Niculae L. Stanescu - Clisee postdecembriste by Niculae L. Stanescu

NICULAE L. STĂNESCU

Doctor honoris causa al Academiei DacoRomâne

Clişee postdecembriste (dialog satirico-umoristic)

www.teposu.blogspot.com 3

S.C. TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA S.R.L.

Bucureşti, Drumul Taberei nr.26/119; Tel.: 40214138434; 0721034081, 0722972522, geostroe@gmail.com Cod poştal 061355; www.tempusdacoromania.ro, www.academiadacoromana.ro https://www.setthings.com/ro/fundatia-academia-dacoromana

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Stănescu, Nicolae – Clișee postdecembriste Nicolae, Stănescu. - Bucureşti : Editura DacoRomână TDC, 2018 ISBN 978-606-601-151-8 340.141 Ediţie îngrijită și prefațată de dr. Geo Stroe Cititorul este rugat să opteze pentru ca 2% din impozitul care se plăteşte statului să fie trimis direct de fisc în Contul FUNDAȚIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ ”TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”. Conform art.57 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal pentru sponsorizarea entităţilor nonprofit, contribuabilii pot solicita direcţionarea unei sume prin completarea formularului 230 denumit Cerere privind destinaţia sumei reprezentînd pînă la 2% din impozitul anual, cod 14.13.04.13. Cereţi acest formular care se completează de către persoanele fizice care au realizat venituri din salarii, pensii în fiecare an pînă la 15 mai de la organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul dvs. şi păstraţi copia. Formularul este gratuit şi se poate depune direct sau prin scrisoare recomandată. FUNDAȚIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA” are Cont CECBank, Agenţia Drumul Taberei, Bucureşti, sect. 6, Cod fiscal nr.4929150 Cod IBAN R096CECEB60430RON4156049, Bucureşti. Completați adresa şi codul numeric personal, denumirea şi codul IBAN pentru fișa dvs., a soţului, soţiei etc. Dacă nu optaţi pentru FADRTDC 2% din impozitul datorat statului, acesta se varsă, ca şi pînă acum, tot la stat. Administrația financiară deține formularele oficiale. TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA o editură dacoromânească pentru timpul dumneavoastră ! Printed in Romania

ÎN LOC DE PREFAŢĂ Cred că au trecut mulţi ani, poate chiar un sfert de secol, de cînd domnul Nicolae Stănescu a pornit ca un cronicar cinstit să facă permanent critica la ordinea zile a faptelor politice postdecembriste. În acest fel a realizat o adevărată columnă de creaţii satirico-umoristice a istoriei noastre contemporane. Şi nu este glumă. Nici o joacă de oameni mari. Este o operă construită cu trudă, cu migală de un arhitect al cuvintelor. Din această construcţie postdecembristă a rezultat o cronică foarte critică şi reală a tuturor faptelor şi întrebărilor vremii noastre, la vedere, intuite cu mare acurateţe, dezvăluite cu curaj, cu o tărie morală de o forţă devastatoare, de neînvins. Acidul şi baza au fost folosite în epitete şi comparaţii, în toate stilurile şi cu toate culorile care ne fac deseori să ne frigă buza, să ne ţinem cu mîna de burtă de rîs sau, cel mai adesea, să ne dea lacrimile de ciudă că nu putem interveni cu toată forţa pentru a opri fărădelegile, crimele, batjocura şi nesimţirea unor contemporani care ne cred idioţi sau tîmpiţi sută la sută, pe veci. Autorul le aşează o oglindă bine lustruită în faţă celor care folosesc clişee posdecembriste pentru a se ascunde în faţa adevărului, a lăcomiei, a necinstei, a prostiei cu ştaif, a nesocotirii complete a semenilor, a furtişagurilor fără limită, complete sau incomplete, la vedere, pe faţă, cu o neruşinare animalică. Dezumanizarea celor mai mulţi dintre contemporanii noştri, aflaţi în funcţii politice, administrative sau alte funcţii importante locale a devenit o boală naţională incurabilă. Mai în glumă, mai în serios, oamenii privesc tot mai des la modelul chinezesc prin care, neamul, familia coruptului, după ce nemernicul este împuşcat pur şi simplu, achită preţul glontelui, cheltuielile aferente către stat. Dl. Stănescu se comportă ca un doctor care încearcă să trateze pe astfel de bolnavi cu sufletul. 5

Uneori este inutil, însă domnia sa încearcă, folosind mijloace care ţin de literatură şi artă să întoarcă boala acestor rătăciţi... să-i vindece de glonţ... De această dată, ca în vechile scrieri antice, domnul Stănescu imaginează un dialog pentru întreaga perioadă de peste un sfert de veac. Dacă a reuşit sau nu să ne creeze un tablou al deşertăciunilor contemporanilor noştri, mici şi mari, rămîne ca dvs. să apreciaţi. Autorul a făcut totul ca să conştientizăm tot ce ni s-a întîmplat, în viziunea domniei sale, a presărat atîta sare şi piper cît să devină gustoasă toată tevatura tragică, supercomică, satirică şi ni le oferă acum nouă şi celor care vor veni după noi ca să rămînă în cronici pentru cei care vor veni. Şi astfel vom învăţa şi noi ce nu trebuie să facem şi alţii vor pricepe ce s-a întîmplat în România în cei aproape 30 de ani de jaf, teroare şi deznădejde, de răstrişte şi de jale, de nesimţire şi dezmăţ generalizat. Iată de ce trebuie să mulţumim autorului şi să-i urăm multă sănătate! Cu sănătate, domnia sa şi familia sa întreagă vor putea merge mai departe cu tot ceea ce a început şi a reuşit de minune, cu talent, cu bun simţ şi cu o forţă morală superioară, titanică. Patria îi va fi recunoscătoare pentru atîtea cărţi realizate întru istoria morală a unei naţiuni aflate în vîltoarea luptei pentru supravieţuire, după ce mai marii lumii şi-au dat mîna ca să ne dea o lecţie cum că cei mici nu vor ajunge liberi la ei acasă, cîtă vreme imperialii se simt mici, pentru că aşa sunt. O astfel de disciplinare vor primi şi cei mari, cu atît mai mult cu cît dau semne că mor de indigestie şi nimeni nu-i poate trata de lăcomie, de implozia care vine din burta lor putredă în care au înghiţit naţiuni demne, îndrăzneţe, care vor să fie libere înainte de a fi digerate. Buturuga mică mereu răstoarnă carul mare, iar căzătura e atît de amarnică încît cei mari vor dispărea definitiv 6

fiind îngropaţi tot de către cei... mici, încît nu o să mai ştie nimeni de ei, aşa cum imperiile antice au rămas doar pe hîrtie, nu în amintirea celor drepţi. Academia DacoRomână al cărui doctor este autorul îl consideră de pe acum Părinte al Patriei care va fi liberă şi suverană şi care va arunca un bulgăre de ţărină pe mormîntul celor mari, în slujba cărora s-au pus personajele-cozi de topor din lucrările domniei sale contra naţiunii dacoromâne, spre a o îngropa definitiv. E adevărat, cine sapă groapa altuia... Cum însă, naţiunea noastră, fiind nemuritoare, va mai suferi un timp, apoi se va ridica din genunchi, va oferi, din nou, distinsului autor posibilitatea de a scrie, de astă dată, imne şi ode în lumina istoriei, la Patria mumă Reîntregită! Optimismul este molipsitor, stările de criză sunt trecătoare. Săracă ţară bogată, oare cît vei mai suferi??? Geo Stroe, 8 aprilie 2018, Bucureşti, DacoRomânia

În memoria mamei mele care mi-a sădit în suflet dragostea de muncă, pace şi adevăr.

DEDICAŢIE Cu dialogul alăturat, M-am străduit şi-am încercat Să vă prezint un rezumat Al celor ce s-au întâmplat În ţara noastră începând Din noaptea sângeroasă când Ne-am despărţit de comunism Şi-am intrat în capitalism. De menţionat că toate Faptele ce-s relatate Aici, au fost adunate Din trista realitate Şi deci, n-ar fi de mirare Să inducă supărare. Aşa fiind, am socotit Că ar fi foarte nimerit Ca printre veştile care Trezesc câte-o-ngrijorare, Să strecor şi câte-o glumă. Găsiţi că-i idee bună? Mie, aşa mi se pare Întrucât, orice-ncercare De-a-nveseli pe cineva Nu este o idee rea. Dedic aceste rânduri, toate Celor cu cugete curate, Care se bat pentru dreptate, Precum şi pentru adevăr. O salutare tuturor.

PERSONAJE: X ŞI Y X:

Alo, amice, te salut, Ce mai faci? Nu te-am mai văzut De mult şi-s tare bucuros Că te văd bine, sănătos. Y:

Bucuros, dar nu dai oare O importanţă prea mare Unor fleacuri, frăţioare? Y:

Salut, salut, sunt cătrănit Dar bine că te-am întâlnit Fiindcă vreau ca să mai vorbim De vremurile ce le trăim.

Fleacuri zici? Te ţii de glume? Tu trăieşti pe altă lume? Chiar nu vezi ce se întâmplă În patria noastră scumpă?

Ba văd, dar nu e treaba mea Să le duc grija altora. Y:

Foarte rău, de-asta am ajuns În situaţia de plâns Care-i azi în ţara noastră, Adică, destul de proastă. Eu altceva am aşteptat De la cei care au preluat Puterea de la Ceauşescu. Credeam că domnul Iliescu Va duce ţara pe alt drum, Dar după ce văd pân-acum Nu ne aşteaptă nimic bun 13

Fiindcă, după-optzecişinouă Lumea s-a-mpărţit în două: Pe de-o parte, muncitorii, De cealaltă, profitorii. Primii trudesc şi azi din greu Chibzuind fiecare leu Aşa cum au făcut mereu, Ceilalţi pun în aplicare Idei proprii, novatoare, De câştig aducătoare, (Ştie toată lumea care) Şi trăiesc pe picior mare, Tot mereu în sărbătoare. Ei, ce zici? Cum ţi se pare?

Îmi cer scuze, ai dreptate. Dar când le ţii piept la toate, Nu mai ştii de trăieşti sau ba, Te tot gândeşti la altceva. Mai bine-ascultă sfatul meu: Să nu ne plângem când ne este greu. Aşa a fost şi-aşa va fi mereu. Y:

Aşa este, din păcate Neplăceri avem în toate Sectoarele de-activitate. Exemplu: în presă, uneori, Dac-o citeşti, îţi dau fiori, Cu ziarişti nepregătiţi Pentru că nu-s bine şcoliţi Şi se apucă să scrie Tot ce suportă o hârtie, Sau numai ceea ce vrea bossul, Că de la el îi pică osul. 14

Tusea cu junghiul când se-ntâlnesc, N-ai ce le face, se înfrăţesc. Dar şi pe justiţie E-aceeaşi situaţie Şi vreau ca să mă înţelegi: În ţara noastră nu prea-s legi, Şi chiar de sunt, la o adică, Cei ce-s în drept, nu prea le-aplică. Y:

Dar şi-n politică se fac Aranjamente ce nu-mi plac. Astfel, toată lumea ştie Că-n lupta aspră pentru glie, Ca sprijin, PNŢCD Contează pe UDMR. Y:

Ăsta-i motivul pentru care Durerea este foarte mare. Pentru că cei ce-s judecaţi Sunt de-a dreptul oripilaţi Fiindcă sunt avertizaţi: Când intri-n tribunal, mătuşă, Speranţa să ţi-o laşi la uşă.

Sunt chiar aşa-n relaţii bune?

Asta nu se mai poate spune, Da-n jocul ăsta, ştii cum e: Scopul scuză mijloacele. Y:

Să scape de necaz, săracul, Se face frate şi cu dracul, Dar aşa e politica, Nu-ţi place, nu te-apuci de ea. E drept, ungurii-s cam şovini 15

Aici, e vorba de morală Ca şi de-o veche zicală: Pe cine nu laşi să moară... Y:

Dar şi cei de prin Covasna Au luat-o puţintel razna.

Mă-ngrijorezi, ce vrei să spui? Vorbeşti de unguri şi secui? Y:

Nu-i prea văd bine pe români. Dovada? Acel mic prelat Tökes, un preot reformat Care ştim că s-a comportat Duşmăneşte cu-adevărat, Deşi românii l-au salvat Când slugile Despotului Au atentat la viaţa lui. Dar el, hain, drept mulţumire Şi-arat-adevărata fire Bârfind în lumea-ntreagă ţara. Merităm noi aşa ocară?

Despre cine-altcineva? Tot timpul vor câte ceva. Acum, sloganu-i cam aşa: Ni s-a dat ce-am cerut se ştie, Dar vrem şi autonomie. De nu, vom face mintenaş Un nou YP, TRAZNEA sau SARMAŞ.

Este cam greu, frăţioare, Dar nu este de mirare. Când toleranţa-i prea mare, Dracu-ţi sare şi-n spinare. 16

Aşa este, ei n-au remediu, Trăiesc încă în Evul Mediu Şi nu-i poţi schimba cu nimic. Dar hai să ne-amuzăm un pic. Un om politic cu renume, Domn’ Severin pe al său nume, A dovedit că nu are Cunoştinţe generale De chestiuni elementare, Deşi pozează-n savant mare. Se crede-o enciclopedie, El ştie tot, ne dă poveţe. Mai trebuie, savant să fie, Formula apei s-o înveţe. Y:

Dar au şi sărit, frăţie Pentru că, precum se ştie, Pe Cofariu l-au maltratat, Pe Avram Iancu l-au spânzurat, Pe mulţi români i-au alungat Din case, din propria lor ţară. Se poate viaţă mai amară?

Acestui domn cam îngâmfat, Eu i-aş da doar un singur sfat: Când eşti cu musca pe căciulă, Să nu scoţi porumbei pe gură. Căci un cuvânt greşit de spui Ajungi în gura târgului.

Că politicienii sunt Oameni de seamă pe pământ, Care muncesc plini de sudori Pentru ai lor alegători, E lucru bine cunoscut 17

Şi la fel de recunoscut. Dar muncind, precum se ştie, Consumi multă energie Şi ca să poţi s-o-nlocuieşti Este musai să te hrăneşti Bine şi îndestulător. Altfel, eşti nefolositor. Y:

E motivul pentru care Onorabilul Cutare, Om politic de valoare Cocoţat la guvernare, Rosteşte o cuvântare: Am fost aleşi să chibzuim La binele poporului, Dar nu-i firesc să ne gândim La-l nostru bine mai întâi? Că ştiţi cu toţi la fel ca mine Când eşti sătul, munceşti mai bine De-aceea, zic ca să votăm O lege şi s-o promulgăm, Unde să-nscriem pentru toţi Unele mici facilităţi: Salarii mari, pensie grasă Şi pentru locuit, o casă. Este un minim necesar Pentru orice parlamentar Care trudeşte pentru ţară De dimineaţă până-n seară.

Ca răspuns, domn’ Cutărică, În picioare se ridică Şi-i dă iute o replică: Deşi-s cu opoziţia, Apreciez poziţia 18

Colegului care-a vorbit. Sunt de acord şi-i spun cinstit Că pentru ce ne-a prezentat, Merită şi felicitat. Y:

Dar asta se-ntâmplă mai rar Şi o fac doar din interes. În rest se ceartă foarte des. Nu poţi să-i împaci cu nimic. Dar hai să ne-amuzăm un pic. Y:

Asta da fraternitate, Corb la corb, ochii nu-şi scoate Când interesul e comun Merg bucuroşi pe-acelaşi drum Înhămaţi la acelaşi car.

De-acord, m-ai făcut curios, Sper să îmi spui ceva hazos.

Mai ieri, pe NET, eu am găsit Ceva, şi după ce-am citit, Mi-am zis că nu-i ceva banal. Un anunţ matrimonial: Văduv, matur, cu bună stare, Tată a trei copii sărmani, Caut soţie iubitoare. Condiţii: douăzeci de ani. Y:

Mai rar asemenea bărbat, Ar trebui felicitat Şi cred că nu s-ar supăra De-i spun şi eu părerea mea: Nu-i rău să ai o trufanda Zi-noapte la-ndemâna ta. 19

Y: X:

Dar şi doamnele fac aşa Să ştii, şi nu te încrunta. Ia ascultă cam ce zicea O asemenea trufanda Mamei sale care-i spunea Să nu se mărite nicicum Cu cineva mult mai bătrân Ca ea, fiindcă va regreta. Dar fiica sa, îi răspundea: Nu-i o prostie, mă mărit, Riscul, e mic am chibzuit. Este bătrân, într-un an moare Şi-s singura moştenitoare. Y:

Dar dacă-ţi bagi ispita-n casă Adio tihnei de la masă.

Observ că doamna a decis Să facă orice compromis. Înseamnă că şi-a calculat Paşii ce-i are de urmat. Dar să gândeşti că cineva Va muri înaintea ta, Înseamnă un hazard curat Şi nu este recomandat. Căci, dacă sapi groapa altuia, Poţi să cazi chiar tu în ea.

Cazurile, sunt singulare, Dar sunt şi multe cupluri care Stabilesc de la început Ceea ce are de făcut Fiecare, aşa încât Nu-şi mai pot pune mâna-n gât Pentru că nu şi-au respectat 20

Angajamentul ce şi-au luat: Exemplul edificator, Este de genul următor: Doi soţi, acum bătrâni sărmanii, Şi-au împărţit treaba frăţeşte: Soţul aduce-n casă banii, Iar soţia îi cheltuieşte. Y:

Cu un aşa aranjament Nu mai ajungi la faliment. Totuşi, sunt cam nedumerit: Oare el, chiar nu şi-a oprit Câţiva leuţi în buzunar Pentru-o cinzeacă, un pahar?

Nu ştiu nimic, nu am habar, Dar dac-ai vorbit de pahar Să-ţi spun de ce se lamenta Un ins care tot căuta Adevărul, dar nu-l găsea: Mi-a spus deunăzi un vecin Să caut adevăru-n vin; De-atunci, tot beau, mă chinuiesc Dar nu mă las pân’ nu-l găsesc. Y:

Păi, dacă-i aşa insistent, Merită să-i fie client Unui negustoraş care Pe uşa de la intrare A cârciumei a agăţat Un anunţ caligrafiat: Azi, în cârciumă la mine Băuturi găseşti din toate Şi poate intra oricine. Iese numai cine poate. 21

Sper că n-o să se-ntâmple-aşa. Dar hai să schimbăm pagina Şi să privim spre hotare La ai noştri vameşi care, Politicoşi şi răbdători Ei îşi fac treaba foarte bine, Aşa că domnii călători Sunt „vămuiţi“ cum se cuvine. Y:

Chiar aşa? Ce s-a-ntâmplat? Eu cred că nu-i adevărat. Y:

Da, slujba este bunicică, Dacă nu curge, tot pică. Dar după câte am aflat, Se pare că li s-a-nfundat.

S-au jeluit şefilor lor Rugându-se de ajutor Deoarece au auzit Că-i interzis de „vămuit“: Dacă găsiţi de cuviinţă Să-l suprimaţi pe Ciubucov, Ne veţi avea pe conştiinţă. Vom muri mai săraci ca Iov.

Bieţii de ei, sunt la strâmtoare, Bănuiesc cât de rău îi doare. Dar mai sunt şi alţii care Se roagă de îndurare. Y:

Sunt convins că-i adevărat, Unii se tem neîncetat Că îşi pierd scaunul călduţ Pe care dorm ca în pătuţ: 22

Cât timp ai pâinea şi cuţitul Te ocupi şi cu împărţitul Şi e firesc frăţioare Să-ţi faci porţia mai mare. Y:

Rog să fiu bine înţeles, Nu ştiu de voi mai fi ales Iar asta, nu-i deloc o glumă. Cum să dau vrabia din mână?

La fel şi-alte favoruri date Dar niciunul meritate: - Cum facem domnule preşedinte Să-l ajutăm şi pe Melinte? - Eu văd doar o soluţie: A fost la revoluţie.

Mi-ai închis gura, ce să spun, La aşa slugă, aşa stăpân. Dar aşa-i şi nepotismul, Promovarea, licheismul, Iar dialogul următor Este foarte convingător: - Nu pot s-aprob, nu-ndeplineşte Condiţia de căpătâi; - Aveţi dreptate, aşa este, Dar e nepotul şefului Care ştiţi bine cum e: Pe primul plan, rudele. Şi-şi iubeşte nepoţelul, Nu ca-n Boul şi Viţelul. Y:

De vrei să ai viaţă bună, Şefului să-i cânţi în strună. Este clar c-aşa se face 23

Exemplu-i edificator Şi-l ştie întregul popor. Dar nu numai aceşti ciocoi Ne sug tot sângele din noi. Mai sunt şi alţii-n funcţii mari Care-şi spun revoluţionari, Dar sunt doar nişte mercenari Care tot timpul cer ceva Uitând că Revoluţia S-a făcut pentru a scăpa De Ceauşescu, nu de-a da O recompensă cuiva. Y:

Peste tot, chiar de nu-ţi place. Când motanul împarte brânza, Doar lui îi creşte osânza.

Şi eu sunt de părerea ta, Dar să spui asta cuiva Care-i revoluţionar, Te trezeşti în cap cu un par El ţi-arată un atestat Care confirmă c-a luptat, Chiar dacă ceva mai uşor, Adică la televizor. Ai grijă deci, şi nu gafa. Este în joc spinarea ta.

Eu nu prea cred că cineva S-ar preta la aşa ceva. Dar voi fi mai prevăzător Şi sper să scap cât mai uşor. Dar revenind la chestiune, Sunt şi oameni, mi se spune Care au intenţii bune 24

Şi un exemplu grăitor Este-acel întreprinzător Care, deşi e om discret, A dezvăluit un secret: - La redresarea economiei Am şi eu micul meu aport: Spre redresarea României, Valuta, toată, o export. Y:

Asta-i ceva de lăudat, Merită generalizat Căci, promovând astfel exportul Ţara se va-ntări. Ca mortu’. Fiindcă se-ntâmplă cam aşa: Tragi spuza doar pe tura ta, Adică, nu te supăra Îmi pare foarte rău de tine Dar tot mai milă mi-e de mine.

Să nu te miri, că azi trăim În râvnitul capitalism. Unde, ştie lumea toată, N-ai nici mamă, n-ai nici tată, Căci banul este, de pe-acum Început şi sfârşit de drum. Ai bani, eşti binecuvântat, Nu, eşti doar un paria uitat. Iar banii poţi să-i faci uşor Dacă eşti „întreprinzător“. Y:

Asta e o calitate Care te-ajută în toate Acţiunile în care Îţi pui mintea la-ncercare. Şi ca exemplu elocvent 25

Care se întâmplă frecvent E al unui paznic care Obosit, plin de sudoare Numără orice maşină Care iese din uzină, Toate fiind încărcate Numai cu bunuri furate. Iar paznicul, conştiincios, Îşi spune, mândru şi ritos: De la şofer la cel mai mare, Eu ştiu ce-nvârte fiecare. Da-nchid ochii la o adică Şi-atunci, ceva şi mie-mi pică.

Cazul, nu este singular, Se fură într-un mod barbar Pentru că-n furturile toate, Există şi complicitate. Aşa se face c-am ajuns În situaţia de plâns Când, în loc să progresăm, Din ce în ce ne scufundăm, Că nu poţi să scapi de nevoi Când lupii-s ciobani la oi. Y:

Apropo de corupţie, Am avut o discuţie Cu un prieten diplomat Care mi-a spus că în Senat A avut loc o confruntare Pe un subiect vechi, care Nu şi-a găsit rezolvare. S-a pus deci o întrebare: Când punem în discuţie Legea anticorupţie? 26

Răspunsul, dat imediat, A fost scurt şi răspicat: Vezi-ţi de treabă frăţioare, Craca ne-o tai de sub picioare. Şi de vrei să n-ai belele, Nu-ncurca iţele mele.

Fiindcă tot suntem la Senat, Să-ţi spun şi eu ce am aflat Despre aleşii noştri care Muncesc pân-la epuizare: După ce s-au finalizat Discuţiile ce s-au purtat Pe-un subiect mult comentat, Şeful a concluzionat: - Deci, totul s-a clarificat, Trecem la vot imediat. În sală însă, mai erau Doar câţiva inşi, care dormeau, Iar unul, care s-a trezit, I-a spus şefului, împietrit: Îmi pare rău, vă spun discret, Colegii mei sunt la bufet. Y:

Se pare că aceşti confraţi Muncesc mult, sunt anemiaţi, Aşa că, dacă dau o tură Pe la bufet să pună-n gură Ceva, ca să se întărească, Este o treabă omenească, Căci, când vrei ţara să-ţi serveşti Bine, dar prea te oboseşti, Să ştii că nu mai reuşeşti Să dai acelaşi randament Ştiut, deci este evident: 27

Y: X:

E bine-n viaţă să munceşti, Dar nici aşa, să te speteşti.

Fiindcă vorbim tot de Senat, Ar mai fi ceva de-ntrebat: Partidele parlamentare Care se vor la guvernare La noi, sunt în număr prea mare. De ce, domnilor demnitari? N-ajung două partide mari? În alte ţări se mulţumesc Cu-atât, şi văd că vieţuiesc Noi avem bani de cheltuit Pe sediile de partid Chiar dacă ele-s liliput? Aşa ceva-i de necrezut Căci, după cum s-a constatat Aceste sedii şi birouri Încet, încet, s-au transformat În fel de fel de SRL-uri. Y:

Şi ar mai fi de întrebat Ceva care m-a deranjat: Numărul de parlamentari, Cât şi al altor demnitari, E neînchipuit de mare. Nu este o exagerare? Iar salariile lor sunt Cât zece la un om de rând. Îşi trăiesc viaţa doar oftând Şi o duc de azi pe mâine Numai c-o coajă de pâine? În plus, parlamentarii, toţi, Au şi alte facilităţi: Cazarea e gratuită, 28

O pensie nesimţită, Şofer, maşină la scară, Că s-ar face de ocară Dacă cumva domnia sa S-ar deplasa cu altceva.

