Niculae L. Stanescu - Realitatea postdecembrista, vol. IV by Niculae L. Stanescu

NICULAE L. STĂNESCU

Doctor honoris causa al Academiei DacoRomâne

REALITATEA POSTDECEMBRISTĂ VOL 4 (umor, satiră, atitudine)

www.teposu.blogspot.com 3

Prefaţă

Tuturor celor care luptă pentru transpunerea în viaţă a idealurilor de echitate socială şi adevăr.

Dedicaţie Au trecut treizeci de ani De când zeci de români sărmani Aşteaptă ca şi-n România Să se coboare bucuria Promisă de cei care-au luat Toată puterea-n acest stat: Un trai mult mai îmbelşugat La oraşe, dar şi la sat; Conducători mai înţelepţi Şi mai puţini „băieţi deştepţi“; Mai puţină corupţie; Dreptate în justiţie; Grijă pentru sănătate; Învăţământ de calitate; Şosele şi căi ferate Aşa cum găseşti în toate Statele civilizate; Mai bună colaborare Între partidele care Se află la guvernare Şi cei din opoziţie Care, fermi pe poziţie Când se pune la vot ceva, Votează-ntotdeauna BA... Cam la asta ne-am aşteptat Mai toţi atunci când i-am votat Pe cei care i-am mandatat Ca să păstoreasc-o ţară, Dar s-au cam făcut de-ocară Întrucât, aproape mereu L-au supărat pe Dumnezeu Căci se ocupă, uzual, De interesul personal 9

După care, dac-or putea, Se ocupă şi de-altceva. Asta este ce ne doare Şi nu este de mirare Că aceşti egoişti confraţi Sunt totdeauna criticaţi Dar rareori sancţionaţi Aşa încât, exemplul lor Ca râia-i de molipsitor. Şi că ce spun e-adevărat, Şi deci nu vorbesc cu păcat, Eu vă rog, dragii mei confraţi Face-ţi-vă timp şi-ncercaţi Ca să citiţi cu răbdare, Versurile următoare

Pugilistică

(Celor care au organizat gala Bute) După mai multe cercetări Şi numeroase amânări, Un dosar mediatizat Şi foarte mult controversat, A fost, în fine, judecat. E vorba despre gala Bute În care, persoane oculte Din sfera politicului Ca şi cea a sportului Şi chiar a afacerilor, Şi-au dat mâna, şi-mpreună Au făcut o treabă bună Croind un plan amănunţit, Un plan secret, dar chibzuit În care, pentru oboseala De-a fi organizat gala, Şi-au oprit şi ei o parte Din sumele încasate Pe bilete, la intrare. Suma însă, n-a fost mare Sute de mii, fiecare. Bine-nţeles, n-a fost uitat Nici PDL, care-a-ncasat Comisionul meritat. Astfel, Udrea şi-ai săi amici, În calitate de complici, Au fost, pe bune, judecaţi Şi tot pe bune, condamnaţi. Mai marii lumii, au fost şi sunt Exemplu rău pe-acest pământ. 11

Jurnalistică

(Celor care publică veşti fără susţinere) Într-un tabloid oarecare A apărut o veste care Incită lumea la scandal, Ceea ce, este imoral. Se zice că domn’ Isărescu, Guvernatorul BNR A fost, în era Ceauşescu, Agent la Securitate, Dar spusă pe un aşa ton Să-nţelegem c-a fost spion. Dar a fi spion, nu-i ruşine Atunci când ţării-i faci un bine Şi-i aduci o veste care O scapă de-o grea-ncercare. Aşa este-n lumea toată Şi munca nu e blamată. Aşa a fost şi-aşa va fi, Cât lumea va mai dăinui, Căci o ţară care n-are Informaţii bune, clare, E lipsită de-apărare. Alta e însă atunci când Te comporţi ca un om de rând Şi pentru că nu eşti în stare De lucruri care-ţi fac onoare, Te pretezi la fapte murdare: Că un coleg a criticat Conducerea, nemeritat; Pe un alt coleg că are Relaţii extraconjugale, Că nu face, la serviciu, Mai nimic, la fel ca Riciu 12

Şi-omoară muştele cu pliciul; Că în sezonul estival Îşi ia concediu medical Cu tratament pe litoral, Deşi, precum s-a dovedit E un bolnav închipuit Şi altele de-acelaşi fel, Ceea ce-l face un mişel. Aşa fiind, e de-ntrebat: Învinuitul s-a postat În rândul colegilor care Se bucură de-o stimă mare? A fost sau nu apreciat Şi ca urmare, promovat? Sau a fost sluga tuturor Pe-un jalnic post de turnător. La asta vreau să ne răspundă Cel care a dat în undă Vestea care a inflamat Toată mass-media. Păcat. Vrem deci ca tot ce se spune Să fie demonstrat, pe bune. Altfel, concluzia e clară: Totul a fost numai gargară... Cine iubeşte jurnalismul, Lasă la coş amatorismul.

Disputa nocivă

(Mai marilor ALDE-PSD, care-şi spală rufele murdare în văzul lumii) În renumita grupare Ce-a ajuns la guvernare De curând, sunt semne clare, Ce se văd din depărtare, Cum că merg spre destrămare Căci semnele ne arată Că gruparea-i măcinată De luptele intestine Care, cum se ştie bine, Le aduc numai ruşine. Că-i ruşinos când cineva Vorbeşte de rău de-altcineva În văzul lumii, nu-i aşa? Pentru că, şi cel criticat, Care se simte insultat, Îi răspunde mai „apăsat“, Ceea ce nu-i de acceptat Pentru că, omul supărat Mai scapă, precum se ştie Şi câte-o mare prostie, Iar asta, nu-i ceva banal. Este sămânţă de scandal. Iar când aici sunt implicaţi Oameni în funcţii mari plasaţi Ai argumentele toate Că destrămarea-i aproape. Aşa fiind, ce zic cei doi Impricinaţi vizaţi de noi? Căci dacă şeful PSD Şi fostul şef al PSD Nu încetează repede 14

Să incite spiritele, Partidul se va destrăma. Se doreşte aşa ceva? Cine îşi ia răspunderea? S-a uitat c-au fost investiţi De-alegători, împuterniciţi Să pună în aplicare Programul de guvernare Care i-au dus la putere? Că doar asta li se cere. Că singur, ALDE nu poate Să le rezolve pe toate, Mai ales că şi-n sânul lor E un destabilizator Pe nume Dani Constantin Care-i mereu pe post de spin Şi este oricând în stare Să rupă şi-această grupare. De-aici, rezultă limpede: Dacă ALDE şi PSD Se mai vor la guvernare, Altă soluţie n-are Decât să lase de-o parte Vorbele înveninate, Să pună lacăt la gură Vocilor ce n-au măsură, Şi să lupte mai ferm, decis Ca să facă ce au promis. O vrajbă, chiar mică, e-n stare Să destrame orice guvernare.

Punitivă

(Celor care sunt bănuiţi de afaceri necurate cu ocazia Galei Bute) În dosarul Gala Bute Unde-s implicate multe Figuri foarte cunoscute, S-a dat, în sfârşit, verdictul: S-a adeverit delictul. Aşa fiind, cei vinovaţi Au fost cu toţii condamnaţi La mulţi ani de închisoare Cu sau fără suspendare. Dar pedeapsa cea mai mare (Şase ani de închisoare Şi toţi cu executare) Cine a primit-o oare? Doamna Udrea, fost ministru Care-n mandatu-i sinistru Şi-a făcut cu brio treaba Cheltuind banii degeaba Pe obiective care N-au nici o-ntrebuinţare. Acum este supărată, Spune că-i nevinovată Şi strigă în gura mare Că-i ştie pe toţi cei care Sunt vinovaţi cu-adevărat, Dar că sunt protejaţi. Păcat. Şi mai spune domnia sa Că dacă-nfundă puşcăria, Va vorbi, nu se va lăsa Până ce, toţi cei vinovaţi Vor fi, cu toţii condamnaţi. Pentru că, nu-i cu dreptate Ca pentru aceleaşi fapte, 16

Unii să banchetuiască Iar alţii să putrezească În puşcărie. Nu-i moral. Şi chiar de-o ieşi cu scandal Tot îi demască pe mafioţi. Să vină lângă ea, cu toţi. C-aşa e în prietenie: Şi-afară, şi la puşcărie... După o aşa tiradă, Cei vizaţi s-au strâns grămadă Şi încearcă, prin tras de sfori, Şantaj pe la judecători, Să-i dea altă încadrare Adică, pedeapsa-i mare, Să fie cu suspendare. Prietenia este ceva Care te scapă de-orice belea.

Lecţie

(Domnului Daniel Constantin, care, pentru duplicitatea sa, a fost exclus din partid) Cum era şi de aşteptat, Spinul din ALDE a capotat. Colegii nu i-au mai răbdat Duplicitatea şi i-au dat Un şut în spate. Meritat. Dar lecţia, nu s-a oprit Aici. A mai fost mazilit Şi din guvern, şi-nlocuit Cu o colegă de partid... Această lecţie ne-nvaţă Cum să ne comportăm în viaţă Şi-ar fi bine s-o înveţe Orice om cu două feţe. Adică, să fiu mai concis: Domnul Ponta, ce-are de zis? Cine este nechibzuit, Are mereu de suferit.

Casnică

(Bărbaţilor care-şi respectă soţiile) Un bărbat bine educat, Curtenitor şi om stilat, Îndrăgostit de-a sa soţie, I-a dedicat o poezie: Pentru soţioara mea Care-mi stă alăturea Şi la bine şi la rău, Aşa cum îi stau şi eu, Pentru că aşa-i firesc Şi pentru că o iubesc. E motivul pentru care Nici nu mă supăr prea tare Când mă mai şi beşteleşte. O face că mă iubeşte. Când acasă-i matriarhat, Nu mişcă-n front nici un bărbat.

Abandon

(Domnului Tudorel Toader, ministrul justiţiei, care şi-a supărat colegii de partid) Ministrul Toader Tudorel, Conştiincios şi om fidel Partidului ce l-a lansat, A vrut, la-nceput de mandat, Să ştie, mai întâi de toate Cam ce fel de activitate Au şefii în subordinea sa: Din CSM şi din DNA. De ce pe ei, veţi întreba? Pentru că, au făcut ceva Ce-ncalcă Constituţia, Aşa-ncât, lumea se-aştepta Ca aceşti doi învinuiţi Să fie şi destituiţi. Zis şi făcut, s-a apucat De treabă şi i-a puricat Pe cei doi, şi i-a scărmănat Iar la sfârşit, a încheiat Un raport, unde-a consemnat Că-ntradevăr, cei doi confraţi Sunt într-adevăr vinovaţi De fapte ce-ar justifica Să le ceară demisia. Dar n-a făcut-o. De ce oare? De frică? N-ar fi de mirare Ştiind că şeful cel mare Are altă abordare... Aşa fiind, pe mai departe, El va plăti oalele sparte. Lupta cu răul, e-o onoare, Chiar dacă prejudiciu-i mare. 20

Existenţială

(Celor care înşeală încrederea partenerilor de afaceri sau de viaţă) Când, după ani, ai constatat Că partenerul ţi-a-nşelat Încrederea, e vai şi-amar, Viaţa devine un calvar: Te zvârcoleşti neîncetat Precum un peşte pe uscat, Nu ai poftă de mâncare, Cheful de viaţă-ţi dispare, Somnul nu se mai lipeşte De gene şi te părăseşte, Gânduri negre te copleşesc Zi-noapte, nu se mai opresc Şi-ţi pui aceeaşi întrebare Insistentă, sâcâietoare: Cum, de ce partenerul meu În care am crezut mereu A făcut ceea ce-a făcut? Aşa a fost de la-nceput Iar eu, ca un nepriceput Am dormit liniştit mereu Nebănuind că dau de greu? Eu, pentru partenerul meu L-aş lua de gât pe Dumnezeu Dacă-mi spunea că nu-i cinstit, Suspicios şi om sucit... De-aceea sunt debusolat Şi nu ştiu ce să mă mai fac. Pe ce cărări să apuc oare? Se poate un necaz mai mare? Răul, odată făptuit, Nu mai poate fi lecuit. 21

Megalomanie

(Celor care se îmbogăţesc numai prin mijloace condamnabile) Românul, când e la strâmtoare, „Culege“ leacuri strămoşeşti Şi spune câte-o zicătoare Care te face să gândeşti. O asemenea zicătoare Am auzit-o prima oară Spusă de o învăţătoare Elevilor de la primară. Şi-acele vorbe, n-au pierit, Au pătruns viu în mintea noastră Şi cred că-i foarte nimerit Să vi le spun şi dumneavoastră, Chiar de nu mă veţi asculta. Aceste vorbe, spun aşa: „Cine fură astăzi un ou, Mâine, el va fura un bou“. Ceea ce, fără îndoială Ne trimite la o morală: Cine se lasă ispitit De-un bun străin, este sortit Să aibă un groaznic sfârşit. Azi însă, mai vechea zicală Şi-a pierdut sensul de morală. S-a transformat într-un îndemn Care nu-i decât un blestem Şi care, spre mâhnirea mea, Azi se pronunţă doar aşa: „Cine fură azi doar un ou, Nu-i decât cel mai mare bou“ Asta-i zicala cea nouă De după optzeci şi nouă, 22

De când, după cum se ştie, Trăim în democraţie Care, la rândul ei, şi ea, E înţeleasă cam aşa: Fiecare face ce vrea. În acest fel, s-a pregătit Terenul pentru jefuit A toate ce s-au construit În mult hulitul comunism. C-aşa e în capitalism. Astfel, industria toată, Mai ieri bine dezvoltată Şi la fel de-apreciată, A fost, pe rând demolată Şi, bucată cu bucată La fiare vechi aruncată Şi-apoi repede vândută Pe bani frumoşi în valută. Iar cel ce intermedia Vânzarea, şi el s-alegea Cu un comision pe care Îl băga, cu nepăsare În propriile buzunare, Deşi fierul vechi nu era Nicicum proprietatea sa. În acest fel, s-au tot vândut Uzinele ce s-au făcut Cu banii noştri, ai tuturor, Cu truda-ntregului popor... Cam tot la fel s-a petrecut Cu flota, care s-a vândut De-asemenea pe-un firfiric Iar statul n-a luat mai nimic, Căci sumele încasate 23

Au fost iute transferate În larga străinătate În bănci bine camuflate, Făr-a fi impozitate. Dar la ce poţi să te-aştepţi De la zişii băieţi deştepţi Care tot timpul se gândesc La planuri de tip diavolesc Care să-i îmbogăţească Dar fără ca să muncească... Un alt sector pentru care Se manifestă un mare Interes, e ANRP Unde despăgubirile Sunt de-a dreptul monstruoase Dar şi foarte scandaloase Căci se fac cu acte false, Pretendenţii spunând că sunt Moştenitori ai Duhului Sfânt. Că aceste fapte, toate Se fac cu complicitate, Nu e nici o noutate, Aici fiind implicate Persoane cu greutate În posturi cheie plasaţi: Parlamentari şi magistraţi, Oameni de-afaceri dubioşi Gen Truică, Vântu sau Cocoş Care-au ajuns milionari În euro sau în dolari. Aşa se face c-am ajuns În situaţia de plâns Când unii se scaldă în bani Iar cei mai mulţi, nişte sărmani 24

Care trăiesc de azi pe mâine Mâncând doar o coajă de pâine. Cum de-am ajuns pân-aici oare? Cine răspunde la-ntrebare? Să nu te-apuci de fapte rele, Că nu te mai desprinzi de ele.

Rezolvare

(Celor care se ocupă cu urmărirea celor care încalcă legea) Domnul Ghiţă, învinuit C-a-ncălcat legea şi a fugit Din ţară, şi-apoi căutat În toată lumea, în lung şi-n lat, A fost, în sfârşit, depistat Şi ca urmare, arestat Şi-n închisoare-ntemniţat. Numai că-ntemniţarea sa, Nu e în ţară, ci-altundeva Mai precis, chiar în Serbia De unde ar putea scăpa Dacă cei ce l-au arestat Vor găsi că nu-i vinovat De o fărădelege care Nu ar merita-nchisoare. Căci, pân-acum, e-nvinuit Pentru că s-ar fi travestit, Adică, a căzut în plasă C-avea identitate falsă. De acum, greaua povară Cade doar pe cei din ţară Care, în continuare Au o grijă foarte mare: Cererea de extrădare. Dacă şi asta-i aranjată, Treaba este rezolvată. Sperăm că cel învinuit Să fie aspru pedepsit. Un vinovat, chiar dacă fuge, Braţul legii, tot îl ajunge. 26

Impostură

(Celor care se fac vinovaţi de trafic de influenţă) Mai ieri, mass-media, toată A fost din nou bulversată De o veste bombă care I-a pus iarăşi în mişcare. Această bombă s-a lansat De un ziarist contestat De colegi, dar apreciat De pe-atunci fostul şef de stat Căruia, şi nu-i mirare Îi era preş la picioare. Acest ins, ne spune nouă Că-n anul două mii nouă Scrutinul prezidenţial A fost măsluit radical, Şi că postul l-a câştigat, Bine-nţeles, nemeritat, Tot cel care a candidat Pentru partidul democrat, Traian Băsescu pe nume Care, fiind pus pe glume, I-a spus celuilalt candidat: Ha, ha, ha, tu m-ai criticat Dar eu, ha, ha, am câştigat. Aşa se face domnilor Că cinci ani, al nostru popor A avut drept conducător Un redutabil impostor. Cum s-a ajuns aici, ne spune Tot ziaristu-n chestiune Care ne povesteşte-aşa: În casa domnului Oprea, S-au întâlnit la o cafea 27

Maior, Koveşi şi Coldea Şi-alţi ofiţeri de-asemenea Care, gândind că-n viitor Au nevoie de-un protector Când, făcând vreo mânărie Care-i duce la puşcărie, Ar fi salvaţi dac-ar avea Un sprijin de la cineva Situat într-un post sus pus Şi-având un cuvânt greu de spus. Plecând de-aici, au convenit Că omul cel mai potrivit Care să-i scape de păcat, Este chiar domnul şef de stat. Aşa fiind, şi cum toţi sunt Oameni cinstiţi şi de cuvânt, Şi-au zis că-i datoria lor Să-l ajute pe protector Ca să iasă învingător În scrutinul electoral, Fapt ce s-a dovedit banal: Când voturile s-au numărat, În comisie s-a „băgat“ Şi-un abil mistificator Care, cu-acordul tuturor L-au declarat câştigător Pe principalul candidat De la partidul democrat. Este drept, acest rezultat A fost vehement contestat Dar spiritele s-au calmat Atunci când CCR şi-a dat Acordul, şi l-a validat, Iar domn’ Băsescu s-a întors La Cotroceni. Victorios. 28

Acest lucru, ne-a demonstrat C-atunci când se-ncheie un pact Iar oamenii sunt de cuvânt, Nu este chiar o vorbă-n vânt. Dimpotrivă, este-n stare Să te scape de-nchisoare. Şi ca dovadă că-i aşa, Priviţi la Koveşi-Coldea Care-amândoi şi-au depăşit Competenţele, au greşit, Însă, nici unul n-a plătit Nimic, deşi au încălcat Grav constituţia. Păcat. Tot cam la fel s-a întâmplat Cu domn’ Băsescu, şef de stat Care, când cu suspendarea Şi-a probat cu brio marea Susţinere ce o are Din partea celora care I se fac preş la picioare. Concluzia, se impune: Ai prieteni pe măsură, Scapi de orice-ncurcătură. Când vrei să faci un târg cinstit, Îţi dau, imi dai şi suntem chit.

Hărnicie

(Celor care sunt certaţi cu munca) Nu e plăcere mai mare Decât un week-end la mare, Îndeosebi atunci când sunt Trei zile libere la rând. Dar, după aşa deliciu, Cum să mai mergi la serviciu Când eşti rupt de oboseală Şi-ameţit de mahmureală? De-aia zic, că-n aşa cazuri, Şi spre-a nu avea necazuri Înc-o zi de sărbătoare Să ne punem pe picioare, Ar fi singura salvare. Altfel, dacă s-ar întâmpla Un accident sau altceva, Cine îşi ia răspunderea? Când eşti la muncă, te plictiseşti. Când te distrezi, simţi că trăieşti.

Revoltatul

(Domnului procuror Lazăr, pentru amestecul său în treburi politice) Odată cu democraţia, S-a adoptat şi-n România Un principiu nou prin care Se face o separare Clară şi de necontestat A celor trei puteri din Stat: Puterea legislativă, Puterea executivă Şi cea judecătorească. Separarea, e firească Fiindcă, doar aşa se poate Ca cele trei puteri, toate, Să-şi vadă doar de treaba lor, Spre mulţumirea tuturor. Numai că, şi din păcate, Sunt şi minţi înfierbântate Care, din necunoştinţă Sau poate din rea credinţă, În loc să-şi vadă de treaba lor, Îşi bagă nasu-n alt decor Stârnind mânia tuturor. E cazul domnului procuror Lazăr, care şi-a luat alt rol, Nepotrivit, înşelător Când, fără drept a convocat La parchet câţiva demnitari Din guvern şi parlamentari Cu scopul de a-i întreba Cum de-a fost posibil să dea O lege care-a nemulţumit Masele, care au ieşit 31

În stradă, unde au scandat În cor cu dragul şef de Stat: Revocaţi ordonanţa care N-are nici o justificare Pentru că e imorală Şi la fel de ilegală Numai că CCR a dat Un verdict care le-a stopat Entuziasmul deplasat: Ordonanţa e legală Şi constituţională, Ceea ce-nseamnă, altfel spus, Că Lazăr s-a făcut de râs. Dar asta, nu a fost de-ajuns: S-a opus în gura mare Anchetei parlamentare Menite să lămurească O treabă politicească Legată de-o întâlnire Care-a scos lumea din fire Fiindcă s-ar fi modificat Voturile care s-au dat Când s-a ales şeful de Stat. Aşa fiind, aş întreba: De ce-şi bagă domnia sa Nasul în treburi pentru care N-are nici o calificare? Aştept răspuns la întrebare. Dorind să-ţi arăţi importanţa, Îţi demonstrezi doar ignoranţa.

Virulenţa

(Domnului Traian Băsescu, pentru negarea dovezilor privind fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009) Stimatul expreşedinte Băsescu, nu se dezminte. Combate cu înverşunare Orişice dovadă care Spune c-al doilea mandat De preşedinte pentru Stat Pe care l-a şi câştigat, A fost, pe bune, fraudat. Dovada, voturile date De cei de prin străinătate Care au fost falsificate. Şi asta, nu se poate-ascunde. Să votezi doar în cinci secunde? Cine să cread-aşa ceva? Domnul Baconschi? Chiar aşa? Nici Miunhausen nu putea Să născoceasc-aşa ceva. Şi totuşi, cei ce-au numărat Voturile-n ţară, le-au acceptat. De ce, când se ştia că toate Voturile sunt falsificate? Pentru că e complicitate. Aşa fiind, nu se impune Pentru furi nici o sancţiune? Nimeni legea n-ar încălca Dacă n-ar câştiga ceva.

Profesională

(Medicilor care pretind bani pentru serviciile prestate) Stimatul X, medic chirurg, Asemeni unui demiurg Pământean, este în stare Să repună pe picioare Orice bolnav pentru care Lumea înconjurătoare Pregătea o lumânare. Asta-i ceva de-apreciat, Dar ceea ce-i de remarcat E altceva: el îi tratează Pe toţi la fel, şi-i operează Fără să ceară nici un ban, Chiar dacă omu-i bogătan. De-aceea, este onorat De toată lumea lădat, De zeci de bolnavi asaltat, Aşa încât numele său E sinonim cu Dumnezeu. Cu toate astea, se găsesc Şi medici care clevetesc Spunând că procedând aşa, Le strică „piaţa“ altora, Ei fiind cei ce-i „taxează“ Pe cei care-i operează Şi strigă fără sfială: „Concurenţa-i neloială“. Aşa o fi? Vă-ntreb pe voi Oameni bolnavi, dar în nevoi, În suflet c-o durere mare: Ce ziceţi de-aşa purtare? Dintr-ale lumii bunuri, toate, Sănătatea-i prioritate. 34

Secretomanie

(Procurorilor din DNA care se lasă mituiţi) Din eter, ne vin iar veşti Care te fac să te cruceşti, Şi ne reţin atenţia Cu SIPA şi cu DNA. Astfel, aflăm că DNA A încălcat din nou legea, Dosind multe dovezi care Cereau ani buni de-nchisoare. Dar ca să fac-aşa ceva, Mulţi procurori din DNA S-au ales şi ei cu ceva, Pentru c-aşa este cinstit: Te-ajut, m-ajuţi şi suntem chit. Şi nu-i vorba de-un flecuşteţ, Mai ales când eşti om isteţ. În joc, sunt zeci de milioane De dolari, numai plocoane Împărţite cu dărnicie La DNA, la primărie, Chiar şi la preşedinţie Şi pe la mai mulţi demnitari Cu funcţii mai mici sau mai mari. Nici LPF n-a fost uitat, Şi nimeni nu s-a supărat. Chiar şi nabanul care-a-mpărţit Aceşti dolari e mulţumit, Fiindcă se ştie ocrotit, Deşi la Stat el n-a plătit Nici-un impozit pe venit Acest nabab zis RSC, Combinat şi cu RDS, A reuşit, prin mita dată 35

Să-şi subordoneze o gloată, Adevărată-ncrengătură De lingăi, buni doar de gură Care n-au nici o ruşine Şi când lor le cade bine, Se-asociază cu-oricine, Numai să aibă un folos. Ei ştiu că banii n-au miros. Ei, toţi, cu lăcomia lor, Sunt un balast pentru popor... Cu SIPA, e altă poveste, Ea a fost, dar nu mai este Deoarece un scelerat A spart arhiva şi-a furat Mai multe dosare care Erau compromiţătoare Pentru vreo câţiva magistraţi Care puteau fi şantajaţi Dacă ei nu ar fi jucat Aşa cum li s-ar fi cântat. Dar o astfel de lucrare, Ridică o întrebare: Cum de-a fost posibil oare Ca o arhivă dosită, De ochi de Argus păzită Să dispară peste noapte? Răspunsu-i unul pentru toate: A existat complicitate. Nimeni nu doarme liniştit Când ştie că e urmărit.

Abuz

(Doamnei Monica Macovei, învinuită de practici comuniste) Veştile care le-am primit Mai ieri, azi s-au adeverit: Ne spune, tot Antena 3 Că bretonata Macovei, Ex-ministrul justiţiei Pe timpul primului mandat Al renumitului pirat Băsescu, fostul şef de Stat, A cules de prin arhive Dovezi reale-fictive Pe care le-a împachetat Frumos, şi apoi i le-a dat Unui prea înalt magistrat Căruia, scurt, i-a ordonat: Din aceste dovezi, clare, Să-mi faci un dosar cu care Să-l băgăm la închisoare Pe cutare şi cutare Deoarece şi întrucât Îmi stau precum un nod în gât. Şi nu permit aşa ceva. Doar sunt ministru, nu-i aşa? Eu tot aşa am procedat Şi-n timpul celui împuşcat, Fapt care m-a şi remarcat, Aşa încât, ar fi păcat Să nu fac şi astăzi la fel. Am lucrat şi lucrez cu zel... De-aceste gânduri animată, Neobosită niciodată, S-a făcut iarăşi remarcată, 37

Aşa-ncât, mulţi întemniţaţi Au fost închişi nevinovaţi. Iar munca ei titanică, N-a fost deloc zadarnică, Ea primind şi-o recompensă E drept, cu ceva dispensă, Cu un mandat ce se dă rar De europarlamentar Unde ne reprezintă ţara De dimineaţă până seara, Cu-acelaşi zel ce l-a avut Mereu: şi astăzi, şi-n trecut. Cu astfel de reprezentanţi Curajoşi, foarte combatanţi În forurile europene, Nu mai avem de ce ne teme: Ţara noastră se va-ncadra Cu brio în Europa. O lecţie bine-nvăţată, Nu se uită niciodată.

Vântură lume

(Copiilor de bani gata, pe care părinţii nu-i obligă să muncească) Am numai douăzeci de ani Şi nu am griji, fiindcă am bani: Babacu’ e milionar Şi-mi dă mulţi bani de buzunar Aşa-ncât pot să cheltuiesc Cât vreau, mereu, nu mă zgârcesc. Haine-mi iau numai de firmă, Pe străzi merg doar în maşină Unde, cu al meu Mercedes Alerg cu viteză-n exces; Timpu-l petrec prin discoteci, Pe stradă merg pe trei poteci; Merg des şi pe la cazinou Unde-s privit ca un erou Pentru că nu mă sinchisesc De banii care-i cheltuiesc; Cu şcoala, nu m-am împăcat Decât până ce-am învăţat Alfabetul şi să citesc. Ştiu deci să mă şi iscălesc Aşa încât, sunt pregătit Să intru în orice partid Pe care, de-l sponsorizez Sunt sigur c-o să avansez Într-o funcţie mai mare. Apoi, ...la parlamentare. Parazitismul acceptat De părinţi, e de condamnat.

Agresorul

(Domnului Cristi Boureanu, pentru show-ul făcut cu un agent de circulaţie) Stimabilul ex-deputat Boureanu, ne-a demonstrat Că are, şi e evident, Mari tare de comportament. Astfel, ieşit la plimbare Într-o limuzină-n care Se afla şi iubita sa, S-a întâmplat o dandana Din care, fostul deputat A ieşit tare şifonat. Fapta, s-a petrecut aşa: Un agent care dirija Foarte-atent circulaţia, A văzut o maşină care Rula cu viteză prea mare Aşa încât, i-a făcut semn Să oprească, şi apoi, demn, Şi-a intrat serios în rol Cerând actele la control. Şoferul care-a fost oprit Şi care, cum s-a dovedit, Era destul de cherchelit, A coborât, şi cătrănit, Cu vorbe pline de ocări, L-a luat pe-agent la întrebări: Cum îţi permiţi să mă opreşti? Tu nu ştii cu cine vorbeşti? Eu sunt Cristi Boureanu, Cel care şi-a slujit neamul În funcţia de deputat Unde-am muncit neîncetat 40

Chiar dacă, obosit fiind, Mă trezeam deseori dormind. Dar tu, care-i a ta treabă? Să opreşti oamenii-n stradă? Pentru asta, eu nu ţi-aş da Decât o palmă, uite-aşa. Şi poc, agentul s-a trezit Cu-n pumn în gură, bine ţintit. Surprins, dar şi contrariat De-acest atac neaşteptat, Şi cum agentul, putem spune Se afla în misiune, Domnia sa, justificat, Şi-a zis că a fost agresat, Aşa încât, a ripostat: I-a tras domnului deputat Un pumn în gură, lăsându-l lat După asta, l-a „ambalat“ Şi împreună au plecat La tribunal, unde s-a dat Sentinţa: domnul deputat Este singurul vinovat Pentru tot ce s-a întâmplat, Şi a primit ce-a meritat. Adică: a fost arestat. La omul cu nasul pe sus, Lumea se uită ca la urs.

Răfuială

(Premierului Sorin Grindeanu, pentru rolul jucat în scandalul din PSD) Proiectul ALDE-PSD A-nceput cu „CUM LAUDE“ Şi a continuat aşa Până-ntr-o zi când cineva Care avea răspunderea De-a urmări modul în care Se duce la realizare Programul de guvernare, A observat, contrariat, Că lucrurile s-au schimbat: Multe sarcini asumate, Au rămas nerezolvate. Aşa fiind, şi supărat, Se-ntreabă cum de s-a-ntâmplat Aşa, şi cine-i vinovat De-asemenea neglijenţă? E vorba de incompetenţă? În acest caz, jalea-i mare Şi impune o schimbare A stimatului premier Fiindcă n-a fost mână de fier Şi fiindcă nu şi-a controlat Subordonaţii. Ce păcat. Astfel, mai marii PSD, Strânşi în şedinţă, repede, Şi cu acordul CEX-ului, I-au cerut premierului Să-şi depună demisia. Dar el, refuză să şi-o dea Căci ţine de scaun cu dinţii Şi se roagă la toţi sfinţii Să-l ţină-n continuare 42

Pe scaun. Şi nu-i de mirare Căci crede-n continuare Că nu-i timpul de schimbare. Iar celor ce l-au denigrat Le spune chiar şi răspicat: Nu sunt singurul vinovat Aşa-ncât, trebuie să-şi dea Şi domn’ Dragnea demisia Pentru că el i-a selectat Pe toţi cei care au intrat În guvern. Nu-i adevărat? Pornind de-aici, s-a declanşat Un dialog înverşunat La care s-au alăturat Cei dornici ca să clevetească. Treabă tipic românească. Iar Parlamentul supărat Că Grindeanu a refuzat Să-şi prezinte demisia, A dat, de la-nălţimea sa, Singurul act care putea Să-i pună lacăt la gură: Moţiunea de cenzură. Dacă la vot se spune DA, Acest circ se va termina. Dar dacă votul este BA, Se schimbă situaţia: Adversarii s-or bucura Sperând că se va repeta Istoria cu USL, Limpezindu-le apele. Este şansa lor cea mare S-ajungă la guvernare. Când se bat doi inşi tari de cap, Nimeni n-are de câştigat. 43

Cruciatul

(Domnului Victor Ponta, pentru „aportul“ său la scandalul din PSD) Rebelul Ponta Viorel, Mai ieri susţinător fidel Al partidului cu care A fost şi la guvernare, Se străduieşte cât poate Ca să pună beţe-n roate La toate acţiunile Întreprinse de PSD. Dar cum se explică oare Asemenea comportare? Răspund eu la întrebare: A fost părăsit de soartă Şi tras pe linie moartă, Ceea ce, se ştie bine, Nimănui nu îi convine. Dar nu crede-n al său apus Şi vrând s-ajungă din nou sus, Consideră c-o grupare Cu care să se separe De PSD, l-ar ajuta Să-ndrepte situaţia. În acest sens, el încearcă Să strângă-n aceeaşi barcă Un număr de parlamentari Oportunişti ca el, sforari, Ahtiaţi după slujbe mari, Aflaţi cu toţii în declin De gen Daniel Constantin. Dar n-a fost prea convingător, N-au cântat în acelaşi cor Aşa-ncât, nu prea i-a ieşit 44

Nimic, şi-i tare cătrănit. Aşa fiind, şi-a schimbat planul, A încercat şi cu Grindeanu Şi se părea, la început, Că planu-i bine conceput: A căpătat imediat, O slujbă de invidiat Şi şansele de-a progresa Au trecut iar de partea sa. Numai că, ghinion curat, Fortuna iarăşi l-a trădat: Guvernul cu care spera Să se afirme ca cineva Util, bine documentat, A fost şi el decapitat. Moţiunea de cenzură I-a luat pita de la gură. Dar nu disperă, timp mai are. Poate data viitoare... Chiar dacă supărarea-i mare, Speranţa-i ultima ce moare.

