şi pe el. Şi ca să fiu şi mai concis, Cred că ar trebui demis... Politica, se ştie bine, Nu e făcută pentru-oricine. 260

Departajare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru discriminările făcute de ziua naţională) Domnul Iohannis ne-a demonstrat Încă o dată, ce păcat, Că n-are cugetul curat. Căci, deşi ştie că greşeşte, Continuă, nu se opreşte. Concret, pentru vini similare A folosit două cântare: Unul cu tara potrivită, Altul, cu tara măsluită. Cu primul au fost cântăriţi Cei care au fost primiţi La serbarea naţională Şi şi-au zâmbit fără sfială, Iar cu al doilea, ceilalţi, Care au fost repudiaţi. De ce-o fi procedat aşa Când ştim că şi domnia sa A călcat legislaţia? Nu-i spune nimeni aşa ceva? E imoral să-i spui cuiva Că-i hoţ, când şi tu faci aşa.

261

Tradiţie

(Gurmanzilor care se pregătesc pentru marile sărbători) Datoria creştinească Şi cultura strămoşească, Obligă orişice creştin Să îşi mai strunească puţin Pofta pantagruielească Şi să-ncerce să postească Măcar în ziua de ajun A sărbătorii de Crăciun. Aşa fiind, un mâncăcios Care-şi doreşte-un festin gustos Pentru-această sărbătoare, Şi-a-ntocmit, din timp, cu mare Grijă, lista de cumpărături: Vineţuri, carne, prăjituri, Legume, fructe, murături, Precum şi alte bunătăţi. Să fie pe gustul la toţi Cei care vor sărbători Această aşteptată zi. Bucuros nevoie mare De-această realizare, Şi vrând să-i fac-o bucurie Prea iubitei lui soţie, I-a dat lista s-o citească, Iar ea, cu cea mai firească Voce, i-a răspuns, cam tristă: Taie porcul. De pe listă. Menajul şi gospodăria, Le hotărăşte doar soţia.

262

Umilinţă

(Celor din PNL, pentru rezultatele obţinute la alegerile parlamentare din 2016) După zile agitate Cu lozinci agrementate, După promisiuni, sute Cu aţă albă cusute, După veninoase critici La adversarii politici Şi un elogiu infinit Adresat propriului partid, Campania electorală Cu „miză“ parlamentară Din acest an, s-a terminat. Zarurile s-au aruncat Iar apele, s-au liniştit Puţin, dar iar s-au răscolit Atunci când s-au înnumărat Voturile care s-au dat. A fost un şoc adevărat Şi de nimeni anticipat: PSD, patruş-cinci la sută, PNL, douăzeci la sută; PSD râde, jubilează, Iar PNL plânge, oftează Şi se-ntreabă îngrijorat: Unde-am greşit? Ce s-a-ntâmplat? Chiar nu ştiţi, dragii mei confraţi? Atunci, de ce nu-i întrebaţi Pe şefii voştri luminaţi? Nu ştiu nici ei? Cum Dumnezeu? Atunci, încerc să răspund eu: PSD-ul a câştigat Pentru că a lucrat cu cap, 263

La propriu şi la figurat, Adică, are-un preşedinte Care, având şi ceva minte, Se pune serios pe treabă Şi a întocmit, în grabă, Un program de guvernare Bine închegat, pe care L-a prezentat, cu cuviinţă, Spre luarea la cunoştinţă A tuturor celor care Vor să-l ştie. Prin urmare Le-a spus: dacă ne votaţi, Ştiţi la ce să v-aşteptaţi. Iar dumneavoastră, care-acum Vi s-a-mpotmolit caru-n drum, Cu ce program v-aţi prezentat În faţa noastră? Ce-aţi ofertat? Că doar cu vorbe spuse-n vânt, Nimic nu capeţi pe pământ. Care-i programul de guvernare? Nu l-aţi făcut? N-aţi fost în stare? Ce zice-al vostru preşedinte Care, de fapt, nu-i preşedinte Pentru că nu a fost ales Cum spune legea, la Congres? De ce, atunci, l-aţi acceptat? V-a obligat şeful de Stat? Dacă-i aşa, nu-i de mirare C-abea vă ţineţi pe picioare. Vreţi să primiţi totul pe tavă. Dar asta-i o greşeală gravă, Căci cine se obişnuieşte Cu-aşa ceva, nu mai munceşte, Iar organismul lâncezeşte Şi într-un final ...cerşeşte. 264

Că este-aşa, aţi dovedit Prin faptul că nu aţi găsit La voi, un om harnic, cinstit, Capabil şi mână de fier Pentru postul de premier, Şi aţi luat unui cu împrumut. Chiar aşa rău aţi decăzut? Voi v-aţi croit un alt destin Mai ieri, când, urmându-l pe Crin, V-aţi despărţit de USL Trecând în barca PDL. De nu făceaţi aşa eroare, Eraţi şi azi la guvernare. Dar asta, se poate-aranja Simplu, uşor, procedând aşa: V-adunaţi toţi, vă luaţi ghiozdanul Şi vă mutaţi la Tăriceanu. Ce-aveţi de zis? Cum vi se pare? Nu-i soluţia salvatoare? Şi-ncă ceva v-a deturnat Atenţia. Aţi aşteptat Prea mult de la şeful de Stat Care-ntâi cu „partidul meu“, Apoi cu „premierul meu“ (Dar a greşit făcând aşa Deoarece sarcina sa Nu-i să-nvârtă politica. El este doar moderator Şi-aşa îl vrem şi-n viitor) V-a făcut să vă concentraţi Mult mai puţin şi să speraţi Că veţi fi mereu ajutaţi. Dar azi, când sunteţi disperaţi, La ce ajutor mai speraţi? N-ar fi cazul să încercaţi 265

Ca-n viitor să vă bazaţi Numai pe voi? Nu fiţi blazaţi, Că dac-o ţineţi tot aşa, Fanii vă vor abandona (Mulţi chiar au făcut-o deja) Şi-atunci, ce se va întâmpla? Vă pierdeţi toate şansele. Păţiţi ca PNŢCD... În final, aş adăuga, Cu tot regretul, şi-altceva: Cei care v-au abandonat Şi-apoi s-au înregimentat În PMP, l-au ajutat Pe domn’ Băse, fost şef de Stat, Să-şi păstreze imunitatea. Şi-or fi vândut şi demnitatea? Atunci când ştii că ai greşit, Recunoaşte, e mai cinstit.

266

Corupătorul

(Domnului Klaus Iohannis, pentru încercarea de corupere a domnului Tăriceanu) Domnul Iohannis ne-a arătat Încă o dată că-i limitat, Că este profund măcinat De propria sa neputinţă, Că este om de rea credinţă Şi că e preşedintele Dar al celor din PNL, Şi nicidecum al tuturor Românilor, sărmanilor. Acest lucru, l-a arătat Mereu de când e şef de Stat Unde-a ajuns dintr-o-ntâmplare Cât Antonescu Crin de mare. Dar el, sărmanul îngâmfat, Crede că postu-i meritat, Că este binecuvântat Şi că este cel mai mare Om politic din parcare. Dar nu-i aşa, se amăgeşte, Gafa de ieri, ne-o dovedeşte: Exasperat că PNL A fost învins de PSD La toate capitolele, Şi cum PNL nu are Un om de mare valoare Care să-i preia frâiele, Ce şi-a zis preşedintele? Îl chem pe Tăriceanu-aici, Îl momesc cu câţiva covrigi Şi-i spun că am urzit un plan În care el este-n prim plan 267

Şi-apoi îi spun amănunţit Planul la care m-am gândit: Eu nu doresc ca PSD Să îmi tulbure apele Şi s-ajungă la guvernare. Vreau să-i împiedic, prin urmare: Să formăm o majoritate În care să intre toate Partiduţele care Se doresc la guvernare: PNL şi cu USR, PMP şi UDMR Şi ALDE-n frunte cu tine, O să strângem, numai bine Mandatele necesare S-ajungem la guvernare. Ce zici de plan? Îţi convine? Ai încredere în mine Şi de s-aşează apele, Te numesc şef la PNL. Domn’ Tăriceanu a ascultat Dar ca om bine educat N-a spus că este supărat Rău, fiindcă a fost tratat Ca un trădător ordinar. I-a mulţumit şi i-a spus doar: Vă mulţumesc de convocare, Eu sunt deja la guvernare, Şi chiar dacă n-ar fi aşa, Nu intru în aşa ceva. Am fost şi sunt om de cuvânt Şi nu arunc cu vorbe-n vânt. Dar voi români, oameni cinstiţi, Nu vă simţiţi deloc jigniţi De această întâmplare 268

Murdară, înjositoare? Şi cine-a pus-o la cale? Tocmai stimabilul care, Mai ieri, cu înverşunare, În orice împrejurare Condamna cu indignare Orice fapte imorale: Corupţie, delapidare, Încercări de deturnare De voturi la electorale, Tranzacţiile oneroase Cu terenuri şi cu CASE, Promisiuni mincinoase Şi câte alte-asemenea, Etcetera, etcetera. De ce azi zice altceva Maculându-şi imaginea? Şi nu doar zice, dar şi face, Dovedind cât e de rapace. Nu s-a gândit că-n acest caz Îşi pătează grosu-i obraz? S-a gândit, se înţelege, Dar el n-are nici o lege Şi-a-ncercat o DETURNARE A voinţei populare Care-a votat cu PSD. De ce, onorabilule? Şi nu-ncape discuţie, Ce-a făcut, e CORUPŢIE, Aşa încât, e de-ntrebat: Te mai consideri nepătat? Şi-ncă ceva de remarcat: Se ştie de ce-a câştigat PSD. Ei le-au ofertat Românilor, cinstit, curat, 269

Tot ceea ce aveau de dat După care i-au invitat S-aleagă: îţi place, votezi DA; Nu-ţi place, votezi cu BA. Se poate mai simplu de-aşa? Şi s-a votat cum s-a votat Iar votul a fost validat. De ce atunci nu-i respectat? Că vine cineva să spună Că are-o ofertă mai bună? De ce n-a licitat cu ea? Era proastă? Sau n-o avea? Şi dacă nu veţi renunţa Să ne băgaţi pe gât ceva Forţat, este de întrebat De ce, atunci, am mai votat? Că dacă n-am mai fi votat, Aveam cu toţi de câştigat: Şedeam acasă lângă foc, Bani n-am fi cheltuit deloc, Lumea nu s-ar mai întreba De ce aşa şi nu aşa, Şi fiecare om ar face Doar ce vrea şi doar ce-i place. N-ar fi fost o treabă cuminte? Ce ziceţi, domn’ preşedinte? Cu cât omu-i mai limitat, Cu atât e mai îngâmfat.

270

Recidivistul

(Domnului Klaus Iohannis, pentru refuzul de a nominaliza în funcţia de premier persoana propusă de PSD) După-ncercarea eşuată De-al mitui pe Tăriceanu, Iohannis ne spune-nc-o dată Că-l doare-n fund de ce vrea NEAMUL. Iar neamul, la parlamentare A spus destul de limpede: Noi vrem numai o guvernare De forma ALDE-PSD. Asta înseamnă, se-nţelege, Că viitorul premier, Tot dintre ei se va alege. Şi că va fi mână de fier. De ce atunci, domnul Iohannis (Supranumit domnul Ciolanis) A respins, cu-nfumurare, Fără nici o motivare Omul propus de PSD? Nu-i bun, nu-i place, sau de ce? Nu-şi dă seama domnia sa Că asta poate însemna Că se vrea un autocrat? Dacă-i aşa ar fi păcat Fiindcă, mai ieri, domnia sa, La TV, ne spunea aşa: În orice împrejurare, Doar POPORUL e cel care Are dreptate tot mereu. Este vrerea lui Dumnezeu. Să respectăm deci votul său. Aşa fiind, aş întreba: 271

De ce azi spune altceva? Ce poţi să crezi de cineva Care într-o zi spune DA Iar peste două zile BA? Doar că este un mincinos, Fără onoare, găunos, Adică fără nici un miez, Aşa încât, îl suspectez De rea credinţă, părtinire, Infatuare, linguşire, Adică un om de nimic Ce nu merită nici un pic De stimă, un duplicitar Care dă lipsă la cântar. Eu nu-i permit, chiar de-ar fi zeu Să se ... pe votul meu. Să facă asta pe cei care I se-aştern preş la picioare. Aşa fiind, să ia aminte: NU îmi mai este preşedinte. Şi ştiu că sunt mulţi ca mine, Deci, să se gândească bine. De nu-şi îndreaptă purtarea, Îl aşteaptă suspendarea. Când nu-ţi respecţi cuvântul dat, De nimeni nu eşti onorat.

272

Sfidare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru răspunsul dat la nominalizarea domnului Grindeanu) Domnul nostru preşedinte Iohannis, nu se dezminte. Vrând să ne-arate că-i tare Pe propriile picioare Şi că nici-o teamă n-are De-aşa zisa suspendare, La a doua propunere De premier a PSD, A răspuns în derâdere: A dat numai un SMS Din care-am înţeles că e De-acord cu-acest nou candidat. Vă place cum a procedat? Eu zic că procedând aşa Îşi mânjeşte imaginea Şi-aşa destul de maculată. Ce ziceţi, nu e cam ciudată O astfel de comportare? Eu zic că da, şi nu-i mirare Că la trecerea dintre ani Nu ne-a spus nici un la mulţi ani Aşa cum se obişnuieşte. Asta însă, se plăteşte Cu popularitatea sa Care era mare cândva: Peste şaizeci la sută. Iar azi, douăzeci la sută. Şi, dac-o ţine tot aşa, Mă tem cum că va eşua. Când îţi pierzi credibilitatea, Plăteşti cu popularitatea. 273

Răscruce

(Parlamentarilor întruniţi pentru aprobarea în plen a nominalizaţilor în guvernul Grindeanu) După zile agitate, Muncind pe nerăsuflate Cu mâneci suflecate Cei din ALDE şi PSD Şi-au armonizat vrerile Şi-au anunţat în mod solemn Toţi membri noului guvern. De-acum, cei trecuţi cu bine De furcile caudine, Vor fi, cu toţii „puricaţi“ În parlament, apoi votaţi, Iar la sfârşit vor fi „livraţi“ La preşedinţie, care Dă ultima aprobare. Dar acum, o întrebare Se pune, supărătoare: Va da seama domn’ preşedinte Ştiind că are un „dinte“ Contra doamnei Sevil, care E pe listă, dar pe care, În altă împrejurare A respins-o nemotivat? De-ar fi aşa, ar fi păcat. Ar dovedi partizanat, Ceea ce nu e de iertat... Când eşti pus să conduci destine Şi faci partizanat, nu-i bine.

274

Explozivă

(Celor care se ocupă cu lămurirea informaţiilor date de Ghiţă Sebastian) Domnul Ghiţă Sebastian, Un abil politician, Amic cu doamna Kovesi, Şefuţa de la DNA Şi Coldea de la SRI, Om influent de-asemenea, Cu care se-ntâlnea ades, Nutreau acelaşi interes: Să facă bani. Mulţi. Din orice. Scopul scuză mijloacele: Comision pentru contracte Fără licitaţii date; Favoruri multe, tras de sfori, Pile pe dosnice cărări, Şantaj şi ameninţare Cu ani buni de închisoare Şi câte alte-asemenea, Că nimeni grijă nu avea Că li se va-ntâmpla ceva. Totuşi, ceva a răsuflat, Ceea ce i-a cam speriat Iar Ghiţă, primul suspectat, Nevrând să fie arestat, A făcut omul ce-a făcut Şi într-o noapte-a dispărut. Şi nu mai este de găsit. Poliţia a-ncremenit. A dat mandat de arestare În ţară şi peste hotare, Dar degeaba. Până acum Totu-i învăluit în fum. Totuşi, Ghiţă-i pe undeva 275

De unde poate comunica Prin internet cu mass-media. Şi ca dovadă că-i aşa Sunt mesajele prin care A transmis în lumea mare Mai multe veşti referitoare La afacerile murdare Prin care el şi-ai săi amici, În calitate de complici Le-au făcut ani şi ani la rând. Să-l credem oare pe cuvânt? Oricum, aceste veşti, toate Sunt fel şi chip comentate Şi la fel interpretate: Unii care-l cred pe cuvânt, Alţii, că sunt doar vorbe-n vânt. Totuşi, efectul de pân-acum A fost precum un glonţ dum-dum Pentru domnul Coldea, care, Suspectat de implicare În afacerile murdare Pe care Ghiţă le-a arătat, A fost repede suspendat Din funcţie, şi anchetat, Aşa-ncât să se afle toate Afacerile necurate De domnul Ghiţă arătate. Dar cum era de aşteptat, Ancheta l-a găsit curat. Mai clar de-aşa, nici că se poate, Corb la corb, ochii nu-şi scoate... Aşa fiind, mă paşte-un gând: Vine şi Kovesi la rând? Orice faptă ce-ţi pătează Conştiinţa, te trădează. 276

Izbăvitorul

(Domnului Nicuşor Dan, preşedintele unui partid care şi-a propus să salveze România) Stimabilul Nicuşor Dan, Un tânăr politician Cu gândul numai la ciolan, A reuşit, doar într-un an Să adune în jurul lui Oameni la fel de nesătui Ca şi el, şi împreună Vor să fac-o treabă bună Şi demnă de toată fala: Să salveze Capitala De corupţi şi corupători, Şi fel de fel de impostori Pe care-i găseşti cocoţaţi În posturi cheie, şi-ngâmfaţi, Se cred atoate ştiutori, Deşi-s doar trăgători de sfori. Astfel, cu tobe şi ţignale S-au pregătit pentru „locale“, Dar truda le-a fost în zadar, N-au luat nici un post de primar. Dar asta, l-a-ndârjit mai tare Şi luptă în continuare C-o energie şi mai mare, Sperând la „parlamentare“ Să ia destule voturi care Să îi permită, e evident, Ca să intre în Parlament. Doar aşa va stârpi mafia Şi va salva România De toţi trăgătorii de sfori Al căror loc e la-nchisori. 277

Şi visul lui cel mult dorit, Fortuna i l-a-ndeplinit. A reuşit. E-n Parlament. Acum e un om influent Şi poate, prin cuvântul său Şi-ajutorul lui Dumnezeu, Să-şi realizeze toate Proiectele planificate. Pân-acum însă, în Parlament A fost ca şi inexistent. N-a prezentat nici un proiect În plen, pe nici un subiect Din toate cele pe care Le avea spre rezolvare. În schimb, când coaliţia De guvernare propunea Spre aprobare-n plen ceva, El a spus totdeauna BA. Şi se mândreşte spunând aşa: Eu sunt cu opoziţia Şi niciodată nu voi vota Nimic din ce vor prezenta Domnii de la guvernare, Plenului spre aprobare... Cu o aşa colaborare, Şansele de realizare A prevederilor sale, Vor fi exact ca la „locale“. Când un om e de rea credinţă, Face rău cu bună ştiinţă.

278

Bugetară

(Celor din guvernul tehnocrat, care, la sfârşit de mandat, au lăsat o „gaură“ în buget) Mai ieri, mass-media toată A fost tare bulversată De o veste bombă care I-a pus pe toţi în mişcare. Astfel, noua guvernare Ne spune cu indignare Cum că, guvernul tehnocrat Aflat la sfârşitul de mandat, În urma lor ar fi lăsat O gaură mare-n buget (Care e, după cum spun ei, De zece miliarde lei). Pe care-a ţinut-o secret Până după parlamentare. De ce aşa o amânare? Ce-a vrut să ascundă oare? Oricum, mai noii guvernanţi Pretind de la cei tehnocraţi O explicaţie care Să poată sta în picioare: Banii aceştia, sunt furaţi Sau ei sunt bani neîncasaţi? Dar chiar dacă-s neîncasaţi, Tot tehnocraţii-s vinovaţi Pentru că n-au realizat Angajamentul ce şi-au luat La începutul de mandat Referitor la încasări Aşa-ncât, se pun întrebări. După răspunsuri, vom vedea Dacă sunt vinovaţi sau ba. Un buget e echilibrat Când încasezi tot ce ai dat. 279

Instigatorul

(Domnului Klaus Iohannis, pentru participarea la un miting neautorizat) Domnul Iohannis ne-a demonstrat Din nou, că n-are gând curat Şi că încă e supărat Că PNL n-a câştigat Mai ieri, la parlamentare, Voturile necesare S-ajungă la guvernare. În plus, mai este supărat Şi fiindcă n-a fost invitat În SUA, unde, pe NOU CÂMP Republicanul Donald Trump A fost uns, cu osanale Preşedinte-al ţării sale. Aşa fiind, din răutate, Se străduieşte cât poate Ca să pună beţe-n roate Celor din ALDE-PSD, Gândul său fiind limpede: Face orice să-i doboare Pe cei de la guvernare. Astfel, şi vrând să arate Că-i în dezacord cu toate Hotărârile luate De guvernu-abia instalat, Domnia sa a profitat De-un marş neautorizat (Pe care l-ar fi aranjat) La care s-a alăturat, Şi, voios nevoie mare Striga, plin de încântare: Liviu Dragnea, nu uita, 280

Puşcăria-i casa ta; Guvernanţii, mic şi mare, Să intre la închisoare; Parlamentarilor, voi toţi Nu sunteţi decât nişte hoţi, Şi câte alte-asemenea... Numai că, procedând aşa, A greşit mult domnia sa. A-ncălcat Constituţia, Adică, se poate spune C-a făcut o infracţiune Ceea ce, e de condamnat Fiindcă, ştim toţi, un şef de Stat Într-un regim zis democrat Este numai moderator Şi nicidecum un jucător Cu pretenţii de dictator Care ia partea cuiva Nedreptăţind pe-altcineva. El a uitat că e dator În faţa noastră, a tuturor, Nu doar a PNL-iştilor, Să nu fie părtinitor. Ranchiuna însă, l-a împins Să facă ceva nepermis: Din şef pentru-ntregul popor, A devenit INSTIGATOR. Mintea cuprinsă de ranchiună, Te-abate de la calea bună.