Când faci politică, ai tot. Nu faci, rămâi un sărăntoc. Iar parlamentar, vecine, Nu ajunge orişicine, Iar reţeta-i complicată Dar nu dă greş niciodată, Chiar de durează câţiva ani: Pile, relaţii şi cu bani. Un loc bun în societate Obţii doar dând vârtos din coate. Y:

Aşa a fost, şi-aşa va fi, Cât lumea va mai dăinui. Dar hai să-ţi spun ce-am auzit De la un ins cam cherchelit Care pe stradă se oprea Şi pe oameni îi întreba: Poţi să-mi spui din ce motive Doamnele-s mai longevive? Dar nimeni răspuns nu i-a dat Până când, la un moment dat A apărut un mucalit, Şi el destul de cherchelit, Ce i-a spus în gura mare: La această întrebare, Doar un singur răspus este: Doamnele, nu au neveste.

Aşa e, are dreptate, Doamnele-s mai protejate. Dar hai să revenim un pic La domnul Tökes, şi să-ţi zic Că el, în faţa tuturor A spus c-a fost informator, Dar acum mărturiseşte Că-i pare rău, se căieşte: Umil, eu vă mărturisesc Că am „semnat“ şi mă căiesc. Dar eu, sunt popă reformat Şi jur: stăpânul mi-am schimbat. Y:

Nu-mi pasă că lumea vorbeşte, Fac sluj doar celui ce plăteşte.

Fiindcă ai vorbit de plată, Îţi spun una-adevărată: Mulţi patroni, la angajare, Pun o condiţionare: Mai muncesc doi şomeri la mine, Şi-ar fi un loc şi pentru tine. Dar, e „la negru“, îţi convine? - Când copilaşii-mi flămânzesc, Pot oare să mă mai tocmesc? Y:

Când oamenii sunt la strâmtoare Legea o face cel mai tare. În schimb, justiţia-i mai blândă, Gândeşte când dă o osândă: Pentru atac la drumul mare Şi crimă cu premeditare, Legea nu-ngăduie iertare. Îţi dau doi ani. Cu suspendare. 30

Mie-mi convine-această lege, Fac un an zdup, dar zece-s rege. Dar tot la fel de mulţumit Este şi-acel patron cinstit Care-a scăpat de sărăcie De când, în urmă cu trei ani, Şi-a deschis o spălătorie. - Auto? - Nu, numai de bani. Y:

Vă spun cinstit, nu pot să tac. Când eşti cinstit, mori tot sărac Iar RADET-ul, firmă mare, Găseşte-o justificare Mereu, când ni se opreşte Căldura, şi se grăbeşte Să ne anunţe, ca să ştim, Cu pături să ne învelim Aşa încât, să nu răcim: - Astăzi, căldură nu vă dăm Dragi abonaţi, şi vă rugăm, Să ne mai păsuiţi, vremelnic, Până găsim agentul termic, Că nu ştim cum de s-a făcut, De când cu gerul, a dispărut.

Scuza pentru o datorie, Este, adesea, o hoţie. Iar şeful Parlamentului, Spaima executivului, Ca un Cerber urmăreşte Ca tot ce se hotărăşte Să fie şi executat În termen, neîntârziat: - Privind protecţia socială, 31

Asta-i decizia finală Şi-ordon să fie aplicată Până, cel mult, la Sfântu-aşteaptă. Şi să nu spun de două ori. Altfel, vă fac ambasadori. Y:

Când nu te-ascultă vreun rebel, Îl promovezi şi scapi de el. Iar cu munca, ne lăudăm, Cu nimeni nu ne comparăm: Că-n Europa am intrat, E lucru de necontestat, Lucrăm cinci zile-n săptămână. Este dovada cea mai bună, Iar patru zile de-om lucra, Intrăm şi în America Şi vom ajunge, cum s-a spus Nivelul celor din apus.

Când pauza este prea lungă, Cu greu se strâng banii-n pungă. Iar când treaba şchiopătează, Opozanţii jubilează Şi strigă în gura mare Că ţara noastră mai are Doar o şansă de salvare: Să stea ei la guvernare. Y:

Când schimbi calul cu mârţoaga Ai pierdut timpul degeaba. Căci opozanţii-s cei care Muncesc pân’ la epuizare Şi ne spun cu fală mare: Onoarea noastră e salvată Şi conştiinţa împăcată: 32

Y: X:

Ei cu treaba, noi cu jalba, N-am mâncat pâinea degeaba. Şi dacă sunt nemulţumiţi De vreo lege, spun, cătrăniţi: Această lege, n-o votăm Şi ca protest, ne exprimăm Clar, unitatea de voinţă. Părăsim sala de şedinţă. Y:

Am depus câte-o moţiune În fiecare sesiune.

Nu-mi place-aşa, nu mă mai joc Şi plec. Cu jucării cu tot. Iar ungurimea din Ardeal Are un singur ideal: Ei vor ca Transilvania Să treacă la Ungaria, Deşi sunt nişte venetici Care, când au venit aici, Prin veacul zece, au găsit Pe-aceste locuri, mii de sate, În întregime populate Cu sute de mii de ţărani Care-şi spuneau daco-romani Trăind aici de mii de ani. Aşa spune istoria Şi nimeni n-o poate schimba.

Străinul, de-l primeşti la masă, Te scoate-afară şi din casă. Cât priveşte politica, Omul o-nvârte cam cum vrea. Mai ieri, trăind în comunism, Vorbea rău de capitalism; 33

Azi, trăind în capitalism, Vorbeşte rău de comunism. Asta este o dovadă Certă, fără de tăgadă, Că omul şi-a văzut mereu Numai de interesul său. Y:

Ştim cu toţii adevărul, Lupu-şi schimbă numai părul. Dar să ne-ntoarcem la Senat Unde „aleşii“ s-au grupat În trei: în stânga comuniştii, În partea dreaptă extremiştii Şi-n mijloc, stau oportuniştii. Când îi vezi astfel, te cruceşti Nici nu mai ştii ce să gândeşti. Şi nici în cine să mai crezi. Atunci, cu cine să votezi?

Eu, să-ţi spun drept, m-apucă frica, Votez cu coana Zoiţica Fiindcă, ce-mi spui tu, frăţie, Seamănă c-o poezie A lui La Fontaine săracul: Ştiuca, broasca şi cu racul. Y:

În politică, se ştie, Nu-i loc de prietenie. Legea fondului funciar E ceva bun şi necesar: Ea prevede, cu dreptate, Noi titluri de proprietate Pentru ţăranii de la sate. Dar legea, şi ăsta-i calvarul, Se-aplică doar cum vrea primarul. 34

Când brânza o-mparte motanul, Precis rămâi flămând tot anul. Pe un amic, cam rău certat Cu munca, eu l-am ajutat Spunându-i cum că i-am găsit Un loc de muncă potrivit. El însă, s-a cam supărat Şi mi-a spus clar şi răspicat: Nu mă presa, ţi-am explicat Că eu sunt tare ocupat: Noaptea, cum e şi firesc, Dorm, visez şi chibzuiesc Iar ziua mă odihnesc. Când naiba să mai muncesc? Y:

Munceşte din greu, bată-l vina Trage la umbră rogojina. Vorbind tot de parlamentari Care, deşi-au salarii mari, Mai vor, cu toţii, şi-altceva: Un post prin AGA sau CA De unde, mai „pică“ ceva. Altfel, rămân îngrijoraţi Că vor muri înfometaţi.

Cine-i cuprins de lăcomie, Uită de orice omenie. Dar oameni care-s nesătui Sunt peste tot şi sunt destui, Şi umblă pe căi dosite După bunuri nemuncite. În acest fel s-a procopsit Şi-un tinerel îndrăgostit: Iubind-o El, de anul nou I-a promis Ei un mic cadou, 35

Şi-a aşteptat pân’ s-a ivit Momentul cel mai potrivit. Când Ea era la toaletă, El i-a luat banii din poşetă. Y:

Când poţi să tragi un mic folos Orice scrupul e de prisos. Dar sunt şi tinere care Fug de munci obositoare. Exemplu? O tinerică Ce-şi căuta un ginerică: Caut un partener fidel, Tânăr, frumos, tras prin inel, Dar care trebuie să ştie Şi treburi de gospodărie: Făcut curat, gătit, spălat, Şi chiar cu fierul de călcat. Că eu, nu pot să fac nimic. Nu vreau unghiile să-mi stric. Dispensă dau numai la ani. În acest caz, vreau mulţi, mulţi bani.

La drum, cu gânduri necurate Când pleci, nu prea ajungi departe. Dar sunt şi fete care vor Să le ia ochii tuturor: C-o fustă foarte scurtă, şic, Cu ombilicul dezvelit, Într-o ureche trei cercei, Fard şi parfum de mii de lei, La gât, trei şiruri de mărgele Şi multe alte zdrăngănele, Ducând un căţeluş de lesă, Juri că-i din basme, o prinţesă. Emană frumuseţe-n jur, 36

Cu greu poţi să-i găseşti cusur. I-ar mai lipsi, un star să fie, Doar puţintică modestie. Y:

Adesea, ce-i strălucitor, Nu e deloc folositor. Uar unii medici, pe bătrâni, Nu îi privesc chiar cu ochi buni. Dovada? Cazul următor Este foarte convingător: - Domnule doctor, am venit La un consult, că sunt răcit. Transpir cam mult, noaptea tuşesc Şi nu pot să mă odihnesc. Mai am un junghi în şoldul drept, O apăsare-aici în piept, iar... - Stop, ce te văicăreşti? Oare câţi ani vrei să trăieşti? Eu, de-aş trăi cât dumneata M-aş închina la Precista. Nu ştiu de ce ai mai venit, Ai organismul vlăguit Şi ştim cu toţii, nu-i aşa? Nu-i leac pentru aşa ceva. N-am ce să-ţi fac, îmi pare rău Speranţa-i doar în Dumnezeu Care, de-I faci o rugăciune, Poate că face o minune. Asta-i reţeta cea mai bună. Fă-o, mai vino peste-o lună.

Când ai trecut de şaizeci de ani, Eşti luat în seamă numai când ai bani. Iar când bieţii pensionari S-au plâns, cerând pensii mai mari, 37

Guvernanţii, prea deranjaţi, Le-au spus: ajunge, încetaţi, Nu mai ţipaţi în gura mare. S-a mai făcut o indexare Şi pensiile-s mai mari Cu... trei kile de gogoşari. Y:

Mai trebuie oţet şi sare Şi suntem buni de conservare. Pentru bătrâni, un leac e sfând; Le-astupi gura cu pământ.

Nici chiar aşa, exagerezi, Prea-n negru lucrurile le vezi Dar ca să te mai relaxezi, Îţi spun un dialog pe care L-am auzit din întâmplare: - Iubito, spune-mi, ce-i cu tine? Azi ai ţipat din nou la mine, Şi nu ţi-am dat motiv, ştii bine. - O, dragul meu, evenimentul Nu-l lua în seamă, e minor. Eu îmi fac doar antrenamentul, Mă pregătesc de viitor. Y:

Dacă vrei să fii stăpână, Nu scăpa frâul din mână, Iar ceva asemănător E dialogul următor: - Vecine, vin localele Apoi parlamentarele Şi-ntreb, e bine pentru noi Dacă alegem oameni noi? - Eu, şi ca mine sunt destui, Votez cu vechii, că-s sătui 38

Şi-au luat de toate: maşini, case, Salarii mari, pensii frumoase, Adică, au chimirul plin Şi vor fura, sper, mai puţin. Dar de vin alţii, nesătui, Ce crezi c-or face mai întâi?

După ce răpun prada, şi se satură leii Devin miloşi şi lasă, la resturi şi căţeii. Dar şi-un monolog e-n stare Să-i acuze pe cei care Au făcut rău cuiva Şi-aruncă vina altcuiva, Pentru că-s laşi şi nu-şi asumă Faptele, o dau pe glumă. Ca maghiarii din Covasna Care au cam luat-o razna. Vor s-arate că sunt huni, Dar vina o dau pe români. Asta se vede prea uşor Din monologul următor: - Nu vă neliniştiţi, nu-i cazul, În mâna noastră e macazul. Improvizăm un nou scenariu Şi-l facem ungur pe Cofariu. Y:

Când minciuna-i gogonată, Poţi scăpa basma curată. Şi ar mai fi de remarcat Ceva demn de menţionat: Vedem că la parlamentare Cât şi la prezidenţiale, Atât distinşii candidaţi Cât şi cei contracandidaţi, Participă la adunări 39

Unde ţin ample cuvântări Şi unde-şi fac propriul joc, Acuzându-se reciproc De rea credinţă, delăsare, Oportunism, delapidare, De măsuri antipopulare, Incompetenţa şi minciuna, Afaceri „negre“ pe sub mână, Cerând alegătorilor Să le dea votul numai lor Că-s cei mai buni, cei mai cinstiţi Şi cei mai bine pregătiţi, Şi vor munci fără răgaz Să scoată ţara din necaz.

Într-adevăr, te minunezi De ce auzi şi de ce vezi. Aşa se face c-am aflat Că fiecare candidat Are pe suflet un păcat. O fi oare adevărat? De-aceea sunt nedumerit Şi mă întreb necontenit: S-o mai găsi un om cinstit Şi de cuvânt în ţara noastră? Care-i părerea dumneavoastră? Y:

Când lupta e care pe care, Nu se îngăduie iertare. Dar lupta, nu s-a terminat, Continuă, mai temperat Căci, cum nimeni n-a câştigat Alegerile detaşat, Se opresc invectivele Şi încep tratativele 40

Cu scopul, este evident De a forma, în Parlament O majoritate care Să fie liniştitoare Pentru noua guvernare.

Urmează, discutând fratern, Formarea noului guvern În care vor fi acceptaţi Numai oameni calificaţi, Şi experienţă mare În domeniul în care Urmează a funcţiona. Dar nu se-ntâmplă chiar aşa. Deseori s-a mai acceptat Şi câte-un necalificat Ceea ce se reflectează În guvern, care clachează. Y:

Dar se întâmplă şi-altceva: Odată cocoţaţi în şa Şi crezându-se mari şi tari, Guvernanţi sau parlamentari, Îşi văd, în ciuda tuturor Numai de interesul lor, Deşi-n ţară, dezordinea Se simte acasă la ea. Gunoiul, grămadă pe străzi, Parcări prin spaţiile verzi, Persoane bine situate Pretind că sunt handicapate, Iar sute de veleitari Pretind că-s revoluţionari Cu gândul la câţiva creitari, Şi câte alte-asemenea Care ne fac viaţa mai grea. 41

Să zică toţi ce-or vrea să zică, Peştele, de la cap se strică, Că unde nu-i cap, frăţioare, E vai de bietele picioare. Căci omul sărac şi cinstit Se străduie necontenit Să-şi ducă traiul chinuit De azi pe mâine, căutând Soluţia, deseori plângând, Întrebându-se tot mereu Când va sfârşi calvarul meu? Şefii pe care i-am votat Mai ieri, astăzi ne-au cam uitat. Cu-aceste gânduri reci pe cap Mă-ntreb, nu pentru prima oară: De iarna care vine, scap? Voi mai ieşi în primăvară? Y:

Şi că astăzi o ducem bine, Nu este-o vorbă-n vânt, aşa. Dovada? Poate orişicine Să facă tot ceea ce vrea; Are nevoie Cutărică De-un lemn, de cărămizi, orice, Dărâmă iute, fără frică, Grajdul fostului CAP.

Vede Cutare că-n ogradă Nu mai are lemne deloc, Nu-i bai, a Statului livadă Are şi pomi buni pentru foc. S-a terminat cumva livada? Nici o problemă, din pădure Îşi poate completa grămada Doar c-un firiz şi c-o secure. 42

Iar munca cea obositoare, Obligatorie cândva, Nu mai e o sperietoare, Munceşte numai cine vrea Stăm bine şi cu sănătatea, Putem trăi sute de ani. A crescut doar mortalitatea În rândul celor fără bani. Y:

Prin oraş, case, magazine, Garaje, chioşcuri mii, răsar Prin locuri amplasate bine: Spaţii verzi, parcuri, pe trotuar. Avem azi drepturi despre care Nu se ştia nimic mai ieri; Avem dreptul la exprimare Şi pe cel de-a fi şomeri.

Atunci când ţi-ai călcat cuvântul dat, Poţi să te speli oricât, rămâi pătat. Cât despre revoluţionari, Care au drepturi mult prea mari, Socotesc ca oamenii legii Să le mai ia din privilegii.

Dar eu nu-s de-acord nici-un pic, Aceste drepturi câştigate, Sunt nişte fleacuri, un nimic, Nici nu merită comentate. Au doar transportul gratuit Şi câte-un magazin central, Dar n-au impozit pe venit Şi nici dobânzi la capital.

Cam asta-i tot. Ce, vi se pare Că e prea mult? Dar au luptat, Aşa că nu e de mirare Să păstrăm tot ce ni s-a dat În caz contrar, v-avertizăm, Ieşim pe străzi să protestăm, Vom face grevă, ne dăm foc. Y:

În plus, ca buni creştini ce sunt Botezaţi şi cu sfântul mir, Au primit şi ceva pământ Ca loc de veci la cimitir. Şi-au mai primit, cu chibzuială Fiind ei mai săraci ca Iov, Apartamente-n capitală Şi-un loc de casă la Snagov.

Când vrei să bagi în oameni frică Un pic de şantaj, nu strică. Şi la învăţământ stăm bine, La noi, nu e ca-n alte părţi, Merge la şcoală numai cine Îşi poate cumpăra şi cărţi. Avem deci, tot ce se doreşte, Modul de viaţă-i salutar. Un singur lucru ne lipseşte: Tichia de mărgăritar.

Viaţa e grea? Te hărţuieşte? Uiţi tot de râzi un pic. Mânzeşte. Şi-ncă ceva ce se mai spune De-aceşti aleşi, şi nu-i păcat Prin lipsa lor de-nţelepciune, Ei au scos ţara la mezat. Că ce poţi crede de purtarea 44

Lor, care-aproape zi de zi, Cerşesc bani, îndoind spinarea La BERD, BIRD sau FMI? Y:

Şi totuşi, ei, cu mult elan Muncesc din zori şi până-n seară, Zi după zi, an după an, S-aducă bunăstare-n ţară. Cu mânecile suflecate Şi-o râvnă de invidiat, Nimic nu lasă să le scape Din ceea ce-i de rezolvat. Y:

Când cerşeşti, poţi să obţii ceva. Dar fără muncă, nu te poţi salva, Căci banii-aceştia, cu dobândă, E musai să-i dăm înapoi. Iar creditorii, stau la pândă, De nu plătim, e vai de noi. Că ştim cu toţi, cine plăteşte, Are pretenţii, nu-i aşa? Faci doar ce ţi se porunceşte, Atât, şi nimic altceva.

Iar pofta lor de lucru-i mare, Efortul nu-şi precupeţesc. Cer doar să fie cu iertare Dacă mai uită sau aţipesc.

E bine-n viaţă să munceşti, Dar nici aşa, să te speteşti. Iar cu mărfuri de contrabandă Se fac profituri foarte mari. Pentru că, cei ce le comandă Sunt nişte şmecheraşi sforari. 45

Cu mulţi complici, se înţelege, Oameni cu funcţii mici sau mari, Dar care nu au nici o lege, Fie ei chiar şi demnitari. Y:

Aşa se-ntâmplă-n ţara toată Şi nu ştiu ce să vă mai spun. Vinovat, ca şi altă dată, Va fi doar biet acar Păun. Y:

Dar ei, sunt greu de acuzat, Cei arestaţi, sunt doar plebei Ceilalţi, au funcţii mari in Stat Cum poţi ca să te iei de ei? Iar deseori, cei arestaţi Cu trudă de poliţie, Sunt repede eliberaţi De prea blânda justiţie.

Proverbu-i vechi, şi-l ştie orişicine În ape tulburi, se pescuieşte bine Iar cu iniţiativă Şi gândind în perspectivă, Ca orişice băiat deştept Şi pe deasupra înţelept, Dai o lovitură mare Şi dintr-o privatizare. Căci formula-i consacrată Şi n-a dat greş niciodată: Întâi şi-ntâi falimentezi Uzina la care lucrezi, Şi apoi, o privatizezi: Te împrumuţi la CAR, Şi-ajungi patron de SRL.

Asta, mai zic şi eu noroc. Doi iepuri dintr-un singur foc. 46

Astfel, toţi cei ce-s puşi pe rapt Se-mbogăţesc nemeritat, Pe când bieţii salariaţi Sunt de-a dreptul împovăraţi Cu impozite, pe care Abea le duc în spinare. Y:

E drept, birul era mare, Dar ne furau fanarioţii. Astăzi, avem o consolare: Pielea ne-o iau compatrioţii. Dar nu vom scăpa de povară Şi n-o vom duce mai uşor, Decât când va veni în ţară Un nou Ţepeş izbăvitor. Y:

Aşa este, dar nu uita Că tot timpul a fost aşa Începând, şi-o ştim cu toţii, De când cu Fanarioţii Aşa că, nu mi se pare O diferenţă prea mare.

Dar ce-au făcut fanarioţii Se-ntâmplă-n lume peste tot, Şi asta, ştim bine cu toţii, Şi-o ştim încă de la Potop. Ştim deci că încă din vechime Şi până-n actualitate, S-au produs acte de cruzime Şi foarte multă nedreptate

Exemplele sunt grăitoare Şi vorbesc numai de teroare: Cum Faraonii de pe Nil, 47

Mânaţi de-un diabolic ţel Au târât într-un lung exil Popoarele lui Israel; Iar despre spanioli, s-a spus Că în armură sau sutană, Au jefuit şi au distrus Cultura precolumbiană. Y:

Nici măcar Inchiziţia Nu s-a lăsat mult mai prejos. Confisca bunuri, schingiuia, Totul făcut întru Hristos. Mai nou, Germania fascistă A-ncercat un război total, Iar apoi, hidra comunistă, S-a răzbunat mai bestial. Deci, marile puteri, mereu, N-au avut nici o îndurare Şi, uitând de Dumnezeu, S-au comportat ca nişte fiare.

Că sunt şi victime, nu-mi pasă, Eu fac orice, banii să iasă. Iar cu retrocedările, S-a întrecut orice măsură. S-au redat numai bunurile Celor care-s mai „buni de gură“, Pentru că ei au dovedit, Clar şi de netăgăduit Că-s singurii moştenitori, Deşi sunt nişte impostori. Y:

Cum altfel? Cei ce-mpart dreptatea Primari, prefecţi şi magistraţi, Îşi asigură şi ei partea. 48

E păcat că se-ntâmpl-aşa. Dar hai să te-ntreb altceva: Când vrei să-ţi construieşti un car Te adresezi unui tâmplar Sau fratelui tău, un morar? Y:

Ce întrebare fără rost. Un tâmplar ar lua doar un prost.

Te miri? Dar este-adevărat Aşa ceva s-a întâmplat. Într-un guvern au fost numiţi Doi miniştri nepotriviţi: Un electronist, agronom, Iar un jurist, la sănătate. Y:

Altfel, toţi ar muri săraci. Şi o fac doar cu rea credinţă, Căci toate-s la cheremul lor Şi procedează-n consecinţă: Taie şi spânzură cum vor.

Cu un asemenea binom, Problemele sunt rezolvate: Agricultura e în pom, Iar mulţi dintre bolnavi, pe moarte.

Când nu eşti de meserie, Degeaba primeşti simbrie. Dar şi cei care-s pregătiţi Pe funcţia care-s numiţi, Dau dovadă, de multe ori Că sunt foarte nepăsători. Y:

Nu-nţeleg ce-mi spui, bădie, Nu ştiu nici ei meserie? 49

Nu-i vorba de aşa ceva, Eu mă refer la altceva: În loc ca ei să se-ngrijească De industria românească, S-o modernizeze, s-o crească, Aşa-ncât să fie-n stare Să fabrice o gamă mare De produse de calitate, Multe, diversificate S-ajungă şi pentru export, Ei aduc mărfuri din import. Y:

E clar că procedând aşa, Ne frânează dezvoltarea. În plus, aceste mărfuri, toate, Sunt de proastă calitate Dar şi scumpe, din păcate.

Mărfuri scumpe din afară, Înseamnă sărăcie-n ţară. Iar sărăcia avansează Când cei ce ne guvernează Nu găsesc soluţii care Să ne pună pe picioare. În acest caz, e necesar Să ne facem la toţi un dar: Să lase lucrurile-ncepute Pe alte mâini mai pricepute. Y:

Chiar aşa, că nu-i ruşine, În plus, ne-ar face şi un bine, Fiindcă nu s-ar mai repeta Greşeli de genul celora Ce s-au făcut în graba mare. Vorbim de PRIVATIZARE 50

Că s-a vândut, n-ar fi nimic Dacă preţu-ar fi fost cinstit. Dar de ce să vinzi pe nimic? Acest lucru, dă de gândit. Astfel, uzina fanion, Mândria industriei grele, IMGB, un etalon, S-a vândut doar pe trei lulele. Y:

Când, ce lucru lamentabil, Specific treabă românească: S-a vândut tot ce-a fost rentabil Restul lăsat să putrezească.