Hotărâre păguboasă

(Domnului Ludovic Orban, pentru refuzul său de a se alia cu PSD) După cearta din PSD, Noul strateg al PNL Ludovic Orban, reales Şef de partid, cu mult succes, Se gândeşte cu-ncântare Că-i aproape ziua-n care Va veni la guvernare. Aşa fiind, tot socoate Căutând căile toate Pentru-o nouă majoritate. Dar, chiar dacă s-ar alia Cu toata opoziţia, N-ar reuşi, din păcate Voturi pentru-o majoritate Aşa-ncât, şi cum exclude Alianţa cu PSD, situaţia e clară: Rămâne pe dinafară. Când nu ştii că politica E-un compromis, e vina ta.

Turnirul

(Domnului Sorin Grindeanu, pentru „rolul“ jucat în scandalul din PSD) De câtva timp, în PSD S-au tulburat iar apele. Însă, de această dată, Opoziţia-i „curată“, Nici un fitil nu a băgat Deci, nu ea i-a încăierat, Deşi rolul ei, se ştie, E să bage zâzanie În orişice partid care Se află la guvernare. Aşa fiind, ce s-a-ntâmplat, Şi cine este vinovat De Apocalipsa care Putea duce la scindare? Răspunsul este greu de dat, Fiindcă nu-i doar un vinovat. Sunt mulţi cei căzuţi în păcat. De ce? Ar fi de întrebat. Pentru că N-AU SCAUN LA CAP. Da. Chiar aşa, căci dac-aveau Ei nu se mai bălăcreau Şi-ar fi trecut peste necaz Fără vreo pată pe obraz. Dar să vedem cum s-a ivit, Şi mai ales cum s-a sfârşit Acest spectacol inedit: Urmărind cu grijă mare Programul de guvernare, S-a observat că nu toate Sarcinile asumate Ar fi fost realizate Aşa-ncât, s-a considerat 47

Că premieru-i vinovat, Căci el are răspunderea De ce face echipa sa. De-aceea, şi justificat, PSD i-a solicitat Domnului premier să-şi dea Imediat, demisia. Numai că el, a refuzat, Ba chiar a reacţionat Spunând că nu e vinovat De ceea ce s-a întâmplat Şi că nicicând nu îşi va da De bună voie demisia. Mai trebuie menţionat Că-n acest sens l-a „ajutat“ Şi Ponta, care s-a băgat Şi el în horă, că avea De dat o poliţă cuiva. Aşa se face c-a-nceput Ceva ce nu s-a mai văzut: Grindeanu-Ponta de-o parte, PSD pe de altă parte, Şi-au aruncat învinuiri Reciproce, ocări, jigniri, Folosind un vocabular Propriu doar unui căldărar. S-au războit mai abitir Ca doi lancieri în turnir. Dar circul, nu s-a terminat. Din contră, s-a acutizat Căci, în loc să se aşeze La masă să negocieze O soluţie pe care S-o accepte fiecare, Tandemul ALDE-PSD A elaborat repede, 48

Ca o ultimă măsură, Moţiunea de cenzură, Şi au prezentat-o urgent Spre dezbateri, în Parlament. Că asemenea lucrare A implicat un risc mare, Este perfect adevărat. Dar coaliţia, l-a luat Şi pân-la urmă, a câştigat: Moţiunea a trecut Şi guvernul a căzut. Dar lupta, nu s-a terminat: PSD-ul a demarat O altă luptă, de infern: Formarea noului guvern În care, mai întâi şi-ntâi, Funcţia cea de căpătâi E cea a premierului, Iar după desemnarea lui Se cere preşedintelui Acordul, iar dacă acum Carul se va opri în drum, Ce ne facem frăţioare? Cine pune-n aplicare Programul de guvernare? Sau le rezolvăm pe toate Mergând la anticipate? Chiar avem bani de risipit? La asta, cine s-a gândit? Vă-ntreb pe voi, cei implicaţi. Ce ziceţi? Ce răspuns ne daţi? Când lucrul nu-i bine gândit, Cu toţi avem de suferit.

Justificare

(Celor din PSD, pentru demiterea lui Sorin Grindeanu) Grindeanu a fost mazilit Pentru că n-a jucat cinstit: El, ochii săi albaştri, mari, Şi-i ascundea sub ochelari. Tudose a fost investit Pentru că a jucat cinstit: Ochii lui, tot albaştri, mari, Nu sunt ascunşi sub ochelari. Când omu-ascunde un păcat, Citeşte-i ochii, şi-ai aflat.

Alocuţiune

(Domnului Klaus Iohannis, pentru discursul său la investirea guvernului Tudose) Grindeanu fiind mazilit, Apele s-au mai liniştit Şi Parlamentu-n mare grabă, S-a şi apucat de treabă Şi-n trei zile a reuşit Ceva de nemaipomenit: A încropit un nou guvern Pe care l-a votat în plen, Primind şi-o binecuvântare De la şeful cel mai mare Domnul Iohannis, şeful de Stat Care-ntâi i-a felicitat Apoi i-a atenţionat Pe membri noului guvern Cărora, le-a mai spus, patern: Aveţi grijă cum vă purtaţi, Exemplu rău să nu mai daţi Şi să munciţi conştiincios Şi pentru ţară cu folos. Forţele să nu le cruţaţi, Pe tânjeală să nu mai staţi, Ziua şi noaptea să trudiţi Chiar dacă veţi fi obosiţi, Pentru că, doar făcând aşa Lumea vă va aprecia Şi noi, cu toţi, vom progresa. Şi-acum, vouă ALD-iştilor Şi vouă PSD-iştilor, Vă spun că m-aţi dezamăgit Din nou, şi-s tare necăjit, Că toţi avem de suferit. Ştiţi bine că-n voi n-am avut 51

Încredere de la-nceput Pentru că prea v-aţi avântat Iar lucrul ăsta ne-a costat Pe toţi. Nu aveţi expertiză Şi aţi băgat ţara în criză. Procedând cum aţi procedat, Înc-o dată ne-aţi arătat O slăbiciune de condamnat: Să-ţi dai jos propriul guvern, Nu e decât un mare semn De întrebare referitor La cei strânşi în acelaşi cor Dar care cântă altceva: Fiecare „aria“ sa. Acest fapt, este inedit, Nicicând nu s-a mai pomenit. Şi încă ceva mă doare: De ce n-aţi modificat oare Programul de guvernare? Nu ştiţi că dacă v-avântaţi Prea mult, puteţi ca să rataţi? Sper însă că de azi-nainte Aţi tras ceva învăţăminte Şi vă veţi comporta mai bine. Luaţi exemplu de la mine Care-mi consum energia Numai pentru România: Muncesc zi-noapte, ne-ncetat, Mă deplasez din Stat în Stat, Fac o navetă foarte grea Europa-America, Aşa-ncât, nu-i de mirare Că-s obosit foarte tare Şi-s obligat să mă opresc Undeva să mă odihnesc Într-o staţiune-n care 52

Să mă pun iar pe picioare. Dar chiar şi-aşa, n-aş reuşi Dacă lângă mine n-ar fi Soţia mea, plină de dor Care, ca înger păzitor, Îmi alină durerile Şi-mi redă toate forţele. Ea-i norocul meu cel mare. Şi-apoi, repus pe picioare Mă-nham din nou la caru’ greu Şi trag pentru poporul meu. De-aţi face şi voi tot aşa, Cu toţi vom câştiga ceva. Pentru final, tare-aş mai vrea Să vă mărturisesc ceva: Eu am rămas stupefiat Că PNL n-a profitat De conjunctură şi n-a-ncercat Să facă o majoritate, Ei şi celelalte toate Partiduţele cu care S-ajungă la guvernare. Nici măcar nu a încercat Să propună un candidat La funcţia de premier. De ce? Nu au un om de fier, Capabil şi în putere Să-şi ia aşa răspundere? Dacă-i aşa, îmi pare rău, Nu-mi place că partidul meu Pe care l-am slujit mereu, E-aşa de neajutorat. M-au dezamăgit mult. Păcat. Îndemnul cel mai bun, moral, Este exemplul personal. 53

Mascarada

(Doamnei Codruţa Koveşi, şefa DNA, suspectă de complicitate la fabricarea unor dosare penale) DNA e la strâmtoare, Tensiunea-i foarte mare Pentru că-n încăierare Sunt trei tabere rivale: Unii, sunt INVESTIGATORI, Oameni cinstiţi şi muncitori Reprezentând mass-media Care-şi asumă sarcina De onoare de-ai „purica“ Pe cei care-ncalcă legea Şi de a-i mediatiza. Căci mass-media-i cea care Se luptă cu-nflăcărare Ca să ne ţină la curent Cu orişice eveniment Care iese-n evidenţă Pentru lipsa de decenţă Şi pentru „izul“ imoral Cu efect antisocial. Alţii, care-s salariaţi La DNA, sunt cei lezaţi De şefii lor, şi-s supăraţi Că li se pun în spinare Învinuiri pentru care Ei spun că nu sunt vinovaţi Aşa încât, sunt intrigaţi, Se revoltă, şi deseori Se transformă-n ACUZATORI Şi scot de la naftalină Fapte cu „miros“ de vină În care e implicată Şefa lor mult lăudată, 54

Spunând c-ai lor şefi prea înalţi, Nu sunt îngeri nevinovaţi. Ceilalţi, sunt din tabăra Şefuţei de la DNA, În frunte cu domnia sa, Oameni a toate ştiutori, Sunt şi-ACUZAŢI, şi-ACUZATORI: Acuzaţi de-ai lor subalterni, Şi-acuzatori la subalterni. Aşa fiind, nu-i de mirare Că-ntre taberele rivale Din DNA s-a desfăşurat Un dialog înverşunat Care s-a mediatizat De mass-media şi redat La ştiri, aşa-ncât lumea toată Să vadă faţa-adevărată A celor ce-s îndrituiţi Să-i prindă pe nelegiuiţi. E clar deci, şi nu-i mirare Că lupta e care pe care Şi are, ca prim rezultat, Unul trist: s-a DISCREDITAT Foarte mult instituţia Ca şi cei ce lucrează-n ea. Că ce poţi crede de cineva Despre care mass-media Şi chiar oamenii din sistem Spun că X nu este om demn Pentru că, s-a şi demonstrat, Cu subiect şi predicat Că pe Y l-a condamnat Deşi era nevinovat. Că este-aşa, nu-i cu tăgadă, Sentinţa CEDO e dovadă Că ea ne spune, răspicat 55

Că Y nu e vinovat. Iar cazul, nu e singular Dar orice protest e în zadar: Făuritorii de dosare Sunt protejaţi cu grijă mare Şi lucrează-n continuare. Şi altceva se mai întâmplă, Iar lucrătura-i mai adâncă: Mulţi oameni cu vină penală Dovediţi fără îndoială, Au fost găsiţi nevinovaţi Şi ca urmare, achitaţi. În aceste cazuri, e clar Că s-a „umblat“ la buzunar, Şi vorbim despre sume mari În euro sau în dolari. Căci, când ştii cui să-i dai un peşcheş, Gunoaiele dispar sub preş. Cum se explic-aceste toate? Se ştie, e complicitate. Dar nimeni nu zice nimic, Toată lumea tace chitic. De ce? Ar fi de întrebat? Răspunsul este greu de dat Fiindcă nu-i doar un vinovat, În joc sunt prea mulţi interpuşi Şi-ajunge la oameni sus-puşi Cu care nimeni nu ar vrea Să se confrunte, nu-i aşa? Adăugăm înc-un aspect Care şi el este suspect: Este vorba de cei care Au primit o condamnare Aspră, cu executare, Cu care domnii procurori Fac un târg de te trec fiori: 56

Dacă declari în scris, curat Că şi X este-amestecat În afacerea cutare, Îţi mai scad din închisoare. Astfel, oameni nevinovaţi Sunt repede încarceraţi. Cum e posibil aşa ceva? Cum poţi să crezi în cineva Care, pentru a se salva, Este în stare, nu-i aşa, Să-şi trădeze şi Patria? Şi ar mai fi de criticat (Unii zic chiar de condamnat) Faptul că doamna Koveşi Se vede-aproape zi de zi Cu şefii de la SRI. De ce? Ce au ei de făcut? Se duc oare la băut? Sunt suspectaţi că pun la cale Fabricarea unor dosare Cu învinuiri penale Pentru toţi cei care nu vor Să joace după „cântul“ lor... Sătui de-aceste fapte, toate, Reale sau adevărate, Parlamentarii s-au sesizat Şi au dispus, imediat Să se facă o anchetă Amănunţită, discretă, Ca să scoată la lumină Ce-i adevăr şi ce-i minciună Din veştile vehiculate La ştiri. Mereu. Şi zi şi noapte. Şi dacă se va dovedi Că doamna Koveşi va fi Vinovată de-aşa ceva, 57

Atunci, e clar, domnia sa Va fi obligata să-şi dea De urgenţă, demisia. Chiar dacă e nemulţumită. Nu vrea, va fi destituită. Numai că, nu va fi uşor. Ea are un apărător Care spune că nu-i cazul Să schimbăm acum macazul Pentru că, dac-ar face-aşa Ţara s-ar destabiliza Şi mai rău, şi nu e bine, Ne-am face iar de ruşine Aşa cum ştim că ne-am făcut Când, după ce-abea au trecut Şase luni de guvernare Slăvită cu tam-tam mare, Acel guvern a fost schimbat. De-aşa ceva, m-am săturat. De ce-o fi dat acest răspuns? Poate are ceva de-ascuns? Căci această abordare Nu are justificare Pentru că, dacă cei vizaţi Se vor dovedi vinovaţi Şi nu vor fi sancţionaţi, Înseamnă că toţi cei certaţi Cu legea, să fie iertaţi, Iar ei, vor deveni cu toţi CORUPŢI, CORUPĂTORI şi HOŢI. Discreditarea este ceva Care te-aruncă jos din şa.

Insolenţă

(Militarilor din MAI, pentru protestul privind pensiile speciale) În ţară, iar e zarvă mare. Acum, cei care-s nemulţumiţi Sunt cadrele MAI, care Se plâng că sunt nedreptăţiţi. Plâng deci, cu lacrimi şi suspine Aflând că s-a pus la cale Să li se ia, începând de mâine, Pensiile speciale. Auzi, pensii speciale. Pentru ce, dragi Mangafale? Aşa fiind, şi ca răspuns, Ei protestează. E de-ajuns. Nu mai vrem ca să mai lucrăm. De mâine, ne pensionăm. Şi fac asta pentru că ştiu Că dacă s-ar pensiona, MAI ar fi ca şi pustiu, Activitatea ar stagna. Dar asta, şi-o spun cu curaj, Nu este decât un şantaj Şi nu este de acceptat. Ce zic „mărimile“ din Stat? E drept, legislaţia noastră Permite azi aşa ceva. Dar dacă legea este proastă, De ce să te sprijini de ea? Şi că legea este proastă Nu e nici o îndoială Când ea-ţi pune sula-n coastă, Poţi să zici că e morală? Căci nu-i moral să te gândeşti Numai la tine şi la bani, Nici patria să ţi-o slujeşti 59

Doar pân’ la 45 de ani. Pentru că, la aceşti ani, vere, Omul e încă-n putere. E-o maşină-abea rodată La fiare vechi aruncată Ceea ce, precum se ştie, E cea mai mare prostie. Când poţi să foloseşti ceva, Păstrează-l, nu îl arunca. Aşa face un gospodar, Chiar dacă e milionar. E drept, nu au muncă uşoară, Dar ea nici nu se compară Cu munca unui biet miner Care, dacă nu-i om de fier, Nu mai apucă pensia. Atât cât este, vai de ea. În plus, ei nu se pot plânge Că salariul nu le-ajunge, Căci au un salariu care E de zece ori mai mare Ca media-n economie. Treaba asta, nu se ştie? Şi ar mai fi de-adăugat Ceva, şi n-o spun cu păcat: După ce se pensionează Revin, şi se reangajează Undeva, tot ca bugetari Şi la fel, cu salarii mari, Scoţând astfel de la buget Mare grămadă de bănet. N-ar fi mai bine ca-n locul lor Să se-angajeze un muncitor Care-i şomer şi vrea o pâine S-o ducă de azi pe mâine? Pe scurt, făcând un rezumat, 60

Ar fi de concluzionat: 1. Acţiunea demarată De poliţia din armată, Nu este justificată. 2. Şantaju-i o armă care Arată lipsă de onoare. 3. Actuala lege care Dă drept de pensionare Unui om încă-n putere, E o lege ce se cere A fi repede schimbată. Este nejustificată. 4. Pensiile suplimentare Ne-arată o discriminare Faţă de alţi pensionari Care, oricum, n-au pensii mari. Legea deci, este nedreaptă Şi trebuie abrogată Pentru că, judecând aşa, Se-ncalcă Constituţia, Ea ne-admiţând discriminări Între „mărimi“ şi truditori. 5. Când cineva-i pensionat, Să nu mai fie angajat Ca bugetar, fiindcă aşa Ocupă locul altcuiva Care e la ananghie, Şi-ar scăpa de sărăcie... Sperând că cele arătate Vor fi bine receptate, Închei c-o recomandare: DECENŢĂ la comportare. Când legile-s părtinitoare, Tot vulgul suferă mai tare. 61

Ranchiună

(Domnilor Ponta şi Grindeanu, pentru atitudinea lor faţă de PSD) Exilaţii din PSD Domnii Ponta şi Grindeanu, Şi-au alăturat forţele Şi îşi pregătesc elanul Pentru săritura care Să-i ducă la guvernare. Aşa fiind, ei s-au gândit Că ar fi foarte nimerit Şi c-ar face treabă bună Dacă le-ar cânta în strună Celor din PNL, care Vor şi ei la guvernare. Zis şi făcut, s-au apucat De treabă neîntârziat, Începând c-o campanie De denigrare a PSD: Că domnul X e un penal, Că Y este imoral, Că Z este slab pregătit Şi tot aşa, la infinit... Dup-asemenea ispravă, Pregătesc, fără zăbavă, Şi ultima lovitură: Moţiunea de cenzură. Cine se crede nedreptăţit, Pune şi mâna pe cuţit.

Dispărutul

(Domnului Puiu Popoviciu, care a fugit din ţară, temându-se de închisoare) Domnul Puiu Popoviciu, Omul fără nici un viciu, Dotat numai cu calităţi Şi neumblând cu jumătăţi De măsură, a reuşit, Muncind asiduu şi cinstit, Să strângă o avere care Este cât Everest de mare, Şi-ar trebui felicitat Dar omul, nu-i de abordat. A dispărut din peisaj Şi n-a lăsat nici un mesaj Aşa, ca omul educat: La revedere, am plecat, Vă părăsesc, îmi pare rău, Vă las cu Bunul Dumnezeu. A făcut la fel ca Ghită, N-a lăsat nici o portiţă Deschisă. S-a evaporat. A intrat în anonimat. Dar de ce? Ce s-a întâmplat? Răspunsul, e uşor de dat: Ştia că va fi condamnat Şi-atunci, s-a volatilizat. Sau, spun unii, „a fost scăpat“. Dar cine să-l fi ajutat La un aşa act disperat? Complicii cu care-a furat Şi care se tem de urmări Că vor fi luaţi la întrebări? Asta n-ar fi greu de crezut, 63

S-a mai petrecut şi-n trecut Dar tot nu s-a-ntâmplat nimic. Toată lumea tace chitic. Dar hai să nu anticipăm, Mai bine să mai aşteptăm. Dar orişice s-ar întâmpla, El banii-napoi nu-i va da. Am mai văzut aşa ceva. Acum, cu banii la chimir Şi-având îm mână un clondir, Se plimbă-n lume liniştit Şi râde-n barbă mulţumit: Norocul, nu m-a părăsit... Când şoimul are prada-n gheare, Nu-i mai dă drumul, chiar de moare.

Devotatul

(Domnului Ludovic Orban, care s-a deplasat în SUA unde a denigrat politica dusă de ALDEPSD) Domnul Orban, cel mai mare Om politic din parcare, Este aşa de devotat Partidului ce l-a lansat Încât, chiar dacă-şi pătează Imaginea, nu contează Fiindcă, spune domnia sa Spre a-şi adormi conştiinţa, Pete găseşti şi în soare Şi deci, n-ar fi păcat mare Dacă mă maculez un pic. O fac pentru al meu partid. Căci eu, pentru partidul meu Mă bat chiar şi cu Dumnezeu, Aşa că, dacă mă pătez Un pic, n-o să mă ruşinez, Nu fac decât ce-am mai făcut Şi astăzi, şi mai în trecut. Aşa fiind, şi hotărât Ca să le pună mâna-n gât Celor din ALDE-PSD Care-i încurcă iţele Şi-i barează drumul care L-ar duce la guvernare, S-a dus cu jalba în proţap La unchiul SAM, şi prea plecat, S-a jeluit spunând că-n ţară Guvernanţii ne omoară, Taie şi spânzură cum vor Înfometând bietul popor; 65

Întocmesc numai legi care Să-i scape de închisoare Pe ei şi pe ciracii lor Care cântă-n acelaşi cor; La toţi cei din magistratură Vor să le pună pumnu-n gură Obligându-i să plătească Atunci când, treabă firească, Sunt „împinşi“ ca să greşească... Nu mai răbdăm, suntem stresaţi Vă rugăm ca să ne salvaţi De-aceşti adevăraţi ciocoi Care sug sângele din noi. Scăpaţi-ne de lipitori, Şi vom fi recunoscători... Când vrei să scapi de cruda-ţi soartă, Plânge-te la Înalta Poartă.

Somaţie

(Diplomaţilor americani care, impresionaţi de jelania lui L. Orban, îi somează pe guvernanţii români să nu mai încalce legile) La strigătul de ajutor Făcut în văzul tuturor De solul PNL-iştilor, Unchiul SAM s-a cutremurat, Şi excesiv de supărat De toate cele ce-a aflat, Le-a adresat o scrisoare Lui Dragnea-Tăriceanu care, Depăşindu-şi al lor statut, Fac ceva ce-i de necrezut, Şi se întreabă disperat: Cum e posibil ca-ntr-un Stat Care îşi zice democrat Să se întâmple-aşa ceva? Ne-aţi înşelat încrederea. Pân-acum, noi v-am ajutat, Armament nou v-am tot livrat, Puteţi deci să vă apăraţi În caz că sunteţi atacaţi. Puteţi dar să staţi liniştiţi, De pericol sunteţi feriţi. Aşa fiind, atunci de ce Vă puneţi în cap masele Care ştim că protestează? Asta nu vă deranjează? Nu-i bine ca să deranjaţi Un roi de-albine, vă-nţepaţi. Iar legea pentru magistraţi, Stopaţi-o, nu îi mai stresaţi... Când cineva îşi depăşeşte Atribuţiile, greşeşte. 67

Răspuns

(Domnilor Dragnea şi Tăriceanu, pentru răspunsul lor la scrisoarea primită din SUA) Cei doi şefi ALDE-PSD Au fost luaţi prin surprindere Când, citind ei o scrisoare De la unchiul SAM, din care Au aflat, plini de stupoare Că el îi atenţiona Că nu-i place intenţia De-a schimba legislaţia Ce priveşte justiţia. Altfel spus, pe româneşte, Unchiul SAM le porunceşte Să stopeze legea care Îi supără foarte tare Pe prea înalţii magistraţi Care, oricum, sunt prea stresaţi. Citind ei aşa scrisoare Care alt înţeles n-are Decât că-i ameninţare, Cei doi mari şefi s-au supărat Dar, bine crescuţi, s-au calmat Şi i-au răspuns imediat Pe un ton demn, civilizat: România este un Stat Suveran şi independent Şi deci, de nimeni dependent, Căci avem capacitatea Să ne conducem Cetatea Cât mai bine cu putinţă, Fără altă ingerinţă. Poporul nostru milenar Are destui oameni cu har 68

Care, cu-nţelepciunea lor Au păstorit acest popor Prin veacurile ce-au trecut Şi nicicând nu s-au abătut De la dreptate şi-adevăr. Noi vrem ca şi pe viitor Acest far călăuzitor Să ne fie izbăvitor. Pentru final, vă informăm Că noi vrem să cooperăm Cu oricare dintre State, Dar vrem a fi respectate Principiul de egalitate Şi cel de suveranitate. Sunt principiile care Permit o colaborare Trainică şi-ndelungată, Întotdeauna respectată. N-am fost, şi nu vom fi nicicând Plecaţi, cu nasul la pământ. Când respectul nu-i reciproc, Un partener iese din joc.

Oropsitul

(Domnului Ludovic Orban, pentru încercarea sa disperată de a veni la guvernare) Domnul Orban, n-are stare Şi cât e ziua de mare Se luptă cu-nverşunare Dând din coate, din picioare (Că alt „argument“ nu are) S-ajungă pe drumul care Îi duce spre guvernare. Aşa se face că-n senat, Zi după zi s-a ridicat Din banca lui, şi supărat, A tunat şi fulgerat Contra acelora care Se află la guvernare, Acuzându-i de minciună, De afaceri pe sub mână, Rea credinţă, indolenţă Şi trafic de influenţă. Opunându-se la toate Proiectele prezentate De ei pentru avizare Şi apoi spre aprobare. Cum truda lui, mare păcat, N-a adus nici un rezultat, S-a văzut omul obligat Să ia şi ultima măsură: Moţiunea de cenzură. Dar vai, şi asta a picat Şi-atunci, complet debusolat, A scos-o la-naintare Pe doamna RaluCA CARE, S-a forţat, bat-o norocul 70

Să mai dreagă busuiocul. Dar nimic nou nu s-a-ntâmplat Fortuna nu i-a ajutat. Totuşi, şi foarte hotărât Ca să le pună mâna-n gât Celor din ALDE-PSD Şi să-i „dărâme“ repede, Şi-a zis că dacă apelează La unchiul SAM, el îi salvează. La acest gând, revigorat, S-a dus în SUA, n-a mai stat Şi-acolo, cu capul plecat Ca un supus prea devotat, Pe PSD-işti i-a prezentat Ca duşmani ai poporului, Slujitori ai păcatului, Avizi de putere care, De mai stau la guvernare Ţara noastră nu mai are Nici o şansă de salvare. L-a rugat deci pe unchiul SAM Să îl ajute. Ham, ham, ham. La o aşa rugăminte Spusă cu lacrimi, fierbinte, Unchiul SAM li s-a adresat Celor ce trăiesc în păcat, Spunându-le să oprească Lucrătura nebunească Care, după cum a aflat, E ceva de neacceptat. I s-a răspuns însă, curat Cum că a fost prost informat, Aşa încât, povestea toată A rămas tot încurcată. Dup-un aşa deznodământ 71

Ce l-a lăsat fără cuvânt, Stimatul Orban a rămas Precum un câine de pripas Care-şi caută un stăpân Puternic, îndrăzneţ şi bun. Şi l-a găsit. Imediat. Dumnealui s-a alăturat Celor ce manifestează În stradă şi-i înfierează Pe cei care guvernează. Aici, lângă aceşti confraţi, Cu armament vocal dotaţi, Dar şi cu bâte şi pumni tari Asemeni unor mercenari, Şi-a găsit şi Orban locul De unde să-şi reia jocul Pe care l-a-nceput cândva Şi-acum vrea a-l continua. Căci acum, slavă Domnului, Este în elementul lui. Şi ar mai fi de semnalat Ceva demn de menţionat: Aici i s-a alăturat Expremierul tehnocrat Cu care, având ajutor, Va izbândi. Sper. Mai uşor. Cu cât lupta este mai grea, Cu-atât mai dulce-i victoria.

Nehotărâtul

(Domnului Dacian Cioloş, pentru hotărârea de a-şi forma propriul partid) Domnul Cioloş, expremier, A dovedit că are fler În ziua când, fiind rugat De dragul nostru şef de Stat Să-şi lase slujba din UE Şi să se-ntoarcă repede În patrie, pentru-a salva Ţara care-aluneca Spre o mare prăpastie Unde o-mâna PSD. Iar domnul Cioloş, n-a mai stat Pe gânduri, a acţionat: S-a-ntors în ţară imediat Şi bucuros a acceptat Să-şi asume răspunderea De a prelua guvernarea Ţării, aşa-ncât a format Un nou guvern, zis tehnocrat Unde el s-a înscăunat Ca al patrulea om din Stat. E primul guvern apolitic De pe planul mioritic. În această calitate, Şi muncind pe deşelate De cu zori şi până-n noapte, A reuşit să arate Că e priceput la toate Treburile şi că poate Rezolva orice problemă. Iese din orice dilemă. Aşa fiind, partidele 73

Aflate-n opoziţie Şi-au zis că dacă ar avea Un şef ca Cioloş, i-ar salva. Ar fi singurul om care I-ar duce la guvernare, Aşa că, i-au cerut în cor Să le fie conducător. El însă, ferm, i-a refuzat Şi le-a răspuns imediat: Îmi pare rău, nu pot s-accept, Nu-s om politic, nici adept Al luptei pentru putere Aşa încât, ce mi se cere Eu niciodată n-am făcut, Nici astăzi şi nici în trecut. Apelaţi la altcineva Care-a făcut aşa ceva... Dup-un timp însă, s-a răzgândit, S-a mai sucit, s-a răsucit Aşa încât s-a socotit Că ar fi foarte nimerit Să-şi facă propriul partid. Acest gând şi l-a anunţat Atunci când a participat Alături de-un şef PNL La manifestaţiile Din stradă unde se striga Jos hoţii, jos cu mafia. Este primul pas pe care Domnul Cioloş, cel mai mare Tehnocrat din adunare L-a făcut spre guvernare. Dar de la vorbă la faptă, Nici o cale nu e dreaptă Deoarece ai de luptat 74

Cu lucruri greu de-anticipat: La ce fel de electorat Te adresezi, ce le promiţi Ştiind că s-ar putea să-i uiţi Îndată ce-ai urcat în şa Şi-o să-ţi vezi doar de treaba ta. În plus, lumea vrea să ştie Cam ce ideologie Va avea acest nou partid Care, oricum, e un hibrid Fiindcă va fi alcătuit Numai din persoane care Sunt membri-n altă grupare: PNL şi cu USR, PMP şi UDMR, Adică de un amalgam Ce seamănă c-un poligam. Aşa fiind, o întrebare Se pune, năucitoare: Pot oare să mă încred eu Într-un partid gen curcubeu? Dacă un gând de ispiteşte, Aplică-l doar când se „dospeşte“.

Supusul

(Bărbaţilor care nu-şi contrazic soţiile) Un bărbat bine educat, Curtenitor şi om stilat, Îndrăgostit de-a sa soţie, I-a dedicat o poezie: Draga mea, după cum ţi-am spus, Eu îţi sunt devotat, supus, Pentru că eşti iubirea mea Şi străluceşti precum o stea. Jur, c-atât timp cât voi trăi Eu nu te voi dezamăgi Şi chiar de mulţi ani voi trăi, Tot pe tine te voi iubi. Ai fost, eşti, şi vei fi mereu Comoara sufletului meu Aşa încât, te voi păstra Aici, lângă inima mea. Când acasă-i matriarhat, Nu mişcă-n front nici un bărbat.

Sfidare

(Poliţiştilor care n-au reuşit să preîntâmpine fuga din ţară a lui Radu Mazăre) După Ghiţă Sebastian Care ne-a părăsit mai an, Şi-acum duce-o viaţă plină Chiar în Serbia vecină, Şi după Puiu Popoviciu Ce ne-a dat peste nas cu pliciul Şi-acum trăieşte-n Anglia Unde-şi mănâncă pensia, Înc-o bombă a explodat Care-a dat lumea peste cap: Radu Mazăre, PSD-istul, Excentricul, afaceristul, Flegmaticul, nonconformistul, Pus sub control judiciar, A fugit în Madagascar Unde e locul ideal Pentru scene de carnaval În care, cum a dovedit, Este maestru emerit. Aşa fiind, aş întreba: Cum de se-ntâmpl-aşa ceva Când toţi aceşti trei dispăruţi Erau prea bine cunoscuţi? În plus, asupra lor plana Teama de-a se „evapora“, Cum şi cu alţii s-a-ntâmplat, Dar lecţia, nu s-a-nvăţat. Cu acest gen de infractori Bogaţi şi trăgători de sfori Care pot duce-n ispită Orice lingău, dându-i mită, 77

Nu-i bine frâul să-l slăbeşti. Altfel, cum s-a văzut, plăteşti. Pentru că, este foarte clar: Numai controlul judiciar Nu-l sperie pe delicvent Care, cum e inteligent, Ştie că nu-i eficient Şi nu-l poate localiza În caz că pleacă undeva. Aşa fiind, nu-i greu deloc Să se mute din loc în loc Şi să-şi contacteze toate Cunoştinţele „pătate“, Şi cu ceva complicitate Să dispară peste noapte. De-aceea, orişice damnat Trebuie monitorizat Mai bine, şi spre a-i tăia Intenţia de-a evada, E bine ca averea, toată, Să îi fie sechestrată Astfel, chiar dacă „e scăpat“, Nu-şi mai poate face de cap. Dacă-i în ţară, şi judecat Şi e găsit nevinovat, Atunci, bunurile, toate, Îi vor fi înapoiate. Ogarul care nu mai are Miros, nu-i bun de vânătoare.

Inconştienţă

(Copiilor de bani gata, care îşi pierd timpul cu gândul numai la distracţii) Un prunct de şaptesprezece ani, Care îşi bate joc de bani Pentru că nu-i câştigă el, Se comportă ca un rebel. Astfel, şi vrând să arate Că este un as în toate, Şi de-asemenea că poate Să facă tot ce doreşte, Fiindcă nimeni nu-l opreşte, A luat, mânat de gândul rău Maşina tătânelui său Şi după ce s-a îmbătat Spre a-şi face curaj, s-a urcat La volat şi a demarat În trombă, dar cum era beat, Mintea nu l-a mai ajutat Să discearnă, şi nu s-a oprit Înainte de-a fi lovit Câţiva copii, şi i-a rănit. Aşa se face că acum, Oprit de-un poliţist din drum, Escapada lui cea mare L-a condus la închisoare. Teribilismele sunt, toate, Privative de libertate.

