TAG ROGVAIV V 2017

www.tag.usv.ro

nr. 17 BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

mai 2018

ROGVAIV ,,V” 2017

www.facebook.com/Tonitza Art Group

www.tag.usv.ro

Asociaţia de artă Nicolae Tonitza

Redacția: Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza”(TAG) din cadrul Universității ,,Ștefan cel Mare” din Suceava.

Adresa: Str. Universității nr. 9 Corp - F Auditorium ,,Joseph Schmidt”, cam. 219. www.tag.usv.ro tel.: 0230/216147 int. 404 mobil: 0746024400

Redactori: conf. univ. dr. Sabina FÎNARU, e-mail sab59ina@yahoo.com, DTP și design dr. artist vizual Ana-Maria OVADIUC, e-mail ovadiuc_anamaria@hotmail.com, corectură text, Ana-Maria ANTONESEI, antoneseianamaria@yahoo.com Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparține autorilor.

ISSN-2285-97; ISSN-L-2285-97

C u p r i n s Delia Ioana LEIZERIUC Cronică plastică ROGVAIV - Verde

Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării Cenaclul Litere - Coordonator Conf. univ. dr. Sabina FÎNARU Georgiana OBADĂ Ana-Maria ANTONESEI Andrei PĂTRĂUCEAN

5-7 8- 10

Cristina Hermina MELINTE Poezii

12

Tonitza Art Group TAG 11- 27 ROGVAIV - V cu lucrări de: Ana-Maria OVADIUC AMO Angelica Mirela PAGU Alina Elena LĂZĂREANU Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC Cecilia BODNĂRAȘ Diana Georgiana DIMITRIU Genoveva BOGDAN Cristina IACOB Iuliana BUZULEAC Lila LUNGULESCU Liviana PÎNZARU Marina PIȘTA Nicoleta BUTNARIU Leonard Adrian MELISCH Micsandra VRACI Mihai VARZARI Mihai PÂNZARU PIM Gabriel TODICĂ Claudia Iuliana EVERETT (CIOFU) Index lucrări ROGVAIV - Verde Foto Vernisaj ROGVAIV - Verde Poezie, proză și cronică plastică 2017 Claudia Iuliana EVERRETT (CIOFU) Puck și Graurul Argintiu, partea a doua, Lacrimi de lavandă -fragment-

26 27 28 - 31

Delia Ioana LEIZERIUC 31 - 37 Cronică plastică Interferențe, Leonard Adrian MELISCH și Mihai Valentin TIPA Retrospectivă, Cristina IACOB AMO /Atelier/ 2017, Ana-Maria OVADIUC

2017 / infoart USV / 4

ROGVAIV-V cronică plastică Delia Ioana LEIZERIUC

Expoziția intitulată ROGVAIV-V, găzduită în perioada 15 decembrie 2017 - 31 ianuarie 2018 de Galeria de Artă a USV, este a patra la număr din seria ROGVAIV și reprezintă un real refugiu din tenebroasa rutină zilnică, fiind savurată și înțeleasă ca pe o oază de liniște și de relaxare, dar nu în ultimul rând, ca pe o activitate intens spirituală.

Firește, totul gravitează sub egida culorii regnului vegetal, a tinereții, norocului, bucuriei, longevității, a maiestuosului verde, ce produce tuturor o acțiune benefică de calmare și detașare. Se spune că în Evul Mediu această culoare se asocia cunoașterii secrete, iar în limbajul simbolic, alchimiștii i-au atribuit caracteristici către latura fertilă a lucrurilor.

Urmărind progresul fertil al artiștilor din cadrul grupului Tonitza, voi menționa în mod aleatoriu câteva particulrități stilistice pentru fiecare membru al acestui frumos grup. Prin urmare, în lucrările de artă ce le realizează Cristina Hreamătă Macoveiciuc putem sesiza că artista caută mereu să sugereze frumosul, iar acest frumos se consideră la rândul său că este strâns împletit cu sentimentul agreabilului. Este măgulitoare forța cu care artista este atrasă spre nebuloasa ascunsă în eul său, spre acea uniune primară care tinde să o rețină în puterea ei.

Alina Elena Lăzăreanu ne aduce în prim plan, sub aspect ludic, Jucării, fiind o reprezentație perfectă pentru camera copiilor. Artista își exprimă astfel bucuria spiritului care trăiește emoția superioară a participării active la esență.

Tânăra Cecilia Bodnăraș, studentă la Litere, ne prezintă două naturi statice atent studiate din care se poate observa plăcerea ei de a picta și dragostea față de artă. Ca pictor apare cu o sensibilitate aleasă, ceea ce se remarcă în coloritul delicat cu care își realizează pânzele, unde stăpânește organizarea obiectelor în spațiul compozițional, astfel oferind multă căldură.

Cristina Iacob reușește prin lucrarea sa intitulată Ușă verde să creeze iluzia de construire a unui spațiu psihic în care să dispară distanța sufletească dintre om și universul tabloului. Prin redarea volumului, spațiului și a trecerii de la o culoare la alta, obține diversitate în tonalități, așadar accentuează latura de mister și de curiozitate, de o reală simplitate deliberată, doar cu o fărâmă din frumusețea satului în care artista a copilărit.

Diana Georgiana Dimitriu, elevă la Colegiul de artă Ciprian Porumbescu, creează o artă cu influențe mistice, simbolice și aluzive, dar nu sistematice, ce se bazează pe o estetică spirituală, transcendentală. De această dată ne face cunoștință cu două dintre compozițiile sale, Omul copac, ce transmite mesajul de conexiune a omului cu natura și lucrarea denumită Sine - o încântătoare mandala ce ascunde marele secret al creației spirituale ce domină pornirile inferioare, ceea ce presupune refugiul în lumea eului propriu, concentrarea fluxului gândirii spre interior, dar de cealaltă parte se simte pregnant pulsația puternică de a-i rezista, păstrând contactul cu realitatea.

Marina Pișta, studentă în anul I - pictură, U.A.G.E. Iași, studiază cu mult devotament și dăruire, iar cu această ocazie ne dezvăluie o latură intimă a sufletului său, Portretul mamei sale, ca pe un simbol arhetipal reprezentând zeița-mamă, atât de blândă, de frumoasă, de calmă și de pioasă. În această lucrare se remarcă înclinația către culorile luminoase, grija pentru detalii și construcția riguroasă a formei. Lucrările artistei în

2017-2018 / infoart USV / 5

TAG - ROGVAIV (Verde)

general, nu doar aceasta, arată putere mare de observație, răbdare și perseverență, adâncite de sentiment și de o deosebită sensibilitate pentru culoare și proporții, sinceritatea viziunii și mai ales năzuința de a descoperi limbajul artistic necesar pentru fiecare din temele alese.

Gabriel Todică imortalizează imagini rurale și urbane deopotrivă, cu aspect miniatural de o minuțiozitate curioasă, ce parcă ascund o poveste reală, unde terenul, copacii, întreaga vegetație sunt pictate cu vigoare și intens sentiment. În spațiul cromatic pur, adâncimea geometrică este înlocuită cu adâncimea psihică, imuabilitatea liniilor cu mobilitatea încordărilor interioare ale fiecărei culori în parte și a încordărilor izvorâte fin din întâlnirile dintre tonuri. Unul dintre lucrurile pe care eu le apreciez la el este faptul că deși artistul se desfășoară în spații atemporale, tensiunea spirituală nu suferă nicio scădere din intensitate.

Iuliana Buzuleac aduce pe simeze trei tablouri, dar cel care m-a impresionat sincer cel mai mult este tabloul care ilustrează atât de fidel modelul unui covor tradițional țesut/pictat acum cu multă migală, bucurie, credință și cu dorința de a face un lucru bun și trainic. Artista ne surprinde în mod plăcut prin stilul subtil și solid totdată, de un desen ferm și de o vastă bogăție cromatică.

Genoveva Bogdan mă fascinează cu imaginația sa, cu expresivitatea, caracterul și corectitudinea desenului, ce numai îmbinate armonios au puterea coloritului care pune cel mai bine în evidență amintirile desăvârșite din lucrările Poartă, ce are un aspect de factură rustică și lucrarea Casă la Sozopol. Lucrările sale captează grația clipei și degajă un sentiment de armonie și solitudine, de comuniune fericită cu natura.

