Info Art USV no 8 TAG - ,,Alter Ego"

www.tag.usv.ro

nr. 8 BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

iunie 2014

Alter Ego

www.facebook.com/Tonitza Art Group

www.tag.usv. ro

Asociaţia de artă Nicolae Tonitza

Redacția: Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza” Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, Str. Universității nr. 9 Corp F - Auditorium ,,Joseph Smidth”, cam. 219 tel.: 0230/216147 int. 404 mobil: 0746024400

ISSN-2285-97; ISSN-L-2285-97

Redactori: conf. univ. dr. Sabina FÎNARU, e-mail sab59ina@yahoo.com dr. artist vizual Ana-Maria OVADIUC machetare și prelucare grafică e-mail ovadiuc_anamaria@hotmail.com Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparține autorilor.

2014 / infoart USV / 3

Cuprins Sabina FÎNARU Strategii de reprezentare pentru alter ego Rodica POSTOLACHE

5 6

La cage d’or/ Colivia de aur Angelica Mirela PAGU 7 Angie’s Mail/ Scrisoarea Angelei Ana-Maria OVADIUC 8 Pasaj phsihic Poveste din Golful Albastru Mihai VARZARI 10 Așteptare Best Friends/ Prieteni buni Leonard Adrian MELISCH 12 Soledad en Dios/ Singurătate în Dumnezeu Nadir latent Ioana Cezara POIATĂ 14 O după-amiază în Balcic Despărțirea Rodica Maria IACOBESCU 16 Autoportret cu neuroni Maria, nepoata mea Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC 18 Spirit Dans Andreea Alexandra Stela JUDUC 20 Beauty in any beast/ Frumusețe în fiecare bestie Alina Elena LĂZĂREANU 21 Fetița cu clown Colegiul Național ,,Petru Rareș” Suceava 22 Clasa a - X - a D Elevi: Ema MÂNDRESCU, Ilinca OVADIUC și Eduard MAZILU îndrumător profesor Isabela IGNĂTESCU Alter Ego - specii noi Iuliana CIOFU, Ana-Maria OVADIUC Puck și graurul argintiu I, II

4 / infoartUSV / 2014

24

Strategii de reprezentare pentru alter ego Sabina FÎNARU

Relaţia dintre eu şi celălalt s-a manifestat, mereu, ca o tentativă de autodefinire a individului în raport cu sine însuşi, dar şi cu lumea, încercare ipostaziată prin reprezentări ale conflictului sau ale solidarităţii dintre ele. Maniera în care artistul se deschide către altul, calea pe care o parcurge, atitudinea faţă de întâlnirea cu acesta, sunt condiţionate de viziunea proprie asupra existenţei în ansamblul ei şi reflectă dimensiunea etică a discursului estetic. Numărul de faţă al revistei prezintă 10 pictori şi tot atâtea strategii de configurare a acesteia.

Lumea poate fi văzută ca un spaţiu al simpatiei şi solidarităţii tuturor manifestărilor sale; în acest caz, ea operează prin seducţie asupra eului, care caută, printr-o reverie activă, echilibrul dintre plenitudinea senzorialităţii subiective şi cea a dinamismului naturii primordiale, ca în pictura Ioanei Cezara Poiată.

Discursul plastic poate fi însă şi o confesiune despre nevoia de a-l converti pe celălalt la valorile subiective, ale universului propriu, o terapeutică a solitudinii şi a exilului în şi prin imaginar. Chiar dacă întâlnirea concretă cu altul pare a nu se produce pe tărâmul fanteziei, absenţa confruntării afirmă independenţa sinelui şi importanţa iluziei şi a dorinţei în structurarea sa, ca la Rodica Postolache şi Angelica Mirela Pagu. Alteori, imaginea explorează sufletul în raporturile lui de vecinătate şi dependenţă dezirabilă; portretul şi prelungirile sale simbolice din proximitate, vegetale sau animale, surprind posesia şi locuirea spaţiului intim, un spaţiu al ospitalităţii şi întâmpinării celuilalt, ca în tablourile lui Mihai Varzari. Câteodată, sensul interiorităţii se degajă însă prin confruntare cu sine; autooglindirea dezvăluie relaţia de antinomie cu lumea şi duce la posibilitatea unei duble

concilieri; aceasta implică asumarea perspectivei celuilalt ca ipostază cu rădăcini în propriul sine, cu care eul coexistă, la Rodica Iacobescu.

