Page 1

Rapsodia Someşană

40 de ani


Motto: „Cine uită, nu merită” N. Iorga


Rapsodia Someşană

40 de ani Realizarea istoricului Ansamblului, culegerea și prelucrarea materialelor oferite de colegi

Elena Ghirca


Grafica și pregătirea de tipar: Gelu Stanculescu Copyright: Ansamblul Rapsodia Someșană Toate drepturile rezervate


Rapsodia Someşană

40 de ani

Cuvânt înainte Cartea de iubire - Rapsodia Someșană la 40 de ani Prof. Victor Bercea - Președintele Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu din România

Î

ntâlnirea din 10 septembrie 2015 de la Casa de Cultură a Studenților nu se dorește a fi doar o manifestare cultural-artistică oarecare, încadrată într-un formalism tipic, ci ne invită la un exercițiu de prietenie adevărată ce reunește inimi însuflețite de dragostea pentru folclorul românesc. Totul se petrece rememorând frumoasele clipe petrecute împreună sub semnul imperialei tinereți. Povestea drumului din “Transilvania” în “Rapsodia Someșană” e doar începutul unor duioase amintiri mărturisite de foști și actuali membri ai acestei formatii folclorice de excelență din municipiul nostru a cărei activitate s-a defășurat și se desfășoară sub auspiciile generoase ale Companiei de Transport Public din Cluj-Napoca. Dansatorii, instrumentiștii, coregrafii, dirijorii, directorii, instructorii, colaboratorii, toți cei care, între anii 1975-2015, au semnat în cartea de iubire a acestui prestigios ansamblu, au dovedit dăruire, pasiune și uneori spirit de sacrificiu pentru atingerea scopului lor principal, acela de a fi printre cei mai buni, aici, în țara noastră dar și în străinătate. În “Patria” aceasta a lor, cautând mereu să aducă în lumină creațiile valoroase tradiționale românești, printr-o adecvată abordare a repertoriului și o aleasă interpretare artistică, artiștii sărbătoriți astăzi au trăit din plin bucuria succesului, în cadrul competițiilor naționale și internaționale, bucuriile vieții, cultivând bunul gust și bunul simț și punând mare preț pe omenie. Cei care și-au găsit partenerul de viață în această frumoasă echipă artistică și-au învățat pruncii să iubească folclorul, să-și respecte semenii și să-și însușească, de mici fiind, virtuțile românilor de cinste, onoare și demnitate. I-am privit întotdeauna cu admirație pe acești artiști amatori capabili să înalțe actul artistic la rangul de profesionalism, le-am aplaudat cu respect minunatele lor evoluții desfășurate pe scena Casei de Cultură a Studenților. În vremea aceea făceam parte din echipele de coordonare a activităților artistice ale celor două cunoscute și îndrăgite ansambluri folclorice studențești “Mărțișorul” și “Românașul”. Alături de colegii mei de la aceste prestigioase formații artistice clujene,dirijori și coregrafi, urmăream cu mult interes spectacolele deosebit de apreciate de publicul clujean, dar și puternicele competiții din cadrul concursurilor și festivalurilor ce se desfășurau în municipiul nostru. Vorbind pe “limba” noastră, aceia care ne-am asumat responsabilități importante în acest domeniu al valorificării folclorului românesc, am găsit ușor calea de a deveni prieteni și colaboratori. Ne-am întâlnit de multe ori pe scenă, la diverse activități. I-am apreciat întotdeauna pe colegii de la “Rapsodia Someșană” că știau să facă spectacole de înaltă ținută artistică, exprimându-se frumos prin dansuri, muzică tradițională și cântece populare, cu eleganță și mult bun simț, cu forță și dinamism. Mă impresiona disciplina și organizarea programului sever de repetiții, spectacole, turnee din cadrul grupului, impuse de dirijorul Alexandru Tămaş, un excelent muzician, alături de talentata dansatoare Neli Ghirca, devotată trup și suflet susținerii acestui grup artistic ajuns, iată, la 40 de ani. În prezent, în jurul doamnei Neli, se află o echipă de patrioți adevărați care cred în viitorul acestui ansamblu renăscut și reactivat după vremurile de acum. Ei simt că au suficientă energie și motivație de a merge mai departe, ca-ntr-o misiune pe care țara o cere. Pasiunea lor va rămâne o pildă pentru generațiile viitoare iar drumul lor folcloric de la speranță la împlinire va reprezenta o încurajare și un imbold care fac din pasiune un mod de a trăi și a simți românește. Sper să ne-ntâlnim mai des la activitățile pe care le organizează, în municipiul nostru și în țară, Societatea Cultural-Patriotică “Avram Iancu” din România. Sunt onorat să particip la această Aniversare și să dau o mână de ajutor prietenilor mei din Ansamblul „Rapsodia Someșană” pentru ca, împreună, să oferim spectatorilor clujeni, colegilor,

-5-


Rapsodia Someşană

40 de ani

prietenilor și rudelor o producție artistică ce cuprinde o parte din bogatul repertoriu de dansuri și cântece populare, de obiceiuri tradiționale. Spectatorii se vor convinge și de această dată de frumusețea folclorului românesc și de unitatea acestui ansamblu folcloric de tradiție transilvană, reprezentativ pentru întreaga Românie. Dragi Prieteni, vă doresc să vă bucurați de viață lungă și glorioasă întru promovarea tradițiilor și valorilor autentice românești. La mulți ani, Rapsodia Someșană!

-6-


テ始ceputurile


Rapsodia Someşană

40 de ani

Începuturile

S

e împlinesc surprinzător, tulburător pentru toţi cei care au trăit aceşti ani cu pasiune şi dăruire pentru folclorul românesc autentic, 40 de ani de când, un grup de entuziaşti 4 instrumentişti şi o dansatoare, au decis, mai mult de nevoie, să se desprindă din Ansamblul”Transilvania”şi să se constituie într-un nou grup folcloric, având speranţa reuşitei,dar şi certitudinea că pornesc pe un drum nou şi dificil. E adevărat că atunci, în anul 1975, în plin regim comunist, privaţiunile erau la ordinea zilei, drepturile şi libertăţile Dej, 1976 foarte limitate, dar o calitate trebuie recunoscută sistemului: se promovau valorile naţionale, iar sportul şi cultura beneficiau de unele avantaje, nu neapărat prin mari investiţii în aceste domenii, cât prin acceptarea şi încurajarea lor, oferind celor care încercau să se afirme ocazia de a participa la diferite concursuri şi festivaluri în ţară sau peste hotare, sau şansa de a se putea pregăti în spaţii aparţinând unor întreprinderi proprietate de stat, cum erau atunci imensa majoritate.Iar municipiul Cluj-Napoca se bucura de un mare prestigiu cultural, inclusiv în domeniul folcloric, ansambluri de mare valoare şi longevitate aducându-i un plus de glorie prin spectacole de mare ţinută: ”Mărţişorul”, „Românaşul” şi „Mugurelul”, ansambluri studenţeşti, sau „Transilvania”, susţinut de Întreprinderea „I.M.M.R.16 Februarie”, ca şi multe alte ansambluri aparţinând marilor întreprinderi industriale clujene precum Tehnofrig, Clujana, Electrometal, C.U.G. şi altele, concurând cu cele din judeţ şi din ţară. Sunt de amintit aici marile ansambluri folclorice ale Întreprinderilor „Sticla”-Turda, ”Industria Sârmei” Câmpia Turzii, sau celebrele ansambluri „Junii Sibiului”condus de domnul Ion Macrea, sau Electroputere Craiova, ca să nu mai vorbim de ansamblurile profesioniste, precum „Rapsodia Română”, „Ciocârlia” sau „Doina” al Armatei. Noi eram artişti amatori, adică participam la repetiţii şi spectacole în timpul liber, după orele de serviciu, adesea venind direct de la muncă, fără să apucăm să mâncăm sau să ne relaxăm, intrând uneori în conflicte cu familiile noastre. Presiunile acestora ajungeau să fie uneori prea mari şi unii renunţau în faţa reproşurilor că pierdem prea mult timp la repetiţii, în detrimentul celui petrecut Suită de jocuri de pe Valea Someşului cu copiii, părinţii sau soţii, alţii însă au „rezistat” şi au continuat, ba chiar s-au constituit familii. În ce priveşte Ansamblul „Rapsodia Someşană” amintim pe cei care şi-au găsit

-9-


Rapsodia Someşană

40 de ani

sufletul pereche şi au clădit familii trainice şi pline de iubire de folclor, care au rezistat timpului: Ani şi Mitru Crişan, Maria şi Mitică Ploscar, Adriana şi Valer Anca, Anuţa şi Ioan Măsălar, Florin şi Florentina Vaida, Maria şi Grigore Trif, Măriuţa şi Vasile Turcu, Emilia şi Alexandru Tămaş, Marieta şi Aurel Tămaş, Nana şi Nelu Burcă, Maria şi Ion Faladi, Adriana şi Simi Cherecheş, Marina şi Dorin Simionescu, Lenuţa şi Sorin Suciu,Rodica şi Ioan Funar, Ibi şi Dezideriu Gombar, Ioana şi Florin Rus, Rodica şi Mircea Burcă şi alţii. Evident, nu toţi cei care făceau parte din aceste ansambluri erau devotaţi folclorului, unii dintre ei mergând la repetiţiile obositoare şi participând la spectacolele din ţară în speranţa unor turnee care să le dea ocazia vizitării Europei, şansă pe care altfel nu o aveau. Proba timpului a arătat adevăratele motivaţii ale fiecăruia, iar noi, după 40 de ani, suntem dovada vie că dansul, tradiţiile, valorile autentice româneşti, ne-au călăuzit şi ne-au dat energia să continuăm, manifestându-ne în acest mod partiotismul , până azi, când ne aflăm la vârsta senectuţii. Revenind la începuturile Ansamblului ”Rapsodia Someşană”, în toamna anului 1975 ansamblul „Transilvania” „patronat”,cum impropriu se spunea atunci, de întreprinderea „IMMR 16 Februarie”, se întorcea dintr-un turneu în Italia, iar conducerea firmei a decis ca toţi dansatorii , instrumentiştii şi soliştii vocali ai ansamblului să se angajeze la această întreprindere, pentru a deţine mai uşor controlul şi a strânge laurii în mod exclusiv. Dar 5 dintre noi am refuzat, considerând că o asemenea cerere e abuzivă, atâta timp cât noi aveam locuri de muncă la care ţineam în cadrul altor întreprinderi, aşa că am părăsit vechiul ansamblu şi am cerut ”azil” întreprinderii de transport local, cunoscută de-a lungul timpului sub nume diferite, prescurtate ca IOTC, IJTL, RATUC, unde lucra Alexandru Tămaş, unul dintre cei 5. Clubul acestei întreprinderi a devenit şi a rămas până azi locul nostru de întâlnire şi de desfăşurare a repetiţiilor, de organizare a spectacolelor, de realizare a visului nostru de a juca şi a cânta, promovând folclorul autentic. Exista deci ceea ce putem numi „nucleul” viitorului ansamblu: Alexandru Tămaş (acordeon), Ţurcă Alexiu (vioară), Maier Gavril (clarinet), Costea Iosif (ţambal) şi subsemnata, Elena Ghirca, dansatoare. Eram conştienţi că ansamblul de la care am plecat era unul de elită şi că ne asumam un rol dificil, de a ajunge la acelaşi nivel sau chiar

- 10 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

mai sus! Am aflat că o serie de dansatori şi instrumentişti de la întreprinderea „Electrometal” repetau în subsolul complexului comercial”Sora” şi le-am propus să ni se alăture, aşa că ansamblul nostru s-a mărit cu 12 perechi de dansatori coordonaţi de domnul Bonţidean Ezechel, Turc Vasile (vioară) şi Nicolae Trif (taragot). Repetam de 2 ori pe săptămână, marţea şi vinerea de la ora 17 până târziu în noapte, dornici să devenim cât mai buni. Şi am devenit!

- 11 -


Perioada de maturitate Marile succese


Rapsodia Someşană

40 de ani

Perioada de maturitate. Marile succese

T

reptat, am devenit cunoscuţi şi am început să fim invitaţi pe la diverse spectacole, festivaluri şi concursuri, numeroase în acele vremuri, culminând cu celebra”Cântarea României”, sub a cărei umbrelă şi-au găsit consacrarea multe formaţii, grupuri sau ansambluri de toate specializările. Am participat mai întâi la „Festivalul de Toamnă”, organizat la Cluj-Napoca, unde am obţinut Marele Premiu, în octombrie 1975. Desigur, acest prim mare succes ne-a dat un nou imbold, iar preşedintele sindicatului IOTC, domnul Rusu Alexandru, ne-a susţinut financiar pentru achiziţionarea de costume populare. Pasionat la rândul lui de folclor, ne vizita la repetiţii ori de câte ori îi permitea programul, urmărind progresele noastre şi încurajându-ne. În anul următor, 1976, am fost invitaţi la Târgul de fete de pe Muntele Găina, unde am cântat şi am jucat cu mare succes, apoi la Festivalul-concurs”Samos” de la Dej, unde am obţinut locul I. Ne-am preocupat de îmbogăţirea repertoriului, colaborând cu maestrul Teodor Vasilescu, împreună cu care am montat o suită de jocuri moldoveneşti şi dansul tematic „Eroul de dincolo de munţi”, în care a primit un rol şi preşedintele de sindicat care ne-a susţinut, domnul Alexandru Rusu. Cu acest dans tematic am obţinut, în anul 1977, locul III la nivel naţional, în cadrul Festivalului „Cântarea României”. Apoi, din colaborarea cu marele maestru coregraf Gheorghe Cholevas au apărut Dansul din Oaş şi Suita de dansuri olteneşti. Ne-am mărit în continuare repertoriul cu celebrele jocuri „Căluşul” şi „Fecioreasca fetelor din Crihalma”. I-am avut ca instructori pe domnii Gavril Negru şi pe prof. Aurel Bulbuc , iar orchestra era dirijată de Alexandru Tămaş. De asemeni, soliştii vocali ai Ansamblului nostru au adus un plus de valoare spectacolelor susţinute cu mare succes, printre aceştia fiind demni de amintit Ana Sântejudean, Liviu Becichi, Agneta Chiş, Aurel Tămaş, Marişca Andreica, fraţii Rusu, Ilona Pasztor, Nicolae Bondoi, surorile Covaci sau Rozalia Iuga. Ca solişti instrumentişti s-au remarcat Gavrilă Maier, Mihai Mariş, Ţurcă Alexiu, Ghiţă Paşcalău, Vasile Chiorean, Petrică Pop , Nae Drăguşin sau dirijorul orchestrei, Alexandru Tămaş. Repertoriul Ansamblului s-a îmbogăţit continuu, ajungând să conţină suite de jocuri din toate zonele folclorice reprezentative ale ţării: jocuri de pe Valea Someşului, din Moldova, Oltenia, Oaş, Jocul fetelor din Crihalma şi Şeredei, Joc din Palatca, Obicei de nuntă de pe Valea Someşului, Căluşul oltenesc, Căluşerul transilvan, etc. Din program nu lipseau nici suitele orchestrale de pe Valea Someşului sau din Oltenia, din Banat, Dobrogea ori Moldova, dar erau mereu prezente şi piese de mare virtuozitate ca : Hora Stacatto, Ciocârlia sau Hora lui Dobrică. Cu un repertoriu de asemenea diversitate şi valoare nu e de mirare că am fost invitaţi la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor, unde reprezentaţiile

- 15 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

noastre au fost foarte apreciate. Astfel, anul 1978 ne-a adus primul turneu în străinătate Consiliul Culturii din Bucureşti a organizat pentru noi un turneu în Franţa, unde am susţinut 22 de spectacole în 28 de zile, neam bucurat de un mare succes, inclusiv primarul Parisului ne-a felicitat pentru prestaţia noastră, iar în presa franceză au apărut articole elogioase. La întoarcerea în ţară, presa românească semnalat marele nostru succes , un exemplu constituindu-l jurnalistul clujan Valer Chiorean care semnala în cuvinte de laudă evoluţia ansamblului nostru sub titlul ”Remarcabil turneu artistic”, din care am reţinut următoarele: ”...Calităţile de excepţie pe care Ansamblul le-a dovedit cu prilejul participării la festivalurile din ţară au fost demonstrate şi cu ocazia turneului din Franţa ... unde a participat şi la o paradă cu caracter cultural-artistic alături de alte 40 de ansambluri din ţări ale Asiei, Europei, Africii şi Americii latine, încheiată cu o demonstraţie aplaudată de numerosul public aflat pe stadionul municipal dintr-o suburbie a Parisului. Ei au prezentat 7 dansuri populare din diferite zone folclorice ale ţării noastre, 2 suite de melodii populare interpretate de orchestră, solişti instrumentişti şi vocali.Tinerii veniţi din 4 continente s-au întâlnit, au schimbat idei, au legat prietenii.” Printre numeroasele satisfacţii aduse de acest mare turneu trebuie menţionată întâlnirea cu doamna Eliane Jules, membră a Comitetului de primire a Ansamblului nostru la Paris, care s-a dovedit a fi o mare iubitoare de folclor românesc. Pasiunea ei s-a materializat în anul următor printr-o vizită în România împreună cu colegii ei de ansamblu, pentru a învăţa jocuri de la noi şi de a-şi comanda costume naţionale, pe care le-a prezentat în numeroase spectacole în ţara ei. Iubirea de folclor a stat la baza unei relaţii de caldă prietenie, care s-a păstrat până azi. Eram deja un ansamblu consacrat: 18 perechi de dansatori, 25 de instrumentişti şi solişti vocali, toţi pasionaţi de folclor şi dornici să ne perfecţionăm, fiecare în domeniul său, pentru a prticipa cu succes la noi spectacole şi concursuri. Eram solicitaţi la numeroase manifestări, ajunsesem la 30 de spectacole pe an în ţară, toate încununate de succes, peste toate aşteptările,adesea ridicând sala şi chiar juriul concursului festival „Cântarea României” în picioare! Anul 1981 ne-a adus un nou turneu în străinătate, în Finlanda, unde am susţinut primul spectacol la Helsinki în faţa unui public select, format din membrii delegaţiilor Doamna Eliane Jules diplomatice. Un amănunt amuzant: scena fiind lăcuită, exista pericolul de alunecare pentru dansatori, aşa că organizatorii au găsit soluţia de a stropi scena cu coca-cola şi au presărat-o cu zahăr, aşa că am prezentat un spectacol „dulce”. Am avut mare succes, fiind felicitaţi inclusiv de consulul României la Helsinki, domnul V.Oroianu, care a trimis şi o scrisoare de felicitare Consiliului Naţional al Culturii, personal domnului Nicolae Nistor, în care a apreciat la superlativ evoluţia noastră de mare ţinută artistică. În 5-6 iunie 1982 se desfăşura la Dej Festivalul Jocului, Cântecului şi Portului Popular Someşan, unde am fost invitaţii şi am avut un mare succes, dirijorul orchestrei, domnul Alexandru Tămaş fiind

- 16 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

intervievat de către un reporter al revistei”Samus”: Reporter: Ştim că aveţi un stagiu de 20 de ani în activitatea cutural- artistică. Alexandru Tămaş:Da, şi conduc dansatori pasionaţi ca: Liviu Coroian, Elena Ghirca, Augustin Dunca,Teodor Moldovan şi instrumentişti ca Vasile Chiorean şi Alexandru Ţurcă şi mulţi alţii tot atît de buni! Reporter: Spune-ne despre Rapsodia Someşană! Alexandru Tămaş: Acest ansamblu aparţine IJTL şi Electrometel Cluj-Napoca şi cuprinde un număr de 50 de tineri. Din anul 1975 când s-a înfiinţat până în prezent a participat la mai multe concursuri folclorice atât în ţară, cât şi peste hotare. Este laureat al Festivalului”Cântare României” la toate ediţiile, a obţinut premiul II la Festivalul „Căluşerul transilvănean” de la Deva . În anul 1978 am participat la un festival folcloric în Franţa, iar în 1981 în Finlanda. În 13 iulie 1982 am participat la festivalul tradiţional de la Bobâlna, ocazie cu care jurnalistul Dorin Serghie scrie în ziarul clujean „Făclia”:...” Profesionalism de marcă, talent şi dezinvoltură în execuţie, a demonstrat Ansamblul Rapsodia Someşană, reprezentantă de cinste a folclorului românesc peste hotare în repetate rânduri, formaţie ce şi-a etalat cu prisosinţă înalta măestrie. Nu ne rămâne decât să-i felicităm pe toţi:instructori, dansatori, solişti, care au contribuit la reuşita deplină a unei sărbătoriri demne a unui moment din istoria românilor, dramaticul an 1437, a cărui amintire o vom purta mereu în sufletele noastre.” În anul 1982, domnul Laurenţiu Hodorog, directorul Casei de Cultură a Studenţilor din ClujNapoca , ne-a facilitat un nou turneu în Franţa şi Italia, unde virtuozitatea dansatorilor şi măiestria interpretativă a instrumentiştilor au uimit şi au asigurat un mare succes ansamblului, cu ocazia reprezentaţiilor din Chambery, Morestel, Modane, Albertville, La Tour du Pin şi altele. Şi cu acest prilej evoluţia noastră a fost amplu comentată şi unanim apreciată, fapt dovedit şi prin articolele din presa locală. Astfel, în localitatea Morestel, a apărut un articol cu un titlu edificator: ”500 de entuziaşti spectatori au aplaudat Rapsodia Someşană”, la spectacolul din Sala Prieteniei participând şi primarul oraşului, domnul Durand, precum şi preşedintele sindicatului, domnul Vermorel, care ne-au felicitat călduros la finele spectacolului. Seara zilei de 22 august 1982 va rămâne întipărită în amintirea spectatorilor care timp de 3 ore au apreciat varietatea cântecelor şi jocurilor populare româneşti şi minunatele noastre costume naţionale. A doua zi, la invitaţia Primăriei oraşului La Tour du Pin am prezentat un spectacol de gală în sala Teatrului de Vară, despre care s-a scris în termeni elogioşi, urmat de o recepţie în onoarea noastră. În 7 septembrie acelaşi an, în ziarul”Făclia” apărea un articol semnat de domnul Pompei Cocean, profesor universitar, intitulat ”Rapsodia Someşană în Franţa şi Italia (20 august- 1 septembrie)” din care spicuim câteva fragmente. ”În cele 11 spectacole prezentate zi de zi în faţa publicului din frumoasele staţiuni ale Alpilor : Moreste, Modane, Clusez,Thomes,Chambery, Les Contamine, precum şi la Prato, în Italia, arta noastră populară a fost