Cu Sozopol-2017, dar și Balcic-2016, Ana-Maria Ovadiuc (AMO) ne încântă cu două lucrări ce prin originea creatoare, sufletul ei de artist se cristalizează într-un sens mai clar. Apropierea de realitate înseamnă o ieșire în plein-air și contactul direct cu natura, înlocuind peisajele realizate în atelier. Spațiul plastic încetează în a mai fi o construcție mentală, ci este plăsmuit pornind de la datele brute, esențiale ale percepției senzoriale, ilustrând adevărul imediat, cel mai pur și nesofisticat. Artista manifestă cu aplomb un interes crescut pentru culoarea luminoasă, pentru lumina din plein-air, pentru modificările pe care le determină variația luminii asupra formelor, maniera sa de a lucra dobândind acuratețe în timp astfel încât, compozițiile devin din ce în ce mai rafinate. Această luminozitate a tablourilor este izvorâtă dintr-un puternic optimism și atașament față de viață.

Una dintre calitățile esențiale ale artistului creator Mihai Pânzaru (PIM) constă în puterea de a transcede, astfel spus, artistul nu se mulțumește să-și creeze propriile viziuni, ci, în virtutea tendinței de transcedere, el își generalizează viziunea, extinzând-o asupra lumii exterioare. Preocuparea lui PIM nu este doar de ordin plastic, ci în primul rând de ordin spiritual, el nu doar pictează sau creionează aparența lumii exterioare, oricât de pitorească ar fi ea, ci își dezvăluie propriul său suflet văzut prin metafore picturale.

Nicoleta Butnariu și-a dorit cu tot dinadinsul ca prin tripticul expus să ilustreze draga noastră Dunăre, să demitizeze și să demistifice spațiul pictural, să reintimizeze natura și să renunțe la construcțiile spațiale raționale.

Lila Lungulescu, studentă la master în anul II, UAGE Iași, aduce sublima auroră boreală pe simeze, ca pe un simbol al bucuriei, speranței, al trezirii la viață, ca pe un semn distinctiv al tuturor promisiunilor și posibilităților viitorului. Este semnul puterii zeului celest și al victoriei asupra forțelor întunericului, aduce mai aproape de noi existența luminoasă încărcată de mister ce indică ideea milenară a trezirii la conștiință a umanității.

Liviana Pînzaru ne oferă gingașe flori ca pe un simbol al lumii multicolore, paradisiace, îmbrăcată doar în straie vegetale ce simbolizează armonia, frumusețea, puritatea și idealul.

Micsandra Vraci înfățișează lumea, nu ca pe o creație fixă, ci ca pe o apariție vaporoasă care moare și renaște în fiecare clipă. Spațiul deschis și formele deschise asigură prelungirea realului dincolo de aparența

6 / infoartUSV / 2017-2018

sa imediată, cu peisajele de la malul mării în care parcă poți simți briza răcoroasă și soarele blând care aproape îți încălzește timid obrajii.

Leonard Adrian Melisch ne prezintă de această dată trei locații diferite, și anume, Iacobeni, Vatra Dornei și Wikzany, reprezentate, bineînțeles, tot în maniera sa caracteristică cu care ne-a obișnuit deja. În lucrările sale contrastante domină liniile drepte și verticale ce te transpun într-o stare de nerăbdare și agitație, unde vibrația tușelor dizolvă raporturile și perspectiva lineară în masa senzorială a culorii și a luminii sub o energie rece, dar care inspiră logică, rațiune și rigoare, iar tendința către înălțime oferă lucrărilor acel sentiment către echilibru, înălțare și noblețe. Pictura sa se caracterizează printr-o construcție viguroasă, cu pastă abundentă, gama cromatică fiind întunecată, adesea cu contraste riguroase.

Mihai Varzari ne uimește din nou cu precizia sa fotografică de o rară minuțiozitate, unde jocul efectelor gravitează în jurul esteticii frumosului ducând către o expresie a științei și tehnicii, dar și spre ceea ce ține de gust. Dacă una dintre lucrări îți taie pur și simplu răsuflarea la vederea imaginii apocaliptice, halucinatorie, deprimantă și cu aspect SF, cealaltă lucrare ne incită vizual cu un model cosmopolit de frumusețe feminină, tipic artistului. Mihai este preocupat în genere de forma feminină, de redarea senzației vizuale în intensitatea sa și iese în evidență și prin fidelitatea transcrierii anatomice.

Filtrul imaginației este unul complex prin care poți să trăiești sentimente diverse în fața unei opere de artă. În fața acestei expoziții unii dintre noi reușim să retrăim plăcute amintiri, alții se limitează doar la a visa, alții aspiră la mai mult și poate chiar își analizează condiția, își fac planuri, își conturează un nou scop înspre mai bine, înspre evoluție spirituală. Acesta este și farmecul expoziției, să te determine să visezi, să îți imaginezi, să îți dorești, să te motiveze și să te facă să te regăsești și de ce nu, să te facă să simți că ai făcut ceva cu adevărat pentru sufletul tău, ceva minunat.

TAG - ROGVAIV (Verde)

2017-2018 / infoart USV / 7

Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării Cenaclul Litere coordonator: Conf. univ. dr. Sabina FÎNARU

Georgiana OBADĂ

TAG - ROGVAIV (Verde)

După ce adorm copiii lumea noastră e un biscuit oreo într-o galaxie de lapte cu 2,5% grăsime noi n-avem sentimente nu a trecut vremea când axa fericirii era perpendiculară cu axa zâmbetului tău și secretam oxitocina în exces acum dimineața soarele apune și pune picături în locul ochilor scoși ceasul tic eu tac ceasul tic eu zac un duș pe suflet vreau și ce păcat că nu pot să mă botez iar și iar balade de dragoste, zici? azi ne mai cântă doar popa Lumea ca o roată de bicicletă Totul e la fel azi și ieri ieri și azi Totul e la fel.

Fericirea e acolo mereu și tristețea te așteaptă exact unde-ai lăsat-o.

Trăiești, iubești, mori mori, iubești, trăiești la fel cum au făcut-o și cei dinaintea ta la fel cum vor face și următorii.

Nimic nu e nou sub soare și tu știi asta, dar continui să speri chiar dacă Totul e la fel azi și ieri ieri și azi Totul e la fel numai tu ești diferit mâine.

8 / infoartUSV / 2017-2018

Ana-Maria ANTONESEI Punctul de pe „i” N-am înţeles până atunci care-i treaba cu punctul de pe „i”.

L-am întrebat pe omul care vinde păsări.

El a zis: „e cerul plus o pasăre „.

Cel care creşte fluturi a spus : „e magnolia plus un fluture”.

Pentru cel care potcoveşte stele „ e noaptea plus o stea” iar pentru cel care fură maci „e lanul de grâu plus un mac”.

Chiar şi pe omul cu mâna de lemn l-am întrebat… „ Copilă, e Raiul plus un înger”, a zis.

Nu a aşteptat toamna să numere bobocii i-a numărat şi primăvara, şi iarna, ca să se poată bucura de ei.

Mai număr şi eu bobocii vara şi lumea se uită ciudat la mine, dar nu-mi pasă, la capătul pământului o să am fluturi cu lână de aur.

Atunci te-am întrebat pe tine… tu m-ai sărutat.

„Toamna se numără bobocii” aşa cică e regula...

Odată, unul a încercat să-i numere vara şi toţi au strigat la el... „Uite-l mă şi pe ăsta, numără bobocii vara...” „Nene, nu mai număra...”

Da, şi n-a mai numărat o vreme a aşteptat să vină toamna să nu strice obiceiul, dar uneori tot voia să-i numere.

Noaptea se trezea şi număra, iar a doua zi avea cearcăne, şi lumea... „Da’ ce-ai făcut nene, azi-noapte?”

De la o vreme dormea ziua, noaptea fura punctele de suspensie din ghemul de la capătul pământului şi le număra, făcea din ele ghilimele sau semnul exclamării...

TAG - ROGVAIV (Verde)

Toamna se numără bobocii

2017-2018 / infoart USV / 9

Andrei PĂTRĂUCEAN alfa & omega când plouă îngerii calcă prin rouă și își scutură picioarele deasupra lumilor, privesc în jos legănându-se alene și cu ochii plini de lacrimi dau culoare trandafirilor. când tună ei bat din palme de fericire iar noi auzim gonguri de orologii și ne e frică de fericirea lor nevinovată. când ceața se lasă sfioasă, îngerii suflă puful unei păpădii iar noi aprindem lumini doar pentru ceață și uităm de vii și morți. când bate vântul ei își flutură aripile și merg în misiuni iar noi ne ascundem în case…și în noi. și totul se duce încet pe aripi de înger… și suflete robite de păcat.