Când eşti slab şi cu beteşug, Renunţă, nu intra în jug, Că numai procedând aşa Avem şanse de-a progresa. Dar nici asta nu e de-ajuns, Mai trebuie ceva în plus: Tineri, pregătiţi în toate Sectoarele de-activitate.

Aşa e, dar, din păcate Ne-amăgim cu vorbe goale. S-au desfiinţat mai toate Şcolile profesionale. Dar şi cu cei calificaţi, Necazul e la fel de mare: Cei mai buni, sunt solicitaţi Şi se duc, toţi, peste hotare. Y:

Aşa fiind, cum să sperăm Să depăşim stadiul de-acum? Cum oare să ne redresăm 51

La fel, feciorii de bani gata: Cu munca nu prea se omoară Ştiind că-i finanţează tata Mereu. Ei fac totu-ntr-o doară. Consumă şi droguri băieţii, Deşi ştiu că au urmări grave. Astfel, în floarea tinereţii Devin, pur şi simplu, epave. Y:

Când dăm la alţii ce-avem mai bun? Facem ca PNŢCD Care a fost dar nu mai e? Căci şefii lor, minte săracă, Atâta au ştiut să facă: Dintr-un partid parlamentar Un flecuşteţ de buzunar Care pluteşte în derivă Fără nici-o perspectivă.

Şi la „respect“ sunt repetenţi, Chiar dacă-s elevi sau studenţi. Dovada? De-ajuns e să-i priveşti Şi să-i asculţi ce-şi povestesc Când se-ntâlnesc, şi te cruceşti De ce cuvinte folosesc. Pentru ei, o obscenitate Este o vorbă de umor, Dovadă de maturitate, De om de spirit superior.

Prin mijloacele de transport, Dau buzna, fuge fiecare Pe-o bancă să apuce loc. Bătrânii, pot sta în picioare. Când cineva le cere locul, 52

Fiind bătrân, cu handicap, I-a surâs omului norocul, Şi-a aprins singur paie-n cap Căci replica, vine, tăioasă, Spusă pe-un ton ce-ţi dă fiori: Mai stai moşneagule pe-acasă, Nu vezi că astăzi-mâine, mori? Y:

Ocara, ca un bici plesneşte, Rămâne omul consternat, Se uită lung şi se gândeşte: Asta, de unde-a mai picat? Nu-i educat, omul îşi spune, Se vede de la început. Dar cum de are el lacune? Părinţii, şcoala, ce-au făcut?

Un ogor, nelucrat bine, Se pârlogeşte de la sine Aşa-ncât, nu mai rodeşte. Pe el, doar buruiana creşte, Ceea ce-i un mare păcat Care nu merită iertat. Y:

Ai dreptate frăţioare, Nepăsarea-i foarte mare Dar nu este de mirare C-o-ntâlneşti şi la cei care Sunt puşi să ne păstorească Şi deci să se îngrijească Să nu se mai risipească Nimic din al ţării avut. Dar aceşti păstori, ce-au făcut? Este ceva de necrezut: Fabrici de mare valoare, 53

De-aceea, numeroşi rechini, Atât români, cât şi de-afară, Oameni venali, corupţi, meschini, Sunt azi noii stăpâni în ţară. Şi-odată ce le-au încăput În mâini aceste mari comori, Ei, primul lucru, ce-au făcut? I-au dat afara pe muncitori. Y:

Rentabile, bine cotate, Construite în comunism Au fost scoase la vânzare Şi oneros privatizate În iubitul capitalism.

Aşa că, dacă până ieri, Toţi puteau câştiga o pâine, Azi, milioane de şomeri Se-ntreabă ce mănâncă mâine.

Ai dreptate frăţioare, Nedreptatea-i foarte mare. Dar de maghiarii din Covasna, Ce ştii? Au mai luat-o razna? Y:

Şi încă cum! Acum, ei vor Ardealul, şi spun că-i al lor Deoarece l-au stăpânit Din ziua-n care au sosit Aici, venind din răsărit Când, pe-aceste locuri, toate, Era o pustietate Aşa încât s-au aşezat Aici, şi nu au mai plecat. 54

Cum aşa? Ei n-au ruşine? Mint, şi-asta ştie oricine, Că dinainte de Hristos, Acest meleag întins, mănos, Era cunoscut tuturor Ca ţara daco-geţilor, Şi ca dovadă că-i aşa Ne spune chiar ISTORIA. În plus, ştim că sute de ani După Crist, Cezarii romani Au trimis aici mulţi coloni Care-alături de autohtoni, S-au înfrăţit şi împreună Au format naţia ROMÂNĂ, Şi au lăsat o urmă clară Prin toate DAVELE din ţară. În plus, o prezenţă umană Vedem la Roşia Montană Unde s-a scos aur din mină Şapte zile-n săptămână. Aşa fiind, spusele lor, Nu conţin nici-un adevăr Deoarece, când au venit Aici, prin veacul zece, au găsit C-aceste meleaguri, toate, Erau intens populate. Y:

Că-i aşa, nu-i îndoială Şi o spun fără sfială. Căci avem dovezi cu care Putem demonstra tuturor, Că-n lumea înconjurătoare Noi suntem cel mai vechi popor. Aşa să ştie Cetatea, Că asta-i realitatea 55

Y: X:

Nu te-ncinge-asa, fârtate, Face rău la sănătate. Y:

Aşa este, m-a luat valul, Regret dac-am sărit calul Căci dacă află soaţa mea S-ar putea să dau de belea.

Dacă-i vorba de soaţa ta, Pot să te scap eu de belea. Ştiu o formulă consacrată Care n-a dat greş niciodată; Când vrei să ai în casă pace, Şi să trăieşti ani cât mai mulţi, Soaţa, să n-o-ntrerupi când tace, Iar când vorbeşte, s-o asculţi. Y:

Şi nimeni n-o poate schimba, Chiar dacă peste cap s-ar da.

Instinctul de conservare, Nu-i păcatul cel mai mare. E vorba de-ntrajutorare. La fel ca şi intrarea-n NATO: Liniştea ne-am asigurat-o. Acum, putem să ne păzim. Ei ne dau arme, noi plătim. Ce zici de-aşa afacere?

Este o binefacere, Deşi o aşa măsură Ne ia pâinea de la gură. Y:

Aşa e, dar n-ai ce face, Orice stat care vrea pace, 56

Y: X:

Se pregăteşte de război Chiar de se-nfundă în nevoi.

Aşa o fi, dar ai uitat Că-n acest joc nu prea curat, Interesul cel mai mare Este doar al celor care Sunt producători de-armament Care-ar intra în faliment Dacă ei nu vor mai putea Să-şi vândă marfa, nu-i aşa? Y:

Dar aşa face oricine, Toţi aspiră la mai bine. Un exemplu în acest sens, Care-i uşor de înţeles, Este domn’ Băsescu, care S-a vrut mereu tot mai mare: Întâi ofiţer marinar Cu deprinderi de bişniţar Demne doar de-un brav corsar, Apoi, ca bun „ciripitor“ Unde s-a dovedit un as, A avansat uşor, uşor, Ajungând căpitan de vas Care, fiind mână de fier Şi un comunist devotat, A fost numit şef la Anvers, Unde din nou s-a remarcat Muncind zi-noapte, neîncetat. După schimbarea de macaz, S-a transbordat în alt barcaz, Devenind cel mai devotat Om din partidul democrat Unde, după ce a scăpat 57

De Petre Roman, şi-a propus Să urce o treaptă mai sus. În acest sens, a început Iar jocul bine cunoscut, Şi rezultatul s-a văzut: Peste noapte, imediat, Partidul l-a recompensat Numindu-l, aşa, din senin, Ministru la transporturi. Plin. În această calitate, Muncind pe nerăsuflate Din zori de zi până-n noapte, Obosit, plin de sudoare, Şi-a pus mintea la-ncercare Şi-a găsit formula care A scăpat ţara de fiare Vechi, aflate pe vapoare Şi le-a vândut pe-un firfiric.

Aşa este, n-am ce să zic, Dar e mai mult decât nimic. Y:

Da, da, la aşa lucrare Mai pui doar o lumânare Şi pui banii la păstrare. Mândru de-aşa reuşită Până azi neîntâlnită, Şi-a spus, cu înflăcărare, Eu merit un post mai mare Şi cum partidul democrat A fost de-acord, l-a desemnat Ca unicul său candidat De primar la capitală. Fiindcă, fără îndoială Are ţinuta morală 58

Şi orice sarcin-ar primi, Sigur o va îndeplini. Încurajat şi măgulit De aşa apreciere, Şi-a spus că e îndreptăţit La şi mai multă putere. A lăsat deci primăria Şi-a ales preşedinţia. Dar, pentru a trece hopul Şi spre a-şi atinge scopul, Partidul s-a mobilizat, A strâns bani şi-a organizat Cu pompă şi cu migală, Campania electorală Prin care şi-a asigurat Succesul de necontestat. Că mulţi din banii cu care Şi-a finanţat campania Provin din surse „murdare“, Este cu totul altceva. În acest joc, deviza e: Scopul scuză mijloacele.

E mai clar decât se poate, S-a lucrat doar pe la spate Iar cei care-au contribuit Cu bani, nu-s de compătimit. Nu vor rămâne păgubiţi, Vor fi, cu toţi, despăgubiţi. Y:

Sunt convins că este aşa, Altfel, cine s-ar hazarda Să se-apuce de-aşa ceva? Căci, în lumea asta mare Doar politica e-n stare 59

Ca, pentru a-şi atinge scopul Să lege ciungul cu şchiopul, Să-şi ia junghiul ajutor Şi mutul sfătuitor, Şi-mpreună, alai mare, Să meargă la guvernare. Este momentul în care, Urmează o cuvântare: Dragi prieteni, ce onoare, După lupte seculare Timp de patru ani în care Am luptat cu-nverşunare, Suntem iar la guvernare. De-acum, mulgem doar noi vaca, Ce-a rămas din ea săraca, Că şi cei ce-au guvernat Până ieri, au tot furat, Au tăiat şi spânzurat, Averile şi-au triplat, Iar pe noi nu ne-au lăsat Să luăm măcar un oscior. Asta, n-o uităm uşor. Dar acum, s-a terminat, Rolurile s-au schimbat. Acum noi suntem cei care Vom tăia la fiecare Partea lui, mică sau mare Conform cu ajutorul dat. Şi nimeni nu va fi uitat.

Acest frumos angajament E un puternic stimulent Pentru amatorii care Se luptă cu-nverşunare Pentru slujbe cât mai grase, Dar fără ruperi de oase. 60

Y: X:

Bine, dar procedând aşa Se-ntăreşte corupţia, Şi nu-s de-acord cu-aşa ceva. Y:

E clar deci, doar politica Te-ajută cu aşa ceva.

Stimate domn, ce naiv eşti, Oare pe ce lume trăieşti? Ziarele, nu le citeşti? Astăzi, toată lumea ştie Că cea mai veche meserie Din lume-i prostituţia Şi sora ei, corupţia, Care-au mers mereu mână-n mână Totdeauna împreună Şi-au prosperat, s-au poticnit Dar niciodată n-au pierit, Ajungând azi la o stare Parcă mai înfloritoare. Ei, ce zici? Cum ţi se pare?

Dacă treaba stă chiar aşa, Atunci, griji nu voi mai avea. În Europa vom intra Cu surle şi tobe. Ha, ha. Y:

Nu te-ndoi de-aşa ceva. Revenind la corupţie, Vreau să pun în discuţie Un lucru nou: avem noroc, Aici suntem pe primul loc. Fenomenul s-a dezvoltat, Pare chiar generalizat Pentru că este practicat 61

Mai mereu de oameni care În drept să-ţi dea o aprobare, Auzi spunându-ţi cam aşa: Aprob doar dacă dai ceva. Aşa fiind, n-ai ce să faci, Plăteşti, înghiţi în sec şi taci Căutând cum să procedezi Paguba să-ţi recuperezi Şi după multe socoteli. Le bagi iute la cheltuieli, Chit că marfa se scumpeşte. Dar cine se sinchiseşte? Cumpărătorul plăteşte.

Deşi urât mirositoare, Corupţia-i mereu în floare Şi o vedem, din păcate, Şi-n alt sector de-activitate. Astfel, mai noii barosani, Având ei mari sume de bani Nemunciţi, cam ce s-au gândit? Un capital neinvestit Nu aduce nici un venit, Aşa încât, au convenit Să investească în ştiinţă Şi, cu multă stăruinţă, Majoritatea şi-au procurat Tot ce era de cumpărat Pe piaţă: diplome de BAC, Apoi, şi cu „indulgenţă“ Şi diplome de licenţă Şi, dacă şi-au dat silinţa, Titlul de doctor în ştiinţă.

Dacă ai bani, orice capriciu Îţi satisfaci, nu e un viciu. La fel, copiii de bani gata, Lumina ochilor lui tata, Care sunt prea mult rasfăţaţi Dar cu munca neînvăţaţi, În viaţa lor nu vor putea Să spună c-au făcut ceva Plănuit şi realizat De mintea lor. Mare păcat. Căci viaţa lor s-a derulat Într-un dezmăţ neîncetat: Copilăria, Paradis; (Orice poftă copilu-avea, Tata i le îndeplinea) Tinereţea, viaţă de vis (Bar, cazinouri, discoteci, Ţigări şi mers pe trei poteci) Maturitate, lâncezită (Grijile familiare, Vizite protocoale) Bătrâneţea, chinuită (Cauza: sedentarismul Combinat cu alcoolismul) Bilanţ: VIAŢĂ IROSITĂ.

Dacă vrei om să te numeşti, Ai doar o cale: să munceşti. Altfel, eşti doar un parazit De toată lumea ocolit. Exemplul edificator, Este de genul următor: Un tinerel cu negre plete, Trăgând dintr-un chiştoc cu sârg, Cu ochii, faruri după fete, Se plimbă teleleu prin târg. 63

Tăind mereu frunza la câini, A făcut bătături la mâini. Dar nu toţi tinerii-s aşa, Unii-au mai inventat ceva: Astfel, unul mai iscusit, Se zice c-a descoperit Un leac cu totul radical Care-i de uz universal. Leacul, fiind şi brevetat, A devenit un panaceu Şi este foarte căutat. El însă, se găseşte greu, Dar merită să-l procuraţi. Efortul nu va fi zadarnic. Vă spun doar ce să căutaţi: Banala sudoare de paznic.

Munceşte din greu la serviciu, Omoară muştele cu pliciul, Iar atunci când oboseşte, La un birt se odihneşte Atras de-o reclamă mare Destul de îmbietoare: Azi în cârciumă la mine, Băuturi găseşti din toate Şi poate intra oricine. Iese numai cine poate. Y:

Cam ăsta e cheful cel mare De muncă la mulţi dintre noi, Aşa că nu e de mirare Că ne tot zbatem în nevoi. În plus, peste hotare pleacă Tineri şcoliţi şi muncitori, Care azi, nu se mai împacă Cu statutul de cerşetori. 64

Aşa fiind, cine rămâne În ţară? Cine mai munceşte? Ne bazăm doar pe mâini bătrâne? La asta, cine se gândeşte? Căci mulţi din cei ce-s în putere Se-ndreaptă spre politică Unde pot face avere Fără-a-ntâlni vreo piedică. Am ajuns, după cum se pare, Şi nu-i doar părerea mea, iertaţi, În situaţia în care Avem doar şefi, nu şi soldaţi.

Azi ne săpăm singuri groapa. Doi cu sapa, trei cu mapa, Muncim de ne trece apa. Că şi cu sapa când munceşti, Eşti util, poţi să dovedeşti Chiar atunci când eşti bugetar, Că nu iei leafa în zadar. În acest sens, un erudit, Domnul Băsescu, s-a gândit Că n-ar fi rău să-nlocuiască Dulcea limbă românească Cu vorbirea englezească. Şi fiindcă prin vocabular A rămas tot un marinar, (Proba? Cuvântul GĂOZAR Adresat unui gazetar) S-a oprit, pentru-ncercare La Sulina port la mare. Dar cum, în loc de româneşte Să-i spună pe englezeşte? Dar n-a fost greu de aflat taina: De azi se va numi SULAINA. 65

E clar deci, când te străduieşti Întotdeauna reuşeşti. Poţi s-ajungi chiar şi campion. Urmează FURCULITION.

Să nu te dai mai mare decât eşti, Lumea te cunoaşte după cum vorbeşti. Un alt exemplu cu cei care Muncesc pân’ la epuizare Cărându-şi mapa din loc în loc, Este secvenţa de iarmaroc Pe care-au jucat-o mai an Domnul Băsescu şi Stolojan, Stolo urmând ca să fie Candidat la preşedinţie. Pe el însă, l-a speriat Răspunderea, şi-a leşinat. Ca să dreagă busuiocul, Băse, care ştie jocul, Îi şopteşte cu sfială: Tu zici că eşti ros de boală, Eu mă sacrific şi-ţi iau locul. Şi ca să nu pară farsă Acest mic joc de vodevil, Domnul Băsescu mai varsă Şi-o lacrimă de crocodil. Y:

Când ai prieteni pe măsură, Scapi din orice încurcătură. Dar acest lucru s-a-ntâmplat Şi cu acest nou candidat Cu bani negri şi ajutat S-ajungă primul om în Stat Dar cum se ştie, un aşa joc Se face numai cu un scop: Eu te-ajut astăzi cu ceva, 66

Aşa este la acest joc, Este vorba şi de noroc. EBA însă, cea sfioasă, A fost mult mai norocoasă Căci, deşi nu-i talentată, Însă este tare-n tată Şi-ncă şi ingenioasă, Ea a devenit faimoasă Din ziua-n care s-a luptat Din greu, până a promovat Pe pieţele indigene Plantele halucinogene, Care au dus, uşor, uşor, La un comerţ înfloritor De droguri uşoare, zise, Producătoare de vise. Y:

Tu îmi dai mâine altceva. Un asemenea negustor, Domnul Prigoană senior, A vrut, pentru-al său descendent Un loc călduţ în Parlament. Pasenţa însă, nu i-a ieşit. A rămas omul păcălit.

Efortul însă, a meritat, A fost bine recompensat. Dup-această reuşită, Autoarea mult iubită A fost bine răsplătită: O funcţie de demnitar Ca europarlamentar.

O idee îndrăzneaţă, Îţi creşte cota de piaţă 67

Şi te pune în valoare În orice împrejurare. Că acest fapt e-adevărat, Şi doamna Udrea ne-a arătat, Că ori pe unde a umblat, Dovezi de acest fel ne-a dat: Călăreşte ca un cow-boy Cum rar se vede pe la noi, Pe la oşeni se poartă şic Cu fuste roşii şi ilic Şi bea palincă din ibric, La sinistraţi, dă orişicui Zeci de sandale cu toc cui, Cu-o frunză „eco“ ne-a făcut Reclamă cum n-am mai văzut Şi câte altele toate Fiind chiar şi brevetate. Y:

Dar nu o face din snobism Şi nici măcar din populism, Fiind ministru la turism, Vrea să arate tuturor, În special turiştilor, Datinile românilor, Trezindu-le nostalgia De-a revedea România.

Omul infatuat, se crede as, Nici cu prăjina nu-i ajungi la nas. Dar nu dă bine nici atunci Când te superi şi cazi în brânci Cum a făcut domn’ Stolojan Când, propus premier mai an, S-a simţit foarte onorat Aşa încât, a acceptat 68

Postul, dar după trei zile, Nu ştiu ce l-a scos din fire Şi nici ce l-a înspăimântat Aşa încât, el a clacat. Şi ca să scape de belea, Omul şi-a dat demisia. Y:

Când forţă n-ai să-ţi duci povara Doar renunţând eviţi ocara. Sunt însă şi oameni care Înfruntă orice-ncercare Luptând până sare hopul, Atingându-şi astfel scopul. Ei nu se tem de greutăţi Fiindcă au numai calităţi. Ei adoră politica, Şi-s caracterizaţi aşa: Studii: din abecedar; Comportament: duplicitar; Avere: miliardar; Timpul liber: Golden Bar; Caritate: de avar; Discurs: ultrapopular; Patriotism: de mercenar.

În viaţă, unii pot străbate Jucând numai cu cărţi trucate, Negândindu-se la popor. Îşi văd numai de treaba lor. Şi nimeni nu e vinovat Că s-au disponibilizat Sute de mii de muncitori Rămaşi de foame muritori. Le-a spus să plece-n alte ţări, Deşi se ştie prea bine 69

C-afară nu pleacă oricine, Ci numai cei super dotaţi, Foarte bine calificaţi. Y:

Când laptele îl smântâneşti, La unt, să nu te mai gândeşti. E drept, sunt şi oameni care, Deşi nu au de mâncare Şi-ar putea ca să muncească, Preferă ca să cerşească Pentru că-n lenevia lui, Îi şopteşte aproapelui: De ce să mă spetesc muncind Când trăiesc bine doar cerşind?

Asta, se traduce aşa: Tragi spuza doar pe turta ta. Şi asta, este evident, Se vede şi în Parlament Unde, ştim ce s-a întâmplat În cazul domnului Pasat: Cu Dan Pasat, s-a lămurit Problema, acum este clar. Nu mai e membru de partid, Dar rămâne parlamentar. Y:

Un vot, contează-n parlament, Chiar dacă-i dat de-un delicvent Şi tot în parlament se face Încă ceva ce nu-mi place: Partidele, mic sau mare, Care se vor la guvernare, Invită pe UDMR Ca să li se alăture, Ştiind că altfel nu poate 70

Să aibă majoritate. Dar maghiarii speculează Momentul, şi jubilează, Spunând: ne vom alătura Doar celor ce ne-or garanta Dorinţa noastră veşnică: Independenţa etnică.

Când depinzi de altcineva, Joci doar cum ţi se va cânta. Şi încă ceva mă doare. Este vorba frăţioare De MAREA PRIVATIZARE. De ce s-a făcut ea oare? Pentru-ale cui buzunare? Tot ce-a fost mai bun în ţară S-a vândut pe-o pară chioară. Astfel, ţara a sărăcit Iar cei care au mijlocit Vânzarea, s-au îmbogăţit. Acestei crime i-a urmat Şomajul generalizat Lăsând de foame muritori Sute de mii de muncitori. Y:

Să zică toţi ce-or vrea să zică Peştele, de la cap se strică. Tot cam la fel a procedat Şi domnul Boc cel lăudat Care, atunci când a tăiat Salariile, s-a scuzat: E drept, lefurile le-am tăiat, Dar taxele, le-am majorat. Atunci, de ce sunt criticat? 71

Să dai c-o mână, să iei cu două, Asta-i politica cea nouă. Dar nici Roberta Anastase Nu a vrut ca să se lase Mai prejos, şi-a acţionat Rapid, când a înumărat Voturile care s-au dat La un proiect mult discutat. A-numărat o sut-optzeci, Deşi prezenţi erau optzeci De onorabili deputaţi Care-o priveau contrariaţi. Y:

Se fac minuni, e evident. La Maglavid şi-n parlament. Nici Videanu nu s-a lăsat Mai prejos, el a brevetat Un proiect foarte lăudat: A redresat economia Vidând numai trezoreria.

Când un proiect dă rezultat, El merit-a fi brevetat. Iar de-ţi permiţi să spui ceva De şefi, e vai de pielea ta. Păţeşti ca domnul Lăzăroiu, Numai după trei zile, roiu’. Y:

Dar locul, n-a rămas vacant, I s-a dat unui supleant. Dintr-a partidului grădină, S-a cules iute o Sulfină Pe care, domn’ Boc, premier, A plantat-o la minister. 72

Dacă vrei bine să trăieşti, Pe şefi, de rău să nu-i vorbeşti. Iar cei care te păstoresc Lăudându-se că muncesc Cu gândul numai la ţară, S-au făcut iar de ocară Atunci când, din neştiinţă Sau poate din rea credinţă, Au dat Roşia Montană Unor străini, de pomană: Străinii: optzeci la sută, Statul: douăzeci la sută. Y:

Când motanu-mparte brânza, Doar lui îi creşte osânza. Şi domnul Ritti, fost ministru S-a dovedit un om sinistru: Fiind director de spital A săvârşit un act penal; Din vina lui, mai mulţi copii Nu mai sunt azi printre cei vii Dar nu a fost sancţionat; Din contră, a fost promovat Ca ministru la sănătate Să ne-aşteptăm la rezultate?

Eu zic că da, măi fârtate, Problemele-s rezolvate. Soluţia ne-a dat gata: S-a înfiinţat coplata. În acest fel au fost salvate Bugetele rarefiate Din casele de sănătate. De-acum, ştie orice bolnav, Chiar dacă e destul de grav, 73

Că dacă vrea să trăiască Trebuie ca să plătească Din buzunarul personal, Orice serviciu medical Peste pachetul nominal De servicii acordate De casa de sănătate. Y:

Iar dacă bolnavul n-are Bani pentru coplata care Îl seacă la buzunare, Ce mai face, frăţioare?

Greu de răspuns la-ntrebare. Dar şi altceva mă doare: Indecenţa-n comportare. Vorbesc de tinerii care Vorbesc urât, se comportă Ca o rebelă cohortă De vandali: ţipă, înjură, Hăhăie peste măsură. Prin mijloacele de transport Se-nghesuie pentru un loc, Deşi alături, în picioare Stă o doamnă-n vârstă care Îi priveşte cu mirare. C-o ţigare-n colţul gurii, Fetele-şi arată nurii, Iar băieţii, cu lungi plete, Nu-i deosebeşti de fete. Y:

Privitor la-mbrăcăminte, S-o clasifici, n-ai cuvinte: E pestriţă, e sumară, Transparentă şi... murdară. 74

Când tinerii nu-s educaţi, Părinţii, şcoala-s vinovaţi. Iar pentru nepăsarea lor, Vor fi „plătiţi“ în viitor. Y:

Chiar aşa? E de necrezut. Şi cine-i acest Belzebut? Y:

Sigur, problema ridicată Este destul de delicată, Dar ea este şi mai mare Atunci când, un oarecare Om cu pretenţii, educat Se poartă ca un scelerat Şi-şi permite să jignească Toată suflarea românească.