281

Recrudescenţă (Domnului Klaus Iohannis, responsabil cu organizarea unor mişcări de stradă) Conflictul dintre preşedinte Şi guvernanţi, merge-nainte Fiindcă n-a fost aplanat. Din contră, s-a acutizat. Pe străzi, oamenii, zeci de mii, Adevărate torţe vii Strigă, cu torţe şi ţignale Numai lozinci defăimătoare La adresa guvernului Care, convins de dreptatea lui Îşi vede-n continuare De actul de guvernare. Totuşi, e de menţionat Că preşedintele-a lăsat (Cu totul intenţionat?) Frâu liber celor ce-au ieşit În stradă, fiindcă a dorit Să-i confrunte pe guvernanţi Cu miile de demonstranţi, Cu gândul că, făcând aşa „Strada“ îi va înfricoşa Şi îşi vor da demisia. Aşa-ncât, acest săsălău Să pună-n loc guvernul său Că este-aşa, nu e mirare, Dovada este grăitoare: Guvernul, pentru-a aplana Acest conflict ce se-agrava, Şi-a revocat ordonanţa Care atât l-a supărat 282

Pe dragul nostru şef de Stat. „Strada“ însă, nu a-ncetat. De ce? Cine e vinovat? Când minciunile sunt cusute Cu aţă albă, sunt văzute.

283

Ripostă

(Protestatarilor de la palatul prezidenţial) Ca răspuns la afrontul dat De cei care-au manifestat La sediul guvernului Doar contra PSD-ului, Alte mii de manifestanţi Nemulţumiţi, contrariaţi, Au înconjurat triumfal Palatul prezidenţial Cu pancarde unde scria: Iohannis, dă-ţi DEMISIA; Nu mai eşti un mediator, Ci numai un instigator; Ai ochi doar pentru PNL-işti, Tu numai pentru ei exişti; Te porţi cu noi ca un păgân, Se vede că nu eşti român; Te lauzi că eşti om cinstit, Dar eşti numai un ipocrit; Pentru banii care i-ai luat Pe meditaţii, ai uitat Să dai impozitul la Stat; Dar pe chiriile ce-ai luat, Ai dat impozitul la Stat? Şi de n-ai dat, ştii cum se spune? O să-ţi zic eu: EVAZIUNE. Căci din chirii, tu faci osânză, Dar eşti tot un zgârie brânză. Nu ne mai reprezinţi nicicum, Lasă-ne. Ia-o pe alt drum... Fariseismu-i ceva care Pătează orişice onoare. 284

Deziluzie

(Domnului Klaus Iohannis, pentru discursul în Parlament la 7-02-2017) După confuntări stradale Cu sudalme, osanale, Toată lumea s-a bucurat Aflând că dragul şef de Stat O să vină în Parlament Şi-o să propună, evident, O soluţie prin care S-aducă pacificare Între taberele rivale. Dar vai, din cele ce-a vorbit Şi mai rău ne-a dezamăgit: Domnia sa, în Parlament A vorbit ca un repetent Care nimic n-a învăţat Din funcţia-i de şef de Stat Care-i acordă, ca rol major Funcţia de mediator Între taberele care Ajung la o-ncăierare. Dar dumnealui, ce a făcut? A zis, cu zâmbet prefăcut, Că de tot ce s-a întâmplat Doar PSD-u-i vinovat Şi este datoria sa Să găsească soluţia Care s-aducă liniştea În stradă. Nu e treaba sa. Chiar aşa nonstimabile? De ce indezirabile? Tu nici usturoi n-ai mâncat Şi nici gura nu-ţi miroase. Deci, tu eşti nevinovat, 285

Stai şi tragi la anghioase. Dar n-ai coborât tu în stradă Ca să inciţi acea grămadă De oameni, mulţi nevinovaţi, Dar care-au fost manipulaţi? De ce-ai făcut aşa ceva? Care ţi-a fost intenţia? În geaca ta cea roşie, Pune-o seceră şi-un ciocan Şi eşti exact o sosie A celui mai temut tiran. Căci asta eşti, cu-adevărat Aşa că ne-am cam săturat De toate câte-am îndurat. Tot timpul aduci doar acuze, Deşi-ar trebui să-ţi ceri scuze. De ce „strada“ este bună Când e contra guvernului Şi tot ea este nebună De-i contra preşedintelui? Cum se face că i-ai uitat Pe toţi cei care au scandat Cu pancarde unde scria IOHANNIS, DĂ-ŢI DEMISIA? De ce pe ei i-ai neglijat? Ei sunt doar paria în Stat? Pentru ce nu i-ai ascultat? Dă-ţi demisia, şi gata. Doar asta să-ţi fie plata. Şi-o să-ţi mai spun încă ceva, Că poate te va ajuta: Nu-i bine să te străduieşti Să arăţi cât de jalnic eşti. Violenţa încurajată, De toată lumea-i condamnată. 286

Solidaritate

(Partidelor din opoziţie, pentru moţiunea de cenzură din februarie 2017) PNL şi cu USR, Secondaţi şi de PMP, Şi-au îngemănat forţele Şi împreună s-au gândit Că ar fi foarte nimerit Să dea jos guvernul care, Cu multă neruşinare Dar şi multă aroganţă, Au emis o ordonanţă De urgenţă care-ncălca Foarte grav Constituţia. Zis şi făcut, s-au apucat Şi împreună-au redactat O moţiune de cenzură Şi, grăbiţi peste măsură, Au discutat-o-n Parlament Unde, era şi evident, N-a trecut, căci n-au votat-o Nici toţi cei care-au semnat-o. Aşa fiind, şi prea frustraţi, Umiliţi şi debusolaţi, Au plecat din adunare Cu coada între picioare. Cu toate astea, n-au renunţat La gândul lor. Pe altă dat’... Atunci când e sub presiune, Un guvern ia măsuri mai bune.

287

Răspuns

(Celor care au contestat OUG nr. 13-2017) La toţi cei care-au contestat Ordonanţa care s-a dat De noul guvern PSD, S-a răspuns clar şi limpede Chiar de înalta CCR: Ordonanţa e legală, E constituţională Şi nu încalcă nicidecum Vreo lege de ieri sau de-acum. Dimpotrivă, e-n măsură S-aducă o corectură Unei legi mai demult dată Dar care n-a fost corectată De fostul guvern tehnocrat. Dar n-a făcut-o. A uitat. Astfel, cei trei contestatari Care în Stat au funcţii mari Şi-şi poartă nasul prea pe sus, S-au făcut puţintel de râs Şi-ar trebui sancţionaţi Cu vot de blam, dezonoraţi, Fiindcă se cred lei-paralei, Deşi nu-i prea nimic de ei. Adaug şi numele lor, Să-i ştie întregul popor: Preşedintele Statului, Avocatul poporului Şi şeful CSM-ului. Ei sunt cei mai mari corifei Din Stat. Feriţi-vă de ei. Dându-ţi prea multă importanţă, Dovedeşti numai ignoranţă. 288

Pătatul

(Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, pentru comportamentul său litigios) Încă ceva s-a dovedit: Domnul Iohannis a minţit Atunci când, la televizor A spus în văzul tuturor Că tot ce a agonisit, În mod cinstit a dobândit. Dar nu este deloc aşa, Dovezile spun altceva. Astfel, într-un dosar uitat, Cu soaţa şefului de Stat În tristul rol de inculpat, Tribunalul ne arată Povestea adevărată Spunând că pe-o anume casă De la nu ştiu cin’ rămasă, Actele ce s-au încheiat În ziua când s-a cumpărat Casa, au fost falsificate, Iar titlul de proprietate Care s-a obţinut prin rapt, A fost, pe bune, anulat. Astfel, doamna cumpărător (Precum şi domnul soţior) Nu e decât un infractor, Ceea ce, în limbaj legal, Înseamnă că e un PENAL. Este cuvântul preferat De prea iubitul şef de Stat Care strigă-n gura mare În orice împrejurare Că mai mulţi guvernamentali 289

Care în Stat au funcţii mari, Nu sunt decât nişte penali Şi ar avea datoria Să-şi prezinte demisia. E drept că aceşti amploaiaţi, Bănuiţi că-s amestecaţi În afaceri ilegale Cu implicaţii penale, Au fost la DNA chemaţi Pentru a fi chestionaţi, Dar ei nu au fost judecaţi Până acum, şi-n niciun caz Nu s-a emis vreun pricaz Care să spună clar, curat Că X-ulică-i vinovat. De ce atunci, şeful de Stat Se pronunţă anticipat? Oare dumnealui nu ştie Că-n DREPT e o prezumţie Zisă de nevinovăţie? Bineînţeles că ştie, Dar se comportă, ştim cu toţii, Ca hoţul care strigă „hoţii!“ Crezând că poate va scăpa. Dar poate scăpa şi altcumva: Să-şi prezinte demisia, Că nimeni nu s-ar supăra... Şi ar mai fi ceva de spus: Acest domn, cocoţat prea sus S-a făcut puţintel de râs Şi-n ziua când l-au invitat Pe Tăriceanu la Palat Şi-a încercat să-l flateze Aşa încât să-şi trădeze Aliaţii din PSD 290

Şi să revină-n PNL Şi împreună cu care S-ajungă la guvernare. În acest joc, şeful de Stat A-ndeplinit un rol ingrat Căci, e-un rol de corupător, Nicidecum de mediator... Nu uităm nici ziua când Asemeni unui om de rând, A coborât lângă cei care În stradă, strigau sus şi tare Mai multe lozinci murdare Antiguvernamentale. Iar dânsul, racordându-şi tonul, Le ţinea, bucuros, isonul Devenind, din moderator Un fanatic instigator... Din cele ce s-au relatat, Rezultă că şeful de Stat E bine intenţionat, Şi după cum s-a comportat, E un exemplu de urmat Fiindcă, din cele ce-a făcut, A fost şi e de ne-ntrecut: Este un bun corupător, Un foarte bun instigator, Excelent falsificator. Aşa fiind, voi, oameni buni, Voi, milioane de români, Ce ziceţi de aşa purtare? Cine răspunde la-ntrebare? Atunci când ţi-ai pătat obrazul, Ia-o pe alt drum. Schimbă macazul. 291

Laudatium

(Coaliţiei ALDE-PSD, pentru bunele rezultate de până acum în procesul de guvernare) Tandemul ALDE-PSD Care-n un-şpe decembrie A luat lozul cel mai mare Ce i-au dus la guvernare, Muncesc din greu, şi, ca urmare, Programul lor de guvernare Este, spre marea lor onoare, Ţinut la zi, realizat. Au făcut ce s-au angajat Deşi au mai întâmpinat Şi contre. Dar s-au descurcat. Este ceva de lăudat Şi sper sincer că-n viitor Să lucreze cu acelaşi spor Aşa încât, graţie lor, Acest prea încercat popor Va apuca şi zile-n care Să simtă că e sărbătoare. Dar aici, nu poţi ajunge Atunci când PIAŢA îţi suge Sângele, cu PREŢUL care E din zi în zi mai mare Fără nici o justificare. Căci, când mâine dai pe mere Tot ce-ai primit azi pe pere Şi-n buzunar nu-ţi mai rămâne Nimic, cu ce mai cumperi pâine? Asta ne amărăşte viaţa. Se poate controla şi piaţa?? Când dai mai mult decât ai luat, Ajungi, zilnic, tot mai sărac. 292

Pugilistică

(Celor care au organizat gala Bute) După mai multe cercetări Şi numeroase amânări, Un dosar mediatizat Şi foarte mult controversat, A fost, în fine, judecat. E vorba despre gala Bute În care, persoane oculte Din sfera politicului Ca şi cea a sportului Şi chiar a afacerilor, Şi-au dat mâna, şi-mpreună Au făcut o treabă bună Croind un plan amănunţit, Un plan secret, dar chibzuit În care, pentru oboseala De-a fi organizat gala, Şi-au oprit şi ei o parte Din sumele încasate Pe bilete, la intrare. Suma însă, n-a fost mare Sute de mii, fiecare. Bine-nţeles, n-a fost uitat Nici PDL, care-a-ncasat Comisionul meritat. Astfel, Udrea şi-ai săi amici, În calitate de complici, Au fost, pe bune, judecaţi Şi tot pe bune, condamnaţi. Mai marii lumii, au fost şi sunt Exemplu rău pe-acest pământ. 293

Jurnalistică Într-un tabloid oarecare A apărut o veste care Incita lumea la scandal, Ceea ce, este imoral. Se zice că domn’ Isărescu, Guvernatorul BNR A fost în era Ceauşescu, Agent la Securitate, Dar spusă pe un aşa ton Să-nţelegem c-a fost spion. Dar a fi spion, nu-i ruşine Atunci când ţării-i faci un bine Şi-i aduci o veste care O scapă de-o grea-ncercare. Aşa este-n lumea toată Şi munca nu e blamată. Aşa a fost şi-aşa va fi, Cât lumea va mai dăinui, Căci o ţară care n-are Informaţii bune, clare, E lipsită de-apărare. Alta e însă atunci când Te comporţi ca un om de rând Şi pentru că nu eşti în stare De lucruri care-ţi fac onoare, Te pretezi la fapte murdare: Că un coleg a criticat Conducerea, nemeritat; Pe un alt coleg că are Relaţii extraconjugale; Că nu face, la serviciu, Mai nimic, la fel ca Riciu Şi-omoară muşte cu pliciul; 294

Că în sezonul estival Îşi ia concediu medical Cu tratament pe litoral, Deşi, precum s-a dovedit E un bolnav închipuit Şi altele de-acelaşi fel, Ceea ce-l face un mişel. Aşa fiind, e de-ntrebat: Învinuitul s-a postat În rândul colegilor care Se bucură de-o stimă mare? A fost sau nu apreciat Şi ca urmare, promovat? Sau a fost sluga tuturor Pe-un jalnic post de turnător. La asta vreau să ne răspundă Cel care a dat în undă Vestea care a inflamat Toată mass-media. Păcat. Vrem deci ca tot ce se spune Să fie demonstrat, pe bune. Altfel, concluzia e clară: Totul a fost numai gargară... Cine iubeşte jurnalismul, Lasă la coş amatorismul.

295

Dispută nocivă

(Mai marilor ALDE-PSD, care-şi spală rufele murdare în văzul lumii) În renumita grupare Ce-a ajuns la guvernare De curând, sunt semne clare, Ce se văd din depărtare, Cum că merg spre destrămare. Căci semnele ne arată Că gruparea-i măcinată De luptele intestine Care, cum se ştie bine, Le aduc numai ruşine. Că-i ruşinos când cineva Vorbeşte rău de-altcineva În văzul lumii, nu-i aşa? Pentru că, şi cel criticat, Care se simte insultat, Îi răspunde mai „apăsat“, Ceea ce nu-i de acceptat Pentru că, omul supărat Mai scapă, precum se ştie Şi câte-o mare prostie, Iar asta, nu-i ceva banal. Este sămânţă de scandal. Iar când aici sunt implicaţi Oameni în funcţii mari plasaţi, Ai argumentele toate Că destrămarea-i aproape. Aşa fiind, ce zic cei doi Impricinaţi vizaţi de noi? Căci dacă şeful PSD Şi fostul şef al PSD Nu încetează repede 296

Să incite spiritele, Partidul se va destrăma. Se doreşte aşa ceva? Cine îşi ia răspunderea? S-a uitat c-au fost investiţi De-alegători, împuterniciţi Să pună în aplicare Programul de guvernare Care i-au adus la putere? Că doar asta li se cere. Că singur, ALDE nu poate Să le rezolve pe toate, Mai ales că şi-n sânul lor E un destabilizator Pe nume Dani Constantin Care-i mereu pe post de spin Şi este oricând în stare Să rupă şi-această grupare. De-aici, rezultă limpede: Dacă ALDE şi PSD Se mai vor la guvernare, Altă soluţie n-are Decât să lase de-o parte Vorbele înveninate, Să pună lacăt la gură Vocilor ce n-au măsură, Şi să lupte mai ferm, decis Ca să facă ce au promis. O vrajbă, chiar mică, e-n stare Să destrame orice guvernare.

297

Punitivă

(Celor care sunt bănuiţi de afaceri necurate cu ocazia Galei Bute) În dosarul Gala Bute Unde-s implicate multe Figuri foarte cunoscute, S-a dat, în sfârşit, verdictul: S-a adeverit delictul. Aşa fiind, cei vinovaţi Au fost cu toţii condamnaţi La mulţi ani de închisoare Cu sau fără suspendare. Dar pedeapsa cea mai mare (Şase ani de închisoare Şi toţi cu executare) Cine a primit-o oare? Doamna Udrea, fost ministru Care-n mandatu-i sinistru Şi-a făcut cu brio treaba Cheltuind banii degeaba Pe obiective care N-au nici o întrebuinţare. Acum este supărată, Spune că-i nevinovată Şi strigă în gura mare Că-i ştie pe toţi cei care Sunt vinovaţi cu-adevărat, Dar că sunt protejaţi. Păcat. Şi mai spune domnia sa Că dacă-nfundă puşcăria, Va vorbi, nu se va lăsa Până ce, toţi cei vinovaţi Vor fi, cu toţii, condamnaţi. Pentru că, nu-i cu dreptate 298

Ca pentru aceleaşi fapte, Unii să banchetuiască Iar alţii să putrezească În puşcărie. Nu-i moral. Şi chiar de-o ieşi cu scandal Tot îi demască pe mafioţi. Să vină lângă ea, cu toţi. C-aşa e în prietenie: Şi-afară, şi la puşcărie... După o aşa tiradă, Cei vizaţi s-au strâns grămadă Şi încearcă, prin tras de sfori, Şantaj pe la judecători, Să-i dea altă încadrare Adică, pedeapsa-i mare, Să fie cu suspendare. Prietenia este ceva Care te scapă de-orice belea.

299

Lecţie

(Domnului Daniel Constantin, care, pentru duplicitatea sa, a fost exclus din partid) Cum era şi de aşteptat, Spinul din ALDE a capotat. Colegii lui nu i-au mai răbdat Duplicitatea şi i-au dat Un şut în spate. Meritat. Dar lecţia, nu s-a oprit Aici. A mai fost mazilit Şi din guvern, şi-nlocuit Cu o colegă de partid... Această lecţie ne-nvaţă Cum să ne comportăm în viaţă Şi-ar fi bine s-o înveţe Orice om cu două feţe. Adică, să fiu mai concis: Domnul Ponta, ce-are de zis? Cine este nechibzuit, Are mereu de suferit.

300

Casnică

(Bărbaţilor care-şi respectă soţiile) Un bărbat bine educat, Curtenitor şi om stilat, Îndrăgostit de-a sa soţie, I-a dedicat o poezie: Pentru soţioara mea Care-mi stă alăturea Şi la bine şi la rău, Aşa cum îi stau şi eu, Pentru că aşa-i firesc Şi pentru că o iubesc. E motivul pentru care Nici nu mă supăr prea tare Când mă mai şi beşteleşte. O face că mă iubeşte. Când acasă-i matriarhat, Nu mişcă-n front nici un bărbat.