TAG - ROGVAIV (Verde)

niște amintiri într-o halbă de bere

10 / infoartUSV / 2017-2018

berea din halbă zâmbea timidă avea ochi dulci și pe buze gust amar de nu știu ce doruri amestecate cu începuturi de veri promițătoare mirosuri bune și umbrele de terasă parcuri cu bănci bătute de ploaie cu noi bătuți de soartă și cu niște promisiuni uitate după prima campanie. ne-am consumat ca niște resturi lăsate de vulturi sub povara soarelui umilitor. un orologiu sună ora opt norii se adună ca spuma din halba de bere

Fig. 2. Ana-Maria OVADIUC AMO, Salcie din Delta Dunării, acuarelă, 36 x 48 cm, anul 2017

Fig. 3. Ana-Maria OVADIUC AMO, Balcic, ulei pe pânză, 70 x 90 cm, anul 2016

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 1. Ana-Maria OVADIUC AMO, Delta Dunării, acuarelă, 36 x 48 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 11

Hermina Cristina MELINTE

Poemul poetului beţiv

Sunt fericirea din carul cu fân...

În vin peniţa mi-am muiat Şi versul a ieşit prea despuiat De-aceea-n ţuică, ziua, am s-o-ngrop, Din stihuri să aleg mai mult de-un strop.

Alcoolul să-mi duhnească din toţi porii Când mă trezesc pe faţă să simt norii.

Pădurea să mă mângâie pe creştet Sub versuri să arunc covorul veşted.

Năuc de cap în cârciumă să calc Să caut prin pahare cât mai tac.

Licoarea când în vene-o să pătrundă Hârtia de penel să nu se-ascundă.

Ce treab-aveţi cu sufletul paharnic Când Dumnezeu a fost cu mine darnic?

V-aştern sub ochi numai minunăţii Ce-n suflet sunt reale avuţii.

Sorbiţi din mine ca dintr-un alcool...

După ce scriu rămân în suflet gol Şi caut pe tejghele unsuroase foi Să vă ajut să nu ajungeţi şi voi goi.

Labirintul până la mine e plin de flori primăvara, e toropit de suflet în vară şi înglodat în datoriile iubirii toamna.

Iarna pentru noi nu există... e un timp prea alb pentru atingerile noastre.

Noi încătuşaţi de vorbe lângă trosnetul lemnelor... care, doar ele, se mai tânguiesc cerând iertare căldurii dintre coapsele noastre.

Dragostea mea e dincolo de vânt, e peste norii albiţi de nelinişti.

E acolo, undeva, pierdută în carul cu fân...

Îţi aminteşti? Ţii minte iubirea? Ţi-o aminteşti toată?

Era şi în colţuri de casă uitată...

Din orice ungher, din orice mişcare, Din norul pe cer, nisipul din mare...

Săgeți ne-arunca şi nu ne lăsa clipă Să uităm că în doi ne iubim, n-avem tihnă.

TAG - ROGVAIV (Verde)

Ţii minte?

Eram toropiţi de privire, De gânduri, de palme, de ochi, de iubire... Ştiam să-ţi citesc gustul pe buze Cu degetele, doar atingând roua pe frunze. Ţii minte?

Eram un copil lângă tine Simţeam atâţia fiori de iubire.

Erai acolo...în calea mea tristă Şi ştiu că, de fapt, îți fusesem promisă. Ţii minte?

12 / infoartUSV / 2017-2018

Rătăciri preṭ de o sincopă rătăcesc in dincolo –ul de persoana mea. mustăṭile timpului mă leagănă suspendat peste eternitate cerându-mi pin-uri să deschidă porṭile ierbii. lianele cântă erotismul sub lună mănâncă încet din leagănul meu aşa simt cum sfârṣitul mă adulmecă tremur de frica necunoscutului ce se târăṣte trăgând de mustăṭi clipe, ore... nu mai e timp de vânzare băncile nu-mi mai oferă credit mi-au blocat conturile în clipe ṣi secole moartea a luat chipul executorului silit ṣi-mi bate cu bocancii murdari în uṣă îmi spui să nu-i deschid ṣtiu ṣi eu asta aṣa că nu o fac rulez un poem ṣi mă joc cu el de-a ruleta românească varianta lui : noi nu ne vindem ṭara plecăm naibii din ea cum dintr-un text care nu ne vrea

Fig. 5. Ana-Maria OVADIUC AMO, Nufăr din Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017

Fig. 6. Ana-Maria OVADIUC AMO, Sozopol 2017, ulei pe pânză, 70 x 90 cm, anul 2017

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 4. Ana-Maria OVADIUC AMO, Nufăr din Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 13

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 7. Angelica Mirela PAGU, Plasa Pescarului 1, acrilic pe pânză, 70 x 50cm, anul 2016

14 / infoartUSV / 2017-2018

Fig. 8. Angelica Mirela PAGU, Plasa Pescarului 2, acrilic pe pânză, 70 x 50cm, anul 2016

Fig.9. Alina Elena LĂZĂREANU, Jucării, acrilic pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017

Fig. 11. Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC, Lacustră, tehnică mixtă, 60 x 80 cm, anul 2017

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 10. Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC, Arborele Vieții, tehnică mixtă, 60 x 70 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 15

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 12. Cecilia BODNĂRAȘ, Peisaj, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017

16 / infoartUSV / 2017-2018

Fig. 13. Diana Georgiana DIMITRIU, Omul copac, acrilic pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017

Fig. 14. Diana Georgiana DIMITRIU, Sine, grafică digitală în sistem dual-view pe pânză, 100 x 100 cm, anul 2017

Fig. 16. Genoveva BOGDAN, Gard, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017

Fig. 17. Cristina IACOB, Ușa Verde, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 15. Genoveva BOGDAN, Casă la Sozopol, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 17

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 18. Iuliana BUZULEAC, Natură statică cu măr verde, acril pe pânză, 30 x 40 cm, anul 2017

Fig. 19. Iuliana BUZULEAC, Covor tradițional românesc, acril pe pânză, 30 x 40 cm, anul 2017

18 / infoartUSV / 2017-2018

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 20. Lila LUNGULESCU, Aurora Boreală, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 19

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 21. Lila LUNGULESCU, Aurora Boreală, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017

Fig. 22. Liviana PÎNZARU, Flori, ulei pe pânză, 50 x 40 cm, anul 2017

20 / infoartUSV / 2017-2018

Fig. 23. Marina PIȘTA, Flori, ulei pe pânză, 40 x 50 cm, anul 2017

Fig. 25. Nicoleta BUTNARIU, Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017, detaliu

Fig. 26. Nicoleta BUTNARIU, Deltă, diptic, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017, detaliu

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 24. Marina PIȘTA, Portretul mamei, ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 21

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 27. Leonard Adrian MELISCH, Iacobeni , ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017

Fig. 28. Leonard Adrian MELISCH, Dorna - Vatra , ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017

22 / infoartUSV / 2017-2018

Fig. 30. Micsandra VRACI, Case la mal în Veneția, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017

Fig. 31. Micsandra VRACI, Alee, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 29. Micsandra VRACI, Farul de la Sulina, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 23

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 32. Mihai VARZARI, D-ra Verde/ Miss Green, tehnică mixtă, ulei pe pânză, 100 x 60 cm, anul 2017

Fig. 33. Mihai PÂNZARU PIM, Paradisul Verde, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017

Fig. 34. Mihai VARZARI, Ultima suflare/ The last breath, tehnică mixtă, ulei pe pânză, 100 x 60 cm, anul 2017

24 / infoartUSV / 2017-2018

Fig. 37. Gabriel TODICĂ, Peisaj, ulei pe pânză, 30 x 24 cm, anul 2016

Fig. 36. Cecilia BODNĂRAȘ, Natură statică, pastel uscat, 40 x 30 cm, anul 2017

Fig. 38. Gabriel TODICĂ, Stradă, ulei pe pânză, 30 x 24 cm, anul 2016

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 35. Cecilia BODNĂRAȘ, Natură statică, pastel uscat, 40 x 30 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 25