Cineva aciuiat pe-aici, Pe nume Patapievici Care, chiar la televizor A spus în văzul tuturor: Românii sunt nişte mişei Şi nu-i iubesc. MĂ PIŞ PE EI.

Zău? Chiar aşa s-a exprimat? Dar e mare neobrăzat. Atunci, acestui Mangafa Îi răspund şi eu tot aşa: Fac „ceva“ în frizura ta. Y:

Atunci, lângă „cadoul“ tău, Îl mai adaug şi pe-al meu, Căci dacă omu-i prost de gură, Răspunde-i cu-aceeaşi măsură. 75

Dar, ducă-se pe pustie, Revenim la politichie Unde, precum s-a dovedit, Când omul este iscusit Poate, doar printr-o mişcare Să producă o lucrare Aşa încât, lumea toată Să stea cu gura căscată. Y:

Sper că nu vorbeşti în doi peri Bănuiesc că tu te referi La ziua-n care a fost demis Guvernul Boc cel compromis Iar domnul Băse, vaporeanu’ L-a adus pe Ungureanu.

A scris o altă reţetă: A schimbat o marionetă Mai mică, cu una mai mare, Păstrând în continuare Programul de guvernare. Ce ziceţi de-aşa schimbare? Y:

Nu mai este nimic de zis, E clar c-a fost un compromis Pe care, totuşi, l-a făcut Sperând că acest încrezut Va întări rândurile Slăbite ale PDL. Dar nu s-a întâmplat aşa, Nepopulara şandrama A primit o lovitură Nemaipomenit de dură: Moţiunea de cenzură Cu care, cei din USL 76

Le-au spulberat speranţele Moţiunea a trecut, Şi guvernul a căzut.

Noul guvern, cu Ponta-n frunte A trebuit să se confrunte De la-nceputul de mandat C-o problemă de plagiat. Astfel, precum s-a constatat, În lucrarea-i de doctorat, Ministrul Mang s-ar fi inspirat Din alte lucruri şi a luat De ici, de colo, un citat, Fapt care s-a considerat Cum că este un plagiat, Iar făptaşul, penalizat: Din funcţie a fost schimbat. Y:

Ideile împrumutate, Ştirbesc din notorietate. Dar şi mai mult ne displace Omul care se preface, Una spune, alta face. În acest sens, s-a remarcat Domn’ Băsescu, fost şef de Stat, Care, cândva, s-a confesat: Dacă cumva s-o întâmpla Şi lumea n-o să mă mai vrea, Eu o să-mi dau demisia. Dar acest lucru s-a-ntâmplat, Lumea, în stradă i-a strigat: Nu te mai vrem, ne-am săturat. El însă, deşi supărat, N-a zis nimic, i-a ascultat, Dar demisia nu şi-a dat. Obrazul însă, şi-a pătat. 77

Iar când fu cu suspendarea, Şi-a pătat din nou onoarea. Ştiind că poate fi demis Prin votul popular, le-a zis La cei din PDL: veniţi, Veniţi la vot şi dovediţi Că cei care m-au suspendat Legile ţării-au încălcat Şi că, în acest fel au dat O lovitură de palat. Dar, când a văzut că-i groasă, A sucit-o pe întoarsă Şi nevrând să cadă din şa, La PDL-işti le-a zis aşa: M-am răzgândit, nu mai veniţi La vot. Nu vă mai obosiţi, Că numai USL şi-ai lor Care să mă demită vor, Nu vor strânge la votare Voturile necesare. Y:

Când spui azi da, şi mâine ba, O faci doar spre ruşinea ta Dar asta nu mai contează Când minciuna te salvează. Aşa ceva s-a întâmplat Şi-n cazul mai sus prezentat. Atunci, voturile date Au spus DA în majoritate. Dar ele au fost contestate La CCR, şi anulate. În acest fel, suspendatul Şi-a reluat din nou mandatul Aşa încât, i-a gratulat Pe cei care l-au ajutat, 78

Să te ferească Dumnezeu De cel care ţi-a pus gând rău. Dar să-l lăsăm pe Băsescu, E mai rău ca Ceauşescu. Hai să vorbim de altceva, O glumiţă, m-ar bucura. Y:

Iar pe cei ce l-au suspendat A rămas veşnic supărat Şi pe parcurs a încercat Să le găsească un păcat, Şi a-nceput a-i ancheta Pe cei care-au votat cu DA.

Dacă-i aşa, să-ţi spun ceva Sperând că te vei bucura: Se zice de vechea gaşcă, Carter, Brejnev şi cu Tească Că ar fi fost luaţi ostatici De canibalii sălbatici, Care-aşteptau cu-nfrigurare Să îi pună la frigare.

Chiar aşa? Şi ce s-a-ntâmplat? Să nu-mi spui cu i-au şi mâncat. Y:

Aşteaptă, spun imediat: Şeful de trib şi-a potolit Ortacii, apoi le-a şoptit: Staţi liniştiţi, o să-i mâncăm Doar după ce le arătăm Acestor distinşi spilcuiţi Că noi nu suntem troglodiţi Şi că ştim la fel de bine Ca ei, ce se-ntâmplă-n lume 79

Adică, le-a dat tuturor Câte-o şansă? Măgulitor. Y:

Sigur, a fost curtenitor. La această întrebare, Carter sare în picioare Şi întreabă cu glas şoptit: - De rachete, aţi auzit? - Sigur, sunt nişte ghiulele Şi ne bombardaţi cu ele. - Dar, - Atât, ajunge, nici o vorbă. Luaţi-l, din el faceţi ciorbă.

Este de nemaipomenit, De asta, n-am mai auzit. Y:

Dovada? Eu sunt în stare Să răspund la o-ntrebare Ce mi-o pune fiecare Dintre aceşti impricinaţi. Ce ziceţi? Vă încumetaţi?

Brejnev, săracu’, a-ngheţat Şi cu glas şoptit, a-ntrebat: - De Sputnic, voi aţi auzit? - Sigur că da, am auzit. Este ceva ce-l aruncaţi În aer, să ne spionaţi. - Dar eu... - Destul, ajunge, pân-aici. Luaţi-l, din el faceţi mici.

Săracul, a avut parte De Carter, şi după moarte. 80

Va să zică, tot românul Fu mai tare ca păgânul. Y:

Da, aşa prietenie Se leagă pentru vecie. Dup-un aşa deznodământ, Se mai pregătea un mormânt, Dar Teaşcă-al nostru, nepăsător, Degajat, chiar surâzător, A-ntrebat aşa-ntr-o doară: Ştiţi ce-i aia o plenară? Întrebarea a căzut Ca un trăznet nevăzut Care i-a lăsat, deodată, Pe toţi cu gura căscată.

Da, apoi, din amorţire, Primul şi-a venit în fire Şeful tribului, cel care Pân-acum, se dădea mare Şi-a spus, plin de supărare: Nu ştiu să răspund, şi deci Eşti om liber, poţi să pleci, Aşa încât, nevătămat, Teaşcă al nostru, a plecat Nestingherit, iavaş, iavaş, Dar numai după vreo trei paşi S-a întors, şi supărat A spus tare, răspicat: Eu nu vreau să plec de-aici Până nu mănânc doi mici.

Făcând el asta, a demonstrat Cât de mult l-a apreciat. Dar să punem punct la glume 81

Şi s-ascultăm ce ne spune Domn’ MRU, zis Unguient Care, ca om omnipotent, Vrea să intre-n Parlament. Y:

Nu este un partid mare Ci-o alianţă pe care A încropit-o repede: Câţiva foşti membri PDL, Resturi din PNŢCD Plus vreo câţiva legionari De tip nou, netorţionari Care s-au strâns sub un stindard Al unui partiduleţ: ARD. Y:

Treaba e gândită bine, Dar ce partid îl susţine?

Nu-mi amintesc să fi-auzit Vorbindu-se de-acest partid. A avut vreo performanţă?

A trăit doar c-o speranţă Care şi ea s-a spulberat Repede, s-a evaporat Mai ieri, la parlamentare Unde-n loc de lozul mare, Cu întristare am aflat Cum că el nu a câştigat Nici-un colegiu din ţară Au rămas pe dinafară. Y:

Altfel spus, din nou a clacat. Îmi pare rău de el. Păcat. Dar, cum toată lumea ştie, 82

Aşa? Şi cine s-a dedat La ceva demn de condamnat? Y:

Aşa-i în politichie: Astăzi câştigi, şi mâine pierzi, Deşi-ai contribuit cu „verzi“. Adeseori eşti criticat, De multe ori nemeritat Şi deseori, chiar insultat.

Chiar domn’ Băsescu, şef de Stat Care pe Ponta l-a „gratulat“ Făcându-l porc, broscoi, pisoi Şi altcum de acelaşi soi, Că-i un personaj sinistru Şi nu-i bun de prim-ministru.

Dar parcă ei aveau un pact De pace. Cine l-a-ncălcat? Y:

Nu pot să spun din vina cui, Însă purtarea dumnealui Este de râsul târgului. Că nici Ponta nu s-a lăsat Mai prejos, e adevărat Amintindu-i cu candoare Despre-o nouă suspendare. Aşa fiind, s-au întâlnit În secret şi au convenit Că interesul lor cel mare E să rămână fiecare Pe scaunul pe care-l are Mai simplu spus, eu dau ceva, Iar tu, în schimb, dai altceva. 83

Când ai un interes în joc, Înţelept e să faci un troc Dar tot din interes se fac Şi alte fapte ce nu-mi plac, Pentru că scot la iveală Oameni lipsiţi de morală. Y:

Un exemplu convingător, Este de genul următor: Cumpără pe datorie Tot ce este scos la mezat Şi apoi, în veselie Strânge tot fierul rezultat Pe care-l vinde la REMAT. Plăteşte o rată, două, Chiar în ziua de scadenţă, Apoi, se face că plouă. Se declară-n insolvenţă. Y:

Aşa este, din păcate, Nu au cugete curate Şi fac lucruri pentru care Pot merge la închisoare.

Ingineria financiară Nu e o practică prea rară.

Dar tot o inginerie Este şi-n politichie: Faci un plan gândind la ceva, Şi te trezeşti cu altceva. Dar astea, nu-s deloc glume, Aşa-i în întreaga lume.

Y: X:

Simplu, e vorba de noroc Sau de banii băgaţi în joc. Aşa s-a-ntâmplat şi la noi Cu doamna Udrea din Pleşcoi Pe care dragul şef de stat O propusese candidat Chiar la şefia PDL. Dar, numărând voturile, Cu tristeţe s-a constatat Că visul i s-a spulberat. Altcineva a câştigat. Y:

Aşa este frăţioare, Dar care-i motivul oare?

Şi domn’ Băsescu, ce-a făcut? A pus cuiva mâna în gât?

Da, şi-a pus iar poalele-n cap De necaz, şi s-a supărat Precum acel văcar pe sat Iar năduful şi l-a vărsat Pe cei care au câştigat: V-am ţinut zece ani la sân, De ce acum nu mai sunt bun? Aţi pierdut şansa cea mare De-a veni la guvernare De-acum, eu mă dezic de voi, Sunteţi doar nişte papiţoi Cu minte de copii necopţi. Eu vă spun adio. La toţi. Y:

Când cei iubiţi nu mai sunt mieluşei Îi părăseşti şi-ţi alegi alt lachei În acest sens, a încercat 85

Înţelegerea-i grozavă, Suprimă orice gâlceavă, Dar nu şi pe cea din UE Care s-a extins repede, Aşa că tensiunea-i mare Şi-nvinuirile curg val Asupra României, care, Ar fi vândut carne de cal. Y:

Din nou cu Ponta cel ingrat Propunând, cu fală mare Un pact de coabitare: Dacă vrei să coabităm, Sunt de acord, cooperăm. Dar sforile, le trag tot eu, Sunt şeful tău, ce Dumnezeu. Eu numesc şefi la CCR, La DNA şi CSM, Plus „serviciile“. Toate. Aşa se face dreptate. Sarcina ta, şi-aşa-i mare, Te ocupi de guvernare.

Şi de ce s-ar formaliza Cineva pentru-aşa ceva? Ea nu este de lepădat, Mai ales când este mânzat.

Dar nu asta deranjează, Cal s-a vândut şi-altă dată, Rău este că se ambalează În pungi pe care scrie vacă. Şi cum se ştie, niciodată Pe acest nobil animal Nu îl poţi compara c-o vacă. El descinde din Bucefal. 86

Y: X:

În plus, lumea a mai uitat Că pe-acest roib încântător Caligula l-a ridicat Chiar la rangul de senator. Putem deci noi, românii, oare Să-l trădăm pe Caligula? Cine răspunde la-ntrebare? Eu nu prea cred aşa ceva Că noi, nu procedăm aşa. Aşa fiind, dragi cârcotaşi Europeni, nu mai fiţi laşi, Nu-ndreptaţi degetul spre noi. Căutaţi hoţii pe la voi. Y:

Nu e nici o îndoială, Calu-i animal de fală.

Minţind, poţi înşela o lume, Dar pata din obraz, rămâne. Iar obrazul ţi-l mai pătezi Şi-atunci când te interesezi Doar de propriul buzunar Şi te comporţi ca un avar Neinteresat de-altceva Decât de bunăstarea ta.

Te referi la ceva anume? Poţi să dai cumva şi-un nume? Y:

Ştii bine la ce mă gândesc, La cei care ne păstoresc Şi care, din neştiinţă, Sau poate din rea credinţă, Au făcut ca să dispară Tot ce-a fost mai bun în ţară. 87

Să nu-ţi blestemi nicicând norocul, Numai omul sfinţeşte locul. În acest sens, Suspendatul Care-şi termină mandatul În curând, este-ngrijorat Şi se întreabă ne-ncetat: Nu vreau să mă pensionez Pentru că pot să mai lucrez Aşa cum am făcut mereu: M-am luptat cu PSD-ul Ca să apăr PDL-ul; Am tras sfori pe la CCR Ajutat şi de CSM; Toţi care-mi sunt apropiaţi Au fost mereu recompensaţi, Şi vreau, în continuare Să „lucrez“, că sunt în stare. Y

Tot ce-a făcut Ceauşescu, S-a stricat sub Iliescu, La fel sub Constantinescu Şi-a dispărut sub Băsescu.

Intenţia-i de lăudat Mai rar asemenea bărbat. Şi cam de ce s-a apucat?

Asta nu este un mister, Vrea să se facă fermier. În acest sens, a contactat CEC-ul, cu care-a aranjat Ca fiicei sale să îi dea Un credit, ca să-şi poată lua Un petec de pământ, nu mare. Doar vreo trei sute de hectare. 88

N-a fost nevoie de-aşa ceva, A fost de-ajuns cererea sa, Aşa cum, tot părarea sa A fost că pentru a putea Ca să pună pe picioare Ferma asta nu prea mare, Este nevoie de-un colectiv Puternic, sudat şi activ Care să se îngrijească De fermă, ca să rodească. Y:

Dar creditul ce i s-a dat, Care n-a fost de neglijat, De cine a fost garantat?

Bine gândit şi-acest aspect. Asta impune mult respect.

Este perfect adevărat Mai ales c-a fost inspirat Şi-n colectiv au fost numiţi Numai oameni deosebiţi: STOLO, la contabilitate Bilanţ şi rentabilitate; La marketing e bun COTOI Că-i mai viclean ca un vulpoi Şi vinde produsele toate Chiar dacă n-au fost recoltate; IOANA la legalizări Şi la autentificări; EBA la lobby european Care-i necesar an de an, Iar la juridic, MACOVEI Şi cu UDREA, că sunt femei Aprige şi devotate Cauzei. Până la moarte. 89

Y: X:

Stai blând, nu te îngrijora, S-a-ngrijit şi de-aşa ceva: Recoltele adunate, Vor fi transportate, toate, Până la Constanţa în port Unde MIRCICĂ ştie tot, Pune exportul la cale Fără taxele vamale. Y:

Un aşa colectiv, îmi place. Dar cu producţia, ce face?

Un plan care-i croit bine, Nu te face de ruşine Chiar atunci când din vina ta Poate să moară cineva, Aşa cum ştim că au păţit Mai mulţi oameni care-au murit În ziua când s-a prăbuşit Un avio prin Apuseni Unde, doar nişte ardeleni Au venit şi i-au ajutat. Alţii, pe-acolo, n-au prea dat.

Îmi amintesc, mare păcat. Şi cine este vinovat? Y:

Asta încă nu s-a aflat, Căci cei ce-au fost chestionaţi Au răspuns toţi, cam indignaţi: X, că nu este vina lui, Y, că-i voia Domnului, Iar Z, cu cugetul curat, Spune că mortu-i vinovat. 90

Când mai cade vreun avion, Poţi vorbi şi de ghinion Dar nu poţi spune-aşa ceva În cazu-n care cineva Se poartă precum un neghiob Care-a destructurat un job Construit cu grijă mare Şi stând ţeapăn pe picioare. E vorba de domnul care Având el nume de floare, S-a comportat ca atare: Îndată după ce-a-nflorit, S-a veştejit şi a murit. Y:

Îţi explic, nu te agita, Treaba s-a întâmplat aşa: Nu de mult, cei din PNL Împreună cu PSD, Şi-au împreunat forţele Dând naştere la USD, Formaţiune cu care Au ajuns la guvernare. Dar cum cei grupaţi în PC, Aparţinând de PNL Au migrat către PSD, Acest domn Crin, s-a supărat. Y:

Nu-nţeleg, cum s-a veştejit? Nu poţi să fi mai explicit?

Orişicine s-ar supăra Dac-ar păţi aşa ceva.

Da, însă el a exagerat, A tunat şi a fulgerat Contra celor din PSD, 91

Tulburând toate apele Iar la sfârşit, debusolat, Şi mulţumit de cum s-a dat În spectacol, a anunţat: USL-ul s-a destrămat. Eu plec de la guvernare Pentru că PSD n-are Nici-un picuţ de onoare. Îi ţine la sân pe PC-işti Dovadă că-s nişte pucişti. Y:

Dar Ponta, cum s-a comportat? A tăcut? Nu a încercat Să-l calmeze pe-acest turbat? Înseamnă c-al lor legământ A fost numai o vorbă-n vânt?

Aşa este, din păcate, Au aruncat la coş toate Angajamentele luate. Dar pentru asta, a plătit Cum nici nu şi-ar fi-nchipuit: Dintr-un prezidenţiabil, A ajuns indezirabil. Nici Ponta nu s-a descurcat Mai bine, el a încercat, Dar pân-la urmă, a clacat. Asta ne-a demonstrat la toţi Că cei doi sunt copii necopţi Care, vai, s-au împiedicat De primul hop. Mare păcat. Iar ‘alde Băse, râd de ei: Mai rar vezi aşa nătărăi. Y:

Când partenerul te lasă-n drum Orice proiect se face scrum. 92

Asta se poate întâmpla Doar în cazul când cineva Nu doreşte să muncească, Preferând să trândăvească Trăind din mila altora. Despre-aşa om, se spune-aşa: A trăit fără de prihană Şi a murit octogenar, Înghesuit la o pomană Şi cu sarmaua-nbuzunar. Y:

Căci şansa, dacă e ratată, Nu se repetă niciodată. Şi toţi avem de suferit. Iar când omu-i sărac lipit, Întinde mâna la cerşit.

Cine trăieşte din cerşit, Nu e decât un parazit Şi se bucură în lume De un foarte prost renume. Dar şi omul ce nu-i cinstit Cam tot la fel este privit, Căci se crede mare-tare Şi se laudă că are Pile şi relaţii care Pentru-o mită oarecare, Te scapă de închisoare.

Şi chiar cunoşti pe cineva Care-a făcut aşa ceva? Y:

Vorbesc de Mircea Băsescu Frate cu Traian Băsescu, Om falnic, providenţial, 93

Sunt convins, şi ce s-a-ntâmplat? Y:

Amic cu Bercea Mondial Căruia i-a şi botezat Nu demult, unicul băiat Aşa încât au devenit Rude bune, şi-au convenit Că de se va-ntâmpla ceva Lui Bercea, el îl va salva.

Cam ceea ce s-a aşteptat: Amicul Bercea a-ncălcat Legea şi-a fost încarcerat. În această-mprejurare, Fiica lui Bercea, cea mare A apelat la „salvare“ Rugând pe domn’ Mircea, plângând Ca să se ţină de cuvânt. Domnul Mircea, n-a spus ba, Doar că asta, o va costa Pentru că, orice serviciu Cere un contra serviciu, Lucru ştiut de mii de ani: Mi-eşti frate, dar brânza-i pe bani. Aşa fiind, şi-n timp record, Părţile au căzut de-acord: Pentru ce am eu de făcut, Suma totală-i cam atât; Tu îmi aduci banii mie, Eu îl scot din puşcărie.

Mai bine nici că se putea. Dar spune-mi te rog, ştii cumva Dacă din banii ce i-a luat I-a oprit toţi, sau a mai dat O parte şi altcuiva. 94

E clar, aşa vânzoleală A fost doar electorală. Aşa e-n politichie. Y:

Nu sunt sigur de-aşa ceva, Dar zvonuri, sunt. Am auzit Că banii i-ar fi împărţit Cu frăţiorul său iubit. Dar acest frate mai mare Respinge cu indignare O aşa neruşinare. În schimb, şi făr-a fi jenat, Spune că este-adevărat Că el cu Bercea au dansat Împreună, şi s-au pozat Când Bercea soţiei i-a dat Un lanţ de aur pur, curat, Semn că mă apreciază Şi că, sigur mă votează.

Dar aşa-i şi-n civilie Unde, când nu ştii să te porţi, Ajungi să baţi la alte porţi. Exemplul edificator Este şi cazul următor: Atunci când prinzi o slujbă bună Fixează-ţi scaunu-n podea, Că de scapi vrabia din mână Nu te mai întâlneşti cu ea. Şi-ncă ceva, flatează-ţi şeful, Spune-i că-i cel mai mare as Că dacă-i strici vreodată cheful Te dă afară şi-ţi râde-n nas.

Înghite când te beşteleşte. Şeful, tot el te plăteşte. 95

Aşa o fi, dar e greşit Căci dacă slujbaşu-i şcolit, Calificat şi iscusit, Nu vrea să fie umilit Aşa încât, pleacă din ţară Căci ofertele de-afară Sunt tentante, sunt râvnite Şi foarte bine plătite Dar atunci când dai din mână Tot ce ai mai bun în ţară, Ţie n-o să-ţi mai rămână Nici o urmă din comoară, Căci laptele de-l smântâneşti, La unt să nu te mai gândeşti.

Când nu ştii să-ţi apreciezi Valoarea, întotdeauna pierzi. Dar mai sunt şi minţi sucite Care merg pe căi greşite Şi în loc ca să muncească Mult, ca să se instruiască, Ajunge elev sau student Dar cu note de repetent, El aplică soluţia Care-i la îndemâna sa: O „atenţie“ frumoasă Şi pleacă voios acasă, Şi nu se îngrijorează. E sigur că promovează. Y:

Cine ia mită, e vinovat. Dar nici cel ce dă, nu-i curat. În această categorie Se-ncadrează, cum se ştie, Primarii Vanghelie Marian 96

Şi domnul Andrei Chiliman, Care au strâns foarte multe Bunuri, dar pe căi oculte: O mică privatizare Unei rude oarecare, Un post foarte bine plătit La cineva nepregătit, Contracte de lucrări din toate Sectoarele de-activitate Fără licitaţii date, Aşa încât, aceşti confraţi Au ajuns putred de bogaţi.

Omul cuprins de lăcomie, E candidat la puşcărie. La fel şi oamenii care Aflând că s-au pus la cale Alte metode prin care Se „exclud“ taxele vamale, S-au plâns, plini de-ngrijorare: Dacă găsiţi de cuviinţă Să-l suprimaţi pe Ciubucov, Ne veţi avea pe conştiinţă. Vom muri mai săraci ca Iov. Y:

Şi tot pe-asemenea cărări A umblat şi Adamescu, Boss la Astra Asigurări Şi sponsorul lui Băsescu În campania grea care L-a dus către cel mai mare Om politic din parcare. Că Astra a falimentat, Nu este nimeni vinovat. Dar se pune o-ntrebare: 97

La fel şi romii manelişti Se lamentează, toţi sunt trişti De când s-a luat decizia De a li se impozita Averile cumulate Cântând zilnic pe la toate Sindrofiile din ţară. Viaţa le-a devenit amară Şi spun că sunt nedreptăţiţi Aşa încât sunt hotărâţi Să plece-n ţările vecine Unde sunt primiţi mai bine. Y:

Acum, când un oarecare Asigurat care are O daună, mică-mare, Cine-l răsplăteşte oare?

Să stea acolo viaţa toată. Călătorie sprâncenată. Dar mai sunt şi oameni care N-o roiesc peste hotare Pentru că ştiu că şi aici În ţară, poţi să te ridici Şi să ieşi din anonimat Muncind. Cu sârg şi ne-ncetat. Iar dacă eşti şi diplomat, Ai şi mai mult de câştigat. Exemplul foarte concludent, E domn’ Iohannis, evident.