301

Abandon

(Domnului Tudorel Toader, ministrul justiţiei, care şi-a supărat colegii de partid) Ministrul Toader Tudorel, Conştiincios şi om fidel Partidului ce l-a lansat, A vrut, la-nceput de mandat, Să ştie, mai întâi de toate Cam ce fel de activitate Au şefii din subordinea sa: Din CSM şi din DNA. De ce pe ei, veţi întreba? Pentru că, au făcut ceva Ce-ncalcă Constituţia, Aşa-ncât lumea se-aşteaptă Ca aceşti doi învinuiţi Să fie şi destituiţi. Zis şi făcut, s-a apucat De treabă şi i-a puricat Pe cei doi, şi i-a scărmănat Iar la sfârşit, a încheiat Un raport, unde-a consemnat Că-ntradevăr, cei doi confraţi Sunt într-adevăr vinovaţi De fapte care-ar justifica Să le ceară demisia. Dar n-a făcut-o. De ce oare? De frică? N-ar fi de mirare Ştiind că şeful cel mare Are altă abordare... Aşa fiind, pe mai departe, El va plăti oalele sparte. Lupta cu răul, e-o onoare, Chiar dacă prejudiciu-i mare. 302

Existenţială

(Celor care înşeală încrederea partenerilor de afaceri sau de viaţă) Când, după ani, ai constatat Că partenerul ţi-a-nşelat Încrederea, e vai şi-amar, Viaţa devine un calvar: Te zvârcoleşti neîncetat Precum un peşte pe uscat, Nu ai poftă de mâncare, Cheful de viaţă-ţi dispare, Somnul nu se mai lipeşte De gene şi te părăseşte, Gânduri negre te copleşesc Zi-noapte, nu se mai opresc Şi-ţi pui aceeaşi întrebare Insistentă, sâcâietoare: Cum, de ce partenerul meu În care am crezut mereu A făcut ceea ce a făcut? Aşa a fost de la-nceput Iar eu, ca un nepriceput Am dormit liniştit mereu Nebănuind că dau de greu? Eu, pentru partenerul meu L-as lua de gât pe Dumnezeu Dacă-mi spunea că nu-i cinstit, Suspicios şi om sucit... De-aceea, sunt debusolat Şi nu ştiu ce să mă mai fac. Pe ce cărări să apuc oare? Se poate un necaz mai mare? Răul, odată făptuit, Nu mai poate fi lecuit. 303

Megalomanie

(Celor care se îmbogăţesc numai prin mijloace condamnabile) Românul, când e la strâmtoare, „Culege“ leacuri strămoşeşti Şi spune câte-o zicătoare Care te face să gândeşti. O asemenea zicătoare Am auzit-o prima oară Spusă de o învăţătoare Elevilor de la primară. Şi-acele vorbe, n-au pierit, Au pătruns viu în mintea noastră Şi cred că-i foarte nimerit Să vi le spun şi dumneavoastră, Chiar de nu mă veţi asculta. Aceste vorbe, spun aşa: „Cine fură astăzi un ou, Mâine, el va fura un bou“, Ceea ce, fără îndoială, Ne trimite la o morală: Cine se lasă ispitit De-un bun străin, este sortit Să aibă un groaznic sfârşit. Azi însă, mai vechea zicală Şi-a pierdut sensul de morală. S-a transformat într-un îndemn Care nu-i decât un blestem Şi care, spre mâhnirea mea, Azi se pronunţă doar aşa: „Cine fură azi doar un ou, Nu-i decât cel mai mare bou“. Asta-i zicala cea nouă De după optzeci şi nouă, De când, după cum se ştie, Trăim în democraţie 304

Care, la rândul ei, şi ea, E înţeleasă cam aşa: Fiecare face ce vrea. În acest fel s-a pregătit Terenul pentru jefuit A toate ce s-au construit În mult hulitul comunism. C-aşa e în capitalism. Astfel, industria toată, Mai ieri bine dezvoltată Şi la fel de-apreciată, A fost, pe rând demolată Şi, bucată cu bucată La fiare vechi aruncată Şi-apoi repede vândută Pe bani frumoşi în valută. Iar cel ce intermedia Vânzarea, şi el s-alegea Cu un comision pe care Îl băga, cu nepăsare În propriile buzunare, Deşi fierul vechi nu era Nicicum proprietatea sa. În acest fel, s-au tot vândut Uzinele ce s-au făcut Cu banii noştri, ai tuturor, Cu truda-ntregului popor. Cam tot la fel s-a petrecut Cu flota, care s-a vândut De-asemenea pe-un firfiric Iar statul n-a luat mai nimic, Căci sumele încasate Au fost iute transferate În larga străinătate În bănci bine camuflate, Făr-a fi impozitate. Dar la ce poţi ca să te-aştepţi 305

De la zişii băieţi deştepţi Care tot timpul se gândesc La planuri de tip diavolesc Care să-i îmbogăţească Dar fără ca să muncească... Un alt sector pentru care Se manifestă un mare Interes, e ANRP Unde despăgubirile Sunt de-a dreptul monstruoase Dar şi foarte scandaloase Căci se fac cu acte false, Pretendenţii spunând că sunt Moştenitori ai Duhului Sfânt. Că aceste fapte, toate Se fac cu complicitate, Nu e nici o noutate, Aici fiind implicate Persoane cu greutate În posturi cheie plasaţi: Parlamentari şi magistraţi, Oameni de-afaceri dubioşi Gen Truică, Vântu sau Cocoş Care-au ajuns milionari În euro sau în dolari. Aşa se face c-am ajuns În situaţia de plâns Când unii se scaldă în bani Iar cei mai mulţi, nişte sărmani Care trăiesc de azi pe mâine Mâncând doar o coajă de pâine. Cum de-am ajuns pân-aici oare? Cine răspunde la-ntrebare? Să nu te-apuci de fapte rele, Că nu te mai desprinzi de ele. 306

Rezolvare

(Celor care se ocupă cu urmărirea celor care încalcă legea) Domnul Ghiţă, învinuit C-a-ncălcat legea şi a fugit Din ţară, şi-apoi căutat În toată lumea, în lung şi-n lat, A fost, în sfârşit, depistat Şi ca urmare, arestat Şi-n închisoare-ntemniţat. Numai că-ntemniţarea sa, Nu e în ţară, ci-altundeva Mai precis, chiar în Serbia De unde ar putea scăpa Dacă cei ce l-au arestat Vor găsi că nu-i vinovat De o fărădelege care Nu ar merita-nchisoare. Căci, pân-acum, e-nvinuit Pentru că s-ar fi travestit, Adică, a căzut în plasă C-avea identitate falsă De acum, greaua povară Care doar pe cei din ţară Care, în continuare Au o grijă foarte mare: Cererea de extrădare. Daca şi asta-i aranjată, Treaba este rezolvată. Sperăm că cel învinuit Să fie aspru pedepsit. Un vinovat, chiar dacă fuge, Braţul legii, tot îl ajunge. 307

Impostură

(Celor care se fac vinovaţi de trafic de influenţă) Mai ieri, mass-media, toată A fost din nou bulversată De o veste bombă care I-a pus iarăşi în mişcare. Această bombă s-a lansat De un ziarist contestat De colegi, dar apreciat De pe-atunci fostul şef de Stat Căruia, şi nu-i mirare Îi era preş la picioare. Acest ins, ne spune nouă Că-n anul două mii nouă Scrutinul prezidenţial A fost măsluit radical, Şi că postul l-a câştigat, Bine-nţeles nemeritat, Tot cel care a candidat Pentru partidul democrat, Traian Băsescu pe nume Care, fiind pus pe glume, I-a spus celuilalt candidat: Ha, ha, ha, tu m-ai criticat Dar eu, ha, ha, am câştigat. Aşa se face, domnilor Că cinci ani, al nostru popor A avut drept conducător Un redutabil impostor. Cum s-a ajuns aici, ne spune Tot ziaristu-n chestiune Care ne povesteşte-aşa: În casa domnului Oprea, S-au întâlnit la o cafea 308

Maior, Kovesi şi Codlea Şi-alţi ofiţeri de-asemenea Care, gândind că-n viitor Au nevoie de-un protector Când, făcând vreo mânărie Ce-i duce la puşcărie, Ar fi salvaţi dac-ar avea Un sprijin de la cineva Situat într-un post sus-pus Şi-având un cuvânt greu de spus. Plecând de-aici, au convenit Că omul cel mai potrivit Care să-i scape de păcat, Este chiar domnul şef de Stat. Aşa fiind, şi cum toţi sunt Oameni cinstiţi şi de cuvânt, Şi-au zis că-i datoria lor Să-l ajute pe protector Ca să iasă învingător În scrutinul electoral Fapt ce s-a dovedit banal: Când voturile s-au numărat, În comisie s-a „băgat“ Şi-un abil mistificator Care, cu-acordul tuturor L-au declarat câştigător Pe principalul candidat De la Partidul Democrat. Este drept, acest rezultat A fost vehement contestat Dar spiritele s-au calmat Atunci când CCR şi-a dat Acordul, şi l-a validat, Iar domn’ Băsescu s-a întors La Cotroceni. Victorios. 309

Acest lucru, ne-a demonstrat C-atunci când se-ncheie un pact Iar oamenii sunt de cuvânt, Nu este chiar o vorbă-n vânt. Dimpotrivă, este-n stare Să te scape de-nchisoare. Şi ca dovadă că-i aşa, Priviţi la Kovesi-Codlea Care-amândoi şi-au depăşit Competenţele, au greşit, Însă, niciunul n-a plătit Nimic, deşi au încălcat Grav constituţia. Păcat. Tot cam la fel s-a întâmplat Cu domn’ Băsescu, şef de Stat Care, când cu suspendarea Şi-a probat cu brio marea Susţinere ce o are Din partea celora care I se fac preş la picioare. Concluzia, se impune. Este clară şi ne spune: Ai prieteni pe măsură, Scapi din orice-ncurcătură. Când vrei să faci un târg cinstit, Îţi dau, îmi dai şi suntem chit.

310

Hărnicie

(Celor care sunt certaţi cu munca) Nu e plăcere mai mare Decât un weekend la mare, Îndeosebi atunci când sunt Trei zile libere la rând. Dar, după aşa deliciu, Cum să mai mergi la serviciu Când eşti rupt de oboseală Şi-ameţit de mahmureală? De-aia zic, că-n aşa cazuri, Şi spre nu a avea necazuri, Înc-o zi de sărbătoare Să ne punem pe picioare, Ar fi singura salvare. Altfel, dacă s-ar întâmpla Un accident sau altceva, Cine îşi ia răspunderea? Când eşti la muncă, te plictiseşti. Când te distrezi, simţi că trăieşti.

311

Revoltatul

(Domnului procuror Lazăr, pentru amestecul său în treburi politice) Odată cu democraţia, S-a adoptat şi-n România Un principiu nou prin care Se face o separare Clară, de necontestat A celor trei puteri din Stat: Puterea legislativă, Puterea executivă Şi cea judecătorească. Separarea, e firească Fiindcă, doar aşa se poate Ca cele trei puteri, toate, Să-şi vadă doar de treaba lor, Spre mulţumirea tuturor. Numai că, şi din păcate, Sunt şi minţi înfierbântate Care, din necunoştinţă Sau poate din rea credinţă, În loc să-şi vadă de treaba lor, Îşi bagă nasu-n alt decor Stârnind mânia tuturor. E cazul domnului procuror Lazăr, care şi-a luat alt rol, Nepotrivit, înşelător Când, fără drept a convocat La parchet câţiva demnitari Din guvern şi parlamentari Cu scopul de a-i întreba Cum de-a fost posibil să dea O lege care-a nemulţumit Masele, care au ieşit În stradă, unde au scandat 312

În cor cu dragul şef de Stat: Revocaţi ordonanţa care N-are nici o justificare Pentru că e imorală Şi la fel de ilegală. Numai că CCR a dat Un verdict care le-a stopat Entuziasmul deplasat: Ordonanţa e legală Şi constituţională, Ceea ce-nseamnă, altfel spus, Că Lazăr s-a făcut de râs. Dar asta, nu a fost de-ajuns: S-a opus în gura mare Anchetei parlamentare Menite să lămurească O treabă politicească Legată de-o întâlnire Care-a scos lumea din fire Fiindcă s-ar fi modificat Voturile care s-au dat Când s-a ales şeful de Stat. Aşa fiind, aş întreba: De ce-şi bagă domnia sa Nasul în treburi pentru care N-are nici o calificare? Aştept răspuns la întrebare. Dorind să-ţi arăţi importanţa, Îţi demonstrezi doar ignoranţa.

313

Virulenţă

(Domnului Traian Băsescu, pentru negarea dovezilor privind fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009) Stimatul expreşedinte Băsescu, nu de dezminte. Combate cu-nverşunare Orişice dovadă care Spune c-al doilea mandat De preşedinte pentru Stat, Pe care l-a şi câştigat, A fost, pe bune, fraudat. Dovada, voturile date De cei de prin străinătate Care au fost falsificate. Şi asta, nu se poate-ascunde. Să votezi doar în cinci secunde? Cine să cread-aşa ceva? Domnul Baconschi? Chiar aşa? Nici Münhausen nu putea Să născoceasc-aşa ceva. Şi totuşi, cei ce-au numărat Voturile-n ţară, le-au acceptat. De ce, când se ştia că toate Voturile sunt falsificate? Pentru că e complicitate. Aşa fiind, nu se impune Pentru furi, nici-o sancţiune? Nimeni legea n-ar încălca Dacă n-ar câştiga ceva.

314

Profesională

(Medicilor care pretind bani pentru serviciile prestate) Stimatul X, medic chirurg, Asemeni unui demiurg Pământean, este în stare Să repună pe picioare Orice bolnav pentru care Lumea înconjurătoare Pregătea o lumânare. Asta-i ceva de-apreciat, Dar ceea ce-i de remarcat E altceva: el îi tratează Pe toţi la fel, şi-i operează Fără să ceară nici-un ban, Chiar dacă omu-i bogătan. De-aceea, este onorat De toată lumea lăudat, De zeci de bolnavi asaltat, Aşa încât numele său E sinonim cu Dumnezeu. Cu toate astea, se găsesc Şi medici care clevetesc Spunând că procedând aşa, Le strică „piaţa“ altora, Ei fiind cei ce-i „taxează“ Pe cei pe care-i operează Şi strigă fără sfială: „Concurenţa-i neloială“. Aşa o fi? Vă-ntreb pe voi Oameni bolnavi, dar în nevoi, În suflet c-o durere mare: Ce ziceţi de-aşa purtare? Dintr-ale lumii bunuri, toate, Sănătatea-i prioritate. 315

Secretomanie

(Procurorilor din DNA care se lasă mituiţi) Din eter, ne vin iar veşti Care te fac să te cruceşti, Şi ne reţin atenţia Cu SIPA şi cu DNA. Astfel, aflăm că DNA A încălcat din nou legea, Dosind multe dovezi care Cereau ani buni de închisoare. Dar ca să fac-aşa ceva, Mulţi procurori din DNA S-au ales şi ei cu ceva, Pentru c-aşa este cinstit: Te-ajut, m-ajuţi şi suntem chit Şi nu-i vorba de-un flecuşteţ, Mai ales când eşti om isteţ. În joc, sunt zeci de milioane De dolari, numai plocoane Împărţite cu dărnicie La DNA, la primărie, Chiar şi la preşedinţie Şi pe la mai mulţi demnitari Cu funcţii mai mici sau mai mari. Nici LPF n-a fost uitat, Şi nimeni nu s-a supărat. Chiar şi nabanul care-a-mpărţit Aceşti dolari e mulţumit, Fiindcă se ştie ocrotit, Deşi la Stat el n-a plătit Nici-un impozit pe venit. Acest nabab zis RSC, Combinat şi cu RDS, A reuşit, prin mita dată 316

Să-şi subordoneze o gloată, Adevărată-ncrengătură De lingăi, buni doar de gură Care n-au nici o ruşine Şi când lor le cade bine, Se-asociază cu-oricine, Numai să aibă un folos. Ei ştiu că banii n-au miros. Ei, toţi, cu lăcomia lor, Sunt un balast pentru popor... Cu SIPA, e altă poveste, Ea a fost, dar nu mai este Deoarece un scelarat A spart arhiva şi-a furat Mai multe dosare care Erau compromiţătoare Pentru vreo câţiva magistraţi Care puteau fi şantajaţi Dacă ei nu ar fi jucat Aşa cum li s-a cântat. Dar o astfel de lucrare, Ridică o întrebare: Cum de-a fost posibil oare Ca o arhivă dosită, De ochi de Argus păzită Să dispară peste noapte? Răspunsu-i unul pentru toate: A existat complicitate. Nimeni nu doarme liniştit Când ştie că e urmărit.

317

Abuz

(Doamnei Monica Macovei, învinuită de practici comuniste) Veştile care le-am primit Mai ieri, azi s-au adeverit: Ne spune, tot Antena 3 Că bretonata Macovei, Ex-ministrul justiţiei Pe timpul primului mandat Al renumitului pirat Băsescu, fostul şef de Stat, A cules de prin arhive Dovezi reale-fictive Pe care le-a împachetat Frumos, şi apoi i le-a dat Unui prea înalt magistrat Căruia, scurt, i-a ordonat: Din aceste dovezi, clare, Să-mi faci un dosar cu care Să-l băgăm la închisoare Pe cutare şi cutare Deoarece şi întrucât Îmi stau precum un nod în gât, Şi nu permit aşa ceva. Doar sunt ministru, nu-i aşa? Eu tot aşa am procedat Şi-n timpul celui împuşcat, Fapt care m-a şi remarcat, Aşa încât, ar fi păcat Să nu fac şi astăzi la fel. Am lucrat şi lucrez cu zel... De-aceste gânduri animată, Neobosită niciodată, S-a făcut iarăşi remarcată, Aşa-ncât, mulţi întemniţaţi 318

Au fost închişi nevinovaţi. Iar munca ei titanică, N-a fost deloc zadarnică, Ea primind şi-o recompensă E drept, cu ceva dispensă, Cu un mandat ce se dă rar De europarlamentar Unde ne reprezintă ţara De dimineaţă până seara, Cu-acelaşi zel ce l-a avut Mereu: şi astăzi, şi-n trecut. Cu astfel de reprezentanţi Curajoşi, foarte combatanţi În forurile europene, Nu mai avem de ce ne teme: Ţara noastră se va-ncadra Cu brio în Europa. O lecţie bine-nvăţată, Nu se uită niciodată.

319

Vântură lume

(Copiilor de bani gata, pe care părinţii nu-i obligă să muncească) Am numai douăzeci de ani Şi nu am griji, fiindcă am bani: Babacu e milionar Şi-mi dă mulţi bani de buzunar Aşa-ncât, pot să cheltuiesc Cât vreau, mereu, nu mă zgârcesc. Haine-mi iau numai de firmă, Pe străzi merg doar în maşină Unde, cu al meu Mercedes Alerg cu viteză-n exces; Timpu-l petrec prin discoteci, Pe stradă merg pe trei poteci; Merg des şi pe la cazinou Unde-s privit ca un erou Pentru că nu mă sinchisesc De banii care-i cheltuiesc; Cu şcoala, nu m-am împăcat Decât până ce-am învăţat Alfabetul şi să citesc. Ştiu deci şi să mă iscălesc Aşa încât, sunt pregătit Să intru în orice partid Pe care, de-l sponsorizez Sunt sigur c-o să avansez Într-o funcţie mai mare. Apoi, ...la parlamentare. Parazitismul acceptat De părinţi, e de condamnat.

320

Agresorul

(Domnului Cristi Boureanu, pentru show-ul făcut cu un agent de circulaţie) Stimabilul exdeputat Boureanu, ne-a demonstrat Că are, şi e evident, Mari tare de comportament. Astfel, ieşit la plimbare Într-o limuzină-n care Se afla şi iubita sa, S-a întâmplat o dandana Din care, fostul deputat A ieşit foarte şifonat. Fapta, s-a petrecut aşa: Un agent care dirija Foarte-atent circulaţia, A văzut o maşină care Rula cu viteză prea mare Aşa încât, i-a făcut un semn Să oprească, şi apoi, demn, Şi-a intrat serios în rol Cerând actele la control. Şoferul care-a fost oprit Şi care, cum s-a dovedit, Era destul de cherchelit, A coborât, şi cătrănit, Cu vorbe pline de ocări, L-a luat pe-agent la întrebări: Cum îţi permiţi să mă opreşti? Tu ştii cu cine vorbeşti? Eu sunt Cristi Boureanu, Cel care şi-a slujit neamul În funcţia de deputat Unde-am muncit neîncetat 321

Chiar dacă, obosit fiind, Mă trezeam deseori dormind. Dar tu, care-i a ta treabă? Să opreşti oamenii-n stradă? Pentru asta, eu nu ţi-aş da Decât o palmă, uite-aşa. Şi poc, agentul s-a trezit Cu-n pumn în gură, bine ţintit. Surprins, dar şi contrariat De-acest atac neaşteptat, Şi cum agentul, putem spune Se afla în misiune, Domnia sa, justificat, Şi-a zis că a fost agresat, Aşa încât, a ripostat: I-a tras domnului deputat Un pumn în gură, lăsându-l lat. După asta, l-a „ambalat“ Şi împreună au plecat La tribunal, unde s-a dat Sentinţa: domnul deputat Este singurul vinovat Pentru tot ce s-a întâmplat, Şi a primit ce-a meritat. Adică a fost arestat. La omul cu nasul pe sus, Lumea se uită ca la urs.