- 17 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

reprezentată la cele mai înalte cote ale valorii sale. Publicul francez şi italian, într-un număr apreciabil,a urmărit cu o deosebită căldură evoluţia acestui ansamblu unitar, cu un bogat repertoriu şi cu o execuţie de înaltă ţinută artistică. Presa locală, în numeroase articole, a subliniat varietatea şi frumuseţea folclorului românesc, entuziasmul şi măestria solilor săi.Astfel, după primul spectacol desfăşurat la Morestel, se menţionează: „ 12 perechi de dansatori şi 13 muzicieni de mare talent au înflăcărat literalmente publicul, care i-a răsplătit cu numeroase aplauze... În concluzie, se poate afirma că tot programul a fost executat la perfecţiune şi această trupă a părăsit cu greu scena, fiind rechemată de mai multe ori de un public dezlănţuit. Ansamblul a confirmat şi peste hotare deosebita sa valoare artistică derivată dintr-o muncă asiduă pentru valorificarea autenticului şi a tot ce izvorul nesecat al folclorului românesc are mai frumos şi mai viabil.” În anul 1983, în luna mai, am participat la faza judeţeană a Festivalului Naţional „Cântare României”, desfăşurată la Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca, alături de alte numeroase formaţii care îşi disputau supremaţia valorică pentru a reprezenta judeţul la faza finală a concursului. Clasându-ne pe primul loc, conform tuturor aşteptărilor bazate pe succesele din anii trecuţi, am fost invitaţi la Spectacolul de Gală de la Bucureşti, organizat la Sala Palatului. În acelaşi an, am fost invitaţi în Bulgaria, împreună cu maestrul coregraf Gheorghe Cholevas, unde am evoluat pe scenele din Sofia, Gabrovo, Târnovo şi alte localităţi , iar bulgarii, încântaţi de frumuseţea şi varietatea programului nostru, ne mulţumeau cu aplauze şi oferindu-ne minunate aranjamente florale. În anul următor am participat, alături de domnul Laurenţiu Hodorog, la un turneu cu numeroase spectacole în Franţa şi Italia. Am dansat cu succes la Festivalul Internaţional de Folclor de la Atina şi am susţinut spectacole foarte apreciate în mai multe localităţi din Regio Calabria. În anul 1985 am efectuat un mare turneu în Franţa, unde am avut spectacole în localităţile: La Tour du Pin, Aoste, Saint-Andre le Gaz, Frontonas, unde presa locală ne-a elogiat, iar publicul ne-a apreciat la superlativ. Anul 1986 a venit cu un nou turneu în Franţa şi Italia, ceea ce ne-a consolidat statutul de ansamblu de mare forţă şi succes, cu oameni serioşi, corecţi, talentaţi. Invitaţiile în Italia ne- au fost adresate de către domnii Luciano Sarda şi Claudio Fortuna din oraşul Atina, unde e parcursul anilor am devenit invitaţi de onoare. Numărul mare de turnee în străinătate se explică prin aceea că la concursurile naţionale ocupam mereu locuri fruntaşe, aşa că eram selectaţi şi consideraţi foarte potriviţi să reprezentăm şi peste hotare folclorul românesc. De asemenea, aveam un repertoriu bogat, care acoperea toate zonele ţării, costume specifice acestora, spectacolele fiind reprezentative pentru întreaga ţară. Se cuvine a menţiona faptul că Sindicatul Întreprinderii de Transport s-a preocupat permanent de dotarea noastră cu tot ce era necesar: costume, cizme, pantofi, treninguri şi chiar valize utile în timpul deplasărilor. În plus, în toate ieşirile la festivaluri internaţionale la care participau ansambluri din multe ţări ale lumii aveam o conduită exemplară, fiind conştienţi că în aceste ocazii imaginea ţării depinde de noi ca „soli” ai României. Nu

- 18 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

trebuie uitat nici faptul că atunci când participam la concursuri peste hotare ne clasam întotdeauna pe primele locuri, aducând în ţară trofee valoroase, pe care le-am păstrat şi care pot fi văzute în vitrina din sala Clubului unde continuăm să ne întâlnim săptămânal. Anul 1987 ne-a adus o colaborare inedită cu Filarmonica din Cluj-Napoca, alături de care am participat la un turneu pe litoralul românesc. Aici am prezentat mai multe spectacole , solişti vocali fiind celebrii Maria Marcu, Amalia Codorean, Dumitru Sopon, iar momentele vesele au fost susţinute de la fel de celebrul Zeno Turdeanu, al cărui umor de bună calitate stârnea hohote de râs şi ropote de aplauze. De fapt, succesul obţinut prin această colaborare se explică prin implicarea fiecărui membru al celor două formaţii în reuşita spectacoleleor, realizîndu-se o fericită completare a repertoriilor în beneficiul tuturor spectatorilor. Muzica de calitate oferită de soliştii vocali a fost în totală armonie cu dansurile populare prezentate de Ansamblul”Rapsodia Someşană”, care acopereau toate zonele folclorice ale ţării noastre. Tot pe plan naţional, în anul 1988, pe lângă numeroasele spectacole prezentate în ţară, am participat la Gala Laureaţilor Festivalului Naţional „Cântare României”, desfăşurat la Bucureşti, la Sala Palatului, unde am evoluat alături de cei mai valoroşi reprezentanţi ai folclorului românesc de atunci. În toată această perioadă am colaborat cu mari interpreţi ai muzicii populare româneşti, cu ajutorul impresarului nostru de atunci, domnul Traian Cornea. Publicul a fost numeros şi entuziast la spectacolele din marile săli de sport cu invitaţi de marcă precum soliştii Drăgan Muntean, Sava Negrean Brudaşcu, Veta Biriş, Nicolae Furdui Iancu, Laura Lavric, Nicoleta Voica, Maria Dragomiroiu, dar şi cu celebrii actori Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Florin Piersic. Un nou turneu în Italia, în perioada 27 iulie – 7 august 1989, ne-a cofirmat poziţia de ansamblu de primă mână şi ne-a adus un mare succes. La acest festival au participat 8 ansambluri reprezentând tot atâtea ţări, unde am lăsat o excelentă impresie. La rândul nostru, am fost uimiţi de frumuseţea peisajului, de măreţia clădirilor, de arhitectura oraşelor italiene, de tradiţiile şi cultura acestor meleaguri. Domul din Florenţa, Podul Aurarilor,palatele Ufizzi, Upiti sau Muzeul Academiei din acelaşi oraş, ca şi celebrul Turn din Pisa, ne-au lăsat impresii puternice şi amintiri ce dăinuie şi astăzi. Buna impresie lăsată de noi în turneele efectuate în Franţa şi Italia a determinat organizatorii să reînnoiască invitaţia de a participa la festivalurile de folclor, alături de alte ansambluri de mare valoare din diverse ţări ale lumii, prezenţa noastră fiind aşteptată cu mult interes şi devenind aproape o constantă a acestor manifestări. În anul 1990 am participat la un nou turneu în Italia, la Via Regio, Lugo şi Ravena, unde se desfăşura Festivalul Măştilor şi unde prezenţa noastră a fost remarcată şi apreciată, mai ales la Parada costumelor desfăşurată pe străzile acestor oraşe. Doi ani mai târziu, un nou turneu în Italia ne-a

- 19 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

confirmat buna impresie lăsată de noi publicului din această ţară latină. În 1994, un grup de 6 perechi de dansatori ai Ansamblului, însoţiţi de 6 instrumentişti, au fost invitaţi în S.U.A., iar după revenirea lor în ţară activitatea noastră s-a întrerupt pentru 15 ani

- 20 -


40 de ani

Rapsodia Someşană

Participarea ansamblului la nunţile colegilor

Mioara Rațiu

Suciu Viorel

Dunca Augustin

Ana Voios

Poze din turneele din străinătate

Pe drum spre Franţa

Atina - Italia, 1986

- 21 -


40 de ani

Rapsodia Someşană

Franța, 1986

Franta , 1978

Franța, 1982

Franța, 1986

Cizmele lui Ilie Lung după un turneu

- 22 -


„Hibernarea“


Rapsodia Someşană

40 de ani

„Hibernarea“

D

esigur, mulţi şi-au pus o legitimă întrebare legată de această decizie , în contextul unor mari succese, iar explicaţiile acestui fapt nu sunt simple ori unanime, fiecare dintre cei întrebaţi de autoarea acestei scurte istorii având propria opinie. Schimbările aduse de Revoluţia din 1989, posibilitatea fructificată de unii dintre noi de a lucra peste hotare, înaintarea în vârstă, apariţia de noi ansambluri cu oameni tineri greu de concurat, ideea că 20 de ani reprezintă o perioadă suficientă şi că valoarea a fost demonstrată, ori pur şi simplu constatarea că tot ce are un început are şi un sfârşit, toate pot fi considerate drept cauze. Recitind însă unele lucrări dedicate acestei perioade şi turneelor de mare succes ale ansamblurilor folclorice, am găsit în cartea maestrului Laurenţiu Hodorog „Un cântec străbate Europa” editura Fundaţiei pentru studii europene 2008, pag.185, o cauză probabilă pe care ne-o asumăm: ” Pentru un astfel de turneu este nevoie de rezistenţă fizică, voinţă şi abnegaţie. Îndrăznesc să spun că totuşi, după acest ultim turneu, unitatea Ansamblului ”Rapsodia Someşană” începea să se clatine. Mulţi membrii ai formaţiei înaintaseră în vârstă şi aveau obligaţii de familie şi de serviciu. Activitatea lor în formaţie de-a lungul a două decenii a stat sub semnul muncii asidue şi responsabile. La final de carieră se puteau mândri însă cu laurii succesului, care le conferea locul de onoare în rândul celor mai valoroşi interpreţi ai folclorului românesc”. Totuşi, activitatea folclorică în cadrul firmei RATUC a continuat cu Ansamblul de tineri „Dor Transilvan” înfiinţat în 1994 şi condus de către domnul Tiberiu Groza.

- 25 -


RenaĹ&#x;terea


Rapsodia Someşană

40 de ani

Renașterea

A

semeni păsării Phoenix, care a renăscut din propria cenuşă, în anul 2009 Ansamblul a reapărut în viaţa artistică a municipiului Cluj- Napoca, urmare a invitaţiei primite de la domnul Tiberiu Groza de a participa la Spectacolul aniversar prilejuit de împlinirea a 55 de ani de activitate artistică desfăşurată neântrerupt în cadrul Regiei Autonome de Transport Urban Cluj .Atunci s-a „reaprins scânteia” şi a apărut ideea refacerii vechiului Ansamblu, după 15 ani de „hibernare”, deşi situaţia era diferită de trecut: nu mai eram tineri, nu aveam costume, uitasem repertoriul, dar entuziasmul era mare şi ideea că nu e totul pierdut ne-a dat energia necesară unui nou început! Sindicatul RATUC ne-a pus la dispoziţie vechiul club penru a avea loc de întâlnire şi de repetiţii. Treptat ne-am reunit, astfel că în 2010 aveam deja 11 perechi de dansatori şi 10 instrumentişti. Ne-am reamintit o parte din dansuri, am repetat, iar invitaţiile la spectacole au reînceput să vină cu diferite ocazii: 8 Martie, Fiii satului, Ziua Transportatorului, inaugurări de cămine culturale, sfinţiri de biserici, etc. Dacă la primele spectacole am fost nevoiţi să împrumutăm costume populare de la alte formaţii, în scurt timp ne-am achiziţionat prin efort financiar propriu costume naţionale, ne-am cumpărat pantofi şi cizme de scenă, ca şi celelalte lucruri absolut necesare , fără a beneficia de nicio sponsorizare sau de vreun alt ajutor. Repertoriul nostru era format din 6 jocuri din Transilvania( Joc de arăduit, Joc din Batin, Joc fecioresc, Haidăul, Jocul fetelor din Crihalma şi Joc din Palatca), solişti instrumentişti (Ţurcă Alexiu- vioară, Tămaş Alexandru- acordeon, Marin Paşcalău- taragot şi Ionel Măsălar- fluier şi caval), solişti vocali (Raluca Paşcalău, Claudiu Ciotleuş, Delia Mădaş, Alex Vaida, Ioana Roman, George Mariş, Andreea Antal), cărora li se adăuga un grup vocal alcătuit din dansatoarele Ansamblului. Printre spectacolele la care am participat în acest an amintim: Sărbătorirea Zilei de 8 Martie, la Gilău sau manifestările cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă de la Aiton şi Viişoara. În anul 2011 am participat la 15 manifestări folclorice , dintre care amintim: Serbările Transilvane, Festivalul „Ion Sotelecan”, inaugurarea Căminului Cultural din Ghirolt,Sâmbra Oilor din Ilva Mare, dar şi „Fiii Satului” din Ceanu Mic, Chiuieşti, Tureni, Finişel, Nădăşel, etc. Peste tot am fost primiţi eu entuziasm , iar dragostea cu care interpretam fiecare punct din spectacol compensa în ochii spectatorilor micile imperfecţiuni datorate anilor. Privitorii erau încântaţi să vadă dansatori

- 29 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

de vârsta a 3-a plini de energie, instrumentişti virtuoşi, alături de mai tinerii solişti vocali, adică un ansamblu folcloric inedit şi valoros prin diversitatea repertoriului şi prin dăruirea cu care evoluam, dovedind respect faţă de folclorul autentic şi faţă de spectatori. De fapt, Ansamblul poate fi asemuit unei adevărate familii, în care membrii se cunosc, se ajută, sunt împreună la bine şi la greu, participând la toate evenimentele celor ce o compun: nunţi, botezuri, înmormântări, sărbătorirea zilelor de naştere sau onomastice, iar deciziile privind bunul mers al activităţilor se iau împreună, opinia fiecăruia fiind importantă şi luată în seamă. Anul 2012 a fost plin de evenimente folclorice care ne-au adus mari satisfacţii.Astfel, am participat la Sărbătorirea Zilei de 8 Martie la Cluj- Napoca, la Ediţia a VI-a a acţiunii ”Produs de Cluj” la Turda, la Serbările Transilvane, la inaugurarea Căminului Cultural Vultureni, la Ziua Transportatorului, la Fiii Satului din Sânpaul, Rediu, jud.Cluj şi Doştat, jud. Alba, ca şi la tradiţionala Sărbătoare de la Crucea Iancului , Mărişel. Câteva dintre aceste spectacole au fost înregistrate şi transmise de televiziunile Hora şi Favorit. În 6 aprilie am participat în direct la TV Cluj la o emisiune realizată de domnul Sergiu Vitalian Vaida, iar în august am reprezentat România la Festivalul internaţional de folclor de la Olecko, Polonia, unde timp de o săptămână am evoluat alături de ansambluri din Ucraina, Italia, Turcia şi desigur, ţara gazdă .De menţionat ar fi faptul că, deşi restul formaţiilor era alcătuit din tineri sau copii, Ansamblul nostru s-a prezentat foarte bine, evoluţiile din fiecare zi a turneului fiind aşteptate cu bucurie şi aplaudate de către numeroşii spectatori. În toamna aceluiaşi an am participat la” Festivalul Jocului Fecioresc” la Sala Sporturilor din Cluj-Napoca,apoi la Moisei , jud. Maramureş, la Festivalul de” Obiceiuri de Iarnă şi Colinde”, unde am prezentat „Viflaimul”.De asemeni, în cadrul unei alte acţiuni „Produs de Cluj”, am prezentat colinde şi alte obiceiuri de iarnă, apoi am fost solicitaţi şi la Finişel să participăm alături de alte formaţii la un spectacol dedicat Sărbătorilor de Iarnă. . Un moment memorabil l-a constituit şi vizita la Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, în ultimele zile ale anului, pe care l-am colindat şi care ne-a binecuvântat.Anul s-a încheiat din punct de vedere artistic în 29 decembrie , când împreună Turneu Polonia 2012 cu mai tinerii noştri colegi de la Ansamblul „Dor Transilvan” am participat la un spectacol de Crăciun la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj- Napoca. Anul 2013 a debutat cu o invitaţie la postul TV Antena 1 Cluj, unde am prezentat două jocuri populare , apoi am evoluat la Cămăraş, fapt reflectat ziarul „Făclia” printr-un articol elogios al domnului Dumitru Vatău. A urmat un şir de spectacole: la Gherla în cadrul acţiunii”Produs de Cluj” , apoi la Serbărilor Transilvane , ediţia a XIV-a, la Sala Sporturilor Cluj,la Muntele Dobrin cu

- 30 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

ocazia Sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel, culminând cu turneul în Italia, la Montefalcone Nel Sanio şi Carpinone şi în împrejurimi, alături de Ansamblul „Hora Caraşului” din Oraviţa.Această colaborare ne-a dat ocazia să cunoaştem şi să apreciem la superlativ activitatea familiei Chişărău,dăruită trup şi suflet promovării folclorului bănăţean.Domnul Sorin Chişărău, directorul Casei de Cultură din Oraviţa , împreună cu soţia lui, doamna Viorica , coregrafa Ansamblului şi fiul lor, domnul Cătălin Chişărău,instrumentist, au reuşit să coordoneze un grup de elevi talentaţi , insuflându-le dragostea care îi animă şi pe ei pentru muzica şi dansul popular. În acest turneu ne-am completat reciproc, cele Turneu Polonia 2012 două ansambluri prezentând ceea ce e specific şi autentic din zona de provenienţă.Elevii au dovedit , pe lângă talentul incontestabil, că au beneficiat de o bună educaţie atât în familiile din care provin cât şi în cadrul activităţii folclorice, făcând o impresie deosebit de bună pe tot parcursul turneului şi contribuind la schimbarea imaginii negative pe care românii o mai au în această ţară.Ca rezultat al bunei colaborări cu acest ansamblu, în toamna aceluiaşi an am fost onoraţi să primim invitaţia lor de a participa la un spectacol de gală prin care se încheia un amplu festival folcloric găzduit de municipiul Oraviţa la Casa de Cultură din localitate.Profund impresionat de prestaţia noastră, maestrul Gelu Stan, fost dirijor al Ansamblului „Banatul” din Timişoara, ne-a felicitat şi ne-a mărturisit emoţia pe care i-am provocat-o atunci când ne-a văzut evoluţia, considerând că suntem superiori altor ansambluri formate din oameni mult mai tineri prin dăruirea cu care prezentăm folclorul autentic din Transilvania. Buna impresie pe care Ansamblul „Hora Caraşului” ne-a lăsat-o atât în timpul turneului din Italia cât şi cu ocazia vizitei noastre, dovedind Turneu Polonia 2012 ospitalitate şi respect pentru noi , ne-a determinat să ne gândim la o continuare a relaţiei de prietenie şi la cât mai multe colaborări în viitor. Cele 7 zile petrecute în acest turneu ne-au prilejuit ocazia de a evolua alături de ansambluri din numeroase ţări europene şi nu numai, precum Bielorusia, Columbia, Martinica, Mexic, Serbia , Rusia şi bineînţeles Italia, de a face cunoscută o parte semnificativă din folclorul românesc, şi de a fi invitaţi la Primăria oraşului Montefalcone şi felicitaţi de primarul acestei localităţi. Întorşi în ţară, am participat la spectacolul „Fiii Satului” din Frata, la” Festivalul Jocului de pe Câmpie”şi la” Festivalul Jocului Fecioresc”, ambele desfăşurate la Cluj , apoi la Festivalul „Obiceiuri de Iarnă şi Colinde ”din Moisei Maramureş , alături de formaţii din diferite zone ale ţării, ultimul spectacol din acest an fiind cel de Afiş turneu Italia 2013 la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca oferit în principal salariaţilor RATUC şi familiilor lor ca dar de Crăciun.