Un exemplu mai potrivit Nici nu puteai să fi găsit: Profesor dârz, bun diplomat, Gândind cu cinci mutări-nainte, 98

Omul s-a evidenţiat. Azi, e al ţării preşedinte. E drept, a fost şi ajutat De-mprejurări. Si nu puţin. Dar el, abil, le-a speculat Până l-a scos din ring pe Crin. Y:

Dar şi doamna Udrea-i mare Şi la fel de muncitoare, Are cunoştinţe multe Aşa-ncât, la gala Bute A fost luată în vizor De fisc, şi dusă la Târgşor. Y:

Că e harnic, nu-i tăgadă, Tot ce face îi e dovadă: Ziua şi noaptea munceşte, Tot timpul călătoreşte. Sare zilnic preaînaltul Dintr-un avion în altul, Şi niciodată nu-şi lasă Iubita-i soţie-acasă, Pentru că-i pe post de muză Precum şi de călăuză.

Şi tot la fel s-a întâmplat Într-un alt caz, mult comentat: Obosiţi până peste poate Semnând retrocedări trucate, Experţii Georgescu şi Bica, Se odihnesc. La mititica.

Sunt însă şi oameni care Te bagă la închisoare Dacă ai îndrăznit cumva 99

Să-i ceri bani ce-ţi datora La aşa ceva s-a pretat Un foarte mare magistrat, Doamna Stanciu pe-al său nume Care, cum ştie o lume Şi-a pătat al său renume Făcându-se vinovată C-a închis o nevinovată, Şi-n loc de a fi condamnată Doamna a fost promovată. Y:

Asta nu e de necrezut, Aşa ceva, s-a mai văzut, Dar gestu-n sine, nu-i frumos. Să fii dator, e ruşinos. Y:

Să-nsemne asta că cineva Şi-ar fi plătit, făcând aşa, O datorie din trecut?

Dar poţi să dai de ruşine Chiar dacă nu eşti oricine Şi când mai scapi câte-un cuvânt Necugetat, ce zboară-n vânt Şi-i pescuit de-un gazetar Ce-ţi face viaţa un calvar.

Cunosc şi eu un aşa caz. Ion Rus a dat de necaz Când, venind la televizor A spus în văzul tuturor: Dacă un bărbat îşi lasă Soaţa şi copiii-acasă, Iar el, forţat de-mprejurări Pleacă la muncă-n alte ţări, 100

Soţia îl dezonorează Iar copiii vagabondează. Y:

Sigur că nu-i de acceptat Aşa ceva. Dar l-a costat, Deşi el a mai încercat Ca să dreagă busuiocul, Dar l-a părăsit norocul Aşa-ncât, foarte supărat, Omul a demisionat.

Vorbind de rău pe cineva, O faci spre dezonoarea ta. Dar dezonorat eşti şi când Făcând parte din „marii“ lumii, Nu adresezi nici un cuvânt Ca să pui frână la nebunii Care-aduc moarte pe pământ. Iar fanatismul religios Din Siria şi din Irak, Se extinde periculos Şi face victime. Păcat. Y:

Urmarea, s-a văzut îndată: Europa e invadată De mii şi mii de emigranţi Care, plângându-şi trista soartă, Cer statutul de azilanţi. Şi dac-acestui trist exod Nu-i va pune cineva stop, Europa va sucomba. Merităm noi aşa ceva? Şi cine este vinovat De cele ce s-au întâmplat? 101

Pun aceeaşi întrebare Şi celui cu gura mare Ce pune sub acuzare Pe-un individ oarecare, Spunând că este vinovat ‘Nainte de-a fi judecat Procesul şi verdictul dat. De ce atunci acest tapaj? Nu este decât un şantaj Făcut cu gândul necurat De cineva interesat? Ştim bine ce s-a întâmplat În cazul Dreifuss. Ce păcat. Iar dacă nu mai învăţăm Nimic, n-o să mai progresăm. Y:

La fel, n-o să mai progresăm Dacă-n loc să muncim, furăm. Aşa se-ntâmplă, din păcate. Când cei puşi să facă dreptate Îşi fac şi ei propria parte. Un caz mult mediatizat De acest fel, s-a întâmplat La Şelimber, satul care A intrat în istorie După o răsunătoare Lăudată victorie A oştirilor româneşti Contra oştilor ungureşti.

Îmi amintesc şi eu ceva, Fapta s-a petrecut aşa: Domnul primar din acel sat, Un om cu cugetul pătat, Fiind şef la primărie 102

Făcea câte-o mânărie Falsificând o hârtie, Acordând nişte contracte Cu licitaţii trucate, Retrocedând terenuri, case, De la Mihai Vodă rămase. Şi cum asta prindea bine La alţii, oprea şi pentru sine Câte un comision. Nu mare. Zece la sută din valoare. Y:

Dar credeţi că s-a mulţumit Cu-atât, şi că s-ar fi oprit? Nici vorbă, că, de-abea-nvăţat Cu asta, a continuat Şi fără jenă, şi-a oprit Comisionul mult dorit Şi din fonduri europene Pentru poduri şi şosele. Procedând astfel, ne-ncetat, A ajuns putred de bogat Aşa încât, nu se teme Cum că va avea probleme. Dacă-l acuză cineva, Are cu ce se apăra.

Un hoţ, chiar dacă-şi face-un nume Strângând averi, tot hoţ rămâne. Nume bun însă, ai atunci Când nu dormi, şi munceşti pe brânci Zi-noapte, deci neîncetat Să-ţi atingi scopul mult visat. O asemenea-ncleştare, Este foarte grăitoare: Pentru şefia PSD, 103

Dragnea, singurul candidat, S-a luptat şi cu morile De vânt, dar tot a câştigat. Y:

Şi ce-a făcut? A renunţat La politică? Ce păcat. Y:

Şi tot aşa dârz s-a luptat Şi renumitul cruciat Domn’ Băsescu, fost şef de Stat Care la sfârşit de mandat S-a trezit că nu mai are Un sprijin solid cu care Să-şi pună în aplicare Politica-i de uzură Cu lovituri sub centură.

A, nu, nu-i stă în caracter. Ştii că este un om de fier Şi nu renunţă niciodat’. Omul s-a reorientat Şi s-a ataşat repede De mai proaspătul PMP Unde speră să arate Ce-i în stare şi ce poate.

E clar că doar politica Te-ajută s-ajungi cineva Şi-atunci, e în puterea ta Să decizi soarta altora. Y:

Cunoşti cumva pe cineva Care prin comportarea sa A cauzat moartea cuiva? 104

Domnul Oprea e acuzat De-aşa ceva, şi-i cercetat Cum că s-ar face vinovat Că Gigină, un brav bărbat Şi poliţist foarte-ncercat, Aflat într-o misiune Oficială, se spune, Ar fi murit, din vina lui Chiar în mijlocul drumului, Prăbuşindu-se-ntr-o groapă Mare, nesemnalizată. Y:

Dar domnul Oprea a scăpat De pedeapsă, deocamdat’ (Procesul nu s-a judecat) Nu tot la fel s-a întâmplat Cu renumitul domn Cocoş Care mai ieri cânta voios Cucuriguuu, de-i aduna Pe şmecheraşii din gaşca sa. Prins însă cu-o mânărie Şi băgat la puşcărie, Repertoriul s-a schimbat: Acum cântă doar cotcodac.

Vrei să spui c-acest cotcodac La puşcărie l-a-nvăţat? Y:

Da, fiindcă, precum se ştie Cine stă la puşcărie Învaţă o meserie. Iar el, cum este om titrat S-a apucat de învăţat Şi-aşa, fără s-o lungească, A-nvăţat să „ciripească“. 105

Y: X:

Asta-i de toată lauda, Cocoş a învăţat ceva Ce-i de folos şi altora. Dar ce zici de-un oarecare Ce se crede mare-tare Dar de-l pui la încercare Îţi dai seama că nu are Calităţile necesare. Şi le-a atribuit, fălos, Pentru că-i un lăudăros. Y:

Iar ciripitul, i-a priit: Pedeapsa s-a-njumătăţit.

Ce să zic? Doar că-i mincinos. Dar spune-mi, te referi cumva La un anume cineva?

Da, vorbesc de un oarecare Delegat la o adunare Undeva să ne reprezinte Interesele cu cinste, Dar care s-a trezit dormind Întins pe spate, sforăind, Deşi şedinţa era în toi. Ce zici de-un aşa Marţafoi? Y:

Ce să spun? Nu-mi pare bine Ne-a făcut doar de ruşine. Ştiu că-i vorba de cineva Trimis prin Serbia, undeva, Despre care s-a tot vorbit Că nu prea era potrivit Pentru-aşa o misiune. Dar cine l-a trimis, ce spune? 106

Când oamenii-s de umplutură, Şi rezultatu-i pe măsură. Şi dacă domnul de mai sus Ne-a făcut puţintel de râs, De prea distinsul domn Cioloş Lumea vorbeşte doar frumos Fiindcă, acest nume faimos Provenind din CIOLAN + OS, Are o afinitate Cu înaltă Sanctitate De la Cotroceni, Iohannis, De stradă numit Ciolanis, Care, mai nou, l-a desemnat Şef în guvernul nou format. Y:

Acest grabnic guvern format, Grea sarcină şi-a asumat.

Este perfect adevărat, Dar nu era timp de-aşteptat. După marea tragedie De la Colectiv, se ştie Că Ponta a demisionat Şi tot guvernul, l-a urmat. Iar ţara, fără guvernare Este într-un pericol mare. De-aceea, domnul şef de stat S-a grăbit, şi-a desemnat Acest guvern zis tehnocrat Căruia i-a dat un pricaz: Să scoată ţara din necaz. Y:

Dar cei care sunt vinovaţi De Colectiv, sunt arestaţi? 107

Nu, acum sunt numai cercetaţi Şi sunt cam mulţi impricinaţi. Y:

Totuşi, ca să vorbim cinstit, Nichita e nedreptăţit. Este drept că e vinovat, Dar de ce l-au încarcerat Când un alt ins, tot vinovat, Care-a primit şi care-a dat Mită, nu a fost arestat? Y:

Mă mir, fiindcă alt vinovat, În alt caz, nu a fost iertat, A fost repede arestat, Dar nu că l-a împins ispita Sau că şi-ar fi stresat iubita. Cum a fost domnul Nichita. Motivul a fost altul. Mita. A acordat nişte contracte Unor persoane agreeate Iar contractantul, generos, I-a făcut un cadou frumos Care însă, n-a depăşit Comisionul obişnuit Adică, nu a fost prea mare. Zece la sută din valoare.

Poate că nu s-a dovedit Fapta, deci ar fi fost greşit Ca să fie încarcerat Un om care-i nevinovat.

Ba fapta este dovedită, Şi e vorba tot de mită. Deci, faptul este evident 108

Şi s-a-ntâmplat în Parlament Unde se discută ardent Dacă cererea DNA De-a o aresta pe Udrea, E justificată sau ba, Ea fiind învinuită Pentru c-a luat şi-a dat mită. Y:

Te înşeli, Udrea n-a negat Căci, fiind fire cinstită, A spus clar: DA, am luat mită, Dar ea a fost împărţită Cu şefii de la PDL Să-i ajut în campanie Ca să stea-n continuare La dorita guvernare. În plus, a spus că-i implicat Aici, şi câte-un magistrat. Iar alţii, au adăugat C-aici ar fi amestecat Şi domn’ Băsescu, şef de stat. Y:

Şi doamna a răspuns c-a dat? Eu bănuiesc că a negat.

Acest discurs, curat, decent, Nu cumva-i un avertisment?

Ba da, căci Udrea a-ncheiat Zâmbind, dar pe ton apăsat: Acum, ştiţi toţi, iubiţi confraţi Aşa că vedeţi cum votaţi. Dacă eu intru la-nchisoare, Urmaţi voi data viitoare. Mesajul fiind receptat, 109

Parlamentarii au votat: DNA nu are dreptate, Doamna are imunitate. Y:

Când conştiinţa-i de vânzare, O cumperi şi scapi de-nchisoare. Dar nu este de mirare, Că tot aşa s-a întâmplat Şi cu un alt vestit bărbat, Ioan Oltean pe-al său nume, Un PNL-ist cu renume Care, gelos pe Berceanu, Udrea, Blaga şi Videanu Că au ajuns aşa bogaţi Şi că nu au fost arestaţi, Şi-a spus că trebuie să facă Şi el, ceva ca să-i întreacă, Şi să devină mai bogat.

Şi chiar aşa s-a întâmplat? Y:

Nu ştiu, dar omu’ a-ncercat, Aşa că a acţionat. Întâi şi-ntâi a tatonat Terenul, să vadă în care Sector profitul e mai mare, Şi după multe căutări Şi-a zis: merg pe retrocedări Adică, pe ANRP Unde despăgubirile Pe care le plăteşte statul Sunt foarte mari, iar subsemnatul, Dacă ajut pe cineva Să ia ce nu ar merita, Mă aleg şi eu cu ceva. 110

Bine gândit, e priceput. Şi după asta, ce-a făcut? Y:

Şi încă unul foarte mare Încât, nu-ngăduie iertare. Y:

Planul său, a funcţionat Şi tare mult s-a bucurat În ziua-n care şi-a-ncasat Prima tranşă de euroi, Sute de mii, bancnote noi. Totuşi, era îngrijorat, Ştia că face un păcat.

Şi el, tot de-asta se temea Şi ca să scape de belea, A prefectat „afacerea“ Chiar într-o cas-a Domnului, Şi cu-acordul preotului Din biserica respectivă. În această perspectivă, Omul răsuflă uşurat: Ştie bine c-a fost iertat. Pioşenia l-a salvat.

În viaţă, oamenii greşesc, Dar numai plebeii plătesc. Iar când un preot se pretează La fapte ce-l dezonorează, El merit-a fi arătat Cu degetul, dezonorat. La fel, nu e potrivită Trufia nemărginită Pe care o vezi în toate Odăjdiile purtate 111

Mai ales de clerici care Deţin o funcţie mare. Y:

Da, pentru că aceşti slujbaşi Ai Domnului, sunt doar urmaşi Ai celor care-au răspândit Credinţa, şi care-au trăit Prin peşteri, şi n-au huzurit Şi nici nu s-au împodobit Cu lucruri scumpe, şi-au murit Săraci, în gând cu Dumnezeu, Dar şi la aproapele său. Y:

Şi crezi că un veşmânt bogat Este ceva de criticat?

Dacă faci ce nu se cuvine, Nu pot să mă încred în tine. Dar foarte bine îmbrăcat, La fel de împopoţonat, E şi domn Paul Lambrino Cu mutra sa de gigolo Care pân-acum a trăit Huzurind ca un parazit, Că niciodată n-a muncit. Dar a cerut, şi i s-au dat, Averi imense de la stat.

Ceva, ceva, am auzit Şi eu, dar fii mai explicit. Y:

Acest om, foarte încrezut, Aşa cum rar s-a mai văzut, Care nu uită nici în somn Cum că el este „os de domn“ 112

Asta-i culmea, şi i s-au dat? Şi ce acte a prezentat? Y:

A cerut la ANRP Ca să i se restituie Bunurile ce le-a avut Într-un îndepărtat trecut, Peste-o sută de milioane De euro. Nişte plocoane.

Da, şi-a început cu frumoasa Fermă pomicolă Băneasa. Iar actele prezentate De suspect, au fost trucate Dar nimeni nu a observat Pentru că şi-aici şi-au băgat Codiţa şi alţi impostori, Renumiţi trăgători de sfori Aflaţi în funcţii foarte mari: Politicieni şi primari, Oameni de-afaceri, finanţişti, Şi ce păcat, chiar ziarişti Care, cu toţi l-au sprijinit. Dar nu degeaba, şi-au primit Partea la care-au convenit.

Când trăieşti ca un parazit, Meriţi să ţi se dea cu flit. Şi chiar să fi întemniţat Căci ai avea de învăţat Să vorbeşti şi româneşte, Căci, vorbind doar franţuzeşte, Colegii se vor supăra Şi nu poţi socializa Cu ei, deci, îţi va dăuna 113

Căci nu vei putea învăţa Ce să faci pentru a scăpa Mai repede din iadul care Este orice închisoare. Y:

Da, e vorba de-un har pe care Nimeni nu ştie că-l are Decât când e la-nchisoare. Atunci, îşi dă seama că are Un talent nemaipomenit La scris, dar nu şi la citit. Cuprins de euforie, Se-apucă omul şi scrie Tot ce suportă o hârtie. Iar scrisul, este cu folos. Ne-o spune Becali, Copos. Y:

Şi chiar este ceva cu care Îţi reduci anii de-nchisoare?

Desprindem de-aici o morală: Închisoarea-i bună şcoală Şi-ar trebui să intre-n ea, Pentru a-nvăţa a se purta Şi vreo câţiva măsluitori Ai legii, trăgători de sfori Care, cum ştim foarte bine, Şi-au dat cinstea pe ruşine.

Dacă ce spui e-adevărat, Aşa ceva nu-i de iertat. Y:

Vorbesc de doi magistraţi care Au călcat legea-n picioare Aşa încât, sunt vinovaţi 114

Eu zic că pentru aşa faptă, Răsplata este meritată. Y:

Dar nu au fost penalizaţi. Din contră, au fost promovaţi. Vorbim de omul plin de har Înaltul magistrat Morar Care-a-ngropat dosarul FLOTA, Ceea ce i-a crescut mult cota De-ncredere, şi-apoi, de-ndată, A primit şi o răsplată: Maestrul a fost transferat La CCR. Şi lăudat.

Cu doamna Stanciu, s-a întâmplat Acelaşi lucru, l-a ajutat Pe domn’ Iohannis, şef de stat, Într-o problemă litigioasă Legată de-o anume casă, În sensul că a amânat, Cu totul nejustificat, Punerea în aplicare A unei decizii care A fost dată de-un magistrat În care spune răspicat: Cumpărarea-cestei case, S-a făcut cu acte false.

Şi în final, ce s-a-ntâmplat? Cumpărarea, s-a anulat? Y:

La asta, greu e de răspuns Căci ultimul cuvânt de spus Îl au juzii de la recurs, Dar, după câte am aflat, 115

Când apa ţi-a ajuns la gură, Plăteşti şi scapi de-ncurcătură. Pentru că aşa-i în acest joc Şi-n viaţă. Totul e un troc: Dai ceva, iei ceva în loc. Dar nici-un târg nu e curat Când iei mai mult decât ai dat, Ceea ce se întâmplă rar. Mulţi oameni fură la cântar. Y:

Cumpărarea s-a anulat. Dar Stanciu tot a câştigat Pentru că, ea a căpătat Un transfer foarte aşteptat: De la înalta CCJ, La mult râvnita CCR.

Aşa este, ai dreptate, Şi asta se-ntâmplă în toate Sectoarele de-activitate. Dar şi furii, la rândul lor Sunt şantajaţi foarte uşor De un alt gen de hoţ care Vine c-o sperietoare Şi ca un om nevinovat, Îi spune celui ce-a furat: Ştiu că s-a lipit de tine Un bun ce nu-ţi aparţine. Dar pot să mă fac că „plouă“ Dacă-mpărţim prada-n două.

Cam aşa-i şi-n politică Unde, când ceva se strică, Pe cei de la guvernare Îi paşte o spaimă mare: 116

Pericolul de schimbare. Astfel, drama COLECTIV A fost un foarte bun motiv Ca domnul Iohannis, repede, Să-nvinuiască PSD De această tragedie Şi-apoi, după cum se ştie, Acest guvern a fost schimbat Cu altul, numit tehnocrat. Y:

Într-adevăr, el a riscat Căci, după cum s-a comportat Noul guvern, abea format, Toţi oameni noi, s-a-mpiedicat. Sarcina lor s-a dovedit Ceva de neînchipuit De greu, pentru mulţi dintre ei, Deşi s-a spus că-s corifei, Căci una-i să stai la birou Şi să-ţi vezi doar de jobul tău, Şi alta să te îngrijeşti De-o ţară-ntreagă, să gândeşti Cum să faci să meargă toate Treburile ca pe roate. Y:

Făcând asta, domn’ şef de stat, Mare răspundere şi-a luat.

Nu înţeleg, măi nepoate, Care treburile toate?

Orice fel de-activitate: Spitale, agricultură, Transporturi, silvicultură, Unde n-au lucrat nici-un pic 117

Aşa încât, s-au poticnit, Pur şi simplu, au capotat, Vreo şapte au demisionat, Aşa că ce s-a aşteptat De la ei, nu s-a confirmat. Experimentul tehnocrat, N-a lăsat urme, s-a uitat. Y:

Când nu eşti de meserie, Degeaba primeşti simbrie. E clar deci, domnul şef de stat Iohannis, n-a fost inspirat Atunci când a înscăunat Acest guvern zis tehnocrat. S-a prea grăbit, şi-ntreb de ce. Ca să scape de PSD?

Gurile rele, aşa spun Pentru că, prea îi sta în drum. Y:

Şi aş mai întreba ceva: Domnia sa, unde era Atunci când în Italia Un cutremur a zguduit Întreaga ţară, şi-au murit Acolo mulţi nevinovaţi Printre care şi mulţi confraţi Era într-o staţiune, Şi aşa de rupt de lume Şi prea ocupat de sine, Că se simţea foarte bine Încât, de asta a auzit În ţară, când a revenit.

118

Când pleci ca să te odihneşti, Uită de grijile lumeşti. Numai aşa simţi că trăieşti. Y:

Afacerile necurate, Se fac doar cu complicitate. Dar tot cu complicitate S-au făcut şi se fac toate Campaniile electorale, Atât cele parlamentare Cât şi prezidenţiale, Care sunt sponsorizate Cu bani „negri“, toţi adunaţi De la diverşi mari potentaţi Care, atunci când dau ceva, N-o fac degeaba, cer altceva. Y:

Când trândăvind, ai obosit, Un pui de somn, e nimerit. Şi tot la fel de adormit Este şi cel care-a primit Medicamente „botezate“, Deci fără eficacitate De Hexi Farma livrate Aşa-ncât, patogenii, toţi Se infiltrează ca nişte hoţi În organismele vii care Au rămas fără apărare.

E clar că ăsta-i doar un troc.

Aşa e, dar în acest joc Mai intervine cineva Care-şi asumă sarcina Ca toţi acei bani colectaţi 119

Să fie întrebuinţaţi Doar pentru publicitate, Prezentându-l pe candidat Ca cel mai „tare“ om din stat. Y:

Dar cel ce face-aşa ceva Înseamnă că e cineva Care-i destul de-apropiat Cu respectivul candidat.

Pot spune, foarte-apropiat, Iar acest om, Blaga pe nume, Se bucură de un renume Mare, pentru că, se spune Că pe Băsescu l-a ajutat Ca să ajungă şef de stat De două ori, şi c-a luptat Aprig, de fiecare dat’ Cu un dur contracandidat. Y:

Domn’ Blaga deci, şi-a câştigat O faimă, fiindcă a luptat Spre faima unui şef de stat Dar şi mai aprig s-a luptat Doamna Kovesi, când şi-a luat Diploma de doctorat Care, deşi un plagiat, Dă bine, vezi imediat Că-i vorba de un om titrat De-acum, având un alt statut, Mândră cum nu s-a mai văzut, S-a înconjurat cu fală Cu oameni gen Portocală Şi împreună, luptă toţi Ca să scape ţara de hoţi. 120

Şi tot o luptătoare e Şi şefa de la AEP, Doamna Pătru pe-al său nume Care-i cunoscută-n lume Pentru trocul care-l făcea Cu cei ce apelau la ea Cerându-i, şi ea le dădea, Softuri cu care se putea Modifica un rezultat La alegeri. Furt curat. Pentru aşa o lucrare, Mita era foarte mare, Dar obişnuită la noi: Sute de mii de euroi. Y:

Dar cel mai mare luptător, Adevărat toreador, Care se află pe pământ Luptând cu morile de vânt, Este domn’ Iohannis, care, În dorinţa lui cea mare De-ai scoate de la guvernare Pe cei din ALDE-PSD, A-ntrecut orice limite.

Nu cumva tu exagerezi? Prea-n negru lucrurile le vezi. Y:

Nicidecum, întâi a gafat Atunci când nu i-a invitat La serbarea anuală De ziua naţională Şi pe liderii PSD. Aşa fiind, întreb: De ce? 121

Fiindcă ei sunt consideraţi Cu toţu, nişte oameni „pătaţi“. Y:

Asta nu e un argument Pentru că, este evident, Nimeni nu este vinovat Decât după ce-i judecat Şi după ce verdictu-i dat. E clar deci că domnia sa N-a auzit de aşa ceva. În plus, fiind şi supărat Că PNL n-a câştigat Nimic la parlamentare, Precum şi pentru că n-are Un om de mare valoare Care să-i preia frâiele Ce şi-a zis preşedintele? Îl chem pe Tăriceanu-aici, Îl momesc cu câţiva covrigi Şi...

Opreşte-te, frăţioare, Când vorbeşti la supărare Meriţi să primeşti iertare. Y:

Nu e aşa, căci dumnealui, Fiind chiar şeful statului, De toată lumea-i urmărit Şi taxat dacă a greşit. Aşa fiind, el l-a chemat Pe Tăriceanu la Palat Şi i-a spus ca să-i trădeze Pe PSD-işti, şi să formeze O nouă majoritate În care să intre toate 122

Y: X:

Interesant, şi ce-a mai spus? Crede că asta-i de ajuns? Y:

Partiduleţele care Se doresc la guvernare.

Dânsu-i convins de-aşa ceva, Că-n alianţă vor intra PNL şi cu USR, PMP cu UDMR Şi ALDE, în frunte cu tine, Şi-o să strângem, numai bine Mandatele necesare S-ajungem la guvernare. Este că m-am gândit bine? Ai încredere-n mine, Căci de se-aşează apele, Te numesc şef la PNL.