322

Răfuiala

(Premierului Sorin Grindeanu, pentru rolul jucat în scandalul din PSD) Proiectul ALDE-PSD A-nceput cu „CUM LAUDE“ Şi a continuat aşa Până-ntr-o zi când cineva Care avea răspunderea De-a urmări modul în care Se duce la realizare Programul de guvernare, A observat, contrariat, Că lucrurile s-au schimbat: Multe sarcini asumate, Au rămas nerezolvate. Aşa fiind, şi supărat, Se-ntreabă cum de s-a-ntâmplat Aşa, şi cine-i vinovat De-asemenea neglijenţă? E vorba de incompetenţă? În acest caz, jalea-i mare Şi impune o schimbare A stimatului premier Fiindcă n-a fost mână de fier Şi fiindcă nu şi-a controlat Subordonaţii. Ce păcat. Astfel, mai marii PSD, Strânşi în şedinţă, repede, Şi cu acordul CEX-ului, I-au cerut premierului Să-şi depună demisia. Dar el, refuză să şi-o dea Căci ţine de scaun cu dinţii Şi se roagă de toţi sfinţii Să-l ţină în continuare 323

Pe scaun. Şi nu-i de mirare Căci crede în continuare Că nu-i timpul de schimbare. Iar celor ce l-au denigrat Le spune clar şi răspicat: Nu sunt singurul vinovat Aşa-ncât trebuie să-şi dea Şi domn’ Dragnea demisia Pentru că el i-a selectat Pe toţi cei care au intrat În guvern. Nu-i adevărat? Pornind de-aici, s-a declanşat Un dialog înverşunat La care s-au alăturat Cei dornici ca să clevetească. Treabă tipic românească. Iar Parlamentul supărat Că Grindeanu a refuzat Să-şi prezinte demisia, A dat, de la-nălţimea sa, Singurul act care putea Să-i pună lacăt la gură: Moţiunea de cenzură. Dacă la vot se spune DA, Acest circ se va termina. Dar dacă votul este BA, Se schimbă situaţia: Adversarii s-or bucura Sperând că se va repeta Istoria cu USL, Limpezindu-le apele. Este şansa lor cea mare S-ajungă la guvernare. Când se bat doi inşi tari de cap, Nimeni n-are de câştigat. 324

Cruciatul

(Domnului Viorel Ponta, pentru „aportul“ său la scandalul din PSD) Rebelul Ponta Viorel, Mai ieri susţinător fidel Al partidului cu care A fost şi la guvernare, Se străduieşte cât poate Ca să pună beţe-n roate La toate acţiunile Întreprinse de PSD. Dar cum se explică oare Asemenea comportare? Răspund eu la întrebare: A fost părăsit de soartă Şi tras pe linie moartă, Ceea ce, se ştie bine, Nimănui nu îi convine. Dar nu crede-n al său apus Şi vrând s-ajungă din nou sus, Consideră c-o grupare Cu care să se separe De PSD, l-ar ajuta Să-ndrepte situaţia. În acest sens, el încearcă Să strângă în aceeaşi barcă Un număr de parlamentari Oportunişti ca el, sforari, Ahtiaţi după slujbe mari, Aflaţi cu toţii în declin, De gen Daniel Constantin. Dar n-a fost prea convingător, N-au cântat în acelaşi cor Aşa-ncât, nu prea i-a ieşit 325

Nimic, şi-i tare cătrănit. Aşa fiind, şi-a schimbat planul, A încercat şi cu Grindeanu Şi se părea, la început, Că planu-i bine conceput: A căpătat, imediat, O slujbă de invidiat Şi şansele de-a progresa Au trecut iar de partea sa Numai că, ghinion curat, Fortuna iarăşi l-a trădat Guvernul cu care spera Să se afirme ca cineva Util, bine documentat, A fost şi el decapitat: Moţiunea de cenzură I-a luat pita de la gură. Dar nu disperă, timp mai are. Poate data viitoare... Chiar dacă supărarea-i mare, Speranţa-i ultima ce moare.

326

Turnirul

(Domnului Sorin Grindeanu, pentru „rolul“ jucat în scandalul din PSD) De câtva timp, în PSD S-au tulburat iar apele. Însă, de această dată, Opoziţia-i „curată“, Nici un fitil nu a băgat Deci, nu ea i-a încăierat, Deşi rolul ei, se ştie, E să bage zâzanie În orişice partid care Se află la guvernare. Aşa fiind, ce s-a-ntâmplat, Şi cine este vinovat De Apocalipsa care Putea duce la scindare? Răspunsul este greu de dat, Fiindcă nu-i doar un vinovat. Sunt mulţi cei căzuţi în păcat. De ce? Ar fi de întrebat. Pentru că N-AU SCAUN LA CAP. Da. Chiar aşa, căci dac-aveau Ei nu se mai bălăcăreau Şi-ar fi trecut peste necaz Fără vreo pată pe obraz. Dar să vedem cum s-a ivit, Şi mai ales cum s-a sfârşit Acest spectacol inedit: Urmând cu grijă mare Programul de guvernare, S-a observat că nu toate Sarcinile asumate Ar fi fost realizate 327

Aşa-ncât, s-a considerat Că premieru-i vinovat, Căci el are răspunderea De ce face echipa sa. De-aceea, şi justificat, PSD i-a solicitat Domnului premier să-şi dea Imediat, demisia. Numai că el, a refuzat, Ba chiar a reacţionat Spunând că nu e vinovat De ceea ce s-a întâmplat Şi că nicicând nu-şi va da De bunăvoie demisia. Mai trebuie menţionat Că-n acest sens l-a „ajutat“ Şi Ponta, care s-a băgat Şi el în horă, că avea De dat o poliţă cuiva. Aşa se face c-a-nceput Ceva ce nu s-a mai văzut: Grindeanu-Ponta de-o parte, PSD pe de altă parte, Şi-au aruncat învinuiri Reciproce, ocări, jigniri, Folosind un vocabular Propriu doar unui căldărar. S-au războit mai abitir Ca doi lancieri în turnir. Dar circul, nu s-a terminat. Din contră, s-a acutizat Căci, în loc să se aşeze La masă să negocieze O soluţie pe care S-o accepte fiecare, Tandemul ALDE-PSD 328

A elaborat repede, Ca o ultimă măsură, Moţiunea de cenzură, Şi-au prezentat-o urgent Spre dezbateri, în Parlament. Că asemenea lucrare A implicat un risc mare, Este perfect adevărat. Dar coaliţia, l-a luat Şi pân-la urmă, a câştigat: Moţiunea a trecut Şi guvernul a căzut. Dar lupta, nu s-a terminat: PSD-ul a demarat O altă luptă, de infern: Formarea noului guvern În care, mai întâi şi-ntâi, Funcţia cea de căpătâi E cea a premierului, Iar după desemnarea lui Se cere preşedintelui Acordul, iar dacă acum Carul se va opri în drum, Ce ne facem frăţioare? Cine pune-n aplicare Programul de guvernare? Sau le rezolvăm pe toate Mergând la anticipate? Chiar avem bani de risipit? La asta, cine s-a gândit? Vă-ntreb pe voi, cei implicaţi. Ce ziceţi? Ce răspuns ne daţi? Când lucrul nu-i bine gândit, Cu toţi avem de suferit. 329

Justificare

(Celor din PSD, pentru demiterea lui Sorin Grindeanu) Grindeanu a fost mazilit Pentru că n-a jucat cinstit: El, ochii săi albaştrii, mari, Şi-i ascundea sub ochelari. Tudose a fost investit Pentru că a jucat cinstit: Ochii lui, tot albaştrii, mari, Nu sunt ascunşi sub ochelari. Când omu-ascunde un păcat, Citeşte-i ochii, şi-ai aflat.

330

Partea a II-a Dialog satirico-umoristic

331

332

Personaje: X şi Y X:

Alo, amice, te salut, Ce mai faci, nu te-am mai văzut Cam de mult, pe unde-ai umblat? Dar nu cumva eşti supărat? Y:

Bucuros, dar nu dai oare O importanţă prea mare Unor fleacuri, frăţioare? Y:

Salut, salut, sunt cătrănit, Dar bine că te-am întâlnit Fiindcă vreau să trăncănim Despre vremile ce trăim.

Fleacuri zici? Te ţii de glume? Tu trăieşti pe altă lume? Chiar nu vezi ce se întâmplă În patria noastră scumpă?

Ba văd, dar nu e treaba mea Să le duc grija altora. Y:

Foarte rău, de-asta am ajuns În situaţia de plâns Care e azi în ţara noastră, Adică, foarte, foarte proastă Fiindcă, după optzecişinouă Lumea s-a împărţit în două: Pe de-o parte muncitorii, De cealaltă, profitorii. Primii muncesc şi azi din greu, Chibzuind fiecare leu, Aşa cum au făcut mereu, Ceilalţi, pun în aplicare 333

Idei proprii, novatoare, De câştig aducătoare (Ştie toată lumea care) Şi trăiesc pe picior mare, Tot mereu în sărbătoare. Ei, ce zici? Cum ţi se pare? X:

Îmi cer scuze, ai dreptate, Dar când le ţii piept la toate, Nu mai ştii de trăieşti sau ba, Te tot gândeşti la altceva. Dar n-o mai ţine tot aşa, Hai să vorbim de altceva. Y:

La tribunal? Eu nu m-aş duce, Mai bine uită şi fă-i cruce. Y:

Dar de ce spui aşa ceva? Legea este de partea mea.

De ce? Păi, hai să-ţi spun şi ţie Cum e la judecătorie, Ceva ce toată lumea ştie: Când intri-n tribunal, mătuşă, Speranţa să ţi-o laşi la uşă. Y:

Nu am chef, încă-s supărat, Un necioplit m-a înjurat Şi pentru că nu vreau scandal, Vreau să-l târăsc prin tribunal.

Chiar aşa să fie oare? Nu calci legea în picioare?

Ce lege? Tu tot nu-nţelegi Că-n ţara noastră nu prea-s legi? 334

Şi dacă sunt, la o adică, Cei ce-s în drept, nu prea le-aplică. Y:

Mă-ngrijorezi, ce vrei să spui? Vorbeşti de unguri şi secui? Y:

Despre cine altcineva? Tot timpul vor câte ceva. Acum, sloganu-i cam aşa: Ni s-a dat ce-am cerut, se ştie, Dar vrem şi autonomie, De nu, vom face, mintenaş, Un nou Yp, Trăznea sau Sărmaş.

Este cam grav, frăţioare, Dar nu este de mirare: Când toleranţa e prea mare, Dracu-ţi sare şi-n spinare. Y:

Nu m-ai convins cu-aşa ceva. Dar să vorbim de altceva. Mi-e teamă că cei din Covasna Au luat-o puţin cam razna.

Dar au şi sărit, bădie, Pentru că, precum se ştie, Pe Cofariu l-au maltratat, Pe Avram Iancu l-au spânzurat Pe mulţi români i-au alungat Din case, din propria ţară. Se poate viaţă mai amară?

Aşa este, ei n-au remediu, Trăiesc încă în evul mediu Şi nu-i poţi schimba cu nimic. Dar să ne şi distrăm un pic. 335

Mai ieri, pe NET eu am găsit Ceva, şi după ce am citit, Mi-am zis că nu-i ceva banal. Un anunţ matrimonial: Văduv, matur, cu bună stare, Tată a trei copii sărmani, Caut soţie iubitoare. Condiţii: douăzeci de ani. Y:

De-acord, m-ai făcut curios, Sper să îmi spui ceva hazos.

Mai rar asemenea bărbat. Ar merita felicitat Şi cred că nu s-ar supăra De-i spun şi eu părerea mea: Nu-i rău să ai o trufanda Zi-noapte la-ndemâna ta. Dar dacă-ţi bagi ispita-n casă Adio tihnei de la masă.

Dar şi doamnele fac aşa Să ştii, şi nu te încrunta. Ia ascultă cam ce-i zicea O asemenea trufanda Mamei sale care-i spunea Să nu se mărite nicium Cu cineva mult mai bătrân Ca ea. Fiindcă va regreta. Dar fiică-sa îi răspundea: Nu-i o prostie, mă mărit, Riscul e mic, am chibzuit. Este bătrân, într-un an moare Şi-s singura moştenitoare. 336

Cazurile sunt singulare, Dar sunt şi multe cupluri care Stabilesc de la început Ceea ce are de făcut Fiecare, aşa încât Nu-şi mai pot pune mâna-n gât Pentru că nu şi-au respectat Angajamentul ce l-au luat: Doi soţi, acum bătrâni sărmanii, Şi-au împărţit treaba frăţeşte: Soţul aduce-n casă banii, Iar soţia îi cheltuieşte. Y:

Observ că doamna a decis Să facă chiar un compromis. Înseamnă că şi-a calculat Paşii ce-i are de urmat. Dar să gândeşti că cineva Va muri înaintea ta, Înseamnă un hazard curat Şi nu este recomandat Căci, dacă sapi groapa altuia, Poţi să cazi chiar tu în ea.

Cu aşa angajament, Nu mai ajungi la faliment. Dar totuşi, sunt nedumerit: Oare el, chiar nu şi-a oprit Câţiva lei în buzunar Pentru-o cinzeacă, un pahar?

Nu ştiu nimic, nu am habar, Dar dac-ai vorbit de pahar, Să-ţi spun de ce se lamenta Un ins care tot căuta Adevărul, dar nu-l găsea: Mi-a spus deunăzi un vecin 337

Să caut adevăru-n vin. De-atunci, tot beau, mă chinuiesc, Dar nu mă las pân’ nu-l găsesc. Y:

Sper că n-o să se-ntâmple aşa. Dar hai să-ntoarcem pagina Şi să privim spre hotare La ai noştri vameşi care, Politicoşi şi răbdători, Ei îşi fac treaba foarte bine Aşa că domnii călători Sunt vămuiţi cum se cuvine. Y:

Păi dacă-i aşa insistent Merită să-i fie client Unui negustoraş care Pe uşa de la intrare A cârciumii, a agăţat Un anunţ caligrafiat Pe care scrie răspicat: Azi, în cârciumă la mine Băuturi găseşti de toate Şi poate intra oricine. Iese numai cine poate!

Da, au o slujbă bunicică, Dacă nu curge, tot pică. Dar, după câte am aflat, Cred că li s-a cam înfundat.

Chiar aşa? Ce s-a întâmplat? Eu nu cred că-i adevărat. Y:

S-au jeluit şefilor lor Rugându-se de ajutor: Dacă găsiţi de cuviinţă 338

Să-l suprimaţi pe Ciubucov, Ne veţi avea pe conştiinţă: Vom muri mai săraci ca Iov. X:

Bieţii de ei, sunt la strâmtoare, Bănuiesc cât de rău îi doare. Dar mai sunt şi alţii care Se roagă de îndurare. Y:

Sunt convins că-i adevărat, Unii se plâng neîncetat. Cunosc şi eu pe cineva Care-şi plânge necazu-aşa: Vreau să fiu bine înţeles, Nu ştiu de voi mai fi ales Iar asta, nu-i deloc o glumă. Cum să dau vrabia din mână?

Chiar aşa, nu dai din mână O slujbă aşa de bună Care-ţi aduce foloase Bunicele, numeroase. Cine-ar face aşa ceva, Toată viaţa ar regreta Pentru că, având în mână Pâinea precum şi cuţitul, Te ocupi şi cu-mpărţitul Şi-n acest caz, frăţioare, Îţi faci porţia mai mare. Y:

Este clar c-aşa se face Chiar de-ţi place sau nu-ţi place. Când motanu-mparte brânza, Doar lui îi creşte osânza.

339

Exemplu-i edificator Şi-l ştie întregul popor. Dar numai aceşti ciocoi Ne sug sângele din noi. Mai sunt şi alţii-n funcţii mari Care-şi spun revoluţionari Dar sunt doar nişte mercenari Care tot timpul cer ceva Uitând că Revoluţia S-a făcut pentr a scăpa De Ceauşescu, nu de-a da O recompensă cuiva. Y:

Pe-această temă, pot şi eu Să vă arăt cu cât tupeu Un mic slujbaş s-a adresat Şefului său, om sus plasat: - Cum facem, domnule preşedinte Să-l ajutăm şi pe Melinte? - Eu văd doar o soluţie: A fost la Revoluţie.

Mi-a închis gura, ce să spun. La aşa slugă, aşa stăpân. Dar sunt şi oameni, se spune, Care au intenţii bune Şi un exemplu grăitor E acel întreprinzător Care, deşi e om discret, A dezvăluit un secret: - La redresarea economiei, Am şi eu micul meu aport. Spre bunăstarea României, Valuta, toată, o export.

340

Asta-i ceva de lăudat, Merită generalizat Căci, promovând astfel exportul Ţara se va-ntări. Ca mortul. Fiindcă se-ntâmplă cam aşa: Tragi spuza doar pe turta ta, Adică, nu te supăra: Îmi pare foarte rău de tine Dar tot mai milă mi-e de mine.

Să nu te miri, căci azi trăim În râvnitul capitalism Unde, ştie lumea toată, N-ai nici mamă, n-ai nici tată Căci banul este, altfel cum? Început şi sfârşit de drum: Ai bani, eşti binecuvântat, Nu, eşti doar un paria uitat. Iar banii, poţi să-i faci uşor Dacă eşti „întreprinzător“. Y:

Asta e o calitate Care te-ajută în toate Acţiunile în care Îţi pui mintea la-ncercare. Un exemplu elocvent Care se-ntâmplă frecvent, E al unui paznic care, Obosit, plin de sudoare, Numără orice maşină Care iese din uzină, Toate fiind încărcate Numai cu bunuri furate. Iar paznicul conştiincios, Îşi spune mândru şi ritos: 341

De la şofer la cel mai „mare“, Eu ştiu ce-nvârte fiecare. Da-nchid un ochi la o adică Şi-atunci ceva şi mie-mi pică. X:

Cazul nu este singular. Se fură într-un mod barbar Pentru că-n furturile toate Există şi complicitate. Aşa se face c-am ajuns În situaţia de plâns Când, în loc să progresăm, Din ce în ce, ne scufundăm. Că nu poţi să scapi de nevoi Când lupii sunt ciobani la oi. Y:

Apropo de corupţie, Am avut o discuţie Cu un prieten deputat Care mi-a spus că în Senat A avut loc o confruntare Pe un subiect vechi care Nu şi-a găsit rezolvare. S-a pus deci o întrebare: Când punem în discuţie Legea anticorupţie? Răspunsul, dar imediat, A fost scurt şi răspicat: Vezi-ţi de treabă frăţioare, Craca ne-o tai de sub picioare Şi de vrei să n-ai belele, Nu-ncurca iţele mele.

Fiindcă tot suntem la Senat, Să-ţi spun şi eu ce am aflat Despre-aleşii noştri care 342

Muncesc pân’ la epuizare. După ce s-au finalizat Discuţiile ce s-au purtat Pe-un subiect mult comentat, Şeful a concluzionat: - Deci, totul s-a clarificat. Trecem la vot imediat. În sală însă mai erau Doar câţiva inşi care dormeau Iar unul care s-a trezit, I-a spus şefului, împietrit: Îmi pare rău, vă spun discret, Parlamentarii-s la bufet. Y:

Se pare că aceşti confraţi Muncesc mult, sunt anemiaţi Aşa că, dacă dau o tură Pe la bufet, să pună-n gură Ceva ca să se întărească, Este o treabă omenească Căci, când vrei ţara să-ţi serveşti Bine, dar prea te oboseşti, Să ştii că numai reuşeşti Să dai acelaşi randament Ştiut. Deci, este evident: E bine-n viaţă să munceşti, Dar nici aşa, să te speteşti.

