Navigând prin poetica eşecului Ştefan RUSU & Laura SCHLEUSSNER
construind contexte_relaţionând contexte
Navigaţia este ştiinţa determinării poziţiei unei nave şi a trasării unui parcurs care să o ghideze în siguranţă dintr-un punct într-altul. Navigatorii încearcă de obicei să găsească drumul cel mai scurt între două puncte. Planul iniţial şi rezultatele finale ale navigării sunt desenate pe suprafeţe plane numite hărţi şi diagrame. Până în secolul al XX-lea, cele mai sofisticate instrumente şi tehnici de navigaţie disponibile, calculul estimativ folosind busola, cronometrul şi sextantul, erau destul de inexacte. Numeroase naufragii au avut loc atunci când echipajele au lăsat vasele să intre în coliziune cu stânci, recife, iceberg-uri sau cu alte vase. Navigaţia exactă este îngreunată de vizibilitatea scăzută pe vreme nefavorabilă. - manual de navigaţie Istorii îngheţate
Ştefan RUSU este artist şi curator independent. Trăieşte la Chişinău, Moldova şi Bucureşti, România. Proiectele sale recente se axează pe strategii de intervenţie în spaţii neexplorate ale regiunilor din Orientul Îndepărtat ca Asia Centrală, Siberia sau Mongolia, unde se ocupă de investigarea mediilor politice şi culturale şi de aproprierea aspectelor sociale şi culturale. Începând cu 2005 a fost implicat în dezvoltarea TV project organizat de [KSA:K] – Centrul pentru Artă Contemporană Chişinău şi a lucrat ca editorşef la AATV. În 2005/2006 a participat la Curatorial Training Program la Shtichting de Appel, Amsterdam unde a co-curat Mercury in Retrograde www.mercuryinretrograde.com
16
În 1596, Willem Barents a pornit din Ţările de Jos împreună cu echipajul său într-o a treia expediţie pentru găsirea Pasajului de Nord-Est spre Asia. Un număr de busole, un sextant, un astrolab, un manual de navigaţie de la 1580 şi o carte din secolul al XVI-lea despre China îi serveau drept îndrumare cartografice şi culturale în acel teritoriu încă neexplorat. Cu toate că a fost o realizare în materie de navigaţie, expediţia finală a lui Barents către Nova Zembla (Novaia Zemlia), a treia de acest fel, a fost un eşec total din punctul de vedere al obiectivelor propuse iniţial. Nu s-a descoperit nici un Pasaj de NordEst spre China, vasul a eşuat pe un iceberg, echipajul a rămas izolat o iarnă pe gheaţă, iar Barents şi-a pierdut viaţa. În 1597, restul echipajului a debarcat la Amsterdam, încă îmbrăcat în blăni de urs, după ce vâsliseră o parte din drumul de întoarcere în bărci deschise. Mutarea obiectelor din colecţia Nova Zembla de la Departamentul de Istorie al Rijksmuseum şi reamplasarea lor într-un context de artă contemporană prin proiectul expoziţional al programului de pregătire curatorială (Curatorial Training Program) iniţiat de centrul De Appel s-a bazat pe principiul recontextualizării: un proces de schimb de valori culturale între două instituţii culturale importante. În acest sens, scopul includerii colecţiei Nova Zembla întrun context de artă contemporană a fost de a oferi o nouă lectură a colecţiei, în care re-examinarea poveştii serveşte drept metaforă pentru chestionarea linearităţii şi a paternităţii „siturilor” istorice cu straturi complexe. Unul dintre acestea este fostul peisaj socialist din Europa Centrală şi de Sud-Est, care a intrat de mai mult de cincisprezece ani într-un proces de renegociere a
moştenirii sale istorice. Odată cu extinderea UE, această zonă a devenit mai accesibilă consumatorului occidental. Deschiderea către Est este un proces aproape aleatoriu, în care Occidentul trage cu ochiul să vadă „cine” sună la uşă, examinează cu indiferenţă prin vizor „musafirul” şi apoi hotărăşte dacă să relaţioneze cu el sau pur şi simplu să înregistreze identitatea dată drept „alta”. Un traseu de navigaţie prin expoziţia Mercury in Retrograde – printre lucrările lui Sven Johne, Dimitri Gutov, IRWIN, David Maljkovic şi Fernando Sanchez Castillo – reprezintă un proces de angajare în discutarea istoriilor ascunse care au fost prinse mult timp în capcana gheţurilor, datorită unui mediu politic îngheţat – societăţi în care valorile politice, culturale, morale şi etice erau fixate. Momentul în care gheaţa se sparge este faimosul „punct zero” din istorie, un punct de plecare pentru reînnoire şi revizionism. Aici, punctul de plecare este Nova Zembla, un sit în care artefactele au stat prizoniere în gheaţă mai mult de 300 de ani şi o naraţiune istorică olandeză are ca scenă îndepărtata Novaia Zemlia, acum teritoriu rusesc. Doar după dezgheţul Războiului Rece şi după efectele Glasnost şi Perestroika olandezii au reuşit să pună din nou piciorul pe locul taberei de iarnă a lui Barents, după 400 de ani, pentru a căuta urmele materiale ale unui trecut îndepărtat într-un peisaj schimbat. "Astfel (am) fost trimişi de (către) (Burgmeiste)rii din Am(ster)dam An(no) 1(596) pentru a călători prin (N)ord către ţările Chinei / şi astf(el) după multe necazuri şi cu (mare) primejdie am ajuns prin Apusul Nov(a Zembla) şi am vrut încă să călătorim (pe lângă) coasta Tartar(iei) până în ţările aici pomenite / (şi în sfârş)it am ajuns în acest loc pe 26 Augu(st în anul) sus pom(enit) unde (vasul nostru/după ce ne) am străduit cu atâta bărbăţie (în urmă) am rămas înţepeniţi în gheaţă / Şi am fost (chiar mai mult) nevoiţi în această strâmtoare să clădim o c(a)să (ca să) ne ţinem în viaţă prin iarnă pe cât s-a putut împotriva frigului. Locuit în casă din – 12 – octombrie anno – 1596 – toată iarna în întregime până pe –13 (iun)ie a anului următor – 97 – în mare frig. Suntem în acelaşi 13 iun(ie) când nava noastră stă tot prinsă strâns în (gheaţă) cu luntrea şi cu barca cu pânze am căl(ătorit) de aici ca să mergem acasă / Dumnezeul nostru ne va ocroti în drumul nostru / şi ne va aduce cu sănătate în patria noastră / Amin." - După traducerea în engleză a unei note semnate de Barents şi Heemskerk, îndesată într-un corn de pulbere în hornul casei Behouden Huis („Refugiul") de pe Novaia Zemlia, 13 iunie, 1596. Descoperită în 1876 de către Charles Gardiner.
Nova Zembla instalation - instalation view
Laura SCHLEUSSNER este curator independent, editor şi traducător. Trăieşte în Berlin. În 2001-2004 a fost iniţiatorul şi curatorul proiectului expoziţional Rocket Shop. În perioada 19942001 Laura a lucrat ca membru al comisiei de admitere în cadrul International Admissions Representative de la Maryland Institute, College of Arts.
17