- 31 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

2014 a fost şi el un an bogat în evenimente artistice care ne-au adus multe satisfacţii, devenind invitaţi permanenţi la o serie de manifestări folclorice de marcă , ceea ce a confirmat faptul că am lăsat o bună impresie organizatorilor prin seriozitatea , corectitudinea şi pasiunea de care am dat dovadă ori de câte ori am fost solicitaţi. Astfel, primăria comunei Mociu ne-a invitat să prezentăm un spectacol cu ocazia Zilei de 8 Martie, când s-a şi inaugurat Căminul Cultural din comună.De asemeni, am fost invitaţi din nou la Serbările Transilvane, la Ziua Transportatorului Turneu Italia 2013 sau la acţiunea „Produs de Cluj”desfăşurată în acest an la Câmpia Turzii.Au apărut şi invitaţii noi, precum cea de la Festivalul”Joc şi Târg la Bercheş”ori cea de la” Festivalul Păstoresc” organizat de doamna Marinela Zegrean Istici , directoarea Consiliului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj , ori la Spectacolul caritabil pentru un copil grav bolnav, la invitaţia Antenei1 Cluj şi a Grupului „Talisman”, desfăşurat pe platoul Sălii Sporturilor Cluj-Napoca. Ansamblul nostru a fost reprezentat de 4 perechi de dansatori la un Festival folcloric la Piatra Neamţ. Am mai participat la spectacole folclorice la Finciu – Călăţele şi Ciceu- Mihăeşti, la” Festivalul Jocului Fecioresc” şi al” Jocului de pe Câmpie” de la Mociu, în 7 septembrie, la „Târgul de Artizanat şi Meşteşugari” desfăşurat la Cora Cluj-Napoca şi la deschiderea „Târgului de Iarnă” în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca,în 7 decembrie. Cu adâncă emoţie, am participat la Festivalul Naţional „Colind Iancului” ediţia a XX-a,alături de formaţii artistice din numeroase judeţe unde Societatea Cultural –Patriotică „Avram Iancu” are filiale, iar domnul Victor Bercea a coordonat cu toată dăruirea sufletească această superbă manifestare a spiritualităţii transilvane. Anul s-a încheiat prin participarea noastră la alte Turneu Italia 2013 2 mari manifestări cultural-folclorice : Obiceiuri de Iarnă şi Colinde la Moisei Maramureş şi Spectacol la Casa de Cultură din Baciu pe aceeaşi temă legată de tradiţiile de Crăciun. Anul 2015 a debutat în forţă, prin participarea Ansamblului nostru la o amplă emisiune Tv de 3 ore în direct, moderată de doamna Maria Mateş.Cu acest prilej, am prezentat toate dansurile din repertoriul nostru, iar câţiva solişti vocali şi instrumentişti şiau pus în valoare talentul. O lună mai târziu, am participat la un spectacol organizat la „Poarta de sub Feleac”, un inedit muzeu care păstrează obiecte vechi folosite în trecut în gospodăriile ţărăneşti din zona Ardealului şi pe care domnul Ghiţă Căpuşan le-a adunat cu mare pasiune şi pe care le prezintă vizitatorilor . În acest cadru cu totul special am evoluat alături de alte formaţii şi de numeroşi solişti vocali , prezentând frumuseţea inegalabilă a cântului şi jocului popular din această zonă a ţării , dar şi din Banat, pentru că alături de noi s-au aflat şi prietenii şi colaboratorii noştri de la Turneu Italia 2013 Oraviţa, conduşi de soţii Viorica şi Sorin Chişărău. De asemeni, în luna mai am participat la un spectacol omagial organizat în cinstea marii noastre interprete de muzică populară românească,

- 32 -


40 de ani

Rapsodia Someşană

doamna Maria Marcu,premiată pentru întreaga sa activitate artistică de mare durată şi calitate , la care am avut cinstea de a încheia manifestarea cu două dansuri care s-au bucurat de multă apreciere din partea tuturor, inclusiv a protagonistei serii. În luna iunie am participat la Turda, în cadrul acţiunii „produs de Cluj” la un spectacol foarte apreciat, iar apoi la tradiţionala „Zi a transportatorului. Dar anul artistic e abia la început, aşteptăm noi invitaţii la diverse spectacole, pe care le vom onora ca totdeauna cu promptitudine şi profesionalism, la fel ca şi pe cele de până acum. Privind în urmă, trebuie să subliniem un fapt evident pentru unii, dar poate mai puţin înţeles de alţii, anume acela că toate succesele pe care le-am obţinut până azi sunt rodul muncii de echipă, al efortului conjugat al tuturor membrilor Ansamblului, fie ei instrumentişti, dansatori, soişti vocali, dirijori, fiecare participând cu trup şi suflet la buna lor desfăşurare şi meritând pe deplin aplauzele care ne-au răsplătit efortul şi dăruirea. Şi chiar dacă unii au intrat mai târziu în echipă, fiind mai tineri şi deci mai puţin experimentaţi , opiniile lor au contat la fel de mult ca şi cele ale” veteranilor”, fiind convinşi că ele aduc un suflu nou demn de a fi luat în seamă la fel de mult ca şi părerea celor consacraţi. E evidend că nimeni nu se poate erija în unic deţinător al „cheii succesului ” în acest ansamblu, unde încercăm ca fiecare să se simtă cu adevărat apreciat, iar cuvântul lui să Afiş turneu Italia 2013 fie luat în seamă.

La colindat, Finişel 2012

Viflaimul, Finişel 2012

- 33 -


Rapsodia Someşană

Agro T V 2015

- 34 -

40 de ani


Rapsodia Someşană

40 de ani

- 35 -


Amintiri ale membrilor


Rapsodia Someşană

40 de ani

Amintiri ale membrilor

L

a invitaţia pe care am lansat-o tuturor membrilor , foşti şi actuali, de a contribui cu date personale şi cu amintiri despre timpul petrecut în cadrul activităţii legate de ansamblu (repetiţii, turnee, spectacole, etc.), unii au răspuns cu entuziasm, aşa că cele relatate de aceştia vor aduce cu ele un plus de culoare şi multe amintiri dragi tuturor.

Elena (Neli) Ghirca, 65 de ani. Nu-s mai cum am fost cândva, Dar încă nu m-aş lăsa! Activez în cadrul Ansamblului de la înfiinţarea lui, în anul 1975, eu fiind unul dintre cei 5 fondatori, alături de Tămaş Alexandru, Ţurcă Alexiu, Maier Gavrilă şi Costea Iosif. În calitate de dansatoare, am participat la tot ce înseamnă activitatea Ansamblului: la repetiţii, la montări de noi jocuri, la culegere de strigături, la spectacole, turnee, filmări, fiind alături de membrii ansamblului la bine şi la greu, în momente importante ale vieţii lor, aşa cum se cuvine într-o adevărată „familie”, pentru că asta înseamnă până la urmă colegii mei pentru mine. În îndelungata mea carieră, am fost colegă cu toate generaţiile care s-au perindat de-a lungul anilor, iar dacă ar fi să îi numesc pe cei mai apropiaţi, m-aş limita la partenerii mei de joc, între care amintesc pe Lung Ilie, Trif Ion, Trif Grigore, Dunca Augustin, Cherecheş Simion, Coroian Liviu, Luca Augustin, dar şi ceilalţi dansatori, solişti vocali, instrumentişti, mi-au fost la fel de dragi (pe care, din motive de spaţiu, nu îi pot menţiona pe toţi şi sper să nu se supere !). Dacă ar fi să relatez întâmplări din timpul activităţii mele în Ansamblu, m-aş opri doar la două, deşi evident numărul lor e foarte mare şi nu e uşor să aleg, dar sper ca în relatările colegilor mei ele să se regăsească.. În timpul turneului din Finlanda, din anul 1981, fiind invitaţi la Primăria oraşului Helsinki de către primar, în prezenţa consulului României, Vasile Oroian, am considerat potrivit gestul de a oferi oficialităţilor ceva specific românesc, iar ţuica de prune făcută la noi în Ardeal era cea mai potrivită. Am pregătit o sticlă pe care intenţionam să o dăruim gazdelor din acea seară, dar înainte de a face acest gest am fost atenţionaţi că în acea ţară nu se consumă băuturi alcoolice! Ni s-a servit câte un pahar de LAPTE, cu care am închinat, spre mirarea noastră şi a rămas antologică exclamaţia domnului Rusu Alexandru, preşedintele sindicatului, care ne însoţea : „Sunt om cu păr alb pe cap, dar eu să dau noroc cu lapte , iar ţuica de prune să rămână neatinsă, în geanta diplomat, la picioarele lui Neli, n-am mai păţit!” O altă întîmplare, petrecută în anul 1978, când ne aflam într-un turneu în Franţa, a relevat diferenţa de nivel de trai dintre noi şi cei din Occident. Fiind cazaţi la o pensiune, unde gazdele ne pregăteau mâncare specifică zonei, cu efort mic (folosind cuptoare cu microunde, despre care la noi în ţară nu se prea ştia), am decis să le pregătim şi noi tradiţionalele noastre sarmale. S-au arătat foarte încântaţi şi s-au oferit să ne ajute să procurăm cele necesare. Mirarea noastră a fost mare atunci când în supermarket am

- 39 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

găsit zeci de soiuri de varză, de orez, de smântână, de carne ,din care nu ştiam ce să alegem! Cu toate acestea, sarmalele au ieşit foarte bune, gazdele au fost încântate, dar şi mirate de câtă muncă trebuie depusă pentru a le pregăti! Cât priveşte prezentul, aş aminti un obicei definitoriu pentru spiritul de familie ce domneşte în Ansamblul nostru: sărbătorirea zilelor de naştere sau onomastice împreună cu toţi colegii, într-o atmosferă caldă, plină de prietenie şi consideraţie,mai ales că vârsta pe care o împlinim nu e de loc una a primei tinereţi! Aşa că în fiecare zi de miercuri, după repetiţii, cei aniversaţi se bucură împreună cu colegii de acest moment din viaţă care nu trece neobservat. Legat de viitorul meu şi al Ansamblului, sper ca activitatea să continue mulţi ani de aici încolo, iar locul nostru, al „veteranilor” să fie luat treptat de tineri cel puţin la fel de entuziaşti şi de pasionaţi de folclor ca şi noi, care să ducă mai departe numele Ansamblului”Rapsodia Someşană”.

Mărioara (Mioara) Mureşan, 63 de ani. Activez în cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană” din anul 1975, adică imediat după înfiinţare. Ca membră a acestui prestigios ansamblu, în calitate de dansatoare, am participat la mai multe turnee în ţară şi străinătate. În anul 1979 m-am căsătorit, la nunta mea participând, conform obiceiului, toţi colegii din Ansamblu. Ulterior, am întrerupt colaborarea , pe care am reluat-o în anul 2009, atunci când am aflat de renaşterea Ansamblului. Îmi amintesc cu drag de colegii mei, dintre care amintesc pe: soţii Valer şi Adriana Anca, Mitru şi Ani Crişan, Maria şi Mitică Ploscar, dar şi de Neli Ghirca, Anuţa Măsălar, Agneta Chiş, Viorel Suciu, Liviu Coroian, Mircea Tămaş, Vasile Bodea, Toader Moldovan , Ileana Almăşan, Vali Cotus, Mia Căpraru, Ana Sântejudean, Mariana Todea. Îmi amintesc cu drag de spectacolele de mare succes, la care au participat şi unele personalităţi ale scenei româneşti precum celebra Stela Popescu sau marea interpretă a muzicii din Bihor Florica Bradu, pe care le-am admirat din toată inima. Ansamblul „Rapsodia Someşană” ocupă un loc aparte în sufletul meu, mă bucur de fiecare activitate la care particip cu drag şi sper ca viitorul să ne aducă noi şi importante succese în plan folcloric şi personal, rămânând prieteni apropiaţi ca şi în prezent.

Maria (Mia) Felseghi, 62 de ani. După ce activasem la Ansamblurile „Mioriţa” şi „Transilvania”, în calitate de dansatoare, fiind o mare iubitoare de joc popular, am fost invitată de către Sandu Tămaş să mă alătur celor din Ansamblul ”Rapsodia Someşană” care se înfiinţase de curând. Am acceptat cu bucurie şi nu am regretat, participând câţiva ani la numeroase spectacole în ţară, inclusiv în cadrul festivalului naţional „Cântare României”, unde am obţinut multe şi mari succese. Amintesc între colegii de ansamblu pe Liviu Coroian Cornel Creţ, Gusti Luca, Ilie Lung, Victor Pop, Mircea Tămaş, fraţii Ion şi Grigore Trif, Mariana Todea, Vali Cotus, Felicia Cătuna, Ani Crişan, Neli Ghirca, Mioara Raţiu, Nuţa Tămaş, Anuţa Ciotlăuş şi alţii. Toată perioada petrecută împreună cu membrii Ansamblului mi-a adus multă bucurie în suflet şi îmi amintesc cu plăcere momentele trăite alături de aceşti oameni minunaţi.

- 40 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Nu ştiu cât timp voi mai putea activa, aflându-mă, ca mulţi alţi colegi , la vârsta a treia, dar aş fi foarte fericită dacă Ansamblul va continua să existe mulţi ani de acum încolo. Îi doresc succes!

Onisie (Dan) Costantea, 45 de ani Acum, cu ocazia aniversării acestei frumoase familii a „Rapsodiei Someşene”, cu îngăduinţa dumneavoastră voi aşterne câteva rânduri despre mine şi despre acest minunat ansamblu folcloric. Numele meu este Costantea Onisie şi anul viitor voi împlini 30 de ani! Nu, nu de viaţă, ci de activitate folclorică. De viaţă, 35 de când am împlinit 10 ani, deci 45 de primăveri. Sunt dansator din anul 1986, cu activitate începută la Ansamblul”Mioriţa”. În cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană” evoluez doar din anul 2012. Am mai trecut prin sala de repetiţii a acestui ansamblu şi prin anii 1990, 1991, dar din nu mai ştiu care motive, nu am rămas de atunci. La fel ca şi în 1990, şi la revenirea în cadrul Ansamblului am fost ajutat de bunul meu prieten Ilie Soporan. Colegi de activitate au fost mulţi şi buni. Îmi amintesc de fraţii Trif, Ioan şi Grigore, de Ilie Lung, Victor Pop, Mitică Ploscar, Valer Anca, Toader Moldovan, Daniel Rus, Ilie Soporan. Despre acţiuni, pot spune că au fost memorabile. Mă gândesc cu drag la turneul din Polonia din anul 2013, frumos şi bine pregătit de domnul Tiberiu Groza. Am mai participat la un frumos festival la Oraviţa, unde oameni cu suflet mare şi cu iubire pentru folclor ne-au aşteptat cu drag şi ne-au făcut să ne simţim extraordinar alături de ei. Am fost şi la Moisei, în jud. Maramureş, unde de asemenea am fost primiţi foarte bine. Despre ce a însemnat în viaţa mea acest ansamblu am o mică povestioară. Întruna din zile, fiul meu a avut de pregătit o temă la şcoală, să scrie despre ceva care i-a schimbat viaţa. Evident, a scris despre telefon, calculator, facebook. Pentru mine, dansul popular este lucrul care mi-a schimbat viaţa în sensul frumos şi minunat al cuvântului. Am legat atâtea prietenii cu oameni dragi mie, prietenii care dăinuie peste ani şi ani! Viitorul acestui ansamblu? E unul măreţ. Până sunt oameni iubitori de folclor aşa cum sunt colegii de la Rapsodia Someşană , acesta nu moare. Vă mulţumesc că m-aţi primit, vă mulţumesc că existaţi! Frunză verde de mohor Dan Costantea din Sopor Vă doreşte s-aveţi parte De iubire, sănătate, Şi atunci când daţi de greu Să v-ajute Dumnezeu!!

Cotus Valeria, 56 de ani În calitate de dansatoare, am făcut parte din Ansamblul „Rapsodia Someşană” între anii 1977- 1994, perioadă în care am participat la numeroase manifestări folclorice în ţară şi în afara ei, cele mai importante fiind turneele din Franţa -1978 şi S.U.A., în 1994. Am încetat activitatea artistică deoarece m-am stabilit definitiv în Italia, unde mă aflu şi în prezent şi de unde transmit urări de bine colegilor mei şi felicitări pentru continuarea activităţii.

- 41 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Gombar Viorica (Ibi), 56 de ani Am activat ca dansatoare în cadrul Ansamblului folcloric” Rapsodia Someşană” în perioada 1980- 1984, participând cu drag la repetiţii, spectacole, concursuri, turnee. Păstrez o frumoasă amintire acelor vremuri şi doresc mult succes Ansamblului şi o viaţă cât mai lungă.

Gombar Dezideriu (Dezso) , 60 de ani În cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană”, în calitate de instrumentist (acordeon) şi solist vocal, am participat între anii 1978-1990 la toate acţiunile pe care acest ansamblu le-a desfăşurat. Îl felicit şi regret că din motive personale nu pot continua colaborarea, dar urmăresc cu interes toate manifestările la care participă. Îi doresc succes în continuare!

Ploscar Dumitru, 61 de ani În anul 1976 eram dansator la Casa Municipală de Cultură din Cluj-Napoca,iar Liviu Coroian m-a invitat la repetiţii la Clubul IJTL.Am devenit dandator la acest ansamblu, unde în anul 1977 mi-am cunoscut viitoarea soţie, Maria, cu care m-am împrietenit atunci. În anul 1978 am participat la un mare turneu în Franţa , unde am vizitat Parisul. Împreună cu băieţii din ansamblu, am făcut şi unele „pozne”, precum cea în care ne-am distrat într-un lac din apropierea hotelului, unde am tras de o funie care era de fapt cea care ţinea barajul lacului! Cu greu am reuşit să refacem barajul şi să readucem totul la normal, desigur cu câteva mustrări din partea patronului lacului.La întoarcerea din turneu ne-am căsătorit, iar la nunta noastră a fost prezent tot ansamblul. În aceşti ani, am participat la toate festivalurile, inclusiv „Cântare României”, bucurându-ne de mare succes.

Ploscar Maria, fostă Bercean, 58 de ani În anul 1976, la îndrumarea mamei mele, împreună cu vecinul meu Suciu Viorel, am decis să intru în ansamblul ”Rapsodia Someşană” în calitate de dansatoare. Şeful Ansamblului era atunci Alexandru Tămaş, instructor Negru Guta iar mai târziu Aurel Bulbuc. Începând cu anul 1977, am participat la toate ediţiile festivalului naţional „Cântare României”. În 1978 am plecat într-un turneu în Franţa, iar la întoarcere m-am căsătorit cu soţul meu Ploscar Dumitru, de asemeni dansator în acest ansamblu. Am mai participat la turnee în Finlanda, Italia şi Polonia. Colegi de generaţie au fost Coroian Liviu, Bonţidean Ezechel, Suciu Viorel, Dunca Augustin, Moldovan Teodor, Funar Ioan, Lung Ilie, Bodea Vasile, Crişan Dumitru, Cherecheş Simion,Mircea Tămaş, fraţii Ioan şi Grigore Trif, Duşa Ioan, Creţ Cornel, Lupşor Ioan, Elena Ghirca, Anuţa Măsălar, Maria Turcu, Agneta Chiş, Crişan

- 42 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Ana, Urs Adriana, surorile Ana şi Ileana Crişan, Bunea Emilia, Todea Mariana, Cotus Valeria, Oltean Maria,Tamaş Anuţa, Felicia Rusu, Gombar Ibi, Cherecheş Adriana, Pintea Melania, Iuliana şi Victoriţa După o pauză destul de lungă, la aniversarea a 55 de ani de activitate artistică desfăşurată neîntrerupt în cadrul firmei de transport local, la iniţiativa domnului Tiberiu Groza , în anul 2009, după spectacolul aniversar, am luat hotărârea de a relua activitatea Ansamblului ”Rapsodia Someşană”, împreună cu colegii care au decis să se întoarcă. În prezent, participăm la diferite evenimente culturale şi spectacole organizate ocazional. În încheiere, aş dori să precizez că Ansamblul a fost, este şi va fi totul pentru noi! Costumul popular şi jocul reprezintă mândria noastră, ca şi a tuturor românilor, rămasă din moşi-strămoşi!