Uneori, eul nu este centrat, ci dedublat, alienat sau stratificat, iar multiplicarea lui este exteriorizată fie prin sublimarea dimensiunii lui naturale în coduri culturale (Cristina Hreamătă Macoveiciuc, Alina Elena Lăzăreanu), fie prin ruptura ostentativă şi ironică de propria-i umanitate (Andreea Alexandra Stela Juduc). Pe de altă parte, criza conţinutului redundant al umanului poate cere o depăşire a formei şi o definire a lui, prin raportare la dimensiunea infinită a universului, ea însăşi ipostază a creaţiei divine; în acest caz, pictura transfigurează această întâlnire într-o manieră abstractă, antidescriptivă, ca în tablourile lui Leonard Adrian Melisch. Proiectată în plan fantasmatic, participarea nu implică în mod necesar o căutare activă, ci asumarea unor tipare străvechi ale acesteia şi deschiderea intuitivă a eului către lume; receptivitatea lui faţă de valorile imaginarului diurn şi nocturn actualizează nevoia genuină a omului de empatie cu celălalt: nevoia de iubire, ca în acuarelele Anei-Maria Ovadiuc.

2014 / infoart USV / 5

Rodica POSTOLACHE

O pictură este o suprafață pe care pictorul așterne pete de culoare într-o anumită ordine, spunea Maurice Denis. Ordinea aceasta cred că vine și din sufletul pictorului, astfel că fiecare pictură devine un "alter ego" al autorului ei.

La cage d'or este o lucrare care vorbește de relațiile interumane și ilustrează sentimentul de claustrare și lipsa de confort pe care-l resimt adeseori, chiar și atunci când, aparent, totul pare să fie bine, aproape de normalitate. Dar la o privire atentă, totul e doar o lume în care fiecare suntem într-un exil voluntar, în care suntem izolați în confortul nostru, într-o lume virtuală în care orice ideal se îndeplinește, dar care din pacate este creat artificial de noi. Trezirea la realitate este dură uneori, de aceea preferăm singuratatea acestei colivii, care, deși poate fi din aur, rămâne totuși un spațiu închis. Lucrarea este totuși optimistă, pasărea ne duce cu gândul la zbor, la eliberare și eu cred că există speranța ca oamenii să simtă din nou necesitatea căldurii umane a unei strângeri de mână, a apropierii, în liniște, fără cuvinte, într-o natură pe care să ne-o facem prietenă.

Rodica POSTOLACHE

La cage d’or/ Colivia de aur, tehnică mixtă pe carton, 55 x 44 cm, 2014 6 / infoartUSV / 2014

Angelica Mirela PAGU

Angie’s Mail/ Scrisoarea Angelei, 55 x 44 cm, 2014 2014 / infoart USV / 7

Ana-Maria OVADIUC

Pasaj phsihic, acrilic pe pânză, 80 x 70 cm, 2014 8 / infoartUSV / 2014

Poveste din Golful Albastru, acuarelă, 36 x 48 cm, 2014 2014 / infoart USV / 9

Mihai VARZARI

Așteptare, ulei pe pânză, 80 x 60 cm, 2014 10 / infoartUSV / 2014

Best Friends/ Prieteni buni, ulei pe pânză, 80 x 60 cm, 2014 2014 / infoart USV / 11

Leonard Adrian MELISCH

Soledad en Dios nu este o compoziție, ci reprezentarea unui ritual de transgresare al celor două lumi antinomice. În dinamica prezentă, pentru a ni se revela Calea, se re-produce o redempțiune inversă prin intermediul cunoașterii apofatice. Explozia imagistică creată de zbuciumul rugurilor christice contopite în apele de sub tărie implică un mysterium tremendum, iar întâlnirea cu Marele Anonim, se regăsește dincolo de ceea ce putem percepe vizual. Expresia artistică de față întrunește toate premisele unei psihologii abisale în cadrul căreia avem prilejul sondării alter ego-ului adamic ce parcă pendulează între Golgota și Parousie.