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 39. Claudia Iuliana EVERETT (CIOFU), Copac, ulei pe carton, 50 x 50 cm, anul 2018

Fig. 40. Leonard Adrian MELISCH , Sfârșit de iarnă, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017

26 / infoartUSV / 2017-2018

TAG - ROGVAIV (Verde)

Fig. 41. Leonard Adrian MELISCH , The Magicof my dream, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017

2017-2018 / infoart USV / 27

TAG - ROGVAIV (Verde)

USV, vernisaj ROGVAIV - V, 15 decembrie 2017, instantanee

28 / infoartUSV / 2017-2018

INDEX LUCRĂRI ROGVAIV - V

Fig. 1. Ana-Maria OVADIUC AMO, Delta Dunării, acuarelă, 36 x 48 cm, anul 2017 Fig. 2. Ana-Maria OVADIUC AMO, Salcie din Delta Dunării, acuarelă, 36 x 48 cm, anul 2017 Fig. 3. Ana-Maria OVADIUC AMO,Balcic , ulei pe pânză, 70 x 90 cm, anul 2016 Fig. 4. Ana-Maria OVADIUC AMO,Nufar din Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017 Fig. 5. Ana-Maria OVADIUC AMO,Nufar din Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017 Fig. 6. Ana-Maria OVADIUC AMO,Sozopol 2017, ulei pe pânză, 70 x 90 cm, anul 2017 Fig. 7. Angelica Mirela PAGU, Plasa Pescarului 1, acrilic pe pânză, 70 x 50cm, anul 2016 Fig. 8. Angelica Mirela PAGU, Plasa Pescarului 2, acrilic pe pânză, 70 x 50cm, anul 2016 Fig. 9. Alina Elena LĂZĂREANU, Jucării, acrilic pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017 Fig. 10. Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC, Arborele Vieții, tehnică mixtă, 60 x 70 cm, anul 2017 Fig. 11. Cristina HREAMĂTĂ MACOVEICIUC, Lacustră, tehnică mixtă, 60 x 80 cm, anul 2017 Fig. 12. Cecilia BODNĂRAȘ, Peisaj, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 13. Diana DIMITRIU, Omul copac, acrilic pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017 Fig. 14. Diana DIMITRIU, Sine, grafica digitala în sistem dual-view pe pânză, 100 x 100 cm, anul 2017 Fig. 15. Genoveva BOGDAN, Casă la Sozopol, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017 Fig. 16. Genoveva BOGDAN, Casă la Sozopol, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017 Fig. 17. Cristina IACOB, Ușa Verde, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, anul 2017 Fig. 18. Iuliana BUZULEAC, Natură statică cu măr verde, acril pe pânză, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 19. Iuliana BUZULEAC, Covor tradițional românesc, acril pe pânză, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 20. Lila LUNGULESCU, Aurora Boreală, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017 Fig. 21. Lila LUNGULESCU, Aurora Boreală, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017 Fig. 22. Liviana PÎNZARU, Flori, ulei pe pânză, 50 x 40 cm, anul 2017 Fig. 23. Marina PIȘTA, Flori, ulei pe pânză, 40 x 50 cm, anul 2017 Fig. 24. Marina PIȘTA, Portretul mamei, ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017 Fig. 25. Nicoleta BUTNARIU, Deltă, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017 Fig. 26. Nicoleta BUTNARIU, Deltă, diptic, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017 Fig. 27. Leonard Adrian MELISCH, Iacobeni, ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017 Fig. 28. Leonard Adrian MELISCH, Dorna - Vatra, ulei pe pânză, 70 x 50 cm, anul 2017 Fig. 29. Micsandra VRACI, Farul de la Sulina, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 30. Micsandra VRACI, Case la mal în Veneția, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 31. Micsandra VRACI, Alee, pastel uscat, 30 x 40 cm, anul 2017 Fig. 32. Mihai VARZARI, D-ra Verde/ Miss Green, tehnică mixtă, ulei pe pânză, 100 x 60 cm, anul 2017 Fig. 33. Mihai PÂNZARU PIM, Paradisul Verde, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017 Fig. 34. Mihai VARZARI, Ultima suflare/ The last breath, tehnică mixtă, ulei pe pânză, 100 x 60 cm, anul 2017 Fig. 35. Cecilia BODNĂRAȘ, Natură statică, pastel uscat, 40 x 30 cm, anul 2017 Fig. 36. Cecilia BODNĂRAȘ, Natură statică, pastel uscat, 40 x 30 cm, anul 2017 Fig. 37. Gabriel TODICĂ, Peisaj, ulei pe pînză, 40 x 30 cm, anul 2016 Fig. 38. Gabriel TODICĂ, Stradă, ulei pe pînză, 40 x 30 cm, anul 2016 Fig. 39. Claudia EVERETT, Copac, ulei pe carton, 50 x 50 cm, anul 2018 Fig. 40. Leonard Adrian MELISCH, Sfârșit de iarnă, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, anul 2017 Fig. 41. Leonard Adrian MELISCH , The Magicof my dream, ulei pe pânză, 50 x 50 cm, anul 2017

Foto Vernisaj ROGVAIV - V, 15 decembrie 2017

Tonitza Art Grup (Leonard MELISCH, Cristina IACOB, Marina PIȘTA, Diana DIMITRIU, AMO, Delia LEIZERIUC, Liviana PÎNZARU, Alina LĂZĂREANU, Iuliana BUZULEAC, Cecilia BODNĂRAȘ, Genoveva BOGDAN, Micsandra VRACI), Simona MANOLACHE și Cenaclul Litere

TAG - ROGVAIV (Verde)

Cenaclul Litere ( Georgiana OBADĂ, Ana-Maria ANTONESEI, Sabina FÎNARU și Andrei TRIȘ)

Ada ȘULEA, recital de poezie

Delia LEIZERIUC, cronică plastică

Florin CACIUR, poezie C.N.M.E. 2017-2018 / infoart USV / 29

TAG - ROGVAIV (Verde)

Puck și Graurul Argintiu partea a doua Lacrimi de lavandă -fragmentClaudia Iuliana EVERETT (CIOFU) Marea Britanie

Pace în regat Povestitorul, profitând de lipsa măicuţei, scoate dintr-un sertar un trabuc, dar fӑrӑ să-l aprindă. Priveşte la copiii adunaţi pe podea în faţa şemineului plin cu lemne trăsnind şi continuă pe un ton moale:

- Eh... După ce au făcut pace, a urmat o vreme de mare bogӑție în regat. Molluscii si graurii verzi au căzut de acord împreună să o proclame pe Stăpâna Samovarului regină. Ea a fost purtată pe deasupra norilor până la Castelul Samovarului, pe care molluscii şi graurii verzi l-au ridicat pe muntele lănciilor de vanilie.

Micuţa reginӑ fu încoronată într-un fast ce nu s-a mai văzut niciodată în Gastropodia. Sute de privighetori au cântat zile la rând poezii nemaiauzite, timp în care o cascadă de licurici îi purtau fetiţei părul citrin răsfirat fir cu fir, în mireasma florilor de vanilie, desfăcute toate deodată în zorii dimineţii.

Timp de şapte epistole lungi, câtă vreme lănciile albe nu şi-au scuturat polenul lor vanilat, gastropodienii au petrecut de bunăvoie şi fericire că acum nu mai sunt în război. Erau bucuroşi că au o regină, nu orice regină, ci cu adevărat cea mai frumoasă şi mai bună regină pe care destinul, făurit de Marile Spirite Baobabi şi întreaga Boltӑ de Cleştar, lor le-o putea hărăzi.

Totuşi, undeva în grădina de rubin a celui mai frumos oraş gastropodian, un băieţel şi un graur argintiu şedeau prăfuiţi, tăcuţi, pe capacul unei cascade de amintiri ce fusese de mult uitată, contemplând cu tristeţe luna.

Puck şi Graurul Argintiu nu au mai întâlnit-o niciodată pe Stăpâna Dulce a Samovarului. Nimenea nu putea ajunge la Palatul de pe muntele Lănciilor albe, care era păzit zi şi noapte de o cascadă fermecată. Cât despre regină, aceasta zbura mult prea sus în vizitele ei oficiale, pe care le conduceau graurii cei mai rapizi, având mereu grijă ca nici măcar un puf de păpădie să nu îi atingă condurul cel preţios.