Duelul

(Domnilor Dragnea şi Tudose) Nici n-a trecut bine anul De la scandalul cu Grindeanu, Şi-n PSD a început Un nou scandal, mai de temut. Şi-acum, cei doi condotieri Sunt aceiaşi de mai ieri: Unul, şeful partidului, Altul, şeful guvernului, Care se-acuză reciproc Cu vorbe aspre, limbi de foc: Dragnea zice că Tudose Îşi dă prea multe ifose, Tudose spune că Dragnea Să-şi vadă doar de treaba sa Şi să nu-şi bage coada lui În trebile guvernului. Şi cum aste vorbe toate N-au fost bine „rumegate“ Şi cum nici un împricinat Dintre cei doi, nu s-a scuzat, Scandalul s-a acutizat, Iar atunci când un scelerat De pedofil din MAI A fost în sfârşit capturat, Focul s-a-nteţit şi mai şi. Acest fiu al lui Belzebut, Era prea bine cunoscut De colegii de servicium Ştiau deci c-avea un viciu Însp, precum s-a constatat, Ei au tăcut, l-au protejat. Dar asta, vai, cât i-a costat: 80

Unii au demisionat, Dar cum Despescu, căruia I s-a cerut demisia Căci era cel mai vinovat, Domnia sa a refuzat. Aşa fiind, s-a apelat Chiar la şeful guvernului Cerându-i-se dumnealui Să-l demită pe vinovat. Tudose însă, a refuzat. Mai mult, dânsu-a considerat Că tot la fel de vinovat Pentru ceea ce s-a-ntâmplat, E şi ministrul din MI Aşa încât, s-a gândit, şi, A ajuns la concluzia Ca şi-acest ministru să-şi dea Imediat demisia. Numai că, şefii PSD Au respins aşa cerere Iar Dragnea, tare supărat C-acest scandal s-a agravat, A convocat, foarte iute, Un CEX, ca să se discute Ce măsuri sunt necesare Spre-a repune pe picioare Mecanismul stricat care Trezeşte îngrijorare Preivindşi spaima e mare, Programul de guvernare. Astfel, cu nervii la pământ, După luările de cuvânt Pro şi contra, s-a hotărât: Pentru-a putea duce la cap Sarcina ce ne-am asumat, 81

Avem nevoie de-un climat De linişte, coabitare, Şi largă cooperare. Astăzi însă, acest climat Este profund destructurat, Iar principalul vinovat De-această neplăcută stare, Este premierul, care Şi-a închipuit că poate Să le rezolve pe toate De unul singur. Ce păcat. Ca urmare, soluţia Cu care putem rezolva Problema, e demisia Premierului vinovat Urmarea? El a acceptat Şi demn, a demisionat. Acum, mai marii PSD Îşi frământă creierele Să scoată din şifonier Pe viitorul premier. Făr-o bună colaborare, Şansa de-a reuşi, dispare.

Negocieri

(Mai marilor din PSD, pentru discuţiile purtate la nominalizarea premierului Dăncilă) După scandalul în care Şi-au pus nervii la-ncercare, Toţi şefii PSD-ului Ca şi şeful guvernului, Necazurile s-au calmat: Tudose-a demisionat. Acum, Dragnea e mulţumit Dar totuşi, e neliniştit Pentru că este obligat S-alcătuiască de îndat’ Un nou şi mai bun guvern care Să repună pe picioare Programul de guvernare Care-a avut de suferit. Aşa fiind, şi încolţit De griji, a convocat de-ndată Ştabimea PSD, toată, Cu scopul de-a se consulta Şi în final de-al desemna Pe noul premier care Trebuie să fie-n stare Să-şi asume răspunderea Foarte grea de a guverna. Cum Dragnea a recunoscut Că în trecut nu a avut Mână bună, de două ori Cu premierii anteriori, Şi-a declinat răspunderea Pentru a-l nominaliza Pe-al treilea, aşa încât Această grijă a trecut, 83

Cu toată părerea de rău, Pe capul adjunctului său. Şi acesta, nu a mai stat Pe gânduri. A nominalizat Pe funcţie, un om cu har, Un europarlamentar, Doamna Dăncilă pe nume, Doamnă cu un bun renume, Cunoscută, onorată, Şi care a fost votată De toţi. Cu o abţinere. Mai rar aşa susţinere. Astfel aureolată, Doamna a fost prezentată Pentru binecuvântare Domnului şef de Stat care A investit-o imediat, Deşi mulţi nu s-au aşteptat. Astfel, e bine de notat Că-n România s-a consemnat Prima dată când premier Este-o doamnă, mână de fier. Îi dorim doamnei mult succes Şi aşteptăm cu interes Să-şi realizeze toate Sarcinile asumate. Atunci când se face-o schimbare, Speranţa creşte şi mai mare.

Patriotism?

(Fruntaşilor liberali, care n-au agreat nominalizarea doamnei Dăncilă ca premier) După ce Tudose şi-a dat Demisia, s-a întâmplat Ceva greu de imaginat: PNL-iştii au jubilat Iar şeful lor şi-a arătat Faţa lui de român curat Şi merită felicitat. Acum, el, în gura mare Strigă plin de indignare: PSD nu e competent, A dus ţara la faliment Pentru că nu e în stare De o bună guvernare. Noi PNL-iştii, vom frâna Orice măsură va lua PSD, şi-i vom şicana. La asta, ne pricepem bine, Vrem să-i facem de ruşine. Să plece de la guvernare Cu coada între picioare Deoarece şi întrucât Ne stau precum un nod în gât. Ne-am săturat de-aşa ceva, Etcetera, etcetera... Ce ziceţi de aşa ceva? Eu înţeleg, o critică Este mereu benefică Pentru că ea îl trezeşte Pe omul care greşeşte. Dar să frânezi carul care Urcă dealul, este-o mare 85

Neghiobie. E trădare. Fiindcă atunci când cineva Împiedică pe-altcineva Să fac-un lucru bun, chiar mic, Este mai mult decât nimic. Acest om este-un inamic Al celui ce se străduieşte Să facă ceva pentru obşte. Dar Orban în orbirea sa, Nu discerne aşa ceva, Dovedind astfel că n-are Nici un picuţ de onoare Şi nici abilităţi care Să-l ducă la guvernare. Şi ca dovadă că-i aşa, E faptul că domnia sa Atunci când a fost la Palat La Cotroceni, şi întrebat Dacă are vreun candidat, Pregătit şi mână de fier Pentru postul de premier, N-a putut să spună nimic Şi jenat, a tăcut chitic. Ăsta-i motivu-adevărat Pentru care şeful de Stat A numit foarte repede Candidatura PSD, Şi a făcut un lucru bun Chiar la momentul oportun Fiindcă, de nu făcea aşa Pericolul ce ne pândea, Era numai anarhia. Căci ţara neguvernată E puternic frământată De convulsii intestine 86

Care, cum se ştie bine, Sunt, adesea, speculate De minţile-nfierbântate Care sunt manipulate Din umbră şi, din neştiinţă Sau poate din rea credinţă, Se dedau la fapte care Duc la destabilizare. Aşa ceva s-a întâmplat Şi-acum, când domnul şef de Stat L-a uns şi binecuvântat La şefia guvernului Pe omul PSD-ului. Acum, acele minţi fierbinţi Au turbat, şi-au ieşit din minţi Şi într-un cor, toţi au strigat: Preşedintele ne-a trădat, Nu-l mai vrem înc-un nou mandat. Până ieri, ne-a aplaudat, Acum, domnia sa a dat Mâna cu PSD, care, Duce ţara la pierzare Şi-asta n-o putem ierta Aşa că vom continua Să manifestăm până când Toţi PSD-iştii, rând pe rând, Îşi vor da seama că nu sunt Doriţi, şi ca urmare, Să plece de la guvernare. Că aceste cereri, toate, Nu-s deloc justificate, Spune chiar opoziţia Care-a aprins discordia, Deoarece nu-i în stare De o nouă guvernare. 87

Acest lucru l-a demonstrat Atunci când au fost la palat. E clar deci, acea mascaradă Care-a scos oamenii-n stradă Ca să strige lozinci care Duc la destabilizare, Este o nesăbuinţă, Dovadă de rea credinţă Ce-i condamnă pe cei care Au aşa preocupare. Aşa fiind, e necesar Ca acest joc, unul murdar, Să-nceteze de îndată Pentru că este o pată Pe numele celor care Îl tot pun în aplicare. Şi-atunci când opoziţia Va fi „coaptă“ şi va avea Oameni capabili, ce vor putea Ca să preia guvernarea, Să meargă la electorat Şi vom vedea ce s-a votat. Pentru că, precum se ştie, Aşa-i în democraţie. Pân-atunci însă, la toţi le zic: Staţi liniştiţi. Şi ciocul mic. Eşti ridicol, când ceri ceva Care nu-i pe măsura ta.

Resuscitare

(Mai marilor din PSD, pentru îngrijorările legate de alcătuirea guvernului Dăncilă) După zile agitate Şi nervi întinşi peste poate, Cu cuvântări înflorate Şi cu replici „piperate“, După propuneri aprobate Dar şi multe refuzate, PSD-ul a reuşit Să încropească, în sfârşit, Un nou guvern, cu bravi spartani, Al treilea nici în doi ani, Care speră-a fi în stare Să pună în aplicare Programul de guvernare. De-acum, pentru-a intra în pâine, Se-aşteaptă-ncepând de mâine Să treacă două hopuri care Le trezesc îngrijorare: Acordul Parlamentului Şi cel al preşedintelui. Şi dacă, de la şeful de Stat Sper c-acordu-i ca şi dat, Pentru votul în parlament, Unde are un oponent De temut, PNL numit, Care mai are-un acolit, Sau chiar doi la o adică, Şi-mpreună, fără frică, Vor vota ca de obicei Cu NU, vor sări iar scântei. PNL chiar şi-a anunţat Intenţia, anticipat: 89

Acest guvern, nu-l vom vota, Nu-i acordăm încrederea Noastră de-a mai guverna Deoarece a demonstrat Că este un guvern pătat Care nouă ne displace: Una spune, alta face. Aşa fiind, toată speranţa De a înclina balanţa Spre PSD, e UDMR Care-şi vinde voturile: Te susţin la guvernare, De-mi dai un „os“ foarte mare. Şi cum este la strâmtoare, PSD n-are ce face, Este obligat, să joace Ceardaşul, chiar de nu-i place... Acum, noi, oamenii de rând, Avem în minte doar un gând: Ne vom trezi, oare, plângând? Nu poţi da viaţa unui vis, Decât făcând un compromis.

Reciprocitate

(Procurorilor Koveşi şi Negulescu, care se sprijineau reciproc la întocmirea unor dosare ticluite) Procurorul Portocală, Un om fără de morală, Negulescu pe-al său nume, Este cunoscut în lume Că-n viaţa lui de ani şi ani, Făcea totul doar pentru bani. Dar nu făcea muncă cinstită. Pentru orice, el primea mită Aşa încât, cei vinovaţi, Chiar dacă erau anchetaţi, Erau repede achitaţi. Iar când un vinovat era Femeie, el nu-i pretindea Decât lucruri uzuale: Doar favoruri sexuale. În schimb, celor nevinovaţi, Care nu erau agreaţi De-nalte personalităţi De acest gen de mafioţi, El căuta motive care Să-i bage la închisoare. Astfel, făcând acte false Şi denunţuri mincinoase De la nelegiuiţi care, Ca să scape de-nchisoare, Sunt în stare ca să facă Orice, numai ca să-i placă Anchetatorului care Îi prezint spre semnare O declaraţie-n care Sunt trecute multe, clare 91

Fapte compromiţătoare. Aşa se face un dosar În care totu-i foarte clar, Iar omul cel nevinovat Este repede arestat. Ca-n acest fel de dreptate Mai sunt, mereu, implicate Persoane interesate, E mai clar decât se poate. Există deci complicitate. Şi o dovadă că-i aşa, E şefa de la DNA, Doamna Koveşi pe nume Care, cum ştie o lume, I-a slujit şi s-a prea plecat În faţa şefilor de stat Băsescu şi cu Iohannis, Care, şi ei s-au compromis Apelând la domnia sa Rugând-o s-ascundă ceva Ce le păta imaginea. Iar pe domnul Portocală, Doamna Koveşi , cu fală, L-a apărat cu-nfocare De o-nvinuire care I-a fost adresată mai an De-un înalt politician Care a spus, în Parlament, Că omul e un delicvent, Sprijinindu-se pe fapte Luate din realitate. Dar cel mai rău l-a înfundat Pe acest înrăit bărbat, Presa de bună credinţă Care, fără umilinţă 92

Şi slujind doar adevărul, A informat tot poporul Că acest om nelegiuit Care tot timpul a minţit, Merită a fi pedepsit. Astfel, şi-analizând toate Dovezile prezentate De presă, cei însărcinaţi Să-i judece pe vinovaţi, Au luat cea mai bună măsură: L-au exclus din magistratură. Dar asta, este evident, Nu e deloc suficient Pentru relele pe care Le-a făcut. Merită-nchisoare... Dup-aşa întorsătură Care-a pus lacăt la gură Sefuţei de la DNA, Ce se mai poate întâmpla. Să aşteptăm demisia Sefuţei de la DNA? Eu nu cred în aşa ceva Căci, după câte am aflat, Ea demisia şi-ar fi dat, Dar domnul nostru şef de Stat N-a fost de-acord. A refuzat. De ce? Este ceva de-aflat... Nelegiuiţii, nu e deloc O taină. Se-ajută reciproc.

Convulsii

(Mai marilor din SPP, procuratură, justiţie, care duc o viaţă de dezmăţ) De când cu democraţia, S-a permis şi-n România Ca orice veste, bună, rea, Să o preia mass-media Şi s-o transmită tuturor Prin presă, la televizor. Astfel, toţi suntem informaţi Cam ce fac ai noştri confraţi În posturi cheie cocoţaţi, Foarte bine remuneraţi, Care au obligaţia De-a ne sluji şi apăra Pentru că sunt plătiţi de noi, Cei ce ne zbatem în nevoi. Dar ei, mai toţi nişte-mbuibaţi Umblă tot timpul îmbătaţi Precum nişte dulăi turbaţi Şi se-ntâlnesc la clubul lor, Clubul destrăbălaţilor, Unde se dedau la fapte Ce merită condamnate: Orgii bahice, scandaluri Pe la club şi-alte localuri, Proxenetism, pedofilie Şi, aşa precum se ştie, Sechestrare de persoane, Sex cu viitoare mame Care, fiind „tratate“-aşa, Riscă să-şi piardă sarcina. Pe ei nu îi interesează Dacă victima protestează. Ei urmăresc să-şi satisfacă 94

Pofta lor animalică. Aşa fiind, ce poţi să spui Despre-aceşti oameni nesătui De-a face numai lucruri care Le aduc doar dezonoare? Au vreo valoare, au vreun preţ? Ei merită numai dispreţ Deoarece, tot ceea ce fac, Sunt fapte care ne displac. Comportamentul anormal E ceva antisocial, Şi dac-acest comportament L-ai vedea la un delicvent, Poate nu te-ar şoca aşa. Oricum, el este-un paria. Dar când vorbim de procurori, De ofiţeri, judecători Şi de cei de la SPP Nu la fel stau lucrurile Căci toţi aceşti neruşinaţi Sunt totuşi, oameni educaţi Care-şi spun, cu mare fală Că-s elita socială. Şi-aşa ar trebui să fie, Dar a lor blestemăţie Îi califică-n anale Dept deşeuri sociale Şi e păcat, că pentru ei S-au cheltuit foarte mulţi lei Care acum, de vrei, nu vrei, Se duc pe apa sâmbetei. Poţi oare să mai crezi în ei? Nu, căci aceşti dezonorabili Au devenit şantajabili, Şi-atunci când victima face Ceva rău, ei cad la pace. 95

Astfel, se muşamalizează Şi chiar se încurajează Tot felul de infracţiuni. Iar făptaşii, devin imuni. În acest fel s-ar explica De ce-n ţară corupţia Se-ntinde precum molima. Cum e posibil ca SPP, Care-i menit să-i apere Pe demnitari de-orice necaz Să-şi păteze grosul obraz Făcând acte de spionaj? Asta este politică? Nu. E doar lipsa de etică. Se zice chiar că domn’ Pahonţu Ar fi pregătit chiar glonţul Cu care să îl omoare În martie, pe Dragnea, care, În momentul când a aflat, A rămas omul siderat... De magistraţi şi ofiţeri, Avem cam aceleaşi păreri: Mai toţi sunt doar nişte pătaţi Şi-ar trebui înlăturaţi Din funcţiile pe care Le deţin, că n-au onoare. Numai procedându-se aşa Ţara noastră-ar putea scăpa De un focar infecţios Ce se-ntinde primejdios. În caz contrar, e foarte clar; Vom avea viaţă de coşmar... Când ai scăpat din mână frâul, Cu greu mai stăpâneşti desfrâul. 96

Lăcomie

(Domnului doctor Lucan, care a folosit instrumentarul medical, în cabinetul propriu) Domnul Lucan, doctor chirurg, Se-aseamănă cu-n demiurg Pentru că, este în stare Să repună pe picioare Orice bolnav pentru care Lumea înconjurătoare Pregătea o lumânare. Ar trebui deci, lăudat Însă, precum s-a constatat, Lăcomia l-a îndemnat Să făptuiască un păcat. N-are deci cugetul curat. Iar lucrurile stau cam aşa: Se ştie că domnia sa Lucra atât pentru spital, Cât şi-n cabinet personal Care nu era prea dotat Cu instrumentar adecvat. Aşa fiind, şi cum ştia Că acest spital deţinea Un inventar reînoit Care nu era folosit, Domnia sa, ce s-a gândit? Că ar fi foarte nimerit Să mute-acest instrumentar În cabinetul personal. Zis şi făcut, şi n-a mai stat, L-a transferat imediat. Acum, e foarte fericit Că în sfârşit, a reuşit Să aib-un cabinet dotat 97

Aşa cum mereu l-a visat. Dar cum nici o euforie Nu ţine o veşnicie, Aşa s-a întâmplat şi-acum: I-a apărut necazu-n drum, Că nu ştiu cum de s-a aflat De-acest transfer realizat, Că DNA s-a sesizat Şi după ce a anchetat Acest caz, a constatat Că faptul e adevărat. Acum, Lucan e acuzat Că şi-a însuşit, nemeritat Bunuri cumpărate de Stat. Măsura: acest om cu har, Pus sub control judiciar, Aşteaptă sentinţa care Miroase a închisoare. Dacă bagi mâna-ntr-un buzunar Străin, te duci la penitenciar.

Înfumurare

(Pseudojuriştilor care se consideră îndreptăţiţi să dea lecţii de drept domnului ministru Tudorel Toader) Ministrul Toader Tudorel Se luptă singur-singurel Cu pseudo-juriştii care Se consideră în stare Să dea lecţii de drept cuiva Care în toată viaţa sa A arătat că-i cineva. Aceşti pseudo învăţaţi, Oameni cu funcţii sus plasaţi, Atât din partea PNL Cât şi din cea a USR, La care-i de adăugat Şi dragul nostru şef de Stat, Care, chiar dacă au citit Constituţia, toată zic, Tot nu au înţeles nimic. Altfel, nu s-ar încumeta Să spună cum că cineva Ce-ncalcă constituţia, Face-un lucru neînsemnat Care nu trebuie băgat În seamă. Să fie iertat. Aşa fiind, aş întreba: Cel care procedeaz-aşa, Nu are de ascuns ceva? Numai aşa s-ar explica Acest fel de comportament Care, e foarte evident, Este foarte părtinitor Şi deci, foarte dăunător, Căci, poţi să faci foarte uşor 99

Un târg de felul următor: Eu te ajut azi pe tine Tu m-ajuţi mâine pe mine. În acest fel, corupţia Se-ntinde precum molima. Aşa fiind, domn’ preşedinte, E bine să ia aminte: Niciunde constituţia Nu se poate interpreta După interesul cuiva. Singura autoritate În drept să dea răspuns la toate Problemele ce sunt legate De legi, de constituţie, E şeful diin justiţie. Aşa fiind, şefa DNA Care-a-ncălcat constituţia, Se impune, de îndată, Ca să fie revocată. Orice altă soluţie, Nu intră în discuţie... Când ai pe cuget un păcat, Faci front comun cu-alt vinovat.

100

Front comun

(Celor care nu doresc revocarea şefei DNA) Cu şefa de la DNA, Care prin comportarea sa A incitat mass-media, Problema este cam aşa: Deşi, precum s-a demonstrat, Domnia sa a încălcat Deseori constituţia, Nu vrea să-şi dea demisia Fiindcă, spune domnia sa, Cum că păcatul săvârşit Este un fleac, e un nimic Ce nu merită pedepsit. La fel crede şi CSM Împreună cu PNL Precum şi preşedintele. Şi dacă cei din CSM Îi asigură spatele, Iar PNL-iştii n-au cuvânt, Se orientează după vânt, De ce şi preşedintele Se-nhamă alături de ei La carul vinovăţiei? Nu cumva domnul şef de Stat Are pe cuget un păcat Pe care l-a dat la păstrat Chiar şefei de la DNA? Ce ziceţi de-aşa ceva? În acest fel s-ar explica Dorinţa de-a o apăra Şi virulenţa cu care Îi condamnă pe cei care Spun că este vinovată Şi trebuie revocată. 101

Că domnul nostru şef de Stat Se simte cumva vinovat Este uşor de demonstrat: Una din cele şase case Luată cu acte dubioase, I-a fost înapoi luată Printr-o dreaptă judecată Şi celui în drept redată. Aşa fiind, e de-ntrebat: Pe celelalte, cum le-a luat? Căci nu poţi lua cinci locaţii Doar cu bani din meditaţii. Şi-ar mai fi o întrebare: Şi-o fi plătit dânsul, oare, Impozitul ce-l datora Pentru banii pe care-i lua Pe chirie de la toate Casele închiriate? Dar chiar de s-ar lămuri toate Problemele ce-s legate De casele cumpărate, Aşa încât să ne-arate Clar cum că domnia sa Este curat ca lacrima, Tot nu ar fi îndreptăţit Să pună mâna pe cuţit Şi să sară la cei care Dovedesc, cu acte clare Că şefa de la DNA A-ncălcat constituţia. Ştim că domnia sa n-are Studii de drept, prin urmare Trebuie să dea crezare Unui om foarte reputat Care e de necontestat Cum nu e altul pe pământ; 102

Că n-aruncă cu vorbe-n vânt. Şi ar mai fi de lămurit Un lucru ce dă de gândit: Pentru ce şefa DNA Se bucură de-atenţia Ambasadorului SUA Şi-a altor şefi europeni? Pentru că ei sunt prieteni? Dar chiar dacă ar fi aşa, Ar putea asta explica De ce îi susţin cauza? Eu zic că nu, nu este-aşa, La mijloc pare altceva Şi primul gând care-mi dă ghes, Este că au un interes. Şi asta nu-i deloc o toană. O folosesc ca spioană? De altfel, prin mass-media S-a vânturat aşa ceva Aşa că supoziţia Poate fi adevărată, Chiar dacă e contestată. Aşa fiind, un ultim gând, Mă prăbuşeşte la pământ Şi vă întreb pe toţi, plângând: Chiar ne obligă cruda soartă Să facem sluj la-Înalta Poartă? Ce viaţ-avem de-acum-nainte? Ce zice domnul preşedinte? Dar pe stimaţii senatori Şi deputaţi, nu-i trec fiori? Eşti mort când n-ai capacitate Să-ţi pui treburile pe roate.

103

Devotament

(Soţilor care-şi adoră soţiile) Un bărbat care îşi iubea Soţia, care îi era Comoara sufletului său, I-a dăruit un mic cadou La care a adăugat Cuvinte dragi, de neuitat: Pentru soţioara mea Care-mi stă alăturea Şi la bine, şi la rău, Aşa cum îi stau şi eu, Pentru că aşa-i firesc Şi pentru că o iubesc. E motivul pentru care, Nici nu mă supăr prea tare Când mă mai şi beşteleşte. O face că mă iubeşte. Când iubirea-i foarte mare, Nu-i loc pentru supărare.

104

Invidiosul

(Domnului Ludovic Orban, care s-a supărat pe domnul Zamfir care a propus un proiect de lege privind reducerea dobânzilor) Domnul Orban cel devotat Partidului, şi-a arătat Înc-o dată şi înc-o dat’ Faţa sa de român curat. Astfel, când un coleg de-al său, Domn’ Zamfir, om de Dumnezeu A prezentat în parlament Un apreciat document Prin care se solicita Să se stopeze specula Făcută fără de perdea De tagma cămătarilor Pe spatele românilor Care, la creditele luate Plăteau dobânzi neruşinate, Orban, în aroganţa lui, Nervos de mama focului Că ideea n-a fost a lui, Sau măcar să-l fi consultat Că se crede apropiat Şi oricum, e şef de partid Nu orişicare individ, Domnia sa s-a supărat Şi ca urmare, n-a votat Proiectul de lege care S-a supus spre aprobare. Făcând asta, s-a arătat Un ranchiunos înverşunat Dar şi un om nepăsător De soarta propriului popor. 105

În plus, comportamentul lui Va dăuna partidului. Şi ca dovadă c-a greşit Profund, de netăgăduit, Este faptul că celelalte Partide, dreapta, stânga, toate, Au votat, spre lauda lor Documentul izbăvitor Care-a venit în ajutor Milioanelor de români Strânşi în chingi de nişte păgâni. Aşa fiind, ce poţi să spui De-acest om şi partidul lui? Că el este răuvoitor Şi că-l doare-n cot de popor, Că partidul va suferi Şi chiar dacă nu va pieri Ca vechiul PNŢCD, El va ajunge repede Un partid ce nu mai are Vreo şansă la guvernare. Când eşti doar meşter amator, N-ai stofă de conducător.

106

Politicianul

(Domnului Ludovic Orban, care, în parlament, respinge orice demers al coaliţiei de guvernare) Domnul Orban, ce miracol, Se dă mereu în spectacol Pentru că vrea să ne-arate Că se pricepe la toate. Este nevoie-n parlament De-un oarece amendament La un proiect de lege care E supus spre aprobare, El a sărit imediat: Acest proiect, nu-i de votat; Alteori, când nu-i convine Ceva ce nu-i pică bine, Iese din încurcătură Propunând ca procedură Moţiunea de cenzură; Când „puterea“ face ceva Ce nu este pe vrerea sa, E furios, şi supărat, Se duce cu jalba-n proţap La-Nalta Curte şi se plânge Plecat, cu lacrimi de sânge, Spunând c-această guvernare Duce ţara la pierzare; La mitingurile, toate, Chiar neautorizate, Care sunt considerate Ca vrere a poporului, Se-alătură şi dumnealui Şi strigă în gura mare: Jos Cutare şi Cutare;; Când ministrul justiţiei 107

A prezentat opiniei Publice raportu-n care Propunea spre revocare Pe şefa de la DNA, Ce a făcut domnia sa? A mers pe stradă şi-a strigat: Asta e de neacceptat, Doamna Koveşi îşi face Treaba bine, să-i dea pace, Că dacă n-ar fi dumneaei S-ar umple ţara de mişei; Numai că, acest partizan A uitat bietul, că mai an Spunea cu totul altceva De şefa de la DNA. Concret, atunci el o blama. Aşa fiind, concluzia E doar una şi spune-aşa: Când spui azi da şi mâine ba, Îţi baţi joc de onoarea ta. Succesul în politichie, E să vorbeşti, chiar o prostie.

108

Disperare

(Doamnei Koveşi, pentru acţionarea în justiţie a unor ziarişti care au criticat-o) Doamna Koveşi, Codruţa, A-ncurcat-o sărăcuţa. Se pare c-a dat de belea Şi că va scăpa greu de ea Fiindcă această dandana Şi-a făcut-o cu mâna sa. Pe scurt, povestea stă aşa: Fiind foarte supărată Pentru c-a fost criticată, I-a chemat în judecată Pe câţiva ziarişti care Îi făceau zile amare. Aşa fiind şi hotărâtă Să câştige-această luptă, S-a gândit că de-ar încerca Să-i intimideze cumva, Şansele de-a câştiga Ar fi numai de partea sa. În acest fel, s-a socotit Că ar fi foarte nimerit Să ceară şi ceva parale Ca daune materiale. Numai un milion de lei. Aşa, să bage spaima-n ei. Asta însă, cum se pare, A-ngropat-o şi mai tare Căci tagma ziariştilor S-au adunat cu toţii-n cor Şi-au sărit în sprijinul lor. Şi-ntr-un show la televizor Au acuzat-o c-abuzează 109

De funcţie şi că lezează Drepturile elementare La liberă exprimare. În plus, precum s-a constatat, Încă ceva s-a întâmplat: Inspecţia judiciară Care s-a autosesizat, A fost directă şi clară Pentru că a reconfirmat: Doamna Koveşi a-ncălcat Legea, fiindcă a abuzat De funcţie, ceea ce-i grav, Căci un asemenea harav Nu este nicicum tolerat Chiar dacă eşti cineva-n stat. De-acum, şefuţa DNA Îşi va susţine cauza În faţa unor judecători Care-i vor cere justificări Despre abuzul ce l-a comis. Să vedem ce are de zis. Orice abuz, e un păcat Şi merită sancţionat.

110

Tăinuire

(Domnului general Coldea, care a refuzat să dea lămuriri referitoare la prezenţa doamnei Koveşi în casa domului Oprea) Când domnul general Coldea A venit la comisia Parlamentară ca să dea Lămuriri suplimentare Despre adunarea care S-a ţinut chiar în casa Domnului general Oprea, Domnia sa, un om versat În iscodiri, s-a eschivat Aşa încât, el nu a dat Răspuns nici la-ntrebarea Foarte simplă: ce căuta Acolo şefa DNA? De-asemenea, el nu a dat Răspuns la ce s-a discutat Acolo, dar, cum s-a aflat Din presă, s-ar fi aranjat Ploile pentr-un nou mandat Celui mai mare om din Stat Adică, domn’ Băsescu, care, Bucuros nevoie mare Că rămâne pe picioare, Le-a promis la fiecare Câte-o micuţă favoare Şi n-a fost vorbă spusă-n vânt, Băse, s-a ţinut de cuvânt. Astfel, vreo câţiva şarlatani Au prelungit cu-ncă cinci ani Mandatul unui impostor. Să fie spre ruşinea lor. Când avantaju-i reciproc, Târgul se face chiar pe loc. 111

Subversivă

(Celor de la SRI, pentru protocoalele secrete încheiate cu DNA, DIICOT etc.) Veştile rele curg mereu Şi ştie numai Dumnezeu Cum de mai suntem în stare Să ne ţinem pe picioare. Mai ieri, mass-media a aflat Încă ceva ce ne-a şocat: SRI ar fi încheiat Protocoale cu DNA, Cu DIICOT, etcetera, În care se menţiona Cum că ei vor coopera Să strângă-nvinuiri pe care Să le pună în spinare Celor ce nu gândesc ca ei. Treabă demnă doar de mişei. Aceşti domni cu nasul pe sus, Se consideră mai presus De lege, şi se pretează La fapte ce-i maculează, Căutând cu-nfrigurare Orice fel de-ncuietoare Gen nod în papură, care Să-i bage la închisoare. De ce? Că nu fac jocul lor. Că protocoalele-ncheiate Erau ultrasecrete, toate, Este perfect adevărat. Totuşi, mass-medi-a aflat C-aici a fost amestecat Şi fostul nostru şef de Stat Domnul Băsescu şi cu Boc, 112

Campioni în acest joc Care-au făcut o listă mare Unde-s trecuţi toţi cei care Le critică abuzurile Şi le-ncurcă planurile. La listă, s-a adăugat Un referat detaliat Unde se spune clar, curat, C-aceşti oameni au încălcat Legile ţării, că-s corupţi Şi că trebuie decăzuţi Din drepturi, fiincă-s vinovaţi Şi trebuie încarceraţi. Acest denunţ, căci denunţ e, A fost trimis la UE Să afle şi aceşti prea-nalţi Protectori, zis şi aliaţi Că-n ţara noastră, corupţia, Se pedepseşte, bla, bla, bla. Acum, când s-a dispus ca toate Protocoalele-ncheiate Să fie desecretizate, Vom şti ce s-a spus în ele Şi vom scăpa de belele. Dar eu cred că cei vinovaţi Nu vor fi nicicum afectaţi Pentru ce-au făcut. Nu-s de-atins. Binomul e de neînvins. Doar cei cu cugete pătate Îşi lovesc semenii din spate.

113

Grandomanie

(Domnului Dacial Cioloş, pentru hotărârea de a face politică) Domn’ exprim ministru Cioloş, Om ţanţoş precum un cocoş, Care mai ieri ne tot spunea Că nu-i place politica Fiindc-această meserie Te obligă, cum se ştie, Să faci multe promisiuni Care de fapt sunt doar minciuni, Acum, dânsul s-a răzgândit: Şi-a făcut propriul partid. Ce să-nsemne asta oare? Ce justificare are? Că el şi cu partidul său Vor arunca la coş ce-i rău În politica de-acum Şi vor porni pe un nou drum? Fără hârtoape, cotituri, Şi fără mici sau mari minciuni? Dacă-i aşa, noi îi urăm Succes şi îl felicităm, Deşi, după cum s-a văzut Este ceva greu de crezut. De-aceea, eu aş întreba: Nu cumva se vrea altceva? Poate un post de demnitar Sau chiar simplu parlamentar Care, toţi au salarii mari Şi pensii nesimţit de mari. Dar nu este deloc exclus Să ţintească chiar şi mai sus Adică, fără ironie, Candidat la preşedinţie. 114

În acest caz, acest partid Care abea a răsărit Contează, precum s-a zvonit, Pe cei din USR, care, Aflându-se la strâmtoare Că nu au un onorabil Bun de prezidenţiabil, Vor să se pună la adăpost Numind pe Cioloş pe-acest post. În acest fel, lumea toată Se declară împăcată, Chiar dacă procedând aşa De vină-i tot politica. S-a făcut deci un compromis. Domnul Cioloş, ce-are de zis? În politică, răzbeşti uşor Doar dacă minţi convingător.

115

Bumerangul

(Doamnei Koveşi, care contestă existenţa unui protol SRI-DNA) Doamna Koveşi, Codruţa, S-a făcut de râs drăguţa. A fost prinsă cu minciuna Iar, şi a stârnit furtuna Printre ziariştii care, Bucuroşi nevoie mare De această întâmplare, N-au iertat-o şi-au arătat Faptele ce s-au întâmplat. Astfel, când cu zvonurile Cu toate protocoalele Dintre SRI-DNA, Când toată lumea se-ntreba Cum de se poate-aşa ceva, Doamna Koveşi-a apărut La TV şi a combătut Acest zvon, şi indignată, Ea a spus că niciodată Nu s-a făcut un aşa pact. Deci, nu există nici un act De genul unor protocoale. Ce spun ei, sunt vorbe goale. Dar, cum era de aşteptat, Încă ceva s-a întâmplat. Acest protocol contestat A fost, vai, desecretizat Şi-apoi, repede prezentat La TV, dând totul peste cap. Dovada? Actul prezentat Se vede bine că-i semnat De Koveşi, Coldea, Maior, Ceea ce vede şi un chior 116

Deci, nu se poate contesta. Totuşi, şefuţa DNA A-ncercat, bat-o norocul, Ca să dreagă busuiocul Spunând că da, noi am semnat, Însă nu am colaborat Ci numai am cooperat Adică, doar ne-am consultat, C-aşa fac oamenii de stat Ceea ce ar vrea să fie Lecţie de filologie Predată unor muritori De rând, total neştiutori. Dar vai, biata profesoară A dat-o din nou în bară Pentru că, ştie oricine, Cuvintele-s sinonime. N-ar fi vorbit deci în zadar Dacă citea-n dicţionar. Dar ea, ţinând nasul pe sus, S-a mai făcut din nou de râs. Aşa se-ntâmplă când vorba E aruncată-n vânt, aşa. Se-ntoarce împotriva ta. Îngâmfarea şi minciuna, Se-nfrăţesc întotdeauna.