În preajma acestei experiențe picturale, numai un inițiat și-ar putea trăi extazul Singurătății în Dumnezeu (Soledad en Dios – Petru de Alcàntara). drd. Antoniu Alexandru FLANDORFER

Soledad en Dios/ Singurătate în Dumnezeu, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, 2014 12 / infoartUSV / 2014

Prezenta lucrare poate fi încadrată în trendurile transmoderniste, deoarece sunt abordate mijloace artistice care au capabilitatea de a transmite în percepția observatorului atât o poezie ritualică, cât și o muzică imanentată arhetipal, asemeni armoniei sferelor celeste. Perplexitatea pe care autorul o surprinde prin intermediul ludicului creațional, provine din propria situare la limes-ul transdisciplinarității.

Prin reprezentarea antinomică a zenitului, putem decela în proiecțiile fulgurante ale vălului firmamentului, punctul cel mai ascuns, ce reprezintă ipostazierea unui alter-ego teluric. Cromatica uzitată face apel la universul barbilian, având profunde semnificații ancestrale proiectate într-un așteptat timp eschatologic.

Ceea ce este surprins în Nadir latent, nu este altceva decât o interpretare esoterică a unei transgresiuni umane, și de altfel ilegitime, într-un transcendent conceptualizat. drd. Antoniu Alexandru FLANDORFER

Nadir latent, ulei pe pânză, 60 x 80 cm, 2014 2014 / infoart USV / 13

Ioana Cezara POIATĂ

Pictura încearcă să surprindă un moment de relaxare în grupul artistelor. Este o plimbare pe faleză în cautarea subiectelor potrivite. Este bucuria ochilor care văd marea frământată, este răsfațul de a simți aerul sărat al brizei și mângâierea ei pe obraz. Această plenitudine sufletească e creată de peisajul marin și este dublată de dificultatea de a descoperi eventuale imagini picturale într-o localitate, într-o regretabilă modernizare și ,,aplatizare” estetică.

Este o căutare plăcută în compania prietenelor și este răsplatită din plin. Se distinge și un șevalet, semn că de aici cineva va începe sa picteze Balcicul. Doamnele sunt întoarse spre privitor, încearcă să mai stea în compania lui, dar pânza albă neatinsă sugerează că momentul în care le surprindem este premergător neliniștii creației.

O după-amiază în Balcic, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, 2014 14 / infoartUSV / 2014

Un câmp întins și o domniță șezând, cuibărită, ferindu-se de răcoarea înserării. Ea este solitara, stăpâna orizontului. Este vară târziu, câmpul e presărat cu flori albe și tot ca niște flori cu aripi în loc de petale se desprind cocorii sus, spre cer. Stăpâna lanului cu flori albe se uită cu regret spre orizontul care se va umple de flori - cocori albi, pustiind pamântul și inima ei totodată. Nu îi stă în putere să rețina păsările, dar visează sa călătoreasca pe aripile lor, cu sufletul, și să le protejeze până la întoarcerea lor acasă.

Ioana Cezara POIATĂ

Despărțirea, ulei pe pânză, 30 x 40 cm, 2014 2014 / infoart USV / 15

Rodica Maria IACOBESCU

Căzută pe gânduri sau cu gânduri care cad pe mine, mintea nu-mi dă pace și nici eu nu știu să-i dau pace. Mă adâncesc în ea și ea se adâncește în mine, sentimentele se năpustesc asupra mea și-mi dau seama cât de irațională pot fi. Speriată de trăiri cotropitoare, chem rațiunea să mă ajute și ea se dovedește, adesea, neputincioasă. Nu sunt homo sapiens...

Autoportret cu neuroni, acrilic pe pânză, 50 x 40 cm, 2014 16 / infoartUSV / 2014

Maria este ființa care trezește în mine sentimente pe care nimeni altcineva nu le poate trezi. Ea îmi amintește ca mai pot fi blandă, ca pot iubi necondiționat, că pot privi lumea prin ochii copiilor. Ea mă face să simt ce este puritatea simțurilor și a gândurilor și mă determină să creez nesfârșite povești în care, pentru câteva clipe, cred și eu. Maria mă învață să redescopăr lumea din jurul meu, dar și pe mine însămi.