Multe zile la rând Puck a colindat în zadar în lung şi-n lat Gastropodia, împreună cu Graurul Argintiu, poate-poate într-o zi o vor întâlni. Și au colindat şi au colindat, până când, soarele, care acum stătea pe cer jumătate de măsură, a apus...

- Ce fel de poveste e asta, povestitorule? Îl certă o fetițӑ. Mama mea a spus cӑ poveștile se terminӑ întotdeauna cu băiatul care o sărutӑ pe fatӑ și cu nunta de trei zile si trei nopți... În povestea dumitale de ce nu se sărutӑ?

Povestitorul rȃse cu poftă.

- Păi... dar de unde ştii că n-or să se sărute ȋntr-o zi? Dragii mei.. oftă Povestitorul, toate poveştile sunt poveşti ca să fie spuse. Și nu sunt povești adevărate dacă nu încep, aşa cum scrie la carte cu...ce?

- “Că de n-ar fi nu s-ar povesti”?, completa un băieţandru negricios, clipind des.

- Bine zici, scumpul meu. Aceste cuvinte, trebuie să ştiţi, dragilor, nu sunt simple cuvinte, ci sunt portiţe fermecate, pe care, dacă le rosteşti..ele sunt precum un car fermecat ce te poate duce departe, departe, ehe, ei bine, sӑ ȋncepem.

30 / infoartUSV / 2017-2018

Dor orfan A fost odată ca niciodatӑ, că de n-ar fi nu s-ar povesti.. e când timpul nu fusese ouat, stelele aveau mâini şi picioare şi umblau pe câmpii precum licuricii, pe când merele creşteau în miezul pământului şi vorbeau cu glas omenesc, într-un loc departe, depaaarte, cu zgârie nori din care, precum din vrejul cel faimos, creşteau vise, ei bine, a fost un băieţel orfan, dar foarte curajos, pe care-l chema Puck şi un Graur Argintiu. Ei împreună au salvat-o pe Stăpâna Samovarului, care a adus pacea cea mult aşteptată în ţară şi a devenit regina Gastropodiei. Puck o iubea pe stăpâna Samovarului şi de aceea, de când fusese luată de lângă el, suferea de o complită singurătate. Ar fi vrut să o vadă din nou. Dar visul lui cel mai mare era, mult mai mare.

Grădinile suspendate ale zgârie norilor sunt acum pline de fluturi, care strâng gunoaiele de plastic şi le clădesc în formă de gogoaşă, pentru vreme rea.

- Petala de cremene s-a scuturat devreme anul acesta în Gastropodia, oftă Graurul Argintiu, pândind după gândăcei de hârtie rătăciţi.

Deşi acum era pace, Cap Seck nu a mai putut da înapoi lumii norii furaţi, pe care ȋi sechestrase în aripa lui de cristal. Vraja-poezie pe care o folosise, ca toate vrăjile, şi ca toate poeziile, fusese impredictibilă, independentă şi ireversibilă .

- Vrăjile, ca şi cântecele, oftă graurul, odată rostite, sunt păsări care prind viaţă. Ele pot deveni orice. Pot gândi orice şi pot zbura orişiunde. Dacӑ erau ale tale cȃnd le-ai fӑcut, odatӑ ce-și iau zborul nu mai ascultă de nimeni. Cine crede că poate controla cântecul, e asemenea omului acela care umbla cu plasa de fluturi să prindă vântul.

Puck şi Graurul Argintiu şedeau pe marginea balconului lor preferat, în vârful dărâmăturii care fusese cândva turnul de veghe al pământului.

- Cap Seck nu va putea niciodată să ne dea înapoi norii. Iar fără nori, soarele nostru cel adevărat, făcut din limbă de foc, nu se va mai întoarce niciodată. Între ei se instală o tăcere cunoscută. Puck îşi pierduse azuriul ochilor în adâncimea cerului, căutând ceva care nu era, în timp ce o lacrimă neanunţată se gândi să-şi încerce norocul la o săritură pe trambulină, dintre perii genelor.

- Ascultă, Puck, începu graurul pe un ton bine calculat. Povestea aceea cum că tatăl tău, soarele, s-a căsătorit cu cea mai frumoasă femeie de pe pământ, mama ta, şi a plecat, lăsându-te în urmă.. ca singurul băieţel rămas pe Pamânt; am auzit-o şi eu de la tatăl meu, care a auzit-o de la unchiul lui, care, la randul lui a luat-o de la bunicul lui şi.. tot aşa. Cine ştie dacă e chiar adevărată? Până una alta, ceea ce ştim sigur că e adevărat e numai faptul că tu şi eu suntem adevăraţi şi stăm aici, unul lângă altul, în clipa asta. Eu sunt foarte adevărat. Mă poţi atinge!

- A, chiar? Se prefăcu mirat Puck, care in loc de o atingere, aşa cum i se ceruse, îi făcu vând cu totul graurului de la ȋnӑlțime.

Fără să se aştepte la asta, Graurul căzu, căzu, şi abia pe-aproape de pământ reuşi să-şi scoată aripile la atac, revenind sus, obosit.

-Am crescut, domnule Graur, îi declară Puck, privindu-l în ochi. A sosit timpul.

-Timpul? Care timp? Timpul nu mai există de mult.

-Ştii ce vreau să spun. A venit momentul să cauţi în amintirile dumitale. Trebuie să fie acolo ceva, trebuie să existe o legendă, o baladă, o biografie, vreun manual de astronomie, o istorie de şcolari, măcar o simplă frază în vreun dicţionar vechi, care să îmi dea un indiciu încotro să mă îndrept ca să-i găsesc.

- Aceea e o cale lungă, Puck.

TAG - ROGVAIV (Verde)

2017-2018 / infoart USV / 31

TAG - ROGVAIV (Verde)

- Nu poate fi mai lungă decât însuşi Cuvântul.

- Ba.. de data asta să ştii că s-ar putea să fie mai lungă decât însuşi Gândul.

- Vrei să spui că nu ai nimic în memoria dumitale despre părinţii mei? Chiar nimic?

Graurul plecă ciocul şi privirea, trăgând un şir lung de şoapte în piept.

- Nimic, Puck. Imi pare rău.

Băieţelul îl privi, dezorientat. încotro, dară? Cu noi doi.

- Nu ştiu.

Soarele de propilen al Gastropodiei se piti între doi giganţi de fum ruginiu, care tocmai scăpaseră dintrun furnal. Acestea încă mai funcţionau, pe fundul mărilor, eliberând polen negru, pulbere de Frică, o materie teribil de otrăvitoare.

Graurul îi oferi lui Puck o floare, pe care o fabricase ad-hoc, dintr-o lacrimă de iepure închipuită.

-Nu acum, domnule Graur. Aş aprecia dacă m-ai lăsa o clipă singur. Ce e asta?

- O floare de colţ.

- Şi ce ar trebui să fac cu ea?

- Nimic. E un leac băbesc, ca să nu te cuprindă Frica.

Puck luă floarea şi o îndesă în gură.

- Nu! Făcu graurul. Nu aşa!

- Dar cum?

- Miroase-o! Cu nările, cele două..hm.. găuri din ciocul dumitale. Aşa, vezi? Tragi aer în piept muuuuuhhhhhhhh.

- Muuuhhhhh! Haaaapciu! Sări Puck cât colo, zgâlţâit până la lacrimi ca de un preistoric teribil ardei iute, Oh, Graurule, vrei să mă omori?

- Nu, nu, nicidecum. Vom dormi acum amândoi foarte bine.

- Domnule povestitor, sӑri un bӑiețel , oferindu-i o acadea mare ȋn formӑ de cȃrlig. Dumneata ai auzit povestea asta de undeva, sau o inventezi din capul dumitale?

- Foarte grea ȋntrebare, dragul moșului. Din pӑcate, nu ȋți pot rӑspunde. Cȃnd spun o poveste, pare cӑ era acolo, ȋn mintea mea, de cȃnd lumea, rezultӑ pesemne cӑ mi-o fi spus-o cineva, cȃndva, dar, nu ȋmi amintesc nici cine, nici cȃnd. Poate cӑ sunt prea bӑtrn sӑ mai țin minte. Oooo... ia te uitӑ... luna e de mult pe cer, pȃnӑ și greierii au ȋncetat a cȃnta. E vremea sӑ mergeți la culcare.