Chiar aşa, dar nu-i mirare, Instinctul de conservare E arma pe care-o are Orişice vieţuitoare. Altceva-i mai de criticat Şi nici nu merită iertat: FURTUL. Fiindcă s-a constatat Că şi-n Parlament se fură 343

Şi chiar fără de măsură. Un caz care nu s-a uitat E cel când s-au înnumărat Voturile care s-au dat Pe-un subiect mult comentat. Atunci, deşi-n sală erau optzeci De inşi, s-au numărat o sut-optzeci, Protagonistul acestei farse Fiind Roberta Anăstase Căreia i s-a dedicat Şi-un catren, personalizat: Doamna Roberta, în Parlament, A adus un amendament: După votare, ea adună Vii cu morţii, împreună. Y:

La ce mi-ai spus tu, frăţioare, Concluzia e următoare: Se fac minuni, e evident, La Maglavid şi-n Parlament. Şi ca dovadă că-i aşa, Îţi amintesc şi eu ceva. E vorba de cazul Păsat Care, deşi a încălcat Legea, şi-a fost sancţionat Cu excluderea din partid, Acest dubios individ A rămas tot parlamentar. De ce? Răspunsul este clar: Un vot, contează-n Parlament, Chiar dacă-i dat de-un delicvent Şi în acest caz, cineva Într-un catren, a scris aşa: Cu Dan Păsat s-a lămurit Problema, acum este clar. 344

Nu mai e membru de partid, Dar rămâne parlamentar. X:

E clar că aceşti barosani Fac ce fac numai pentru bani, La fel cum face-un cerşetor Care spune că-i muritor De foame, dar nu este-aşa. Minte, să i se dea ceva Că niciodată nu-i sătul Şi-oricât i-ai da, nu e destul. Trăieşte numai din cerşit Şi-n ziua-n care a murit, Pe cruce i s-a încrustat Un epitaf adevărat: A trăit fără de prihană Şi a murit octogenar, Înghesuit la o pomană Şi cu sarmaua-n buzunar. Y:

Epitafu-i destul de bun, Dar şi-altceva vreau să-ţi mai spun Nu ştiu dacă ai observat Că-n ultimul timp s-a-ncercat, Foarte timid, e-adevărat, Să-i poprească pe cei care Fură cu neruşinare. Astfel, Udrea, mândra divă, Mai ieri febleţea tuturor, Azi navighează în derivă Cu vela ruptă, spre Târgşor.

Asta confirmă, oameni buni Zicala veche, din bătrâni: Urcuşul, totdeauna-i greu, 345

Coborăşu-i uşor, mereu. Şi e mănuşă şi-n alt caz Când şi-alţii au dat de necaz Şi consemnaţi într-un pricaz: Obosiţi până peste poate Semnând retrocedări trucate, Experţii Georgescu şi Bica Se odihnesc. La mititica. Y:

Păi e destul un pas greşit Ca să fii aspru pedepsit. Dar închisoarea-i cu folos Pentru mulţi, chiar avantajos: Să furi o căruţă de bani Şi să stai închis doar doi ani, Este un târg de acceptat Căci apoi, reabilitat, Să trăieşti ca un împărat. Un paradis adevărat.

Asta este şi oful meu Aşa încât mă-ntreb mereu: De ce cei care-s dovediţi Hoţi, deci adevăraţi bandiţi, Nu sunt mai aspru pedepsiţi? De ce nu se recuperează Tot ceea ce ne datorează Aceşti adevăraţi piraţi? Să fie oare protejaţi De un complice oarecare? Cine răspunde la-ntrebare? Y:

Nu-i îndoială că-i aşa Căci altfel, nu s-ar explica De ce X, care-a şterpelit 346

Multe milioane de lei Este la fel de pedepsit Ca unul ce-a furat 5 lei? X:

În această chestiune Singurii ce ne pot spune De ce se întâmplă aşa Sunt cei care-au făcut legea, Adică, cei din Parlament. Oricum, e foarte evident C-această lege e nedreaptă Şi toată lumea se-aşteaptă Ca Parlamentu-n grabă mare Să dea altă lege care Să nu fie părtinitoare. Y:

Aşa ar trebui, fireşte, Dar crezi oare că-şi mai găseşte Cineva timp pentru-aşa ceva? Nu ştii c-acum toată lumea Pregăteşte cu migală Campania electorală Pentru parlamentare, care Au loc luna viitoare? Şi cum nici un partid nu poate Să facă majoritate Singur, îşi caută aliaţi La fel de mult de ahtiaţi De guvernare că se vor fraţi. În acest caz, cel mai curtat Partiduleţ, mult lăudat Este UDMR, care Nu intră la guvernare Decât cu partidul care Îi dă osul cel mai mare. 347

Sunt chiar aşa-n relaţii bune? Y:

Dar asta nu-i de mirare, O aşa colaborare O vedem destul de frecvent Şi în distinsul Parlament De fiecare dată când Puterea şi opoziţia Nutresc, toţi, cam acelaşi gând: Să li se dea în plus ceva: Salariile iar mărite, Şi pensiile nesimţite. Y:

Asta nu se mai poate spune, Da-n jocul ăsta, ştii cum e, Scopul scuză mijloacele.

Aşa este, ai dreptate, Corb la corb, ochii nu-şi scoate Deci, faci politică, ai tot. Nu faci, rămâi un sărăntoc.

Dar asta nu-i de mirare, Lupta pentru guvernare Este fără de cruţare Şi nu admite eroare Căci, când nu se reuşeşte Nimic discutând frăţeşte, Se aplică de îndată O formulă consacrată Cu procedeul brevetat Şi rezultatul garantat: Când vrei să-ţi convingi adversarul, Cel mai bun argument, e parul. 348

Cu un astfel de argument, Elimini orice concurent. Dar aşa-i în politică, Adică-n viaţa publică, Fiindcă-n viaţa personală Este altă socoteală. Acum, un tată cu stare Înfipt bine pe picioare Cu dragoste-şi îngrijeşte Fiul, care nu munceşte Pentru că se plictiseşte, Şi pentru că îl iubeşte, Îi cumpără ce doreşte: Astăzi i-a luat maşină, Mâine-i dă bani de benzină, Iar poimâine, tot aşa, Până ce s-o pensiona. După asta? Vom vedea.

Aşa e când eşti prea iubit, Dar, trăind ca un parazit, Lumea o să-ţi cam dea cu flit Chiar dac-ai avea serviciu Dar omori muştele cu pliciul, Sau când te tângui săptămâni, C-ai făcut bătături la mâini Tăind prea mult frunză la câini. Y:

Cu-aşa muncă, frăţioare, N-ajungi la pensionare, Cunosc şi eu pe cineva Ce se comportă tot aşa: Tot timpul este obosit, Nu are timp nici de vorbit. Munceşte din greu bată-l vina, Trage la umbră rogojina. 349

La fel fac şi unii care Când se-apucă de-o lucrare Întâi-şi-mpart sarcinile Conform cu competenţele: Doi cu sapa, trei cu mapa. Muncesc până-i trece apa, Apoi, obosiţi de pică, Se duc toţi, la „una mică“. Y:

Să fim totuşi mai iertători Cu aceşti harnici muncitori. Dar când dai peste profitori Care-s mai leneşi de „N“ ori Decât orişice bugetar, Ce faci? Nu pui mâna pe par? Ia ascultă cam ce zice Un parlamentar ferice În sfârşit, sunt parlamentar, N-am pierdut vremea în zadar. Acuma, este şansa mea, De nu profit, voi regreta.

Exemplu-i edificator, Dar aşa-i orice profitor Care, atunci când s-a decis Să facă orice compromis, Urcă pe scara socială Chiar dacă „zestrea“ lui e goală. Y:

Şi-un şantajist, de-asemenea Se poate-alege cu ceva Atunci când ştie un secret Şi promite că e discret. În acest caz, afacerea Se perfectează cam aşa: 350

Ştiu că s-a „lipit“ de tine Un bun ce nu-ţi aparţine, Dar pot să mă fac că plouă Dacă-mpărţim prada-n două. X:

În acest caz, nu e păcat, Hoţ, tot de la hoţ a furat. Dar destul despre ticăloşi Cu sunt şi oameni serioşi Despre care ar merita Să amintim câte ceva. Iată ce sfat bun i s-a dat Cuiva de curând însurat Şi de soţie admirat: Când sub al soaţei papuc eşti, Ai grijă ce şi cum vorbeşti, Căci, dacă te-ncarci cu vreo vină, Papucu-ţi va fi ghilotină. Y:

Foarte bună gluma, nu zic ba Dar tot politica e cea Ce-ţi bagă-n buzunar ceva.

Aşa este, e argint viu, Se transmite din tată-n fiu. Iată testamentul lăsat De-un tată pentru-al său băiat: Acum, că eşti parlamentar, Să nu-ţi pierzi vremea în zadar. Să fii activ, să iei cuvântul, Dar vezi de unde bate vântul: Când eşti în opoziţie, Să iei mereu poziţie Şi să combaţi, să fii integru, Iar albul, să-l faci mereu negru. 351

Când guvernezi, la o adică, Altă politică se-aplică: I-asculţi pe toţi surâzător, Promiţi că le dai tot ce vor, Pui cererile la dosar, Iar din ţânţar, faci armăsar. Y:

Aşa e, nu e îndurare, Când omul este la strâmtoare Legea o face cel mai tare. Y:

E clar, ai bani, o duci mai bine Nu, e vai şi-amar de tine Iar dacă ai rămas şomer, Nici Bunul Dumnezeu din cer Nu te mai poate ajuta. Orice patron îţi spune-aşa: Mai muncesc doi şomeri la mine Şi ar fi loc şi pentru tine Dar e „la negru“, îţi convine?

Din păcate, e-adevărat Nu prea mai e de comentat Nimic, nedreptatea-i mare. Dar, să-ţi pun o întrebare: Ştii cumva din ce motive Doamnele-s mai longevive?

Asta nu e nici-un secret, Eu ţi-l spun, dar să fii discret, Răspunsul, doar unul este Doamnele nu au neveste. Y:

Dar de-aleşii noştri care Muncesc pân’ la epuizare, Ce poţi să-mi spui frăţioare? 352

Aici, vă dau chiar ei răspuns Şi cred că asta e de-ajuns: Onoarea noastră e salvată Şi conştiinţa împăcată: Am depus câte-o moţiune La fiecare sesiune. Y:

Că-şi merită pâinea, e clar, N-au pierdut vremea în zadar. Iar când îi supără ceva, Iau măsuri, procedez aşa: Această lege, n-o votăm Şi ca protest, ne exprimăm Clar, unitatea de voinţă. Părăsim sala de şedinţă. Y:

Este clar, uni-s cu treaba, Iar ceilalţi sunt cu jalba. N-au mâncat pâinea degeaba.

Soluţia-i de lăudat Îmi iau bastonul şi-am plecat Dar cum vorbim de partide Care ştim că sunt hibride, S-au împărţit în entităţi Ţinând seama de-afinităţi: De o parte, comuniştii, De cealaltă, extremiştii Şi-n mijloc, oportuniştii. Când îi vezi astfel, ce să crezi? Nu ştii cu cine să votezi.

Eu să-ţi spun drept, m-apucă frica, Votez cu doamna Zoiţica Că ce mi-ai spus tu, frăţie, 353

Seamănă c-o poezie A lui La Fontaine săracul: Broasca, ştiuca şi cu racul. Y:

Mai rău de-aşa, nu se poate, Dar şi alţii au păcate: De-i pui să facă dreptate, Îşi iau cea mai mare parte Şi dacă protestezi cumva, Ţi se răspunde cam aşa: Fii mulţumit cu ce primeşti, Dreptate, doar în cer găseşti.

Un om care vorbeşte-aşa, Merită toată lauda. Dar să-ţi mai spun şi altceva: Un tinerel îndrăgostit, Ingenios, a ticluit Un plan, care i-a reuşit: Dorind El ca de anul nou, Să-i facă Ei, un mic cadou, A aşteptat pân’ s-a ivit Momentul cel mai potrivit: Când Ea era la toaletă, El i-a luat banii din poşetă. Y:

Gestul acesta, nu-i frumos, Dar când e să tragi un folos, Nici fetele nu-s mai prejos. Iată ce vrea o tinerică Ce-şi caută un ginerică: Caut un partener fidel, Tânăr, frumos, tras prin inel, Dar care trebuie să ştie Şi lucruri de gospodărie: 354

Făcut curat, gătit, spălat Şi chiar cu fierul de călcat, Că eu nu pot să fac nimic, Nu vreau unghiile să-mi stric. Dispensă, dau numai la ani. În acest caz, vreau mulţi, mulţi bani. X:

Nu poţi să construieşti destine Gândindu-te numai la tine. Dar, aşa-i la tinereţe. În schimb, pe la bătrâneţe Lumea se uită la tine Cam de sus şi nu-ţi convine. Iată cam cum a fost tratat La medic un aşa bărbat Care, după ce şi-a tot plâns Oful, medicul i-a răspuns: Nu ştiu de ce ai mai venit, Ai organismul vlăguit Şi ştim cu toţii, nu-i aşa? Nu-i leac pentru aşa ceva. N-am ce să-ţi fac, îmi pare rău, Speranţa-i doar la Dumnezeu Care, de-I faci o rugăciune, Poate că face o minune. Asta-i reţeta, cea mai bună. Fă-o. Mai vino peste-o lună. Y:

În vârstă când înaintezi, Pe tineri îi cam deranjezi. La fel şi pe parlamentari Care, pentru pensionari Au aprobat pensii mai mari Cu... cinci kile de gogoşari. 355

Mai trebuie oţet şi sare Şi-s numai buni de conservare Căci pentru ei, un leac e sfânt: Le astupi gura cu pământ. Nu poţi să faci pensia mare Când corupţia-i în floare Şi-o practică mic şi mare. Iar să stârpeşti corupţia Este o treabă foarte grea Fiindcă domnii parlamentari Nu pot să ia măsuri mai tari Pentru că, mulţi din cei pătaţi Le sunt prieteni, fraţi, cumnaţi Şi chiar ei la o adică, Aşa că, treaba se complică. Y:

Când se tolerează jaful, Din muncă te-alegi cu praful. Şi-ar mai fi de semnalat Ceva trist, dar adevărat: Deseori, câte-un candidat La primărie sau senat Care-abea ştie să citească, Dar ştie să se iscălească, Câştigă, şi chiar detaşat Postul pe care-a candidat.

Când ai prieteni pe măsură, Bani mulţi, şi eşti şi bun de gură, Scapi din orice încurcătură. De-aceea, la parlamentare Care sunt luna viitoare, Nu ştiu cu cine voi vota. Care este părerea ta? Ar fi mai bine pentru noi Dacă alegem oameni noi? 356

Eu, şi ca mine sunt destui, Votez cu vechii, că-s sătui. Şi-au luat de toate, maşini, case Salarii mari, pensii frumoase, Rudele, toate aranjate, Copiii prin străinătate, Aşa că au chimirul plin Şi vor fura, sper, mai puţin. Dar de vin alţii, nesătui, Ce crezi c-or face mai întâi?

Ar alerga ca hămesiţi Să-şi scoată banii cheltuiţi Pentru că, precum se ştie, În orişice campanie Se cheltuiesc foarte mulţi bani Şi-ţi trebuiesc vreo câţiva ani Ca să îi poţi recupera. Altfel, de ce ar candida? Y:

Este clar că de n-ar avea Speranţa de a-şi recupera, Banii, nu s-ar mai angaja Într-o campanie care, Pe lângă că-i costisitoare, E şi foarte obositoare: Se duc la multe adunări Unde ţin ample cuvântări Spunând că sunt cei mai cinstiţi Şi cei mai bine pregătiţi, Că vor munci fără răgaz Să scoată ţara din necaz, Având gata pregătită O formulă potrivită Care, dacă se aplică 357

Ne transformă-ntr-o clipită Într-o ţară fericită Unde vom putea trăi Chiar de nu vom mai munci. X:

E-adevărat, lupta-i tare, Şi, ajunşi la guvernare, Fac din zi o sărbătoare Ce-ncepe cu-o cuvântare A premierului care Rosteşte în gura mare: Dragi prieteni, ce onoare, După lupte seculare Timp de patru ani în care Am luptat cu-nverşunare, Suntem iar la guvernare. De-acum, mulgem doar noi vaca, Ce-a rămas din ea, săraca, Că şi cei ce-au guvernat Până ieri, au tot furat, Au tăiat şi-au spânzurat, Averile şi-au triplat Şi pe noi nu ne-au lăsat Să luăm măcar un oscior. Asta, n-o uităm uşor. Dar acum, s-a terminat, Rolurile s-au schimbat. Acum noi suntem cei care Vom tăia la fiecare Partea lui, mică sau mare. Y:

Şi-ntradevăr, şi-au respectat Cuvântul care şi l-au dat: S-au pus cu toţii pe „tăiat“ Căci, după cum s-a constatat, 358

Pe ici, pe colo, s-a furat, Dincolo s-a delapidat Sau şi-a-nsuşit nemeritat O casă din fondul de Stat Dar nimeni n-a fost condamnat Căci, avocaţii-apărători Plătiţi cu mii de verzişori, Combat, cu mare-nverşunare Capetele de acuzare: Pârâtul nu e vinvat. Dovada? El mi-a declarat Că pur şi simplu, a uitat Cum că ar fi dator la Stat. În acest sens, mi-a prezentat Ca probă, un certificat Medical, în care scrie Că suferă de-o maladie Care se cheamă amnezie Şi, deşi pare sănătos, Se manifestă curios: Ştie tot ce are de luat, Dar uită ce are de dat. E clar deci, şi indubitabil. Omul este iresponsabil, Adică, e nevinovat Şi cer să fie achitat. X:

Să zică toţi ce-or vrea să zică, Peştele, de la cap se strică. Astfel, şi în consecinţă, Înseamnă că, orice fiinţă Condusă de un „cap stricat“ Are multe de îndurat. Şi cum „fiinţa“ suntem noi, Mulţimile, sărmani şi goi, 359

Victimile-acestui război Care se duce-ntre cei care Se tot vor la guvernare, Rezultă că oalele sparte, Le plătim numai noi, pe toate. Y:

E clar, o guvernare proastă Se răsfrânge asupra noastră. Preţurile tot cresc, mereu, Salarii, pensii, nici un leu În plus, aşa că dacă vin Facturile, cu ce plătim? Căci numai întreţinerea Îţi papă toată pensia Nu-s alarmist şi nu bârfesc, Nici nu-mi răcesc degeaba gura Dar cum pot ca să-mi mai plătesc Lumina, apa şi căldura? Şi de plătesc ce-o să mă fac? Ce-mi mai rămâne de mâncare? Şi de-mbrăcat, cu ce mă-mbrac? Cine răspunde la-ntrebare?

O să-ţi răspund eu fârtate Şi-adaug la cele toate De tine enumerate Încă vreo câteva fapte Ce se-aşteaptă rezolvate: Azi, avem drepturi despre care Nu se ştia nimic mai ieri. Avem dreptul la exprimare Şi la cel de-a fi şomeri. Avem tineri calificaţi, Oneşti şi muncitori, dar care, În ţară nu-s solicitaţi 360

Şi se duc, toţi, peste hotare; Stăm bine şi cu sănătatea, Putem trăi sute de ani; A crescut doar mortalitatea În rândul celor fără bani; Şi la învăţământ stăm bine, La noi, nu-i ca în alte părţi Merge la şcoală numai cine Îşi poate cumpăra şi cărţi; Avem copii abandonaţi Care, nu de puţine ori, Fiind total neîndrumaţi Ajung, adesea, infractori. Y:

Faţă de cele arătate, Sunt şi-altele de adăugat, Iar vinovaţi de-aceste toate Sunt cei pe care i-am votat. Că ce poţi crede de purtarea Lor care-aproape zi de zi, Cerşesc bani, îndoind spinarea La BERD, la BIRD şi FMI. Dar banii-aceştia, cu dobândă, E musai să-i dăm înapoi, Iar creditorii, stau la pândă: De nu plătim, e vai de noi. Că ştim cu toţi, cine plăteşte Are dreptate, nu-i aşa? Faci doar ce ţi se porunceşte. Atât, şi nimic altceva.

Apropo de cei pe care I-am votat, cum ţi se pare? Îşi fac treaba în Parlament? Crezi că muncesc suficient? 361

E bine-n viaţă să munceşti, Dar nici aşa, să te speteşti. Dar despre-o muşamalizare A afacerilor murdare Din cazul ŢIGARETE DOI, Ce poţi să-mi spui? Ai veşti mai noi? Y:

Nu ştiu, nu m-am interesat, Îţi spun numai ce am aflat: Lucrează cu înfrigurare Şi într-un ritm ameţitor, Aşa că nu e de mirare Că mai şi-adorm în banca lor.