Lector dr. Maria Rodica IACOBESCU

Maria, nepoata mea, acrilic pe pânză, 50 x 40 cm, 2014 2014 / infoart USV / 17

Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC

Spirit, ulei pe pânză, 70 x 50 cm, 2014 18 / infoartUSV / 2014

Dans, ulei pe pânză, 60 x 40 cm, 2014 2014 / infoart USV / 19

Andreea Alexandra Stela JUDUC

Beauty in any beast/ Frumusețe în fiecare bestie, tehnică mixtă, 42 x 29.7 cm, 2013 20 / infoartUSV / 2014

Alina Elena LĂZĂREANU

Fetița cu clown, ulei pe pâză, 50 x 60 cm, 2011 2014 / infoart USV / 21

Colegiul Național ,,Petru Rareș” Suceava Clasa a - X - a D Elevi: Ema MÂNDRESCU, Ilinca OVADIUC și Eduard MAZILU Îndrumător profesor Isabela IGNĂTESCU

Alter Ego - Specii noi, acril pe pânză, 30 buc. 20 x 20 cm, 2014 22 / infoartUSV / 2014

2014 / infoart USV / 23

Iuliana CIOFU, Ana-Maria OVADIUC

Puck şi graurul argintiu text de Iuliana CIOFU, ilustraţie de Ana-Maria OVADIUC

I. Povestitorul

Povestitorul, un domn îmbrăcat mereu într-o mantie de aer misterios, înalt, înalt şi deşirat, atât de

înalt încât umbla mereu numai cu capul în nori, venea în fiecare săptămână în parc să ne citească poveşti.

Lumea trecea şi întorcea capul, mirată. Unii îi dădeau câte un bănuţ, alţii i-l luau, din pălăria lui cu boruri ondulate pe care o ţinea aproape. Avea în buzunarul de la vestă o rezervă întreagă de acadele cu miere naturală, de salcâm, pe care le împărţea generos. Până şi câinii se aşezau în cerc pe lângă el, fluturându-şi bucuroşi cozile în care, astăzi, nu aveau colaci.

Uneori îl ascultam, alteori nu, dar el nu se supăra. Continua mereu, în

fiecare zi, alţi ascultători,

altă poveste. De la un timp am început să mă obişnuiesc şi abia aşteptam sa se întoarcă, de parcă mi-ar fi fost o cunoştinţă dragă de când lumea. Îl privesc. Îşi drege glasul. Mai ia o gură de ceai din ceşcuţa de plastic cu trandafiri, mai trage o înghiţitură din pipa lui de turtă dulce, îşi răsuceşte mustaţa, se uită la auditoriu să vadă dacă stau toţi ochii larg deschişi înspre el, şi începe.

24 / infoartUSV / 2014

II. Puck şi graurul argintiu aduc răsăritul

A fost odată, că de n-ar fi, nu s-ar mai şopti, şi nici zâmbi, când s-ar povesti, ei bine, într-un arţar

mare, mare, înalt până la cer, la capătul tuturor drumurilor de cleştar, locuind în mansarda unui poem zgârie-nori, a fost odată un băieţel orfan şi un pui de graur argintiu.

Era ultimul băieţel din lume. Graurii îl descoperiseră conservat perfect, într-o mare de

îngheţată cu fragi, în munţii Eschimoşi.

Lumea oamenilor pierise de mult.

Băieţelul se numea Puck. El avea un nas cârn şi un

laptop mic, fosforescent, încrustrat într-un mugure de plop, pe care înregistra în fiecare dimineaţă dorurile, visurile şi amintirile de rouă ale tuturor frunzelor.

Împreună înmulţeau timpul, câţărându-se în toţi copacii de plastic din parcul Marelui Oraş, ca să fure cuibul altor păsări.

În fiecare zi, Puck îi lua graurului argintiu, în dreptul unui panou publicitar cu cireşe coapte, câte un interviu.

2014 / infoart USV / 25

-Domnule graur argintiu, zise băiatul, mă simt aşa de singur... Eu aş vrea să ştiu câţi ani aveţi

dumneavoastră şi dacă aici în ţara noastră şă învăţ să fiu graur ar fi cam târziu.

Graurul argintiu clipea şi îl privea prin monoclul lui încorporat în pălăria unicat, cumpărată pe

internet, de la un târg de fişiere demodate. Ce putea să spună? Erau vremuri tulburi, de război.