- O clipӑ, domnule Povestitor, te rugam... Mӑcar spune-ne puțintel despre ce are sӑ se ȋntȃmple mai departe.

- Bine, fie. Iatӑ, așa cum ați auzit, Puck vrea să plece în căutarea părinților lui care au dispӑrut de mult și nimenea nu știe unde sunt. Graurul Argintiu, cӑruia i se fӑcuse milӑ de sufletul bӑiețelului, zice -poate cӑ te-aș putea ajuta totuși cu un cântec fermecat, dar trecerea va fi într-o lume atȃt de ȋndepӑrtatӑ, ȋncȃt nu ȋți poate garanta cӑ vei mai veni vreodată înapoi... În acea lume, vom vor exista ȋn altӑ formӑ, care de asemenea nu se poate cunoaște. Atunci, Puck, ce sӑ facӑ? Acceptӑ și pleacӑ. Zis și fӑcut. Cȃntecul graurului, pe cȃnd nici nu gȃndeau, ȋși fӑcu efectul. Ajuns acolo, Puck, care nu ȋși mai amintea cine e, se ȋnființeazӑ ca fetițӑ, nӑscutӑ din spuma unui vulcan ȋnfricoșӑtor. Acest vulcan fumega și spumega ȋn vȃrful unui munte, la care nici mӑcar cele mai teribile fiare ale pӑmȃntului nu se ȋncumetau a ajunge. Aventura lui era cȃt pe ce sӑ se sfȃrșeascӑ, ȋnainte de a ȋncepe. Totuși, ca prin minune, pe acolo trecu ȋn noaptea aceea un bӑtrȃn pustnic .

El a gӑsit coșulețul ȋn care o fetițӑ micӑ, micӑ, plȃngea de se cutremura muntele și, ȋnsoțit de cei șaptezeci cȃte șapte lupi ai lui, și-au continuat viața ȋn sӑlbӑticie, pentru un timp.

Fetița creștea frumos, se dovedea a fi atȃt de frumoasa ȋncȃt, atunci cȃnd rȃdea, pȃnӑ și luna uita sӑ plece de pe cer, cȃnd ȋi venea rȃndul.

32 / infoartUSV / 2017-2018

Dar bӑtrȃnul vrӑjitor, care o ȋnvӑțase ȋntre timp toate cȃntecele, poeziile și vrӑjile pe care și le mai amintea, se șubrezea pe zi ce trece și simțea cӑ muntele și țӑrȃna din care trupul ȋi fusese fӑcut, ȋși cereau acum partea. Știa cӑ Spiritele Baobabi ȋi hӑrӑziserӑ toate acestea, și mai știa cӑ trebuie sӑ aibӑ grijӑ ca fetița sӑ rӑmȃnӑ ȋn siguranțӑ. De aceea, dupӑ nenumӑrate șiruri de ani de cȃnd nu mai vӑzuse altӑ fațӑ omeneascӑ, se porni ȋnspre ținuturile albastre, unde pӑmȃntul era mӑnos și lumea trӑia ȋn sate bogate.

Continuarea într-un număr viitor.

Interferențe 16-30 octombrie 2017 Cronică plastică Delia Ioana LEIZERIUC

Expoziția intitulată sugestiv Interferențe a reunit într-un mod agreabil în Foaierul Muzeului Bucovinei lucrări demne de toată admirația a doi artiști talentați și anume Leonard Adrian Melisch și Mihai Valentin Tipa.

Ambii artiști au maniere interesante de a lucra, de a transpune adevărul estetic pe care ei îl simt, îl trăiesc și rezonează cu el, reușind cu succes să transmită în mod echitabil, simplu și modest, o profundă emoție estetică. Emoția estetică nu are un caracter ”de consum”, adică nu este însoțită de dorința de a consuma obiectul care ne face plăcere sau ne determină să îl utilizăm într-un mod unilateral. Căci ”consum” în sensul restâns, înseamnă distrugere, nimicirea obiectului. Dimpotrivă, dacă un obiect ne provoacă o emoție estetică dorim să-l păstrăm ca întreg, să-l eternizăm, să ni-l întimpărim în noi sau să creăm noi înșine ceva asemănător, iată de ce emoția estetică ne trezește setea de a crea.

Fără îndoială atât Leonard Adrian Melisch, cât și Mihai Valentin Tipa sunt două persoane imaginative, cu posibilități multiple și variate, care pun accentul pe rigoarea formală și intuiție și nu în ultimul rând, sunt artiști productivi și inovatori deoarece sunt exigenți cu ei înșiși.

Prin urmare, artistul Adrian Melisch știe să ne învăluie într-o iluzie hipnotică prin intermediul picturilor sale ce au un interesant aspect metalic. El reușește să amplifice culoarea cu ajutorul bogăției imaginației lui rafinând bineînțeles emoțiile sale puternice în cele 18 tablouri realizate în ulei pe pânză, prezentate în cadrul acestei expoziții. Vigilent în alegerea culorilor, știe să le stăpânească, să le coordoneze, să le întrepătrundă astfel încât să ilustreze într-un mod cu totul deosebit povestea gândită, povești despre meleagurile bucovinene, despre peisajele deosebite și despre natura ce dobândește o aură magică în pânzele sale, În poiană, Codru, Iacobeni, Seceriș-Moldovița, Jar mocnit din cer, Case din Bucovina etc..

Liniile verticale guvernează întreaga serie de lucrări, producând un ritm frenetic, vioi, ce tinde către culmile cele mai înalte ale cerului, ascunzând o dorință lăuntrică de a aspira la mai mult, la mai bine, la lucruri mărețe. În pictura sa, liniile puternice de culoare sfârșesc în structuri geometrice ce restituie la modul simbolic aspectele peisagistice admirate de artist, fiind mai curând un ”senzorial” al culorii decât un ”raţional” al construcţiei plastice.

Fantezia, priceperea și îndemânarea se pot observa cu ușurință în tablourile sale, părând deopotrivă un

TAG - ROGVAIV (Verde)

2017-2018 / infoart USV / 33

TAG - ROGVAIV (Verde)

neînfricat în jocul cromatic ce gravitează în jurul culorilor păstoase ce parcă dansează ager pe suprafața pânzei, iar acest fapt îl relaxează și se simte că artistul savurează din plin procesul în sine.

Procesul de a picta este în sine unic, revelator al ființei umane, iar pentru Adrian Melisch ideea de a produce ceva estetic cu propriile mâini și propria imaginație constituie un act eliberator și plin de satisfacție.

După maniera de lucru ne putem da seama că Adrian Melisch este o persoană hotărâtă, intuitivă și statornică, ceea ce face ca trecerile, gradațiile și îmbinările tuturor nuanțelor pe care le-a ales în realizarea compozițiilor să dețină o armonie proprie, deosebită, ca o muzică vibrantă a culorilor, unde dirijorul nostru are, în loc de baghetă, pensule și cuțitul de paletă.

Ca să reușești să sesizezi în natură întreaga paletă de nuanțe ca mai apoi să o redai în pictură e necesar să ai ochiul ”format”, ”educat” iar artistul Adrian Melisch este înzestrat cu acest har și cunoaște secretul expresivității artistice ceea ce îl determină să fie spontan atunci când pictează. Prin gesturi rapide, pline de energie, arta lui dobândește o imagine explozivă, pânzele lui părând ca niște erupții de culoare ce conferă acea voiciune, acea forță de neatins, acest aspect constând de fapt în unicitatea creației lui.

De partea cealaltă, artistul Valentin Tipa creează un nou univers al formelor menit să însenineze omul contemporan. Cele 12 lucrări ale sale prezente în cadrul acestei expoziții, sunt împărțite în 3 teme și menționez aici în primă fază lucrările inspirate de viața satului tradițional unde folosește în mod inteligent și natural elemente din arhitectura populară: Universul rural, Polmul vieții, Cumpăna și Troița. Concretul, vigoarea și expresivitatea sculpturilor sunt oferite de această dominantă estetică, și anume cea a firescului.

Artistul reușește să ofere un echilibru formelor și semnelor, iar fiecare element încărcat cu valoare stilisticsimbolică este armonios introdus în compoziții, rezultatul fiind unul vizibil plăcut, estetic și veritabil ca forță artistică.

