Stimularea motivației în învățare a elevilor - Prof. înv. primar Angela MOSCAL

Stimularea motivației în învățare a elevilor

Prof. înv. primar Angela MOSCAL Școala Gimnazială nr.1 Suceava

Este bine cunoscut faptul că elevii motivați în activitatea de învățare sunt cei care obțin rezultate școlare înalte, iar profesorului îi este mult mai ușor să lucreze și să obțină performanțe cu aceștia. Dezvoltarea motivației elevilor pentru învățare este atributul cadrului didactic care trebuie să se implice semnificativ pentru a obține rezultate în acest sens. Trebuie amintit faptul că acest proces este unul de lungă durată, se produce treptat și poate suferi modificări în sens ascendent sau descendent în orice moment. Printr-o cercetare mai profundă descoperim o multitudine de factori care stau la baza stimulării motivației elevilor în învățare, Ideal la clasă, pentru cadru didactic, este să ajungă la o stare motivațională continuă în sala de clasă. Autocunoașterea este cel mai puternic motor motivațional al omului. Dacă profesorul îl va ajuta pe elev să-și descopere punctele tari dar și punctele slabe, acestea pot fi premisa stimulării motivației. Elevii vin în sala de clasă cu un bagaj emoțional care poate sta în calea învățării. Este important ca elevul să conștientizeze minusurile, greșelile, fricile, nedumeririle pe care le are pentru a le putea înlătura. Curiozitatea este una dintre premisele dezvoltării omului, dar sarcina de a o menține îi revine profesorului. Așa cum le place adulților să fie provocați să descopere, li se întâmplă și copiilor. Această dorință de cunoaștere a elevilor trebuie menținută cât mai mult timp. Anectodele care provoacă amuzament, povestioarele care transmit suspans sau entuziasm ar trebui introduse , pe cât de mult posibil, în secvențele lecțiilor de la clasă. Stimularea curiozității elevilor este unul dintre cele mai importante pârghii pentru o motivație înaltă în învățare. Activizarea elevului în propria învățare este un puternic stimul motivațional. Gregory (2016) susține că simpla mișcare a copilului produce o senzație de eliberare, de relaxare și reduce stresul. Mai mult decât atât mișcarea stimulează activitatea creierului într-o mai mare măsură decât statul pasiv la ore. Un joc de mișcare potrivit în momentele de tranziție sau, efectiv, ca secvență a unei lecții poate fi „Trenulețul muzical”, o variantă adaptată a jocului „Scaunele muzicale”. Materialele necesare pentru desfășurarea acestui joc sunt scaune, așezate sub forma unor vagoane și jetoane cu diferite poziții corporale lipite pe fiecare scaun. Elevii trebuie să danseze în jurul scaunelor în timp ce ascult o secvență muzicală. În momentul în care muzica se oprește fiecare elev trebuie să imite poziția de pe jetonul aflat pe scaunul din fața sa. Acest joc nu presupune eliminarea participanților (nu are caracter competitiv), scopul său principal fiind de a le provoca elevilor o stare de bine, relaxare și voie bună. Jocurile reprezintă o premisă a dezvoltării emoționale a școlarilor, iar rolul acestora este de a le crea elevilor un mediu favorabil dezvoltării lor intelectuale. Un elev fericit va fi dispus să depună un efort mai mare în învățare. Starea de bine a elevilor este o premisă pentru un act educațional eficient, cu rezultate observabile la nivel emoțional și intelectual.

Bibliografie:

1. Andriţchi V. Formarea aptitudinilor de autoeducaţie la elevi în procesul de creare şi soluţionare a contradicţiilor educaţionale. Autoreferatul tezei de doctor în pedagogie, Chişinău, 2000. 2. Golu P. Motivaţia un concept de bază în psihologie. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 2006. 128 p. 3. Pânișoară I. O. Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică, București: Editura Polirom, 2017.