Pop Vintilă Victor, 54 de ani Sunt membru al Ansamblului „Rapsodia Someşană” din 1985 şi am calitatea de dansator-instructor. Am participat la numeroase spectacole şi turnee artistice, atât în ţară, cât şi în străinătate( Italia, Franţa, etc.). Ultimul turneu la care am participat a fost cel din 1990 în Italia, după care eu am întrerupt activitatea folclorică. Ne-am reîntâlnit în 2005 la un spectacol aniversar al RATUC, iar din 2009 activitatea Ansamblului „Rapsodia Someşană” s-a repornit, devenind din ce în ce mai fructuoasă. Am efectuat noi turnee, între care le amintesc pe cele din Polonia şi Italia, dar am susţinut şi nenumărate spectacole în ţară. Între colegii de generaţie amintesc pe următorii: Teodor Moldovan, Ilie Lung, Ilie Soporan (Biba), Grigore şi Ion Trif,Cornel Creţ, Mitică Ploscar, Valer Anca, Liviu Coroian, Mircea Tămaş (Tămăşuţ), dar şi pe regretaţii Gusti Dunca şi Gusti Luca.De asemeni, se cuvine să le amintim şi pe colegele noastre de ansamblu:Neli Ghirca, Vali Cotus, Aurica Secan, Mariana Todea, etc., dar dacă ar fi să-i numesc pe toţi cei pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor în acest ansamblu, mi-ar trebui probabil un întreg caiet să îi enumăr! Îmi amintesc cât de greu mi-a fost la început, când am debutat în acest ansamblu, deoarece numărul dansatorilor experimentaţi şi concurenţa erau mari . De aceea, am dansat iniţial doar în linia a 3-a, ulterior devenind tot mai bun am fost promovat în linia a 2-a, dar în scurt timp am trecut în prima linie, unde mă aflu şi în prezent! Mi-au plăcut mult colegii de ansamblu, am devenit prieteni şi sper să rămânem la fel mult timp de acum încolo. Între numeroasele întâmplări trăite de-a lungul anilor, îmi amintesc una care m-a marcat în mod deosebit. Eram într-un turneu în Italia, unde urma să prezentăm printre altele un obicei de nuntă de pe Someş, în care eu aveam rolul mirelui, iar Marieta, partenera mea de joc de atunci era miresa. Drumul lung şi obositor, cu un autocar al RATUC, ne-a făcut mai irascibili, iar între mine şi Marieta a izbucnit un conflict destul de puternic, aplanat de domnul Alexandru Tămaş, conducătorul de atunci al Ansamblului. La spectacolul de la Atina, din Italia, atunci cînd a venit momentul prezentării obiceiului de nuntă, toţi colegii aveau emoţii gîndindu-se la faptul că noi eram certaţi şi nu ştiau cum vom reacţiona. Dansul era de aşa natură că trebuia să mergem cu alaiul după mireasă, făcând un ocol al scenei, după care mireasa trebuia să îşi facă apariţia. Fiind supărată pe mine, ea nu a intrat în scenă, obligând alaiul să mai facă o tură. Eu eram speriat la gândul că din cauza mea spectacolul putea fi compromis, iar domnul Tămaş îmi arunca priviri pline de reproş. Spectatorii nu înţelegeau ce se petrece, bănuind că totul merge conform planului, dar noi ştiam că nu e aşa! După încă 2-3 ture de scenă, timp în care toti membrii ansamblului ajunseseră la capătul nervilor, a apărut mireasa multaşteptată, pe care eu am sărutat-o conform scenariului, îndepărtându-i vălul de pe faţă, iar aplauzele la scenă deschisă cu care spectatorii ne-au răsplătit au anulat emoţiile şi stresul datorate acestui incident nedorit. Aş vrea să mai fiu iar în rolul mirelui, dar după cum ştim cu toţii, viaţa merge mai departe şi, înaintând în vârstă, nu mai avem aceeaşi forţă

- 43 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

fizică necesară dansului popular, dar sufletul rămâne veşnic tânăr, aşa că mergem mai departe!

Nicolae Trif, decedat în anul 2014, la 64 de ani Fiica sa, Monica, ne-a oferit câteva date biografice, în speranţa că nu va fi uitat, mai ales că a fost unul dintre cei mai vechi şi mai activi membrii ai Ansamblului. Acestea sunt completate şi confirmate de toţi colegii de ansamblu care l-au cunoscut şi preţuit. A cântat la taragot şi apoi la saxofon sopran. A intrat în ansamblu în anul 1975, împreună cu mai mulţi colegi iubitori de folclor de la întreprinderea „Electrometal” unde lucra. A fost un model de seriozitate şi bun simţ, participând la toate manifestările artistice ale Ansamblului, dovedind modestie, corectitudine, spirit de echipă și talent . Familia consideră că Ansamblul a însemnat foarte mult pentru formarea sa ca instrumentist, că a fost un suport moral necontenit şi că l-a ajutat să câştige experienţă, cântând împreună cu colegii din orchestră la numeroasele acţiuni la care a participat de-a lungul timpului. Hotărârea pe care a luat-o în anul 2009 de a reveni în ansamblu o dată cu renaşterea acestuia, la invitaţia doamnei Elena Ghirca, a fost una dintre cele mai importante decizii din viaţa lui. S-a simţit mai bine sufleteşte , iar munca în echipă şi dăruirea au însemnat foarte mult pentru el până în ultima clipă. Familia Trif doreşte să adreseze mulţumiri tuturor foştilor şi actualilor membrii ai Ansamblului, în special doamnei Elena Ghirca şi domnului Alexandru Tămaş, care l-au susţinut şi l-au apreciat. De asemenea, urează mult succes şi viaţă îndelungată acestui minunat şi longeviv ansamblu folcloric clujan şi la cât mai multe apariţii.

Agneta Chiş - actualmente Mihuţ Am activat în cadrul Ansamblului între anii 1975-1981 în calitate de dansatoare şi solistă vocală..Am participat la înregistrări radio, la Festivalul naţional „Cântare României”, dar şi la unele turnee, ca de pildă cele din Franţa şi Italia. M-am stabilit în Spania, împreună cu familia, dar păstrez legătura cu ţara, cu colegii de ansamblu şi le doresc mult succes în continuare!

Ilona Pasztor, actualmente Braica, 51 de ani De mică mi-am dorit, ca orice fetiţă de altfel, ca atunci când voi fi mare să devin artistă. Dacă în scurta mea carieră am reuşit sau nu să fiu o adevărată artistă, nu ştiu, las asta la latitudinea celor care m-au cunoscut atunci. Am cântat de când mă ştiu, am mai şi dansat, de aceea, când după ce am absolvit cursurile Şcolii Populare de Artă încercam să găsesc un ansamblu unde să fac ceea ce îmi plăcea, adică să cânt şi să dansez, m-am bucurat să ajung la ansamblul ”Rapsodia Someşană”, unde am fost primită cu braţele deschise. M-am simţit imediat ca făcând parte din acel minunat colectiv, o adevărată familie. Aveam repetiţii de două ori pe săptămână şi din când în când spectacole. Eu cântam şi dansam, eram atât de fericită! Mă simţeam pe atunci împlinită. Ce putea fi mai frumos decît să pot face toată viaţa ceea ce visam mereu să fac? Mă bucuram de fiecare spectacol, indiferent dacă evoluam pe scena unui sătuc sau a unui mare oraş. Făceam totul cu pasiune şi nu simţeam oboseala. Colegii mei , de asemenea, erau trup şi suflet pentru ansamblu. Eu cântam, aşa că, în timp ce orchestra

- 44 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

interpreta 2-3 melodii, eu mă schimbam pentru a intra în dansul următor. Ţin minte de parcă ar fi fost ieri, cum ne adunam toţi la ora stabilită, ne luam valizele cu costume populare şi plecam! Cât dura drumul, se auzea un zumzet de voci, fiecare discuta cu colegul de scaun, dar odată ajunşi, febra spectacolului ne cuprindea pe toţi. Trebuia să ne schimbăm rapid şi să intrăm în scenă. La început, orchestra interpreta 2-3 piese, apoi urmam eu. Începeam timid, cu puţină teamă, apoi prindeam curaj şi uitam de trac. Cel mai frumos era momentul aplauzelor! Urmau apoi dansurile, unul după altul, iar noi trebuia să ne schimbăm rapid costumele. Era atâta forfotă şi agitaţie , încât eram cu toţii plini de adrenalină. Pe mese zăceau de-a valma haine, farduri, tot ceea ce ţinea de spectacol. Eram fericiţi când puteam avea câte doi, trei sau chiar patru o cabină doar pentru noi, dar asta se întâmpla numai în marile săli de spectacol. Uneori trebuia să ne schimbăm în autobuzul cu care am venit. Făcusem asta în turnee, precum şi la Hoia, în Cluj. Primul meu spectacol cu Ansamblul”Rapsodia Someşană”l-am avut la Clubul „IMMR 16 Februarie”. Eu eram timidă, trebuia să mă schimb de faţă cu toţi ceilalţi, dar cineva mi-a spus că nu e cazul, pentru că nimeni nu are timp să se uite la mine, fiecare fiind ocupat cu propriul costum, iar ceilalţi au râs aprobator. Sunt mulţi cei care au „pus umărul” pentru ca Ansamblul să poată funcţiona, dar cei mai „vehemenţi” au fost Elena Ghirca (Neli) şi Alexandru Tămaş. De fapt, dacă bine mă gândesc, fiecare, la vremea când a făcut parte din ansamblu, s-a străduit pentru bunul mers al lucrurilor, iar enumerarea tuturor mi-ar fi imposibilă, dar cei doi au fost „liantul”care ne-a unit şi ne-a călăuzit. Pentru mine personal, Neli a reprezentat o persoană foarte importantă, ocupând locul 2 după mama mea! Ceea ce îmi spunea era literă de lege ! Fusesem cu toţii în vara anului 1984 la Bucureşti, la pregătirea spectacolului de gală în cinstea zilei de 23 August, sărbătoarea naţională pe atunci. Ansamblul fiind numeros, ca o mare familie, se mai produceau mici certuri între noi, dar când era vorba de spectacol, totul era uitat şi conta numai să facă fiecare tot ce îi stă în putinţă ca spectacolul să fie reuşit. Atunci cînd evoluam cu toţii fără cusur, şeful nostru radia de fericire, iar noi eram epuizaţi, dar mulţumiţi că încă o dată am demonstrat că suntem o forţă. La întoarcere au fost anunţaţi cei care urmau să participe la turneul de peste hotare, iar eu, deşi nouă şi aproape sigură că voi fi respinsă, am fost selectată, iar la primirea veştii am radiat de fericire! Urma să plecăm în Italia, la un festival folcloric. Eu mai fusesem înainte doar în Ungaria şi în Cehoslovacia, împreună cu mama, aşa că am fost fericită să plec pe un asemenea traseu! Drumul a fost lung şi greu,dar am învăţat încă o dată că cei din Ansamblu sunt o mare familie, aşa că cei mai vechi m-au adoptat, m-au dădăcit, m-au sfătuit, m-au luat sub „aripa” lor. Neli, Ani, Mitru,Liviu, Rodica, Mircea, Nelu, dar şi ceilalţi, mi-au fost tot drumul alături, împreună am cântat, am râs, am povestit, ne-am simţit bine. Atunci am aflat povestea Marianei cu găina, iar de atunci, ori de câte ori urma dansul „Nunta”, unde Mariana trebuia să apară cu găina, îmi venea să râd. Cred că Neli a fost cea care a povestit, avea acest dar, iar ceea ce relata era plin de căldură, de ghiduşii, ne fascina pe toţi! Neli a fost şi va rămâne pentru mine o femeie adevărată, de la care noi, celelalte, avem multe de învăţat! Atunci, în turneu,l-am auzit pe Ilie pentru prima dată cântând, am rămas mută şi mă întrebam de ce nu cântă şi pe scenă , dar melodii precum „Vară, vară, primăvară”, Descunună-mă, părinte, ”Drumurile noastre”cântate în grup, au făcut drumul mai frumos! Am petrecut mai mult de o lună împreună, am avut multe spectacole la Prato, în Atina şi Sora. Ziua participam la parada de pe străzi, iar seara urmau spectacolele. La concurs am luat locul I şi am fost cu toţii foarte fericiţi. Din păcate, eu am participat la activitatea Ansamblului o scurtă perioadă de timp, dar pentru mine a contat cât pentru 20 de ani. Ţin să mulţumesc pe această cale celor care mi-au fost aproape, care m-au primit cu braţele deschise. Ţin minte crâmpeie de întâmplări, turneele prin sate cu Ana Seles şi Florin Piersic, ea cu piciorul în gips, el aşa cum îl ştim, glumeţ, hâtru, dar uneori şi foarte sobru. „Aţi fost vreodată la Abrud?”.. aşa îşi începea el rolul. Veta Birş, Sava Negrean Brudaşcu, Tiberiu Ceia, Ioan Cornea, Ana Sântejudean, Liviu Becichi şi alţii, au urcat în scenă alături de noi. Ansamblul a reprezentat pentru mine marea mea familie, iar atunci când am fost obligată să îl părăsesc am suferit nespus de mult! Şi pot spune cu mâna pe inimă că încă mai sufăr! Acum, când Ansamblul împlineşte 40 de ani de la

- 45 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

înfiinţare,eu le urez colegilor mei la mulţi ani, cu sănătate! Să aibă puterea de a merge mai departe, până în ultima zi a vieţii lor!

Vasile Bodea , 61 de ani În primăvara anului 1954, mai exact în 3 mai, în casa familiei Bodea Vasile şi Cristina a apărut un nou membru, adică cel de-al 4-lea copil numit Vasile după numele tatălui. Era o familie frumoasă de oameni gospodari din localitatea Orman, jud. Cluj, care respecta tradiţia şi obiceiurile zonei. Astfel, eu, Vasile, am crescut într-un mediu care m-a format pentru a deveni un om integru şi responsabil în viaţă. Cântecul popular şi jocul au fost în toată perioada copilăriei în jurul meu, eu mi le-am însuşit aşa cum am văzut obiceiurile satului şi ale familiei, iar mai apoi, atunci când s-a remarcat faptul că sunt talentat în ceea ce înseamnă jocul popular, am fost încurajat să îl practic. La 12 ani, la o mare sărbătoare a satului, când era joc, am fost solicitat de către rude să dau o reprezentaţie înaintea „ţiganilor”, a ceteraşilor, acesta fiind primul meu joc, cu toţi sătenii din jurul meu, dar totodată şi primul meu mare succes. Din dorinţa de a continua tradiţia şi jocul, în momentul în care am plecat din satul natal la Cluj, la şcoală şi apoi la serviciu, mi-am manifestat intenţia de a face parte dintr-un ansamblu folcloric, iar cei de la Ansamblul „Electrometal” m-au „reperat” şi m-au invitat să dansez împreună cu ei, ceea ce s-a şi întâmplat până în anul 1974, când am plecat în armată. Dirijorul ansamblului „Ardealul” era domnul Moldovan, iar dintre instructori îi amintesc pe domnii Guţă Negru şi profesor Aurel Bulbuc. Tot aici i-am cunoscut şi pe dansatorii Liviu Coroian, Gusti Dunca, Victoraş , Roşu, Ionaş Lupşor, dar şi pe instrumentiştii Vasile Turc, Nicolae Trif şi alţii. După revenirea mea din armată, în anul 1975, Ansamblul „Ardealul” aparţinând întreprinderii Electrometal dispunea de o echipă frumoasă de dansatori care a creat o bună impresie domnului Alexandru Tămaş şi doamnei Elena Ghirca. Aceştia le-au propus să renunţe la repetiţiile din „groapă”(subsolul magazinului Sora) şi să se transfere la Clubul IJTL, începând astfel o colaborare în plan artistic între cele două mari întreprinderi clujene. Din această colaborare a rezultat un ansamblu folcloric mare, puternic, bine pus la punct, care s-a numit „Rapsodia Someşană”, la care au mai venit şi alţi dansatori : fraţii Trif, Ilie Lung, Ioan Duşa, Mitică Ploscar, dar şi mulţi instrumentişti.Partenera mea de dans era Racolţa. Cu acest ansamblu am participat la numeroase spectacole, atât în ţară, cât şi în străinătate. Dintre acestea amintesc: Dej, 1975, Sinaia, 1976, Muntele Găina, Caracal, Tg. Mureş, Hunedoara, Bucureşti şi multe altele. Am participat la Festivalul Jocului Fecioresc, la festivalul naţional „Cântare României”sau la spectacole organizate în capitala ţării în cinstea zilei de 23 August, sărbătoarea naţională din acea vreme. În urma acestor spectacole-concurs ne întorceam cu numeroase premii, de mare importanţă, obţinând locurile I sau II pe ţară. Activau de obicei 12-14 perechi de dansatori, iar orchestra era formată din aproximativ 20 de instrumentişti, dirijată de maestrul Alexandru Tămaş, care a fost atât organizator, cât şi dascăl , pedagog şi responsabil de întreaga activitate a ansamblului. După 1990, am avut o pauză, în care activitatea ansamblului s-a întrerupt. Am revenit în 2009, când ne-am organizat din nou şi am început repetiţiile, deşi anii au trecut şi amprenta timpului a început să-şi facă simţită prezenţa, pentru că îmbătrânim, chiar dacă nu vrem să recunoaştem, şi am vrea să putem continua să jucăm ca la 20 de ani! Astfel, am început să avem din nou spectacole în ţară şi în străinătate (Polonia, Italia), iar speranţa şi dorinţa mea este să joc şi la 85 de ani tot la Ansamblul ”Rapsodia Someşană”.

- 46 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

În concluzie, acest Ansamblu a reprezentat pentru mine „viaţa mea”, a doua mea familie, locul meu de relaxare, de fericire, de bucurii, unde am crescut şi am îmbătrânit. Mulţumesc, „Rapsodia Someşană”! Rapsodie, să trăieşti Şi-n viitor să-nfloreşti! Eu cu tine-am umblat bine Şi tare mult ţin la tine! Mereu eu te voi cinsti Şi la fel te voi iubi. Tu mi-ai fost a doua casă, Am stat cu toţii la masă, Am mâncat şi am băut Şi frumos am petrecut! Iar când eu bătrân voi fi Şi atunci te voi iubi, Cu gândul la tine-oi fi Din amintiri voi trăi!

Voichiţa Naghi, 50 de ani Activez în Ansamblul „Rapsodia Someşană” ca „jucăuşă”şi solistă vocală. Am început activitatea în acest Ansamblu în anul 1983. În acelaşi an, am fost la Bucureşti la festivalul naţional „Cântare României”, unde am avut un mare succes, iar apoi am plecat în turneu în Bulgaria. Am continuat activitatea până în 1985, după care eu am întrerupt colaborarea până în anul 2012, când am revenit şi am participat la un turneu în Polonia împreună cu colegii mei. În anul următor am fost în Italia, la un festival internaţional de folclor, dar am continuat să susţinem multe spectacole în ţară, ceea ce ne dorim şi pentru viitor.

Gavril Maier, 74 de ani Sunt unul dintre membrii fondatori ai Ansamblului „Rapsodia Someşană”, deci am făcut parte din acest ansamblu din anul 1975 până în 1994. În această perioadă, am participat la toate manifestările folclorice pe care colegii mei leau enumerat deja, la repetiţii, concursuri, spectacole, festivaluri, turnee, unde am contribuit în calitate de membru al orchestrei şi solist instrumentist la clarinet la toate reuşitele ansamblului. Printre cei mai apropiaţi colegi îi amintesc pe Ţurcă Alexiu, Tămaş Alexandru, Vasile Chiorean, Petrică Pop, Ghiţă Jucan, Nicolae Trif, Simion Badea, Costea Iosif (Ioşca – Bacsi). Păstrez cele mai frumoase amintiri membrilor ansamblului, căruia îi doresc viaţă lungă plină de succese!

- 47 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Mariana Lupuţ, fostă Todea, 56 de ani În anul 1974 eram dansatoare la Ansamblul întreprinderii Electrometal, iar în 1975 a apărut „Rapsodia Someşană”, din care am făcut parte până în anul 1989. M-am bucurat de prezenţa şi sprijinul colegilor mei, dintre care îi amintesc pe Elena Ghirca (Neli), Valeria Cotus, Anuţa Ciotlăuş, Liviu Coroian, Gusti Dunca, Ilie Lung şi mulţi alţii. Dirijorul orchestrei era domnul Alexandru Tămaş, iar instructori , doamna Elena Ghirca şi domnul profesor Aurel Bulbuc, cărora le mulţumesc pentru dăruirea şi răbdarea dovedite în toţi acei ani frumoşi. Am participat în ţară la mai multe spectacole şi am avut privilegiul de a fi pe aceeaşi scenă cu Nicoleta Voica, Stela Popescu, Drăgan Muntean, Achim Nica, Mariana Drăghicescu, Vasilica Tastaman, Narghita şi mulţi alţii. De asemeni, trebuie amintită participarea noastră la festivalul naţional „Cântare României”, unde am obţinut premii importante, dar şi la turnee în străinătate, unde am reprezentat ţara cu mare cinste. Privind în urmă, apreciez ordinea şi disciplina care domneau în ansamblu, care asigurau condiţiile obţinerii de rezultate deosebite. Aceste reguli mi s-au imprimat şi le păstrez şi acum, fiind convinsă că numai aşa se pot obţine performanţe în orice domeniu, ca şi respectul pentru o viaţă morală şi demnă, aşa cum încerc să fiu şi eu în această societate. Dumnezeu lucrează prin oameni, de aceea doresc să le mulţumesc tuturor acelora care au contribuit la formarea caracterului meu. Fără reguli şi disciplină este greu să urci pe treptele vieţii! În prezent, activitatea artistică e pentru mine un capitol încheiat, deoarece mi-am predat viaţa mea lui Dumnezeu şi sunt foarte fericită. Doar Dumnezeu ne poate da : Linişte, Pace, Iubire şi Împlinire!

Adriana Magyaroşi Am intrat în Ansamblul „Rapsodia Someşană” în anul 1980. După doar 3 repetiţii, am intrat în primul meu spectacol. În anul următor, am fost selecţionată să fac parte din Ansamblul profesionist „Banatul” din Timişoara, unde am activat o scurtă perioadă, după care am revenit la Cluj şi am continuat să dansez la Ansamblul „Transilvania”. În prezent sunt stabilită în Italia, dar păstrez legătura cu foştii mei colegi din cele două ansambluri folclorice în care am activat cu plăcere.