117

Persona non grata

(Doamnei Livia Stanciu, pentru întemniţarea doamnei Marinca, o nevinovată) Doamna Stanciu, pe când lucra La ICCJ, se lăuda Cum că sentinţele date De domnia sa la toate Procesele judecate, Au fost, mereu, justificate. Aşa fiind, e de-ntrebat: Asta-i ceva de lăudat? Pentru că, precum se ştie, Asta e o datorie A fiecărui magistrat Adică, este obligat Să condamne un vinovat Şi să ierte-un nevinovat. Dar dânsa, aşa a făcut? Dacă privim mai în trecut, Vedem că nu e chiar aşa. Dovada? Doamna Marinca Pe care, cu obrăznicie A băgat-o-n puşcărie Atunci când doamna Marinca I-a cerut ce îi datora Ca un salariu cuvenit Pentru treaba de a-l fi slujit Pe domnul Stanciu, care-a murit. E asta o infracţiune? Şi dacă da, care anume? Când ceri cuiva ce-ţi datorează, Tu îi spui că îţi lezează Demnitatea de magistrat Şi devii astfel vinovat Pentru că, asta s-a-ntâmplat. 118

Dar ăsta-i un abuz curat Şi-n loc să fie condamnată, Doamna Stanciu-a fost promovată La prea înalta CCR. De cine oare? Şi de ce? Dar asta, e o ruşine Căci, să ne-nţelegem bine După ce-a făcut, se pare Că doamna Stanciu nu are Competenţe necesare De drept, cu care să poată Să dea o sentinţă dreaptă. Sau, dacă-i tobă de carte, Cum de-a mers aşa departe Cu cineva care-i cerea O datorie, nu altceva? Şi ar mai fi de-adăugat Că doamna Stanciu-a mai condamnat Încă un om nevinovat. Vorbim de domnul Guţău, care, După nedreapta condamnare, N-a stat pe gânduri, a apelat La CEDO, care-a analizat Cazul, apoi a anunţat Că omul e nevinovat. Ce ziceţi de aşa ceva? Cum se poate califica Cel care procedeaz-aşa? Şi dac-aceşti nevinovaţi, Pe drept cuvânt înfuriaţi Pentru toate ce-au pătimit Şi banii ce i-au cheltuit, Nu mai vorbesc de umiliri, Vor pretinde despăgubiri, Cine plăteşte dauna? Este doamna Stanciu cumva? 119

Aşa ar fi cu dreptate Dar nu-i aşa, din păcate. Şi ieri, şi azi, aşa bănet S-au dat mereu de la buget, Adică dintr-un buzunar Care mai slab ca un ţânţar Şi care e constituit Din impozitul pe venit Al tuturor românilor. Pai dacă-i aşa, domnilor, Înseamnă că plătesc şi eu Şi să mă bată Dumnezeu, Nu vreau să fac nimănui rău. Dar să plătesc pe cineva Ca să facă rău altcuiva, Nu-s de acord, pentru c-aşa, Devin complice, nu-i aşa? Dar eu nu mă vreau complice Pentru că, şi legea zice Că orice complice, mic, mare, Este bun de închisoare. Dar nu vreau nici aşa ceva, De-aceea, eu aş apela La ai noştri legiuitori Să ne scape de aşa dări. Şi dacă veţi face-aşa, Toată lumea v-ar lăuda. Şi dacă pe această temă Care n-admite dilemă Binevoiţi a-i consulta Pe români, toţi ar spune DA. Când tu greşeşti şi eu plătesc Este un lucru nefiresc.

120

Apocalipsa

(Domnilor Trump şi Putin, care se acuză reciproc de intenţii belicoase) Mai marii lumii, cred mereu Că pe pământ sunt Dumnezeu Şi că, este menirea lor Să le comande tuturor. Vorbesc de Putin şi de Trump Din Moscova şi din Nou Camp Care, amândoi şi-au pierdut Cumpătul şi au început Să se acuze reciproc De drama care-a avut loc În Orientu-apropiat Unde recent, un scelerat Inconştient, a aruncat Mai multe bombe chimice Despre care, lumea zice C-au făcut un adevărat Măcel, de neimaginat, Luând foarte multe vieţi, răniţi, Care-au rămas nenorociţi Fiindc-au rămas săraci lipiţi, Căci tot ce au agonisit În viaţa lor, s-a risipit. Aceşti domni deci, au repus iar Toată omenirea pe jar Căci dacă-ncepe un război, Va fi vai şi-amar de noi Că va fi unul nuclear Şi cu efect catastrofal Pentru toată omenirea, Fiindcă aduce pieirea. Căci ce s-a-ntâmplat în Siria, 121

Se va-ntinde ca molima Cuprinzând întreg pământ Care va deveni mormânt Pentru fiecare din noi. Căci asta-nseamnă un război. Dar acestor doi îngâmfaţi, Nu le pasă, sunt apăraţi De buncărele-palate La zeci de metri-ngropate În pământ, punând la cale Numai planuri criminale. Iar tabelul de criminali, Se completează cu alţi venali Care sunt, este evident, Producătorii de armament Mereu mai nou, de-naltă clasă Pentru distrugerea în masă. Însă asta, frăţioare, Nici nu este de mirare: Războiul a fost şi va fi, Cât lumea va mai dăinui, Mijoc şi scop de-mbogăţire Pentru întreaga omenire. Când oamenii-s de rea credinţă, Lumea intră-n suferinţă.

122

Recidiva

(Domnului Klaus Iohannis, care refuză să o demită pe doamna Koveşi) Domnul nostru preşedinte Este ferm, nu se dezminte. A spus că n-o va revoca Pe şefa de la DNA, Şi-acum, s-a ţinut de cuvânt. N-a aruncat cu vorbe-n vânt. Iar hotărârea luată Ar trebui lăudată Dar se pare că nu-i aşa, Şi spune asta cineva Care-i specialist în drept Şi pe deasupra înţelept Care afirmă răspicat Că doamna Koveşi-a-ncălcat Constituţia, şi nu odat’. Aşa fiind, e de-ntrebat: De ce al nostru şef de Stat Care n-are studii de drept Nu-i tot aşa de înţelept Şi spune că ceea ce-a făcut Doamna Koveşi, nu-s decât Nişte fapte ne-nsemnate Şi nu merită luate În seamă? Păi dacă-i aşa Înseamnă că domnia sa N-a citit constituţia, Sau, dac-a citit-o, nu vrea Ca să ţină seama de ea. Poate e vorba de-altceva? Dar de ce? Ştie cineva? Nu cumva domnul şef de Stat 123

Are pe cuget vreun păcat Pe care l-a încredinţat Doamnei Koveşi la păstrat? Numai aşa s-ar explica De ce a procedat aşa. Dar ce oare s-ar întâmpla Dacă Toader va apela La prea înalta CCR Ca să descurce lucrurile? Şi dacă prea înalta curte Care-i plină de virtute, Spune că şefa DNA A-ncălcat constituţia, Ce facem? Ce va mai urma? În acest caz, şeful de Stat Care e considerat Al constituţiei garant, Va primi, neîntârziat, Un vot de blam, prea meritat, Şi se va pune-ntrebarea: Cine-şi va da demisia? Când interesul este mare, Calci şi legea în picioare.

124

Imputare

(Domnului Klaus Iohannis, care-l acuză pe Dragnea că a plecat în Israel fără acordul său) Iubitul nostru şef de Stat Este aşa de supărat Pe Dragnea, încât l-ar mânca De viu dacă nu s-ar temea Că-i rămâne ceva în gât Şi nu vrea asta, întrucât Ar risca să rămână mut, Nemaiputându-l acuza Că a făcut aşa şi-aşa. Scăpat deci de-acest handicap Şi punând toate cap la cap, A conchis clar şi frumuşel Că deplasarea-n Israel S-a făcut fără ştirea sa, Aşa încât, i s-a lezat Demnitatea de şef de Stat. El trebuieşte informat De tot ce mişcă-n acest Stat. În plus, atunci când a aflat Că-n Israel s-a deplasat Şi doamna noastră premier Dăncilă, tot ca mesager, Domnul Iohannis a luat foc, Nu s-a mai stăpânit deloc, A ieşit la televizor Şi-a spus, în văzul tuturor: Doamna Dăncilă să îşi dea Imediat demisia. Dar pentru ce, aş întreba? Că nu s-a dus la o cafea Acolo, ei au discutat 125

Probleme legate de Stat Adică, bilaterale Şi nu au stat la taclale. Nu au plecat de capul lor Ca orice turist amator. S-au dus acolo c-un mandat Pe care şi l-au respectat. Atunci, ce e de imputat? Că nu a fost înştiinţat? Dar chiar dacă ar fi aşa, Problema nu ar merita Să se discute chiar aşa, Căci tonul face muzica. Iar când tonul nu-i potrivit, Cineva iese păgubit. Iar păgubiţii, suntem noi, Cei ce ne zbatem în nevoi Căci o dispută-ntre palate Este cea mai rea din toate Pentru că ea îi abate Pe-aceşti confraţi prea belicoşi În nişte tauri furioşi Care uită de treaba lor, În detrimentul tuturor. S-a uitat deci, foarte uşor, Rolul sfânt de mediator Pe care-l are şeful de Stat, Şi ne facem de râs. Păcat. Atunci când eşti mediator, Nu da frâu liber nervilor.

126

Contestatarul

(Domnului Klaus Iohannis, care este nemulţumit atât pe legislativ, cât şi pe executiv) Domn’ Iohannis, n-are pace, E scârbit şi îi displace Orişice lucru ar face Puterea legislativă Şi cu cea executivă: Pe şefa de la DNA N-a voit a o revoca, Deşi guvernul a demonstrat Că doamna Koveşi a-ncălcat Constituţia. Repetat, Ceea ce nu e de iertat. Dar şeful nostru cel mare Zice c-această-ncălcare Este ceva neînsemnat, Nu este de sancţionat; Legile pe justiţie Sunt ţinute-n suspensie Deoarece domnia sa Nu voieşte a le-aproba Decât dacă comisia De la Veneţia va da Acordul de-a le aplica. Asta-nseamnă că dumnealui Spune legislativului Cum că nu este în stare Ca să emită legi care Sunt bune de-a fi aplicate. Ce ziceţi, are dreptate? Despre-actualul premier Spune că nu-i mână de fier, Că n-are experienţă 127

Şi nici destulă decenţă, Lucru care l-a demonstrat În ziua când s-a deplasat În Israel, unde a plecat Cu Dragnea, alt neobrăzat, Fără să îl fi anunţat. În plus, prim-ministrul n-are Cunoştinţe necesare Pentru postul care-l are Aşa încât, trebuie să-şi dea De urgenţă demisia. Nici Tăriceanu n-a scăpat De critici, dar s-a învăţat S-audă, ocazional, Cum că şi el e un penal. Dar cea mai mare ingerinţă Făcută cu rea credinţă, Este atunci când le cere Juzilor de la CCR Ca anumită cerere Să se rezolve aşa şi-aşa, Deşi ştie foarte bine Că asta nu se cuvine, Căci, în loc de mediator, Se transformă în jucător. Când se dau lupte-ntre palate, Lucrurile merg prost. Mai toate.

128

Pedepsitul

(Domnului Klaus Iohannis, care s-a antepronunţat, spunând că cineva este un „penal“, deşi respectivul nu fusese judecat) Domnul nostru preşedinte S-a jurat că de-azi-nainte Va scoate din vocabular Îndrăgitul cuvânt „penal“. Dar s-a jurat doar după ce Turbaţii din CNCD, Toţi PSD-işti, l-au amendat Fiindcă s-a antepronunţat Spunând că domnul Cutare E un penal, cu „p“ mare, Deşi omul, un acuzat De ceva, n-a fost judecat, Iar verdictul n-a fost dat. Acest om deci, e insultat. Acum, domnul preşedinte, Nu mai e aşa „fierbinte“ Şi spune c-amenda dată Nu-i deloc justificată, Aducându-i şi-o critică: E o treabă politică. Când spui că cineva-i pătat, Fără dovezi, faci un păcat.

129

Condamnatul

(Domnului Hrebenciuc, condamnat la închisoare pentru retrocedări nejustificate) Lui Hrebenciuc i s-a-nfundat, Fortuna l-a abandonat. Sărmanul, a fost condamnat Ca să facă închisoare Doi ani. Cu executare. Dar nu este prea supărat, E trist, însă s-a consolat Ştiind că merită doi ani Dacă-i rămân sacii cu bani Pe care i-a agonisit Trudind din greu, neobosit, Semnând cereri şi aprobări Pentru zeci de retrocedări De terenuri şi de case De la Sfântul Duh rămase, Dorite de mulţi amatori Abili mânuitori de sfori Care se bat ca nişte chiori S-arate că-s moştenitori. Şi reuşesc, de multe ori Pentru că-s îndatoritori Şi ştiu că doar când dai ceva Poţi primi în schimb altceva. Acest demers, azi brevetat, Deşi-ar trebui condamnat, Este foarte des practicat Aşa încât, nu-i mirare Când vezi că un oarecare Ajunge putred de bogat. Ce ziceţi de-asta, nu-i păcat? Îmbogăţirea peste noapte, Se face doar cu-acte trucate. 130

Deziluzie

(Procurorilor care întocmesc dosare penale pe probe „fabricate“) De curând, s-a mai întâmplat Ceva care-a dinamitat Bunul renume acordat Procurorilor DNA Care, după părerea mea Nu-şi prea fac datoria, Nu luptă pentru adevăr, Ceea ce-i spre ruşinea lor, Deşi spun, că cei vinovaţi Sunt, cu toţii, penalizaţi, „Cântărind“ ce greutate Au cele realizate. Numai că-n realitate, Nu este-aşa, din păcate. Acest fapt s-a şi demonstrat În trecutul apropiat Când doi oameni nevinovaţi Au fost, amândoi, condamnaţi. Mă refer, şi îmi pare rău, La doamna Marinca, la Guţău Care-au trecut, cum ştim bine Prin furcile caudine Care atât i-au devastat. Dar lecţia, nu s-a-nvăţat. Recent, scena s-a repetat: Lui Greblă, Ponta, lui Sova Şi la mulţi alţii-asemenea, Li s-au întocmit dosare Cu învinuiri penale De o gravitate care Cerea ani grei de-nchisoare. Iar oamenii-au fost hărţuiţi 131

Ani de zile, neliniştiţi De teama de-a fi osândiţi, Deşi pe cuget nu aveau Nici un păcat, dar se gândeau Că deşi sunt nevinovaţi, Puteau să fie-ncarceraţi. Ceea ce s-a şi întâmplat, Dar cel bănuit vinovat De-aşa ceva, a fost iertat. Să trăieşti cu aşa calvar Pe cap, cu sufletul pe jar, Nu e uşor de suportat, Dar ce să vezi, de astă dat’? Chiar Fortuna i-a ajutat: ICCJ a demontat Capetele de acuzare Din numitele dosare, Iar verdictele ce s-au dat Răsună limpede, curat: Fapta nici nu a existat, Aşa c-acest nevinovat Ca şi ceilalţi nevinovaţi, Sunt cu toţii exoneraţi De-nvinuirea pe care Le-aţi dat-o, cu neruşinare. Dup-aşa întorsătură Care le-a pus pumnu-n gură La toţi procurorii care Întocmesc aşa dosare, Se pune o întrebare: Cum de-a fost posibil oare? Vorbim de incompetenţă Şi de lipsă de decenţă? E vorba de rea credinţă Şi rabat la conştiinţă? 132

Poliţe-ajunse la soroc Care nu s-au plătit deloc? Dosarele, se fac cumva Dar la comanda cuiva Care vrea moartea altcuiva? Şi SRI, de ce-şi bagă Coada într-o aşa treabă? Iar domnul Maior, pentru ce Se bagă-n ciorba CCR?... Şi ar mai fi de-adăugat Ceva ce nu e de uitat: Toate-aceste ingerinţe Care-au născut suferinţe Multe, greu de imaginat Precum şi greu de suportat, S-au făcut cu bani de la Stat Ca şi de la nevinovat Aşa încât, atât statul Precum şi nevinovatul Au rămas, ambii, păgubiţi. Dar vinovaţii-s mulţumiţi Căci, spun ei, şi-au făcut treaba, Deşi au muncit degeaba. Şi nu au teamă de urmări, Căci nu-i ia nimeni la-ntrebări. Dar, dacă astăzi, cineva, Ar veni şi i-ar obliga Ca să plătească paguba, Ce credeţi că s-ar întâmpla?... Când oamenii-s de rea credinţă, În lume-i multă suferinţă.

133

Vrăjmaşie

(Politicienilor români, care, în loc să colaboreze, se ceartă şi se insultă reciproc) În toată lumea, ranchiuna Este o boală, nu-i aşa? Şi nu prea poţi scăpa de ea Decât când ţi-ai decapitat Adversarul înverşunat. Că-i o boală specială, Nu e nici o îndoială Pentru că, de ea sunt atinşi Mai ales, oamenii distinşi Care au funcţii mari în stat Demnităţi de necontestat: Cei de la preşedinţie, Şi, aşa precum se ştie, Şefi de partide, de guvern, Care-s într-un conflict etern, Fiecare vrând s-arate Că se pricepe la toate Şi are mereu dreptate. În acest scop, nu stau deloc, Se-apostrofează reciproc Ajungând până la insulte, La trădări, practici oculte, Purtări necviincioase Şi-afirmaţii mincinoase. Cu aşa preocupare, Nici nu este de mirare Că nu mai au timp de-altceva. Uită că au răspunderea Faţă de cei ce i-au ales, Să lupte doar pentru progres, Nu pentru propriul interes. 134

Ăsta-i motivul pentru care Programul de guvernare Şchioapătă, iar vinovaţi Sunt doar aceşti impricinaţi. Tabloul mai sus prezentat A fost, cu brio, adoptat Şi de dragii noştri confraţi Care se ceartă, disperaţi, De zici c-ar trebui legaţi Şi la balamuc internaţi. Domn’ preşedinte tare-ar vrea Ca primul ministru să-şi dea Imediat demisia Pentru că, zice dumnealui, Nu face faţă postului; Dragnea, e „penalul“ care Este bun doar de-nchisoare Unde să stea până moare. Aceşti doi inşi, la rândul lor Îi răspund batjocoritor, Spunând că Iohannis n-are Abilităţi necesare Pentru funcţia ce-o are. Şi cum parcă n-ar fi de-ajuns Un aşa dialog de plâns, Mai apare în peisaj Alt controversat personaj, Pe nume Orban Ludovic, Un personaj bun de nimic, Care-n condiţii normale Ştie precis că nu are Vreo şansă la guvernare, Se străduieşte să dărâme Acest guvern, să-l fărâme Cu manevre de uzură 135

Şi lovituri sub centură. În acest fel, şi învăţat Să umble cu jalba-n proţap Pe la diverşi şefi de stat Unde, cu capul prea plecat Se plânge că nu-i ascultat, Că guvernanţii actuali Nu sunt decât nişte penali, Că sunt doar oameni de pripas Care-au dus ţara în impas, În final, ca o-ncununare, Acuză de-naltă trădare Pe actualul prim ministru. Se poate ceva mai sinistru? Astea sunt veştile care Trec zilnic peste hotare Ala încât, nu-i mirare Că noi batem pasul pe loc Şi nu înaintăm deloc. Concret, lupta-ntre palate Se vede în rezultate: Astfel, după cum se ştie, Stagnata economie Trasă de forţe astrale, A luat-o din loc. La vale. Când se ceartă „mărimile“ Suferă doar „mulţimile“.

136

Rea credinţă

(Celor de la DNA, care, fără dovezi concrete, l-au condamnat pe domnul Tăriceanu) Încă odată, DNA, În frunte cu şefuţa sa Şi-au maculat imaginea. Acum, omul nevinovat Pe care ei l-au condamnat, Este al doilea om în stat, Preşedintele la senat, Domnul Tăriceanu Călin Care-a trăit trei ani de chin În care a tot fost chemat La DNA şi asaltat Cu fel de fel de întrebări Sperând să-l scoată din răbdări Aşa încât, surescitat, Să spună că e vinovat. Dar asta, nu s-a întâmplat. Domn’ Tăriceanu-a rezistat. Aşa fiind, debusolaţi, Aceşti călăi devin turbaţi Şi născocesc vini pe care I le-aruncă în spinare Formulând o acuzare Care cere închisoare Ani mulţi, cu executare. Astfel, dosarul „aranjat“ E numai bun de judecat Şi repede înaintat La suprema ICCJ. Aici însă, speranţele Acestor noi pui de lele S-au spulberat, deoarece 137

Înalta judecătoare Cercetând, cu grijă mare Capetele de-acuzare, Le-a respins, pe fiecare: Faptele nu au existat, Acuzatu-i nevinovat. După acest deznodământ, Acuzatorii, rând pe rând, Au lăsat capul în pământ Şi n-au mai scos nici un cuvânt, Deşi ar trebui luaţi La puricat şi întrebaţi De ce au procedat aşa? Au făcut jocul cuiva? Dar asta e rea credinţă Şi rabat la conştiinţă, Ceea ce nu e de iertat. Ce zic „mărimile“ din stat? Şi ar mai fi de amintit De banii ce s-au cheltuit Cu-acest proces. Cine-a plătit? Contribuabilul cinstit? Dar de-ar plăti cel vinovat, N-ar fi mai bine pentru stat?... Incriminând pe cineva Fără dovezi, e vina ta.

138

Sentinţă

(Membrilor CCR, care au concluzionat că doamna Koveşi trebuie revocată) După mai multe amânări Şi tot atâtea aşteptări, CCR, în sfârşit, a dat Verdictul mult timp aşteptat: Doamna Koveşi a-ncălcat Constituţia, repetat. Deci, se face vinovată Şi trebuie revocată Din funcţia ce-o deţine. Acum, cel care-o susţine, Adică domnul şef de Stat Iohannis, e debusolat Şi nu ştie ce să facă Pentru că, dac-o revocă Recunoaşte c-a gafat În ziua-n care-a refuzat S-aprobe actul prezentat De omul cel mai reputat În probleme de acest fel: Ministrul Toader Tudorel. Aşa fiind şi ştiind bine Că s-a făcut de ruşine Dac-ar semna revocarea, Îl macină întrebarea: Ce să fac? Dacă n-aş semna, Nu încalc constituţia? Nu-i îndoială că-i aşa, Un act emis de CCR Obligă la supunere. Cum pot să scap de belele? Mă aflu-ntre două rele: 139

Dacă semnez, îmi fac un rău, De nu semnez, e şi mai rău. Basma curată aş scăpa Doar dacă Koveşi şi-ar da Imediat demisia. Numai că dânsa, nu prea vrea, Nu ştiu ce o împiedică, Are vreun as în mânecă? În acest caz, soluţia E tot la îndemâna mea: Mă alătur celor care Mă susţin cu-nflăcărare Şi îmi spun ca să nu semnez Şi apoi să organizez Un referendum prin care Să îi trimit la plimbare Pe toţi. Asta-i soluţia: Să suspend constituţia. E singura modalitate Care pune cap la toate Contradicţiile care Duc ţara către pierzare. Când adversaru-i refractar, Musai să pui mâna pe par.

140

Recunoştinţă

(Domnului Dacian Cioloş, care-l îndeamnă pe şeful de Stat să abroge constituţia) Domnul Cioloş, ex-premier, În prezent numai rentier, Trăind din ce-a acumulat La UE, unde-a asudat Din greu, când ne-a reprezentat Ţara cu cinste şi onoare Dând din coate, din picioare, Reuşind, şi nu-i mirare, Să dovedească tuturor Că noi suntem un brav popor. Aureolat deci de-acest Nimb de super om celest, A fost repede remarcat De dragul nostru şef de Stat Care l-a chemat în ţară Dându-i o sarcină clară: Să ia repede frâiele Aflate-n mâna PSD Şi apoi să guverneze Aşa-ncât să redreseze Economia din toate Sectoarele de-activitate. Că după un an de mandat Ţara nu s-a revigorat, Nu este vina dumnealui. Oricum, nu a guvernului Său. El de la PSD a luat Un stat foarte anemiat. Totuşi, Cioloş şi-a arătat Stima pentru şeful de Stat Căruia, azi, când e la greu, 141

Îi acordă sprijinul său În problema controversată De-a fi sau nu revocată Koveşi de la DNA. Are şi el părerea sa, Şi-i spune şefului, aşa: CCR nu-i în măsură Ca să-i pună pumnu-n gură Şefului nostru de Stat care Este decât toţi mai mare Aşa încât, domnia sa Poate face ceea ce vrea. Şi ca să le-nchidă gura Celor care-ntrec măsura Spunând c-orice decizie Luată de-nalta CCR E ceva de necontestat, Cioloş vine c-un ultim sfat: Îndeamnă pe-nălţimea sa S-abroge constituţia... Slugarnicii, au fost şi sunt Oameni care n-au nimic sfânt.

142

Evadare

(Doamnei Udrea, care, învinuită că şi-a însuşir fonduri la gala Bute, a fugit tocmai în Costa Rica) Actorii de la gala Bute, Nume bine cunoscute Ca foarte buni mânuitori În ale trasului de sfori, Care, la numita gală, Organizată cu fală Şi muncind pe deşelate, Şi-au oprit şi ei o parte Din sumele încasate. Astfel, fiind ei vinovaţi, Au fost, pe bune, condamnaţi La ani grei de închisoare Aspră, cu executare. Numai că, un impricinat Mai perspicace, şi dotat Cu simţul de-a anticipa Ceea ce se va întâmpla, A luat măsuri de salvare: A fugit peste hotare. Vorbim de doamna Udrea, care A ajuns în Costa Rica Unde e şi doamna Bica, Precum şi alţi câţiva fugari Cu toţi fiind milionari În euro sau în dolari Şi duc o viaţă ca de vis. Nimic nu le e interzis, Statul fiind un ideal Locaş de paradis fiscal Care nu e interesat De felul cum s-au procurat 143

Aceşti bani. Ei se cheltuiesc Acolo, sau se investesc Producând deci plus valoare, Adică o bunăstare Simţită de fiecare Cetăţean al acestui stat. Şi asta nu-i de condamnat. E motivul pentru care Nu cred într-o extrădare, Deşi aceşti fugari confraţi Ar trebui recuperaţi Pentru a fi încarceraţi Şi în final, deposedaţi De bunurile obţinute Ilegal, pe căi oculte. Doar astfel se poate stârpi Pofta de-a se îmbogăţi A celor care, ştim prea bine, Îşi dau cinstea pe ruşine... Când ştii că te paşte necazul, Scapi uşor dacă schimbi macazul.

144

Datorie

(Domnului Klaus Iohannis, despre care se spune că ar fi dator la Stat) În LUJU, ieri, a apărut O ştire cam greu de crezut: În acest scurt comunicat Se spune, clar şi răspicat,, Cum că domnului şef de Stat I s-a-ntocmit dosar penal Pentru un fapt cam imoral, Fapt care s-ar fi petrecut Într-un îndepărtat trecut. Concret, acest comunicat Ne spune, clar şi apăsat Că domn’ Iohannis a uitat Cum că ar fi dator la Stat Nişte bani, fiindcă n-a plătit Nici un impozit pe venit Pentru chiriile luate De la casele aflate Într-a sa proprietate. Aşa fiind, e de-ntrebat: O fi oare adevărat? Căci dacă nu va fi aşa, Cineva o va încurca. Dar dacă e adevărat, Al cui obraz va fi pătat? Neplătind o datorie, Eşti client la puşcărie.

145

Gică contra

(Domnului Klaus Iohannis, pentru că nu respectă hotărârea CCR de revocare a doamnei Koveşi) Aşa cum mulţi s-au aşteptat, Domnul Iohannis, şef de Stat, Înc-o dată ne-a arătat, Aşa cum a făcut mereu, Cum că este un fariseu Care pricepe foarte greu Dar, în schimb, uită repede. Este clar deci, şi limpede Că domnia sa nu are Abilităţi necesare Pentru funcţia ce-o are. Şi ca dovadă că-i aşa, E faptul că domnia sa Stă prost cu constituţia, Nu-nţelege nimic din ea. Căci dacă nu ar fi aşa, Atunci nu ar mai comenta Şi nici pe gânduri n-ar mai sta: Ar accepta imediat Rezoluţia ce s-a dat De către-nalta CCR Care-i obligatorie Şi care spune, clar, aşa: Koveşi de la DNA A-ncălcat constituţia Şi trebuie revocată Fără amânări. Îndată. Dar domnul şef de Stat nu vrea S-o revoce pe Codruţa. De ce oare? Are ceva Pe conştiinţă, un păcat 146

Şi vrea ca să-l facă uitat? În acest caz, a apelat La şefa de la DNA? Nu e exclus să fie-aşa, Mai ales că a mai avut Aşa ceva şi în trecut. Iar în prezent, ce fapt banal, Are pe rol dosar penal. Şi ar mai fi de semnalat Ceva ce dânsul a uitat, Aşa că îi amintesc eu Că el, faţă de Dumnezeu A jurat şi pe Biblie Ca şi pe constituţie, Că va fi un preşedinte Cinstit, de nimeni pedinte Şi că nicicând nu va-ncălca Ce spune constituţia. Dar dânsul, nu şi-a respectat Angajamentul ce l-a luat Ceea ce, fără înconjur, Nu se cheamă decât sprejur... Cuvântul dat, precum se ştie, Este o sacră datorie.

147

Măsluire

(Procurorilor de la DNA Ploieşti, care fabricau dosare penale false) De curând, s-a mai întâmplat Ceva ce-a dat-o peste cap Pe şefa de la DNA Precum şi pe echipa sa De onorabili procurori Bine cotaţi şi muncitori Pe care poţi să îi găseşti Numai la DNA Ploieşti. Aceşti stimabili procurori, Abili mânuitori de sfori Care l-au anchetat mai an Pe domn’ Ghiţă Sebastian, Şi-au permis să-i pună-n spate Vini grele, nenumărate, Învinuiri pentru care Se cereau ani de-nchisoare, Deşi-aceste probe, toate, Nu erau fundamentate. Aşa fiind, şi speriat, Domnul Ghiţă, debusolat, Şi-a luat bagajul şi-a plecat Din ţară, foarte-nfricoşat Că va fi găsit vinovat Şi deci, că va fi condamnat. Şi chiar aşa s-a întâmplat Pentru că, prima instanţă, Unitate cu prestanţă, A conchis că e vinovat Aşa încât l-a condamnat La ani grei de închisoare Şi toţi cu executare. 148

Dar la recurs, ICCJ, Analizând dovezile Prezentate de-acuzare, A constatat, cu stupoare, Că faptele pentru care Se cereau ani de-nchisoare, N-au existat, prin urmare Ghiţă este exonerat De orice vină. Achitat. Dup-aşa o întâmplare, Se pune o întrebare: Procurorii anchetatori Au fost oameni începători Care-au făcut numai erori, Sau au fost oameni reputaţi Însă rău intenţionaţi Care-s în solda cuiva Care vrea rău altcuiva? Se pare că e chiar aşa Deoarece, aşa ceva S-a-ntâmplat şi altă dată, Şi nu o singură dată. De-aceea, aş mai întreba: Cine permite-aşa ceva?... Orice-i făcut cu rea credinţă, Aduce numai suferinţă.

149

Repetentul

(Domnului Ludovic Orban, preşedintele PNL, care, cu orice prilej, vorbeşte urât de PSD) Domnul Orban, n-a învăţat Nimic din ce s-a întâmplat În trecut, când a încercat Să îi dea jos pe cei care Se află la guvernare. El crede că-i suficient Să iei cuvântu-n parlament Unde, cu un comportament De maidanez, deci indecent, Să-i maculeze pe cei care Se află la guvernare. În plus, şi pentru-a demonstra Că mai ştie şi altceva, Că e un înger păzitor Cu grijă de-ntregul popor, Se transformă-n agitator Care, voios şi cu fală Cheamă lumea la răscoală Sperând că-i va înfricoşa Pe cei ce deţin puterea, Aşa încât, ei vor ceda. Dar nu s-a întâmplat aşa. Dimpotrivă, acest demers Prostesc şi de neînţeles Chiar pentru membri PNL, Şi-a arătat şi roadele: Moţiunea de cenzură Le-a dat un pumn peste gură La toţi cei care au sperat Că moţiunea, de-astădat’ Va trece. Dar s-au înşelat. 150

Moţiunea nu a trecut Şi-a devenit doar un rebut. Şi ca dovadă că demersul Nu a stârnit interesul Tuturor membrilor PNL, O probează demisiile A mai multor parlamentari Care, sătui de-aşa sforari, Au părăsit acest partid Care, cândva un monolit, Pierde teren din zi în zi Şi-n loc de a se întări, Îşi răreşte rândurile Şi va ajunge repede La fel ca PNŢCD. Şi cine este vinovat De toate ce s-au întâmplat? Şi ar mai fi de semnalat Că tot la fel s-au comportat Şi cei care-şi zic USR „Născuţi“ ca să salveze-o ţară Dar s-au făcut de ocară, Căci, de când sunt în parlament Fac doar scandal, e evident Şi cred că în politică Te-afirmi făcând doar critică, Uitând c-o iniţiativă Le-ar da altă perspectivă. Aşa se face că-n sondaj Sunt într-un continuu picaj... Cu imputări, certuri, sfidare, Îţi tai craca de sub picioare.

151

Protectorul

(Domnului Klaus Iohannis, care refuză să o revoce pe doamna Koveşi) Domnul Iohannis s-a decis: Pe Koveşi nu o revoc. Pot doar să fac un compromis: Îl pun pe Portocală-n loc. Poţi să ai somn tihnit, uşor, Doar când ai înger păzitor.