Puck şi graurul argintiu se culcau în vârful unui bloc cu varul crăpat, sub o frunză de mur. No-

aptea îi încălzea luna. Dimineaţa, soarele le trimitea o rază pentru încălzit roua. Băieţelul muşca din ea, privind la o etichetă mai veche pe care o păstra în buzunar, de la cornuri cu gem.

În vremea aceea, Cap Seck , regele mollusc, se lupta cu graurii verzi pentru a-l reîntrona pe Kra-

Kru, care îi ceruse disperat ajutorul. El atacase Gastropodia şi Marele Oraş, în fruntea unei armate puternice, dar a fost respins de vitejia graurilor, care i-au ţinut piept.

Se spune că graurii verzi erau atât de viteji, încât îşi picurau singuri focul sacru pe propriile inimi,

lăsându-se înghiţiţi de fumul uitării, dacă erau învinşi în lupte. Molluscii, ajutaţi de aripile mari ca nişte crăci de copac pe care natura le plăsmuise pe spatele lor, erau rapizi, dar au fost înfrânţi ruşinos pe Câmpia Laptelui în carouri, două săptămâni mai târziu.

26 / infoartUSV / 2014

2014 / infoart USV / 27

-Domnule graur, întrebă Puck, dar de ce se

luptă ei?

Graurul argintiu oftă şi se uită în orizont printr-un curcubeu ruginit.

- Se spune că graurii verzi nu-i pot suporta pe mollusci din cauză că sunt hermafrodiţi. Moluscii, în schimb, îi urăsc pe grauri pentru că au pene.

-Ce e un hermafrodit?

-Un fruct mai gras, care nu creşte în co-

paci, şi se naşte pe el însuşi de mai multe ori.

-Şi au câştigat?

-Nu. Învingători în luptă, graurii verzi au

refuzat totuşi să primească trofeu aripa magică de cristal a lui Cap Seck. Molluscii şi graurii verzi se urăsc atât de tare, încât niciunul din ei nu vrea să stăpânească cu forţa în ţara celuilalt. Până la urmă au încheiat un tratat de pace, stabilind ca pădurea de stejari cu blană de aur, care se află între albiile râului Nu şi râului Un, să rămână drept teren neutru, ca să nu fie nevoiţi să se vadă prea des.

28 / infoartUSV / 2014

Şi atunci, bătrânele spirite baobabi au hotărât în

bolta cerească de cinabru ca de strajă la graniţele celor două regate să fi fost puşi copiii de gheaţă.

-Cine erau aceşti copiii de gheaţă? întrebă Puck.

Erau copii adevăraţi, ca mine? Asta se întrebau adesea locuitorii celor două regate. Dar nu, nu e adevărat.

Oamenii dispăruseră cu mulţi ani lumină înainte,

printr-o gaură necârpită a timpului. Erau copii grauri.

-Şi de ce erau ei îngheţaţi?

-I-a îngheţat mama lor.

Aripa de cristal a molluscilor arată că păzitorii pragului, copiii, fuseseră îngheţaţi de Ozz-Ana, o frumoasă zână care trăia în munţii Gastropodiei.

2014 / infoart USV / 29

30 / infoartUSV / 2014

Ozz-Ana, căreia ursitoarele i-au prezis că va naşte doi copii ce vor înghiţi Luna, l-a aruncat

în vulcanul rece pe soţul ei şi, cu ajutorul unei bătrâne vidre, a făcut un descântec care i-a îngheţat pe cei doi copii ai ei pe când aveau şase ani. Astfel, în nopţile cu lună, Ozz-Ana este singura care mai traversează codrul de stejari cu blană de aur, alinându-şi copiii cu suspine, cântece magice şi orhidee parfumate.

-I-a îngheţat pentru ca ei să nu mănânce Luna?

-Exact.

-De ce nu puteau mânca Luna?

-La extremitatea oceanului ce curge lin, într-o insulă de pini, e o funie de aur. Pământul stă

agăţat de Lună.

-Păi, şi Soarele?

-Înainte să dispară oamenii, Soarele s-a căsătorit cu cea mai frumoasă muritoare şi a plecat.

Şi-a construit un palat. Foarte îndepărtat.

-Dar îmi trimite dimineaţa raze.

-Numai ţie.