Asta-i de neimaginat, Este ceva de neiertat, Să ajungă şeful de stat, Care are un singur rol, Acela de mediator Să se transforme-n jucător Şi să facă o deturnare A voinţei populare, Este, fără discuţie Doar un act de corupţie. Şi Tăriceanu, ce-a răspuns? S-a bucurat că va fi „uns“? Y:

Nici vorbă, el a ascultat Dar, ca om bine educat I-a răspuns foarte zâmbitor, 123

E clar că preşedintele Are ceva cu PSD. Dovada-i de necontestat: Domnia sa l-a refuzat Pe omul nominalizat De PSD ca premier În decembrie anul trecut. De ce? Nu era mână de fier? Sau era un nepriceput? Y:

Că-i mulţumit cu ce are, Că-i deja la guvernare Şi chiar dacă n-ar fi aşa N-ar intra în aşa ceva. Am fost şi sunt om de cuvânt Şi nu arunc cu vorbe-n vânt.

Şi-nc-o dovadă c-are ceva Cu PSD, sună aşa: La a doua propunere De premier a PSD, A răspuns în derâdere A dat numai un SMS Din care s-a-nţeles că e De-acord cu acest nou candidat Vă place cum a procedat?

Dacă mă întrebi pe mine, Eu zic că n-a făcut bine. Y:

Şi-ncă ceva a mai făcut, Ceva care-i greu de crezut Fiind, probabil, supărat Pentru că n-a fost invitat În SUA, unde pe NOU CAMP 124

Republicanul Donald Trump A fost uns, cu osanale Preşedinte-al ţării sale, Şi mai vrând ca să arate Că-i în dezacord cu toate Hotărârile luate De guvernu-abea instalat, Domnia sa a profitat De-un marş neautorizat La care s-a alăturat, Şi voios nevoie mare Strigă, plin de indignare: Liviu Dragnea, nu uita, Puşcăria-i casa ta.

Asta le-ntrece pe toate. Cum a putut să ia parte La un marş de protest care N-avea autorizare? Nu ar putea fi acuzat Că marşul a fost „aranjat“ Cu câteva zile-nainte Chiar de domnul preşedinte? Oricum, făcând ce a făcut, Domnia sa şi-a pus la gât O lozincă cu tricolor: Din şef pentru-ntregul popor, Eu sunt doar un INSTIGATOR. Y:

Şi-ar mai fi de menţionat Cum că se face vinovat De încă un mare păcat: În orişice-mprejurare Dânsu’ strigă-n gura mare Că mai mulţi guvernamentali 125

Şi nu-i firesc să fie-aşa? Pentru că n-au ce căuta În viaţa noastră, nu-i aşa? Y:

Care în stat au funcţii mari, Nu sunt decât nişte penali, Şi c-ar avea datoria Să-şi prezinte demisia.

Aşa este, e-adevărat, Numai că dânsul a uitat Ceva, nimeni nu-i vinovat Până ce nu e judecat Şi se dă un verdict curat Domnul X este vinovat Şi ca urmare, condamnat. De ce atunci şeful de stat Se pronunţă anticipat? Oare dumnealui nu ştie Că-n drept e o prezumţie Zisă de nevinovăţie?

Nu se poate să nu ştie, Dar când vorbeşti la mânie... Y:

A vorbit la supărare? Las-o-ncolo, frăţioare. Atunci, spune-mi, cum de-a uitat De un proces demult clasat Unde-i vorba despre-o casă De la nu ştiu cin’ rămasă Că actele ce s-au încheiat În ziua când s-a cumpărat Casa, au fost falsificate Iar titlul de proprietate 126

Y: X:

Vrei să spui că-n acest proces Are şi dâns-un interes? Y:

Care s-a obţinut prin rapt, A fost, pe bune, anulat?

Fără-ndoială, deşi casa Era pentru soţia sa. Dânsa a fost cumpărător Dar el, iubitul soţior, Poate spune că nu ştia Cam ce-nvârte soţia sa? Eu nu prea cred aşa ceva. Deci, e la fel de vinovat Ca soaţa care-a cumpărat. Făcând deci un scurt rezumat, Rezultă că domn’ şef de stat Este un bun tăinuitor, ŞI deci, nu-i doar instigator, Este şi falsificator.

Atunci când ţi-ai pătat obrazul, Ia-o pe alt drum, schimbă macazul. Pentru că, un roi de-albine Care-i stârnit, se ştie bine, Te înţeapă şi pe tine. Dar, la fel de „tunătoare“ Sunt şi veştile pe care Le dă Ghiţă Sebastian, Un abil politician, Amic cu doamna Kovesi Şi Coldea de la SRI Care se întâlneau ades Nutrind acelaşi interes: Să facă bani. Mulţi, din orice. Scopul, scuză mijloacele. 127

Y: X:

Ba da, ceva a răsuflat Ceea ce i-a şi speriat Şi Ghiţă, primul suspectat A făcut omul ce-a făcut Şi într-o noapte-a dispărut, Aflându-se pe undeva De unde poate comunica Pe internet cu mass-media, Transmiţând în lumea mare Mesaje referitoare La afacerile murdare Pe care el şi-ai săi amici În calitate de complici Le-au făcut ani şi ani la rând. Y:

Şi-l putem crede pe cuvânt?

Nu ştiu, dar nu-s doar vorbe-n vânt Dar efectul de pân’ acum A fost precum un glonţ dum-dum Pentru domnul Coldea care, Suspectat de implicare În afacerile murdare Pe care Ghiţă le-a arătat, A fost repede suspendat Din funcţie şi anchetat. Y:

Şi de-asta, nimeni n-a aflat?

Şi ce spune verdictul dat?

Cam ce era de aşteptat: Ancheta l-a găsit curat. Mai clar de-aşa, nu se poate. Corb la corb, ochii nu-şi scoate. 128

Şi asta, l-a descumpănit? Y:

Dar nu este de mirare, Aşa gândesc toţi cei care Se lasă prinşi de-acelaşi joc Şi se ajută reciproc Să pună frână la ceva Ce nu e pe voinţa sa. Un asemenea cetăţean E şi domnul Nicuşor Dan, Un tânăr politician Care, cu a sa USB Plănuia să ia frâiele Capitalei la „locale“ Sperând s-ajungă primare. Dar planul, i-a fost în zadar. N-a luat nici un post de primar.

Nu chiar, însă şi-a revenit Şi cum este un luptător, Nu renunţă aşa uşor Aşa-ncât, foarte repede A-nchegat noua USR, Formaţiune cu care A mers la parlamentare Unde-a luat lozul cel mare Şi a intrat în parlament. Acum, este om influent.

Pentru un aşa rezultat, Chiar merită felicitat Căci mai ieri, nimeni nu-l ştia. Azi însă, este cineva.

129

Este firesc să fac-aşa. El este OPOZIŢIA. Dar când se ceartă doi colegi De partid, ce poţi să-nţelegi? Că sunt nişte oameni care Au minţile la plimbare Şi gândesc doar din picioare. Aceşti domni, Ponta Victoraş Şi cu Dragnea cel drăgălaş, Sunt doar nişte înfumuraţi Care-ar trebui condamnaţi Pentru că, dac-o ţin tot aşa, Partidul se va destrăma. Y:

Aşa e, dar, din păcate, Proiectele sale, toate Au fost repede uitate Căci, de când este-n parlament Este ca şi inexistent. N-a prezentat nici un proiect În plen, pe nici un subiect Din toate cele pe care Le vrea spre rezolvare. În schimb, când coaliţia De guvernare propunea Spre aprobare-n plen ceva, El vota totdeauna BA.

Când lacăt la gură nu-ţi pui, Intri-n gura târgului. Dar se pare că şi-n ALDE Au fost nişte contre „calde“.

Aşa este, pe post de spin Aici, era Dan Constantin. 130

Dar problema s-a rezolvat, A fost repede expulzat Şi toată lumea s-a calmat. Y:

Vrei să spui că de la privat Furtu-i mai mic decât la stat Şi nu merită condamnat? Y:

Cât priveşte buna stare A maselor populare, Ea a fost mereu pendinte Şi astăzi, şi mai ‘nainte De cât jaf se face-n ţară. Şi dacă odinioară Se fura doar de la privaţi, Azi, lucrurile s-au schimbat: Se fură vârtos de la stat.

Nici vorbă, furtu-i furt mereu Iar furii, nu-s pe gustul meu. Dar în trecut, lumea toată Era atenţionată Prin câteva vorbe care Făceau apel la onoare, Spunând că de furi odată, Vei fura şi altădată Aşa încât, este bine Să nu te faci de ruşine. Căci cine fură azi un ou, Mâine el va fura un bou.

Zicala, e foarte veche Şi-i bună, n-are pereche. Dar vrei să zici c-aşa morală Nu mai este actuală? 131

Nu, astăzi, spre mâhnirea mea, Morala se pronunţ-aşa: Cine fură azi doar un ou, Este considerat un bou. Asta-i zicala cea nouă De după opzecişinouă, De când, după cum se ştie, Trăim în democraţie Care e înţeleas-aşa: Fiecare face ce vrea. Dar azi ei nu mai sunt numiţi Hoţi, fiindcă-s deosebiţi, Adică, ei sunt înţelepţi Şi se numesc BĂIEŢI DEŞTEPŢI Care, cu toţi au prăduit Tot ce fusese construit Ieri, în hulitul comunism.

Asta-nseamnă liberalism Dar pentru că vorbim de furt, Mai este ceva de ştiut. Ne spune asta un gazetar, Iar vestea a pus lumea pe jar. Acest domn, ne spune nouă Că-n anul două mii nouă, Scrutinul prezidenţial A fost măsluit radical, Iar cel care a câştigat, Bine-nţeles, nemeritat, A fost cel care-a candidat Pentru partidul democrat. Y:

Nu înţeleg, cum s-a putut Aşa ceva? Nu-i de crezut. Nu poţi spune mai detaliat Cam ceea ce s-a întâmplat? 132

Lucrurile stau cam aşa: În casa domnului Oprea S-au întâlnit la o cafea Maior, Kovesi şi Coldea Care, gândind că-n viitor Au nevoie de-un protector, Când, făcând vreo mânărie Ce-i duce la puşcărie, Ar fi salvaţi dac-ar avea Un sprijin de la cineva. Şi-au zis deci, că-i sarcina lor Să-l ajute pe protector Ca să iasă învingător La alegeri. Şi l-au ajutat: Domnul Băsescu a câştigat. Y:

Am înţeles, cei trei şi-au luat O poliţă de-asigurat.

Aşa se face, domnilor, Că cinci ani, al nostru popor A avut drept conducător Un preşedinte impostor. Y:

Când ai prieteni pe măsură, Scapi din orice încurcătură. Şi tot un asemenea rol A jucat şi domn’ procuror Lazăr când, fără nici un drept, A chemat şi i-a luat de piept Pe câţiva înalţi demnitari, Guvernanţi şi parlamentari. Cărora, a sa excelenţă Le-a imputat, fără decenţă, O ordonanţă de urgenţă 133

Y: X:

Dacă-i aşa, e foarte grav, Şi-a dat cineva de necaz? Y:

Care, după părerea sa S-a dat încălcând legea.

Nu, fiindcă CCR a dat Un verdict care i-a stopat Entuziasmul deplasat: Ordonanţa e legală Şi constituţională, Ceea ce-nseamnă, altfel spus, Că domnul procuror sus pus, S-a făcut puţintel de râs.

Dorind să-ţi arăţi importanţa, Îţi demonstrezi doar ignoranţa. Şi tot un furt calificat Sunt voturile care s-au dat În Franţa, la ambasadă Unde au venit, grămadă Toţi românii împrăştiaţi În toată Franţa, dar racolaţi De domn’ Baconschi, omul care, Grijuliu nevoie mare De soarta şefului de stat, S-a hotărât, şi n-a mai stat: A strâns, doar în cinci minute Voturi, vreo câteva sute De mii, pe care le-a trimis În ţară, unde s-a decis: Scrutinul a fost câştigat De onoratul candidat Al partidului democrat. 134

Nici Münchausen nu putea Să născocească altceva. Dar şi din alte părţi vin veşti Care te fac să te cruceşti. SIPA, arhiva secretă-n care Se pusese la păstrare O mulţime de dosare Ascunzând fapte „murdare“, A fost spartă de-un scelerat Care, cu gând rău, a furat Mai multe dosare care Erau compromiţătoare Pentru vreo câţiva magistraţi Care puteau fi şantajaţi Dacă ei nu ar fi jucat Aşa cum li s-ar fi cântat.

Cum de-a fost posibil oare O asemenea lucrare, Ca o arhivă dosită, De ochi de Argus păzită Să dispară peste noapte? Y:

Răspunsu-i unul la toate: A existat complicitate. Şi tot de complicitate E vorba şi-n alte fapte În care s-au dat milioane De euro-dolari, plocoane, Pentru care nu s-a plătit Nici un impozit pe venit. Vorbim aici de LPF, De RCS şi RDS Ce-au reuşit, prin mita dată Să-şi subordoneze o gloată 135

Chiar dacă jocu-i periculos, Dar poţi să tragi un mic folos, Intri-n joc. Banii n-au miros. Y:

De oameni fără ruşine Care, când le vine bine Se-nhăitează cu oricine.

Tot cam la fel a procedat Şi renumitul magistrat Doamna Monica Macovei, Ex-ministrul justiţiei Pe timpul primului mandat Al lui Băsescu, şef de stat.

Chiar şi-un ministru s-a dedat La fapte ce-s de condamnat? Y:

Când ai spatele-asigurat, Poţi face orice, chiar de-i păcat Aşa că, doamna ministru, În al său mandat sinistru A cules de prin arhive Dovezi reale-fictive Pe care le-a despachetat Frumos, şi apoi i le-a dat Unui umil subordonat Căruia, scurt, i-a ordonat: Din aceste dovezi, clare, Să-mi faci un dosar cu care Să-l băgăm la închisoare Pe Cutare şi Cutare, Deoarece şi întrucât Îmi stau precum un nod în gât. 136

Iar pentru munca ce-a prestat Domnia sa a căpătat Ca premiu, un râvnit mandat De europarlamentar Truda deci, n-a fost în zadar. Aici, ne reprezintă ţara De dimineaţa până seara. Cu-acelaşi zel ce l-a avut Mereu, şi astăzi, şi-n trecut. Y:

Când te-ai născut cu-anume fire Aşa trăieşti, n-ai lecuire. Şi la fel de infatuat E şi domnul ex-deputat Cristi Boureanu, care Fiind ieşit la plimbare Alături de iubita sa, Într-o maşină, la şosea, Ne-a arătat domnia sa Că poate să facă ce vrea.

Şi cam ce i-a trecut prin cap? Y:

Ceva care l-a prea costat: Un poliţist ce dirija În zonă circulaţia, A oprit maşina care Rula cu viteză mare Şi apoi, intrându-şi în rol, A cerut actele la control, Iar pe şofer l-a obligat Să sufle într-un aparat Care spune, fără ocol Dac-ai băut sau nu alcool. 137

Să nu-mi spui că s-a dovedit Că omul era cherchelit Y:

Ba chiar aşa, s-a dovedit, Însă şoferul, cătrănit, Şi cu vorbe pline de-ocări, L-a luat pe-agent la întrebări: Cum îţi permiţi să mă opreşti? Tu nu ştii cu cine vorbeşti? Eu sunt Cristi Boureanu, Cel care şi-a servit neamul În funcţia de deputat Unde-am muncit neîncetat, Chiar dacă, obosit fiind, Mă trezeam deseori dormind. Pentru ce faci tu, eu ţi-aş da Numai o palmă, uite-aşa. Şi poc, agentul s-a trezit C-un pumn în nas, bine ţintit.

Nici asta nu e de crezut. Şi poliţistul, ce-a făcut? Y:

Ce să facă? A ripostat, Aşa încât, justificat, Pentru că a fost agresat, I-a tras domnului deputat Un pumn în gură, lăsându-l lat. Apoi, amândoi au plecat La tribunal, unde s-a dat Sentinţa: domnul deputat Este singurul vinovat Pentru tot ce s-a întâmplat, Şi a primit ce-a meritat. Adică, a fost arestat. 138

La omul cu nasul pe sus, Lumea se uită ca la urs. La fel şi cu bănăţeanul Premier Sorin Grindeanu Care, fiind învinuit Cum că nu şi-a îndeplinit Toate sarcinile de-onoare Din programul de guvernare, A fost sfătuit ca să-şi dea De urgenţă, demisia. Y:

Mie, aşa o măsură, Nu mi se pare prea dură.

Nicicum, ea-i justificată De promisiunea dată De PSD în campanie Când, cu surle şi trâmbiţe, La alegători le-a promis Ca va-ndeplini tot ce-a zis. Cum însă Grindeanu nu vrea Să-şi prezinte demisia, Tandemul ALDE-PSD A elaborat repede, Ca o ultimă măsură, Moţiunea de cenzură Care, pusă-n plen, a trecut, Şi tot guvernul a căzut. Y:

Aşa ceva nu s-a-ntâmplat Niciunde, e un unicat În lume, şi-i de lăudat. Dar aici, coada şi-a băgat Şi Ponta, care-i supărat C-a fost părăsit de soartă 139

Urcuşul este foarte greu. Coborâşu-i uşor, mereu. Şi dacă Victor şi Sorin Merită criticaţi din plin Pentru comportamentul lor De tip destabilizator, La fel merită criticaţi Şi alţi prea înalţi amploaiaţi, Ofiţeri MAI, care Se plâng cu lacrimi amare Că li s-au tăiat, ce jale, Pensiile speciale. Aşa fiind, şi ca răspuns, Ei protestează: E de-ajuns, Nu mai vrem ca să mai lucrăm. De mâine, ne pensionăm. Y:

Şi tras pe linie moartă. Se străduie deci cât poate Ca să pună beţe-n roate La toate acţiunile Întreprinse de PSD Şi caută noi aliaţi La fel de mult de ahtiaţi Ca el după funcţii mari: Guvernanţi sau parlamentari.

Dar asta, şi-o spun cu curaj, Nu este decât un şantaj.

Exact aşa gândesc şi eu Căci, să mă bată Dumnezeu, De ce pensie specială? Pentru că ei, fără-ndoială Toţi au salarii foarte mari 140

Faţă de alţi funcţionari Aşa-ncât, pensia „normală“ Este şi ea substanţială. E drept, n-au munca uşoară Însă ea nu se compară Cu cea a unui biet miner Care, dacă nu-i braţ de fier, Nu mai apucă pensia. Atât cât este, vai de ea. Y:

Nici vorbă, şi mai e ceva Ce nu-ntâlneşti altundeva: Vârsta de pensionare E prea mică, mi se pare Căci la cincizeci de ani vere, Omul e încă în putere, E o maşină-abea rodată La fiare vechi aruncată Ceea ce, precum se ştie E cea mai mare prostie. Nu face-aşa un gospodar Chiar dac-ar fi milionar. Y:

Problema, privită aşa, Nu le susţine cauza.

Dar nu-i o faptă imorală, Pensionarea e legală.

Aşa o fi, eu nu zic ba, Dar se întâmplă altceva: După ce se pensionează, Se duc şi se reangajează Undeva, tot ca bugetari Şi la fel cu salarii mari, 141

Scoţând astfel de la buget O mare sumă de bănet. N-ar fi bine ca-n locul lor Să se-angajeze-un munitor Care-i şomer, şi vrea o pâine Să trăiască de azi pe mâine? Y:

Aşa ar trebui, fireşte, Dar azi, nimeni nu gândeşte La oamenii sărmani care Se află-n mare strâmtoare? Lupta e care pe care. Iar dacă, din întâmplare Are o „colaborare“ Cu cineva tare-mare, Strânge o avere care E cât Everest de mare, Omul se crede Dumnezeu. Taie şi spânzură mereu.

Întotdeauna a fost aşa. Omul bogat, face ce vrea. Y:

Aşa este, din păcate, Dar se-ntâmplă astea toate Pentru că-i complicitate. Şi dacă totuşi, cineva Se-ncumet-a face ceva Şi vrea să-l ia la scărmănat, Omul e iute anunţat De cei cu care a „lucrat“ Aşa încât, omul bogat Pune coada pe spinare Şi fuge peste hotare. 142

Altfel spus, el „a fost scăpat“. Nu este rău să fii bogat. Y:

Aşa ceva s-a întâmplat Şi cu un ins mult lăudat, Domnul Puiu Popoviciu Omul cu mintea ca briciu’ Care, aflând că va fi „abordat“ N-a stat pe gânduri, a plecat. A făcut la fel ca Ghiţă, N-a lăsat nici o portiţă Deschisă, s-a evaporat, A intrat în anonimat Şi nu mai este de găsit, Umblă prin lume travestit Şi-şi cheltuieşte avuţia Strânsă prin rapt în România Ca un turist adevărat Merită deci, felicitat.

Când şoimul are prada-n gheare Nu-i mai dă drumul, chiar de moare. Şi tot turist împătimit E şi domn’ Orban, om vestit În partidul ce l-a lansat Căruia-i este devotat Şi pentru care-i în stare Să-şi păteze a sa onoare Fiindcă, spune domnia sa Spre-a-şi adormi conştiinţa, Pete, găseşti şi în soare, Şi deci, n-ar fi păcat mare Dacă mă maculez un pic. O fac pentru al meu partid Căci eu, pentru partidul meu, Mă iau de gât cu Dumnezeu. 143

Se leagă, dar s-o luăm uşor. Fiind el mare amator De cultură, s-a deplasat În SUA, unde-a vizitat Toate muzeele de stat Şi peste tot a admirat Opere de artă care Sunt unice, foarte rare. În paralel, l-a contactat Pe unchiul Sam, şi prea plecat, Umil, cu jalba în proţap, S-a tânguit că în ţară Este haos, foc şi pară. Y:

Asta-i ceva de lăudat, Merită popularizat. Asta-nseamnă liberalism. Dar cum se leagă de turism?

Asta-i de nemaipomenit. Şi concret, ce s-a jeluit?

S-a plâns că ALDE-PSD Le încurcă planurile Şi le blochează drumul care I-ar duce la guvernare; Că taie şi spânzură cum vor Înfometând bietul popor; Că-ntocmesc numai legi care Să-i scape de închisoare; Că celor din magistratură Vor să le pună pumnu-n gură Obligându-i să plătească De se-ntâmplă să greşească. Nu mai răbdăm, suntem stresaţi, 144

Vă rugăm ca să ne salvaţi. Scăpaţi-ne de lipitori Şi vom fi recunoscători. Y:

El a luat de bune toate Poveştile prezentate Şi excesiv de supărat De toate cele ce-a aflat, Le-a adresat o scrisoare Lui Dragnea-Tăriceanu-n care Le spune că şi-au depăşit Statutul, şi deci, c-au greşit Şi îi întreabă disperat: Cum e posibil ca-ntr-un stat Ce se pretinde democrat Să se întâmple-aşa ceva? Ne-aţi înşelat încrederea. Y:

Când vrei să scapi de cruda soartă Plânge-te la Înalta Poartă. Şi unchiul Sam, cum a tratat Acest demers de neiertat?

Mai rar aşa o replică. Nu seamănă a critică.

Dar speech-ul nu s-a terminat, Unchiul Sam a continuat: Noi, pân-acum, v-am ajutat Armament nou v-am tot livrat. Puteţi deci să vă apăraţi În caz că sunteţi atacaţi. Dar dac-o ţineţi tot aşa, Livrările le vom stopa. Aţi greşit, şi vă-ntreb: De ce? 145

Vă puneţi în cap masele Care tot manifestează. Asta nu vă deranjează? Iar legea pentru magistraţi, Stopaţi-o, nu îi mai stresaţi. Y:

Asta nu este altceva Decât un ordin, nu-i aşa? Ceea ce, nu-i de acceptat Pentru că-i ceva deplasat, Şi alt înţeles nu are Decât că-i ameninţare. Ar trebui ca cineva Să le-atragă atenţia.

Păi chiar aşa s-a şi-ntâmplat, Căci cei doi şefi s-au supărat Dar bine crescuţi, s-au calmat Şi au răspuns imediat, Pe un ton demn, civilizat Că România e un stat Suveran şi independent Şi deci, de nimeni dependent, Şi avem capacitatea Să ne conducem Cetatea Cât mai bine cu putinţă, Fără altă ingerinţă. Y:

Îmi place-asemenea răspuns, Dar cred că nu este de-ajuns Aşa că aş adăuga Alături, şi părerea mea: Poporul nostru, milenar, Are destui oameni cu har Care, cu-nţelepciunea lor 146

Au păstorit acest popor Prin veacurile ce-au trecut Şi nicicând nu ne-am abătut De la dreptate şi-adevăr Şi sperăm că şi-n viitor Acest far călăuzitor Să ne fie izbăvitor.

Bine punctat, nimic de zis, Nu-i loc de nici un compromis. Şi ca să fie clar, curat, Aceşti şefi au adăugat: Dorim să vă mai informăm Că noi vrem să cooperăm Cu oricare dintre state, Dar vrem să fie respectate Principiul de egalitate Şi cel de suveranitate. Sunt principiile care Permit o colaborare Trainică şi-ndelungată, Întotdeauna respectată. N-am fost, şi nu vom fi nicicând Plecaţi, cu nasul în pământ. Y:

Cred c-această scrisorică Ar mai trebui citită Şi de domnu Orban, care A avut o comportare Zic eu, compromiţătoare Pentru că, dac-ar face-aşa Poate-ar mai învăţa ceva. El însă, nu are stare Şi cât e ziua de mare Se luptă cu-nverşunare 147

Întradevăr, e-nverşunat. Aşa se face că-n Senat Zi după zi, s-a ridicat Din banca lui, şi supărat A tunat şi-a fulgerat Contra acelora care Se află la guvernare, Acuzându-i de minciună, De afaceri pe sub mână Rea credinţă, indolenţă Şi trafic de influenţă, Opunându-se la toate Proiectele prezentate De PSD la avizare Şi apoi la aprobare. Y:

Dând din mâini şi din picioare (Că alt argument nu are) S-ajungă pe drumul care Îl duce la guvernare.