Ce pot să-ţi spun? Valva e mare, Mulţi tremură înfricoşaţi. Poliţia e-n căutare De suspecţi şi de vinovaţi. Dar unii-s greu de acuzat, Cei arestaţi, sunt doar plebei. Ceilalţi, au funcţii mari în Stat Cum poţi să te atingi de ei?

Aşa e, ştie lumea toată, Dar eu, doar un cuvânt mai spun: Vinovat, ca şi altă dată, Va fi un nou acar Păun. Y:

Şi cu privatizările Întrecem aşteptările. Astfel, şeful unei uzine Aflate-n prag de faliment, A discutat, nu ştiu cu cine, Şi-a rezolvat treaba urgent. Acum, grijile sunt uitate: C-un împrumut la CAR, 362

Cumpără el uzina. Toată. Azi e patron de SRL. X:

Asta mai zic şi eu noroc, Doi iepuri dintr-un singur foc. Asta este o dovadă Certă, fără de tăgadă, Că pentru interesul lui, Omul îi ia aproapelui Chiar şi pâinea de la gură Şi tot el, fără măsură, Îşi bate joc de natură. Y:

Este drept, el otrăveşte Mediul înconjurător Şi nimeni nu se sinchiseşte De ce va fi în viitor. Dar consecinţele-s fatale Şi e uşor de înţeles: Secetă, ploi torenţiale, Lovesc pământul tot mai des.

Atunci când depăşeşti măsura, Se răzvrăteşte şi natura. Natura deci, se răzvrăteşte Pentru că nu o protejăm. Dar pentru ce ne pedepseşte Şi cei pe care îi votăm? Y:

Pentru că ei sunt cei care Ne pun taxe zi de zi, Fără să-şi pună o-ntrebare: Avem oare cu ce plăti? Şi mai ieri, birul era mare, Dar ne furau fanarioţii. 363

Astazi avem o consolare: Pielea, ne-o iau compatrioţii. X:

Dar la ce poţi să te aştepţi De la zişii băieţi deştepţi? Să-l luăm de-exemplu pe Cutare, Un mic slujbaş şters şi stupid, Speră s-ajungă un om mare Doar că s-a-nscris într-un partid. Y:

Cam la fel e şi Cutărică, Suspicios, plin de-ndoieli, Om de nimic la o adică Dar priceput la „învârteli“. Sunt cele două specimene Care pozează-n mieluşei, De lege, nu au a se teme Pentru că legea o fac ei.

Aşa fiind, mergem-nainte, Ştiu că se poate şi mai rău, Aşa că, ne rugăm fierbinte Să ne ajute Dumnezeu Şi să ne scape de povară Ca să ne fie mai uşor, Sau să ne-aducă iar în ţară Un nou Ţepeş izbăvitor. Y:

Este drept, nu-i îndurare, Suferim grele încercări. Însă jaful cel mai mare Se face la retrocedări, Fiindcă azi, cu neruşinare, Se cer a fi restituite Case, proprietăţi agrare, De la Decebal moştenite. 364

Culmea e c-aceste toate Cereri, nu sunt refuzate Pentru că-s „documentate“ Cu acte falsificate Şi-un pic de complicitate. Y:

Asta-i metoda prin care Bagi mulţi bani în buzunare. Dar dacă furi numai un ou, Lumea-ţi va spune că eşti bou. Azi, micii borfaşi sunt pleava Printre marii excroci de-aici; Primii însă stau la Jilava, Iar ceilalţi, la Miami Beach. Y:

Să nu te miri că este-aşa, Toţi câştigă câte ceva: Unul, moşia râvnită, Celălalt, mita cuvenită.

Morala e năucitoare, Dar şi foarte grăitoare: Eşti hoţ când furi un flecuşteţ Când furi din gros eşti isteţ.

Dar şi altcumva se fură Şi tot fără de măsură: Toţi cei cu bani, şi-au procurat Tot ce era de cumpărat Pe piaţă: diplome de BAC, Apoi, şi cu „indulgenţă“, O diplomă de licenţă Şi, dacă şi-au dat silinţă, Titlul de doctor în ştiinţă. 365

Dar farsa, nu s-a terminat. O diplomă de doctorat Le aduce, automat, Un spor de salariu. Mare, Dar nu este de mirare, Au supercalificare. Y:

Degeaba-şi dau importanţă Fiindcă a lor ignoranţă Se vede de la distanţă.

Dar se mai vede şi-altceva: Dorinţa de a epata, Pentru că, nu ştiu altceva. De muncă, ei sunt îngroziţi, Trăiesc ca nişte paraziţi. Y:

Şi crezi c-aşa-s mai instruiţi? Rămân tot nişte parveniţi Deşi-şi scot la înaintare Diplomele lor murdare.

Dacă vrei OM să te numeşti, Ai doar o şansă: să munceşti. Doar astfel te vei bucura De respectul altcuiva.

La fel, copiii de bani gata Care-s întreţinuţi de tata, Duc o viaţă parazitară Căci nu muncesc, sunt pierde vară. Y:

Aşa e, iar portretul lor Este de felul următor: Bine făcuţi, cu negre plete, 366

Trăgând dintr-un chiştoc cu sârg, Cu ochii faruri după fete, Se plimbă teleleu prin târg. X:

Dar sunt şi tineri cinstiţi care Sunt şi scoliţi, şi muncitori, Dar mulţi pleacă peste hotare Pentru că, de puţine ori, Găsesc o slijbă potrivită În ţară, dar tot prost plătită. Y:

Dar despre banii negri care Se dau pentru-o sponsorizare A cuiva ce se vrea mare Pe-o funcţie îmbietoare De primar sau de deputat, De senator sau şef de Stat, Ce ar fi de subliniat?

Cu-acei bani, acel cineva Îşi mânjeşte imaginea, Crezându-se cel mai mare Specialist din parcare Deşi de-l scuturi bine, bietul, Vezi că ştie doar alfabetul. Y:

Ceea ce face, e imoral, Prezintă cioara drept papagal Dar circul nu s-a terminat Căci cel care-a sponsorizat, Nu are bani de aruncat Şi-n schimb, cere şi el ceva: O slujbă bună, un contract, Ceva bun de privatizat, Aşa încât, pân’ la sfârşit, Nimeni nu este păgubit. 367

Dar ce zici de-un om talentat Care cu munca e certat? Y:

Nici când te dai un erudit Însă eşti doar un troglodit Folosind un vocabular Propriu doar unui bişniţar, De lume tot nu eşti stimat Chiar dacă eşti şi şef de Stat. Y:

Să nu te dai mare decât eşti Lumea te cunoaşte după cum vorbeşti.

La fel e şi blonda care, Cu talentu-i din dotare Se dă diva cea mai mare: Călăreşte ca un cow-boy, Cum nu găseşti altul la noi, Pe la oşeni poartă ilic Şi bea palincă din ibric, Şi este, cum ne-a arătat, Febleţea şefului de Stat. Y:

Nici el nu este respectat, Rămâne-un marginalizat Că talentul, chiar de-i mare, Doar munca-l pune în valoare.

Omul infatuat, se crede as. Nici cu prăjina nu-i ajungi la nas.

Şi domnul Stolo şi-a arătat „Tăria“ când, prea onorat Că a fost nominalizat În funcţia de premier 368

(Fiind el o mână de fier) Nu ştiu de ce s-a speriat Aşa încât, a refuzat. Y:

Iar dom’ Băsescu, şi-a arătat „Calitatea“ de miştocar Atunci când, foarte supărat, A insultat un gazetar. Dar dumnealui, voie n-are, Chiar dac-a fost un marinar, Să-i spună unui oarecare: Tu, ăla, eşti un găozar. Y:

Când forţe n-ai să-ţi duci povara Doar renunţând eviţi ocara.

Şi tot domn’ Băsescu-a mai zis Ceva care m-a interzis: Cei ce nu-şi găsesc slujbe-n ţară Să plece, dacă vor, pe-afară. Dar pe-acolo, sunt preferaţi Doar tinerii super dotaţi, Foarte bine calificaţi. Plecând deci cadrele bune, Nouă ce ne mai rămâne?

Nu-i greu de dezlegat misterul, Noi rămânem doar cu zerul, Căci laptele de-l smântâneşti, La unt, să nu te mai gândeşti. Y:

Aşa este, din păcate. Dar spune-mi te rog fârtate De ce oare UDMR E-aşa curat de PNL? 369

Fiindcă, partidele, toate, Se gândesc la majoritate În parlament, şi-un aliat Nu e nicicând de lepădat. Y:

Nu ştiu, dar asta vom vedea. Depinde de partidul care Va ajunge la guvernare. Dar politica e ceva Unde-orice se poate-ntâmpla. Y:

Dar ei, se vor alătura Doar celor ce le-ar garanta Că li se va realiza Pretenţia lor veşnică: Independenţa etnică. E posibil aşa ceva?

Ne-aşteaptă vremuri foarte grele Şi nu ştiu cum scăpăm de ele Căci, dacă n-ai pile, relaţii, Eşti PARIA acestei naţii Căci doar cei înregimentaţi În partid sunt favorizaţi: Salarii nemaipomenite Şi cu pensii nesimţite.

Dar cu Roşia Montană, Cum e? O dăm de pomană? Y:

Foarte bună întrebare Şi-ţi răspund: aşa se pare Că cei care au discutat Cu cei care s-au angajat Să facă exploatarea, 370

Le-au dat şi marea şi sarea: Noi, cam douăzeci la sută Din profit. Cum ţi se pare? Mai ai altă întrebare? X:

Nu, nu mai am, sunt lămurit, Acest târg, nu este cinstit. Perdanţi, suntem noi, românii. Ne-au înşelat iar străinii. Y:

Pân-aici să se fi ajuns? Suntem o naţie de plâns. Nu mai avem conştiinţă? Dovedim doar rea credinţă? Y:

Aşa e şi sunt supărat Pe cei care-au negociat Pentru că pot fi bănuiţi Cum că ar fi fost mituiţi.

Apropo de conştiinţă Şi de rea-bună credinţă: Omul de azi, e-un pervertit, Se poartă ca un răzvrătit, Şi mă refer în special Doar la abuzul sexual: Tată ce-şi necinsteşte fiica. Unde sunt azi ruşinea, frica?

Un astfel de descreierat Merită a fi spânzurat. Păcat că sunt şi oameni care Militează pentru iertare.

371

Referitor la sănătate, Treaba merge ca pe roate: S-a înfiinţat coplata. Omul plăteşte, şi gata. Y:

Pe aceşti oameni, i-aş întreba Ce-ai spune de s-ar întâmpla Un viol chiar în casa ta?

Rezolvarea, pare bună, Dar când dai pensia pe-o lună, Ţie ce-o să-ţi mai rămână? Eşti obligat s-alegi plângând: Mori de boală sau mori flămând.

Nici tinerii nu sunt ce-au fost, Dar nimeni nu-i mai ia la rost. De-i priveşti cum se comportă, Juri că ai dat de-o cohortă De vandali: ţipă, înjură, Hăhăie peste măsură, Prin mijloacele de transport Se bulucesc pentru un loc Deşi alături, în picioare Stă o doamnă-n vârstă, care, Îi priveşte cu mirare. Y:

La această panoramă, O adevărată dramă, Ar mai fi de adăugat Ceva la fel de-adevărat: Cu o ţinută sumară, Transparentă şi... murdară, Cu-o ţigare-n colţul gurii, Fetele-şi arată nurii. 372

Fiindcă vorbim despre cei care Au nota patru la purtare, Mai amintesc de cineva, Un prea ilustru Mangafa. La cine mă refer? Ia ghici. Y:

Aşa e, el e cel care Se pretinde sculă mare Dar nu-i decât un pamblicar Un nou pseudocărturar. Da-i răspund şi eu tot aşa. Fac ceva în frizura ta. Y:

Cam bănuiesc ce vrei să zici. La domnul Patapievici Care, mai ieri, sforăitor Apare la televizor Şi spune-n văzul tuturor: Românii, sunt nişte mişei Şi nu-i iubesc. Mă PIŞ pe ei.

Şi domn’ Prigoană senior, Regele gunoierilor Din capitală, om cu har, A visat postul de primar Şi chiar dacă s-a pregătit Bine, tot nu a reuşit. A rămas numai păgubit.

Nu înţeleg. Cum păgubit? Vrei să zici că a cheltuit Bani din propriul buzunar? Y:

Exact aşa, e foarte clar Pentru că, în această luptă 373

Se bagă şi ceva valută, Ea fiind arma letală În lupta electorală. Iar dacă n-a ajuns primar, Tot ce-a făcut, e în zadar. X:

Aşa e, dar el a ştiut În ce se bagă, şi-a făcut Ceea ce şi-alţii au făcut Mereu, astăzi ca şi-n trecut. Căci pentru toţi, deviza e: Scopul scuză mijloacele. Y:

Şi chiar aşa s-a întâmplat, Dar de demisie-a uitat. Y:

În acest sens, mai tenace Şi mai dârz în tot ce face, Este domn’ Băsescu, care, Când a fost la suspendare A spus că dacă s-o întâmpla Ca mulţi oameni să spună DA, Îşi prezintă demisia.

Şi ca să-şi apere pielea, A mai făcut încă ceva Care-i pătează onoarea: Întâi, la PDL-işti le-a zis Că nu vrea nici-un compromis Aşa încât, în gura mare, Le-a spus: veniţi toţi la votare.

Ştiu, dar când a văzut că-i groasă, A cotit-o pe întoarsă. Şi le-a spus în gura mare: 374

Nu mai veniţi la votare. Dar asta, nu l-a ajutat, Aşa încât, a apelat La forţe oculte din Stat Şi în final, a fost salvat. Y:

Cu cei mai mari în grad ca tine, Să nu te pui, nu-ţi cade bine. Y:

Dar lupta, nu s-a terminat Pentru că, fiind supărat Pe cei care NU l-au votat, A-nceput inchiziţia. Urmarea: camarila sa, A-nceput a-i ancheta Pe cei care-au votat cu DA.

Şi ca s-ajungi parlamentar Înduri o viaţă de calvar: După-un principiu vechi de ani Pile, relaţii şi cu bani, Întâi eşti selecţionat Apoi eşti luat la puricat (Ce ai făcut şi cât ai dat) Şi când ajungi ca să fii „apt“ Ai devenit un candidat.

Dar nici acum n-ai terminat. Urmează o nouă spirală: Campania electorală, Timp în care candidatul Convinge electoratul Că-i neprihănit, devotat, Şi merită a fi votat. 375

Dar nici viaţa de magistrat Nu este de invidiat. Y:

Cum aşa? Eu ştiam că ei Câştigă zeci de mii de lei Pe lună. Asta nu le-ajunge? E cineva care se plânge?

Nu e vorba de-aşa ceva, Alta le este durerea: Dacă un înalt magistrat Condamnă un nevinovat Iar CEDO îl exonerează De vină, ce crezi că urmează? Y:

Urmează hopul cel mare, Votul, şi dacă nu are Voturi în număr mai mare Decât un contra candidat, A pierdut. S-a terminat. Dar nu e cu supărare. Poate data viitoare...

Se vor plăti despăgubiri, Dar dauna, să nu te miri, Nu e plătită de magistrat Ci de la bugetul de Stat Aşa că, nu pierde nimic Chiar dacă el ar fi greşit Cu totul intenţionat. Nu e nimic de comentat.

Dar tot la fel de vinovat E şi-un om cu cuget pătat. Astfel, dacă s-a-mprumutat 376

La cineva, sau de la Stat Şi are gând doar la furat, Plăteşte o rată, două Chiar în ziua de scandenţă, Apoi, se face că plouă: Se declară-n insolvenţă. Y: X:

Animaţi doar de-un aşa gând, Bogaţii lumii, toţi, râzând, Croiesc doar planuri de-acest fel, Cu un risc cât mai mititel: Armament de înaltă clasă Pentru distrugerea în masă; Traficul de carne vie Ce ne-ntoarce la sclavie; Privatizări oneroase Contra comisioane grase Şi multe alte-asemenea Care ne fac viaţa mai grea. Y:

Un plan bun, e doar cel care Îţi bagă bani în buzunare.

În toată lumea, omul bogat Se comportă ca un turbat. Iar dacă i te-aşezi în cale, E-n stare să te şi omoare.

În acest sens, o dovadă Clară, fără de tăgadă, Este minciuna prin care, Dar fără justificare, Cei din UE ne-au acuzat Cum că noi am fi exportat Multă carne de cal, macră În pungi pe care scria vacă. 377

Minţind, poţi să înşeli o lume, Dar pata din obraz, rămâne. Aşa, şi-n cazul de mai sus. Mincinoşi-s cei din apus. Y:

Dar cum să facem noi aşa Când nimeni nu ne-ar mai ierta Ştim toţi, că acest animal Coboară chiar din Bucefal, Iar Caligula Imperator Şi-a făcut calul senator. Cum deci să îl compari cu-o vacă Nimeni n-ar îndrăzni s-o facă.

Aşa deci, domnii din UE Mint de îngheaţă apele. Noi însă, am lucrat mereu Cinstit, cu teamă-n Dumnezeu.

Că este-aşa, ştie o lume Iar domn’ Băsescu ne spune Că nu-i bun doar de şef de Stat, Este şi-un negustor versat, Care, din două-trei mişcări, Ajutat şi de ursitori, Dar şi prin tragere de sfori, Şi-a cumpărat, cum se ştie O prea frumoasă moşie La Nana, dar nu prea mare: Vreo trei sute de hectare. Y:

De ce-o fi aşa nesătul? De parcă n-ar avea destul: Casă de protocol, are; Pensie nesimţit de mare; 378

Maşină cu şofer la scară, Plus o frumoasă vilişoară Luată cu ceva ocară. Acum, se vrea parlamentar. De ce o fi aşa avar? Că noi, truditorii de rând Ne ducem viaţa doar oftând. X:

Eşti cam nedrept, îmi pare rău, Ţi-am spus şi ţi-o repet mereu: Ştii că după optzecişinouă Avem şi noi o viaţă nouă: Avem drepturi despre care Nu se ştia nimic mai ieri: Dreptul de a cerşi mâncare Şi pe cel de-a fi şomeri; Avem copii abandonaţi Care nu de puţine ori, Şi nefiind supravegheaţi, Ajung, adesea, infractori; Avem copii superdotaţi Dar, neputând fi angajaţi În ţară, sunt consiliaţi Să meargă peste mări şi zări Unde-s bine primiţi, cu flori; Avem şi-o nouă strategie De dezvoltare ce dă roade Culese de economie: Dolarul creşte, leul scade. Avem tot ce ne trebuieşte, Modul de trai, e salutar. Un singur lucru ne lipseşte: Tichia de mărgăritar.

379

Cum de ce? Chiar nu ştii oare? Păi să-ţi spun eu. Fiecare Om, care ajunge „mare“ Adică o funcţie-n care Poate tăia şi spânzura După plac, tot ceea ce vrea, Se-ngrijeşte întâi şi-ntâi Numai de interesul lui. Y:

Aşa e, dar tot nu-nţeleg. Să-ţi baţi joc de-un popor întreg Tot ce-a făcut Ceauşescu, S-a stricat sub Iliescu, La fel sub Constantinescu Şi-a dispărut sub Băsescu. De ce? Să-mi spună cineva, Că dac-o ducem tot aşa O să ajungem, negreşit, Să-ntindem mâna la cerşit.

Chiar aşa? Asta înseamnă Că ei nu au nici o teamă? Dar ce face justiţia?

Dă mâna cu corupţia. Astfel, când târgul s-a-ncheiat Şi cel ce-a luat, şi cel ce-a dat, Are ceva de câştigat. Dar dacă fură doar o pâine S-amâne moartea până mâine, E crimă cu premeditare. Îl bagă iute la-nchisoare. Y:

Eşti hoţ când furi un flecuşteţ Când furi din gros, eşti doar isteţ 380

Morala, este grăitoare; Ai bani, scapi de închisoare. X:

Dar poţi, tot bine să trăieşti Şi-atunci când, chiar de nu munceşti, Îngroşi obrazul şi cerşeşti. Y:

Azi, doar cerşitul şi furtul Îţi poate rotunji avutul. Când însă eşti cinstit, munceşti, Poţi doar să supravieţuieşti. Y:

Am cunoscut şi eu, cândva Un om căruia nu-i plăcea Să muncească, iar la moartea sa Pe cruce, i s-a scris aşa: A trăit fără de prihană Şi a murit octogenar Înghesuit la o pomană Şi cu sarmaua-n buzunar.