Vasile Luşor (Tică), 56 de ani Crescut la ţară, am îndrăgit muzica şi dansurile populare. De mic am făcut parte, ca dansator, din formaţii artistice ale Şcolii Generale din satul Bonţ, Liceului industrial „Armătura” ClujNapoca, C.U.G. Cluj-Napoca, iar după anul 1989 am activat în cadrul Ansamblului „Balada” din Cluj-Napoca.În anul 2009, la iniţiativa unor dansatori şi muzicanţi mai vechi, Ansamblul”Rapsodia Someşană” şi-a reluat activitatea, întreruptă în 1994. La invitaţia colegilor mei Ilie Lung şi Dănuţ Soporan, m-am alăturat grupului şi am început repetiţiile ca dansator în acest ansamblu. Împreună cu colegii mei dansatori şi instrumentişti, am participat la numeroase spectacole organizate în judeţ, în ţară şi chiar peste hotare, la festivalurile de folclor din Polonia şi Italia, din anii 2012 şi 2013.

- 48 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Mărturisesc că mi-am dorit să fac parte din acest ansamblu încă din anii 1980 şi sunt bucuros că visul mi s-a împlinit, deoarece îl consider unul dintre cele mai mari ansambluri de amatori din ţară.

Petru Pop, 63 de ani Activitatea mea artistică a început înainte de înfiinţarea Rapsodiei Someşene, dar în acest ansamblu am intrat în anul 1976, adică imediat după ce acesta a început să funcţioneze. Am activat în ansamblu ca instrumentist, cântând la fluier, oboi şi taragot. Am participat la aproape toate turneele Ansamblului în ţară şi în străinătate. Mi-au rămas în amintire mai ales cele dinafara ţării. Vă daţi seama: noi eram nişte comunişti înflăcăraţi, dar odată ajunşi în occident, s-au produs mari schimbări în modul nostru de a vedea lumea! Primul meu turneu a fost în anul 1978, în Franţa. Am rămas cu amintiri foarte frumoase, am vizitat Parisul, Palatul Versailles şi multe alte locuri minunate. După cele câteva zile petrecute în capitala Franţei, unde am participat şi la un carnaval, am plecat în nordul acestei ţări, unde am avut numeroase spectacole. În anul 1981 am avut ocazia unui nou turneu, de această dată în Finlanda. Am călătorit până la Bucureşti şi apoi, prin U.R.S.S. până în Finlanda, cu trenul. Ajunşi acolo, am susţinut spectacole în cele mai mari oraşe ale acestei ţări, precum Helsinki sau Turcu. În anul 1982 am participat la un nou turneu în Franţa şi Italia. Am ajuns în Mont Blanc, apoi în Italia, la Prato, unde am prezentat de asemeni numeroase spectacole. În anul 1983 , în Bulgaria, am participat la un fel de „schimb de experienţă”: după porţia de 1 Kg de carne pe lună, cât era raţia la noi, am ajuns la mici şi grătare la discreţie! Vă daţi seama cum au reacţionat românii noştri! În anul 1985, din nou turneu în Franţa şi Italia, iar în 1990 un nou turneu în Italia. Din păcate, după Revoluţia din 1989, participarea mea la Ansamblu s-a redus din două motive: am plecat la muncă în străinătate, iar sănătatea mea a fost afectată. Acum, la cei 63 de ani, după ce de la vîrsta de 18 ani am început să activez în Ansamblu, după ce am suferit 9 operaţii şi am în inimă 4 stenduri, doresc să îmi scot instrumentele de la naftalină şi să mă apuc din nou de cântat. Ansamblului „Rapsodia Someşană”, care m-a format ca instrumentist şi ca om în societate , îi doresc cele mai calde urări de bine şi să meargă înainte pe drumul său plin de succese. P.S. Totuşi, mă macină o nemulţumire pe care vreau să o fac cunoscută: după 30 de ani de activitate artistică, nu beneficiez de pensia specială la care am dreptul, în vreme ce alţii, fără să merite, neavând nimic în comun cu muzica sau cu folclorul, au reuşit să o obţină!

Dana Pop, fostă Cornea, 49 de ani Activez ca dansatoare în cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană” din anul 1984. Împreună cu membrii acestui ansamblu, am participat la diverse concursuri, cum ar fi „Cântare României” şi la alte spectacole omagiale care se organizau în ţara noastră înainte de anul 1989. De asemeni, am mers în turnee în Italia şi Franţa la festivaluri internaţionale de folclor. Dintre colegii mei din primii ani de colaborare, îi pot aminti pe: Aurica Coroian, Nuţa Tămaş, Neli Ghirca, Florentina Vaida, Claudia Crişan, Marieta, Corina, Ioana, Ani, Angela, Vali, Ion şi Grigore Trif, Ilie Lung, Valer Anca, Victor Pop, Toader Moldovan,Vasile Bodea, Mitu, Coroianu, ”Şogoru”, Alexandru Tămaş, Aurel Tămaş, Elecheş, Burcă, Florin, Gelu Tămaş, Gavrilă şi Gabi Maier, dar şi pe regretaţii Gusti Dunca şi Gusti Luca. După o întrerupere de câţiva ani, am reluat activitatea în cadrul ansamblului,

- 49 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

din care fac parte şi în prezent. ”Rapsodia Someşană” este unul dintre cele mai bune ansambluri folclorice ale Clujului, aş putea spune chiar cel mai bun. Longevitatea lui se datorează unor persoane care au pus suflet şi implicit muncă şi dăruire pentru a menţine unit colectivul. Pentru a merge mai departe, este important ca noua generaţie să fie la fel de hotărâtă şi devotată folclorului şi păstrării tradiţiilor strămoşeşti , aşa cum am fost şi noi, „veteranii” ansamblului. Mi-ar face mare plăcere ca tinerii noştri colegi să ne invite la aniversarea a 50, 60 sau chiar mai mulţi ani de activitate! La mulţi ani, Rapsodia Someşană!

Valer Anca, 57 de ani M-am născut într-un sat de lângă Cluj-Napoca numit Feiurdeni. În timpul şcolii generale, în anul 1970, am fost selectat să fac parte dintr-o echipă de dansuri populare, aşa că la vârsta de 13 ani am participat la o emisiune la TV Cluj, împreună cu colegii mei. După terminarea şcolii, am ajuns la Casa Municipală de Cultură Cluj, unde am activat o perioadă lungă, timp în care am urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă. În anul 1976 am fost chemat de către prietenul meu Liviu Coroian să fac parte din Ansamblul folcloric ”Rapsodia Someşană”, care tocmai se înfiinţase prin unirea formaţiilor artistice aparţinând Întreprinderii „Electrometal” şi a celei de Transport în comun din Cluj-Napoca. Din acest moment, a început o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea, în care am cunoscut oameni deosebiţi, deveniţi colegii mei, mulţi dintre aceştia rămânându-mi până azi prieteni şi membrii ai Ansamblului. Împreună cu ei, am participat la repetiţii, care se făceau într-un mod foarte serios, ceea ce a garantat înalta calitate a spectacolelor ce au urmat. În anul 1978 am efectuat primul turneu în Franţa, unde am susţinut numeroase spectacole timp de 30 de zile, în care am avut şi puţin timp pentru a ne relaxa. Am vizitat Parisul şi împrejurimile lui , dar cea mai mare satisfacţie ne-a adus-o succesul pe care Ansamblul l-a avut . A urmat un lung şir de spectacole, atât în ţară, cât şi în străinătate, şi pot spune cu mândrie că nu am lipsit de la niciunul!Astfel, am fost prezenţi la turneele din: Finlanda, 1981, Bulgaria, 1983, Franţa şi Italia, 1984, Italia , 1986, 1989, 1990 şi 1991. Tot în această perioadă, mai exact în anul 1987, m-am căsătorit cu Adriana, care activa atunci ca dansatoare la Întreprinderea „Unirea” şi care a devenit în scurt timp şi partenera mea de joc în Ansamblul „Rapsodia Someşană”, unde a continuat să activeze alături de mine şi de ceilalţi colegi până în prezent. Avem împreună două fete gemene, de care suntem tare mândrii! A urmat o perioadă în care Ansamblul s-a destrămat, fiecare mergând pe drumul său, dar în anul 2009 câţiva dintre membrii Ansamblului ne-am reunit şi am hotărât să îl refacem. În prezent, ne străduim cu toţii să ducem mai departe numele acestui mare ansamblu şi o vom face din toată inima atâta timp cât vom mai avea puterea de a cânta şi a juca ! Acesta sunt eu, Anca Valer!

- 50 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Adriana Anca, 48 de ani Sunt dansatoare în Ansamblul ”Rapsodia Someşană” din anul 1984. În această calitate, am participat la câteva turnee în străinătate, precum cele din Italia, Franţa, Polonia. În anul 1990, chiar însărcinată fiind, am continuat să joc inclusiv în turneul din Italia, deşi colegii mă sfătuiau să mă mai menajez şi să nu dansez decât atunci când efortul era ceva mai mic, dar plăcerea jocului alături de soţul meu şi de toţi colegii de Ansamblu îmi dădea energia de a continua! De fapt, Ansamblul”Rapsodia Someşană” a însemnat pentru mine o a doua familie, în care sper să mai pot activa mult şi bine!

Ilie Lung, 59 de ani M-am născut la data de 5 martie 1956 în localitatea Orman de lângă Gherla, sat plin de folclor şi de obiceiuri populare. Provin dintr-o familie veselă şi jucăuşă, dar cel mai bun din familia noastră este unchiul meu, Petre Rat, fratele mamei, care a fost şi este cel mai bun „jucăuş” din sat. Pentru că locuiam în vecinătate, tot timpul eram pe la ei, la bunica acasă, unde unchiul Petre juca „româneşte des”. Văzând că îmi place şi învăţ repede, mă chema pe la ei şi îmi mai arăta câte o figură de joc. La vârsta de 8 ani , la serbarea de sfârşit de an şcolar, învăţătoarea m-a rugat să joc, dar deoarece în sat nu erau ceteraşi ori casetofoane, muzica a fost „asigurată” de Nuţu Tătarului, care a fluierat o melodie pe care eu am putut juca. A fost prima mea apariţie în public şi totodată şi primul succes. Mai târziu, s-a înfiinţat o formaţie de dansuri populare la şcoala din sat, din care am făcut şi eu parte. Când se făcea joc în sat sau la” împreunatul oilor”, jucam alături de unchiul Petrea şi aveam mare succes. Am absolvit 8 clase în localitatea natală, iar în anul 1971 am venit la Cluj la şcoală, unde exista deja o formaţie de dansuri populare, în care m-am înscris şi eu şi unde am şi obţinut un premiu I alături de colegul meu Bereş Viorel. În timpul liber, participam la spectacolele de la Palatul Culturii, unde i-am cunoscut pe Valer Anca şi Mitică Ploscar. În anul 1974, la un spectacol extraordinar prezentat de trei formaţii celebre la acea vreme, anume „Transilvania”, „Lioara” şi „Fluieraşul” , am avut plăcerea de a-i cunoaşte pe domnii Alexandru Tămaş şi Elena Ghirca, aceştia devenind ulterior colegii mei de ansamblu, dar şi pe domnul director al Casei de Cultură a Studenţilor, care îndemna dansatorii cu strigătura: ” Nu vă daţi, nu vă lăsaţi/ Până pe picioare staţi!” Constat adevărul acestei strigături ca fiind valabil şi azi şi mereu, noi fiind dovada vie că aşa trebuie să trăim! În anul 1974, la terminarea cursurilor Şcolii Profesionale „Tehnofrig”, m-am angajat Întrprinderea de cazane mici şi arzătoare Cluj, dar totodată m-am înscris şi în formaţia de dansuri populare a acestei întrprinderi .În paralel, activam şi la Ansamblul ”Plaiurile Clujului”, unde instructor era domnul Simion Ilea, pe care l-am preţuit în mod deosebit. Acolo i-am cunoscut pe: fraţii Grigore şi Ioan Trif, Tibi Lupşor,Vasile Bade, Ionaş Lupşor, Vasile Luşor, cu care m-am împrietenit foarte repede şi am colaborat mult timp, având aceeaşi pasiune pentru folclor. În toamna anului 1975, am aflat de înfiinţarea unui nou ansamblu şi împreună cu consăteanul meu, Ioan Bene, am mers la prima repetiţie, la subsolul magazinului „Sora”, unde i-am întâlnit pe domnii Alexandru Tămaş, Elena Ghirca, Liviu Coroian, Vasile Bodea, Augustin Dunca, Dumitru Crişan, Ezechel Bonţideanu, Vasile Turcu, Gavril Maier, Gavril Negru . Am decis să mă alătur lor, următoarele repetiţii avâd loc la Clubul IOTC, mult mai spaţios şi mai adecvat jocului. Iniţial noul ansamblu s-a numit „Ardealul”, dar după o scurtă perioadă şi-a luat numele „Rapsodia Someşană”, ai cărei membrii fondatori ne putem considera. În scurt timp, am învăţat repertoriul şi am început turneele în ţară. Prima deplasare a fost la

- 51 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Festivalul „Samus” de la Dej, apoi la Topliţa, Lacul Roşu şi împrejurimi, unde ne-am cunoscut mai bine şi am petrecut clipe frumoase. Vreau să remarc un lucru: sunt un om norocos că am putut să joc cu partenera mea Elena Ghirca („Neliţa”) atât la vârsta de 19 ani, cât şi în prezent , la 59 de ani! În toţi aceşti ani, am cunoscut oameni deosebiţi, de la care am învăţat multe lucruri bune, cum a fost domnul Augustin Dunca, pe care l-am cunoscut de la vârsta de 10 ani. Mai vreau să remarc şi o serie de dansatori care mi-au devenit adevăraţi prieteni, precum domnul instructor Aurel Bulbuc, domnii Ioan Ciornea, Simi Bălaş, Mitică Crişan, Ioan Mureşan, Simi Cherecheş, Iulian Bochiş, Emil Mândru, Ioan Crişan, Vali Oprea, Ioan Stinean, Aurel Oltean, Călin Lobonţ, Viorel Dreve, Dorin Moisa, Doru Grigorean, Adi Vasile, Adi Cosma, Adrian Ciontoş, Daniel Crăciun, Costică Rus, Ghiţă Berciu, Ioan Pop, Augustin Luca, iar de la Turda domnii Ioan Cucu, Andrei Mocean,Vasile Baciu, toţi au fost mari dansatori şi instructori. În perioada 1976-1978 am efectuat stagiul militar, apoi la întoarcere mi s-a propus să particip la un turneu în Franţa cu condiţia să reuşesc să învăţ rapid dansurile din repertoriu, aşa că împreună cu prietenul meu Todor Moldovan am depus un mare efort, încununat de succes: am plecat împreuă cu colegii mei în acest prim turneu. Îmi amintesc cu plăcere spectacolele susţinute atunci, dar şi o întâmplare mai hazlie petrecută într-o localitate franceză, unde eram cazaţi în apropierea unui lac. Dorind să prindem peşte , am improvizat nişte undiţe, dar am găsit şi o funie care ieşea din lac şi despre care am crezut că e plasa folosită de pescarii de acolo. Am tras de ea cu putere , împreună cu Liviu Coroianu şi Ionaş Lupşor, dar peştii nu au apărut, în schimb a ieşit la suprafaţă o bilă care fixa apa iazului! Am intrat în panică atunci când am văzut că apa începea să scadă şi ne-am chinuit o oră şi 45 de minute să punem bila la locul ei, timp în care a apărut şi patronul lacului, însoţit de un câine şi având la el o puşcă! La sosirea lui, Liviu Becichi , bun înotător, tocmai găsise locul bilei, dar apa continua să scadă. Patronul a povestit translatoarei incidentul, iar aceasta l-a relatat domnului Tămaş, conducătorul grupului nostru, împreună cu care ne-am întors la” locul faptei ”şi am rezolvat problema cu bila, după care l-am invitat pe patron la noi în camera de hotel unde eram cazaţi şi unde am făcut „pace” oferindu-i câteva pahare de ţuică de prune. Domnul Alexandru Tămaş , supărat la început pentru cele petrecute, ne-a asigurat mai târziu că dacă era în locul nostru, ar fi făcut la fel, ar fi tras şi dumnealui de funie în speranţa de a prinde peşte mai uşor. În urma acestui incident, grupul celor 4 implicaţi a rămas cu porecla de „pescari”. În următorii ani, am participat la toate ediţiile Festivalului Naţional „Cântare României”, unde am obţinut constant locul I. În paralel cu activitatea din acest ansamblu, participam şi la repetiţiile şi spectacolele ansamblului nou înfiinţat la CUG, întreprindere unde eram angajat. Instructorul acelei formaţii era domnul Gavril Negru, dirijor domnul Gheorghe Ciurtin,director de club domnul Liviu Chira, iar impresarul, domnul Traian Cornea, care organiza spectacole de excepţie! Cu acest ansamblu am participat la un turneu în Franţa organizat de domnul Laurenţiu Hodorog, directorul Casei de Cultură a Studenţilor Cluj. De asemeni, am mai avut o bună colaborare timp de doi ani cu trupa de la „Belvedere”, unde dirijor era domnul Mugurel Scutăreanu şi instructor domnul Emil Luca. Împreună cu Ansamblul „Rapsodia Someşană” am participat la numeroase turnee, toate încheiate cu mare succes: Franţa, 1978, Finlanda, 1981, Franţa şi Italia, 1982, Bulgaria, 1983, Italia şi Franţa, 1984, Italia ,1986, 1989, 1990 şi S.U.A., 1993. În perioada în care activitatea Ansamblului „Rapsodia Someşană” a fost întreruptă, eu am continuat să joc în cadrul unui ansamblu pe care l-am înfiinţat împreună cu câţiva colegi de la Rapsodia şi de la Someş Napoca, numit „Datina” şi condus de domnul Laurenţiu Hodorog, om de mare cultură, cu care am colaborat timp de 16 ani. De la domnul Hodorog am avut multe de învăţat,de aceea îl stimez şi îl respect pentru tot ce a făcut pentru folclorul românesc şi pentru mine! Vreau să amintesc aici turneele făcute de Ansamblul”Datina”, care au fost foarte frumoase şi numeroase: 1991- Festivalul mondial de muzică şi folclor- Angers, Franţa 18 decembrie 1991- 4 ianuarie 1992- Leffe- Gardiana, Bergamo, Italia 14 mai 1992- Italia, cu Gelu Furdui

- 52 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

13 iulie- 1 august 1992- Clusone, Spilimbergo, Italia 26 dcembrie 1992- 2 ianuarie 1993- Vaiana – Vignolo, Italia 3 august 1993- Festivalul de muzică etnică, Franţa 1993- Serbările agricole Saint- Andre le Goi, Franţa 1996- Verdun, Paris, Fouras, Franţa 1996- Veneţia, Consulatul român- Milano, Roma, Italia 1997- Festivalul internaţional de folclor Fouras,Rachelle Dijon, Franţa, Milano, Torina, Italia 17 decembrie 1997- Budapesta, Ungaria, Veneţia , Schilpario, Italia 25 mai 1998- Trento, Mantova, Bergamo,Modena, Italia 19 decembrie 1998- San Remo , Vicenza, Schilpario, Italia 19-26 decembrie 1999- Bologna, Bergamo,Vicenza,Schilpario, Italia 22 decembrie 2000- Venezia, Livorno, Atina, Carena, Asunio,Italia 31 iulie 2001- Vita, Palermo, Italia , cu Nunta Zamfirei 18-22 decembrie 2001- Franţa şi Italia, cu Doina Clujului 19-26 decembrie 2002- Torino, Bologna, Brescia, Italia, Strassbourg,Paris, Franţa 19-26 decembrei 2003- Ghedi, Brescia, Piacenza,Torino, Italia 25 septembrie 2004- Tradiţiile meşteşugarilor români, Milano, Italia 18 decembrie 2004- Verona, Milano, Italia, Paris, Regensburg, Franţa 8-12 septembrie 2005- Valori şi tradiţii europene, Cremona, Chievo, Italia 21 decembrie 2005- Ghedi, Milano, Italia,Lugano,Elveţia. Din trupa „Datina”au mai făcut parte şi două colege din prezent, pe care le respect în mod deosebit pentru că îşi dedică timpul şi energia instruind formaţii de copii cărora le insuflă dragostea pentru folclorul autentic: Corina Miheţ şi Bianca Cherecheş. Acum, la aniversarea celor 40 de ani, vreau să le mulţumesc tuturor instructorilor şi colegilor cu care am colaborat, familiei mele,în special soţiei mele Silvia, care mi-a pregătit şi spălat toate costumele cu care am evoluat la toate acţiunile la care am participat. Vreau ca în încheiere să va amintesc faptul că în satul meu, Orman, s-a născut Gheorghe Mocean,unul dintre cei mai mari profesori de sport şi instructori de dans popular. Acesta a fost primul om din România care a dus folclorul românesc peste ocean şi în fiecare an se organizează spectacole la Orman în memoria lui. Îndemnul meu este, pentru tinerii pe care i-am atras printre noi, să ducă mai departe tot ce au învăţat de la noi şi de la alţii, iar peste vremuri, să sfideze cu mult curaj tot ce e rău şi descurajator, să iubească ce e de iubit, să dea oamenilor prin joc şi cântec curajul şi bucuria de a trăi mult şi bine pe acest pământ! Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot de jocurile populare m-aş ocupa, le-aş interpreta cât mai bine şi le-aş lăsa moştenire celor mai tineri! Motto-ul meu este şi va fi întotdeauna: ”Nu ai dreptul să critici, dacă tu nu faci nimic!” La mulţi ani, Rapsodia Someşană!