152

Dura lex

(Procurorilor care întocmesc dosare penale doar pe bază de probe fictive) Mai ieri, mass-media, toată A fost din nou bulversată De o veste bombă, care Trezeşte îngrijorare: Doamna Bica, fost procuror La DIICOT, ce cu onor Şi cu dreptate se opunea Şefuţei de la DNA, A fost iute acuzată De o faptă inventată Şi în final condamnată La trei ani de închisoare Grea, toţi cu executare. Astfel, ceva strict personal A devenit un caz penal, Ceea ce s-a mai întâmplat Pe timpul celui împuşcat. Dar aceste iţe-ncurcate Au fost iute descurcate Chiar de către ICCJ Care, judecând faptele Cu obiectivitate Şi cu spirit de dreptate, A infirmat acuzarea Fiindcă nu se întemeia Pe fapte concrete care Să merite-o condamnare. Aşa fiind, ICCJ A hotărât: Bica nu e În nici-un fel vinovată Şi deci, a fost achitată. 153

Aşa fiind, lumea toată Se-ntreabă îngrijorată: Cum de se-ntâmpl-aşa ceva? Cine permite-aşa ceva? Căci cazul nu e singular Şi nici nu este ceva rar. Două sute de achitări În şase luni, nu-ţi dau fiori? Şi vinovaţi de-aşa erori Sunt procurorii-anchetatori Care întocmesc dosare Cu probe-ncriminatoare Care, de fapt, sunt trucate Şi-apoi aruncate-n spate Cuiva care nu-i agreeat De-un oarecare potenţat. Dar oare ce vină mai au Şi judecătorii ce dau Sentinţe făr-a cerceta Temeinic acuzaţia Prezentată de procuror, Ceea ce e dăunător Şi-n detrimentul tuturor. Că este-aşa, nu-i de negat, ICCJ a confirmat Că sutele de condamnaţi Au fost găsiţi nevinovaţi Şi care urmare, achitaţi. Iar dacă cei nedreptăţiţi Vor cere-a fi despăgubiţi, Cine plăteşte dauna? De la buget, nu este-aşa? Adică, voi plăti şi eu, Deşi ştie doar Dumnezeu Că trăiesc de azi pe mâine 154

Numai c-o coajă de pâine. Dar dările, mi le plătesc Pentru că altfel, o păţesc. Şi ar mai fi de semnalat Ceva ce nu e de iertat: Până acum, rar s-a-ntâmplat Ca să vedem că-i condamnat Cineva proptit bine-n şa Sau un bogătaş, nu-i aşa? Şi chiar dacă a fost „proptit“, El paguba nu şi-a plătit Aşa că o plătim tot noi, Cei ce ne zbatem în nevoi. Cum de se-ntâmplă astea toate? Nu cumva e complicitate? Bine-nţeles că este-aşa, Altfel, nu s-ar mai întâmpla Asemenea minunăţii Care sunt doar potlogării. Ce zic cei care ne-au promis Că vom trăi ca-n paradis?... Când tu greşeşti şi eu plătesc, Nu este un târg creştinesc.

155

Infracţiune

(Domnului Klaus Iohannis, care a încasat chirii pentru spaţii care nu-i aparţineau) Mass-media, înc-odată A strâns veşti şi ne arată Nouă, pentr-a câta oară Tot ce se întâmplă în ţară. Acum, ca ultimă veste Care nu-i deloc poveste, Ne spune de-o faptă care Este cutremurătoare: Domnul nostru preşedinte N-are ţinere de minte, Altfel, cred că n-ar fi uitat Cum că ar fi dator la stat Banii pe care i-a-ncasat Pe un spaţiu închiriat Aparţinând unei case Pe care şi-o cumpărase Folosind doar acte false. Şi nu-i vorba de-un mizilic, Adică-un lucru de nimic. În joc sunt, ştim mulţi dintre noi Sute de mii de euroi Pe care acest om avar I-a strecurat în buzunar Deşi ştia foarte bine Că suma nu-i aparţine. De-aceea, eu aş întreba: Cum de-a făcut aşa ceva? La asta, nu m-am aşteptat Căci dânsul, primul om in stat Ar trebui ca să fie Exemplu de omenie, 156

De cinste şi de dreptate În acţiunile toate. Dar dânsul, cum s-a comportat? Este clar că ne-a înşelat Încrederea. A profitat De funcţia ce a avut În apropiatul trecut. S-a transformat într-un samsar Cu grijă doar de buzunar. Dar nici azi, ca preşedinte Nu se poartă mai cuminte: Pozează într-un mieluşel, Da-i arogant şi plin de el; Dă lecţii de moralitate, Da-ncalcă legile toate; Este plin de voie bună Pentru cei ce-i cântă-n strună; Pe cei de la guvernare Este-n stare să-i omoare, Uitând că dânsul e dator Să nu fie părtinitor. Dar asta, vai, cât l-a costat, Mass-media nu l-a iertat, Aşa încât, l-a prezentat Aşa cum este perceput. Eu ce să zic? Am rămas mut. Când te abaţi de la morală, Lumea îţi cere socoteală.

157

Ingratitudine

(Domnului Klaus Iohannis care, în sfârşit, a semnat revocarea doamnei Koveşi) După treizeci de zile Care-au scos lumea din fire, Domnul Iohannis, în sfârşit, S-a gândit şi s-a răzgândit Şi pân’ la urmă a găsit Că hotărârea CCR Este obligatorie Şi trebuie aplicată Fără vorbă, de îndată. A semnat deci revocarea Şefuţei de la DNA, Cam trist, şi foarte înciudat Dar în final, s-a resemnat. Dar faptul că i-a trebuit O lună-ntreagă de gândit Pentru-a pune-n aplicare O hotărâre a CCR, Înseamnă că domnia sa N-a citit constituţia. În acest caz, de ce n-a dat Crezare unui reputat Ministru, Toader Tudorel? N-avea încredere în el? Atunci de ce n-a apelat La consilierii de stat Care au obligaţia De-al instrui şi îndruma Pe calea dreaptă în toate Sectoarele de-activitate? Nu se încrede nici în ei? Mă mir, că nu-s nişte plebei. 158

Aşa fiind, e de-ntrebat: De ce oare a-ntârziat Aşa de mult pân-a semnat? A vrut s-arate că-i şef de stat Şi că nu poate fi forţat Să facă ceea ce nu vrea? Nu vrea s-asculte de plebei Făcând doar ce vrea muşchii săi? Fiindcă de-aia-i preşedinte Şi nu-i stă nimeni înainte Decât plecat şi rugător. Sunt Dumnezeu pentru popor. În plus, şefuţa DNA Pentru mine e cineva. De ce vreţi să scăpaţi de ea? Sunteţi o gaşcă de penali Doar vouă înşivă loiali. Şi să ştiţi că nu am semnat De frică, dar m-am săturat De cât timp am tot aşteptat Ca şefa de la DNA Să-şi prezinte demisia. Acum însă, m-am lămurit, Recunoştinţa a murit... Cine se-auto proslăveşte, Îşi face singur rău, greşeşte.

159

Nemulţumire

(Doamnei Koveşi, care pretinde că revocarea sa nu este justificată) Doamna Codruţa Koveşi A fost demisă astăzi, şi S-a despărţit de-ai săi confraţi Precum şi de alţi magistraţi Cu o simplă cuvântare Bine regizată-n care A spus că revocarea ei Nu are nicidecum temei, Că-nvinuirile, toate, Nu-s deloc întemeiate. Deci, această revocare Nu-i decât o vânătoare Menită ca s-o doboare. În acest fel, domnia sa Ne spune că decizia Pe care-a luat-o CCR, E greşită, deoarece S-a lăsat îmbrobodită De o gaşcă de elită De politicieni care Se află la guvernare Şi care nu fac altceva Decât să încalce legea Şi să se îmbogăţească, Dar nimic să nu plătească. Concret, spune domnia sa, E curată ca lacrima, Dar oameni răi din lumea rea, Îi tot aţin cărarea. Insolenţa şi minciuna, Îşi dau mâna-ntotdeauna. 160

Ofensatul

(Domnului Victor Ponta, foarte cătrănit fiindcă se simte tras pe linie moartă) Victor Ponta, fiu adorat Al PSD, şi gratulat Cu funcţii importante-n Stat, Azi este foarte strâmtorat Deoarece, de când şi-a dat Demisia şi a plecat Din funcţia de premier Unde era mână de fier, Nu prea mai este-n seamă luat. De-aceea, tare-i supărat: Să fie el, băiat şcolit, Un simplu membru de partid? Asta, el n-o va accepta Niciodată în viaţa sa. Astfel, după ce s-a zbătut Să capete un alt statut, Şi nereuşind nicidecum, S-a hotărât pentru alt drum: Să-i critice pe-ai săi colegi, Ceea ce a făcut luni întregi. Dar nici aşa n-a reuşit Nimic, aşa că, prea scârbit De-această luptă, el şi-a luat Tălpăşiţa şi a plecat Din partidul ce l-a lansat. Acum, se zbate, obosit, Să-şi facă propriul partid Sperând că procedând aşa Va reajunge cineva. Dar cine oare-l va urma? Rebeli, ca şi domnia sa 161

Din partidele aflate În opoziţie, toate, Luptând cu înverşunare S-ajungă la guvernare. Dar aşa adunătură Doar cu oameni de strânsură, Este demnă de crezare? Ce răspuns daţi la-ntrebare? Sau mizează pe PNL Unde-s cam tulburi apele Şi unde Orban, săracul, Se pare c-a dat de dracul? În acest caz, ce doctrină Îşi va pune în vitrină? Sau poate că va încerca Să-mpace capra cu varza? Oricum ar fi, va fi împins Să fac-un mare compromis, Ceea ce îl va afecta Maculându-i imaginea... Cine tinde spre mărire, Risc-o mare dezamăgire.

162

Determinare

(Domnului Dacian Cioloş, care spunea că nu-i place politica, dar acum se străduieşte să-şi înjghebeze propriul partid) Domnul Cioloş, un brav bărbat, Fost prim ministru instalat De dragul nostru şef de stat Într-un guvern zis tehnocrat, A fost şi este lăudat Pentru toate ce le-a făcut, Dar mai ales, ce n-a făcut. Acest domn, la toţi le spunea Că nu-i place politica Pentru că, de te-nhami la ea, Întotdeauna eşti forţat Să fii cu cugetul pătat Întrucât eşti mereu presat De-a spune mereu astăzi DA, Iar mâine s-o întorci pe BA. Altfel spus, dânsul socotea Că nu-i demn ca să fac-aşa. Între timp însă, şi-a schimbat Părerea, căci a observat Că nişte inşi, nu prea isteţi, Mulţi chiar semianalfabeţi Dar care-s groşi la buzunar, Nu fac politică-n zadar: Urcă pe scara socială Până-n vârf, fără sfială Şi-ajung s-ocupe posturi mari De miniştri, parlamentari, Cu salarii de zeci de ori Mai mari decât alţi muritori Şi cu pensii nesimţite Foarte iute risipite 163

Prin staţiunile de-aici, Monaco, sau Miami Beach. Concret, numai politica Te-ajută s-ajungi cineva Cu bani, influenţă mare Şi-nfipt bine pe picioare. Dar fără ca să trudească Prea mult, să nu năduşească. Plecând de-aici, domnul Cioloş S-a gândit şi şi-a spus fălos: Eu nu-s cu nimic mai prejos Decât aceşti iubiţi confraţi Pe care îi văd cocoţaţi În posturi cheie tot mereu. Ce-ar fi ca să încerc şi eu Să intru în politică? Pentru că, la o adică, Eu m-aş descurca mai bine Şi mai iute ca oricine În aşa treburi murdare, Că doar am calificare: N-am pierdut vremea în zadar Ca europarlamentar, Aşa că sunt calificat Să ocup funcţii mari în stat. Aşa fiind, m-am răzgândit: Îmi formez propriul partid, Şi în sunet de fanfare Voi porni spre guvernare. Sau chiar spre preşedinţie. Niciodată nu se ştie... Când hotărăşti să faci ceva, Dă-i bine, nu mai aştepta. 164

Complicitate

(Doamnei Koveşi care, împreună cu procurorii de la DNA Ploieşti, fabricau dosare pentru cei indezirabili) Unitatea de elită De la DNA Ploieşti, Era tare îndrăgită De şefa din Bucureşti, Pentru că, şefa cea mare Şi cu Zdreanţă cel abil, Confecţionau dosare La orice indezirabil Care avea a-i reproşa Ceva şefuţei DNA. În acest fel se explică Pentru ce, la o adică, Toţi cei care o deranjau Pe doamna Koveşi, plăteau. Astfel, mai mulţi nevinovaţi Cu asemenea dosare, Au fost repede condamnaţi La ani grei de închisoare. În schimb, pentru mulţi vinovaţi Din tagma lor de magistraţi În posturi cheie aciuiaţi, Se lucra cu grijă mare, Aşa c-aceste dosare Erau puse la păstrare În sertare tăinuite Cu ochi de Argus păzite Cu gând de-a fi folosite Ca şantaj, dacă îndrăznea Să nu facă pe voia sa, Scotea dosarul din păstrare Şi-l băga la închisoare. 165

În acest fel, corupţia S-a întins precum molima Spre avantajul tuturor: Corupt, dar şi corupător Care, lucrând mână-n mână Duc o viaţă foarte bună. Şi ar fi dus-o tot aşa Dacă cei din mass-media, Oameni de toată lauda, Nu ar fi luat la puricat Acest tandem rău infectat Astfel, lucrând zi şi noapte Şi cotrobăind prin toate Arhivele cunoscute, Dar, mai ales, neştiute, Lucrând cu multă migală, Au scos iute la iveală Dovezi care ne-au arătat Că ei au cugetul pătat. Iar faptu-i de necontestat. Aşa fiind, n-a mai mirat Pe nimeni ceea ce-a urmat: Koveşi-a fost detronată, Trasă pe linie moartă, Iar partenerii plini de har Puşi sub control judiciar Şi excluşi din magistratură. Cum s-or simţi cu pumnu-n gură? Omul corupt, răuvoitor, Merită blamul tuturor.

166

Învrăjbire

(Fruntaşilor politici din ţară, care se învinuiesc reciproc de un comportament lipsit de decenţă) În sărmana noastră ţară, Românaşii se omoară Între ei. Mare ocară. Iar ceea ce-i de remarcat E că examenul este dat Chiar de „mărimile“ din stat Aşa-ncât, şi nu-i mirare Că ocara-i şi mai mare. Fiindcă ştie-ntregul popor: Exemplul rău, e molipsitor Fiindcă-i o cale de urmat Pentru orice neobrăzat. În acest fel se explică Pentru ce, la o adică, La orice nemulţumire Oamenii îşi ies din fire Şi-aruncă vorbe murdare Lui Cutare şi Cutare: Vină de-naltă trădare, Furtişag la drumul mare, Indecenţă, dezonoare, Spuse cu încrâncenare, Îndemnuri la răzvrătire, Injurii pe străzi, lovire, Şi altele, spuse, toate Doar de minţi înfierbântate. Că-i aşa, nu-i îndoială Şi o spun fără sfială, Iar exemplul ce-l am de dat Este chiar domnul şef de Stat Care, cum ştim, s-a alăturat 167

Celor din stradă şi i-a-ndemnat Să strige-n cor, sus şi tare Doar lozinci defăimătoare La adresa celor care Se află la guvernare. La fel face şi PNL, USR şi cu PMP, Adică partide care Se doresc la guvernare. Asta-i durerea cea mare Care-a dus la dezbinare. E drept că-n ţările toate Opoziţia se zbate Să urce repede în şea, Dar nu se porcăiesc aşa. În plus, ei nu îşi ponegresc Ţara în care vieţuiesc Cum fac ai noştri bravi confraţi Care, umili şi prea plecaţi, Se jeluiesc la-nalte porţi Spunând că-n ţara noastră, toţi Cei care-s la guvernare Au dus ţara la pierzare. Aşa se face că UE Ştie că ţara noastră e Într-o veşnică-nvrăjbire Aşa că, spre lecuire, Îndeamnă pe şeful de stat Să înceapă de grabă sfat Cu cei de la guvernare. Altfel, nu avem salvare... Bârfind tot timpul cât trăieşti, Arăţi doar cât de jalnic eşti. 168

Milostenie

(Guvernului ALDE-PSD, care n-a cugetat suficient atunci când a făcut amnistia fiscală) Guvernul a dat-o în bară Din nou. Pentru-a câta oară? Acum, cu amnistia fiscală A lăsat visteria goală, Ceea ce, nu-i de lăudat. Este ceva necugetat. Este drept, sunt societăţi Care se zbat în greutăţi Produse de calamităţi Reale, care şi-au pierdut Aproape întregul avut Şi nu mai pot, chiar dac-ar vrea Să-şi plătească datoria Pe care o au către stat. Aşa ceva, e de iertat Şi merită aplaudat. Că sunt şi alte societăţi Care se zbat în greutăţi, Este perfect adevărat. Dar asta-i de analizat, De văzut cine-i vinovat. Astfel, când un oarecare Se-apucă de-o treabă-n care Nu are calificare, Sigur că va falimenta Dar este numai vina sa. Nu te duci la vânătoare Fără puşcă, frăţioare. Şi tot la fel de vinovat E şi-atunci când vre-un potenţat Şi om politic devotat 169

Partidului ce l-a lansat E numit şef şi „implantat“ La o-ntreprindere de stat, Dar care-n toată viaţa lui N-a bătut nici măcar un cui, E sigur că-ntreprinderea Aceasta va falimenta. Şi se-ntâmplă şi altceva Care-i la fel de păgubos Pentru stat. N-aduce folos. Mă refer la toţi cei care Deşi fac un profit mare, Îşi falsifică bugetul Şi, încetul cu încetul, Bagă profitul în buzunar. De impozit, n-are habar Şi apoi, fără decenţă, Se declară-n insolvenţă. Şi culmea, la judecată, Mai toţi ies basma curată. Aşa fiind, aş întreba: Cui i-ajută amnistia? Nu cumva, procedând aşa, Se-ncurajează frauda?... Un ajutor se cuvine Numai omului de bine.

170

Decizie

(Domnului Klaus Iohannis, pentru hotărârea de a candida pentru un al doilea mandat) Domnul Iohannis ne-a anunţat Că mai vrea încă un mandat De preşedinte-n acest stat Fiindcă, ne spune apăsat, Că merită acest mandat Căci a muncit şi-a asudat Din greu pentru acest popor Spre bunăstarea tuturor Atât în propria ţară Cât şi, mai ales, pe-afară. În acest fel, domnia sa Spune că are sarcina De a-şi continua opera De a stârpi corupţia Şi de a-i da jos pe cei care Se află la guvernare, Că duc ţara la pierzare. Vrea deci să introducă Un mai mare chef de muncă, De cinste şi de dreptate Care să se-ntindă-n toate Sectoarele de-activitate. Şi ca dovadă c-aşa ceva Se poate, e chiar domnia sa Care, muncind necontenit, Cu râvnă şi în mod cinstit, Dar cu rupere de oase, Şi-a cumpărat şapte case, Ceea ce e de lăudat Şi bun exemplu de urmat. Cât priveşte corupţia, 171

Şi-aici are de spus ceva Adică, va continua Să-i combată pe cei care Fură cu neruşinare Şi să-i bage la-nchisoare, Deoarece numai aşa Furtişagul se va stopa. În plus, se va alătura Manifestanţilor care, Deşi nu au aprobare, Ies pe străzi, şi-n gura mare Aruncă vorbe murdare Celor de la guvernare, Spunându-le să se care Deoarece, e evident, Au băgat ţara-n faliment. Şi cum în această stare Sărmana ţară mai are Doar o şansă de salvare, Ar fi bine să n-o ratăm: Mergem la vot ca să-l votăm Pe domn’ Iohannis, care-ntr-un an, Va duce ţara la liman. Măsurile gândite, clare, Şi munca, te ţin pe picioare.

172

Neglijenţă

(Celor de la PNL, care, prin felul lor de a face politică, au căzut în sondaje) Cu un preşedinte care Este doar o gură mare, PNL şi-a croit soarta: În curând, se va scufunda. Cu vorbe goale aruncate-n vânt, Nimic nu poţi construi pe pământ.

173

Scandalagii

(Maghiarilor din România, care pretind că Transilvania este pământ unguresc) Maghiarii din România Şi-arată iar nebunia Şi-aţâţaţi de Ungaria, Pretind că Transilvania Este un pământ unguresc, Nicidecum unul românesc, Şi cer a fi retrocedată Fără vorbe, de îndată. Numai că pretenţia lor, Este de râsul curcilor Pentru că, ungurii, aici, Sunt numai nişte venetici Sosiţi pe-acest pământ mănos Multe veacuri după Hristos, Pe când dacii şi-alte etnii Au locuit aici de mii De ani, fapt care-i demonstrat Cu dovezi de necontestat. Şi ei ştiu asta prea bine, Dar cum n-au pic de ruşine, Întind coarda, n-au măsură, Iar pe străzi ţipă, înjură, Cu drapele şi pancarde, Cu armuri şi cu cocarde Şi cu figuri belicoase Vrând să bage frica-n oase La toţi românii, aşa încât Să simtă cuţitul la gât. Astfel, comportamentul lor, Nu diferă de-al hunilor, Străbunii lor care-au venit 174

Aici, sosiţi din răsărit Împrăştiind în jurul lor Moarte şi spaimă tuturor. Asta însă, s-a petrecut Cu multe veacuri în trecut Adică pe vremea-n care Năvălirile barbare Au cutreierat pământul Volburându-se ca vântul. Dar azi, popoarele, toate, Se pretind civilizate Aşa că, dacă cineva Nu mai respectă regula Este un barbar, nu-i aşa? Ce zic ai noştri dragi confraţi Maghiari? Sunt necivilizaţi? Mie, aşa mi se pare Pentru că, a lor purtare Lasă foarte mult de dorit Şi nu este de-ngăduit Aşa ceva. Să ne dea pace. Să plece dacă nu le place Lumea e destul de mare. E loc pentru fiecare. Când vrei ceva ce nu-i al tău, Îl superi şi pe Dumnezeu.

175

Scufundare

(Celor de la USR care, prin politica lor, nu i-au convins pe alegători, aşa încât au scăzut în sondaje) Ei au intrat în Parlament Cu două cifre în sondaj. Azi, au doar una, şi-i evident, Sunt într-un permanent picaj. O moşie moştenită, Piere când nu-i îngrijită.

176

Îngrijorare

(Soţiilor care îşi fac prea multe griji pentru sănătatea soţilor lor) Soţioarei mele, care Altă grijă nu mai are Decât să mă dădăcească, De rele să mă păzească, Ştiind că de-oi păţi ceva, Durerea n-ar fi doar a mea. Aşa fiind, mă străduiesc Cât pot, să n-o mai necăjesc. Şi dacă totuşi, mai greşesc, Nu o fac intenţionat Şi-mi cer scuze. Anticipat. Pentru binele soţului meu, Mă rog zilnic la Dumnezeu.

177

Favoritism

(Domnului Iohannis, pentru simpatia sa evidentă faţă de PNL) Domnul Iohannis, omul sortit Să fie doar mediator, A luat-o pe un drum greşit E fan doar PNL-iştilor. Când nu-ţi joci rolul ce l-ai primit, Să nu te miri dacă eşti hulit.

178

Dezacord

(Domnului Klaus Iohannis, care a suspendat o şedinţa CSAT, nemulţumit de o rectificare bugetară) Rectificarea bugetară Care s-a discutat aseară Într-o şedinţă CSAT, A tulburat rău apele Şi-aşa destul de agitate Între cele două palate. De-această dată, şeful de stat, Aflând cum s-au repartizat Banii din bugetul de stat La bugetarii din ţară, S-a supărat foc şi pară, Spunând că fondul ce s-a dat La servicii, e ne-nsemnat Şi că, deci, insuficient Pentr-un program eficient. Aşa fiind, domnia sa A întrerupt discuţia Şi arătându-şi suferinţa, A suspendat şi şedinţa. Ce să-nsemne asta oare? O nouă rectificare? Dar până se va întocmi, Cineva nu va suferi? Şi dacă s-o întâmpla aşa, Cine îşi ia răspunderea? Treaba deci, e încurcată Şi trebuie rezolvată Repede, căci e evident, Ne aşteaptă un faliment Dacă, azi-mâine, cineva Nu-şi mai poate desfăşura 179

Activitatea, nu-i aşa? Dar cum putem ca să scăpăm De-acest necaz, să-l anulăm? Simplu, după părerea mea, Trebuie procedat aşa: Să rămână în picioare Prezenta rectificare Deoarece, orice aviz CSAT e consultativ Şi dacă va fi necesar Ceva în plus, vom veni iar Cu altă rectificare. Cred că nu-i cu supărare. Astfel, după părerea mea, Împăcăm capra cu varza... Pentru final, eu aş mai vrea Să mai adaug şi-altceva: Motivul cel adevărat Pentru care şeful de stat A fost aşa de supărat, E că şi la preşedinţie S-au alocat, cum se ştie, Mai puţini bani decât s-au dat La-nceput, şi justificat, Pentru că, la preşedinţie S-a făcut economie. De ce dar să le mai fi dat Mai mulţi bani? Nu ar fi păcat? Ar rămâne necheltuiţi Şi sunt oameni mai necăjiţi... Regret pentru necazul tău, Dar sufăr mai mult pentr-al meu.

180

Zâzanie

(Domnului Dragnea şi doamnei Firea, care au ceva de împărţit) Se pare că n-a fost de-ajuns Un război Iohannis-Dragnea. Acum, iată că am ajuns La alt război: Firea-Dragnea. Dar noua încăierare Este mai periculoasă, Şi nu este de mirare: Se duce-n aceiaşi casă, Adică, între cei care S-au unit pentr-un ţel comun, Jurând să lupte fiecare Ca noi s-avem un trai mai bun. Azi însă, ei se războiesc Precum nişte oameni de rând Şi energia-şi cheltuiesc Cu vorbe aruncate-n vânt. Pe Dragnea-l învinovăţeşte De complot împotriva sa, Spunând cum că, se unelteşte Să-i păteze imaginea. În plus, Firea o acuză Pe Carmen Dan c-o spionează, Iar domn’ Dragnea se amuză: Doamna Firea fabulează Şi doamnei Dan, Firea i-a cerut Să-şi prezinte demisia, Deoarece nu a ştiut Să-mpiedice dezordinea Din zece august, atunci când, Cei din diaspora, urlând, Şi-au încercat puterile 181

Cu forţele de ordine, Conflict care s-a încheiat Cu un carnagiu adevărat: Câteva sute de răniţi Precum şi-un mort. Cum socotiţi? Se justifică cererea Doamnei Firea? Eu zic că BA, Pentru că, am mai spus cândva: Când cineva e atacat, Se apără. Înverşunat. Iar jandarmii, s-au apărat, Ceea ce nu-i de condamnat. Altfel spus, Firea n-ar avea Motive de-a se lamenta Pentru că, procedând aşa Se extinde dihonia Iar partidul se slăbeşte. Şi cum PNL pîndeşte Orice mişcare greşită, Se bucură, şi profită... Aşa fiind, eu tot mai sper C-acest scandal e efemer Şi-i îndemn pe impricinaţi Să îşi dea mâna, ca doi fraţi, Să lase vorbele de clacă Şi să ne-arate înc-odată Că nu degeaba i-am votat. Războiul lor, nu-i de iertat. Dezbinarea e cea care Frânează-orice realizare.

182

Confruntare

(Înalţilor politicieni de la Cotroceni şi din PSD, care sunt într-un permanent conflict) Între membrii guvernului Din fruntea PSD-ului Şi-nalţii politicieni De la palatul Cotroceni, S-a ajuns la o confruntare Foarte îngrijorătoare, De care, ziariştii spun Că-i război româno-român. Şi au dreptate, întrucât, Mai zilnic îşi pun mâna-n gât Acuzându-se reciproc Şi fără nici un echivoc, Cum că ar fi făcut ceva Cu care au încălcat legea, Aşa încât ar merita Pedepsiţi, pentru-a învăţa Să ştie a se comporta. Aşa fiind, e de-ntrebat: Cine se face vinovat De această tristă stare De fapte supărătoare? Că ambele părţi au vină, Nu mai încape pricină. Dar primul semnal, cine l-a dat? Se zice că domn’ şef de stat Care, fiind prea supărat C-al său partid n-a câştigat Scrutinul la electorale, Deci, n-a ajuns la guvernare, A nutrit, contra PSD Gânduri care, prea repede 183

S-au transformat în încercări Repetate de tras de sfori, Umblând pe dosnice cărări Şi-ascuns prin negre unghere, Să-i dea jos de la putere Pe aceşti PSD-işti care L-au pus la grea încercare, Făcându-i zile amare. În acest sens, domnia sa Şi-a maculat imaginea Atunci când s-a alăturat Unui miting neaprobat Şi striga în gura mare Doar lozinci defăimătoare La adresa guvernului Precum şi-a PSD-ului. Şi dacă el s-ar fi oprit Aici, poate-ar fi fost scutit De contrele ce le-a primit. Dar dânsul a continuat Şi conflictul s-a agravat. E clar deci, este vinovat Pentru că şi-a abandonat Rolul său de mediator, Transformându-se-n jucător... Când nu-ţi joci rolul ce ţi s-a dat, Eşti scos pe tuşă, imediat.

184

Zeflemea

(Domnului Klaus Iohannis, care este convins că nu poate fi suspendat) Iubitul nostru şef de stat Iohannis, a fost întrebat De-un ziarist dac-a aflat Că Dragnea i-a cam pus gând rău Şi s-a jurat pe Dumnezeu Să-l pedepsească, întrucât Îi stă precum un nod în gât Şi nu-l mai poate suporta, Aşa că îl va suspenda. La aşa o întrebare, Pe domn’ Klaus, cel mai mare Om politic din parcare, L-a bufnit râsul: ha, ha, ha, Şi nu a mai spus altceva. Dar eu cred că în sinea sa Numai de râs nu-i mai ardea, Că dacă suspendarea sa S-ar discuta în parlament Care e forul decident Pentru-asemenea probleme, Ar avea de ce se teme. Fiindcă ştie foarte bine Că n-are cine-l susţine Aşa că, dacă s-ar vota, Cei mai mulţi inşi ar spune DA. Aşa fiind, aş întreba: Ar mai râde domnia sa Dacă s-ar întâmpla aşa? Aflând ceva ce nu-ţi convine, Zâmbeşte, şi te simţi mai bine. 185

Jelanie

(Domnului Liviu Dragnea, care se teme că va fi asasinat) Domnul Dragnea e-ngrijorat. Umblă tot timpul supărat, De gărzi de corp înconjurat Şi spune că-i ameninţat Cum că va fi asasinat Şi-odată el asasinat, Şi guvernul va fi schimbat. Iar odioasa lucrare E clocită de cei care Se doresc la guvernare, Pentru că ei, numai aşa Ar reuşi aşa ceva. Altfel, ei ştiu foarte bine Că s-ar face de ruşine Căci, la altă confruntare La vot, jalea ar fi mare Fiindcă, după cum s-au purtat Umblând cu jalba în proţap, Ei singuri şi-au îndepărtat Propriul lor electorat Aşa încât, soarta lor e Precum a PNŢCD. În plus, în acest joc e băgat Şi actualul şef de stat Care se face vinovat De instigare la ură, La vorbe fără măsură, Toate spuse-n gura mare Şi adresate-n disperare Alianţei de guvernare: Tandemul ALDE-PSD. Şi toate acestea, pentru ce? 186

C-am câştigat alegerile? Dar am câştigat pe bune Şi nimeni nu poate spune C-am ajuns la guvernare Numai printr-o fraudare A voturilor care s-au dat. Asta n-ar fi adevărat. Aşa fiind, atunci de ce Se forţează lucrurile? Vreţi să se-ajungă la război Fratern? Nu ar fi vai de noi? În acest caz, s-ar instala Haosul, iar răspunderea Va fi doar a celor care Se doresc la guvernare Folosind alte tipare: Purtare fără decenţă, Incitări la violenţă Sau învinuiri penale Dar fără dovezi reale. Şi dac-aşa n-au reuşit, S-ajungă unde au dorit, Chiar la lovitură de stat... Când lupţi c-un adversar mai tare, Câştigi doar cu arme murdare.

187

Părtinitorul

(Domnului Klaus Iohannis, care a fost de acord cu acţiunea destabilizatoare a celor din diaspora din 10.08.2018) Iubitul nostru şef de stat, Înc-o dată ne-a arătat Cum că este părtinitor Sau de-a dreptul răuvoitor. Şi spun asta deoarece Nu-nţeleg deloc pentru ce În conflictul înverşunat La mitingul desfăşurat La palatul guvernului Din centrul Bucureştiului Soldat cu sute de răniţi Dintre jandarmi şi răzvrătiţi, Plus că au mai fost afectaţi Şi vreo câţiva nevinovaţi. Că au păţit aşa-i păcat, Dar riscul şi l-au asumat Ştiau bine-n ce s-au băgat. Dar dup-aşa bilanţ „bogat“, Domn’ Iohannis a spus pe dat’: Jandarmeria-i vinovată. Chiar aşa onorabile? Şi pentru ce stimabile? Pentru că ei s-au apărat? Să fie asta un păcat? Dar asta este-o lege-a firii, Adic-o lege a naturii: Oricine este atacat, Se apără. Înverşunat. Altfel, ne-ntoarcem să trăim În opresantul sclavagism. 188

Chiar dumneavoastră procedaţi La fel, fiindcă nu acceptaţi O critică. Vă apăraţi. Pe ei deci, de ce-i condamnaţi? În plus, vă rog să nu uitaţi, Ei erau în misiune Aşa încât, putem spune Că şi-au făcut datoria Meritând toată lauda. Căci, dacă nu s-ar fi apărat Ştiţi cam ce s-ar fi întâmplat? O mare nenorocire, Căci rebelii, scoşi din fire Ar fi intrat în clădire La guvern, şi cum toţi erau Înfierbântaţi, se apucau Să distrugă tot în cale, Lăsând în urmă doar jale, Că-nfuriata mulţime Putea face chiar şi crime. V-ar fi plăcut aşa ceva? Sunt oameni care spun că da Şi se bazează pe ceva Care nu se poate nega: O dorinţă arzătoare De a-i da jos pe cei care Se află la guvernare Folosind căi ilegale. Pentru că, dacă v-aţi lupta Numai legal, nu veţi avea Nici o şansă, deoarece Tandemul ALDE-PSD Stă foarte bine în sondaj Şi nu văd nici un derapaj De natură să-i despartă. 189

Asta este cruda soartă. De-aceea, mijlocul prin care Puteţi fi la guvernare, Va rămâne doar revolta. Asta doriţi, nu este-aşa? E drept că procedând aşa Mulţi oameni vă vor critica, Da-n jocul ăsta, ştiţi cum e: Scopul scuză mijloacele. Este clar deci, gândind aşa PNL-iştii se vor salva Şi vor fi la guvernare Secolele următoare... Pentru final, aş mai avea De-adăugat încă ceva: Pentru domnul preşedinte Ar fi fost mult mai cuminte Să vină la televizor Şi să spună rebelilor Să-nceteze-a ataca Pe cei ce-asigură paza. De ce nu a făcut aşa? Cum se poate interpreta În acest caz tăcerea sa? Aştept răspuns la-ntrebare. Astăzi, mâine, am răbdare. Când vrei să faci lucruri murdare, Îi scoţi pe-alţii la-naintare.