Întradevăr, e disperat, Dar truda lui, mare păcat, N-a adus nici un rezultat. S-a văzut astfel obligat Să ia şi ultima măsură: Moţiunea de cenzură.

Aşa e, dar a eşuat Căci vai, şi asta a picat. Atunci, complet debusolat, A scos-o la înaintare Pe doamna Raluca, care A-ncercat, bat-o norocul Ca să dreagă busuiocul. 148

Dar, după ce a obosit Vorbind prea mult, s-a plictisit, Şi n-a realizat nimic. Astfel, domn’ Orban a rămas Precum un câine de pripas Care-şi caută un stăpân Puternic, îndrăzneţ şi bun. Y:

Şi l-a găsit. Imediat. Dumnealui s-a alăturat Celor ce manifestează În stradă, şi-i înfierează Pe cei care guvernează. Aici, lângă aceşti confraţi Cu armament vocal dotaţi, Dar şi cu bâte şi pumni tari Asemeni unor mercenari, Şi-a găsit şi Orban locul Pe care a mai stat cândva, Şi-acum vrea a-l continua, Căci acum, slavă Domnului, Este în elementul lui.

Aici, i s-a alăturat Şi un renumit tehnocrat, Domnul Cioloş, ex-premier, Care a arătat mult fler În ziua când, fiind rugat, De dragul nostru şef de stat Să-şi lase slujba din UE Şi să se-ntoarcă repede În patrie, pentru-a salva Ţara care aluneca Spre o mare prăpastie Unde o-mpingea PSD. 149

Îmi amintesc ce s-a-ntâmplat Atunci, domn’ Cioloş n-a mai stat Pe gânduri, a acţionat: S-a-ntors în ţară imediat Şi bucuros a acceptat Să-şi asume răspunderea De a prelua guvernarea Ţării, aşa încât el a format Un nou guvern, zis tehnocrat Unde el s-a înscăunat Ca al patrulea om în stat.

Aici, e de menţionat Un lucru demn de remarcat: Acest guvern abea format E primul guvern apolitic De pe plaiul mioritic. În această calitate, Şi muncind pe deşelate De cu zori şi până-n noapte, A reuşit să arate Că e priceput la toate Trebile, şi că se poate Rezolva orice problemă. Iese din orice dilemă. Y:

Muncind astfel, şi-a câştigat O faimă de necontestat Aşa fiind, partidele Aflate-n opoziţie Şi-au zis că dacă ar avea Un şef ca Cioloş, i-ar salva, Ar fi singurul om care I-ar duce la guvernare, Aşa că, i-au cerut în cor 150

Să le fie conducător. El însă, ferm, i-a refuzat Şi le-a răspuns imediat: Îmi pare rău, nu pot s-accept, Nu-s om politic, nici adept Al luptei pentru putere Aşa-ncât, ce mi se cere Eu niciodată n-am făcut. Nici astăzi şi nici în trecut Apelaţi la altcineva Care-a făcut aşa ceva.

Răspunsul ar fi fost cinstit Dacă nu s-ar fi răzgândit Aşa încât, a socotit Că ar fi foarte nimerit Să-şi facă propriul partid. Acest gând, şi l-a anunţat Atunci când a participat Cu Orban, şeful PNL La manifestaţiile Din stradă, unde se striga: Jos hoţii, jos cu mafia. Este primul pas pe care Domnul Cioloş, cel mai mare Tehnocrat din adunare, L-a făcut spre guvernare. Y:

Aşa o fi, dar pân’ atunci, Mai are de luptat, pe brânci, Deoarece ai de luptat Cu lucruri greu de-anticipat Fiindcă lumea vrea să ştie Cam ce ideologie Va avea acest nou partid 151

Care, oricum, este un hibrid Fiindcă va fi alcătuit Numai din persoane care Sunt membri-n altă grupare. Vor fi deci ca un amalgam Ce seamănă c-un poligam. Aşa fiind, o întrebare, Se pune, năucitoare: Poate s-adere, doar un plebeu, La un partid gen curcubeu?

Dacă un gând te ispiteşte, Aplica-i doar când se „dospeşte“. Căci numai procedând aşa Eşti sigur de izbânda ta. Aş-au făcut şi cei care Au fugit peste hotare Poliţia a rămas, toată, Mută, cu gura căscată. Y:

Da, nu prea se simte bine, S-a cam făcut de ruşine Căci, după Ghiţă Sebastian Care ne-a părăsit mai an, Şi-acum duce o viaţă plină Chiar în Serbia vecină, Şi după Puiu Popoviciu Care ne-a dat în nas cu pliciul Şi-acum trăieşte-n Anglia Unde-şi mănâncă pensia, Înc-o bombă a explodat Dând toată lumea peste cap: Radu Mazăre, PSD-istul Excentricul, afaceristul, Flegmaticul, nonconformistul, 152

Aşa deci, acest măscărici, Bun doar de scamator la bâlci, Şi-a pus coada pe spinare Şi-a luat-o din loc la vale. Aşa fiind, aş întreba: Cum de se-ntâmpl-aşa ceva Când toţi aceşti trei dispăruţi Erau prea bine cunoscuţi? În plus, asupra lor plana Teama de-a se „evapora“ Aşa cum s-a mai întâmplat. Dar lecţia, nu s-a-nvăţat. Y:

A fugit în Madagascar Unde e locul ideal Pentru scene de carnaval În care, cum a dovedit, El e maestru emerit.

În aceste situaţii, Cine ne dă explicaţii? Căci, cu-acest gen de infractori Bogaţi şi trăgători de sfori Care pot duce-n ispită Orice lingău, dându-i mită, Nu-i bine frâul să-l slăbeşti. Altfel, cum s-a văzut, plăteşti.

Ai dreptate, e foarte clar, Numai controlul judiciar Nu-l sperie pe delicvent Care, fiind inteligent, Ştie că nu-i suficient Şi nu-l poate localiza În caz că pleacă undeva. 153

Aşa fiind, nu-i greu deloc Să se mute din loc în loc Şi să-şi contacteze toate Cunoştinţele „pătate“ Şi cu ceva complicitate Să dispară peste noapte. Y:

Iar pentru a-l împiedica Pe-un infractor de-a evada, Trebuie ca orice damnat Să fie monitorizat Mai bine, şi pentru a-i tăia Pofta de-a se evapora, E bine ca averea sa Să fie, toată, sechestrată Până după judecată. Dacă rezultă că-i vinovat, Averea să treacă la stat. E singura modalitate De-a pune capăt la toate Actele de nedreptate.

Ogarul care nu mai are Miros, nu-i bun de vânătoare Este drept, lupta cu hoţii Este grea, o ştim cu toţii, Dar şi-n politica mare Lupta e care pe care Deşi, când se întâmpl-aşa, Îşi pătează imaginea Care rămâne pătată Căci n-o poţi spăla vreodată. Y:

Asta toată lumea ştie: În nici o politichie, 154

Nici nu mă mir, în PSD Mereu se-ascut săbiile. Şi-avem mai mulţi condotieri? Y:

Nu-i loc de prietenie Căci orice politician Se crede un magician. De-asta nici n-a trecut anu’ De la scandalul Grindeanu, Şi-n PSD a început Un nou scandal, mai de temut.

Sunt tot aceiaşi de mai ieri: Unul, şeful partidului, Altul, şeful guvernului, Care se-acuză reciproc Cu vorbe aspre, limbi de foc: Dragnea zice de Tudose Că-şi dă prea multe ifose, Tudose spune că Dragnea Să-şi vadă doar de treaba sa. Şi să nu-şi bage coada lui În trebile guvernului.

Când omu-i slobod la gură, Întrece orice măsură Şi după asta, chiar de-ar vrea Ca să mai repare ceva, E imposibil, nu-i aşa? Y:

Aşa este, ai dreptate Vorbele acestea, toate N-au fost bine „rumegate“. Şi cum nici un împricinat Dintre cei doi nu s-a scuzat, 155

Scandalul s-a acutizat. Iar atunci când un scelerat De pedofil din MAI A fost, în sfârşit, capturat, Focul s-a-nteţit şi mai şi.

Îmi amintesc şi eu de caz, Pe mulţi i-a băgat în necaz. Acest fiu al lui Belzebut Era prea bine cunoscut De colegii de serviciu, Ştiau deci de acest viciu Însă, precum s-a constatat, Ei au tăcut, l-au protejat. Dar asta, vai, cât i-a costat: Unii au demisionat, Dar domn’ Despescu căruia I s-a cerut demisia, Căci era cel mai vinovat, Domnia sa a refuzat. Y:

Păi domn’ Despescu, fiind şef Face numai ce are chef. Astfel, cazul s-a complicat. Aşa fiind, s-a apelat Chiar la şeful guvernului Cerândui-se dumnealui Să-l demită pe vinovat. Tudose însă, a refuzat. Mai mult, dânsul a considerat Că tot la fel de vinovat Pentru ceea ce s-a-ntâmplat E şi ministrul din MI. Aşa fiind, s-a gândit, şi A ajuns la concluzia 156

Y: X:

Această cerere-a căzut Precum un trăznet nevăzut Aşa-ncât, şefii PSD Au respins aşa cerere Iar Dragnea, tare supărat C-acest scandal s-a agravat, De urgenţă a convocat Un CEX ca să se discute Ce măsuri sunt necesare Spre-a repune pe picioare Mecanismul stricat care Trezeşte o-ngrijorare Privind, şi speranţa-i mare, Programul de guvernare. Y:

Ca şi-acest ministru să-şi dea Imediat, demisia.

Un CEX nu era necesar, S-a pierdut timpul în zadar.

Eu nu sunt de părerea ta, Chiar s-a făcut ce trebuia. Astfel, cu nervii la pământ, După luările de cuvânt, Pentru-a putea duce la cap Sarcina ce ne-am asumat, Avem nevoie de-un climat De linişte, coabitare, Şi largă cooperare. Astăzi însă, acest climat Este profund destructurat, Iar principalul vinovat De-această neplăcută stare, Este premierul, care 157

Îşi închipuie că poate Să le rezolve pe toate De unul singur. Ce păcat. Y:

Cam ce era de aşteptat. S-a ajuns la concluzia Că pentru-a putea rezolva Problema, e demisia Premierului vinovat. Urmarea? El a acceptat Şi demn, a demisionat. Acum, mai marii PSD Îşi frământă capetele Să scoată din şifonier Pe viitorul premier. Y:

Întradevăr, mare păcat. Şi ce decizie s-a luat?

Fără-o bună colaborare, Şansa de-a reuşi, dispare. Mulţumiţi fiindcă au scăpat De Tudose cel îngâmfat, PSD-iştii s-au adunat Din nou, spre a se consulta Şi în final de-al desemna Pe noul premier, care Trebuie să fie-n stare Să-şi asume răspunderea Foarte grea de a guverna.

Acum, trebuie să se gândească De două ori, să nu greşească, Aşa cum au greşit mai ieri Şi-au avut numai neplăceri. 158

Asta, da colaborare, Dar nu este de mirare. Când te încrezi în cineva, Pui şaua pe spinarea sa. Y:

Şi chiar aşa au şi făcut, Iar Dragnea a recunoscut Că a greşit de două ori Cu premierii anteriori. Aşa fiind, domnia sa Şi-a declinat răspunderea De a mai nominaliza Pe-al treilea, aşa încât, Această sarcin-a căzut, Cu toată părerea de rău, Pe capul adjunctului său.

Aşa este, drept ai vorbit, Iar adjunctul s-a dovedit Om de ispravă, n-a mai stat Pe gânduri, a nominalizat Pe funcţie, un om cu har, Un europarlamentar, Doamna Dăncilă pe nume, Doamnă cu un bun renume, Cunoscută, onorată, Şi care a fost votată De toţi, cu o abţinere. Mai rar aşa susţinere.

Asta înseamnă că de-acum PSD va porni pe-alt drum Dar mai are încă un hop, Şeful de stat, nu-i pune stop? 159

Asta-i de toată lauda. Dar vreau ca să mai spun ceva: Dacă aşa, în PSD S-au mai liniştit apele, În PNL s-au tulburat Pentru că ei, toţi, au sperat Că a sosit ziua cea mare S-ajungă la guvernare. Căci, după ce Tudose şi-a dat Demisia, ei au jubilat Iar şeful lor şi-a arătat Faţa lui de român curat, Şi merită felicitat. Y:

Nu, pentru că, de astă dat’ A investit-o imediat Deşi mulţi, nu s-au aşteptat. Aşa se face că în ţară Avem, pentru prima oară În funcţia de premier O doamnă, şi nu un boier Ca pân-acum. S-a terminat. Am trecut la matriarhat.

Cum aşa? Ce s-a întâmplat? Vrei să spui că de astă dat’ S-a comportat civilizat?

A, nu, el nu este-n stare De asemenea purtare. Acum, el, în gura mare Strigă, plin de indignare: PSD nu este-n stare De o bună guvernare, Şi orice măsură vor lua, 160

Noi totdeauna-i vom frâna. La asta, ne pricepem bine, Vreau să-i facem de ruşine, Să plece de la guvernare Cu coada între picioare, Deoarece şi întrucât Ne stau precum un nod în gât. Y:

O aşa manifestare Dă dovadă de o mare Slăbiciune, şi nu-i bine, Este ca o mătrăgună Chiar pentru cel ce-a aruncat În vânt, aşa vorbe. Păcat. Dar cred că merită iertat, Era extrem de supărat.

O asemenea purtare Nu îngăduie iertare. Eu înţeleg, o critică Este mereu benefică Pentru că ea îl trezeşte Pe omul care greşeşte. Dar să frânezi carul care Urcă dealul, e o mare Neghiobie, e trădare. Fiindcă, atunci când cineva Împiedică pe-altcineva Să fac-un lucru bun, chiar mic, Este mai mult decât nimic. Înseamnă c-acel cineva, E răuvoitor, nu-i aşa? Y:

Ce pot să spun? Ai dreptate, Este multă nedreptate 161

Dac-ar face şi ei aşa, Atunci, şi ei s-ar macula. Dar Orban, în orbirea sa Nu discerne aşa ceva, Dovedind astfel că n-are Nici un picuţ de onoare, Şi nici abilităţi care Să-l ducă la guvernare. Şi ca dovadă că-i aşa, E faptul că domnia sa Atunci când a fost la Palat La Cotroceni, şi întrebat Dacă are vreun candidat Pregătit şi mână de fier Pentru postul de premier, N-a putut să spună nimic. S-a jenat şi-a tăcut chitic. Y:

În purtarea celor care Vor şi ei un os mai mare. Aşa ar face şi PSD În cazu-n care PNL Ar veni la guvernare. Ei, ce zici? Cum ţi se pare?

Poate-a fost emoţionat Sau pur şi simplu a uitat Să se autopropună. Ocazia era bună, Aşa-ncât, nu-mi pot explica De ce n-a profitat de ea.

Nu ştiu, însă eu m-am gândit Că omul e nepregătit. Ăsta-i motivul adevărat 162

Pentru care şeful de stat A numit foarte repede Candidatura PSD Şi a făcut un lucru bun Chiar la momentul oportun, Fiindcă, de nu făcea aşa Pericolul ce ne pândea Era numai anarhia. Y:

Eu nu văd nimic ridicol, Chiar ne paşte un pericol Căci ţara neguvernată E puternic frământată De convulsii intestine Care, cum se ştie bine, Sunt puternic speculate De minţine-nfierbântate Care sunt manipulate Din umbră, şi din neştiinţă, Sau poate din rea credinţă, Se dedau la acte care Duc la destabilizare. Y:

Nu cumva cam exagerezi? Prea-n negru lucrurile le vezi Eu nu văd nici un pericol Aşa că e cam ridicol.

Dacă pui problema aşa, Orice se poate întâmpla Şi lumea se va speria Că vine apocalipsa.

Tu zici că am exagerat? Dar fii atent ce s-a-ntâmplat: 163

După ce domnul şef de stat L-a uns şi binecuvântat Le şefia guvernului Pe omul PSD-ului, Toate acele minţi fierbinţi Au turbat, şi-au ieşit din minţi Şi într-un cor, toţi au strigat: Preşedintele ne-a trădat, Nu-l mai vrem încă un mandat, Până ieri, ne-a aplaudat, Acum, domnia sa a dat Mâna cu PSD, care Duce ţara la pierzare. Y:

Ce pot să spun? Mă dau învins, Protestatarii m-au convins Că sunt în stare de orice Ca să tulbure apele Şi să-ntreţină o stare De nesiguranţă care Trezeşte îngrijorare.

Sigur că da, e foarte clar, De-aceea este necesar Ca acest joc curat murdar Să înceteze deîndată Pentru că este o pată Pe obrazul celor care Îl tot pun în aplicare. Şi-atunci când opoziţia Va fi „coaptă“ şi va avea Oameni capabili şi vor putea Ca să preia guvernarea, Să meargă la electorat Şi vom vedea ce s-a votat. 164

Pân-atunci însă, la toţi le zic: Staţi liniştiţi, şi ciocu’ mic. Y:

Întradevăr, nu e uşor Să faci un guvern bicolor Care să placă tuturor. Y:

Eşti ridicol când ceri ceva Care nu-i pe puterea ta. Dar ar mai fi de-adăugat Că lupta nu s-a terminat Cu premierul aprobat, Căci grija PSD-ului E formarea guvernului.

Totuşi, deşi greu, se poate. După zile agitate, Cu nervi întinşi peste poate, Cu cuvântări înflorate Şi cu replici piperate, Cu propuneri acceptate, Dar şi multe refuzate, PSD-ul a reuşit Să încropească, în sfârşit Un nou guvern cu bravi spartani Al treilea, nici în doi ani, Care sper-a fi în stare Să pună în aplicare Programul de guvernare.

Aşa luptă titanică, Sper că n-a fost zadarnică. Y:

Asta rămâne de văzut, Lupta e abea la-nceput 165

Tare mă tem de-acest moment. Crezi că trece de Parlament? Y:

Căci, pentru a intra în pâine Se-aşteaptă, începând de mâine, Să treacă două hopuri care Trezesc mare-ngrijorare: Acordul Parlamentului Şi cel al preşedintelui.

Asta-i şi îngrijorarea mea, Dar vom trăi şi vom vedea. Iar dacă de la şeful de stat Acordul este ca şi dat, Pentru votul în Parlament Unde are un oponent De temut, PNL numit Care, cu al său acolit Vor vota ca de obicei Cu NU, vor ieşi iar scântei: Dacă la vot, PSD n-are Voturile necesare, Tot scandalul ce s-a făcut, Va fi reluat de la-nceput.

Eu nu vreau să se-ntâmple-aşa Pentru că asta ne-ar costa Pe toţi, căci opoziţia, Nu şi-a schimbat poziţia Şi cere anticipate. Dar asta, costă fârtate Aşa că-ntreb în mod cinstit: Chiar avem bani de cheltuit? Y:

La acest lucru s-a gândit Şi PSD, care-a chibzuit 166

Nu poţi da viaţă unui vis Până nu faci un compromis. Dar să lăsăm politica Şi s-abordăm justiţia Unde, precum s-a constatat Sunt oameni care-şi fac de cap. Y:

Că pentru-a înclina balanţa Spre ei, şi-a le reda speranţa, E-n stare doar UDMR, Deşi ei îşi vând voturile: Te-ajut să vii la guvernare, Da-mi dai un os foarte mare. Şi cum era la strâmtoare, PSD n-are ce face: Este obligat să joace Ceardaşul, chiar de nu-i place.

Chiar aşa? Nu te hazardezi? Pentru ce spui, ai şi dovezi? Altfel, să ştii, poţi s-o-ncasezi.

Stai liniştit, dovezi sunt multe, De toată lumea cunoscute. Este vorba de-un procuror Cunoscut nouă tuturor Cu porecla Portocală Om fără pic de morală Negulescu pe-al său nume Care-i cunoscut în lume Că-n viaţa lui, de ani şi ani A muncit numai pentru bani, Dar nu prestând muncă cinstită. El făcea totul pentru mită Aşa încât, cei anchetaţi Erau repede achitaţi. 167

Un aşa procedeu, scuzaţi, Era numai pentru bărbaţi. Când însă vinovat era O doamnă, nu-i mai pretindea Aceste lucruri uzuale. Vrea doar favoruri sexuale. Y:

Altfel spus, el se comporta Frumos, pentru că-i scăpa Pe oameni de traiul amar Din orice penitenciar.

Se poate spune şi aşa Dar eu vreau s-arăt altceva, Şi-anume: el avea ce-avea Cu oamenii nevinovaţi Care nu erau agreeaţi De diferiţi mari potentaţi. Pentru aceştia, el căuta Motive pentru a-i băga La-nchisoare. Cât mai grabnic. Şi totul se făcea tainic. Y:

Acest domn, zis Portocală Era deci un om cu fală Şi nu stătea la tocmeală: Tariful meu, este atât. Nu vrei, te bag direct la zdup.

Nu pot să cred aşa ceva. Dar dacă omul nu era Vinovat, cum de-l aresta?

Foarte simplu: i se făceau Acte care îl condamnau. 168

Adică, nişte acte false, Cu denumiri mincinoase De la nelegiuiţi care, Ca să scape de-nchisoare Sunt în stare ca să facă Orişice, doar ca să-i placă Anchetatorului care Îi prezintă spre semnare O declaraţie-n care Sunt trecute multe, clare, Fapte compromiţătoare. Astfel, dosarul completat, Omul este încarcerat. Y:

M-ai speriat, chiar se poate Să faci asemenea fapte? Eu cred c-aici sunt implicate Şi persoane interesate. Asta nu e complicitate?

Fără-ndoială că-i aşa. Dovada? Şefa de la DNA, Doamna Kovesi pe nume Care, cum ştie o lume, I-a slujit şi s-a prea plecat În faţa şefilor de stat Băsescu şi cu Iohannis, Care şi ei s-au compromis Apelând la domnia sa Rugând-o să ascundă ceva Ce le păta imaginea. Y:

Când ai un înger păzitor, Prin viaţă treci mult mai uşor. 169

Iar pe domnul Portocală, Doamna Kovesi, cu fală, L-a apărat cu înfocare De-nvinuirile care I-au fost aduse mai an De-un înalt politician Care a spus în Parlament Că omul e un delicvent, Sprijinindu-se pe fapte Luate din realitate. Y:

Eu îl cred pe parlamentar Pentru că, este foarte clar, Portocală e vinovat. Acest lucru l-a declarat Şi presa de bună credinţă Care, fără umilinţă, Şi slujind doar adevărul, A informat tot poporul Că acest om nelegiuit Merită a fi pedepsit. Y:

În acest caz, măi fârtate, Cine crezi c-are dreptate?

Dacă şi presa a confirmat, Nu mai este de comentat Nimic, omul e vinovat.

Nu numai că a confirmat, Dar când s-au analizat toate Documentele prezentate De presă, cei însărcinaţi Să-i judece pe vinovaţi, Au luat cea mai bună măsură: 170

L-au exclus din magistratură. Dar asta, nu-i suficient Pentru că, este evident, Pentru toate relele care Le-a făcut, merită-nchisoare. Y:

Exemplul, e de lăudat, Dar doamna care-a încercat Să-l absolve pe vinovat De păcatele pe care Le-a comis, merită oare Să stea în continuare Pe postul pe care-l are?

Eu zic că nu, dar vom vedea, Nu contează părerea mea. Oricum, dup-aşa-ntorsătură Care-a pus lacăt la gură Sefuţei de la DNA, Orice se poate întâmpla. Dar s-aşteptăm demisia Domniţei de la DNA, Eu nu cred în aşa ceva Căci, după câte am aflat, Ea demisia şi-ar fi dat, Dar domnul nostru şef de stat N-a fost de-acord, a refuzat. De ce? Rămâne de aflat. Y:

Nelegiuiţii, nu-i deloc O taină, se-ajută reciproc. Dar tot fapte de condamnat Sunt şi cele pe care le fac Mulţi dintre-ai noştri confraţi În posturi-cheie cocoţaţi 171

E rândul meu să mă-ngrozesc De ce aud, şi socotesc Că după cum ai început, Nu-i vorba de ceva plăcut. Y:

Foarte bine remuneraţi Care au obligaţia De-a ne sluji şi apăra Pentru că sunt plătiţi de noi Cei ce ne zbatem în nevoi.

Aşa este, e-adevărat. Îmi pare foarte rău, păcat. Vorbesc de nişte îmbuibaţi Ce umblă tot timpu-nhăitaţi Precum nişte dulăi turbaţi Şi se-ntâlnesc la clubul lor, Clubul destrăbălaţilor Unde se dedau la fapte Ce merită condamnate: Orgii bahice, scandaluri Pe la club şi-alte localuri, Proxenetism, pedofilie, Şi aşa precum se ştie, Sechestre de persoane, Sex cu viitoare mame Care fiind tratate-aşa, Riscă să-şi piardă sarcina.

Este de neimaginat, Aşa ceva, nu-i de iertat Ca să violezi un copil, Înseamnă că eşti un senil.