Dar nici cu domnul Mircică, Frate cu domn’ Trăienică Nu-mi este deloc ruşine Pentru că, se ştie bine Că de la Bercea Mondial, Un om corupt, deci un penal, A luat bani, mulţi, cum se ştie Promiţând, în veselie, Că-l scapă de puşcărie.

Aşa este, banii i-a luat, Dar de „beci“, tot nu l-a scăpat Iar banii-napoi nu i-a dat, Ceea ce este imoral. Se zice chiar că e penal. 381

Şi ce? Atunci, de ce i-a luat? În acest caz, legea zice Cum că eşti şi tu complice Aşa încât, prin urmare, Mergi şi tu la închisoare. Y:

Dar întâlnim şi oameni care Nici n-au furat, nici n-au minţit Însă, din încăpăţânare, Au luat-o pe un drum greşit.

Nu cumva ăsta-i omul care Are-un frumos nume de floare? Y:

Bine, dar el a motivat Că banii-napoi nu i-a dat Fiindcă erau bani de furat.

Ba da, chiar despre el vorbesc Şi nu pot să mă dumiresc: Cum naiba de-a fost în stare Să fac-o gafă aşa mare?

Dar ce-a făcut? Ce vrei să spui? Poate nu-i vina dumnealui. Y:

Ba nu-i nici o îndoială Şi o spun fără sfială: El, omul nominalizat La funcţia supremă-n Stat, El, preşedintele PNL, La guvernare cu PSD În alianţa USD, Nu ştiu de ce s-a supărat Şi apoi, foarte-nfuriat, 382

S-a despărţit de PSD, Trecând în barca PDL. X:

Înseamnă că a renunţat La postura de candidat La cel mai mare om din Stat? Y:

El n-ar fi renunţat de fel, Dar cin’ se mai încrede-n el? Procedând astfel, i-a uşurat Calea unui alt candidat Căci, dintr-un prezidenţiabil A ajuns un indezirabil. Această lecţie ne-nvaţă Cum să ne protejăm în viaţă: Când ai prins o slujbă bună, Fixează-ţi scaunu-n podea Căci de scapi vrabia din mână, Nu te mai întâlneşti cu ea. Y:

Înghiţi când te beşteleşte Şeful, tot el te plăteşte. Y:

Şi-ncă ceva, flatează-ţi şeful Spune-i că-i cel mai mare as. Că dacă-i strici vreodată cheful Te dă afară şi-ţi râde-n nas.

Iar dacă eşti elev, student, Şi ai note de repetent, Scapi c-o „atenţie“ frumoasă Şi-apoi, pleci voios acasă.

Metoda este brevetată Şi promovarea garantată. 383

E firesc ca orişicine Să vrea s-o ducă mai bine, Dar cu ce preţ? Se cuvine Să dai cinstea pe ruşine? Aşa au făcut, se ştie Mai marii din primărie Ca domnul Andrei Chiliman Şi Vanghelie Marian. De ce-au făcut aşa oare?

Răspund eu la întrebare: Când lacomul ajunge „mare“, Îşi pierde mintea, se pare. Se-apucă de lucruri care Îl târăsc spre închisoare. Y: Dar aşa o lăcomie E şi la preşedinţie Unde, domn’ Klaus nu poate, Când pleacă-n străinătate Să nu-şi ia şi-a sa soţie. Asta, da economie.

Nu trebuie să vă miraţi, Suntem bine reprezentaţi: Peste hotare, amândoi, Aici, şi cabinetul doi. Y:

Să nu uităm de Adamescu Susţinătorul lui Băsescu Pe care l-a sponsorizat Până când a falimentat Astra, societate care A lăsat cu ochii-n soare Mii şi mii de asiguraţi Care-au rămas cu banii daţi. 384

Tot util ţării-i şi cel care Având poftă de lucru mare, A făcut bătături la mâini Tăind zilnic frunză la câini. Y:

Şi Ioana, fiicare mare A lui domn’ Băsescu are Foarte multă căutare Pentru că-i singura-n stare De acte notariale Clare, explicite, toate Şi nu pot fi contestate.

Este perfect adevărat, Dar şi preţu-i cam piperat. Y: Sigur că este piperat, Altfel, cum şi-ar fi cumpărat Moşioara de la Nana Care i-a-mpodobil coroana? Astfel, şi-a dovedit, uşor, Şi calitatea de negustor.

Acest talent, l-a moştenit De la tatăl său mult iubit Care-a scăpat ţara de fiare Vechi, aflate pe vapoare. E drept, le-a dat pe-un firfiric, Dar e mai mult decât nimic. Y:

Nu-i rău când poţi recupera Şi din gunoi câte ceva.

Iar când „gunoiul“ este ceva Ce se poate retroceda, Apar zeci de moştenitori 385

Adevăraţi sau impostori Care strigă-n gura mare: Numai noi suntem cei care Avem dreptul la acest bun. Burebista ne-a fost străbun. Y:

În această galerie De mari excroci se înscrie Şi Paulică Lambrino Cu mutra lui de gigolo Care nu a muncit vreodat’, De asul Truica secondat, Şi-a însuşie, nemeritat, Mai multe bunuri de la Stat. Cum însă, i-a fost contestat Acest drept, a fost arestat. La domiciliu, deocamdat’.

Când trăieşti ca un parazit, Meriţi să ţi se dea cu flit. Y: Şi doamna Stanciu-i grijulie Cu cei la care-i datoare: Îi bagă la puşcărie Una-două, după care Sare într-un post mai mare.

Când ai o funcţie mare, Cazi tot timpul în picioare. Y:

Nu şi-n cazul domnului Rus Care s-a cam făcut de râs Când, venind la televizor, A spus, în văzul tuturor: Atunci când bărbatu-şi lasă Soaţa şi copiii-acasă 386

Iar el, forţat de-mprejurări Pleacă la muncă-n alte ţări, Soţia îl dezonorează Iar copiii vagabondează. X:

Aşa e, însă l-a costat, Gazetarii nu l-au iertat L-au hărţuit până şi-a dat Demisia, deşi-a-ncercat Ca să dreagă busuiocul. Dar l-a părăsit norocul. Morala deci, sună aşa: Vorbind de rău pe cineva, O faci spre dezonoarea ta. Y:

Şi Antonescu a gafat În ziua-n care a plecat Din USL. N-a cugetat. Dar asta, vai, cât l-a costat.

Asta era de aşteptat. Prostia, nu e de iertat, Căci, când craca pe care stai, Singur de sub picior ţi-o tai, Se-ntâmplă ceva se ştie: Cazi din extaz în agonie. Y:

Iar primarul din Şelimber, Om harnic, cu mână de fier, S-a dovedit un demn urmaş Al marelui înaintaş, Domn dârz al Ţării Româneşti, „Naşul“ oştilor ungureşti Care, veniţi cu gândul necurat Au primit ce au meritat. 387

Am auzit de-acest primar Înzestrat doar cu puţin har Care, muncind la primărie Falsificând câte-o hârtie, Acordând nişte contracte Şi oprindu-şi cota parte, Retrocedând terenuri, case De la necunoscuţi rămase, Sau făcând nişte şosele Cu fonduri europene, A ajuns, cu adevărat, Precum un Cresus de bogat. Y:

Un hoţ, chiar dacă-şi face-un nume Strângând averi, tot hoţ rămâne.

Cât priveşte alegerile Pentru şefia PSD, Ştiu c-au fost foarte crâncene: Dragnea, singurul candidat, S-a luptat ca un cruciat, Cu-nsufleţire şi avânt, Chiar şi cu morile de vânt. Dar niciodată n-a lăsat Garda jos, şi-a câştigat. Y:

Cât despre domn’ Dorin Cocoş Un interlop periculos Care mai ieri, voios, cânta „Cucuriguuu“, de se-auzea În toate cele patru zări, Cum rar auzi aşa cântări, Fiind prins c-o mânărie Şi băgat la puşcărie, Repertoriul şi-a schimbat: Acum cântă doar „cotcodac“. 388

Şi altceva s-a întâmplat: Fiind el un cocoş dotat Şi ştiind că-n puşcărie Poţi să-nveţi şi-o meserie, S-a apucat de învăţat Şi-a avut doar de câştigat. Astfel, fără să clipească, A-nvăţat să „ciripească“. Iar ciripitul i-a priit. Pedeapsa s-a-njumătăţit. Y:

Cine-i policalificat, Are numai de câştigat.

Şi ar mai fi de semnalat Ceva trist, dar adevărat, Ceva care s-a întâmplat Atunci când, un oarecare Diplomat nevoie mare, Delegat la o adunare Undeva peste hotare Unde să ne reprezinte Interesele, cu cinste, A fost surprins, păcat, dormind. Intins pe-un scaun, sforăind, Deşi şedinţa era în toi. Y:

Ce să zic de-acest Marţafoi? O notă proastă pentru noi Şi o desconsiderare Pentru toţi românii care Au prestanţă şi onoare Şi pot să ne reprezinte Cu onoare şi cu cinste În orice împrejurare S-ar afla peste hotare. 389

Şi doamna Udrea-i supărată În dosare îngropată, Fiindcă, de-abea a scăpat De la Târgşor, unde a stat Câteva zile-ntemniţată, S-a trezit, aşa de-o dată Că este învinuită Că ar fi primit o mită Din care şi-a oprit şi ea Ceva, pentru -aşi cumpăra O viluţă la Constanţa Ca să-şi petreacă vacanţa. Y:

O vină poate fi iertată, Dar recidiva, niciodată Şi-i bine că cei necinstiţi Să fie, cu toţi, pedepsiţi Sentinţa să se dea pe dată Iar paguba datorată, Imediat recuperată. Altfel, râde un condamnat: Oricum, eu sunt avantajat: Stau un an doi la răcoare, Dar banii-s în buzunare.

Aşa e, vai, lumea s-a-ntors De-a-ndoaselea cu susu-n jos. Nici iubirea nu mai este Curată, ca în poveste. Azi, dragostea e pătată Fiindcă este cumpărată Şi-o cumpără doar cel care Oferă preţul mai mare.

390

Un cuplu ce se-ntemeiază Numai pe interes, clachează. Y:

Într-adevăr, e un negoţ: Te-accept ca prieten sau soţ Dar dacă îmi îndeplineşti Orice poftă; te învoieşti? Şi să nu-ncerci ca să mă minţi Că-s rea, şi de mă scoţi din minţi Îţi dau papucii, şi te las Sărac, apoi îţi râd în nas.

Vorbind şi de parlamentari, Se zbat în chinuri foarte mari, Căci locu-n care-şi desfăşoară Activitatea, îi doboară: În sală e aşa o larmă Încât, când reuşesc s-adoarmă, Nu pot să doarmă liniştiţi Pentru că-s repede treziţi De cei care vorbesc prea tare.

Ăsta-i motivul pentru care Când ajung la pensionare, Pensia se va calcula La grupa de muncă FOARTE GREA. Y:

Iar domnul Gheorghe Nechita Care şi-a stresat iubita, Cochetează şi cu mita. Dar să nu credeţi că-i mare. Zece la sută din valoare La contractele acordate Unor firme agreate. 391

Iar Udrea, învinuită C-a primit şi c-a dat mită, A luat cuvântu-n Parlament Şi-a declarat cinstit, decent: E-adevărat, DA, am luat mită, Dar ea a fost împărţită Cu şefii de la PDL, Să-i ajut în campanie. În plus, aici sunt implicaţi Şi alţi oameni, plus magistraţi Aşa că, dragii mei confraţi, Aveţi de grijă cum votaţi: Dacă intru la răcoare, Urmaţi voi data viitoare. Y:

Când conştiinţa-i de vânzare, O cumperi şi scapi de-nchisoare.

Cât îl priveşte pe I. Oltean, Un dibaci politician Care, gelos pe-ai săi confraţi Că au ajuns aşa bogaţi (Vorbesc de Udrea, Videanu, De Blaga şi de Berceanu) Şi-a spus că trebuie să facă Ceva cu care să-i întreacă Pe-ai săi colegi, şi n-a mai stat Pe gânduri, a acţionat. Y:

Cunosc cazul, e-adevărat Şi ştiu că a lucrat cu cap: Întâi şi-ntâi, a tatonat Terenul, să vadă în care Sector profitul e mai mare. Şi după multe căutări 392

Şi-a zis: merg pe retrocedări Adică pe ANRP Unde despăgubirile Date de Stat, sunt foarte mari Chiar milioane de dolari Iar dac-ajut pe cineva Să ia ce nu ar merita, Mă aleg şi eu cu ceva. X:

Şi planul a funcţionat, Flerul său, nu l-a înşelat. Dar el, creştin adevărat, Ştiind că face un păcat Şi vrând ca să fie iertat, Comisionul şi l-a luat Numai în casa Domnului, Cu acordul preotului. Y:

Acum, ştiindu-se iertat, Omul răsuflă uşurat. Pioşenia l-a salvat, Aşa încât, nu se mai teme De nimic, nici de anateme. Poate să facă tot ce vrea. Dumnezeu tot îl va ierta.

Un alt caz mediatizat, Tot de ANRP legat, E cel al unui parazit, Paul de Lambrino numit, Care-n viaţa lui n-a muncit Nici o secundă, dar susţine Că are origini divine, Adică este os de domn Rang ce nu-l uită nici în somn, A cerut la ANRP 393

Ca să i se restituie Bunuri care-au aparţinut Unor străbuni. Mai în trecut. Y:

Şi culmea e, că i s-au dat O parte din ce-a reclamat. A început cu frumoasa Fermă pomicolă Băneasa, Dar nu s-a mai continuat Deoarece s-a constatat Că actele prezentate Erau doar acte trucate Făcute de alţi impostori, Renumiţi trăgători de sfori. Astfel, domnul Paulică, Fiind prins cu ocaua mică, A primit ce a meritat, Adică, a fost arestat. La domiciliu, deocamdat’.

Când trăieşti ca un parazit, Meriţi să ţi se dea cu flit. Dar la fel merită tratat Şi cel care a plagiat La teza lui de doctorat. Aşa ceva, e furt curat. Y:

În acest sens, s-a constatat Că multe teze de doctorat S-au acordat nemeritat. Conţineau prea mult plagiat, Aşa încât, s-au anulat. Un caz aparte,mult discutat Pentru că e controversat, E cel al şefei DNA 394

Care, spune domnia sa Că nu a plagiat nimic. Alţii însă, o contrazic, Ceea ce este o problemă. Cine ne scapă de dilemă? X:

Dar lumea, n-are răbdare Şi până la rezolvare Mulţi îşi pun o întrebare: Cum? Şefa de la DNA Îşi maculează funcţia? Noi am crezut în ea cu toţi C-o să ne apere de hoţi. S-a pretat la aşa ceva? Cum de-a făcut aşa ceva? Cum naiba s-a ajuns aici? Asta-i ţara lui Păcălici? Şi dacă nu va fi curmat Apetitul pentru furat, Vom ajunge, de vreţi-nu vreţi S-avem şi doctori analfabeţi, Căci, ceva asemănător S-a mai văzut, prin închisori. Y:

Şi şefa de la AEP Şi-a maculat renumele. De curând, s-a descoperit Cum că nu a lucrat cinstit Şi la alegeri, ea dădea Softuri cu care se putea Modifica un rezultat De la alegeri. Furt curat.

Dar să nu crezi că le dădea Aşa, degeaba, cuiva. 395

Pentru asemenea lucrare Primea o mită oarecare, Obişnuită pe la noi: Sute de mii de euroi. Y:

Iar domnul nostru preşedinte E PNL-ist, nu se dezminte. Când aude de PSD, I se tulbură minţile Şi face tot ce se poate Să le pună beţe-n roate. Astfel, spre a-i împiedica S-ajungă la guvernare, A-ncercat să facă ceva Nedemn, dar nu e de mirare. Planul croit, era aşa: Îl chem pe Tăriceanu-aici, Îl momesc cu câţiva covrigi Şi-i spun că am croit un plan În care el este-n prim plan, Şi-apoi îi spun amănunţit Planul la care m-am gândit: Eu nu doresc ca PSD Să îmi tulbure apele Şi s-ajungă la guvernare. Vreau să-i împiedic, prin urmare Să formăm o majoritate Partiduleţele care Se doresc la guvernare: PNL şi cu USR, PMP şi UDMR Şi ALDE-n frunte cu tine, O să strângem numai bine Mandatele necesare S-ajungem la guvernare. 396

Ce zici de plan? Îţi convine? Ai încredere în mine Şi de se-aşează apele, Te numesc şef la PNL. X:

La această discuţie Cu miros de corupţie, Domn’ Tăriceanu a ascultat, Dar ca om bine educat N-a spus că este supărat Rău, fiindcă a fost tratat Ca un trădător ordinar. S-a stăpânit şi i-a spus doar Va mulţumesc de convocare, Oricum voi fi la guvernare Şi chiar dacă n-ar fi aşa, Nu intru în aşa ceva. Am fost şi sunt om de cuvânt. Eu nu arunc cu vorbe-n vânt. Y:

Răspunsul, l-a debusolat Şi domn’ Iohannis a plecat De la-ntâlnire, supărat.

Dar şi-altceva l-a supărat. Faptul că n-a fost invitat În SUA, unde pe NOU CÂMP Republicanul Donald Trump A fost uns, în osanale Preşedinte-al ţării sale. Asta a fost picătura Care i-a dat lovitura, Aşa-ncât, domn’ preşedinte S-a hotărât ca de-azi ‘nainte Să facă tot ce se poate 397

Ca să pună beţe-n roate Celor din ALDE-PSD, Gândul său fiind limpede: Face orice să-i doboare Pe cei de la guvernare. Astfel, şi vrând să arate Că-i în dezacord cu toate De guvernu-abea instalat, Domnia sa a profitat De-un marş neautorizat (Pa care l-ar fi aranjat) La care s-a alăturat, Şi, voios nevoie mare Striga plin de încântare: „Liviu Dragnea, nu uita, Puşcăria-i casa ta“. „Guvernanţii, mic şi mare, Să intre la închisoare.“ „Parlamentarilor, voi toţi Nu sunteţi decât nişte hoţi“... Y:

Numai că, procedând aşa, A greşit mult domnia sa. A-ncălcat Constituţia Adică, se poate spune C-a făcut o infracţiune Ceea ce, e de condamnat Fiindcă, ştim toţi, un şef de Stat Într-un regim democrat Este numai mediator Şi nicidecum un jucător Cu pretenţii de dictator Care ia partea cuiva Nedreptăţind pe-altcineva. El a uitat că e dator 398

În faţa noastră, a tuturor, Nu doar a PNL-iştilor, Să nu fie părtinitor. Ranchiuna însă, l-a împins Să facă ceva nepermis: Din şef pentru-ntregul popor, A devenit INSTIGATOR. Deci, un DESTABILIZATOR. X:

Un astfel de comportament Propriu doar unui delicvent, I-a stimulat pe demonstranţi Care, mai puţin ezitanţi, S-au comportat mai turbulent, Uneori chiar şi violent, Şi-n loc să fie aplanat, Conflictul s-a acutizat. Y:

Astfel, e de menţionat Că preşedintele-a lăsat, Cu totul intenţionat Frâu liber celor ce-au ieşit În stradă, fiindcă a dorit Să-i confrunte pe guvernanţi Cu miile de demonstranţi Cu gândul că, făcând aşa „Strada“ îi va înfricoşa Şi îşi vor da demisia, Aşa încât, acest săsălău Să pună-n loc guvernul său.

Că este-aşa, nu-i de mirare, Dovada este grăitoare: Guvernul, pentru-a aplana Acest conflict ce se-agrava, Şi-a revocat ordonanţa 399

Care atât l-a supărat Pe dragul nostru şef de Stat. „Strada“ însă, n-a încetat. De ce? Cine e vinovat? Y:

Eu cred că tot şeful de Stat Pentru că el i-a incitat. Dar să vezi, la afrontul dat De cei care-au manifestat La sediul guvernului Doar contra PSD-ului, Alte mii de manifestanţi Nemulţumiţi, contrariaţi, Au înconjurat triumfal Palatul prezidenţial Cu pancarde unde scria: Iohannis, dă-ţi demisia. Nu mai eşti un mediator Ci numai un instigator; Ai ochi doar pentru PNL-işti, Tu numai pentru ei exişti.