190

Barbarie

(Românilor din disapora, pentru comportamentul huliganic arătat la mitingul din 10.08.2018) Dacă până ieri, cineva, Mi-ar fi spus că diaspora, Mulţimea de români care Lucrează peste hotare, Este o adunătură De golani fără măsură, I-aş fi zis, fără sfială, Că nu cred, că se înşeală, Iar ca argument i-aş fi dat Un fapt real, adevărat: Plecând din ţară, ei au dat De alt mediu, mai elevat Aşa încât, am considerat Că şi ei s-au mai cizelat, S-au instruit, au învăţat Câte ceva, s-au adaptat La mediu-n care au lucrat. Văd însă că m-am înşelat Şi-mi pare rău, sunt dezolat. Sunt mai răi decât au plecat. Ce oare să-i fi transformat? Banii care i-au câştigat Prin ţările unde-au lucrat? Şi că-s fiare, au demonstrat Aseară, când s-au adunat La un miting organizat Chiar în faţa palatului De la sediul guvernului Unde, ca ieşiţi din fire, Au vrut să intre-n clădire 191

Sperând că dacă fac aşa, Guvernanţii s-ar speria Şi-apoi vor demisiona. Căci dorinţa lor cea mare E să-i dea jos pe cei care Se află la guvernare. Guvernul însă, precum ştim, Este un guvern legitim Care a fost legitimat De toţi cei care l-au votat Aşa încât, făcând aşa, Ar încălca foarte grav legea Ceea ce, precum se spune, Este o infracţiune Care nu e tolerată. Din contră, e condamnată. Dar nu le-a ieşit pasenţa Şi au turbat, nu altceva. Căci, forţele de ordine Le-au dejucat planurile Oprindu-i cu îndârjire De a intra în clădire. Acest lucru, i-a-nfuriat Şi mai rău, şi s-au răzbunat Pe-aceşti jandarmi, au aruncat Cu pietre-n ei, i-au molestat, Pe-o jandarmeriţ-au călcat-o În picioare, au demolat-o, Arătând o câinoşie Demnă doar de-o barbarie. Că jandarmii n-au acceptat Acest asalt, e-adevărat, Aşa c-au contraatacat Foarte dârz, dar justificat, Folosind, în apărare 192

Armamentul din dotare De care lumea se teme: Gazele lacrimogene Şi tunurile de apă Aruncate peste toată Mulţimea înspăimântată. Dar în acest fel s-a stopat Acest puhoi înfuriat Care, în final s-a soldat Cu o mulţime de vătămaţi Şi cu câţiva încarceraţi. Şi-ar mai fi de menţionat Ceva demn de subliniat: Aceste minţi înfierbântate Au fost şi sunt aţâţate De persoane interesate, Nişte codiţe de topor Din ţara noastră care vor Să vină la guvernare Numai pe această cale. Le-ar fi singura salvare Fiindcă, la electorale Ştiu prea bine că şansa lor, Ar fi... secolul următor. Şi ca dovadă că-i aşa, Vă mai amintesc şi-altceva: Priviţi-i vă rog în sondaj. Sunt într-un continuu picaj... Când oştile nu-ţi sunt prea mari, Apelezi şi la mercenari.

193

Controversa

(Domnului Klaus Iohannis, supărat că i s-au tăiat din fondurile de deplasări) Domnul Iohannis e supărat Că Teodorovici i-a tăiat Parte din banii ce i s-au dat Pentru deplasări externe, Iar domnia sa se teme Că de-acum, nu va mai putea Să se-achite de sarcina De-a se deplasa la toate Şedinţele organizate De diferitele state Din larga străinătate. Şi cum, după părerea sa Vinovat de aşa ceva Este Dragnea şi PSD Care-i încurcă iţele Şi-ncearcă să-l compromită, A răspuns într-o clipită: Ceea ce faceţi, dragi confraţi, Dorind să mă discreditaţi, E ceva ce-o să regretaţi Deoarece, atunci când plec Pe-afară, nu merg să petrec. Dimpotrivă, eu îi combat Pe cei care nu ne prea plac Şi-ncearcă, pe cât se poate Să ne pună beţe-n roate, Vrând să-mprăştie ideea Că suntem din lume-a treia. Ce credeţi că s-ar întâmpla Dacă eu nu m-aş revolta Demonstrând că nu este-aşa? 194

Întrebarea, întradevăr E pe placul românilor Aşa că trebuie luată În seamă. Analizată. Numai că, Teodorovici, Are un răspuns şi aici. El aduce dovezi clare Că preşedintele are Toate cele necesare Pentru orice deplasare. Este perfect adevărat Că ceva bani i s-au tăiat, Dar sunt din suma alocată Rămasă neconsumată, Iar aceşti bani s-au investit Şi vor aduce şi-un profit. De ce să stea nefolosiţi? Dumneavoastră, cum vă gândiţi? Orice ban bine investit, Aduce şi un mic profit.

195

Gramaticala

(Celor ce nu se ocupă suficient de educaţia şcolară) Ştim bine ce s-a întâmplat În comunismul detestat Din trecutul apropiat: Tot omul era obligat Să facă ce i se spunea Chiar dacă nu îi convenea, Iar dacă se-ncăpăţâna Şi făcea altfel, o păţea. Că acea opresiune N-a dat rezultate bune, Se ştie, şi nu-i îndoială, Lucrul era de mântuială. Totuşi, se uită prea uşor Că într-un anumit sector Această opresiune A dat rezultate bune: Învăţământul. Istituit Obligatoriu şi gratuit, A fost măsura prin care S-a pus ţara în mişcare Şi mii de fetiţe, băieţi, Până mai ieri analfabeţi, Au fost, cu toţi, şcolarizaţi, Chiar dacă uneori, forţaţi, Învăţau, precum se ştie Şi câte o meserie Aşa încât, la majorat Ştiau ce cale-au de urmat. Astăzi însă, din păcate, Învăţământu-i pe moarte Deoarece nemaifiind Obligatoriu şi gratuit, 196

A întors lumea pe spate: Învaţă doar cine poate Şi dintre ei, doar cine vrea Pentru că, democraţia La noi, se percepe aşa: Fiecare face ce vrea. Deci, merg puţini copii la şcoală Şi mulţi din ei nu se omoară Cu învăţatul. Mai lipsesc, Fug de la ore, mai chiulesc, Aşa încât bagajul lor De cunoştinţe e minor, Fac greşeli gramaticale Bune de pus în anale, Folosind un vocabular Specific unui boschetar. Astfel, elevul de tip nou Care vorbeşte în argou, Spune, cu vocea-i de văpaie, Că pluralul la TRICOU, E obscenul cuvânt TRICOAIE... Când eşti neştiutor de carte, În viaţă nu ajungi departe.

197

Incompetenţa

(Celor care închid ochii şi permit răufăcătorilor să plece din ţară) Doamnele Udrea şi Bica Pe care le-a cuprins frica De-a intra la mititica, Au fugit în Costa Rica Unde-s bine-mulţumesc Şi unde duc un trai domnesc, Fiindcă ştim toţi că au cu ce Pentrucă, şi deoarece, O parte din tot ce-au furat Au transferat-o-ntr-un alt stat Care-i un paradis fiscal Cunoscut pe plan mondial. Dar cum de s-a-ntâmplat aşa Că orice hoţ fuge când vrea Când toată lumea cunoştea Că ele-aveau intenţia De-a fugi peste hotare? Cine răspunde la-ntrebare? De ce nu li s-au confiscat Bunurile luate prin rapt? Pentru că, de s-ar face-aşa, S-ar mai recupera ceva Şi s-ar micşora paguba. În plus furii s-ar speria Aşa încât s-ar limita Doar la afaceri curate Ce pot fi justificate. Ce ziceţi dragi legiutori? Aveţi milă de lipitori? De ce mai ieri nu se fura Atât de mult? Fiindcă legea Era aspră şi s-aplica 198

În grabă, nu se aştepta Ani întregi până-i judeca Pe infractori şi îi pedepsea. De ce atunci se construia Mereu, mereu, câte ceva Mai nou, mai bun şi toate Sectoarele de-activitate? Cum de-a dispărut de-odată Industria noastră, toată? Cum şi cine ne explică De ce-avem, la o adică, Datorii chiar aşa de mari De miliarde de dolari? Treziţi-vă, iubiţi confraţi, Pe furi, nu-i mai faceţi scăpaţi Pentru că veţi fi acuzaţi De faptul că le ţineţi parte, Adică de complicitate... În orişice societate, Hoţii sunt o calamitate.

199

Riposta

(Domnului Cristian Preda, care se crede îndreptăţit să facă observaţii unor călători care aşteaptă în aeroport) Aeroportul Otopeni, Loc iubit de bucureşteni Pentru că-i locul din care Pleacă-vin din lumea mare, E scena unei întâmplări Care s-a petrecut mai ieri Şi a atras atenţia La toţi cei din mass-media: Domn’ europarlamentar Preda, un om lipsit de har, Fost PDL-ist înverşunat Chiar de Băsescu promovat, Un patriot înflăcărat Şi susţinător înfocat Al ţării noastre în UE Promovându-i lipsurile, Deoarece domnia sa Ţine enorm la ţara sa, L-a văzut, din întâmplare Pe Gigi Becali, care, Probabil că el aştepta Stând acolo, pe cineva. Acest lucru, l-a cam şocat Pe domnul Preda cel îngâmfat Pentru că, acel loc era Rezervat doar celora Care au funcţii mari în stat. Dar Gigi a fost condamnat Aşa încât, l-a întrebat: Ce cauţi tu-n acest locaş 200

Când tu ai fost puşcăriaş? Te rog să pleci imediat, Spurci locul pe care-ai călcat. Dar Gigi, un drept credincios Şi iubitor întru Hristos, Nu l-a iertat pe păcătos. S-a considerat insultat De-acest afront nemeritat, Şi i-a răspuns imediat: Stau pe-acest loc, că l-am plătit Cu bani pentru care-am muncit. Tu în schimb, te fâţâi hai-hui Cheltuind banii statului Unde eu sunt contributor La fel ca întregul popor. Altfel spus, eşti un parazit Care nicicând nu ai muncit Şi profitând de-mprejurări Şi-umblând pe dosnice cărări, Ai reuşit să te-aciuieşti La UE, şi crezi că eşti Mare personalitate. Însă, te înşeli, fârtate, Nu eşti decât un profitor Care-a scuipat pe tricolor La fel ca doamna Macovei. Sunteţi ruşinea patriei. Când te dai mare, reuşeşti S-arăţi doar cât de jalnic eşti.

201

Reparaţie

(Celor care se opun noilor legi prin care se aduc unele îmbunătăţiri la legile justiţiei) După zile zbuciumate, Cu lupte înverşunate Şi contre înveninate Pe legile justiţiei Din partea opoziţiei, Şi după ce şeful de stat Foarte nervos şi supărat Aceste legi le-a contestat De două ori la CCR, Tandemul ALDE-PSD, Cu mândrie ne-a anunţat Că luptele s-au terminat: Legile s-au finalizat Şi vor fi puse-n aplicare Îndată. După promulgare. Vestea-i îmbucurătoare, Dar mă-ncearc-o întrebare: Şeful de stat, va promulga Aceste legi? Va refuza? Ce motive va invoca Dacă nu le va promulga? Sper însă că domnia sa Va ţine seama că CCR Este as în materie De drept constituţional Şi n-ar da aviz ilegal Pentru nici o lege care E supusă spre-avizare. Aşa fiind, părerea mea Este că le va promulga Pentru că, nu îi convine 202

Ca să-l acuze oricine Că-i apără pe procurorii Ca şi pe judecătorii Care greşesc din neştiinţă Sau poate din rea credinţă, Şi dau sentinţe prin care Bagă oameni la-nchisoare Deşi ei sunt nevinovaţi. Ce ziceţi de-asta, dragi confraţi? Astfel spus, domnii juzi greşesc Iar nevinovaţii plătesc. Se poate osândă mai grea? Unde este răspunderea Acestor înalţi magistraţi Care trăiesc netulburaţi? Ei trebuie sancţionaţi. Şi chiar asta au prevăzut Legile care s-au făcut. Iar asta se vede uşor: Ai greşit, eşti răspunzător. Altfel, în continuare Vom trăi doar în teroare. Nedreptatea acceptată, Nu se iartă niciodată.

203

Frământări

(Celor din PSD, care s-au încăierat, stârnind îngrijorarea şefilor) Radicalii din PSD, Au tulburat rău apele În partid, şi nu e bine, Că luptele intestine Pot măcina pe oricine Şi-l transformă dintr-un colos Într-un ceva neputincios. Că-i aşa, nu-i îndoială Şi o spun fără sfială. Iar ca dovadă, să privim În urmă şi să ne-amintim Ce-a păţit PNŢCD Şi mai apoi, chiar PD, Care au fost, dar nu mai sunt. Au dispărut ca frunza-n vânt. Aşa fiind, iubiţi confraţi Nemulţumiţi, mai reflectaţi. Nu-i deloc bine să vă daţi În spectacol, fiindcă aşa Înveninaţi atmosfera Şi se prea poate întâmpla Să primiţi răspuns, tot aşa Şi de-aici, orice dialog Îngheaţă, se opreşte-n loc. Eu nu prea ştiu câtă dreptate Aveţi, dar n-aţi mers prea departe? De la oameni de calibru, Se cere un echilibru Şi-atunci când apare ceva Ce nu-i convine cuiva, Vă revine datoria De-a discuta, rediscuta, 204

Până găsiţi soluţia. Rar găsiţi vreo rezolvare Numai dintr-o încercare. Şi să nu spuneţi că n-aveţi Nici-o vină, că nu puteţi. Căci ceva-i de necontestat: Nimeni nu e imaculat. Şi-ncă ceva: să nu uitaţi Că postu-n care vă aflaţi Îl aveţi fiindc-aţi fost votaţi Aşa că sunteţi obligaţi Să VĂ şi să NE respectaţi Chiar dacă-ntre voi vă certaţi. Tot ce faceţi, e pentru NOI Care vrem pace, nu război. Iar dacă totuşi, nu puteţi Fiindcă sunteţi prea certăreţi, Face-ţi-o-ntre patru pereţi. Atunci când rufele-s spălate În văzul lumii, rămân pătate.

205

Jignitul

(Domnului Lazăr Augustin, care a afirmat că-i va face dosar penal dlui. Toader) Stimatul Lazăr Augustin, Om cu purtări de filişti, Procuror şef, un barosan, A pus mâna pe-un toroipan Şi vrea să-l scarpine cu el Pe domnul Toader Tudorel, Ministru care-a afirmat Cum că şi el e vinovat Pentru-acele protocoale Care-au adus numai jale Unor oameni nevinovaţi Care s-au trezit condamnaţi Fiindcă nu erau agreaţi De oarecare potenţaţi. Aşa fiind, şi supărat C-a fost jignit nemeritat, Dânsul fiind curat-curat Precum argintul strecurat. Plecând de-aici, ce s-a gândit Acest procuror emerit? La ceva, pentru el, banal: Să-i facă un proces penal Domnului Toader Tudorel, Pentru că a băgat spaima-n el Şi ca să-l înveţe minte. Aşa ca, de azi înainte, Să-şi vadă doar de treaba sa. N-are ce căuta-ntr-a mea. Când omu-i prea infatuat, Devine un nevindecat. 206

Refulare

(Domnului V. Ponta, care suferă că nu se mai află printre mărimile vremii) De când Ponta nu mai este Premier, a sărit peste Limita de comportament Pe care orice om decent O respectă, chiar atunci când Este un simplu om de rând. El însă, este om titrat, Cu diplomă de doctorat În drept, chiar dacă-i plagiat, Pentru care-a şi fost taxat. Dar asta, nu l-a deranjat, Şi-ar trebui să se poarte Ca omul tobă de carte: Politicos, curtenitor, Binedispus şi zâmbitor, Aşa cum face cineva Care urmăreşte ceva. Dar dumnealui, e supărat, Se poartă nejustificat De urât cu cei cu care A domnit la guvernare Mai ieri, şi dacă ar putea, Pe Liviu Dragnea l-ar mânca De viu, dar nejustificat, Că nu Dragnea e vinovat De ceea ce i s-a-ntâmplat. Apare la televizor Şi se jeluie tuturor Aruncă vorbele-n silă, Îşi plânge singur de milă Regretând timpul în care 207

Era un om despre care Se vorbea ca de cineva Care reprezenta ceva În ţară şi-n străinătate. Era cineva în toate. Acum însă, nu mai are Nici un slujnic la picioare, Ceea ce-l nemulţumeşte Aşa încât se gândeşte Ce să facă, ce să dreagă, Pe ce drumuri să mai meargă Aşa-ncât, s-ajungă din nou Un om de seamă, un erou. Plecând de-aici, şi-a jalonat Paşii ce-i are de urmat. Şi cum ştie domnia sa Cum că numai politica E cea ce-l poate ajuta Ca să ajungă cineva, A hotărât imediat Calea ce-o are de urmat: Să-şi facă propriul partid Care, odată construit Să crească, s-ajungă mare Şi, după parlamentare, S-ajungă la guvernare. Aşa fiind, nici n-a mai stat Pe gânduri, a acţionat Mai întâi s-a debarasat De partidul ce l-a lansat Şi ajutat de Dumnezeu, Şi-a încropit partidul său Aşa că, de-acum ‘nainte, Este domnul preşedinte. De-acum, grija cea mai mare 208

E să strângă oameni care Să nutreasc-acelaşi gând Şi să devină, în curând, Un nou partid parlamentar. Munca deci, n-a fost în zadar. Numai că, precum se pare, E pândit de-o supărare: Oamenii nu s-au prea grăbit Să intre-n acest nou partid. Iar dacă, la parlamentare, Când o fi la numărătoare Nu are voturi necesare, Adio de la guvernare. Nimeni nu se simte bine Când cade de la-nălţime.

209

Revigorare

(Parlamentarilor care-şi petrec vacanţele în staţiuni exotice) În parlament, trudind din greu, Pleacă-n vacanţa fericiţi, De unde, petrecând mereu, Se întorc şi mai obosiţi. Când nopţile-s obositoare, La slujbă mă pun pe picioare.

210

Cârdăşie

(Celor din PSD, care au fost de acord ca pentru copiii maghiari, limba română să fie predată de un profesor maghiar) Preşedintele PSD Şi cu cel al UDMR, Parteneri de guvernare Dispuşi la-ntrajutorare În orice împrejurare, Au convenit ca-n viitor, Toţi copiii maghiarilor Să înveţe româneşte Doar cu învăţătorul lor Vorbitor de ungureşte. În acest fel, la majorat, Toţi aceşti prunci, vor fi-nvăţat Temeinic, deşi cu încetul, Să ştie tot alfabetul Aşa încât, nu vor avea Probleme în a conversa Între ei pe româneşte, Dar vorbind tot ungureşte. Din această învoială Făcută fără sfială, UDMR a demonstrat, Cum a făcut-o şi-altă dat’ Cum că ei sunt un stat în stat Şi că pot face tot ce vor, În dauna românilor. Aşa fiind, aş întreba: Bine-i că s-a făcut aşa? De ce-a fost de acord Dragnea? Era de competenţa sa? Profesorii noştri români, Nu sunt oare destul de buni 211

De a preda în şcoli maghiare? Sunt cadre inferioare? Eu nu prea cred aşa ceva, Şi ca dovadă că-i aşa Este ministrul de resort Care n-a fost deloc de-acord Cu-acest nefast aranjament Pe care l-a respins ardent Şi ca protest, domnia sa, Şi-a prezentat demisia, Dovedind că-i un brav bărbat, Că-i un exemplu de urmat Şi merită felicitat. Iar domnului Dragnea, îi spun Că nu este un bun român, Care permite ca limba sa Să o stâlcească altcineva. Pentru-acest act necugetat, Ar trebui sancţionat. Dar cum aşa putere n-am, Îi transmit doar un vot de blam. Când faci un act necugetat, Rămâi cu obrazul pătat.

212

Defăimare

(Europarlamentarilor români, care-şi defăimează ţara peste hotare) Onorabilul Timmerman, Şef în Consiliul European, Crede că e îndreptăţit Să pună mâna pe cuţit Şi să-njunghie un popor Ale căror cozi de topor I-au spus că-n a noastră ţară Este jale, foc şi pară, Că guvernanţii-şi fac de cap Procedând după bunul plac Şi modifică legile Cum le cer interesele, Aşa încât, bietul popor E total la cheremul lor. Cu acest gen de jeluiri Pe care când le-auzi, te miri, Spuse de doamna Macovei Şi alţii, tot de teapa ei, Toată Europa ştie Că-n sărmana Românie A dispărut democraţia Şi-a-nflorit autocraţia. Altfel spus, astăzi noi trăim Mai rău decât în comunism. Faţă de-asemenea stare De lucruri, nici nu-i de mirare Că domnul Timmerman a rămas Înmărmurit şi fără glas. Aşa fiind, şi supărat, Dumnealui n-a mai aşteptat Nimic, şi a ameninţat Guvernul cu o sancţiune. 213

De asta, ce se poate spune? Că dânsul a luat de bune Toate cele ce a aflat De la aceşti inşi de rahat, Şi a rămas încredinţat Că totul este adevărat. Dar oare, nu s-a întrebat Dacă este adevărat? Se pare că nu, întrucât Dânsu-a sărit numaidecât La guvern şi l-a luat de gât, Deşi nici o judecată Nu dă verdict dintr-o dată. Vorbele vehiculate Se cer bine rumegate, Cu alte dovezi confruntate. Doar făcând astfel, vei fi aflat Dacă, şi cine-i vinovat. Oricine face altceva, Îşi pătează imaginea. Iar nonstimata Macovei, Reprezentanta naţiei La UE, unde ne bârfeşte, Îi spun să-nveţe româneşte Şi să ştie că pluralul Nu-i la fel ca singuralul: Nu poţi să spui ROMÂNII VREA Fiindcă este greşti aşa. ROMÂNII VOR, e altceva. Să-nveţe şi domnia sa. Bârfindu-ţi propriul popor, Nu eşti decât un trădător.

214

Eşec total

(Domnului Ludovic Orban, pentru denunţul de înaltă trădare făcut primului ministru) Domn’ Orban a dat-o-n bară Din nou. Pentru-a câta oară? E clar că nu-i prima oară Când se face de ocară. Numai că, de-această dată A făcut-o lată-lată, Demonstrând că domnia sa Îşi riscă reputaţia Maculându-şi imaginea, Căci luptă cu-nverşunare S-ajungă la guvernare Folosind arme murdare. Astfel, domnul preşedinte, Dovedint puţină minte, A făcut un lucru care Nu are justificare A acuzat de trădare Ba chiar de-naltă trădare Pe-al nostru premier român Pe care-l crede un păgân, Deoarece în Israel S-ar fi comportat ca mişel Şi-a divulgat secrete care Ne duc ţara la pierzare. Cu-acest denunţ, s-a prezentat La DIICOT, încredinţat C-această instanţă-i va da Premierului cea mai grea Pedeapsă ce se poate da: Mulţi şi grei ani de-nchisoare, Şi toţi cu executare. 215

Astfeş, fiind decapitat Acest guvern va fi forţat Să-şi prezinte demisia Aşa-ncât, opoziţia Are deschis drumul care O duce la guvernare. Numai că, spre mâhnirea sa, Nu s-a-ntâmplat deloc aşa. DIICOT a analizat Atent denunţul prezentat, Precum şi alte probe care Puteau fi incriminatoare, Dar n-a găsit nimic din care Să însemne o trădare. Premierul deci, nu are Nici o vină, prin urmare Acest stimat denunţător A ajuns râsul curcilor Şi acum trebuie să dea Socoteală de fapta sa, Atât celor din PSD, Cât şi celor din PNL. E clar deci, că prin fapta sa, A erodat poziţia Şi-aşa slabă a PNL, Întărindu-l pe PSD. Cu denunţuri mincinoase, Te-alegi numai cu ponoase.

216

Încleştare

(Celor care au fost de acord să dăm spre exploatare zăcământul de gaze naturale din Marea Neagră) După Roşia Montană Care s-a dat de pomană Unor investitori străini, Nişte adevăraţi rechini Care, când au prada-n gură O-nghit dintr-o-mbucătură, Am ajuns să ne confruntăm Cu alţi rechini, şi să luptăm Ca să ne păstrăm întreagă Comoara din Marea Neagră. Şi mai avem mult de luptat Deoarece, când s-a aflat Vestea că la noi în ţară Se găseşte o comoară, Un zăcământ foarte mare Plin cu gaze naturale Care nu e exploatat, Mulţi amatori s-au arătat Doritori nevoie mare Să-l pună-n exploatare, Făcând şi o estimare A câştigului cu care Se alege fiecare: Pentru ei, 80%, Noi, doar 20%. Ce ziceţi, cum vi se pare? Eu zic că-i neobrăzare Chiar dacă aceşti barosani Sunt cetăţeni americani Care zic că ne-au ajutat În ziua când ne-au „înzestrat“ 217

Cu armament sofisticat, Aşa încât, suntem datori Să le fim recunoscători Pentru-acest mare ajutor Şi deci, să le dăm numai lor Dreptul de exploatare A gazelor naturale. Dar cum şi noi am învăţat Ceva din ce s-a întâmplat Mai ieri la Roşia Montană, Nu mai vrem să dăm pomană. Tot în acest fel s-au gândit Şi şefii noştri de partid Care-au spus clar şi răspicat: Cu pomana, s-a terminat. Din câştig vrem jumătate, Facem deci, parte şi parte. Nu vreţi aşa, nu-i supărare, Trecem comoara-n conservare Şi peste un deceniu-doi, O vom exploata chiar noi. Astfel, comoara bogată, Ne rămâne nouă, toată. Dar să nu fim prea-ncrezători, Ne-am înşelat de multe ori. Când mama natură ţi-a dăruit Un bun, şi nu-l păstrezi, rămâi falit.

218

Speranţe înşelate

(Doamnelor Udrea şi Bica, plecate peste hotare de teama de a nu fi arestate) Doamnele Udrea şi Bica, Terorizate de frica Mare de-a fi condamnate Pentru multele păcate De care sunt acuzate, Şi-au pus coada pe spinare Şi-au fugit peste hotare, Ajungând în Costa Rica Unde, ostoindu-şi frica, Au zâmbit. Aici e bine. Dar vai, au dat de ruşine: Dup-o scurtă relaxare, S-au trezit la închisoare. De-altfel, ele, chiar şi-n ţară Se făcuseră de-ocară Şi le-aşteaptă „bucuria“ De-a înfunda puşcăria. Ăsta e motivul care Le-a adus gând de plecare, Sperând c-acolo vor trăi Fără griji, şi-şi vor cheltui Milioanele de dolari Strânşi în ţară. Toţi bani murdari, Căci funcţiile pe care Le-au avut, şi nu-i mirare, Le-au permis acces la toate „Treburile“ necurate De unde-şi luau cota parte Care, cum s-a şi dovedit, Nu era lucru de nimic. Dar Fortuna, le-a părăsit, 219

Traiul tihnit, s-a isprăvit Iar păcatele pe care Le-au făcut, cer răzbunare. Aşa se face că acum Sunt pe-o-nfundătură de drum Şi-aşteaptă îngrijorate Ca să fie extrădate. Şi de-o fi să se-ntâmple-aşa, Tot la-nchisoare vor intra. Când practici înşelătoria, Răsplata este puşcăria.

220

Infatuare

(Doamnei Carmen Iohannis, pentru ţinuta nepotrivită la întâlnirea cu un prelat) Mai ieri, mass media, toată, A fost, din nou, bulversată De-o veste referitoare La o fotografie-n care Doamna Iohannis ne-apare Îmbrăcată neadecvat Locului unde s-a aflat. Şi-ntradevăr, ţinuta sa Era total anapoda Ţinând seama că se afla La o-ntâlnire cu-nalţi prelaţi Cu toţi în negru îmbrăcaţi. În această atmosferă Calmă, sobră, austeră, Doamna Carmen ne apare Ca o divă zâmbitoare Dornică să epateze Publicul, să se distreze. Iar rochiţa înflorată În care era-mbrăcată, Scurtă şi înzorzonată, Ne apare ca o pată De culoare aruncată Pe un prea valoros tablou Aşa, doar ca să facă rău. Cam atât am avut de zis. Regret că s-a cam compromis. Când vrei să ieşi în evidenţă Prea mult, dovedeşti indecenţă. 221

Preocupare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru activitatea din vremea cât a fost primar la Sibiu) Domnul Iohannis, ca primar, N-a pierdut vremea în zadar. A muncit pe deşelate De cu zori şi până-n noapte Fără răgaz, neîntrerupt, Şi chiar atunci când era rupt De oboseală, tot muncea. Ăsta-i secretul că afla Tot ceea ce se întâmpla În urbea ce o conducea. În plus domnia sa dădea Şi meditaţii, nu-i aşa? Iar de aici, mai câştiga Ceva în plus, şi mai afla Şi de aici câte ceva. În acest fel, domnul primar, Dând dovadă că-i gospodar, A strâns veştile, le-a triat Şi după ce le-a rumegat, A aflat că multe case, De izbelişte rămase, Mai puteau fi folosite Deşi erau ne-ngrijite. Aşa fiind, s-a tot gândit Şi-a conchis că e nimerit Că toate aceste case De la nu ştiu cin’ rămase, Să le cumpere dumnealui Pentru că avea bani destui, Şi să le pună-n valoare. Dar s-a născut o-ntrebare: 222

El ar fi cumpărătorul Dar cine e vânzătorul? Asta, i-a dat mult de gândit, Dar după ce-a mai iscodit Pe ici, pe colo, a găsit Pe cineva care-a jurat Că el este cel căutat Aşa că, au căzut de-acord Repede, şi-ntr-un timp record, Domnul Iohannis a cumpărat Casele, şi le-a-nchiriat. Astfel, le-a pus în valoare Fără nici o remuşcare. Numai că, ce întâmplare, S-a ivit un oarecare Cetăţean cu gura mare Care-a bătut toba, sonor, Povestindu-le tuturor Cum că el e moştenitor Aşa încât, a contestat Actul care s-a încheiat. Mai mult chiar, l-a acţionat În lege pe cumpărător, Sperând a fi câştigător. Dar vai, nu s-a-ntâmplat aşa, Toate i-au mers anapoda: Dosarul său a fost clasat De cineva interesat Care apoi a căpătat Postul de şef la CSM. Şi ştiţi acest domn cine e? Atunci când poţi, nu te jena, Trage spuza pe turta ta. 223

Promptitudine

(Celor din coaliţia de guvernare, care, în timp de doi ani, au schimbat trei guverne) Tandemul ALDE-PSD De nici doi ani la putere, Se mişcă foarte repede Când situaţia o cere. Astfel, atunci când cineva Nu-şi prea face datoria, Oricine-ar fi, nu e iertat: Este schimbat imediat. De-aceea, în această vreme, S-au schimbat vreo trei guverne, Fapt ce-nseamnă c-alegerea Miniştrilor se cam făcea Nu după competenţa lor, Ci după vrerea pilelor. Sigur că poate însemna Şi c-au de unde selecta Oamenii cei mai potriviţi Şi cel mai bine pregătiţi, Specializaţi în toate Ramurile de-activitate. Dar atunci, de ce n-au făcut Alegerea de la-nceput? Pentru că-i bine de ştiut: Când ai un lucru de făcut Să-l facă cel ce l-a-nceput. Altfel, întrerupând lucrul, Începe şi balamucul Deoarece, cel ce preia Nu-l mai poate continua Fără a se documenta În amănunt, spre a afla 224

Tot ceea ce e de făcut. Ori, asta-nseamnă timp pierdut, Fapt ce-nseamn-o amânare, Adic-un pericol mare De a pune-n aplicare Programul de guvernare. Şi dacă se-ntâmplă aşa, Cine poartă răspunderea? Alegătorii care-au votat Sau cei care i-au selectat Pe-acei miniştri pe care Îi schimbă la fiecare Şase-şapte luni de mandat? Mai e ceva de comentat? Eu zic că nu, răspunderea Este doar a acelora Care-i sortează pe candidaţi. Doar ei trebuie condamnaţi. Dar chiar şi-aşa, cei ce-au votat Au de pierdut. Mare păcat. Când n-ai cadre calificate, Să nu te-aştepţi la rezultate.

225

Fermitate

(Domnului Liviu Dragnea, care, supărat că a fost criticat, aplică pedepse drastice) Răzmeriţa din PSD, Şi-a arătat şi roadele: Domn’ Ţuţuianu Adrian Şi cu domn’ Neacşu Marian, Amândoi membri de partid Cu vechime, statut solid, În funcţii foarte mari ajunşi, Au fost ieri, într-un CEX, excluşi Din acest partid pe care L-au slujit cu înfocare. Motivul? Au vorbit în front, Ceea ce este un afront Pentru şeful partidului Care n-admite nimănui Să-l critice, crezând că este Făt Frumosul din poveste Care are doar calităţi Şi trebuie iubit de toţi, Chiar şi atunci când el face Numai ceea ce îi place. Dar Ţuţuianu l-a criticat Deseori, chiar l-a acuzat Că se poartă ca un despot, Ceea ce este prea de tot, Că multă lume nu-l mai vrea Şi c-ar fi bine ca să-şi dea Imediat demisia. Să lase locul altuia. Acest demers, mult prea acid, Pe Dragnea l-a cam năucit. Şi cum ştia că şi-alţi câţiva 226

Colegi, gândeau cam tot aşa, Ceea ce putea însemna Că se întinde molima, S-a hotărât imediat: Dau doi afară, şi-am scăpat. Să fie un avertisment, Şi de n-o fi suficient Voi vedea ce am de făcut. Ăsta a fost un început. Sper că ceilalţi au priceput Mesajul pe care l-am dat Şi că nu vor dureri de cap. În caz contrar, să se ştie, Voi tăia în carne vie Chiar dacă mă-ncarc c-o vină. În partid, vreau disciplină. Când te paşte primejdia, Îi tai capul şi scapi de ea.