172

Exact, nu mai raţionează, Pe ei nu îi interesează Dacă victima protestează. Urmăresc doar să-şi satisfacă Pofta lor animalică. Ei n-au onoare, şi nici preţ, Şi merită numai dispreţ. Comportamentul anormal E ceva antisocial, Şi dac-acest comportament L-ai vedea la un delicvent, Poate nu te-ai scârbi aşa. Oricum, el este-un paria. Dar când vorbim de procurori, De ofiţeri, judecători, Ca şi de cei din SPP, E clar, altfel stau lucrurile.

Întradevăr, nu-i de crezut Că aceşti oameni au putut Să facă ceea ce-au făcut. Dar cum oare au decăzut Aşa de mult, pentru că ei Nu sunt nişte simpli plebei? Y:

Nu-s plebei, dar sunt desfrânaţi Şi toţi aceşti neruşinaţi Sunt totuşi, oameni educaţi Care-şi spun, cu mare fală Că-s elita socială. Şi-aşa ar trebui să fie Dar a lor blestemăţie Îi califică-n anale Drept deşeuri sociale. Şi e păcat, că pentru ei 173

Când cineva şi-a încălcat Încrederea ce i s-a dat, El trebuie considerat Un bun cu termen expirat Care trebuie aruncat. În caz contrat, de-l foloseşti, Rişti ca să te îmbolnăveşti. Y:

Statul a cheltuit mulţi lei Şi le-a dat demnităţi pe care Ei le-au călcat în picioare.

Asta e şi părerea mea Pentru că, făcând doar aşa Ne vom putea debarasa De aceşti dezonorabili Care devin şantajabili Atunci când „victima“ face Ceva rău, ei cad la pace. Astfel, se muşamalizează Şi chiar se încurajează Tot felul de infracţiuni Iar infractorii devin imuni. În acest fel, corupţia, Se întinde ca molima.

Asta este adevărat, Când omul cade în păcat Este ca şi încorsetat Şi-nchide ochii când cineva Săvârşeşte vreo dandana. Y:

Este ceva de speriat, Aşa ceva, nu-i de iertat. Cum de-i posibil ca SPP 174

Când ai scăpat din mână frâul, Cu greu mai stăpâneşti desfrâul. O crimă însă, e altceva. Asta nu se poate ierta. Y:

Care-i menit să-i apere Pe demnitari de-orice necaz Să-şi păteze grosu-i obraz Făcând acte de spionaj? Mai mult, se zice că Pahonţu Ar fi pregătit chiar glonţul Cu care să îl omoare În martie, pe Dragnea care În momentul când a aflat, A rămas omul siderat.

Dar nici ceilalţi impricinaţi Nu merită deloc iertaţi. Despre magistraţi, ofiţeri, Eu am cam aceleaşi păreri. Cu toţii sunt nişte pătaţi Şi trebuie înlăturaţi Din funcţiile pe care Le deţin, că n-au onoare. Numai procedându-se-aşa Ţara noastră-ar putea scăpa De un focar infecţios Ce se-ntinde primejdios. În caz contrar, e foarte clar, Vom avea zile de coşmar.

Netratată la timp, se ştie, Boala trece-n epidemie. Şi fiindcă tot vorbim de boală, Vreau să-ţi spun, fără sfială, 175

Că şi-n lumea medicală Sunt oameni fără morală. Y:

Nu ştiu dacă e chiar aşa, Dar eu vorbesc de cineva Care e bine cunoscut, Mai ales prin ce a făcut. Y:

Şi cine-i acest emerit De care eu n-am auzit?

Dă-mi voie-atunci să ţi-l prezint Într-un portret cât mai succint: Se cheamă Lucan, e chirurg, Un adevărat demiurg Pentru că este în stare Să repună pe picioare Orice bolnav pentru care Lumea înconjurătoare Pregătea o lumânare. Y:

Boala asta-i foarte veche Şi nu-i floare la ureche, Sunt şperţari fără pereche, Deşi medici-s remuneraţi Mai bine decât alţi confraţi.

Dar asta e de lăudat Şi nicidecum de criticat.

Sigur, însă s-a constatat Că lăcomia l-a-ndemnat Să făptuiască un păcat. Are deci, cugetul pătat. 176

Y: X:

Da, şi povestea stă cam aşa: Se ştie că domnia sa Lucra atât pentru spital, Cît şi-n cabinet personal Care nu era prea dotat Cu instrumentar adecvat. Aşa fiind, şi cum ştia Că acest spital deţinea Un instumentar reînoit Ce nu prea era folosit, Domnul Lucan, ce s-a gândit? Să mute-acest instrumentar În cabinetul personal. Y:

S-a pretat la aşa ceva? A luat ce nu-i aparţinea?

Chiar aşa, şi n-a mai stat, L-a transferat imediat Şi era foarte fericit Că în sfârţit, a reuşit Să aibă-un cabinet dotat Aşa cum mereu l-a visat. Y:

Să înţeleg că domnia sa A făcut ce nu trebuia?

Dar asta este furt curat. Şi nimeni nu s-a sesizat?

Ba da, căci nici o euforie Nu ţine o veşnicie. Aşa s-a întâmplat şi-acum, I-a apărut necazu-n drum Că nu ştiu cum de s-a aflat 177

De transferul efectuat, Că DNA s-a sesizat Şi după ce a anchetat Acest nou caz, a constatat Că faptul este-adevărat, Iar domn’ Lucan e acuzat Că şi-a-nsuşit, nemeritat, Bunuri cumpărate de stat. Y:

Cum sa nu, acest om cu har E sub control judiciar Şi-aşteaptă sentinţa care Miroase a închisoare. Y:

Atâta doar? A constatat? Nici o măsură nu s-a luat?

Dacă bagi mâna-ntr-un buzunar Străin, ajungi la penitenciar, Unde e locul potrivit Să gândeşti la ce-ai făptuit, Aşa ceva ar trebui Să facă doamna Kovesi Care, într-o cuvântare A susţinut, sus şi tare, Că DNA, niciodată N-a-ncălcat calea cea dreaptă Aşa încât, domnia sa N-are motiv ca să îşi dea Nici azi, nici mâine, demisia.

Greu de crezut aşa ceva. TV-ul, presa, spun altceva.

178

Bine, dar cele arătate De presă, sunt adevărate? N-ar trebui verificate? Y:

Cu toate astea, domn şef de stat Se-arată neînduplecat Şi spune c-aceste dovezi Nu merită ca să le crezi Că sunt doar minciuni sfruntate Nişte vorbe aruncate În vânt, de penalii care Vor să scape de-nchisoare. În acest fel, domnia sa Spune de şefa DNA Că-i foarte mulţumit de ea Şi să nu-şi dea demisia.

Aceasta este dilema Care complică problema. Şeful de stat n-a aşteptat Să vadă la ce rezultat S-a ajuns c-o analiză Atentă, o expertiză Cerută pentru-a arăta Cum s-a lucrat în DNA. De ce atunci şeful de stat Grăbit, s-a antepronunţat?

Asta-i ceva necugetat, Şi te întreb, ce s-a-ntâmplat? Y:

Cam ce era de aşteptat: Mulţimile au protestat, S-au dus în grabă la palat La Cotroceni, unde-au strigat 179

Dar asta, tot n-a rezolvat Problema. Şi ce-a mai urmat? Y:

Protestele-au continuat, Mulţimile s-au deplasat Apoi la sediul DNA, Unde-au strigat de-asemenea Lozinci prin care-şi exprimau Nemulţumirea ce-o aveau Faţă de şefa DNA, Cerându-i, cu toţii, să-şi dea Imediat demisia.

Şi şefa de la DNA, Ce-a făcut, auzind aşa? Y:

Cuvinte greu de rumegat Au aruncat cu portocale Tânguindu-se, cu jale, Purtând lozinci unde scria Jos şefa de la DNA.

Nimic, domnia sa n-a luat În seamă ce i s-a strigat. Totuşi, cazul s-a rezolvat De ministrul Justiţiei Care, în urma analizei Activităţii DNA, A ajuns la concluzia Că doamna este vinovată, Şi nu doar o singură dată, Deci, merită revocată.

Asta e propunerea sa. Dar cine ia decizia? 180

Şi ar mai fi de-adăugat Ceva ce nu e de uitat: Urmare a analizei Ministrului justiţiei Referitor la DNA, S-a constatat că şefa sa A-ncălcat constituţia. Şi nu o singură dată Deci, trebuie revocată. Y:

În acest caz, decizia N-o ia nimeni altcineva Decât al nostru şef de stat Care s-a antepronunţat Mai ieri, dar poate şi-a schimbat Părerea, după ce-a aflat Că şefa de la DNA A-ncălcat, repetat, legea. Aşa fiind, răspunderea De-a o păstra sau revoca Pe şefa de la DNA, E doar a şefului de stat Care, de-acum va fi „cotat“ Funcţie de răspunsul dat.

Asta e de necontestat. Totuşi, nimic nu s-a-ntâmplat. Cine se face vinovat?

Nişte pseudo-jurişti care Se consideră în stare Să dea lecţii de drept cuiva Care în toată viaţa sa A arătat că-i cineva. 181

Y: X:

Aceşti pseudo-învăţaţi, Oameni politici sus plasaţi, Atât din partea PNL Cât şi din cea a USR, La care-i de adăugat Şi dragul nostru şef de stat Care, chiar dacă au citit Constituţia, toată, zic, Tot nu au înţeles nimic. Y:

Chiar nimic? De ce spui aşa? Mă tem că se vor supăra.

Nu au decât, da-i chiar aşa Altfel, nu s-ar încumeta Să spună cum că cineva Ce-ncalcă constituţia Face un lucru ne-nsemnat Care nu trebuie băgat În seamă, şi e de iertat. Aşa fiind, e de-ntrebat: Cel ce s-a comportat aşa, Nu are de ascuns ceva? Y:

Şi care-s aceşti corifei? Ce mai poţi să îmi spui de ei?

Pân-aici să se fi ajuns? Dacă-i aşa, suntem de plâns.

La asta mă gândesc şi eu Dar aşa e, şi-mi pare rău. Aşa că, domnul preşedinte Ar trebui să ia aminte: Niciunde constituţia 182

Nu se poate interpreta După interesul cuiva. Singura autoritate În drept să dea răspuns la toate Problemele ce sunt legate Numai de constituţie, E şeful din justiţie. Aşa fiind, şefa DNA, Care-a-ncălcat constituţia, Se impune, deîndată, Ca să fie revocată. Y:

Când ai pe cuget un păcat, Faci front comun cu-alt vinovat Şi ar mai fi de lămurit Alt lucru ce dă de gândit: Pentru ce şefa DNA Se bucură de-atenţia Ambasadorului SUA Şi-a altor şefi europeni? Pentru că sunt doar prieteni?

Nu sunt sigur, dar cred că da. Tu te gândeşti la altceva? Y:

Mă gândesc, şi numai eu, Şi să mă ierte Dumnezeu Căci, chiar dacă ar fi aşa, Ar putea asta explica De ce îi susţin cauza? Eu zic că nu, nu este-aşa, La mijloc este altceva Şi primul gând care-mi dă ghes, Este că au un interes. Şi asta nu-i doar o toană, 183

Întradevăr, dar ce să vezi, Îţi spun ceva ce n-o să crezi: Şefuţa de la DNA A mai făcut o dandana Şi va scăpa cam greu de ea Căci a făcut-o cu mâna sa. Y:

Cum aşa, fii mai explicit. A pus şi mâna pe cuţit?

Nu a ajuns chiar pân-aici, Dar a cam pus mâna pe bici: Fiind foarte supărată Pentru c-a fost criticată, I-a chemat în judecată Pe câţiva ziarişti care Îi făceau zile amare. Y:

O folosesc ca spioană, Fapt care s-a mai vânturat Şi prin mass-media. Păcat.

Dar e firesc ca cineva Să se apere, nu-i aşa?

Aşa e, dar domnia sa A mai făcut şi altceva: Fiind foarte hotărâtă Să câştige-această luptă, Şi vrând să-i bage-n sperieţi Pe-aceşti ziarişti certăreţi, Domnia sa a socotit Că ar fi foarte nimerit Să ceară şi ceva parale. Ca daune materiale. 184

Numai un milion de lei. Aşa, să bage spaima-n ei. Y:

Ba din contră, frăţioare, Asta, după cum se pare A-ngropat-o şi mai tare, Căci tagma ziariştilor S-au adunat cu toţi în cor Şi-au sărit în sprijinul lor Acuzând-o c-abuzează De funcţie, şi lezează Drepturile elementare La libera exprimare. Y:

Şi cu-această lovitură, Crezi că le-a pus pumnu-n gură?

Aşa camaraderie Întâlneşti cam rar, bădie. Dar totuşi, cum s-a terminat Acest scandal? S-a aplanat?

Nicicum, treaba s-a complicat: Aici s-a mai amestecat Inspecţia judiciară Care-a fost fermă şi clară Deoarece a confirmat Că doamna Kovesi a-ncălcat Legea, fiindcă a abuzat De funcţie, ceea ce-i grav, Căci un asemenea nărav Nu e nicidecum tolerat Chiar dacă eşti cineva-n stat.

185

Y: X:

Asta rămâne de văzut, Suntem abea la început. De-acum, şefuţa DNA Îşi va susţine cauza În faţa unor judecători Care-o vor lua la întrebări Şi-i vor cere justificări Despre abuzul ce l-a comis. Vom vedea ce are de zis. Şi funcţie de-acest răspuns, Se va crede că e de-ajuns. Y:

Şi cu asta, s-a terminat? A scăpat cam uşor, păcat.

Orice abuz, e un păcat Şi trebuie sancţionat. Dar la fel de păgubitor Pentru bietul nostru popor, Este şi atitudinea Pe care o ia cineva Când în distinsul Parlament Se-analizeaz-un document Menit s-aduc-o uşurare Miilor de români care Sunt, fără milă, împovăraţi Cu greutăţi, exploataţi.

Greu de crezut că cineva Nu ţine la naţia sa. Y:

Cu toate astea, e-adevărat. Exemplu? Orban cel devotat Partidului, şi-a arătat Faţa lui de român curat. Astfel, când un coleg de-al său, 186

Asta-i ceva de necrezut. Şi ce motiv o fi avut? O asemenea purtare Cere o justificare. Y:

Domn’ Zamfir, om de Dumnezeu, A prezentat în Parlament Un apreciat document Prin care se solicita Să se oprească specula Făcută fără de perdea De tagma cămătarilor Pe spatele românilor Care, la creditele luate Plăteau dobânzi neruşinate, Domn’ Orban, om înfumurat, N-a fost de-acord, şi n-a votat.

Aşa e, dar domnia sa, Nu a făcut aşa ceva. Eu socotesc că votul lui Se datorează faptului Că ideea n-a fost a lui. De-aceea, ros de gelozie, A uitat de omenie Şi-a făcut ditai prostie În plus, mai este supărat Că nu a fost nici consultat În cauză, ceea ce-nseamnă Că n-a fost băgat în seamă, Deşi este şef de partid Şi nu orişice individ.

Aşa gândeşte doar omul care Şi-a trimis mintea la plimbare, 187

Căci, făcând asta, s-a arătat Un ranchiunos adevărat. Y:

Asta-i ceva de lăudat Şi merită aplaudat. Orban însă, şi-a arătat Limitele. Mare păcat Căci, el, ca şi partidul lui, Sunt azi în gura târgului. Y:

Şi ca dovadă c-a greşit Profund, de netăgăduit, Este faptul că celelalte Partide, dreapta-stânga, toate Au votat, spre lauda lor Documentul izbăvitor Care-a venit în ajutor Milioanelor de români Strânşi în chingi de nişte păgâni.

Aşa e, că ce poţi să spui De-acest om şi partidul lui? Că el este răuvoitor Şi că-l doare-n cot de popor, Şi că partidul va suferi Şi chiar dacă nu va pieri Ca vechiul PNŢCD, El va ajunge, repede, Un partid ce nu mai are Nici o şansă la guvernare.

Acum, că te-ai mai descărcat, Să-ţi spun şi eu ce-am mai aflat: Când domnul general Coldea A venit la comisia 188

Parlamentară ca să dea Lămuriri suplimentare Despre adunarea care S-a ţinut chiar în casa Domnului general Oprea, Domnia sa, un om versat În iscodiri, s-a eschivat Aşa încât, el nu a dat Răspuns nici la întrebarea Foarte simplă: Ce căuta Acolo şefa DNA? Y:

Asta era de aşteptat, Domnia sa a învăţat, De când este la SRI, Că un secret, oricare-ar fi, Nu trebuieşte divulgat. Face din el secret de stat.

Asta-i ceva de lăudat, De-aceea, el răspuns n-a dat Nici despre ce s-a discutat Acolo, deşi s-a aflat Cum că aici s-au aranjat Ploile pentr-un nou mandat Pentru domn’ Băsescu, care Bucuros nevoie mare Că rămâne pe picioare, Le-a promis, la fiecare, Că le face-orice favoare. Y:

O promisiune dată, E o datorie curată.

189

Zicala e adevărată Şi ea a fost respectată, Că n-a fost vorbă spusă-n vânt. Acum, s-a ţinut de cuvânt. Astfel, aceşti domni şarlatani Au prelungit cu-ncă cinci ani Mandatul unui impostor. Să fie spre ruşinea lor. Y:

Când avantaju-i reciproc, Orice târg, se-ncheie pe loc. Dar tot târguri neruşinate Sunt protocoalele-ncheiate De SRI cu DNA, Cu DIICOT etcetera, Prin care se menţionează Că de-acum cooperează Să strângă-nvinuiri pe care Să le pună în spinare Celor ce nu gândesc ca ei. Ce spui de-asemenea mişei?

Dar cum asta frăţioare? Ce, libera exprimare Nu e garantată oare? Y:

Ba da, şi constituţia Ne spune clar aşa ceva. Dar ei, având nasul pe sus Se consideră mai presus De lege, şi-n continuare Caută cu-nfrigurare Orice fel de-ncuietoare, Un nod în papură, care Să-i bage la închisoare 190

Y: X:

Şi zici că acest procedeu S-a folosit ieri, azi, mereu? Dar cum de nimeni n-a aflat De acest procedeu spurcat? Y:

Pe cei luaţi în colimator. De ce? Că nu fac jocul lor.

Pentru că, dragă fârtate, Astea protocoale, toate, Sunt ţinute în dosare Ultrasecrete, în care Nu se uită orişicine. Deci, să ne-nţelegem bine: Ei lucrau de-aşa natură Încât puneau pumnu-n gură Orişicui ar fi încercat Să le dea planul peste cap.

Asta-i ceva de neiertat, Dar spune-mi, este-adevărat Că-n acest joc e-amestecat Şi fostul nostru şef de stat? Y:

Întradevăr, mass-media Ne spune că e chiar aşa Domnul Băsescu şi cu Boc, Companioni în acest joc Au făcut o listă mare Unde sunt trecuţi cei care Le critică abuzurile Şi le încurcă planurile Prin care ei, bieţi muritori Să se transforme-n dictatori. 191

Cum aşa? Păi abe-am scăpat De unul, asta s-a uitat? Iar cu list-aceea mare, Ce s-a făcut frăţioare? E uitată prin dosare? Y:

Din contră, ea s-a folosit Ca armă de ne-nlocuit, Căci la ea s-a adăugat Un referat detaliat Unde se spune clar, curat, C-aceşti oameni au încălcat Legile ţării, sunt corupţi Şi merit-a fi decăzuţi Din drepturi, fiindcă-s vinovaţi Şi trebuie încarceraţi. Acest denunţ, căci denunţ e, S-a trimis iute la UE Ca să afle şi-aceşti înalţi Protectori zişi aliaţi Că-n ţara noastră, corupţia Se pedepseşte, bla, bla, bla.

Procedând cum au procedat, Aceşti doi domni au arătat Că draga noastră Românie A devenit colonie, A cărei sărmană soartă Depinde de-nalta poartă. Dar cu cele protocoale, S-a mai pus ceva la cale? Y:

Precis scăpăm de belele Şi vom afla ce-i cu ele Pentru că, s-a dispus ca toate 192

Să fie desecretizate. Abea atunci, noi vom afla Cam cu ce ne vom confrunta Şi dacă cei împricinaţi Vor fi sau nu sancţionaţi. Dar eu cred că cei vinovaţi Nu vor fi nicicum afectaţi De ce-au făcut. Nu-s de atins. „Binomul“ este greu de-nvins. X:

Nu m-ar mira să fie-aşa, Dar să vorbim de altceva. Recent, a apărut o veste De necrezut, de poveste, Despre-o mare „reuşită“ Rămasă nepedepsită. Vorbesc de doamna Livia Stanciu, care se lăuda Cum că sentinţele date De domnia sa la toate Procesele judecate, Au fost mereu, justificate. Y:

Şi ce, nu este-adevărat?

Nu prea, dar ar fi de-ntrebat: Asta-i ceva de lăudat? Eu zic că nu, fiindcă se ştie Că asta-i o datorie A fiecărui magistrat: Să condamne un vinovat Şi s-absolve-un nevinovat. Y:

Dar asta face oricine, Altfel, ar fi dat de ruşine. 193

Dar dânsa, aşa a făcut? Dacă privim mai în trecut, Vedem că nu e chiar aşa. Dovada? Doamna Marinca Pe care, cu neobrăzare A bpgat-o la „răcoare“ Atunci când doamna Marinca I-a cerut ce îi datora Ca un salariu cuvenit Pentru munca de-al fi servit Pe domnul Stanciu care-a murit. Y:

Sigur, n-o vorbeau de bine Căci cererea, putem spune N-a fost o infracţiune Sau dacă da, care anume? Când ceri ceva ce-ţi datorează Tu consideri că-ţi lezează Demnitarea de magistrat? Înseamnă că te-a ofensat Şi deci, e bun de condamnat? Y:

Îmi amintesc de-aşa ceva Că lumea, n-o prea lăuda.

Păi chiar aşa s-a întâmplat, Ceea ce-i un abuz curat.

Aşa este, ai dreptate, Dar să vezi ce nedreptate: În loc să fie condamnată, Doamna a fost promovată La prea înalta CCR. De cine oare? Şi de ce? Iar asta, e o ruşine 194

Căci, să ne-nţelegem bine: După ce-a făcut, se pare Că doamna Stanciu nu are Cunoştinţe necesare De drept, cu care să poată Să dea o sentinţă dreaptă. Sau, dacă-i tobă de carte, Cum de-a mers aşa departe Să condamne pe cineva Care-i cerea datoria? Y:

Pot să spun doar că a greşit Şi e uşor de dovedit.

Dar doamna nu s-a mulţumit Numai cu-atât. A mai greşit Aşa încât, a condamnat Încă un om nevinovat. Vorbesc de domnul Gutau, care, Cuprins de îngrijorare, N-a stat pe gânduri, a apelat La CEDO, care-a analizat Cazul, apoi a anunţat Că omul e nevinovat. Y:

În acest caz, cel care-a dat Sentinţa, nu-i de condamnat? Căci dac-aceşti nevinovaţi, Care sunt foarte supăraţi Pentru toate ce-au pătimit Şi banii ce i-au cheltuit, Nu mai vorbesc de umiliri, Vor pretinde despăgubiri, Cine plăteşte dauna? Poate doamna Stanciu cumva? 195

Aşa ar fi cu dreptate, Dar nu-i aşa, din păcate. Şi ieri, şi azi, acest bănet S-a dat mereu de la buget, Adică dintr-un buzunar Care-i mai slab ca un ţânţar Şi care e constituit Din impozitul pe venit Al tuturor românilor, Fie savant sau muncitor. Y:

Pai dacă-i aşa domnilor, Vă spun la toţi, fârtaţilor, Înseamnă că plătesc şi eu Şi să mă ierte Dumnezeu, Nu vreau să fac nimănui rău Dar să plătesc pe cineva Să facă rău altcuiva, Nu-s de acord, pentru c-aşa Devin complice, nu-i aşa? Dar eu nu vreau să fiu complice Pentru că, şi legea zice Că un complice, mic-mare, Va merge la închisoare. Dar nu vreau nici aşa ceva De-aceea, eu aş apela La ai noştri legiuitori Să ne scape de aşa dări. Şi dacă pe-această temă Care n-admite dilemă Binevoiţi a-i consulta Pe români, toţi ar spune DA.

Sunt convins că este aşa. Te rog, nu te mai ambala. Prin ce mi-ai spus, te-ai descărcat. Atunci, de ce eşti supărat? 196

Y: X:

Ce poate fi aşa de rău? M-ai speriat, ce Dumnezeu. Y:

Supărat, este puţin zis, Dacă-ţi spun, rămâi interzis.

Să-ţi spun atunci, dar te-aş ruga Să-mi spui şi tu părerea ta Despre toate ce vei afla: Ştim bine că un delicvent Este, pe bune, condamnat, Dar de ce un inconştient Nu este luat la scărmănat?

Nu-nţeleg, la ce te referi? Arunci cu vorbe în doi peri? Y:

Nici vorbă, eu nu glumesc, Despre NATURĂ îţi vorbesc Natura care ne-nconjoară Şi care-acum, trage să moară Căci i s-au alterat toate Izvoarele de sănătate: Pădurile, i s-au tăiat, Apele i s-au poluat Şi aerul, la fel, fârtate, Iar responsabil pentru toate Aceste prea nocive fapte Nu e decât OMUL, care În prostia lui cea mare Nu-şi dă seama de urmare. Şi dacă nu se vor lua Măsuri cât încă nu-i târziu, Pământul se va transforma ÎNCET, DAR SIGUR, ÎN PUSTIU. 197