Alţii scandau: eşti un păgân, Se vede că nu eşti român; Te lauzi că eşti om cinstit, Dar eşti numai un ipocrit. Pentru banii care i-ai luat Pe meditaţii, ai uitat Să dai impozitul la Stat; Dar pe chiriile ce-ai luat Ai dat impozitul la Stat? Şi de n-ai dat, ştii cum se spune? Îţi spun eu: EVAZIUNE. Căci din chirii, tu faci osânză, 400

Dar eşti tot zgârie brânză. Nu ne mai reprezinţi nicicum, Lasă-ne, ia-o pe alt drum. Y:

Sigur, nu i-au căzut bine Aceste lozinci, dar cine E principalul vinovat Pentru tot ce s-a întâmplat? De-aceea, mult m-am bucurat Aflând că dragul şef de Stat O să vină-n Parlament Şi-o să propună, evident, O soluţie prin care S-aducă pacificare Între taberele rivale.

Dar vai, din cele ce-a vorbit Şi mai rău ne-a dezamăgit: Domnia sa, în Parlament A vorbit ca un repetent Care nimic n-a învăţat Din funcţia-i de şef de Stat Care-i acordă, ca rol major Funcţia de mediator Între taberele care Ajung la o-ncăierare. Y: Dar dumnealui, ce a făcut? A zis, cu zâmbet prefăcut, Că de tot ce s-a întâmplat Doar PSD-u-i vinovat Şi este datoria sa Să găsească soluţia Care s-aducă liniştea În stradă. Nu e treaba sa. 401

Chiar aşa să fie oare? Domnia sa chiar nu are Nici un gând de împăcare? Din ce-a spus, aşa se pare Căci, în loc să-şi ceară scuze Aduce numai acuze Şi dac-o ţine tot aşa Scandalul va continua, Iar vina va fi doar a sa. Căci, comportându-se aşa Nu face nimic altceva Decât că se străduieşte S-arate ce jalnic este. Y:

Că discursul în Parlament L-a obosit, e evident, Aşa încât, a socotit Că ar fi foarte nimerit Ca să se revigoreze În vacanţă. Să schieze. Că în ţară dihonia Continuă, nu-i treaba sa. Atâta timp cât este şef, Face numai ce are chef.

Cred că-i prea pui în spinare Intenţii ce nu le are. El nu s-a dus să schieze Ci doar ca să evadeze Din atmosfera-ncărcată De insuccesul PNL Y:

Care-n luptă cu PSD S-a lovit iar de-un tare scut Şi MOŢIUNEA a căzut. 402

E clar deci că dânsul are Motive de-ngrijorare. X:

Aşa e, are viaţă grea, Dar şi-a făcut-o cu mâna sa. De aceea-i mereu încruntat. Îmi pare rău de el. Păcat. Şi tare-aş vrea să fac ceva Ca să-l înveselesc cumva. Y:

În acest sens, aş putea eu Să vin în ajutorul tău Şi să-ţi spun la ce s-a gândit Să facă un îndrăgostit Ca să-şi arate dragostea Pentru mult prea iubita sa: Iubind-o, El, de anul nou I-a promis Ei un mic cadou Şi-a aşteptat pân’ s-a ivit Momentul cel mai potrivit: Când Ea era la toaletă, El i-a luat banii din poşetă.

Ceva cam asemănător, E şi la cuplul următor: El şi Ea, stau mână-n mână De mulţi ani, ce bucurie. Se simt bine împreună, Deşi nu-s cu cununie. Împreună merg la teatru Sau cutreieră prin ţară, Şi despică firu-n patru. Duc o viaţă exemplară Viaţa este minunată, Totuşi, ea mai are-un spin 403

Şi-l întreabă-mbujorată: Noi, când ne căsătorim? Dar El, om plin de umor Şi privind galeş la Ea, Îi răspunde zâmbitor: Cine crezi că ne mai ia? Y:

Cum aşa? Ce s-a întâmplat? Nu cumva eşti iar supărat? Y:

Supărat, este puţin zis, Dacă-ţi spun, rămâi interzis.

Ce poate fi aşa de rău? M-ai speriat, ce Dumnezeu. Y:

Nu-i rău să mai glumeşti un pic Dar astăzi n-am chef de nimic.

Să-ţi spun atunci, dar te-aş ruga Să-mi spui şi tu părerea ta Despre toate ce vei afla: Ştim bine că un delicvent Este, pe bune, condamnat, Dar de ce un inconştient Nu este luat la scărmănat?

Nu-nţeleg, la ce te referi? Arunci cu vorba în doi peri? Y:

Nici vorbă, şi eu nu glumesc. Despre NATURĂ îţi vorbesc. Natura care ne-nconjoară Şi care-acum trage să moară Căci i s-au alterat toate 404

Izvoarele de sănătate: Pădurile i s-au tăiat; Apele i s-au poluat Şi aerul, la fel fârtate, Iar responsabil pentru toate Aceste prea nocive fapte, Nu e decât OMUL, care, În prostia lui cea mare Nu-şi dă seama de urmare. Iar dacă nu se vor lua Măsuri cât încă nu-i târziu, Pământul se va transforma Încet, dar sigur, în PUSTIU. X:

M-am lămurit, nu am cuvinte, Mai marii lumii, să ia aminte.

405

Cuprins Prefaţă ...............................................................................................5 Dedicaţie .........................................................................................13 Partea I VERSURI .........................................................................14 În atenţia alegătorilor români, care vor vota la alegerile europarlamentare din mai 2014..................16 Politicienilor cu pretenţii care, la europarlamentarele din mai 2014, au obţinut mult mai puţine voturi decât sperau..........18 D-lui Crin Antonescu, pentru duplicitatea sa politică 19 D-lui Crin Antonescu, pentru hotărârea de a nu mai candida la postul de preşedinte al ţării.........................................................21 Celor care, deşi sunt doar muritori de rând, se consideră zeităţi locale ................................................22 Fraţilor Mircea şi Traian Băsescu, pentru relaţia lor cu clanurile mafiote ...........................25 Celor care, ocupând demnităţi mari în stat, se consideră mai presus de lege .....................................27 Domnului Mircea Băsescu, pentru implicarea sa în afaceri cu clanul mafiot Bercea Mondial..................28 Parlamentarilor români, pentru legea privind pensia suplimentară...........................................29 Tuturor partidelor care s-au succedat la guvernare după 1989 ...................................................31 Celor care se amăgesc crezând că NATO nu are nici un interes atunci când se angajează în acţiuni militare.......................................33 Celor care consideră că numai un comportament slugarnic îţi poate oferi mai multe privilegii ................35 Celor care, din inconştienţă, nu asigură locuri de muncă tinerelor talente, aceştia fiind obligaţi să plece în alte zări .......................36 Elevilor şi studenţilor care nu se omoară cu învăţătura, mizând pe „bunăvoinţa“ profesorilor..37 406

Partidelor politice care, din dorinţa de a ajunge la guvernare, fac alianţe, deşi se ştie că acestea nu au viaţă lungă ..............................................................38 Partidelor care-şi trădează alegătorii, făcând alianţe cu partide de altă orientare politică, în vederea formării unei noi majorităţi parlamentare ....................39 Celor care, profitând de funcţiile pe care le au, se compromit practicând afaceri ilegale........................40 Cuplului prezidenţial, pentru prea desele vizite în străinătate ......................................................................42 Apelul vameşilor către autorităţi, plângându-se că dacă li se interzice „vămuiala“, abea vor mai putea trăi ....................................................43 Parlamentarilor cărora li s-a cerut acordul pentru numirea dlui. M. R. Ungureanu în funcţia de director la S.I.E. ..........................................44 Oportuniştilor politici care, indiferent de regimul pe care îl slujesc, fac numai politica propriului interes..............................................................45 Celor care au contribuit la devalizarea societăţii de asigurări ASTRA.........................................47 Tuturor celor care se străduiesc, pe orice cale, să ajungă parlamentari.....................................................48 Celor care nu se omoară cu munca ................................49 Maneliştilor de etnie rromă, care ameninţă că părăsesc ţara .................................................................50 Celor care-şi plătesc luxul cu bani proveniţi numai din afaceri dubioase .............................................51 Domnului Klaus Iohannis, câştigătorul alegerilor prezidenţiale din anul 2014 ....52 Celor care, cunoscând un secret privind o afacere ilegală, îl şantajează pe făptaş ..........53 Doamnei Ioana Băsescu, aureolată pentru practica notarială desfăşurată ............................54 Tuturor celor care, în lupta pentru existenţă, aleg o cale de urmat..........................................................55 407

Domnului primar Nichita, pentru rolul de curtezan gelos........................................56 Doamnei Udrea, pentru implicarea sa în dosarul Bute.............................57 Domnului Traian Băsescu, pentru virulenţa discursurilor televizate ......................58 Numiţilor Georgescu şi Bica, pentru implicarea lor în dosarul retrocedărilor ...........59 Celor care încurajează plecarea din ţară a tinerelor talente ..............................................................60 Bărbaţilor care se căsătoresc cu femei mult mai tinere..................................................61 Politicienilor care fac fel de fel de promisiuni, dar nu se ţin de cuvânt ....................................................62 Domnului Traian Băsescu, pentru implicarea sa în dosarul flota ..................................................................63 Copiilor de bani gata, care se bazează pe bunăstarea părinţilor ..................................................64 Celor care sunt de părere că numai prin negocieri nu se ajunge la o înţelegere .............................................65 Celor de la UDMR care condiţionează venirea lor la guvernare.......................................................................66 Copiilor de bani gata........................................................67 Domnului Marian Vanghele, implicat în afaceri dubioase ............................................68 Celor care fac politică gândindu-se numai la avantajele materiale ..................69 Celor care se târăsc prin tribunale cerând restituirea unor proprietăţi.................................70 Domnului Klaus Iohannis, preşedintele României......72 Politicienilor din noul PNL .............................................73 Fruntaşilor PDL şi PNL, pentru jocurile de culise legate de revenirea la guvernare ....................................74 Lucrătorilor din presă pentru publicarea de ştiri şi imagini criticabile .........................................................76 408

Doamnei Stanciu, preşedinte la ICCJ, pentru implicarea sa într-un dosar penal......................77 Parlamentarilor din PNL, pentru moţiunea de cenzură din 2015 ...........................78 Domnului Traian Băsescu, pentru încrâncenarea cu care se angajează în discuţii televizate cu cei care au alte păreri decât domnia sa................................79 Domnului Ioan Rus, pentru cuvintele injurioase aduse unor persoane........81 Domnului Traian Băsescu, pentru trecutul său de colaborator al securităţii ..........82 Celor din PNL, care intenţionează să introducă o nouă moţiune de cenzură ......................83 Mai marilor lumii, care privesc nepăsători la drama din unele ţări arabe ..........................................84 Liberalilor, pentru nereuşita lor în moţiunea de cenzură din septembrie 2015 ...............85 Celor din PNL, care îl forţează pe domnul Ponta să-şi dea demisia, deşi nu s-a judecat procesul în care este implicat ..........................................................87 Maghiarilor din România, pentru atitudinea lor permanent belicoasă.........................................................89 Domnului Crin Antonescu, pentru nesăbuinţa de a rupe alianţa cu USL ................90 Celor care discută despre majorarea salariilor pentru bugetarii de rând .................................................91 Politicienilor care, deşi au făcut promisiuni privind asigurarea locurilor de muncă, nu s-au ţinut de cuvânt ....................................................93 Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, pentru contribuţia sa la tensionarea relaţiilor cu guvernul........................................................................94 Parlamentarilor români care, după o sesiune fructuoasă, pleacă liniştiţi în vacanţă.............................96 Celor care deţin posturi cu putere de decizie şi profită de situaţie, însuşindu-şi bunuri nemeritate ..................97 409

Celor care, deşi sunt nişte mediocrităţi, se visează înalţi funcţionari publici................................99 Celor care, deşi au un bagaj de cunoştinţe redus, se umflă în pene făcând pe atoate ştiutorii ................101 Patronilor de SRL-uri care, profitând de situaţia de pe piaţa forţei de muncă, recrutează numai personal cu munca „la negru“ ......................................102 Domnilor Antonescu şi Tăriceanu, care s-au confruntat în problema privind ruperea PNL din USL................104 Celor din PNL care se luptă din răsputeri ca să ajungă iar la guvernare.........................................106 Demnitarilor care, profitând de faptul că au putere de decizie, au hotărât să-şi dubleze sau să-şi tripleze salariile actuale .................................107 Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, care nu pleacă în nici o delegaţie fără soţia sa............109 Celor care se poartă cu mănuşi cu persoane care prezintă pericol social......................110 Primarului din Şelimber-Sibiu, învinuit de activităţi infracţionale ................................111 Domnului Klaus Iohannis, preşedintele ţării, care tratează cu oarecare aroganţă celelalte instituţii ale Statului........................................113 Domnului Liviu Dragnea, pentru victoria în lupta pentru şefia PSD...............................................115 Domnului Traian Băsescu, pentru hotărârea de a se înscrie în PMP ....................................................116 Alegătorilor care au început să fie curtaţi de candidaţii de la alegerile din 2016...........................117 Domnului Traian Băsescu, care neagă orice acuzaţie care i se aduce ........................................118 Factorilor de decizie, care nu se implică suficient în combaterea corupţiei şi a evaziunilor fiscale .........120 În memoria poliţistului căzut la datorie în timp ce însoţea un convoi oficial..............................124 410

Domnului Dorin Cocoş, care a recunoscut în faţa procurorilor că a luat şi a dat mită ..................125 Demnitarului român care, fiind într-o misiune, a adormit în timpul unei şedinţe..................................126 Celor învinuiţi de victimele mineriadei din iunie 1990 ..................................................................127 Doamnei Elena Udrea, care revine în atenţia publicului cu alte fapte penale......................................128 Mai marilor lumii, care privesc nepăsători la vandalizarea naturii ...................................................129 Domnului Traian Băsescu, pentru intenţia declarată de a merge la UE să discute problema emigranţilor .131 Doamnelor care nu leagă prietenii decât cu bărbaţi foarte avuţi..........................................132 Celor care, prin jocuri politice interesate, l-au nominalizat pe domnul Cioloş ca viitor prim ministru...................................................133 Parlamentarilor români, care consideră că munca lor se încadrează la categoria muncă grea .......................134 Domnului Vasile Blaga, pentru înverşunarea cu care respinge orice demers făcut de PSD ...............135 Celor care se fac responsabili de tragedia de la barul de noapte Colectiv ......................................137 Celor din PNL, care bagatelizează o tragedie, transformând-o într-o răfuială politică.......................139 Politicienilor, care refuză să asculte „glasul străzii“...............................................141 Domnului Gheorghe Nechita, dovedit că a primit mită ................................................142 Parlamentarilor, cărora DNA-ul le-a cerut aviz pentru arestarea doamnei Udrea..................................143 Domnilor Cioloş şi Iohannis, pentru graba cu care i-au nominalizat pe membrii cabinetului din noiembrie 2015 .........................................................145 Unor membri din guvernul Cioloş...............................146 411

Domnului Klaus Iohannis, pentru satisfacţia de a fi schimbat guvernul Ponta...................................147 Doamnei Elena Udrea, pentru răspunsul la întrebările legate de cumpărăturile pentru vestimentaţie ......................................................148 Mai marilor zilei, de ieri şi de azi, care au contribuit la înflorirea şi escaladarea terorismului religios.......................................................150 Domnului Ioan Oltean, ..................................................155 pentru implicarea sa.......................................................155 în afacerile murdare de la ANRP .................................155 Clerului din România care, ostentativ, se îmbracă cu odăjdii foarte scumpe.....................................................158 Domnului Ioan Oltean, implicat în afacerile murdare de la ANRP......................................162 Domnului Paul Lambrino, suspectat de afaceri ilegale cu ANRP .................................................164 Românilor care, în anul 2015, s-au „remarcat“ prin fapte ieşite din comun ..............166 Domnului Traian Băsescu, pentru comportamentul său dispreţuitor faţă de lege ...........169 Celor care, aflaţi la închisoare, îşi dau seama că au talent de scriitori ...................................................170 „Prinsului“ Paul Lambrino, pentru comportamentul său fraudulos .......................171 Fruntaşilor PNL, care vor ca alegerile locale din acest an, să se desfăşoare în două tururi de scrutin ..............................................................172 Celor de la ANAF, pentru abuzul faţă de cei de la trustul de presă Intact ........................174 Doamnei Ioana Băsescu, notar cu o foarte selectă clientelă ............................................176 Oamenilor de afaceri care nu se angajează decât în proiecte cu valori mari ....................................177 Parlamentarilor români, care discută despre majorarea salariilor la celelalte categorii de bugetari...................178 412

Oamenilor de afaceri care se plâng că pentru orice contract de lucrări, li se cere şpagă ........179 Tinerilor care, negăsind locuri de muncă în ţară, se duc peste hotare .........................................................180 Domnului Klaus Iohannis, care nu se poate despărţi de soţia sa............................181 Domnului Crin Antonescu, care cugetă la despărţirea de PSD ................................182 Maghiarilor din România, care se consideră etnie superioară altor etnii..............183 Celor de la CCR, care au observat cam târziu că se încalcă constituţia..................................................184 Domnului Klaus Iohannis, care dă dovadă de duplicitate.......................................185 Celor care se înscriu într-un partid numai cu gândul la unele avantaje ..............................186 Vameşilor, care îşi justifică micile „atenţii“ cu care se autoservesc ....................................................187 Celor care nu au chef de muncă ...................................188 Rromilor din România, supăraţi că li s-au impozitat veniturile........................189 Candidaţilor la alegerile locale, campania 2016 .........190 Iniţiativa ...........................................................................192 Întrebare...........................................................................193 Ignoranţă..........................................................................194 Inechitate..........................................................................195 Avariţie ............................................................................196 Gazetărească....................................................................198 Democratism ...................................................................199 Oportunism .....................................................................200 Reciprocitate....................................................................202 Calicie ...............................................................................204 Lăcomie ............................................................................205 Suspiciune........................................................................208 Conştiinciosul..................................................................210 413

Echitate.............................................................................211 Reuşita..............................................................................212 Perseverenţă ....................................................................213 Şantaj ................................................................................216 Hotărâre ...........................................................................217 Dezamăgire......................................................................218 Pierde vară.......................................................................220 Obedienţă.........................................................................221 Nepăsare ..........................................................................222 Electorala .........................................................................223 Evaziune ..........................................................................224 Îngâmfare.........................................................................226 Pericol...............................................................................227 Aspiraţie...........................................................................228 Supărare ...........................................................................230 Înfumurare.......................................................................231 Îndârjire............................................................................232 Relaxare............................................................................234 Confruntare .....................................................................235 Nesăbuinţă.......................................................................236 Deziluzie ..........................................................................237 Medicală...........................................................................238 Ghinion ............................................................................239 Disperare..........................................................................241 Suficienţa .........................................................................243 Plastografie ......................................................................245 Îngrijorare ........................................................................247 Cooperare ........................................................................249 Birocraţie..........................................................................251 Disputa .............................................................................252 Fraudare...........................................................................254 Neputinţă.........................................................................255 Complicitate ....................................................................257 Care pe care .....................................................................258 Duplicitarul .....................................................................259 414

Departajare ......................................................................261 Tradiţie .............................................................................262 Umilinţă ...........................................................................263 Corupătorul .....................................................................267 Recidivistul......................................................................271 Sfidare ..............................................................................273 Răscruce ...........................................................................274 Explozivă .........................................................................275 Izbăvitorul .......................................................................277 Bugetară ...........................................................................279 Instigatorul ......................................................................280 Recrudescenţă .................................................................282 Ripostă..............................................................................284 Deziluzie ..........................................................................285 Solidaritate.......................................................................287 Răspuns............................................................................288 Pătatul ..............................................................................289 Laudatium .......................................................................292 Pugilistică.........................................................................293 Jurnalistică .......................................................................294 Dispută nocivă ................................................................296 Punitivă ............................................................................298 Lecţie ................................................................................300 Casnică .............................................................................301 Abandon ..........................................................................302 Existenţială ......................................................................303 Megalomanie...................................................................304 Rezolvare .........................................................................307 Impostură.........................................................................308 Hărnicie............................................................................311 Revoltatul.........................................................................312 Virulenţă ..........................................................................314 Profesională .....................................................................315 Secretomanie ...................................................................316 Abuz .................................................................................318 415

Vântură lume ..................................................................320 Agresorul .........................................................................321 Răfuiala ............................................................................323 Cruciatul ..........................................................................325 Turnirul............................................................................327 Justificare .........................................................................330 Partea a II-a Dialog satirico-umoristic ......................................331

416