Melania Rusu, fostă Pintea „Cei mai frumoşi ani”! ...Nu, nu mă refer la capodopera cinematografică, ci la unul dintre cele mai reuşite episoade din filmul propriei mele vieţi. În anul 1981, am ales Ansamblul „Rapsodia Someşană”pentru a-mi fi alături, iar eu alături membrilor lui, în misiunea de a face cunoscut ţării şi Europei folclorul şi datinile româneşti. Am legat aici prietenii care mă fac să-mi tresare sufletul de bucurie atunci când reîntâlnesc un coleg de ansamblu. O parte din formarea şi cizelarea mea ca om, ca om de echipă în primul rând, o datorez anilor petrecuţi în acest ansamblu.

- 53 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Periplul prin multele ţări ale Europei m-a ajutat să descopăr zone minunate, într-o perioadă în care mulţi nu îndrăzneau nici măcar să viseze la locurile pe unde am pus noi paşii! Atunci când spun şi gândesc „Rapsodia Someşană”, o fac cu cele mai duioase gânduri...gânduri ce au devenit rânduri subliniate adânc în cartea vieţii mele!

Ilie Daniel Soporan (Biba), 44 de ani M-am născut şi am copilărit în comuna Frata, in apropierea virtuoşilor primaşi din Sopor şi Frata, îndrăgind de mic muzica şi dansurile populare. Am făcut şcoala primară la noi în comună, absolvind 10 clase, urmând ca mai apoi să mă înscriu şi să absolv Şcoala Profesională din cadrul Liceului industrial „Unirea”din Cluj. O dată cu venirea mea la Cluj, relaţia mea cu zona natală a început să se diminueze, creându-mi un nou drum în viaţă – şi nu a fost de loc uşor! Dansurile populare au fost cele care mi-au croit într-un anumit fel viaţa, cunoscând şi făcându-mi aici numeroşi prieteni. Domnul Dionisie Moldovan, un consătean de-al meu, a fost primul meu instructor coregraf, care m-a înscris în ansamblul său, unde am activat timp de 6 luni, în paralel cu şcoala profesională. La căminul Liceului „Unirea” unde locuiam, aveam numeroşi colegi: Daniel Costantea, Lucian Pocol, Tiberiu Butur şi Gavril Boca. Ei dansau la Ansamblul „Mioriţa”, condus la acea vreme de domnul Mitică Olteanu, unde m-au chemat şi pe mine. Dar drumul meu în viaţă nu m-a dus spre Ansamblul ”Mioriţa”, ci spre un alt ansamblu, care urma să-mi devină o a doua familie, „Rapsodia Someşană” a IJTL Cluj-Napoca. I-am spus colegului şi prietenului meu Daniel Costantea să mergem să ne înscriem la „Rapsodia Someşană”, dar el a fost reticent, spunându-mi să nu mergem, că nu vom fi primiţi, acesta având renumele de a fi unul dintre cele mai bune ansambluri folclorice din Cluj. Curajos şi ambiţios cum sunt, m-am dus la IJTL, unde l-am întâlnit la poartă pe Ioan Bora, pe care atunci nu-l cunoşteam , dar care, aflând ce doresc, m-a primit cu drag. M-am prezentat la conducerea Ansamblului, la domnii Alexandru Tămaş şi Grigore Trif, iar ei mi-au spus să merg la repetiţii.În următoarea săptămână am mai adus cu mine încă 7 colegi, care însă nu au rezistat rigorilor impuse şi s-au retras. Eu am rămas în continuare şi am mers la toate repetiţiile, cu seriozitate. Cei care m-au învăţat dansurile au fost: Victor Pop, Ioan Trif şi Angela Chindea. Aşa a început în anul 1987 lunga mea activitate ca dansator în cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană.” Din cei 44 de ani pe care îi am în prezent, 28 i-am petrecut alături de colegii mei de ansamblu, fie aici, la „Rapsodia Someşană”, fie la alte ansambluri la care am activat în paralel împreună cu o parte din ei. Fiind cel mai tânăr din ansamblu, colegul meu Victor Pop mi-a spus „Biba” şi de atunci aşa sunt cunoscut de majoritatea dansatorilor din Cluj. Am participat în ţară la multe spectacole, inclusiv la festivalul naţional „Cântare României”, iar în luna februarie 1990 am plecat în primul meu turneu în străinătate, la Viaregio, în Italia. Anvergura festivalului-carnaval la care am participat împreună cu reprezentanţi din alte 20 de ţări m-a copleşit şi m-a instaurat definitiv membru al acestui ansamblu. În acelaşi an, în luna iulie, am mai efectuat un turneu în străinătate. Împreună cu alţi colegi şi prieteni: Ilie Lung, Victor Pop, Grigore Trif, Toader Moldovan, Daniel Costantea, Dorin Moisa şi Adrian Ciontoş, am activat ca dansator şi la ansamblul ”Datina”, condus de profesorul Laurenţiu Hodorog. Împreună am participat la numeroase spectacole la ambasadele şi consulatele României din Italia, Franţa, Elveţia, Ungaria, Germania, Slovenia şi Polonia, precum şi la comunităţile de români stabilite pe aceste meleaguri.

- 54 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

„Rapsodia Someşană”a fost şi va rămâne, aşa cum am mai spus, a doua mea familie, de la care am învăţat foarte multe lucruri bune, chiar dacă printre ele s-au mai strecurat şi momente mai delicate în viaţă, dar la care le-am făcut faţă cu brio. Mulţumesc domnului Alexandru Tămaş şi colegilor mei care m-au ajutat să învăţ dansurile, iar prin munca şi seriozitatea mea am ajuns să reprezint ansamblul cu cinste şi mândrie. Vreau să-i mulţumesc doamnei Neli Ghirca, pe care am cunoscut-o mai târziu şi cu care colaborăm în continuare, o doamnă deosebită şi corectă. Mulţumesc şi soţiei mele Maria şi fiului meu Alexandru, care m-au înţeles şi m-au susţinut în toate activităţile mele şi m-au aşteptat acasă cu drag . „Rapsodia Someşană” îmi va rămâne în suflet câte zile oi mai avea!

Carmen Angela Bodea Activitatea mea a inceput la ansamblul “ Rapsodia Someşană” in octombrie 1985 când de la poarta IJTL m-a luat Coroianu zicând : “ vrei şi tu să joci, hai după mine “. Am ajuns în sala de repetiţii unde m-a interogat dl.Tămaş Alexandru (şeful) spunând :“ No ,să vedem ce poţi să faci” . M-a dat pe mâna lui “Nelica” cea mai bună dansatoare a timpurilor şi Neli m-a pus să mă invîrt dintr- o parte a sălii în linie dreaptă, la care dl. Tămaş a zis “ eşti de-a noastră”. In aceeaşi perioadă cu mine au mai venit noi lăstare ale ansamblului, Gabriela Maier (fiica dl Maier), Marieta blonda (Tămaş), Corina, Victor şi Duşa. Am început repetiţiile intens şi îmi plăcea la nebunie să învăţ toate dansurile cât mai repede să avansez. L-am avut partener pe Victor cu care am dansat foarte bine la primul nostru concurs in februarie 1986 “Cântarea României” fiind 18 perechi pe scenă. Am fost foarte mândră că în numai câteva luni am ajuns cu Victor în prima linie. În perioada 1986-1989, partener de dans mi-a fost Toader Moldovan, împreună cu care am participat la diverse spectacole pe care le-am avut prin ţară, cum ar fi cele de pe litoral în 1987, sau la festivitatea de 23 august pentru tovarășul Ceauşescu , etc. În vara lui 1989 a fost primul meu turneu in Italia, unde ne -am bucurat de un mare succes, eu fiind mândră că eram solista la dansul fetelor, rol pe care Nelica mi l-a încredinţat. În februarie 1990, gravidă fiind in luna a 5-a cu primul copil , am participat la un turneu de 2 săptămâni tot in Italia cu solistul Nicole Furdui Iancu. După turneu, din vara lui 1990, ansamblul a luat o pauză. Prin 1992 s-a refăcut o parte din ansamblu (6 perechi), partener de dans mi- a fost în această perioadă Zamfir, scopul era un turneu în America , promis de un domn din Modesto, California. În sfârşit, după multe alte spectacole cu solişti ca Irina Loghin, Ioan Bocşa, Drăgan Muntean, în primăvara lui 1994 am zburat in America unde nu s-a mai efectuat niciun turneu, dar, cum e o vorbă, ”cum să ai viză de America şi să nu te duci până acolo să vezi”. A fost o experienţă de neuitat pentru toţi colegii şi cred că fiecare în parte are povestea lui. După 3 luni de America m-am intors acasă, si dupa 3 zile mi-a părut rău.. hahaha! Pot să zic că am fost o norocoasă că în 1995 am ajuns din nou în America (Portland Oregon) de data asta cu familia unde locuim şi în prezent. Aici încerc cît pot să păstrăm tradiţia şi obiceiurile de acasă, am participat la festivaluri româneşti, dar nu este aşa de uşor să ai un ansamblu. În prezent avem 3 copii , Andrei 25 ani şi gemenii Brianna si Brian care anul acesta fac 17 ani.

- 55 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Îmi pare foarte bine că s-a refăcut ansamblul şi vă urez mult succes în continuare şi când mai ajung si eu prin România să vin să “trag un joc”. Colegii de ansamblu pe care i-am avut de- a lungul timpului sunt: Nelica, Mariana Todea, Vali, Victor, Toader, Găbiţa, Marieta blonda, Marieta bruneta,Corina, Dana, Ilie Lung, Aurica, Ioan Trif, Grigore Trif, Coroianu, Marius, Adriana, Valer, Flori, Nuţa , Bodea, Bochiş, Zamfir, Adi Ciontoş, Liana Ciontoş, Carmen si Daniel Crăciun, Biba, Deneş, Marcela şi să mă ierte cei cărora nu mi le mai aduc aminte numele . Orchestra: dl Tămaş, dl. Maier,Chioreanu, Ovidiu Barteş, fratii Burcă, Elecuţ, Botiş, Ionel Cimpan.

Corina Daniela Cristuţiu, 46 de ani Fac parte din ansamblul ,,Rapsodia Someşană” în calitate de dansatoare. Am jucat mai mulţi ani în cadrul altor ansambluri, dar la un moment- dat am luat o pauză. La inceputul anului 2011, am primit ,,oferta” tentantă de a mă alătura unui ansamblu pe care l-am apreciat dintotdeauna ,“Rapsodia Someşană. Am fost onorată de acestă propunere şi aşa am început activitatea in cadrul ansamblului. Cunoşteam pe mulţi dintre “jucăuşii” din acest ansamblu, deoarece am avut de multe ori ocazia să colaborăm, aşa că m-am simţit ca acasă. Din 2011 am participat la toate activităţile ansamblului, spectacole realizate de către Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, spectacole de Fii Satului, Festivalul de colinde si obiceiuri de la Moisei, Festivalul international de folclor, ”Ceahlaul” de la Piatra Neamţ 2014, turnee- in august 2012 –Polonia, august 2013 - Italia.

Rusu Daniel, 37 de ani Sunt dansator, xunul dintre cei mai tineri membri ai ansamblului “Rapsodia Someşană”. Anul 2010 este anul în care mi-am început activitatea în cadrul ansamblului. Este o adevărată onoare să joc alături de colegii mei “veterani”. Am participat la toate activităţile ansamblului, spectacole realizate de către Centrul Judeţean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, spectacole de Fii Satului, Festivalul de colinde si obiceiuri de la Moisei, Festival internaţional de folclor,,Ceahlăul” de la Piatra Neamţ 2014, turnee- in august 2012 –Polonia, august 2013 - Italia.

Floriana Vaida ( Flueraș) – dansatoare şi Florin Vaida - instrumentist 1982 noiembrie. După o repetiţie generală cu brigada artistică a Spitalului de Recuperare Cluj, ne oprim la un ansamblu de dansuri populare al IJTL-ului, ansamblu din care soţia unui coleg - Ioana Crainic- făcea parte ca dansatoare. Am intrat in club unde un grup de oameni, fete şi băieţi, jucau pe rupte o suită din Ardeal acompaniaţi de o orchestră compusă din instrumentişti de toate vârstele.Era o atmosferă destul de tensionată, de muncă, toţi fiind foarte atenţi la ceea ce făceau; o evoluţie de spectacol: aliniere perfectă, strigături, voie bună am fost impresionată şi cu siguranţă mi-ar fi plăcut şi mie

- 56 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

să ştiu să joc în acest fel deşi nu credeam că ar fi posibil. Au terminat repetiţia, ne-au salutat , am făcut cunostinţă cu “șeful” ansamblului: Alexandru Tămaş, fetele: Ioana, Neli, Kuki, Joko, Maria, Măriuţa, Melania, Anuţa, Nuţa, Sia, Aurica,Vali,Aluniţa, băieţii: Grigore, Ion, Coroian, Ilie,Toader, Valer, Victor, Şogoru, Duşa, Bodea, Pompei, Mitică, Gusti şi cu câţiva băieţi din orchestră:Vasile, Elecuţ, Chiorean, Mihai, Dodo, Doru, Nelu, Mircea, Câmpian, Dinu grasu, Dinu, Tămăşan, Sână, ne-au intrebat dacă ne-a placut evoluţia lor şi dacă dorim să facem şi noi parte din ansamblu (eram trei fete şi un băiat). Era atâta voie bună şi distracţie acolo încât nu am putut spune nu. Am inceput repetiţiile din următoarea săptămână, mai intâi pe margine, să nu-i încurcăm pe ceilalţi până să deprindem paşii, piruetele, ţinuta. Am trăit intens acele clipe dorindu-mi foarte mult să învăţ repede deoarece în vara anului următor era un turneu in Bulgaria unde nu puteau participa numai cei bine pregătiţi. Aveam de învăţat trei dansuri de Ardeal, un dans de Moldova, un dans de Oaş, un dans oltenesc, două dansuri de fete, Crihalma si Muiereasca, un obicei de nuntă din Bistriţa, de cântat la fluier două piese, de cântat vocal în grup câteva piese tradiţionale din Ardeal. A fost o adevărată provocare. Probabil din pricina timidităţii mele, m-au botezat “aia nouă” şi aşa mi-a rămas numele cel puţin doi ani. Am primit un partener calm, răbdător, Pompei Cocian, alături de care am început să deprind tainele dansului popular. Într-o zi frumoasă de toamnă târzie au venit la repetiţii trei instrumentişti noi (pentru mine) : Sână Aurel, Tămaş Aurel şi Vaida Florin, care s-au alăturat celorlalţi băieţi din orchestră. Prieteniile atunci se legau foarte uşor, eram tineri, veseli, deschişi şi hotărâţi să construim împreună un ansamblu foarte bun; timpul s-a scurs şi spre marea mea bucurie am fost selectată să particip şi eu, în 1983, la turneul din Bulgaria cu ocazia Zilei Naţionale a României, 23 August. Neam deplasat cu trenul până în Sofia, unde am fost aşteptaţi cu deosebită căldură, ne-au tratat regeşte cum se spune, iar noi am avut evoluţii pe măsură în fiecare localitate, primind multe aplauze şi aprecieri. Ne-au servit la toate mesele multă, multă carne şi cam multă votkă pentru băieţi ; nouă ni se făcuse dor de o supă, până la urmă am primit o supă cremă de castraveţi pe care mulţi dintre noi nu au apreciat-o fiindcă ne aşteptam la ceva supă cunoscută, de-a noastră. Am mai avut probleme cu ei că n-am ştiut să cerem scobitori, am vorbit atât de mult ca ne-au durut mâinile, dar a fost bine oricum, ne-am simţit foarte bine, mi-am dat seama ca suntem un grup de oameni legaţi de dragostea de folclor, dragoste care e bine transmisă publicului. Cu multă muncă şi disciplină se pot realiza lucruri deosebite. În acel turneu între mine si tânărul saxofonist Florin Vaida s-a legat o prietenie frumoasă, cu multe ore petrecute împreună,povestindu-ne vrute si nevrute, cu multă voie bună ; timpul a trecut, iar eu aveam deja un loc al meu în ansamblu. Am devenit mireasă la obiceiul de nuntă şi dansam cu cel mai bun dansator –Grigore Trif, fiind deosebit de mândră pentru acest lucru, considerandu-mă deja o artistă. La alte dansuri l-am avut partener pe Duşa, deoarece Pompei, primul partener, a renunţat să mai vină la ansamblu din motive personale. În 1984 am participat,în ianuarie, la manifestările organizate de ziua de naştere (26 ianuarie) a “conducătorului iubit” din vremea aceea, noi reprezentând Clujul. Acolo la Bucureşti, ne-am întâlnit cu ansambluri din toată ţara,cu artişti de muzică populară şi uşoară, cu alţi artişti instrumentişti şi în cele aproximativ 30 de zile de pregătire se realizau spectacole grandioase. În vara aceluiaşi an am plecat in turneu in Italia pentru trei săptămâni. S-a potrivit să–mi aniversez împlinirea a 20 de ani acolo şi italienii mi-au făcut un tort mare,mare, au organizat o petrecere şi ne-am simţit minunat. În următorii ani totul a intrat în normal cu activitaţi artistice diverse precum Cântarea României, unde de regulă eram printre premianţi, aniversările de 1 Mai şi de 23 August, iar vara mergeam în turnee peste graniţă. În 1985 am avut un turneu în Franta, la Lyon, unde am fost întâmpinaţi cu multă bucurie. Am ajuns in Lyon, după o călătorie de 5 zile cu un autocar mic, vechi, cu prelată deasupra, ne-au aşteptat cu masa pusă şi pe mese coşuri pline cu pâine albă, proaspătă, pufoasă. În trei minute coşurile s-au golit, şi, până să fim serviţi cu alte feluri de mâncare, noi am tot golit coşurile cu pâine de vreo trei

- 57 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

ori. Am fost impresionaţi de mâncărurile aduse şi de ordinea servirii lor. La început ne-au dat o salată de crudităţi şi un pahar de vin. Apoi ne-au servit cu friptură de vită cu garnitură de cartofi şi orez, iar la urmă ne-au servit cu Cogniac şi prăjitură. Ne-am întâlnit şi cu un grup de emigranţi români care trăiau acolo de ceva vreme şi care erau “bolnavi“ de dor de casă, de părinţi, de prietenii lăsaţi în ţară; ei ne-au însoţit peste tot cât timp am stat acolo, numai să–şi “stâmpere” dorul de dulcele grai românesc; am organizat împreună o seară românească pentru oficialităţile locale, am gătit noi , fetele, mâncare românească (sarmale –foarte apreciate!). La finalul turneului, colega mea Corina Faur, a decis să nu se mai întoarcă în ţară, preferând să-şi continue viaţa acolo, căsătorindu-se cu unul dintre acei emigranţi . Noi, la întoarcere, am avut ceva probleme din această cauză, ne-au interogat puţin cei de la servicii, pe fiecare, dacă ştiam că ea vrea să rămână, dacă şi-a regizat dinainte plecarea etc., lucruri pe care noi oricum nu le ştiam. Până la urmă toate s-au rezolvat şi ne-am văzut în continuare de viaţa noastră. În 1988, cu bucurie, m-am căsătorit cu prietenul şi iubitul meu Florin Vaida. În acel an am plecat de la ansamblu. Dumnezeu ne-a dăruit doi copii, pe Anda în 1989 şi pe Alex în 1992, copii minunaţi, cu talent muzical şi înzestraţi şi ei cu dragoste de muzică şi de folclor. În 2009, cu ocazia aniversării a 55 de ani de activitate a ansamblului RATUC(IJTL,compania de transport local) ne-am reîntâlnit şi am decis cu toţii să reluăm activitatea şi să continuăm să promovăm tradiţiile noastre şi să dăm un bun exemplu generaţiilor viitoare.