227

Ipocrizie

(Domnului Klaus Iohannis, care, în plină şedinţă UE, a spus că ţara nu este pregătită pentru preşedinţia rotativă) Domn’ Iohannis, ce miracol, S-a dat din nou în spectacol. Dar nu unul de mahala Că nu e pe măsura sa. Acum, rolul ce l-a jucat E cel al unui renegat Care a fost aplaudat Atunci când s-a trezit vorbind, În şedinţă UE fiind, Unde, aşa, fără veste, A spus că ţara nu este Pregătită să-şi asume Preşedinţia la UE. Aţi auzit, iubiţi confraţi? Ne crede nişte retardaţi Care nu suntem în stare De nimic! Cum vi se pare? Dar chiar dacă ar fi aşa, N-ar fi de datoria sa Să lupte, să ne ocrotească, Nicidecum să ne bârfească? Pentru că este obligat Să facă asta, c-a jurat Pe constituţie, ştiţi bine. Dar ne-a făcut de ruşine, Iar faptul că şeful de stat Nu şi-a ţinut cuvântul dat, Nu trebuie sancţionat? Eu presupun că DA, pe bune, Pentru că, şi LUJU spune Că ce-a făcut şeful de stat 228

Se cheamă că el a trădat. Iar trădarea, mică, mare, Nu îngăduie iertare. Oricum, problema-i complicată Şi trebuie discutată În prea distinsul Parlament Pentru că, este evident, Este singuru-n măsură Ca să pună pumnu-n gură Celor care, din neştiinţă, Sau poate cu rea credinţă, Ne pătează imaginea. Nu-i de admis aşa ceva... Şi ar mai fi de-adăugat Ceva demn de menţionat, Ceva care s-a întâmplat Tot la şedinţa din UE De unde, somităţile De-acolo, care cred că sunt Aşii aşilor pe pământ Că ei au ultimul cuvânt Şi că se pricep în toate Sectoarele de-activitate, Ne-au reproşat că-n România A murit democraţia; Că guvernul nu şi-a-nvăţat Lecţiile ce i s-au dat Şi că îşi cam face de cap; Că-n Parlament se croiesc legi Pe care nu le înţelegi, Căci par făcute spre a-i salva Pe cei care-ncalcă legea... Astfel, şi asta-i ideea, Suntem stat din lumea a treia Care mai are de-nvăţat 229

Multe, că n-am evoluat, Motiv pentru care, păcat, Nu ne poate lua de pe cap Acest MCV blestemat. Şi s-avem grijă, că-n viitor Nu vom scăpa aşa uşor. Astfel, hotărârea luată, În fel şi chip comentată S-a pus la vot şi votată Aşa încât s-a statuat: Staţi tot cu MCV pe cap, Ceea ce s-a anticipat. Dar altceva-i de semnalat: Pe lângă votanţii străini, Cu DA au votat şi români, Dragi europarlamentari Buni patrioţi cu nume mari Ca Stolo, Preda, Macovei Şi alţii, toţi nişte mişei Care, astfel au arătat Cine sunt cu adevărat. Le urăm la toţi de bine Şi să le fie ruşine. Pentru escroci şi şarlatani, Patriotismul înseamnă bani.

230

Confirmare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru refuzul de a nominaliza doi miniştri PSD în guvernul remaniat) Domnul Iohannis, şeful de stat, Înc-o dată ne-a arătat Că-i ranchiunos cu-adevărat, Deoarece a refuzat Ca în guvernul remaniat, S-aprobe toţi miniştri care Au fost propuşi de PSD. Astfel, dânsul n-a fost de-acord Cu Vasilescu la transport Şi Laufer la dezvoltare, Deşi n-a spus nimic din care Să rezulte-o justificare A refuzului ce l-a dat. Aşa fiind, s-a avansat Ideea că e supărat Pe Vasilescu, întrucât L-ar fi contrazis în trecut, Aşa c-acum a profitat Să îi dea ce a meritat. Cu Laufer însă, problema, Se zice cum c-ar fi alta: L-a refuzat c-ar fi evreu Şi nu ar fi pe gustul său, Lucru care-i subliniat De Laufer, care, supărat, A venit la televizor Şi-a spus în văzul tuturor Că al nostru preşedinte E-un antisemit fierbinte, Fapt pe care l-a demonstrat 231

Şi azi, şi ieri, şi altădat’ Păcătuind atât în ţară, Cât şi, mai ales, pe-afară. În plus, domn’ Laufer a mai spus Că domn’ Iohannis e-un supus Al doamnei Macovei, şi face Tot timpul, numai ce-i place. Mai mult, se zice că-i urmaş Al „grupului german“ trufaş, Un grup fascist înverşunat Care a şi fost condamnat Pentru crimele pe care Le-au făcut, şi n-au iertare. Faţă de cele de mai sus, Vrem să vedem ce-are de spus Domnul Iohannis, pentru că Toată lumea îl judecă Numai prin prisma datelor Aflate la televizor. Acum, dânsul e obligat Să spună limpede, curat Dacă-i sau nu adevărat Ce s-a spus de domnia sa. După asta, vom judeca. Atunci când ai făcut ceva, Explică de ce faci aşa.

232

Forţă majoră

(Domnului Klaus Iohannis, care, pentru a sărbători centenarul, a plecat în Franţa) Domnul Iohannis, şeful de stat, Încă odată ne-a arătat Că este, cu adevărat, Un patriot adevărat. Şi pentru a ne demonstra Că dânsul simte chiar aşa, S-a gândit că-n ziua-n care Românii, cu mic cu mare Vor face o sărbătoare Pentru România Mare Care-mplineşte un centenar, Să o serbeze bând un pahar În Franţa, unde va avea O întâlnire cu cineva Cu care să pună la cale Niscai treburi politicale. Căci, zice dumnealui supărat, Omul e de nerefuzat, Iar eu nu-mi calc cuvântul dat. Când de-mprejurări eşti forţat, Faci şi două treburi de-odat’.

233

Răzgândire

(Domnului Klaus Iohannis, care a anulat deplasarea în Franţa) După vreo trei zile-n care A chibzuit cu răbdare La veştile ce le-a aflat Despre cum au interpretat Românii hotărârea sa De-a de deplasa în Franţa Chiar de ziua naţională, Atunci când întreaga ţară Sărbătoreşte cu fală Un veac de la ziua-n care Este România Mare, Domnul Iohannis s-a răzgândit: Amân voiajul plănuit În Franţa şi voi celebra Centenarul în ţara mea Alături de ai mei confraţi Care-au fost foarte supăraţi Pentru ceea ce-am vrut să fac. Dar sper c-acum ne-am împăcat, Şi promit că de-azi-nainte Voi cugeta mai cu minte Şi încerc a mă revanşa... Ce bine-ar fi să fie-aşa. O greşeală, chiar cârpită, Te duce iar în ispită.

234

Publicitate

(Domnului Klaus Iohannis, pentru publicitatea de care se bucură în mass-media) Nu ştiu cum naiba se face Că de câtva timp încoace, Rar e vreo emisiune Radio-televiziune În care nu-i menţionat Numele şefului de stat Şi dacă atunci l-ar vorbi De bine, ar fi ce-ar mai fi, Dar nu ştiu cum, şi nici de ce, I se-arată doar lipsurile: Că-şi doreşte cu ardoare Să îi dea jos pe cei care Se află la guvernare; Că ţara nu-i pregătită Ca să fie investită Cu preşedinţia UE Fiindcă n-o ţin puterile; Că dânsul şi soţia sa Au încălcat ades legea Şi-au cumpărat multe case Ilegal, cu acte false Şi-acum au, prin tribunale Multe dosare penale Fiindcă, pe când a fost primar, S-a purtat ca un cămătar: Cumpăra ieftin, revindea, Şi deseori le-nchiria Scump, aşa-ncât se alegea Cu profit, dar nu-l declara La fisc, aşa că n-a plătit Nici un impozit pe venit. 235

De-aceea, fiscul l-a somat Să-şi plătească imediat Datoriile către stat. Tot ca primar, s-a remarcat Prin faptul că a închegat Un mic grup infracţional Care lucra doar ilegal, Format din vreo cinci persoane Care umblă prin cotloane Spre a găsi lucruri care Erau bune de vânzare Şi le atribuiau uşor Către un revendicator Şi apoi, la fel de uşor, Unui abil cumpărător. Şi tot al nostru şef de stat Se zice c-ar fi vinovat De faptul c-ar fi promovat Într-o funcţie mare-n stat Pe un procuror acuzat Cu că ar fi accidentat, Mai ieri, mortal, pe cineva, Dar nu şi-a primit pedeapsa. Cum e posibil aşa ceva? Ne răspunde mass-media: Domnul Iohannis, şi-i de-nţeles, A făcut-o din interes. Când cineva-i vorbit de rău, Să nu crezi în cuvântul său.

236

Greviştii

(Sindicaliştilor de la metrou, care ameninţă cu greva dacă nu li se majorează salariile) Sindicaliştii de la metrou, Sunt foarte supăraţi. Din nou. Şi-acum, sunt tot nemulţumiţi Pentru că nu-s bine plătiţi Aşa că-şi atenţionează Şefii că, de nu le majorează Leafa cu patruzeci la sută, Ei fac grevă, nu discută. Dar li s-a răspuns îndată: Cererea nu-i justificată Şi-acest lucru ni-l arată Chiar domn’ ministru de resort, Adică cel de la transport Spunând că lefurile lor, toate, Nu-s deloc neînsemnate, Fiind mai mari chiar de trei ori Decât a altor muncitori. Aşa fiind, e de-ntrebat: Care-i motivul adevărat Al grevei ce s-a anunţat? Nu cumva-i vorba de-un şantaj Şi spaima unui nou blocaj Al transportului subteran Aşa cum s-a-ntâmplat mai an? Dar de ce-ar face-aşa ceva Când lumea se va revolta? Simplu: ei sunt nemulţumiţi Deoarece au fost goniţi Din magazinele pe care Le făcuse fiecare În staţiile de metrou. 237

Şi nu vorbim de-un mic birou. Sunt spaţii comerciale De tot felul, ideale Pentru că-s adăpostite Şi foarte bine păzite. În plus, aici ei nu plăteau Chirie, şi se bucurau De şansa care o aveau. Şi acum, aşa de-odată, Se trezesc că-s puşi la plată. Cum să nu fie supăraţi? Cine n-ar fi, iubiţi confraţi? Dar această supărare Nu are justificare. Spaţiul ce l-au ocupat E proprietate de stat, Adic-a noastră, a tuturor, Nicicum a sindicatelor. Dacă vor ca să-l păstreze, Atunci să-l închirieze Iar chiria încasată Să treacă la buget. Toată, Fără nici o discuţie. E singura soluţie Corectă pentru fiecare Şi-aduce şi împăcare. Dacă vrei să te foloseşti De bunul altuia, plăteşti.

238

Sărbătoare pângărită

(Celor care, de ziua naţională, s-au purtat ca nişte huligani) Ieri, ţara a sărbătorit Ziua în care a-mplinit Un secol de când s-a-ntregit Şi de când ea a devenit Altă ţară, ce s-a numit Cu mândrie şi onoare Noua ROMÂNIE MARE. Cu-acest prilej, ţara toată, În straie noi îmbrăcată, S-a bucurat cu mic, cu mare Şi în sunet de fanfare Au venit la defilare Şi-au arătat că sunt români Şi mândri de ai lor străbuni Cărora, toţi le-au închinat Un omagiu înflăcărat. Această aniversare Va rămâne în anale Ca o sacră sărbătoare Pentru toţi urmaşii care Vor trăi pe acest meleag Şi îşi vor aminti cu drag Că România, ţara lor Este zestrea strămoşilor. Felicit deci pe cei care Au venit la sărbătoare, Dar îi condamn pe toţi acei Care s-au dovedit mişei Şi-au tulburat adunarea Stricându-ne sărbătoarea. Le urez şi lor de bine, Dar să le fie ruşine. Când doar pentru scandal trăieşti, Toată viaţa ţi-o iroseşti. 239

Instigare

(Domnului Klaus Iohannis, care face tot ce poate spre a da jos guvernul ALDE-PSD) Domnul Iohannis, şef de stat Nu este deloc împăcat Cu faptul că la guvernare E coaliţia în care Şi-au unit toate forţele Cei din ALDE şi PSD. De-aceea, face ce poate Să le pună beţe-n roate Şi nu scapă ocazia De a proceda chiar aşa. Astfel, ultima „lucrare“ A domnului şef cel mare, Urmărind cu-nverşunare Chiar o destabilizare, A fost în ziua în care Cei aflaţi la guvernare Au vrut să fac-o schimbare În guvern, şi-au solicitat Acordul şefului de stat. Dânsul însă, a refuzat Fără să-şi fi motivat Refuzul. De ce-a făcut aşa? Nu-i ăsta sabotaj cumva? Aşa se pare, deoarece, Tot cu-această ocazie, Domnul Iohannis a precizat C-acest guvern, prea maculat, Nu trebuie remaniat Pentru că trebuie schimbat. Aşa se face că acum, Guvernul e oprit din drum 240

Chiar în momentul în care E pus la o grea-ncercare: Guvernul, incomplet cum e, Se află-n prezent la UE Ca să preia dosarele Şi toate documentele Care-i vor fi necesare De la-ntâi ianuarie, Atunci când, precum se ştie Preia şefia la UE. Cu această ocazie, Guvernul nostru a făcut Foarte bună impresie Şi aşa precum s-a văzut, Chiar domnul Juncker ne-a lăudat, Ceea ce-i de apreciat. De ce atunci, aş întreba Domn Iohannis crede-altceva? Pentru că este patriot? Pune la cale vreun complot? Ştim de mult că domnia sa Doreşte de a dărâma Guvernul, ca şi pe Dragnea. În acest sens, se pretează La tot ce-l dezonorează Şi-i instigă pe PNL-işti, Ca şi pe alţii, toţi pucişti Ce se vor la guvernare, Să nu mai aibă răbdare, S-acţioneze imediat Să-i dea jos pe-amândoi, forţat. Şi chiar aşa s-a încercat, Ceea ce e de condamnat. Că nu este de tolerat Ce s-a-ntâmplat în parlament 241

Mai ieri, când, este evident Că opoziţia a-ncercat S-aplice sfatul ce i s-a dat Şi-au sărit, cu mic cu mare Pe Dragnea, mai să-l omoare. Cum se poate califica Ce-a făcut opoziţia? O barbarie, nu-i aşa? Vrei s-ajungi la guvernare Prin forţă şi prin teroare? Atunci, de ce iubiţi confraţi Vă mai pretindeţi democraţi? Nu ştiţi că şi-n România A sosit democraţia? Ce să-nsemne asta oare? Să chemi lumea la votare, O convingi că eşti în stare De-o mai bună guvernare, Şi ai luat lozul cel mare. Altfel, în ochii tuturor, Eşti numai un uzurpator. Şi asta, e de aşteptat Să ştie şi şeful de stat. Dar dânsul este evident, La asta este repetent. Altfel, nu s-ar încumeta Ca să dea sfaturi altora. Dânsul a uitat se pare De rolul pe care-l are Adică de mediator Şi nicidecum de jucător, Arătându-ne tuturor Că e şeful românilor, Nu doar al PNL-iştilor. Altfel, de-o duce tot aşa, 242

Nu cred că va mai câştiga Şi cel de-al doilea mandat De preşedinte-n acest stat. Şi-ncă ceva ce a uitat: Poate să fie suspendat Prin referendum, nu-i aşa? Cum de uită aşa ceva? Atunci când te joci cu focul, Poţi s-ajungi să-ţi arzi norocul. Şi aş mai vrea să-i dau un sfat: Dacă va mai fi întrebat De teama de-a fi suspendat, Să nu mai spună-n zeflemea Cu jignitorul HA, HA, HA; E chiar aşa de-ncredinţat Cum că nu va fi suspendat? Poţi să fii sigur de ceva Ce nu e în puterea ta? Eu nu prea cred aşa ceva... Lupta cu arme murdare, Ţi-aduce doar dezonoare.

243

Tupeu

(Doamnei Carmen Iohannis, pentru refuzul de a se prezenta la tribunal) De curând, s-a mai întâmplat Ceva prea greu de rumegat Şi la fel de neacceptat Din care, noi toţi am aflat Că dacă-n ţară ajungi cineva, Poţi să sfidezi chiar şi legea Şi nimeni nu zice nimic. Toată lumea tace chitic. Aşa ceva s-a întâmplat Când soaţa şefului de stat, Doamna Carmen, a fost chemată În sala de judecată Pentru-a fi audiată Despre-o casă cumpărată În trecut, cu nişte acte Care-au fost falsificate. Dar doamna ştiind prea bine Că s-ar face de ruşine Dac-ar spune că nu-i aşa, Şi-ar fi prinsă cu minciuna, Nu a onorat chemarea La audieri. Urmarea? Dacă până ieri mai era Cineva care se-ndoia C-acea casă s-a cumpărat Cu acte de necontestat, Acum, pe-oricine-ai întreba Îţi va răspunde cam aşa: Doamna Carmen ne-a dovedit Că actele s-au măsluit. O vină nemărturisită, Te-ndeamnă la altă ispită. 244

Câinoşenie

(Handbalistelor maghiare care, în jocul cu cele române, au fost foarte dure) Că handbalistele maghiare Se vor purta ca nişte fiare În meciul cu România, Toată lumea o bănuia. Şi s-a văzut c-a fost aşa, Căci fetele maghiarilor Vrând să arate tuturor Că-s demne de străbunii lor, Pe-ale noastre le-au molestat Tot meciul, intenţionat, Cu gândul de-a le-nfricoşa Ştiind bine că doar aşa Aveau şansa de-a câştiga. Astfel, şi cu-nverşunare, Le-au lovit pe fiecare Unde le durea mai tare: Şi la cap, şi la picioare. Iar pe Neagu n-au putut-o Opri, pân’ n-au doborât-o La pământ, c-o lovitură Să-i sară dinţii din gură Şi nu a mai putut juca. Ce ziceţi de-aşa ceva? Să te comporţi în aşa hal Ca să bagi omul în spital? Ce credeţi despre cineva Care se comportă aşa? Vă spun eu: omu-i primitiv, S-a compromis definitiv. Sportul este-o confruntare, Dar nu cu arme murdare. 245

Gladiatorii

(Domnilor Iohannis şi Dragnea, care se războiesc neîncetat) Scandalul dintre palate S-a încins, şi nu mai poate Fi stins, chiar dacă cineva Ar încerca aşa ceva Pentru că, acum s-a ajuns La situaţia de plâns În care cei doi combatanţi, Amândoi oameni importanţi În stat, şi-au pierdut controlul Şi nu îşi mai joacă rolul Care le-a fost încredinţat De toţi, cei care i-am votat. Astfel, domnul prşedinte Nici acum nu se dezminte, O ţine mereu-nainte: Acest guvern, prea maculat, Nu trebuie remaniat Pentru că trebuie schimbat Cât de curând. Imediat. În acest sens, domnia sa Îndeamnă opoziţia Să-ntreprindă măsuri care Să-i scoată de la guvernare. Pân’ atunci face ce poate Să le pună beţe-n roate, Lăsând guvernul descompletat Cu doi miniştri. Ce păcat. La rândul său, domnul Dragnea Îi răspunde cam tot aşa: Că prin felul cum gândeşte, Preşedintele greşeşte Şi acţionează mereu 246

Numai în interesul său; Că n-are cugetul curat Prin faptul că e acuzat C-a cumpărat mai multe case Folosind doar acte false; Că-mpiedică justiţia De a-şi face datoria, Împiedicându-şi soţia Să se prezinte la tribunal Ca martor într-un dosar penal Legat tot de-acele case De la nu ştiu cin’ rămase În care doamna apare Ca falsă moştenitoare; Că domn’ Iohannis a trădat Patria când a declarat Că guvernul nu-i pregătit Şi nu poate fi investit Cu preşedinţia UE, Fiindcă nu-l ţin puterile. E motivul pentru care, Dragnea, plin de indignare, L-acuză de-naltă trădare Ceea ce, nu-i de mirare Fiindcă, dacă-i adevărat, Ce va păţi şeful de stat?... Orice război între „mărimi“ Înseamnă rău pentru „mulţimi“.

247

Uitucul

(Domnului Klaus Iohannis, pentru repetatele greşeli de care nu vrea să ţină seama) În viaţă, oamenii greşesc Şi-ntotdeauna se căiesc Dacă o fac, deoarece Suportă consecinţele, Atât cei care-s vinovaţi, Dar şi alţii. Nevinovaţi, Pentru că, ştim fiecare: O greşeală mică, mare, Ne aduce supărare Sau chiar ani de închisoare Sau moarte. Cum vi se pare? De-aceea, un om cuminte Şi cu ţinere de minte, Se străduie din răsputeri Să nu repete-aşa greşeli Pentru că, dacă face-aşa Este doar spre paguba sa Şi, mai ales, a altora. Sunt însă şi unii confraţi Care nu-s deloc deranjaţi Când repetă o greşeală. Nu simt nici măcar sfială De parcă o fac cu fală. Exemplu de aşa bărbat Care se simte împăcat Cu faptul că a repetat Greşeli, e domnul şef de stat. Astfel, ştim toţi ce s-a-ntâmplat Mai ieri, când şefa DNA, Doamna Koveşi Laura De abuz, şi nu odată, 248

Trebuia îndepărtată Din funcţie, deoarece Ministrul de Justiţie A cerut revocarea sa. Dar domn’ Iohannis, a spus BA. De ce oare, aş întreba? Aşa fiind, s-a apelat La CCR, care a dat Decizia, imediat: Koveşi e vinovată Şi trebuie revocată. La care, domnul şef de stat, Deşi a mai tergiversat Lucrurile, s-a conformat Şi pân’ la urmă, a semnat. Dar din asta, n-a învăţat Nimic, şi a continuat Să meargă pe acelaşi drum: Atunci când s-a remaniat Guvernul, dânsu-a refuzat Doi miniştri, nemotivat, Ceea ce a împiedicat Guvernul să îşi facă toate Treburile planificate, Ceea ce este-un sabotaj Ce-aruncă ţara în sevraj, Aşteptând momentu-n care Să-i doboare pe cei care Se află la guvernare. Procedând cum a procedat, Stimatul nostru şef de stat A dovedit, cu prisosinţă Că este de rea credinţă Şi că, tot timpul, dumnealui Face doar ce „vrea“ muşchii lui. 249

Guvernul însă, n-a acceptat Ca să stea tot mereu blocat Aşa încât, a apelat Înc-o dată la CCR Care, judecând faptele, A conchis că şeful de stat A greşit iar, şi l-a obligat Să-i pună-n funcţii pe cei doi Miniştri, fără tărăboi. Acum, că s-a făcut de râs, Mai găseşte ceva de spus? Eu cred că este în stare Că-i place să se dea mare Şi nu admite c-a greşit. E clar că e nechibzuit. De ce s-o comporta aşa? Eu cred că-i uituc, nu-i aşa? A uitat azi ce-a făcut ieri. Nu mai vorbesc de-alaltăieri. Păi, atunci, dacă este-aşa, Să-l mai ajute cineva... Cine nu-nvaţă din greşeli, Va trăi doar în opinteli.

250

Speranţă iluzorie

(Celor din PNL care, se luptă pe toate fronturile să ajungă la guvernare) PNL, partidul care Se luptă cu-nverşunare S-ajungă la guvernare, A făcut tot ce se poate Ca să pună beţe-n roate Celor din ALDE-PSD Care le-ncurcă planurile Şi le spulberă visurile Pe care le nutresc, sperând Că se vor realiza-n curând. De-aceea, ei au încercat Mereu ca să-i dea peste cap, Organizând manifestări De stradă, cu grave urmări, I-au insultat, ameninţat, În parlament i-au boicotat Şi când s-a pus la vot ceva, Ei au spus totdeauna BA. Şi cum, totuşi, n-au reuşit S-ajungă unde şi-au dorit, Au apelat, plini de ură Şi la ultima măsură, Moţiunea de cenzură, Deşi, judecând la rece, Bănuiau că nu va trece. Şi chiar aşa s-a şi-ntâmplat: Moţiunea s-a discutat În plen şi apoi s-a votat, Iar după ce s-au numărat Voturile, s-a constatat Că nici cei care au semnat 251

Moţiunea nu au votat Cu DA, aşa cum s-a crezut, Şi moţiunea a căzut. Este pentru-a treia oară Când PNL o dă-n bară Şi se face de ocară. E drept că ei s-au angrenat În acest joc deloc curat La-ndemnul şefului de stat Care, mereu i-a incitat La orice acţiune care Duce la destabilizare. Aşa fiind, ei îşi împart Ruşinea cu şeful de stat Care, pentru partidul său Se luptă şi cu Dumnezeu. Şi-i păcat, căci, făcând aşa Îşi consumă energia Fără rost, deşi ar putea S-o folosească altcumva. Sperăm însă că-n viitor Să se gândească şi la popor. Când un plan, nu-i făcut bine, Te faci numai de ruşine.

252

Incompetenţă

(Celor de la ÎCCJ, care au alcătuit complete de judecată cu judecători neautorizaţi) De curând, radio, TV, Ca şi toate ziarele, Ne tot vorbesc, neîncetat De ceva ce ne-a şocat: Juzii care au judecat Şi apoi au şi condamnat O serie de vinovaţi Care-au fost şi încarceraţi, Nu aveau autorizare Pentru-o asemenea lucrare. Aşa fiind, şi ca urmare, Persoanele condamnate Au fost puse-n libertate, Iar dosarele lor, toate, Urmeaz-a se rejudeca. Ce ziceţi de aşa ceva? Unde mai vezi aşa ceva? Şi cine este vinovat De ceea ce s-a întâmplat? Şefii de la ÎCCJ Care-au format completele De juzi care i-au condamnat Pe cei care i-au judecat. Şi pentru c-au făcut aşa, Credeţi că au păţit ceva? Nuu, pentru că şefii de la noi Sunt solidari ei între ei Şi când unul dă de necaz, Celălalt umblă la macaz. Un exemplu de aşa caz Este doamna Stanciu, care 253

După cum ştim toţi, mai are Pe cuget încă un păcat: Acela de-a fi condamnat Pe cineva nevinovat, Deşi aceasta nu-i cerea Decât ce i se datora. Vă amintiţi de-aşa ceva? Vorbim de doamna Marinca. Şi doamna Stanciu, ce-a păţit Pentru-acest fapt nelegiuit? Nimic, fapta s-a tăinuit Şi apoi a fost uitată, Iar doamna Stanciu promovată La CCR, ca răsplată A muncii desfăşurată Cu onoare, fără pată, În toată cariera sa. Mai rar găseşti aşa ceva. Acum, excroci ca Udrea, Bica, Toţi scăpaţi de mititica, Râd în barbă, sunt mulţumiţi, Dorm fără vise, sunt fericiţi. Când greşeşti intenţionat, Te salvează alt vinovat.

254

Pluguşor 2019 Aho, aho, iubiţi confraţi, Pe orişiunde vă aflaţi, Şi chiar de sunteţi ocupaţi, Staţi liniştiţi şi m-ascultaţi Fiindcă vreau ca împreună Să împletim o cunună Din cele ce s-au petrecut În anul care a trecut, Şi să vă urez de bine Pentru anul care vine. Faţă de anii ce-au trecut, În optâşpe s-au petrecut Mult mai multe fapte care Ne trezesc îngrijorare. Astfel, lupta-ntre palate A ajuns la cote-nalte, Putem spune alarmante, Iar principalul vinovat Este chiar domnul şef de stat Care, fiind prea supărat Că PNL n-a câştigat Nimic la parlamentare, Se luptă cu-nverşunare Ca să-i dea jos pe cei care Se află la guvernare, Încercând, cât de mult poate Să le pună beţe-n roate. Iar PNL, pe drept cuvânt, Luptă cu morile de vânt Pentru că, pe căi legale Ştie bine că nu are Vreo şansă la guvernare, Caută să saboteze 255

Guvernul, să-l discrediteze Şi i-a aplicat, cu ură, Cea mai cruntă lovitură: Moţiunea de cenzură. Dar nici această-ncercare N-a avut nici-o urmare, Şi-s negri de supărare. Dar, nici guvernul, putem spune, N-a avut zile prea bune Când premierul Tudose, Care-şi cam dădea ifose A avut un mic conflict Cu Dragnea, a fost înlocuit. În plus, şi dacă pân-acum Mergeau toţi pe-acelaşi drum Şi toată lumea se-aştepta Să continuie tot aşa, Dintr-o dată dihonia I-a despărţit şi-au început Certuri cum nu s-au mai văzut. Dragnea n-a mai fost agreeat De mulţi colegi, şi supărat, Spunând că este defăimat, A luat măsuri imediat: Pe rebeli i-a îndepărtat. Mai apoi, cum li s-a-mpotmolit Caru-n drum, şi n-au reuşit Să-şi ducă la capăt toate Sarcinile asumate Faţă de-alegătorii lor, Au trecut, tot în mare zor, Ca să capete putere, La altă remaniere Care însp, nici pân-acum N-a ajuns la sfârşit de drum. 256

În acest caz, cel vinovat Se pare că-i şeful de stat. Şi-n justiţie-a izbucnit Un scandal nemaipomenit Atunci când şefa DNA Care a încălcat legea N-a vrut să-şi dea demisia. În acest caz, soluţia Era doar revocarea sa. Însă, cum domnul şef de stat N-a fost de-acord şi n-a semnat, S-a apelat la CCR, Care a dispus repede: Koveşi e vinovată Şi trebuie revocată, Ceea ce s-a şi întâmplat Când domn’ Iohannis a semnat. Şi tot acum s-a întâmplat Ceva demn de menţionat: O serie de infractori Prinşi în flagrant de multe ori, Au strâns câte-o avere care Este cât Everest de mare Au fugit peste hotare, Deşi toţi au fost condamnaţi. De ce n-au fost încarceraţi Şi apoi, toţi deposedaţi De bunurile furate? Fiindcă a fost complicitate? Aşa spun gurile rele, Dar şi gândurile mele. Acum, toţi aceşti infractori Banchetuiesc prin alte ţări Şi se bucură prin lume De un foarte bun renume 257

Pentru că treaba stă aşa: Când ai bani mulţi, eşti cineva... Cu-aşa ceva ne-am confruntat În anul care s-a-ncheiat Şi sper că anul ce vine Să o ducem mult mai bine: Să avem şefi mai înţelepţi, Să scăpăm de „băieţii deştepţi“, O mai bună colaborare Între partidele care Se află la guvernare Şi cei din opoziţie, O mai dreaptă justiţie, Guvernul să-şi ducă la cap toate Sarcinile planificate. Iar vouă, dragii mei confraţi, Vă urez să vă bucuraţi Doar de bine, sănătate, Masa plină de bucate Şi realizări în toat Domeniile de-activitate În care vă desfăşuraţi Munca, şi să nu fiţi tentaţi De câştiguri ilicite Că nu sunt bine venite Chiar dacă vă aduc mulţi bani. Cu asta, vă spun la mulţi ani Şi să ne vedem cu bine Şi la anul care vine.

258

Nepăsare

(Domnului Klaus Iohannis, care, în noaptea de anul nou, a uitat să spună tradiţionalul la mulţi ani) Iubitul nostru şef de stat A fost aşa de ocupat Aseară, încât a uitat S-apară la televizor Şi să spună românilor, La întâlnirea dintre ani Obişnuitul LA MULŢI ANI. Dar noi, nu suntem supăraţi Că am fost desconsideraţi Pentru că ştim, domnia sa A făcut tot mereu aşa Pentru că, fiind şef de stat Aşteaptă a fi adulat De cei care nu sunt decât Un nimeni pe acest pământ. În plus, nici nu ar fi putut Să facă altfel, întrucât În noaptea de revelion Se destinde orice om Mâncând, alături de cei dragi, Fripturi, piftie, cozonaci, Sărbătorind cum se cuvine Zorii anului ce vine. Aşa fiind, hai să uităm Ce n-a făcut, şi să-i urăm Ca în anul care vine Să îi meargă toate bine, Iar la prezidenţiale Să ne-amintim faptele sale. Cine se-arată prea-nfumurat, Nu merit-a fi respectat. 259

Dezamăgire

(Domnului Klaus Iohannis, pentru nerespectarea unei decizii a CCR) În decembrie-am asistat La un duel înverşunat, Cu acuzaţii tăioase Şi cu replici veninoase Din partea preşedintelui Şi-a şefului guvernului. Aceştia s-au încăierat Pentru că domnul şef de stat, Fără motiv, a refuzat Să pună în aplicare O decizie-a CCR Unde era menţionată Precizarea DE ÎNDATĂ. Dar dragul nostru şef de stat, Care s-a simţit ofensat Că CCR l-a obligat Să facă ce domnia sa Nici dacă îl împuşti nu vrea, A-nţeles că de îndată Înseamnă la SFÂNTU-AŞTEAPTĂ. Şi chiar aşa s-a întâmplat, Nici până astăzi n-a semnat Completarea guvernului Cu încă doi miniştri noi, Deşi lumea se aştepta Că-n noul an se va calma Aşa că va colabora Mult mai bine cu cei care Se află la guvernare. Dar vai, nu s-a-ntâmplat aşa Deoarece domnia sa De anul nou a tot mâncat 260

Până s-a suprasaturat Şi-a prins puteri, aşa încât, A luat-o de la început Cu criticile pe care Le-aduce, fără-ncetare Celor de la guvernare. De ce s-o fi purtând aşa? Nu-şi dă seama domnia sa Că procedând aşa, frânează Guvernul, şi-astfel lezează Interesele tuturor? Nu se gândeşte la popor? O face intenţionat? În acest caz, trebuie frânat Pentru că nu e de iertat Face-aşa fiindcă nu-i român? Eu nu cred, că doar nu-i păgân. Şi dacă se comport-aşa, Răspunsul e altundeva: Domnia sa, pricepe greu, Lucru dovedit mai mereu. Şi e la fel de limpede Că uită foarte repede. Aşa fiind, soluţia De a-l opri de-a mai gafa, E doar la îndemâna sa; Să lase locul altuia. Când forţe n-ai de-a sta-n picioare Pe post, renunţă, chiar de doare.