În a doua temă se regăsesc lucrările care au în prim plan relația de iubire dintre el și ea: Destine îngemănate, Suprapunere, Iubire și Bucurie. Sculpturile au o liniaritate clară, precisă, riguroasă, cu forme eterogene, unificate într-o viziune de o netulburare simetrie.

Iar în a treia temă lucrările sunt inspirate de relația sacră cu divinitatea: ca exemplu enumăr lucrările Protecție, Pace în furtună, Rugăciune, unde ortodoxia pune ingeniozitatea sub semnul luminii, iar întreaga serie de sculpturi din această categorie stă sub semnul distinctiv al evlaviei artistului care își dăruiește aceste comori tuturor oamenilor iubitori de frumos, care apreciează simplitatea, credința, munca și devotarea. Aici observăm cel mai bine esențializarea formei, dematerializarea acesteia prin transformarea masei sculpturale în lumină și prin compromiterea golurilor și a umbrelor, artistul jucându-se cu ele într-o manieră precisă.

O dată descoperite rădăcinile artei sale, acestea au alimentat permanent creația în sine. Cu ajutorul lucrărilor sale artistul dezvăluie într-un mod asumat rădăcinile adevărului pentru care a cugetat o bună parte din viață, păstrând formele simple ale obiectelor obișnuite ridicate la puterea de simbol. În realizarea sculpturilor sale se folosește cu încredere de diferite motive simbolice preluate din arta tradițională românească, ca de exemplu simbolul bradului ce reprezintă mișcarea ascendentă a vieții și care face legătura între cer și pământ sau motivul scheomorf al vârtelniței, care simbolizează schimbarea vremii, cele patru anotimpuri.

Valentin Tipa este pasionat de pictură și sculptură încă de pe vremea când era copil, rezonând mai apoi cu trei mari curente reprezentative în istoria artei, și anume impresionismul, neoimpresionismiul și expresionismul abstract.

În cazul tuturor sculpturilor prezentate geometria se încheagă în structuri bine definite în care cifrele se leagă în proporții măsurabile. Geometria liniilor lucrărilor sale este cel puțin interesantă și îl ajută pe Valentin Tipa să determine proporțiile interioare ale sculpturii. Și-a creat de-a lungul timpului un cult al respectului proporțiilor – este firesc acest cult atâta timp cât el are

34 / infoartUSV / 2017-2018

TAG - ROGVAIV (Verde)

o artă simbolică și utilizează forme ale construcțiilor geometrice.

Toate componentele formei artistice în artă reprezintă un fel de verigi ale unui singur lanț, care duce spre esențial, spre exprimarea conținutului. Din interior, fiecare dintre aceste componente se supune principiului general al frumuseții – al armoniei dintre părțile componente și ansamblul lor. Un artist poate folosi cele mai felurite mijloace pentru a înfățișa cele mai diferite procedee de generalizare, se poate abate de la veridicitatea exterioară (câteodată încălcarea acestei veridicități este necesară de dragul adevărului lăuntric al imaginii), dar legea armoniei și a unității, indiferent de tratare, rămâne obligatorie pentru artist. Ea reflectă imperativele estetice ale creației artistice.

Din nefericire, arta sa sculpturală rămâne izolată și mi-ar face plăcere să o văd atingând un alt nivel, urcând realmente pe o scară mai largă, evoluând în spațiul urban, bineînțeles în armonie cu planurile arhitecturale și respectând, firește, proporțiile dintre acestea și înălțimile obiectelor din mediul ambient.

Persoane modeste, serioase, muncitoare, artiștii Leonard Adrian Melisch și Mihai Valentin Tipa s-au dezvoltat în direcția creatoare de frumos într-o manieră autodidactă (iar acest lucru nu este absolut deloc unul rău), dând dovadă pe parcursul anilor de motivație, pasiune, curiozitate și ambiție, iar rezultatele îmbucurătoare se pot observa.

Au avut voință să facă artă și au reușit să treacă cu curaj și credință peste orice obstacol din viața lor. La urma urmei, ceea ce este cu adevărat relevant, constă în faptul că ei și arta lor rămân deasupra unor astfel de impasuri, ambii fiind un bun exemplu pentru predecesorii cu afinități în pictură și sculptură, atât din punct de vedere al gândirii cât și al pasiunii și tăriei de caracter.

Cu ocazia acestei expoziții am avut plăcerea să asistăm la o incursiune în timp și să ne delectăm cu câteva dintre lucrările celor doi artiști, lucrări expresive, convingătoare, de bun gust și care reușesc să transmită mesaje diverse celor care știu să înțeleagă, să mediteze, să aprecieze actul artistic, răbdarea și munca pasională a celor doi artiști.

Foto Vernisaj Interferențe, sursa, Facebook 2017-2018 / infoart USV / 35

TAG - ROGVAIV (Verde)

Retrospectivă 3-30 noiembrie 2017 Cronică plastică

Delia Ioana LEIZERIUC

Prima expoziție personală a Cristinei Iacob - Retrospectivă - găzduită la Suceava de Muzeul Bucovinei în foaierul principal, însumează un număr de 22 de lucrări realizate în perioada 2005-2017, fiind o expoziție în care putem observa evoluția muncii sale din sfera picturii.

Povestea ei legată de artele plastice a început cu grafica, iar acest lucru s-a imprimat în lucrările sale în decursul anilor. Este interesant și curajos parcursul de la creion și cărbune până la ulei pe pânză, tehnică la care s-a și oprit deoarece a simțit-o compatibilă cu maniera ei de a lucra. Eu aș încuraja-o să încerce și mai mult, să experimenteze diferite tehnici și stiluri, cine știe, poate chiar își va găsi o nouă latură de adaptabilitate, mai îndrăzneață, mai încrezătoare. Mențin acest îndemn pentru că ea are potențial, creativitate, spirit liber și talent.

În materie de preferințe artistice, Cristina a fost fascinată dintotdeauna de excentricul Salvador Dali, ca mai apoi să o inspire Sabin Bălașa și Octav Băncilă, iar dintre artiștii contemporani David Croitor a cucerit-o definitiv.

Artista nu are o temă preferată, ci pictează sub un impuls spontan, firesc, intuitiv, în funcție de conjunctură, moment, stare sufletească, lucruri sau fapte ce o inspiră la un moment dat.

Pictura nu este un banal mod de a crea fără scop lucruri care se pierd în gol, în negura timpului, ci este o forță cu finalități nebănuite, trebuind să slujească rafinării și dezvoltării sufletului omenesc. Astfel, pictura o ajută pe Cristina să se simtă liberă, dezinvoltă, să își liniștească gândurile, să evadeze din obositoarea rutină zilnică, arta o face fericită, iar acest lucru se simte și se vede.

Culorile și formele florilor, ale plantelor, cochiliile scoicilor și toate celelalte elemente par să nu aibă alt rost decât să ofere ochiului plăcerea varietății, bineînțeles echilibrată, toate acestea împotrivindu-se vertiginos monotoniei.

Cristina este stăpână pe modalitatea de definire a spațiului cu ajutorul culorii, exprimând profunzimea astfel și stabilind distanțele corespunzătoare pentru o proporție optimă cu ajutorul tonalităților diferite de culori.

Întreaga natură, de la arbori, la flori și insecte, chiar și imprimarea vieții de la țară, tabăra TAG (Tonitza Art Grup) la Balcic în 2009, oamenii dragi, straiele și tradițiile populare, măștile tradiționale care reprezintă unele dintre primele încercări ale manifestărilor artistice în care comicul și tragicul se întrepătrund, iar sublimul se învecinează cu hidosul, toate sunt de fapt surse grăitoare de inspirație, file de povești adevărate, reale, care îi ating o latură sensibilă a sufletului și se cristalizează în pânzele artistei, creativitatea sa dovedindu-se a fi una de factură inspirațională cu preponderență, iar intenția estetică a Cristinei Iacob fiind orientată către afect.

Artista reușește într-un mod elegant să înfățișeze forța vitală care pulsează în natură cu ajutorul vieții, luminii și al mișcării atmosferei. Între suflet și artă există o legatură prin împlinire și acțiune reciprocă. Iar pentru Cristina, contactul cu natura înseamnă de fapt o permanentă sărbătoare, o excursie în mediul rural sau prin păduri, un dejun pe iarbă, savurarea roadelor pământului, o plimbare de-a lungul unui râu, vizitarea locurilor unde a copilărit, toate locurile de unde răsare chipul plăcut al esenței naturii, constituie surse inepuizabile de inspirație.