Bianca Cherecheş Mulţi dintre noi îşi caută un refugiu pentru linişte şi regăsire, pentru relaxare şi încărcare cu energie pozitivă, dar puţini sunt aceia care reuşesc cu adevărat să obţină toate aceste lucruri. Eu am reuşit să găsesc o foarte mare parte din toate acestea în tot ceea ce înseamnă jocul popular românesc. În copilărie am încercat multe activităţi extraşcolare, însă la îndrumarea surorii mamei mele, Claudia Aluniţa Crişan (Chiorean în tinereţe) către jocul popular, a fost ceva nou, nemaiîncercat. Probabil faptul că provin dintr-o familie de jucăuşi mi-a trezit tot interesul, aşa că la vârsta de 14 ani am început această activitate care de fapt pentru mine este o artă, lăsând în urmă tot ceea ce făcusem până atunci. Făceam ceea ce era pentru sufletul meu, eram în largul meu, aşa că am continuat cu jocul popular. Am activat la câteva ansambluri din Cluj, cunoscând o mulţime de oameni frumoşi şi am progresat. Bineânţeles că cel care a continuat să creadă în mine şi cel care a contribuit la formarea mea nu poate fi decât un om cu dragoste de folclor şi pentru mine este un mare jucăuş. Mai mult decât atât, l-am văzut ca pe un părinte. Acest om, Ilie Lung, nu oboseşte niciodată, are în sânge jocul popular şi dacă îl trezeşti din somn, ştie cu siguranţă ce urmează în coregrafia unui joc. Am colaborat cu ani în urmă, am avut spectacole, turnee în străinătate, dar la un moment-dat a început să se destrame ansamblul folcloric din care făceam parte amândoi, urmând să ne vedem mai rar. După o lungă perioadă de pauză, eu lucrând între timp cu tineri dornici să înveţe jocul românesc, domnul Ilie Lung mi-a făcut propunerea să vin la Ansamblul “Rapsodia Someşană” în vederea susţinerii spectacolului aniversar dedicat membrilor acestui ansamblu. Nu am ezitat să răspund pozitiv imediat. Cum să nu faci parte dintr-un asemenea ansamblu, cu un asemenea trecut, cu asemenea oameni, mai ales că în acest ansamblu juca şi sora mamei mele, Claudia? A fost o onoare pentru mine faptul că mi s-a propus să joc alături de aceşti artişti. Nu cunoşteam toţi dansatorii, cu unii am colaborat în trecut, pe unii îi cunoşteam din poze, filmări, iar pe alţii de loc. Dar asta nu conta câtuşi de puţin! După spectacolul aniversar a urmat o pauză, după care am fost contactată din nou de prietenul meu, domnul Ilie, în anul 2009, pentru a relua activitatea acestui mare ansamblu ”Rapsodia Someşană”cu oameni care iubesc şi respectă jocul popular românesc. Aşa a început colaborarea mea cu oameni pe care îi cunoşteam şi îi admiram din

- 58 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

copilărie. Am învăţat lucruri noi, frumoase, atât despre joc, cât şi despre viaţă. Normal, ca şi peste tot, se întâmplă şi lucruri mai puţin frumoase, dar important este să nu uităm de ce suntem împreună şi ce putem oferi publicului. Ansamblul a devenit pentru mine o a doua familie, abia aşteptam repetiţiile, apoi au urmat spectacolele în care am urcat pe scenă alături de membrii acestui ansamblu, devenind şi eu, la rândul meu, membră. Sunt oameni cu suflet mare, purtând jocului popular un mare respect şi o dragoste nemărginită. Şi pentru toate aceste lucruri, le port un mare respect. Vârsta nu este un impediment de a urca pe scenă, pentru că atunci când faci totul cu dăruire, nu-ţi stă nimic în cale. Şi ei sunt exemplul cel mai bun. Se poate citi foarte uşor pe chipurile şi în privirea lor plăcerea de a oferi publicului bucurie şi satisfacţie. Nu ai cum să nu fi prezent la un eveniment unde “Rapsodia Someşană” urcă pe scenă, să nu trăieşti alături de ea bucuria cântului şi jocului care aduc în faţa publicului tradiţia românească. Eu sunt cea mai tânără membră a acestui ansamblu şi mă bucur că voia bună face parte din întâlnirile noastre săptămânale, de fiecare dată ne vedem cu plăcere, întotdeauna putem comunica unii cu alţii, râdem, glumim, ne sfătuim toţi la comun, divergenţele au şi ele rolul lor, dar sunt multe de învăţat de la aceşti oameni curajoşi, frumoşi şi plini de viaţă. Mă simt minunat când sunt cu ei! Poate dacă activam la un alt ansamblu, nu mă simţeam la fel de bine, având colegi de seama mea. Aş aminti fiecare membru, dar cred că atunci ar trebui să apară separat partea mea. Aş avea de spus despre fiecare câte ceva, pe toţi îi am la suflet şi nu aş vrea să mă gândesc ce ar fi dacă s-ar întrerupe toate astea, ar fi mare păcat, o mare pierdere. Oricum, eu le-am spus că nu mă las de dânşii, până la capăt voi fi alături de ei, indiferent cât. Doamna Neli este un om minunat, care face tot ce-i stă în putere , ca şi coordonator, ca şi colegă, ca şi prietenă, să ţină împreună tot ceea ce înseamnă “Rapsodia Someşană”. Şi este de apreciat, pentru că nu e uşor să ţii în frâu o mână bună de oameni. De multe ori poate s-a gândit să renunţe, dar nu este uşor să iei o asemenea decizie. Este o femeie directă, spune ce are de spus şi poate când faci astfel ai de pierdut, dar numai cei slabi nu apreciază sinceritatea şi nu pot accepta realitatea. Este o luptătoare şi mereu ţine cont de părerile fiecăruia, lăsând de multe ori de la ea, doar să fie bine, însă nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea şi asta o pune de multe ori pe gânduri şi se oboseşte cu lucruri pe care ar trebui să le lase de la sine. Oricum, eu mă bucur că am fost ”adoptată” în sânul acestei familii şi le sunt recunoscătoare că mi-au permis să mă integrez într-un timp relativ scurt şi să-mi împărtăşească din trăirile lor ca artişti.

Lucreţia Moldovan( fostă Sopon), 58 de ani În Ansamblul”Rapsodia Someşană” am activat ca dansatoare între anii 19771980. Am participat la numeroase spectacole şi festivaluri, atât în ţară, cât şi peste hotare. De exemplu, festivalul naţional “Cântare României”sau turneul din Franţa, din 1978. Mi-au fost colegi şi prieteni Neli, Mioara, Valer, Bonţidean, Ploscar, Vali, Maria, Ani, Adriana, Liviu, Mircea, Emilia, Mariana şi alţii. M-am simţit foarte bine în cadrul ansamblului, îmi amintesc cu plăcere orele de repetiţii şi de spectacole şi doresc mult succes în continuare acestui minunat ansamblu folcloric.

Simionescu Dorin Mircea (zis Simi), născut la Cluj în 21.02.1960 „Rapsodia Someşană” este primul ansamblu la care am activat încă din perioada când eram elev la Liceul de Muzică, cred că de prin anul 1978. În orchestră am cântat la violoncel şi la contrabas. A fost

- 59 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

o foarte frumoasă perioadă de care îmi amintesc cu drag. Am fost în multe turnee prin ţară cu artişti valoroşi: Achim Nica, Mariana Drăghicescu, Nicoleta Voica, Ion Sotelecan, şi mulţi alţii, am participat la foarte multe spectacole, inclusiv cele de Cântarea României la Bucureşti. Singurul turneu în străinătate de care îmi aduc aminte a fost cel din Bulgaria unde s-a mâncat şi s-a băut foarte bine. În anul 1987 eram angajat la „16 Februarie” când am cunoscut-o pe Marina (născută în Cluj la 26.05.1967). În anul 1988, după un spectacol pe care Marina l-a avut la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj cu ansamblul „Rapsodia Someşană” unde cânta la vioară, am cerut-o de soţie. La acel spectacol ţin minte că Petrică Moise între strofe aducea microfonul la vioara Marinei iar la final i-a oferit un trandafir roşu. Acest gest m-a „impulsionat” şi de atunci „cântăm” împreună. Ne-am căsătorit în 25 februarie 1989 şi după fix 9 luni, în 24 noiembrie 1989, a apărut fiica noastră Adela. Ne-am continuat apoi împreună studiile muzicale la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj obţinând fiecare titlul de Doctor în Muzică în anul 2008. Tot împreună am predat la Academia de Muzică din Cluj şi la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii din Oradea ca şi lectori universitari doctori. În prezent locuim în Floreşti şi ne ocupăm de şcoala noastră de muzică „Incubatorul de arte – Floreşti”, predăm în Cluj la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” şi ne ocupăm cu drag şi de nepoţelul nostru Casian.

Cornel Creţ (Şogoru), 55de ani M-am născut în 1 decembrie 1959 şi am 55 de ani. Activez în Ansamblul”Rapsodia Someşană”ca dansator din anul 1978. Am participat la toate festivalurile din ţară şi din străinătate la care Ansamblul a fost invitat, fiind coleg de generaţie cu mai toţi cei care au colaborat de-a lungul timpului cu acest mare ansamblu folcloric. ”Rapsodia Someşană” a fost o a doua familie pentru mine. Am întâlnit aici oameni şi colegi minunaţi, un colectiv unit, care poate trece peste toate problemele ce au fost sau vor fi. Sper că vom participa şi în viitor împreună la multe spectacole, ducând mai departe tradiţiile şi obiceiurile româneşti.

Vasile Chiorean, 63 de ani Sunt un mare iubitor de folclor, drept dovadă m-am axat pe un instrument tradiţional: taragotul, la care cânt din 1972. Ca instrumentist, am activat în mai multe ansambluri până în 1973, când am plecat să-mi satisfac stagiul militar obligatoriu pe atunci. În anul 1977 am devenit membru al Ansamblului”Rapsodia Someşană”, împreună cu care am participat la numeroase festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale: 1977Cântarea României; 1978- turneu în Franţa; 1981- turneu în Finlanda; 1985- turneu în Franţa; 1989- turneu în Italia. În toată această lungă perioadă , am avut colegi de ansamblu instrumentişti ca şi mine, pe: Petrică Pop, Simion Badea, Alexandru Botiş, Gicu Trif, Ioan Tulbure, dar şi pe solista

- 60 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

vocală Rozalia Iuga. O amintire mai deosebită ar fi cea din 1989, când eram în turneu în Italia. Atunci, câţiva colegi de ansamblu au hotărât să nu se mai întoarcă în ţară împreună cu noi, iar eu i-am ajutat să-şi ducă bagajele, dar nu am spus nimănui, pentru că era periculos. Doresc să mai activez în acest ansamblu, pentru că numai împreună avem valoare, şi sper că şi alţii gândesc ca mine , iar tensiunile apărute să fie rezolvate cu bine!

Claudia Crişan (Aluniţa), 51 de ani Am intrat în acest ansamblu în anul 1983, în calitate de dansatoare. Am participat la multe spectacole şi turnee, dintre care le amintesc pe cele din Italia şi Franţa, dar şi participările de succes la Festivalul Naţional “Cântare României”, cel mai prestigios din acele vremuri. M-am simţit apropiată de mai toţi colegii, dar în special de dansatoarele Dana, Angela, Florentina şi Corina. Urez mult succes ansamblului şi un călduros “La mulţi ani”!

Gheorghe Jucan , 67 de ani M-am născut în satul Borşa, jud. Cluj, în anul 1948, într-o familie de oameni simpli, dar cu mult bun-simţ. La puţină vreme după încheierea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile vitrege de atunci, două persoane (părinţii mei), au încercat să-şi refacă fiecare familia sa distrusă anterior printr-o tentativă de construcţie comună. Fără avere, au format o familie nouă, cu copii rezultaţi din căsătoriile anterioare, dar şi din noua căsătorie. Copilăria mea nu a fost prea fericită, cunoscând toate neajunsurile vieţii. Şcoala primară am făcut-o în satul natal. Etapa şcolii profesionale am parcurs-o la ClujNapoca, unde m-am pregătit să devin muncitor şi să lucrez la uzină. Începând din anul II de profesională, am urmat şi cursuri de muzică la Şcoala Populară de Artă, în paralel, până ce am terminat şcoala profesională şi m-am angajat la Tehnofrig. În acea perioadă, am cochetat cu mai multe instrumente muzicale: mandolina, vioara, acordeonul, etc. În paralel, am urmat cursurile liceale la seral, dar am înterupt cursurile de muzică, considerând prioritară realizarea profesională şi continuarea studiilor medii, muzica trecând pe planul al doilea. A venit apoi vremea mersului la oaste, reîntoarcerea din armată, continuarea studiilor superioare. În puţinele perioade în care mai găseam câte o fereastră, am cochetat discret şi cu muzica. Aşa se face că în 1970 m-am ataşat de colectivul artistic de la IOTC de atunci, unde activa şi consăteanul meu Sandu Tămaş, care ulterior a devenit dirijor. El a acceptat prezenţa mea în cadrul orchestrei, deşi din punct de vedere artistic atunci nu cred că prezentam interes, neştiind să cânt decât câteva melodii. Nu mă ruşinez că nu cântam bine atunci, pentru că fiecare individ la început mai şchiopătează. Eu nu am fost excepţia. Anul al 3-lea de Şcoală populară de Artă l-am făcut mult mai târziu, iar examenul de absolvire şi mai târziu, din considerente de seriozitate care–mi aparţin şi care sunt greu de explicat acum. Nu-mi neg trecutul. În timp, cu perseverenţa mea şi răbdarea colegilor mei, am reuşit să-mi însuşesc câteva din tainele cântatului la acordeon. Cunoscând

- 61 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

reguli de armonie şi ritm, nu mi-a fost prea greu să cochetez şi cu contrabasul, pe care am învăţat să-l mânuiesc destul de bine. Asemeni şi altor instrumentişti, am activat în timp la mai multe formaţii artistice ale întreprinderii unde eram angajat, dar şi la alte cluburi, case de cultură, majoritatea timpului am fost în formaţiile patronate de Întreprinderea de Transport Local din Cluj, indiferent de numele pe care le-au purtat la un moment dat acestea. Amintesc numai câteva dintre nume: Lioara, Ciobănaşul, Transilvania, Rapsodia Someşană. Am mai recunoscut faptul că nu mi-am cheltuit multă energie să devin foarte bun instrumentist, mulţumindu-mă cu o poziţie mediocră. De aceea, nu m-am mirat dacă la vremea respectivă nu am fost selecţionat să fac parte din grupul ce trebuia să plece în turneele din străinătate. Faptul că atunci eram exclus din lotul de artişti reprezentativi reflecta o realitate pe care nu o contest. În acele perioade, priorităţile mele erau altele decât cele artistice. Abia o dată cu înaintarea în vârstă m-am apropiat cu mai multă seriozitate asupra aspectelor artistice şi mi-am completat lacunele din domeniu. La vremea vârstei a 2-a, am considerat muzica fiind a 2-a meserie. Recunosc şi faptul că uneori muzica mi-a adus şi satisfacţii materiale, nu doar morale, perioada satisfacţiilor materiale a devenit istorie pentru mine. Spectatorul vede doar evoluţia artiştilor pe scenă, în timpul spectacolului, el însă nu ştie câte eforturi se fac la repetiţii, de câte ori se reiau unele pasaje muzicale sau coregrafice, până când se reuşeşte să se obţină ceva sincronizat pentru a merita aplauzele spectatorilor. Timpul în care suntem angrenaţi în activităţi pregătitoare spectacolelor nu-l contorizează nimeni, dar el ne afectează pe toţi prin aceea că lipsim fizic de lângă familiile noastre. Satisfacţia noastră morală este reprezentată de aplauzele celor ce ne urmăresc. Mă bucur de faptul că încă prezenţa mea în cadrul colectivului artistic nu este zadarnică, permiţându-mi să îmi aduc şi eu aportul la realizarea de spectacole de un nivel ridicat de exigenţă. Pot să afirm fără să fiu considerat lipsit de modestie că în prezent pot evolua pe scenă la oricare dintre instrumentele la care mă consider “titular” (acordeon sau contrabas), alături de instrumentişti profesionişti după o minimă repetiţie cu dânşii. Din experienţa mea de instrumentist pot să dau îndrumări numai celor interesaţi, care doresc să urmeze această cale artistică, eventual să afle cum pot să ocolească câteva din piedicile întâlnite de mine pe parcurs. Pe măsură ce timpul îmi permite, activez ca voluntar şi la unele centre de îngrijire a vârstnicilor pentru a le aduce şi acestora o rază de zâmbet pe feţele lor ostenite.

Ţurcă Alexiu, 67 de ani Fac parte dintr-o familie cunoscută de muzicieni. La fel cum tatăl meu mi-a insuflat dragostea pentru muzica populară şi eu, la rândul meu, am făcut acelaşi lucru cu băieţii mei. În Ansamblul “Rapsodia Someşană” activez încă de la înfiinţare, adică din anul 1975, în calitate de prim viorist.Am participat la toate acţiunile importante, atunci când sănătatea mi-a permis. Am trăit şi bune şi rele alături de colegii mei în îndelungata mea activitate, dar ţin să reamintesc acele momente în care ei mi-au fost alături: la sărbătorirea zilelor mele de naştere, la lansarea unui nou CD sau atunci când am fost invitat împreună cu familia mea la o emisiune TV care mi-a fost dedicată. Deşi vârsta şi sănătatea nu-mi mai permit să fiu la fel de activ ca în trecut, mă bucur să particip la activităţile Ansamblului, căruia îi doresc viaţă lungă şi noi succese!

- 62 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Ileana Crişan, 53 de ani Sunt născută în luna decembrie a anului 1962 în frumoasa comună Căianu, jud. Cluj, unde obiceiurile, cântecele şi jocurile populare erau păstrate cu sfinţenie şi transmise de la cei bătrâni la cei tineri. Mică fiind, îmi aduc aminte cum duminica şi de sărbători se adunau oamenii satului la joc, în sat. Jocul era deschis de cei mai în vârstă, care jucau un joc mai lin, “ca pe câmpie”, iar mai apoi intrau cei tineri, dansând jocuri mai repezi. Printre aceşti jucăuşi ai satului se afla şi tatăl meu, un mare dansator, care juca cu multă graţie şi uşurinţă atât “jocurile în doi”, cât şi jocurile fecioreşti din zona noastră. Astfel, am învăţat şi eu să joc alături de fraţii mei. Sora mea, Ana, fiind mai mare, dansa la Ansamblul”Rapsodia Someşană”. În vara anului 1978, după un turneu în Franţa, am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu colegii ei de ansamblu. Ei au venit la noi acasă în Căian pentru a vizita satul, stâna de oi şi pentru a savura un balmoş împreună cu membrii unui ansamblu folcloric venit din Franţa în vizită la noi în ţară. Astfel, m-am alăturat şi eu acestor oameni talentaţi şi omenoşi, care formau o mare familie. O familie în care împreună munceam, împreună ne bucuram, dar ne şi ajutam la greu. Numele meu este Ileana, dar colegii îmi spuneau “Nana”, aşa cum îmi spunea sora mea. Acolo am cunoscut un viorist pe nume Ion care mi-a devenit soţ, dar soarta vieţii ne-a despărţit mai târziu. Am avut spectacole reuşite, multe festivităţi, dar şi turnee peste hotare, cum a fost cel din Finlanda. Spectacolele şi turneele ne uneau de fiecare dată mai mult, iar atunci când se căsătorea vreunul dintre noi, mergeam cu toţii la nuntă îmbrăcaţi în costume populare româneşti. Eram mândrii de portul nostru, de dansurile noastre şi împreună ne străduiam să prezentăm publicului spectacole cât mai frumoase. Cei mai frumoşi ani ai mei au fost cei petrecuţi alături de colegii din Ansamblul ”Rapsodia Someşană”. Acum sunt departe de ţară, departe de iubiţii mei colegi şi prieteni, dar nu ne-am uitat şi când vorbim sau ne întâlnim ne bucurăm cu toţii.