261

Speranţă

(Domnului Klaus Iohannis, care şi-a anunţat candidatura pentru încă un mandat de preşedinte) Domnul Iohannis ne-a anunţat Că mai vrea încă un mandat De preşedinte-n acest stat, Şi a-nceput, cu multă fală Campania electorală. În acest fel, vrea să ne-arate Că are competenţe-n toate Sectoarele de-activitate Aşa încât, dumnealui poate Rezolva orice dilemă Indiferent de problemă. În plus, spune că va lupta Şi mai mult cu corupţia Şi va fi mai necruţător Cu corupţii şi-amicii lor. De-asemenea, pentru-a ieşi În evidenţă şi mai şi, Va lupta cu-nflăcărare Spre a-i da jos pe cei care Se află la guvernare, Pentru că nu sunt în stare Să facă lucruri cu care Să aducă bunăstare În ţară, precum au promis. Altfel spus, ei s-au compromis. Din cele ce s-au arătat Ne dăm seama imediat Că actualul şef de stat Merită încă un mandat De preşedinte, fiindcă are Atributele necesare 262

Unui vrednic conducător Care-şi iubeşte-al său popor. Numai că, viaţa, uneori, Ne pune-n viaţă opritori Care au doar un rezultat: Ne cam dau planul peste cap. Aşa ceva s-a întâmplat Şi cu actualul şef de stat Despre care, lumea ştia De la cei din mass-media Că domnul Iohannis avea Vreo şaisprezece dosare Cu învinuiri penale, Căci a făcut retrocedări Numai pe dosnice cărări. E drept c-aceste-nvinuiri Puteau fi simple născociri Fiindcă erau vorbe, toate, N-aveau nimic scris în spate. Dar recent, tot mass-media Ne-a prezentat şi altceva Ce nu poate fi contestat Fiindcă-i uşor de controlat: Vorbim de-un raport în care Inspecţia judiciară Ne confirmă tot ce s-a spus În rândurile de mai sus, Dar încă şi ceva în plus. Din acest ceva am aflat Că domn’ Iohannis, candidat La funcţia de şef de stat Pentru întâiul său mandat, A fost, de cineva „SCĂPAT“ De o grijă foarte mare Pe care-o purta-n spinare. 263

Pe scurt, povestea stă aşa: Pe-atunci, Iohannis mai avea Pe rol doar două dosare Cu învinuiri penale Căci cele paisprezece, toate, Au fost, nu ştiu de ce, clasate, În care a fost anchetat În calitate de inculpat, Tot pentru nişte retrocedări Făcute pe-ascunse cărări. Aşa fiind, şi cum ştia Că acest fapt îi macula Înc-o dată imaginea, S-a gândit să apeleze La cineva să-l salveze De problema cu pricina. Şi-a reuşit, bată-l vina Şi chiar după primul scrutin A scăpat iute de-acest chin. Faptul, s-a petrecut aşa: Atunci, acel domn Cineva, Procuror de-Alba Iulia, Augustin Lazăr pe nume, Bine cunoscut în lume Ca neobosit luptător Pentru dreptatea tuturor, A luat cele două dosare, Le-a studiat cu răbdare, Le-a sucit şi le-a răsucit Şi pân’ la urmă a găsit Că inculpatul nu-i vinovat Iar dosarele, le-a clasat. Astfel, Iohannis, uşurat, Nemaiavând dureri de cap, În turul doi s-a prezentat 264

Ca nou născut, şi-a câştigat. A reuşit. E şef de stat. În această calitate Şi ştiind c-acuma poate Să facă tot ce doreşte, S-a gândit că-i omeneşte Să-i fie recunoscător Sus numitului procuror, Aşa încât l-a promovat Într-o funcţie mare-n stat Iar domnul Lazăr, astăzi e Procuror şef la CSM, Dovedindu-se că ştie Să-şi plăteasc-o datorie. Mai mult, Lazăr s-a dovedit Un om de neînlocuit Şi când şeful justiţiei L-a vrut dat jos din funcţie, Domn’ Iohannis s-a revoltat Şi-a spus NU, imediat, Spunând, în văzul tuturor Că mai rar aşa procuror... Şi ar mai fi de reţinut Ceva ce-i bine de ştiut: Inspecţia judiciară Este şi limpede şi clară: Iohannis A FOST anchetat În calitate de inculpat Căci a făcut retrocedări Folosind dosnice cărări, Iar domnul Lazăr A SEMNAT Actul prin care s-au clasat Dosarele cu retrocedări Făcute pe-ascunse cărări. Aşa fiind, concluzia 265

E una, şi spune aşa: Domnul Iohannis nu-i cinstit Ceea ce-l face ipocrit Deoarece, când fu-ntrebat Dac-a fost anchetat vre-o dat’ El a spus clar: niciodat’ Şi Lazăr e tot mincinos Pentru c-a răspuns fălos Că niciodată n-a semnat Actul prin care s-au clasat Dosarele cu retrocedări Făcute pe-ascunse cărări. Acum, că au fost dovediţi, Mai pot spune că sunt cinstiţi? O minciună, mică, mare, Ţi-aduce doar dezonoare.

266

Dovada

(Procurorilor de la DNA Ploieşti, care trimiteau în judecată oameni nevinovaţi) Mai ieri, echipa de elită De la DNA din Ploieşti, A fost bine „zugrăvită“ De-Antena trei, din Bucureşti Atunci, despre-aceşti procurori S-a spus că se fac vinovaţi Pentru că, de prea multe ori Închideau doar nevinovaţi. Cum însă acuzele-aduse Acestor procurori versaţi N-aveau la bază acte scrise, N-au fost de nimeni deranjaţi. Recent însă, s-a întâmplat Ceva ce i-a dat peste cap: Secţia de investigare A magistraţilor, care Are menirea de-a afla Ce magistrat încalcă legea, A poposit la DNA Ploieşti, pentru a-i ancheta Pe procurorii bănuiţi Cum că n-ar fi oameni cinstiţi. Aşa fiind, şi ca urmare, A făcut un raport în care Se spune limpede şi clar Că-s un grup infracţional Organizat, şi în final, Arată la fiecare Capetele de acuzare. Ce ziceţi de-asta, dragi confraţi? Mai credeţi că-s nevinovaţi? 267

Sau merită sancţionaţi? Eu cred c-aşa ar trebui Fiindcă doar astfel s-ar opri O astfel de comportare Ce nu merită iertare. Şi dacă nu s-ar face-aşa, S-ar încălca din nou legea, Iar în raportul menţionat Chiar asta s-a solicitat. Dar ce să vezi, „mărimile“ Colegii lor din CSM Care-au fost şi ei întrebaţi Ce-i de făcut cu-aceşti bărbaţi, Au spus că sunt nevinovaţi. Cum pot să spun-aşa ceva Când este clar ca lacrima Cum că vinovăţia lor Este clară şi orbilor? Nu cumva, procedând aşa Au şi ei de-ascuns ceva? Pentru că altfel, nu văd de ce Vor să le-ascundă greşelile. Oricum, domnii din CSM Şi-au maculat cugetele Şi ne-au confirmat prin fapte Proverbul ştiut de toate Fiinţele nevinovate: Corb la corb, ochii nu-şi scoate. Când greşeşti intenţionat, Suferă un nevinovat.

268

Agasatul

(Domnului Klaus Iohannis, care se simte deranjat de insistenţa PSD cu privire la numirea celor doi miniştri nominalizaţi anterior) Domn’ Iohannis, şeful de stat, Se simte mereu agasat, Şi pentru asta-i supărat, Pentru că, cei din PSD Îi tot otrăvesc zilele Cu cererea ca cei doi inşi Care deja au fost respinşi, Să fie nominalizaţi Ca miniştri şi-acreditaţi Să-şi înceapă deîndată Munca grea ce îi aşteaptă. Numai că dânsu-a hotărât Deja ce are de făcut: Îi va amâna zi de zi Până când se vor plictisi Şi va-nţelege lumea toată Că hotărârea este luată: Va semna la Sfântu-Aşteaptă. Şi ca dovadă că-i aşa, Ce a făcut domnia sa? A respins din nou cererea Prin care se solicita Să fie nominalizaţi Aceiaşi vechi doi candidaţi Ce fuseseră refuzaţi. Motivul? Foarte-ntemeiat Şi demn de a fi lăudat: La dosar nu s-a anexat Nici-un cazier din care Să-nţeleagă fiecare 269

Că niciunul din candidaţi N-au fost cu nimic implicaţi Într-o acţiune care Să-i aducă dezonoare. Şi-a gândit foarte bine-aşa Deoarece domnia sa, Fiind curat ca lacrima, Pretinde de la toţi aşa. Aşa fiind, dragi PSD-işti, Staţi liniştiţi, nu mai fiţi trişti. Eu nu vă caut pricină, Dar nici să mă-ncarc c-o vină Dând o funcţie cuiva Ce nu-i curat ca lacrima. Pentru că, dac-aş face-aşa, Lumea toată va blama. Vă rog deci a anexa Cazierul, şi vom vedea. Iar dacă-ntre timp apare Vre-o-ndoială oarecare Asupra unui candidat, Nu mai vorbim. S-a terminat. Când ochii cuiva nu-ţi plac, Fă ceva ca să-i vii de hac.

270

Aniversare

(Mai marilor zilei din ţara noastră, care nici măcar de sărbători naţionale nu-şi ascund resentimentele) În toate ţările din lume Există o zi anume În care se sărbătoreşte Ceva care le aminteşte De-un fapt care s-a întâmplat În trecutul îndepărtat. În acea zi, orice popor, În frunte cu mai marii lor, Ies pe stradă împreună, Tumultoşi, cu voie bună, Lăsând de-o parte orişice Neplăcuta zâzanie. Deaceea, lumea toată Se arată împăcată, Se felicită reciproc Urându-şi la mulţi ani, noroc Şi se sărută pe obraz Uitând de orişice necaz. Pe scurt spus, pentru fiecare Om, este-o mare sărbătoare. La noi însă, din păcate, Nu se-ntâmpl-aceste toate Bucurii, că-n România Domneşte doar DIHONIA. Şefii noştri, de câţiva ani Se poartă ca nişte duşmani Şi îşi aruncă reciproc Vorbe care n-ar avea loc Între oameni civilizaţi În posturi cheie cocoţaţi Şi culmea, cel mai vinovat 271

Dintre toţi, e şeful de stat Care e mereu supărat Pe toţi, chiar şi pe Dumnezeu Deoarece partidul său N-a ajuns la guvernare. Asta-l macină şi-l doare. Numai că, procedând aşa, Înseamnă că domnia sa Ignoră constituţia Unde se spune clar aşa: Preşedintele nu poate Să ţină cuiva parte Deoarece el, cu onor, E preşedinte-al tuturor Şi-are rol de mediator Între partidele care Se bat pentru guvernare În lupte electorale. E singura luptă care Te duce la guvernare. În rest, orice încercare De-a veni la guvernare Folosind arme murdare, E lipsită de onoare. E clar deci, domnul şef de stat, Procedând cum a procedat, A greşit mult, deoarece A-mpărţit ţara-n tabere Duşmane ce se hărţuiesc Sau, şi mai rău, se porcăiesc Aşa încât, nu-i mirare Că-ntr-o zi de sărbătoare Cum a fost cea de CENTENAR, Domnul Iohannis, ce bizar Afişa o faţă care 272

Părea că-i la-nmormântare Unde s-a dus că trebuia, Că era datoria sa. Cu alţi şefi, nu s-a întâlnit Ca să dea mâna, i-a ocolit Aşa că totul s-a transformat Într-un ceva întunecat Iar bucuria aşteptată A rămas pentru-altă dată. Şi parcă n-ar fi fost de-ajuns Acea zi vrednică de plâns, Exact la fel s-a întâmplat Şi-n ziua-n care s-a serbat MICA UNIRE, zi în care Cele două ţărişoare Surori, s-au împreunat, Formând de-atunci un singur stat. Era deci o zi pe care S-o trăim în sărbătoare. Dar nu s-a întâmplat aşa. Cine poartă răspunderea? Domn’ Iohannis, că nu-i român, Dar se consideră stăpân Care face numai ce vrea? E-ndreptăţit să fac-aşa? Nu mai vorbesc ce supărat A fost când ţara a serbat Ziua-n care România A preluat preşedinţia La Consiliul European Pe timp de jumătate an. Atunci, în ţară a ajuns Florea întregului apus Ca să serbăm împreună, Cu cântec şi voie bună 273

Această zi minunată Ce are loc doar o dată La câţiva ani. Dar dumnealui Şi şefii PNL-ului, Au anunţat, sus şi tare Că nu vin la adunare Pentru că, spunea dumnealui, Asta-i treaba guvernului Aşa că-i datoria sa Să-şi asume răspunderea Pentru tot ce s-o întâmpla. Dar motivul adevărat Pentru care a anunţat Că nu vine la serbare, Este altul mi se pare: Domnia sa s-a supărat Fiindcă nu i s-a-ncredinţat Rolul care îi permitea Să conducă discuţia Care urma a se purta. Totuşi, gândind că lipsa sa S-ar fi putut interpreta Cum că ar fi avut ceva De împărţit cu cineva, Domnia sa s-a răzgândit Aşa-ncât, a binevoit Să vină la adunare. Însă, neagra supărare Care i s-a-ntipărit Pe faţă, nici azi n-a pierit. Aşa c-aruncă-n PSD Cu toate anatemele. Astea sunt armele sale Pân-la prezidenţiale Când speră că va câştiga 274

Înc-un mandat, când va lupta S-aducă la guvernare Partidul său, pentru care Va lupta cu-nverşunare Pân’ la ultima suflare. Partidului ce te-a lansat, Îi rămâi veşnic obligat.

275

Autoportret

(Pictat chiar de domnul Iohannis) Sunt taciturn. Eu nu glumesc Şi-n viaţă mă călăuzesc După principii morale: Pace, cinste şi onoare. Nu sunt un simplu muritor, Eu sunt deasupra tuturor Şi cât voi trăi pe pământ, Voi avea ultimul cuvânt. Când mă deplasez, e bine Să-mi iau soţia cu mine Căci, dacă-s în pană de idei, Mă bazez pe cuvântul ei. Când eşti isteţ, poţi s-ocoleşti Legile, şi să-ţi însuşeşti Un bun ce nu-ţi aparţine. Vă dau exemplu chiar pe mine. Vă rog să ţineţi bine minte, Eu nu-s un simplu preşedinte Şi nici un simplu muritor Sunt preşedinte jucător. Când Fortuna-i de partea ta, De nu profiţi, vei regreta.

276

Combatanţii

(Unor edili din Capitală care, la o şedinţă de lucru, s-au luat la bătaie) Primăria generală Din iubita Capitală A ţării, a fost locu-n care S-a petrecut o-ntâmplare Ce merită semnalată Pentru că ea ne arată Că azi, bunul simţ a ajuns În situaţia de plâns În care, oameni sus plasaţi, În posturi cheie cocoţaţi, De la care ne-am aşteptat A fi exemplu de urmat, S-au dovedit, o spun plângând, A fi doar bătăuşi de rând. Această jalnică-ntâmplare S-a petrecut în ziua-n care Mai mulţi edili s-au adunat La primărie, pentr-un sfat Pe care să-l dai, să-l primeşti, Aşa încât, în Bucureşti S-avem doar proiecte care Să aducă bunăstare. Numai că-n loc de aşa ceva, S-a întâmplat o dandana Care-a transformat şedinţa Într-un ring de box în care S-au prins într-o-ncăierare Doi veritabili ciomăgari Care, deşi îşi spun primari, Sunt numai nişte cioflingari Care, acum ştim prea bine, 277

Şi-au dat cinstea pe ruşine: Gabi Mutu i-a aruncat Lui Bădulescu c-o sticlă-n cap, Iar acesta, înfuriat, Nu i-a rămas dator, i-a dat Un pumn în faţă, să-l lase lat. Ce ziceţi de-asta, dragi confraţi, Aveţi curaj să-i mai votaţi? Eu NU, fiindcă prin fapta lor Ne-au dat dovadă, tuturor, Că sunt nişte oameni care Când sunt la o grea-ncercare De viaţă, nu sunt în stare Să evite-o-ncăierare Şi-şi dau frâu liber nervilor, Ceea ce-i rău prevestitor. Aşa fiind, ce poţi să crezi Despre cei doi inşi pe care-i vezi Ciomăgindu-se pe stradă? Că sunt proşti făcuţi grămadă? Eu un singur răspuns aş da: Nu îşi merită funcţia. Când vrei să scapi de adversar, E simplu, pui mâna pe par.

278

Perseverentul

(Domnului Klaus Iohannis, care a comis încă o ilegalitate prin prelungirea mandatului generalului Ciucă) Când domnul Iohannis face Ca de obicei, ce-i place, Încasează bobârnace. Şi-şi merită bobârnacul Pentru că, împricinatul I-a mai prelungit mandatul Lui Ciucă, general maior, Ca şef al statului major, Deşi ministrul de resort A spus că nu e de acord Aşa încât, a apelat La-nalta curte, care-a dat O anulare. Imediat, Ceea ce e un unicat Fiindcă nu s-a mai întâmplat Aşa ceva, în nici un stat. Prelungirea mandatului Făr-acordul ministrului De resort, este ilegală, Nedreaptă şi ilegală. Aşa fiind, ţara a rămas Precum un câine de pripas Care şi-a pierdut stăpânul. Dar dac-aşa vrea jupânul... Când faci totul de capul tău, Să nu te miri că iese rău.

279

Neputinţă

(Celor din ALDE-PSD, care, nici până în februarie, n-au reuşit finalizarea bugetului) Guvernul ALDE-PSD S-a încurcat în calcule, Căci, de vreo trei ani încoace Tot reface şi preface Guvernul şi nu au pace. Iar azi, în februarie, Bugetul pe-acest an, nu e Finalizat. De ce oare? Greu de răspuns la-ntrebare Însă, după cum se pare Socoata s-a împotmolit Când au ajuns la împărţit Banii care-i au de primit, După necesităţi, toate Unităţile bugetate. Dar mulţi dintre-aceşti bugetaţi Nu se-arată prea încântaţi De sumele ce le-au primit, Aşa că s-au cam răzvrătit, Spunând că i-au nedreptăţit. Astfel, Firea cea vocală, Şi nu-i pentru prima oară, Spune că, intenţionat, Domnul Dragnea i-a amputat Bugetul cu treizeci la sută Aşa-ncât, cu suma brută Care i-a rămas, nu poate Să-şi îndeplinească toate Proiectele planificate. În plus, şi pentru-a arăta Că dreptatea-i de partea sa, Doamna Firea l-a provocat 280

La un duel adevărat Pe domnul Dragnea pe care Îl acuză că nu are Bărbăţia de-a se lupta În săbii cu domnia sa. Tot la fel de nemulţumit De sumele ce le-a primit, E şi un şef de sindicat Care-a spus, foarte supărat, Că banii daţi pentru şomaj Vor duce şomerii-n sevraj Căci alocaţi-alocată Prin buget, de astă dată, N-asigură, e evident, Un nivel de trai bun, decent. Nici UDMR-ul nu e Prea mulţumit, deoarece Banii nu le-acoperă nici Proiectele, deşi sunt mici Iar spre-a pune moţ la toate Nemulţumirile-arătate, Sare şi opoziţia, Criticând coaliţia Pentr-aşa întârziere. În plus, ea e de părere Că ţelurile fixate Prin acest buget, sunt, toate, Supradimensionate. Adică, sunt rizibile, Deci nerealizabile... C-o fi, sau că n-o fi aşa, La sfârşit de an, vom vedea. Când vrei să-mparţi ceva, nu poţi Ca să îi mulţumeşti pe toţi. 281

Dezvăluiri

(Doamnei Koveşi, care este învinuită de Inspecţia Judiciară de mai multe fapte penale) Doamna pe care domn’ şef de stat A susţinut-o ne-ncetat În trecutul apropiat, S-a dovedit azi, că a fost Neagră precum o zi de post. Vorbim, ştiţi bine, nu-i aşa? De fosta şefă DNA Doamna Codruţa Laura Despre care, mass-media Ne-a mai vorbit câte ceva, Însă pe-atunci, n-a prea avut Dovezi prea demne de crezut. Azi însă, ni s-au prezentat Dovezi ce-s de necontestat: Inspecţia judiciară Ne-arată, pentru prima oară, Că doamna cea lăudată A minţit şi-i vinovată De mărturie mincinoasă Deci, de-o faptă ruşinoasă, C-a luat mită, şi de abuz În serviciu. Nimic confuz. S-a făcut deci de ocară Şi-nspecţia judiciară I-a întocmit dosar penal Şi-i anchetată la tribunal Ca să dea răspuns la toate Acuzaţiile-arătate. Şi c-aceste acuzaţii Nu sunt deloc speculaţii, Sunt multele declaraţii 282

Date de martori oculari Care-au avut, au funcţii mari În stat, care-au mărturisit Că doamna Koveşi-a minţit Atunci când n-a recunoscut Nimic din ceea ce-a făcut. Astfel, Ghiţă Sebastian, A trimis la dosar, mai an, Numeroase fotografii, Un film şi alte mărturii În care Koveşi era Alături de altcineva În casa domnului Ghiţă Sau în livada cu viţă De vie, un fapt confirmat De Ponta, deci e-adevărat. Cât despre luarea de mită, Cea mai tentantă ispită, Ne spune chiar doamna Udrea Care ştie cum stă treaba Că a luat şi domnia sa, Deci este demnă de crezut Când ne-a spus clar ce i-a făcut Lui Koveşi numeroase Cadouri: poşete frumoase Şi câte-o bijuterie, Primite cu bucurie. Mai mult, tot Udrea ne spunea Că-n lumea-n care se-nvârtea Doamna Koveşi, se afla Şi doamna Stanciu, plus Coldea. Cât despre-abuzul în serviciu, Care-i cel mai urât viciu Al orişicărui amploaiat, Ne-a vorbit un triumvirat: 283

Ghită, un om bine cunoscut, Un interimar tăcut, Şi aşa, precum se ştie, Chiar şeful de poliţie. Dar în acest caz, povestea Este mai lungă, şi spune-aşa: Domnul Băsescu, fost şef de stat, Pe-atunci om prea preocupat Ca să-şi slujească patria, S-a gândit că dac-ar putea S-aducă-n ţară un infractor Care-a furat de la popor Şi-a fugit peste hotare, Ar fi o laudă mare. Aşa fiind, şi cum avea Mare-ncredere-n Laura, A însărcinat-o pe ea Să rezolve afacerea. Iar Koveşi, a acceptat Acest rol, chiar cu decenţă, Deşi n-avea competenţă. Astfel, dânsa l-a contactat Pe Ghiţă, apoi l-a rugat Să găsească un brav bărbat Care să fie în stare Să găsească-n graba mare Un bun avion cu care Să îl aducă înapoi Pe Popa, fugit de la noi, Care pe atunci se afla Tocmai în Indonezia În plus, lui Ghiţă i-a cerut Nişte bani, nu cu împrumut, Necesari ca să plătească Transportul, treabă firească. 284

Iar domnul Ghiţă, n-a mai stat Pe gânduri, el a contactat Un dealer care-a acceptat Oferta, şi i-a procurat Avionul mult aşteptat Care l-a adus acasă Pe Popa. Pe nepusă masă. Numai că, aşa lucrare Făcută în taină mare De către doamna Laura, Nu era competenţa sa Pentru că, de aşa ceva Se ocupă poliţia. Dar poliţia n-a ştiut Nimic din ce s-a petrecut În acest caz, aşa încât Despre-această veste mare A aflat doar din ziare... Faţă de-aceste dovezi, toate, Care nu pot fi contestate, Ce credeţi? Doamna Laura Koveşi, va păţi ceva? Eu nu cred, fiindcă-am mai văzut Aşa ceva şi în trecut. Ea va poza-n nevinovată, Însă pentru viaţa toată Va rămâne maculată. Minţind, poţi să câştigi ceva, Dar fapta-i spre ruşinea ta.

285

Primejdie

(Celor din PSD care au propus ca ministru o persoană care a mai fost pe acest poost, dar pe care l-au revocat ca incompetent) În viaţă, ca să reuşeşti, Eşti obligat să te gândeşti Ca lucrul ce-l faci, să-l faci bine. Altfel, te faci de ruşine. Dar asta, nu-i aşa rău mare Căci ruşinea-i ceva care Nu arde la buzunare. Când însă lucrul făcut nu e Gândit pe toate feţele, Munca făcută e-n zadar Şi arde şi la buzunar. Asta însă-i problema ta Şi-i musai să te-mpaci cu ea. Când însă lucrul făcut rău Arde şi buzunarul meu Şi chiar al confraţilor mei, Intrăm cu toţii la idei Şi ne-ntrebăm: Ce s-a-ntâmplat? O face intenţionat, Sau este vreun nepriceput Care abea şi-a început Ucenicia-n meserie? Păi, dacă-i aşa, bădie, Asta trebuie stopat Fără vorbă, imediat Şi-nlăturat din funcţie Fără altă discuţie. Altfel, păţim ce-am mai păţit Şi asta nu-i de-ngăduit. În acest sens, vă amintesc 286

Şi sunt sigur că nu greşesc, Mai ieri, am avut ministru La transport, un om sinistru, Răzvan Cuc pe al său nume Despre care lumea spune Că nu era pregătit Şi că a fost înlocuit Cu-altcineva, mai competent, Lucru normal, e evident. Aşa fiind, de ce acum Când carul la transport stă-n drum De multe zile, nemişcat, PSD s-a aventurat Şi a numit ca ministru Tot acelaşi om sinistru? Acum, acest domn Cuc, are Înaltă calificare? A învăţat peste noapte Şi-acum le ştie pe toate? Eu nu cred, şi vă amintesc Că tot ca mine mai gândesc Şi colegii săi de partid Din Giurgiu, care l-au iubit Dar care-au spus, în monolit, Cum că nu este pregătit Şi ca urmare, nu i-au dat Avizul pentru-nscăunat Într-o funcţie-aşa mare. Dar nimeni nu le-a dat crezare. Aşa fiind, şi supărat, Domnul Răzvan Cuc s-a mutat La filiala de partid Târgu Neamţ, unde a găsit Înţelegerea de care Avea nevoie, şi care 287

I-a dat avizul ce-i permitea Să se urce din nou în şea. Dar cu acest aranjament Din interes, e evident, Acest domn Cuc a devenit Peste noapte, mult mai şcolit? Eu nu cred, deci, aş întreba: De ce atunci domnul Dragnea L-a propus pentru acest post? Nu ştie oare că a fost Mazilit tot de pe acest post? Şi dacă ştie, dar nu-i pasă, Treaba nu e sănătoasă Fiindcă asta poate-nsemna Că PSD-n grădina sa, Nu mai are, din păcate Cadrele calificate Pentru funcţiile care Cer o răspundere mare. Şi dacă este chir aşa, Vă propun eu soluţia: Luaţi un membru de partid Care să fie mai pregătit. Altfel, vă spun: riscaţi să fiţi Înc-o dată dezamăgiţi Şi-astfel, pentru-a doua oară Să vă faceţi de ocară... Când calul de ham, nu-i potrivit, Carul rămâne împotmolit.

288

Confirmare

(Domnului Klaus Iohannis, care a pierdut recursul făcut pentru a-şi păstra o casă) Domnul Iohannis a pierdut Şi recursul ce l-a făcut Pentru una dintre case Cumpărată cu-acte false. În acest fel, s-a confirmat Verdictul ce fusese dat De cei care au judecat Dosarul în prima instanţă. Astfel, ultima speranţă A şefului nostru de stat De a-şi lua casa, s-a spulberat, Deşi dânsul şi-a motivat Recursul spunând răspicat Că el nicicând n-a cumpărat Vreo casă cu un act trucat. Însă acum, s-a terminat, Nu mai e cale de atac Aşa că este obligat Ca să dea înapoi la stat Toţi bănuţii care i-a luat Pe chirii, neîntârziat. Numai că domnul şef de stat Nu are mână pentru dat, Ci numai una pentru luat Aşa încât, va amâna Atât cât stă-n puterea sa Restituirea banilor Furaţi de la bietul popor Adică, aşa cum se ştie, Până fapta se prescrie. Dealtfel, dânsul a ştiut 289

Încă de când a început Procesul, că acele case S-au cumpărat cu-acte false Şi că dacă-i descoperit Poate să fie pedepsit. Şi oricum, nu va fi iertat De banii pe care i-a luat Pe chirie, plus dobânda, Ca să-ntărească osânda. Este clar deci, domn’ şef de stat, A făcut totul premeditat Şi-acum, că-i prins cu mâţa-n sac Plânge, că rămâne sărac. Dar nu va plânge prea tare Deoarece tot mai are O portiţă salvatoare: Indolenţa celor care Nu prea pun în aplicare Hotărârea ce-a fost dată De instanţa de judecată. De-acest lucru, nu mă-ndoiesc, E ceva tipic românesc. De-o pedeapsă, mai poţi scăpa Doar din prostia altora.

290

Revendicare

(Doamnei Koveşi, căreia doamna Bica îi cere, în instanţă, despăgubiri pentru că a fost întemniţată, deşi era nevinovată) De curând, Alina Bica, Aflată în Costa Rica Unde s-a dus că se temea Că-nfundă iar puşcăria, A dat-o în judecată Pe Koveşi, vinovată C-a arestat-o pe stradă Deşi n-avea vreo dovadă Cum că ar fi vinovată, Şi-a ţinut-o-ntemniţată Într-o neagră închisoare Optzeci de zile. Amare. La recurs însă, ÎCCJ, Reanalizând faptele, A găsit c-acestea, toate, Nu erau adevărate Aşa încât, a decretat: Acuzatu-i nevinovat. Aşa fiind, doamna Bica, Lepădându-se de frica De a mai fi arestată, A chemat-o-n judecată Pe fosta şefă DNA Căreia-i cere ca să-i dea Nişte daune morale Destul de substanţiale, Rar întâlnite pe la noi: Milioane de euroi. În plus, şi cum Bica ştie Că-n frumoasa Românie Cei ce se simt ameninţaţi 291

Cum că vor fi sancţionaţi, Îşi cam fac cozile colac Şi pleacă, după bunul plac, Undeva peste hotare Într-o ţărişoară-n care Trăiesc o viaţă ca de vis. Se simt ca şi în paradis. De-aceea, şi spre-a-ntâmpina Să facă şi Koveşi-aşa, Bic-a cerut ca orice bun Pe care Koveşi-i stăpân, Să fie înregistrate Şi-apoi sechestrate, toate. Doar aşa s-ar schimba, poate, Ticăloşiile. Toate. Şi dacă cineva-ntreabă De ce, Koveşi, în grabă A arestat-o pe Bica, E c-aceasta n-a vrut să-i dea Dosarul pe care-l judeca În care, inculpat era Fratele doamnei Laura. Dar pân’ la urmă, tot l-a luat Şi bine-nţeles că l-a casat. Maltratând un nevinovat, Meriţi să fi sancţionat.

292

Cuprins Prefaţă................................................................................................ 5 Dedicaţie............................................................................................ 9 Pugilistică........................................................................................ 11 Jurnalistică.......................................................................................12 Disputa nocivă................................................................................ 14 Punitivă............................................................................................16 Lecţie................................................................................................ 18 Casnică............................................................................................. 19 Abandon.......................................................................................... 20 Existenţială...................................................................................... 21 Megalomanie...................................................................................22 Rezolvare......................................................................................... 26 Impostură........................................................................................ 27 Hărnicie............................................................................................30 Revoltatul........................................................................................ 31 Virulenţa.......................................................................................... 33 Profesională.....................................................................................34 Secretomanie................................................................................... 35 Abuz................................................................................................. 37 Vântură lume.................................................................................. 39 Agresorul......................................................................................... 40 Răfuială............................................................................................ 42 Cruciatul.......................................................................................... 44 Hotărâre păguboasă.......................................................................46 Turnirul............................................................................................47 Justificare......................................................................................... 50 Alocuţiune....................................................................................... 51 Mascarada........................................................................................54 Insolenţă...........................................................................................59 Ranchiună........................................................................................62 Dispărutul........................................................................................63 Devotatul......................................................................................... 65 Somaţie.............................................................................................67 Răspuns............................................................................................68 293

Oropsitul..........................................................................................70 Nehotărâtul..................................................................................... 73 Supusul............................................................................................ 76 Sfidare.............................................................................................. 77 Inconştienţă..................................................................................... 79 Duelul...............................................................................................80 Negocieri..........................................................................................83 Patriotism?.......................................................................................85 Resuscitare.......................................................................................89 Reciprocitate....................................................................................91 Convulsii..........................................................................................94 Lăcomie............................................................................................97 Înfumurare...................................................................................... 99 Front comun.................................................................................. 101 Devotament................................................................................... 104 Invidiosul.......................................................................................105 Politicianul.....................................................................................107 Disperare........................................................................................109 Tăinuire..........................................................................................111 Subversivă..................................................................................... 112 Grandomanie................................................................................ 114 Bumerangul...................................................................................116 Persona non grata.........................................................................118 Apocalipsa..................................................................................... 121 Recidiva......................................................................................... 123 Imputare........................................................................................ 125 Contestatarul.................................................................................127 Pedepsitul...................................................................................... 129 Condamnatul................................................................................ 130 Deziluzie........................................................................................ 131 Vrăjmaşie....................................................................................... 134 Rea credinţă...................................................................................137 Sentinţă.......................................................................................... 139 Recunoştinţă..................................................................................141 Evadare.......................................................................................... 143 Datorie............................................................................................145 Gică contra.....................................................................................146 294

Măsluire......................................................................................... 148 Repetentul......................................................................................150 Protectorul..................................................................................... 152 Dura lex..........................................................................................153 Infracţiune..................................................................................... 156 Ingratitudine................................................................................. 158 Nemulţumire.................................................................................160 Ofensatul........................................................................................161 Determinare...................................................................................163 Complicitate.................................................................................. 165 Învrăjbire........................................................................................167 Milostenie...................................................................................... 169 Decizie............................................................................................171 Neglijenţă.......................................................................................173 Scandalagii.....................................................................................174 Scufundare.....................................................................................176 Îngrijorare...................................................................................... 177 Favoritism......................................................................................178 Dezacord........................................................................................179 Zâzanie...........................................................................................181 Confruntare................................................................................... 183 Zeflemea........................................................................................ 185 Jelanie............................................................................................. 186 Părtinitorul.................................................................................... 188 Barbarie.......................................................................................... 191 Controversa................................................................................... 194 Gramaticala................................................................................... 196 Incompetenţa.................................................................................198 Riposta........................................................................................... 200 Reparaţie........................................................................................ 202 Frământări..................................................................................... 204 Jignitul............................................................................................206 Refulare..........................................................................................207 Revigorare..................................................................................... 210 Cârdăşie......................................................................................... 211 Defăimare...................................................................................... 213 Eşec total........................................................................................ 215 295

Încleştare........................................................................................217 Speranţe înşelate...........................................................................219 Infatuare.........................................................................................221 Preocupare.....................................................................................222 Promptitudine...............................................................................224 Fermitate........................................................................................ 226 Ipocrizie......................................................................................... 228 Confirmare.................................................................................... 231 Forţă majoră.................................................................................. 233 Răzgândire.....................................................................................234 Publicitate...................................................................................... 235 Greviştii..........................................................................................237 Sărbătoare pângărită.................................................................... 239 Instigare......................................................................................... 240 Tupeu............................................................................................. 244 Câinoşenie..................................................................................... 245 Gladiatorii......................................................................................246 Uitucul............................................................................................248 Speranţă iluzorie...........................................................................251 Incompetenţă.................................................................................253 Pluguşor 2019................................................................................255 Nepăsare........................................................................................ 259 Dezamăgire................................................................................... 260 Speranţă......................................................................................... 262 Dovada...........................................................................................267 Agasatul......................................................................................... 269 Aniversare..................................................................................... 271 Autoportret....................................................................................276 Combatanţii...................................................................................277 Perseverentul................................................................................ 279 Neputinţă.......................................................................................280 Dezvăluiri...................................................................................... 282 Primejdie........................................................................................286 Confirmare.................................................................................... 289 Revendicare...................................................................................291 296