Rolul jocului didactic în dezvoltarea inteligenței emoționale

Prof. Paraschiva JESCU Școala Gimnazială nr.1 Suceava

„Jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele. Copiii nu sunt niciodată

mai serioşi decât atunci când se

joacă.”

(Michel de Montaigne)

Grădinița reprezintă pentru copiii sursa principală de socializare, relaționare în cadrul căreia aceștia au posibilitatea să inițieze relații de prietenie cu colegii, au șansa de a dobândi treptat atât comportamente sociale, cât și unele trăiri emoționale pe fondul unor evenimente. Rolul cadrului didactic este să le formeze copiilor deprinderile sociale astfel încât acestea să se reflecte prin comportamente și reacții adecvate, care să reprezinte pentru cei care se află în interacțiune cu aceștia efecte favorabile, dar și să acorde o atenție deosebită îndeplinirii propriilor obiective ținând cont și de trebuințele celor din jurul lor. Activitățile derulate prin intermediul jocului didactic și a filierelor care aparțin acestui domeniu, fiind activitatea de bază din grădiniță, vor ajuta copiii să înțeleagă și să conștientizeze propriile emoții cât și a celorlalți, vor reuși să găsească soluții pentru rezolvarea diferitelor probleme, își formează independență, menținerea relațiilor de atașament afectiv față de prieteni, respectarea regulilor stabilite precum și abordarea unei conduite adecvate situațiilor.

Exemple de jocuri didactice pe care le-am realizat:

Ghici cine este?

Obiective:  formarea deprinderilor de exprimare în propoziții;  activizarea vocabularului prin recunoașterea personajelor din poveștile cunoscute;  educarea trăsăturilor morale și de comportare (bun, harnic, ascultător în contrast cele negative: rău, neascultător, leneș). Regulile de joc: recunoașterea personajului, denumirea poveștii din care face parte, alegerea imaginilor, citirea acestora redând un fragment din poveste. Desfășurarea jocului: Educatoarea prezintă sub formă de surpriză, la teatrul de păpuși, un personaj cunoscut (Scufița Roșie) și adresează copiilor întrebarea „Ghici cine este?”, copilul numit va spune numele personajului, iar un altul va fi solicitat să denumească povestea din care face parte. Copiii aleg imaginile din povestea Scufița Roșie, citind, la indicația educatoarei una dintre ele. Educatoarea va arăta cum era Scufița Roșie: o fetiță jucăușă și neascultătoare. Solicitând gândirea și memoria copiilor, ea le va cere și denumirea celorlalte personaje (lupul, bunicuța, vânătorul). Educatoarea îi va întreba pe copii: „De cine vă place?”, „Dar de cine nu vă place?” urmărind educarea trăsăturilor comportamentale. (Hladiuc M., 1984, pag.15)

Emoțiile din săculețele magice

Obiective:  să recunoască emoțiile pe care le trăiesc;  să realizeze o asociere între expresiile verbale cu cele care transmit o emoție de pe jeton;  să însoțească comportamentul emoțional cu o întâmplare trăită. Reguli: Să identifice emoțiile reprezentate pe jetoane și să exprime evenimente care să corespundă emoției de pe jeton. Acțiunile de joc: Extragerea din săculeț a unui jeton și exprimarea unor evenimente corespunzătoare. Desfășurarea jocului: Se așează într-un săculeț toate jetoanele care exprimă emoții pozitive, iar în celălalt săculeț toate jetoanele care exprimă emoții negative. Fiecare copil este invitat să extragă din cei doi săculeți câte un jeton astfel încât să aibă un jeton care reprezintă o emoție pozitivă (vesel, surprins) și o emoție negativă (nervos, furios, trist). Fiecare dintre ei va trebui să precizeze emoția reprezentată pe cele două jetoane și să ne prezinte un eveniment care i-a creat o stare de bună dispoziție și un eveniment în care s-a simțit furios.