folclor românesc contemporan. (mainly)
Final de august, 2010. În arhiva blogului s-au strâns 101 articole. A trecut un an de când echipa tangaProject le-a propus rezidenților de la căminul Moses Rosen un proiect de artă comunitară. Numele a venit puțin mai târziu, stând în fața unui monitor: Pompiliu Sterian, fost jurnalist, actual rezident, era convins că pe internet poveștile din cămin, reflecțiile și întrebările seniorilor își vor găsi un loc. El a propus, ironic, și numele: VÂRSTA 4 – varstapatru.blogspot.com.
„Calculatorul a devenit cel mai bun prieten al meu” „Pe vremea când mergeam eu la școală calculatorul se numea abac.” Așa începe una dintre primele postări pe VÂRSTA4. Pompiliu Sterian a descoperit lumea digitală la 87 de ani. S-a născut la 2 mai 1919 în București și, ca majoritatea rezidenților de la Moses Rosen, e un martor special în istoria contemporană a României. Aparține unei comunități fără de care modernizarea societății românești nu ar fi fost posibilă. O comunitate care a supraviețuit Holocaustului pe care prea puțini români vor să-l recunoască. „Consideram că sunt prea bătrân pentru calculator. Viața însă m-a făcut să-mi schimb părerea. Asta s-a întâmplat prin 2007, eram la Cămin și a apărut motivația care lipsise până atunci. Familia mea se compune din trei persoane - fiica și cei doi nepoți -; aceste trei persoane dragi mie locuiesc în străinătate, pe 3 continente diferite, drept urmare posibilitățile de comunicare între noi sunt limitate... Soluția cea mai potrivită era calculatorul, respectiv internetul. Și așa a apărut factorul care m-a determinat să mă inițiez, măcar în parte, în această adevărată magie care este computerul. Și sunt sigur că apariția calculatorului va fi considerată începutul unei ere noi în istoria omenirii. În fiecare zi primesc 3 - 4 mesaje cuprinzând știri și tot felul de imagini extraordinare, tot felul de minunății culese de pe internet. Simt că am o legătură mult mai strânsă cu familia mea de departe. Și astfel calculatorul, pe care l-am refuzat hotărât în urmă cu ani, a devenit cel mai bun prieten al meu.” Studiile dedicate imigranților digitali se opresc la vârsta de 80 de ani. Cine e peste, nu prezintă interes pentru statistică. Explicația stă în faptul că după o anumită vârstă contactul cu tehnologia e o fobie: bătrânii sunt, în marea lor majoritate, tehnofobi. Pompiliu Sterian a fost întotdeauna un tehnofil și dă peste cap această ipoteză: „Posibilitățile internetului sunt infinite, aceasta o știam de mult. Le admiram însă de la distanță considerând că la anii mei nu se justifica efortul de a-i descifra tainele. Totuși omul învață la orice vârstă, dacă are motivație. Am descoperit cu ajutorul internetului o lume întreagă pe care altfel nu aș fi putut să o aflu. Mie, căruia îmi plac călătoriile, am găsit posibilitatea de a «vizita» locuri pe care nici în vis nu mi le închipuiam. Și toate acestea doar apăsând pe câteva taste miraculoase. foto Wonderboy 25