Băieţelul se uită în jur şi observă că era întuneric.

-Îţi e dor de ţara ta? Îl întrebă Puck pe graur, fugărind cu băţul un cerc închipuit pe trotuar.

2014 / infoart USV / 31

-Nu chiar. Cum poate să îmi fie dor de ţara mea, dacă eu nu am ţară? Toţi graurii din lumea asta sunt

verzi. Numai eu sunt argintiu.

-Numai tu înţelegi limba mea, se bucură Puck şi îl îmbrăţişă strâns, cu lacrimi în ochi.

Graurul argintiu clipi blând. Bietul de el, era destul de plăpând.

-Cred că graurii argintii au plecat odată cu soarele, oftă el.

-De ce a plecat Soarele, cu soţia lui, şi ne-a părăsit? Întrebă Puck.

-Din cauza molluscilor înaripaţi. Ei au supt toată haina de nori a soarelui, până l-au lăsat gol. Toţi

norii din lume au fost furaţi. Cap Seck i-a băgat în aripa lui magică de cristal ca să poată să prevadă trecutul - celulă al viitorului - sămânţa tuturor timpurilor.

Soarele nu poate veni înapoi până când norii nu sunt eliberaţi.

-Domnule graur, aş vrea să aduc înapoi soarele, poate odată cu el o găsesc şi eu pe mama mea. Știi

ceva despre mama mea? Ai văzut-o vreodată?

-N-am văzut-o, dar am auzit că era cea mai frumoasă femeie-om de pe pământ.

Puck şi graurul argintiu au străbătut cu greu iazul mare, înot, apoi s-au odihnit. Pe malul acelei ape,

broaştele îşi făcuseră cuiburi din beţişoare de bambus. Graurul îşi scoase jobenul şi îl aşeză lângă el, pe o floare de lotus, după care îi interpretă lui Puck la flaut o simfonie de mătase, discretă. Băieţelul adormi, visând cum din cer coborau jerbere de busuioc şi o ploaie proaspătă răspândea bucheţele de lumină furnicilor, în întuneric.

O femeie cu mâini lungi şi pomeţi turcoaz coborî din cer cu soarele într-un coş de paie, printre

32 / infoartUSV / 2014

rândurile căruia lumina ţâşnea, împărţind pâine tuturor.

Florile de mac din lanul de grâu erau de

mult coapte, zăngănindu-şi măciuliile pline.

2014 / infoart USV / 33

Femeia îi zâmbi, şi el întinse mâinile prin somn, suspinând: maaaama....

Atunci, graurul argintiu pândi cum din tăciunele cerului se ivi un bob de foc, şi pentru prima dată în viaţa lui de graur nemuritor, văzu, cu ochii lui, dintr-o căpiţă de nori apărută ca de nicăieri, izbucnind un răsărit.

Continuarea într-un număr viitor.

34 / infoartUSV / 2014

Contact

Rodica POSTOLACHE rpostol@yahoo.com Angelica Mirela PAGU 0723557685 mirela_pagu@yahoo.com Leonard Adrian MELISCH 0742 218 498 drum_leo@yahoo.com Ana-Maria OVADIUC 0746024400 ovadiuc_anamaria@hotmail.com Rodica Maria IACOBESCU 0740642669 rodi_iacobescu@yahoo.com Mihai VARZARI 0745510099 mihai.varzari@yahoo.com Iuliana CIOFU 0757258706 iullianaciofu@gmail.com

Cristina IACOB 0742828908 iulicri@yahoo.com Cristina HREAMĂTĂ MACOVECIUC 0740270170 cristina_hreamata@yahoo.com Andreea Alexandra Stela JUDUC andreea.juduc@yahoo.com Ioana Cezara POIATĂ ioana_poiata@yahoo.com

2014 / infoart USV / 35

Asociaţia de artă Nicolae Tonitza

Copyright © 2014

Coperta recto, Rodica POSTOLACHE,

Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza”

La cage d’or

Toate drepturile rezervate.

coperta verso,

Copierea, distribuirea sau republicarea

Poveste din Golful Albastru

conţinutului acestei publicaţii fără acordul asociației este ilegală.

E-mail: ovadiuc_anamaria@hotmail.com

Ana-Maria OVADIIUC,

www.tag.usv.ro