Cornel Todea a montat pentru prima oară la televiziune un text de Eugène Ionesco, Noul locatar, cu premiera în anul 1967, în scenografia Doinei Levintza, imaginea Boris Ciobanu. În viziunea lui Todea, piesa devine un scenariu perfect pentru televiziune şi mijloacele ei, întrucât, dominând imaginea cu încărcătura ei sincretică şi analogiile pe care i le furnizează receptorului, cu prim-planurile, planurile generale şi cele de detaliu, asigură o încărcătură de sens densă, slujind perfect textul, în care predomină didascaliile, adică indicațiile scenice, exprimându-i astfel mai expresiv sugestiile. Dialogul fiind redus la doar câteva replici pe care, la sosire, Locatarul le schimbă cu Portăreasa, e sufocat el însuşi de monstruoasa întâmplare. Spectacolul era conceput, cum mărturisea regizorul, ca un balet delirant al mobilelor şi obiectelor, cărate necontenit de doi hamali care ajung să-l zidească de viu pe bietul sclav şi totodată victimă a atâtor lucruri inutile. O ilustrare perfectă, emblema nu doar a absurdului existenței şi a acumulărilor compulsive, alienante, ci însăşi ilustrarea intuitivă cea mai pregnantă, sintetică, emblematică a absurdului dramatic. Semnificația acestei montări a lui Cornel Todea este cu totul aparte. Ea constituie un capitol însemnat al bătăliei pentru impunerea teatrului lui Eugène Ionesco pe scenele românești, în scurtul răgaz, de nici cinci ani, 1964-1968, cât accesul pieselor sale în teatre a fost posibil, în ciuda suspiciunilor, a impedimentelor, a şicanelor cenzurii. Un scurt interval, în care s-au montat doar şapte piese, până când, în 1968, dramaturgul a fost interzis, din cauza declarațiilor sale răspicat anticomuniste. În acest context, spectacolul lui Todea era un act de cultură de semnificație, situat în avangarda găsirii mijloacelor teatrale adecvate acestui nou tip de teatru, dar totodată lansa autorul la scară națională. Cornel Todea continuă să monteze piese importante din dramaturgia universală: Sammy, de Ken Hugens (1970), cu Adrian Georgescu, şi Înaintea gustării de dimineaţă, de Eugene O’Neill (1970), cu Liliana Tomescu, apoi Preţul succesului, de Hans Helmut Kirst (1977), cu Mircea Anghelesccu, George Constantin, Olga Tudorache, Mircea Albulescu şi Aimée Iacobescu.
44 I
Ion M oldovan