Cristina Iacob a înțeles că trebuie să se adâncească în propriul suflet și să se autoeduce pentru ca

36 / infoartUSV / 2017-2018

talentul ei să aibă ceva de înveșmântat, iar acest lucru îi iese foarte bine, dar totuși contează foarte mult starea de spirit care i-o relevă aceste elemente încântătoare, emoțiile pe care le împărtășește la contactul cu oamenii de suflet ce o înconjoară, cu micile bucurii ale vieții, simple ce-i drept, cu muzica preferată, dar să nu uităm esența primordială din viața artistei, sursa nesecată de iubire, energie, forță, putere, încredere, nădejde, speranță și veselie, fetița ei cea dragă.

Retrospectivă Cristina IACOB - vernisaj foto Dani Coțovanu, sursa FaceBook

TAG - ROGVAIV (Verde)

Cristina IACOB - foto Dani Coțovanu

2017-2018 / infoart USV / 37

TAG - ROGVAIV (Verde)

AMO / Atelier / 2017 25 septembrie - 15 octombrie 2017 Cronică plastică

Delia Ioana LEIZERIUC

Temperamentul Anei-Maria Ovadiuc (AMO) se descrie într-un mod natural și spontan în creațiile sale și se poate observa cu ușurință că ea este mereu în căutare de noi surse de inspirație, călătorește, investighează, citește, ascultă și simte natura, analizează forfota orașului, compară, cântărește, ca mai apoi să aștearnă pe pânză ceea ce consideră ea că este relevant, ceea ce este bun și pur pentru a putea transmite mai departe iubitorilor de frumos și celor care gustă acest gen de artă.

Expoziția Atelier 2017, deschisă la Suceava, Muzeul Bucovinei, Sala de expoziții temporare, însumează un număr de 26 de lucrări dintre care două sunt acuarele, iar restul sunt realizate în ulei pe pânză și surprind, în mod diafan peisajele idilice, fragilitatea naturii și instantaneele deosebite ce țes adevărate povești.

Această expoziție este realmente interesantă pentru că suprinde peisajele inedite de pe malurile românești și bulgărești ale Mării Negre din timpul excursiilor făcute de AMO alături de câțiva prieteni dragi și șotioși, întocmai pentru a găsi acele surse de inspirație noi. Cunoaștem prea bine că cele mai prielnice momente de creație pentru majoritate artiștilor este pe teren, nu în atelier fiind înconjurat de o mulțime de albume și fotografii, de internet și șevalet, ci din contră, cel mai sănătos mod de a te inspira este o călătorie ad–hoc, la braț cu buni prieteni, escaladând munții și potecile, eliberând conștiința mult prea încărcată în timp ce respiri aerul proaspăt al brizei mării, sau când îți petreci serile pe plajă cu un pahar de vin vechi și bun, acompaniat de glumele maestrului PIM și de poveștile de viață ale fetelor... și cam atât vă zic...restul să rămână învăluit în mister și în pânze...așa e cel mai bine.

Am observat că în decursul a câtorva călătorii, AMO a rămas impresionată de anumite elemente din natură, prin urmare anul 2015 a fost guvernat de stâncile roșiatice ale golfului Kaliakra (acuarelă) și de ochii enigmatici ai pisicii care se plimba agale prin grădinile dantelate ale Balcicului de flori înmiresmate și de chiparoși. Anul 2016 a gravitat puternic în fața arhitecturii mărețe al minaretului din piața de la Balcic și asupra stâncilor de la malul mării care au fost martore, de-a lungul timpului, la atât de multe întâmplări, stânci pe care le găsim și astăzi cam sub aceeași formă, doar un pic deformate de negura timpului și care au rămas și astăzi la fel de bune confidente la secretele naturii și ale umanității. Ea a intuit misterul lor, a simțit imprevizibilitatea mării în fața statornicelor pietre și a dorit să le imprime, pentru totdeauna, în conștiința ei, dar și în pânze. De asemenea, tot anul acesta a fost presărat de gingașele și parfumatele flori, pe care AMO le îndrăgește și cărora le oferă o deosebită atenție. Artista venerează natura, apreciază lucrurile mărunte din viață, care de fapt contează cel mai mult, trăiește clipa, o transpune în culoare, cu flerul și energia ei pozitivă, cucerind numaidecât inimile tuturor.

Simțul estetic trebuie, nu numai trezit și perpetuat, ci și just orientat, prin urmare anul 2017 a fost hipnotizat de simplitatea nuferilor, de parfumul, culoarea și prețiozitatea acestora, AMO reușind cu succes să transmită în pânzele sale mesajul adevărat despre tot ceea ce înseamnă atmosferă romantică inspirată de nuferi și de savurarea fiecărei clipe petrecute în sânul naturii.

Creația artistei este singulară prin culoare, reproducere și sugestie, ea nu se limitează la a copia fidel realitatea, ci o metamorfozează, folosind o nouă ordine, o nouă expresie. La o primă vedere, lucrările par realizate cu un impuls firesc, natural, dar de fapt ele sunt foarte bine gândite, echilibrate din punct de vedere compozițional, cromatic, structural și ritmic, ceea ce conferă o armonie și acea notă de profesionalism.

38 / infoartUSV / 2017-2018

AMO / Atelier / 2017 - foto vernisaj

TAG - ROGVAIV (Verde)

A. P. Cehov spunea ,,La om totul trebuie să fie frumos: și fața și îmbrăcămintea și sufletul și gândurile”. Cât adevăr și pură filozofie în acest simplu citat. În toate lucrurile mărunte din viața de zi cu zi, în înfățișarea exterioară, în relațiile unul față de altul, căutăm frumosul și îl îndrăgim. Îl venerăm în tot ceea ce ne înconjoară – de la lucrurile mici până la cele mari. Acest sentiment este înnăscut, mai complicat este cu orientarea și dezvoltarea corectă a acestui simț al frumosului – simțul estetic.

Ca fiecare aptitudine pozitivă a omului, în lipsa unor condiții prielnice, simțul estetic poate fi sugrumat, sau poate chiar dobândi un caracter fals, denaturat. Dar AMO a reușit să-și dezvolte în mod creativ, pozitiv și practic toate ideile ingenioase, creând frumosul în orice proiect s-a integrat. Tablourile expuse în cadrul acestei expoziții sunt doar câteva dintre lucrurile minunate realizate cu atât de multă pasiune și sârguință de artistă, lucruri care sunt, în fond, o mărturie clară a adevărului estetic care îi ghidează existența.

Creația în orice domeniu, fie în știință, activitate obștească sau în artă este un mod sigur de dezvoltare a personalității. Atunci când omul creează în folosul societății, deliberat, fără urmă de egoism, prin acea creație el își dezvăluie identitatea, individualitatea, materializată în acel obiect creat. În același timp, el realizează că obiectul creat care păstrează amprenta personală, se integrează în lume și devine o parte mai vastă, ce va dăinui mai mult decât propriul „eu”.

AMO trăiește astfel și se bucură din plin de orice îi oferă viața, fără a cugeta prea mult la destinul scris, considerând că în creație se află izvorul nesecat al plăcerilor intense și adevărate, care sunt străine de termenul suprasaturație.

Gustul estetic deopotrivă înnăscut, educat și format la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, se răsfrânge în întrega comportare socială, dar și morală a Anei-Maria Ovadiuc rezultând un om frumos, sufletist, creativ, blând și împăciuitor, care oferă în jurul ei doar bine, gânduri pozitive și soluții salvatoare.

AMO este o persoană care te binedispune imediat, care te ajută necondiționat (doar pentru simplu fapt că este un om bun, onest și nu are intenții ascunse) și de la care ai ce învăța.

2017-2018 / infoart USV / 39

Asociaţia de artă Nicolae Tonitza

Copyright © 2018 Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza” Toate drepturile rezervate.

Copierea, distribuirea sau republicarea conţinutului acestei publicaţii fără acordul asociației este ilegală.

E-mail: ovadiuc_anamaria@ hotmail.com Coperta recto: Ana-Maria Ovadiuc, Nufăr din Deltă, Tabara Mahmudia, 2017 Coperta verso Cristina Hreamătă Macoveiciuc, Arborele vieții -detaliu-

www.tag.usv.ro

Revistă tipărită din fondul Asociației de Artă Nicolae Tonitza