Psihologia copilului şi lumea mirifică a teatrului Pentru mine, Cornel este un vechi prieten, pe care l-am cunoscut datorită soțului meu. Ei doi erau foarte buni prieteni. Se vedeau la treabă, în teatru sau televiziune, iar când unul dintre ei se afla într-un impas, se putea baza pe sprijinul necondiționat al celuilalt pentru a-l depăși. Iar legătura mea de prietenie cu Cornel Todea s-a întărit, mai ales când l-am descoperit ca susținător în „valorizarea copilului și copilăriei timpurii” și cu mult interes pentru psihologia dezvoltării copilului. Copilăria și dezvoltarea timpurie a copilului sunt abordări noi, au la bază studii și cercetări care au dat o altă dimensiune primelor 1000 de zile de viață ale copilului, susținând științific că „bebelușul este o persoană”. În anii ’90, această afirmație era absolut extravagantă în lume, dar mai ales în România. (Ar fi de reamintit că Facultatea de Psihologie a fost desființată din anul 1977.) Mulți specialiști erau reticenți în a acorda copilului sub 3 ani statutul de „persoană” cu drepturi și nevoi ce depășeau hrana și mediul fizic confortabil și că este o persoană care are competențe încă de la naștere și chiar din perioada prenatală. Prima mea întâlnire profesională cu Cornel a fost când, spre uimirea mea, mi-a cerut să avem o conversație pe tema psihologiei copilului pentru o emisiune tv. Întrebările care mi-au fost puse de Cornel în acea emisiune erau cele ale unui bun cunoscător al literaturii de specialitate de ultimă oră în domeniul psihologiei copilului. De la lucrările lui Spitz la Winnicott, la Bowlby și Bettelheim. Cornel îmi dovedea că este un excepțional om de teatru, profesionist de elită și, ca director al Teatrului Ion Creangă, nu deținea pur și simplu o funcție administrativ-artistică, ci era dublat de o remarcabilă cultură de specialitate în domeniul psihologiei copilului. Cornel a fost în anii 2000 printre primii care au participat activ, a fost un adevărat activist pentru drepturile copilului mic, punând în mișcare teatrul Cornel
T
odea
l
dincolo de
egie
I 217