Ana Voios (fostă Crişan), 56 de ani În partea de est a judeţului Cluj, unde se spune că începe Câmpia Transilvaniei, se află o frumoasă aşezare de oameni harnici, omenoşi, care din timpuri străvechi , pe lângă lucrul pământului, duc mai departe mult îndrăgitele jocuri şi cânturi populare lăsate moştenire de înaintaşii lor. În acel loc mirific numitCĂIANU, în luna august a anului 1959, am venit pe lume, fiind cel de-al doilea copil la minunatei familii Ioan şi Ileana Crişan.M-au numit Ana, la fel ca pe bunica mea.Alături de ceilalţi fraţi ai mei, am fost crescută cu multă dragoste , simplitate, corectitudine, cu multe valori morale specifice ţăranului român.Tatăl meu, Ionel,cum îi spuneau sătenii, era un dansator deosebit. era mai mare dragul să-l priveşti cu câtă graţie juca toate jocurile populare din zona noastră, jocuri ce le-am dansat şi eu în sat, “la joc”, iar mai târziu, prin anul 1976, când paşii vieţii m-au purtat prin Cluj-Napoca, la Ansamblul folcloric”Rapsodia Someşană”. Unul dintre dansuri, “Joc din Palatca”, joc mândru de pe câmpie,dansat de oamenii din satul meu,l-am montat împreună cu câţiva colegi de ansamblu de pe valea noastră (Mitică Ploscar, Gusti Dunca, Maria Ploscar) şi instructorul Bulbuc Aurel pe melodiile Anei Sântejudean, care cu vocea ei deosebită cânta cântecele culese din acea zonă. Mergeam la repetiţii cu drag, chiar dacă transpiram cu toţii dansând mai mult de 2 ore pentru a ieşi un spectacol frumos, impecabil şi fără greşeli. Aici am întâlnit oameni minunaţi cu care am petrecut cei mai frumoşi ani ai tinereţii: am întâlnit-o pe Neli Ghirca, o persoană energică, cu mult talent şi o bună

- 63 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

organizatoare, care pe lângă talentul de a fi o bună dansatoare, prezenta spectacolele cu vorbe numai de ea ştiute. Tot acolo am cunoscut-o pe Agneta Chiş, la fel de talentată la joc şi cânt, pe Emilia cu un glas superb, dar şi pe Anuţa şi Ionel de la Mociu, pe Măriuţa,pe Adriana, pe Vali Cotus, pe Aurica, pe Mariana, pe Mioara, pe Lenuţa Almăşan. Mai târziu ni s-a alăturat şi sora mea, Ileana, “Nana” cum îi spuneam noi. Mie mi se spunea “Ana mică” pentru a mă deosebi de o altă colegă, Ana Crişan. Nu pot să nu-mi amintesc de Alexandru Tămaş, un acordeonist de excepţie, dirijorul şi şeful ansamblului, de Toader, de Simi Cherecheş, de Tămăşuţ, de Vasile Bodea, de Iliuţă, de fraţii Ion şi Grigore Trif, de Liviu Coroian, de Bonţidean,de Velu Suciu sau de Dumitru Crişan. Frumoasele acorduri muzicale veneau de la instrumentiştii Alexiu Ţurcă, Ioan Tulbure, Alexandru Botiş, Petrică Pop, Ghiţă Jucan, Dumitru Tămăşan, Ghiţă Paşcalău, Ioan Burcă, Gavril Maier şi Aurel Tămaş, un talentat acordeonist şi un cântăreţ mult apreciat de public. Mulţi nu mai sunt printre noi, dar amintirile nu mor niciodată! Frumoase erau turneele în ţară şi în străinătate, concursurile “Cântare României”, unde câştigam de fiecare dată locul I, spectacolele date în Cluj sau în alte localităţi, cu colaboratori renumiţi precum Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Florica Bradu, Vasile Cornea şi alţii. De neuitat a fost turneul cu multe peripeţii din Franţa, când pe drum s-a defectat autocarul împrumutat de la Teatrul Naţional. O dată ajunşi la Fougerol, fiind foarte cald, băieţii au găsit un lac în care au sărit pentru a se răcori. Nu ştiau că era un lac artificial în care se creşteau peşti, iar gaura de scurgere era acoperită cu o bilă mare. Neştiind utilitatea acestei bile, au scos-o la suprafaţă, moment în care apa cu peşti a început să scadă! Degeaba s-au chinuit băieţii să pună bila la loc, că nu au reuşit. Liviu Becichi fiind prin preajmă şi văzând gravitatea situaţiei, s-a aruncat în lac şi înotând la fundul apei a reuşit să repună bila la locul ei, salvând astfel peştii din lac! Tot în Franţa, la un spectacol, scena fiind lustruită, în timpul dansului de fete ”Crihalma”, Vali, Neagra cum îi spuneam noi, a căzut şi a alunecat până în celălalt capăt al scenei, dar spectatorii au crezut că asta face parte din scenariu, aşa că au aplaudat fără încetare! Dansam jocuri populare din aproape toate zonele ţării noastre şi erau mult apreciate de publicul spectator. Eram tineri, frumoşi, talentaţi, aplaudaţi la scenă deschisă, apreciaţi pentru ceea ce făceam. Ce ne puteam dori mai mult? Mulţi colegi şi-au găsit perechea aici, căsătorindu-se, formând astfel o familie. Când soarta mi-a adus în cale un om bun, cu inimă mare, care, iubind de asemenea folclorul, mă înţelegea şi mă susţinea în ceea ce făceam, m-am măritat cu el. La altar am fost condusă de minunaţii mei prieteni şi colegi de ansamblu, îmbrăcaţi în frumoasele costume populare ardeleneşti, iar nunta a fost un adevărat spectacol folcloric.Toţi cei din ansamblu formam o mare familie, iar munca noastră asiduă era răsplătită cu multe aplauze ce ne dădeau forţă, curaj şi putere pentru a continua. Purtam costumul popular cu multă mândrie, iar când urcam pe scenă, dăruiam publicului un spectacol frumos şi de neuitat. Acum, când aceiaşi paşi ai vieţii m-au dus departe de ţară, duc dorul plaiurilor româneşti şi a marii familii de la Rapsodia Someşană. Chiar dacă sunt departe şi nu mai pot activa în ansamblu, sunt alături de voi cu inima,cu gândul, iar uneori, prin intermediul reţelelor de comunicare, vorbim, ne scriem, împărţim fotografii aşa cum face o veche familie. Uneori vă văd la televizor dansând şi mă gândesc: tot frumoşi sunteţi! Poate puţin mai în vârstă, dar dansaţi la fel de bine, cu aceeaşi graţie ca pe vremuri. Sper ca o dată, atunci când paşii vieţii mă vor reântoarce pe neuitatele meleaguri natale, să revin la marea familie a Ansamblului”Rapsodia Someşană”, să mă alătur vouă şi împreună să prezentăm publicului ca şi până acum spectacole frumoase, cu dansuri autentice, lăsate nouă moştenire de înaintaşii noştri. Doresc marelui ansamblu “Rapsodia Someşană”, care a renăscut din cenuşa trecutului, multe realizări, multe spectacole reuşite, mii de aplauze la fiecare spectacol.. iar celor mai tineri le spun doar atât: Oriunde în lume veţi fi Cu dansul sau cu cântul Să nu uitaţi să fiţi uniţi Ca plugul cu pământul! Să fiţi uniţi cum am fost noi, Să duceţi mai departe

- 64 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Aceste dansuri vechi şi noi Pe care le veţi naşte. Aceste dansuri ce aduc Imensă bucurie, Aceste cânturi ce produc Atâta veselie! Aceste dansuri ce ades Se joacă pe câmpie, Acele doine ce doinesc Frumoasa Românie! Să nu uitaţi de cei bătrâni, Să nu uitaţi de noi, Să nu uitaţi că noi am fost Bătrânii dintre voi! Bătrânii ce-au cântat cândva Cu inima curată, Bătrânii ce-au dansat cândva În lumea asta toată, Purtând în lume cu mândrie Frumosul port ardelenesc, Frumoasa iie oltenească, Alesul port moldovenesc! Bătrâni ce mai apoi, cu timpul Ne-om duce toţi încet, pe rând, Şi veţi rămâne voi bătrânii Celor ce vor veni dansând. Reus, Spania, 24 iunie 2015

Moștenire Frumoase plaiuri ardelene Cu dealuri , văi şi pajişti verzi, Cu oameni buni, de omenie Ce poartă-n suflet...ce să vezi? Ei poartă portul nostru mândru Ţesut în iţe în război, Cusut cu mâna cum e rândul, Albit cu maiul pe pietroi În apa limpede ce curge

- 65 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

De-a lungul satului mărunt Ducând cu ea şi doruri multe A celor ce-au plecat de mult... A celor ce s-au dus departe În ceruri, printre ceilalţi drepţi, Dar au lăsat cu glas de moarte O moştenire făr-de preţ!

Un port frumos ce cu mândrie Îl poartă astăzi alţi nepoţi, Un cânt şi-un joc de pe câmpie, O vorbă dulce,o casă-n colţ, O glie ce ne-aduce roade Şi care-a fost arată mult De ceilalţi buni ai mamei noastre Cu boii ce trăgeau la jug. O moştenire ce cu timpul Când va veni acel soroc Ne-om duce toţi şi toţi de-a rândul O vom lăsa la alţi nepoţi

Viorel Suciu (Velu), 62 de ani. În anul 1975, prin unificarea a două formaţii artistice, ELMET şi IOTC, sub conducerea domnului Alexandru Tămaş, a luat fiinţă Ansamblul „Rapsodia Someşană”. În perioada 1975-1984, am activat în cadrul acestui ansamblu ca dansator , aceasta fiind cea mai activă perioadă din viaţa mea. Am participat la foarte multe spectacole naţionale şi internaţionale, colaborând cu mulţi artişti precum: Liviu Becichi, Ana Sântejudean, Nicolae Bondoi, Sava Negrean Brudaşcu, la aceştia alăturându-se şi marii actori Florin Piersic şi Ana Szeles, care au fost sufletul acestor turnee. De asemeni, Ansamblul a participat la toate ediţiile Festivalului „Cântare României”, unde a obţinut multe premii, fiindu-ne astfel răsplătită munca noastră, a tuturor colegilor. Pe plan internaţional, am participat în anul 1980 la un festival folcloric în Franţa, iar în 1984 am mai avut marea plăcere de a fi invitaţi la un nou turneu desfăşurat în Franţa şi Italia. Din păcate, din motive personale, am fost nevoit să renunţ la activitatea mea de dansator, dar sunt bucuros că am făcut parte din acest minunat ansamblu. Le mulţumesc colegilor pentru toate amintirile frumoase care mă leagă de ei şi am toată admiraţia pentru cei care au continuat tradiţia ansamblului şi mai activează şi azi! Vă mulţumesc pentru tot!

- 66 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Maria Faladi M-am născut în localitatea Sâncraiu Almaşului, județul Sălaj. Fiind angajată la Întreprinderea „Clujana”, am activat ca dansatoare la ansamblul acestei întreprinderi, de unde m-am transferat la Ansamblul „Rapsodia Someşană”. Aici am dansat în perioada 1977-1989, participând la toate evenimentele unde eram invitaţi. Căsătorindumă şi apoi devenind mamă, mi-a fost tot mai greu să îmbin activitatea de salariată, soţie, gospodină şi mamă cu cea de dansatoare, toate presupunând efort, dăruire şi timp. Aşa că am renunţat la ansamblu şi m-am concentrat asupra celorlalte domenii, dar am rămas cu amintirea anilor cât am activat şi îi felicit din suflet pe cei care au rămas şi au continuat să se dedice vieţii artistice.

Ioan Faladi Am activat ca dansator în Ansamblul „Rapsodia Someşană” în perioada 19781989, dar am renunţat o dată cu soţia mea, Maria Faladi, la activitatea artistică. Păstrez frumoase amintiri din acea vreme şi doresc tuturor membrilor Ansamblului mult succes în continuare!

Aurica Secan, fostă Coroian ,53 de ani Dansez în acest ansamblu din anul 1981, iar perioada de întrerupere a activităţii mele a coincis cu cea în care ansamblul şi-a oprit temporar activitatea (1994-2009), după care , atunci când ansamblul s-a reunit, am revenit la rîndul meu în cadrul lui cu mare bucurie! În tot acest timp, am susţinut multe spectacole în ţară şi în străinătate. Am participat la toate ediţiile festivalului naţional „Cântare României”, unde am obţinut premii şi diplome care dovedesc valoarea muncii noastre. În străinătate, am participat la turnee în numeroase ţări: 1982- Franţa şi Italia; 1983- Bulgaria; 1984- Italia; 1985- Franţa, Italia; 1986- Franţa, Italia; 1989- Italia: 1991- Italia. Colegii cu care am activat şi al căror nume doresc să îl menţionez sunt următorii: Liviu Coroian, Augustin Dunca, Ioan Funar, Valer Anca, Viorel Suciu, Augustin Luca, Teodor Moldovan, Ilie Lung, Cornel Creţ, Marius Marina, fraţii Grigore şi Ioan Trif, Dumitru Ploscar, Simion Cherecheş, Mircea Tămaş, Dumitru Crişan, iar dintre fete la amintesc pe: Elena Ghirca, Anuţa Măsălar, Maria Ploscar, Anuţa Tămaş, Dana Pop, Adriana Anca,Gabi Maier, Lucreţia Pop, Rodica Funar, Melania Pintea, Mariana Todea, Valeria Cotus, Florentina Vaida şi mulţi alţi colegi. De asemeni, se cuvine să amintesc şi câţiva membrii ai orchestrei: Alexandru Tămaş, dirijor, Aurel Tămaş, Gheorghe Tămaş, Gavril Maier, Alexiu Ţurcă, fraţii Burcă, Gheorghe Jucan, Vasile Turcu, Nicolae Trif, Vasile Badea, Ionel Măsălar şi mulţi alţii. Sper ca cei care nu au fost amintiţi mai sus să nu se supere! Acest ansamblu a însemnat pentru mine un izvor de talente şi o performanţă în viaţă. În toţi aceşti ani, Ansamblul, datorită seriozităţii şi muncii asidue a membrilor săi, a reuşit să

- 67 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

ţină ridicată foarte sus ştacheta, atât în ţară, cât şi în străinătate. Dacă ar fi să încep acum o activitate artistică, gândul şi paşii mei s-ar îndrepta cu toată dragostea tot către acest ansamblu folcloric numit „Rapsodia Someşană”, căruia îi doresc să dăinuie şi pe viitor şi să aibă cât mai multe reuşite!

Ionel Cîmpan, 60 de ani M-am născut în anul 1955, la 31 mai, în satul Vale, comuna Aluniş, jud. Cluj. Mi-am început activitatea artistică la Ansamblul ”Plaiurile Clujului”aparţinând TCI, cu care am colaborat în perioada 1975-1976, în calitate de viorist, unde activau şi domnii Simion Ilea- instructor şi Luca Moldovan-dirijor. Am susţinut spectacole în ţară alături de Nicolae Bondoi, Dumitru Sopon şi Maria Marcu. Între 1976 şi 1977 am efectuat stagiul militar. După ce am revenit în Cluj, am cântat în orchestra Ansamblului folcloric al întreprinderii CUG, unde am fost coleg cu dansatorul Ilie Lung. Dirijor era domnul Mugurel Scutăreanu, iar instructor, domnul Emil Luca. Împreună cu acest ansamblu, am efectuat un turneu în Franţa şi Germania. La „Rapsodia Someşană” am ajuns în 1979. Am participat la Festivalul Naţional „Cântare României”, iar în 1983 am fost într-un turneu în Bulgaria. În ţară, am susţinut spectacole împreună cu interpreţi valoroşi de muzică populară, precum: Vasile Conea, Mariana Drăghicescu, Nicolae Furdui Iancu, Nicoleta Voica şi alţii. În anul 1985 am fost într-un turneu în Italia şi Franţa, iar în 1989 a fost ultimul meu turneu, în Italia, după care m-am stabilit în S.U.A. După 25 de ani petrecuţi departe de ţară, am revenit în iunie 2015 şi mi-am reluat repetiţiile la Ansamblu. Mi-a fost tare dor de muzica românească şi mi-am propus să continui să cânt cât timp mă vor ţine puterile şi cât voi avea sănătate, alături de colegii mei de asamblu.

Dumitru Tămăşan Sunt membru al Ansamblului „Rapsodia Someşană” din octombrie 1976, pe vremea când eram elev la „ Grupul Şcolar Transporturi”din Cluj-Napoca. În ianuarie 1978 am fost angajat, cu ajutorul domnului Alexandru Tămaş, la IJTL ca lăcătuş la secţia”Taximetre”, iar în perioada 1983-1985 am lucrat ca sculer-matriţer la Întrerprinderea „Electrometal”, secţia „Sculărie”. Ca membru al Ansamblului „Rapsodia Someşană”, în calitate de instrumentist (acordeonist),am participat la numeroase spectacole prezentate în ţară, am colaborat cu o serie de solişti vocali binecunoscuţi, precum: Liviu Becichi, Nicolae Bondoi, Ana Sântejudean, surorile Codorean, Maria Marcu, Nicoleta Voica, Ion Cristoreanu şi alţii. Îmi amintesc cu plăcere şi de turneele ansamblului, împreună cu actorii Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Florin Piersic, Dem Rădulescu, precum şi cântăreaţa de muzică indiană Narghita. În ceea ce priveşte festivalul naţional „Cântare României”, cel mai prestigios din acele vremuri, Ansamblul nostru a participat la toate ediţiile, obţinând locuri fruntaşe, ceea ce a dovedit nivelul înalt al muncii şi talentului membrilor săi. De aceea, eram adesea invitaţi la spectacole omagiale, la Bucureşti, unde evoluam pe diferite scene sau săli de spectacole, cum ar fi Arenele Romane, Stadionul 23 August sau în celebra Sală a Palatului. Ca instrumentist, am avut bucuria de a învăţa de la alţi valoroşi instrumentişti, între care îi amintesc pe: Alexandru Tămaş, dirijorul Ansamblului, Alexiu Ţurcă (vioară), Ghidali (violă), fraţii Burcă (vioară), Florin Vaida (sax), Marc (Moţu) (bas), Mihai Mariş (taragot), Vasile Turcu (vioară), Ion Fărcaş (fluiere), Gavrilă

- 68 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Maier (clarinet), Ghiţă Jucan (bas), Gavrilă Danciu (clarinet), Marian Simionescu (bas). În acest ansamblu de mare profesionalism am activat până în anul 1989, după care am părăsit ţara, plecând la lucru în Spania, de unde am revenit în anul 2009. De atunci continui colaborarea şi mă bucur de toate succesele pe care Ansamblul „Rapsodia Someşană” le are şi sper că le va avea şi în viitor.

Mircea Tămaş (Tămăşuţ), 54 de ani Activez în cadrul Ansamblului „Rapsodia Someşană” din anul 1977, în calitate de dansator. Am participat la numeroase spectacole în ţară şi în străinătate, între care amintesc doar câteva. Astfel, în anul 1977, în cadrul festivalului naţional „Cântare României”, am prezentat dansul cu tema „Eroul de dincolo de munţi ”,care ne-a adus un binemeritat loc 3 pe ţară. Am colaborat cu mari artişti ai vremii, precum Florica Bradu, Florica Ungur, Vasilica Tastaman, Stela Popesu, Narghita şi mulţi alţii. În anul 1979, la o altă ediţie a amintitului festival naţional, am participat cu „Joc din Palatca”, iar la faza pe ţară, desfăşurată la Bucureşti, în sala Rapsodiei Române, juriul s-a ridicat în picioare şi ne-a aplaudat, iar noi ne-am clasificat pe locul I !Anterior, în 1978, am mai participat la Festivalul „Căluşul ” de la Caracal, unde am fost vătaf. Am mai participat la Festivalul de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă de la Moisei (2013 şi 2014), ca şi la spectacolul de la Crucea Iancului, de la Mărişel, în 2011, dar şi la Festivalul de Obiceiuri păstoreşti de la Ilva Mare, în acelaşi an. Printre colegii cu care am colaborat îi amintesc pe: Coroian Liviu, Trif Grigore,Trif Ioan, Suciu Viorel,Crişan Dumitru, Dunca Augustin, Cherecheş Simion, Bodea Vasile, Lung Ilie, Moldovan Teodor, Ploscar Dumitru, Funar Ioan, Anca Valer, Creţ Cornel, Marina Marius, Lupşor Ionaş, iar dintre cei din generaţia mai tânără Pop Victor, Daniel Rusu ,Costantea Onisie, Lucaciu Aurel, Soporan Ilie, Luşor Vasile. De asemeni, amintesc numele unor colege, dansatoare ca şi mine : Elena Ghirca, Anuţa Măsălar, Ani Crişan, Agneta Chiş, Mariana Todea, Maria Ploscar, Adriana Anca, Lucreţia Sopon, Măriuţa Moldovan, Măriuţa Turcu, Bianca Cherecheş, Voichiţa Naghi, Mioara Mureşan, Mia Felseghi, Corina Cristuţiu, Florentina Vaida, Claudia Crişan, Dana Pop, Anuţa Tămaş. Printre colegii instrumentişti, care ne-au asigurat suportul muzical, îi amintesc pe: Alexandru Tămaş, dirijor, Alexiu Ţurcă, Vasile Turcu, Simion Badea,Ion, Mircea şi Doru Burcă, Ioan Tulbure, Augustin Teglaş, Alexandru Elecheş, Florin Vaida, Petrică Pop, Vasile Chiorean, Ionel Măsălar, Adrian şi Marin Paşcalău, Gelu şi Aurel Tămaş, Ioan Robotin, Dumitru Tămăşan şi alţii pe care poate i-am uitat! Printre soliştii vocali ai Ansamblului îi amintesc pe Liviu Becichi, Nicolae Bondoi, Ana Sântejudean, Toader Chiorean, Marişca Andreica, Rozalia Iuga şi alţii. În străinătate am participat la două mari festivaluri de folclor, în Polonia, în 2012 şi în Italia în 2013. Fiecare participare la activităţile Ansamblului a reprezentat pentru mine un eveniment important, care m-a marcat în mod deosebit. Pentru mine, Ansamblul a reprezentat o mare plăcere, o ocazie de destindere şi de manifestare a creativităţii, folclorul fiind una dintre pasiunile vieţii mele! Am jucat cu drag şi sper ca şi în viitor să mergem mai departe, asumându-ne nobila responsabilitate de a duce mai departe tradiţiile strămoşeşti!

- 69 -


Membrii ansamblului


Rapsodia Someşană

40 de ani

Dansatoarele Ansamblului:

Almăşan Ileana Anca Adriana Bar Dana Bucur Corina Bunea Emilia Căprar Mia Cătuna Felicia Cherebeţiu Adriana Cherecheş Adriana Cherecheş Bianca Chiş Agneta Ciontoş Liana Cîmpean Marcela Ciotlăuş Anuţa Coldea Angela Coroian Aurica Cotus Valeria Crainic Ioana Crăciun Carmen Cristuţiu Corina Crişan Aluniţa Crişan Ana Crişan Ani Crişan Ileana (Nana)

Crişan Mirela Faladi Maria Fluieraş Florentina Funar Rodica Ghirca Elena Gombar Ibolya Moldovan Corina Nagy Elisabeta Suciu Lenuţa Naghi Voica Oltean Marieta Pasztor Ilona Pintea Melania Ploscar Maria Pop Dana Pop Lucreţia Raţiu Mioara Sînă Delia Sopon Lucreţia Tămaş Nuţa Todea Mariana Turc Maria Vuşcan Lia

- 73 -


Rapsodia Someşană

Dansatorii Ansamblului: Anca Valer Badiu Vasile Bochiş Liviu Bodea Vasile Bonţidean Ezechil Cherecheş Simion Ciontoş Adrian Cocean Pompei Costandea Onisie Coroian Liviu Crăciun Daniel Creţ Cornel Crişan Dumitru Drîglă Cristi Dunca Augustin Duşa Ioan Faladi Ioan Funar Ioan Luca Augustin Lucaciu Aurel Lung Ilie Lupşor Ionaş Luşor Vasile

Marina Marius Mihăiloaie Ionică Moldovan Teodor Mureşan Ioan Orban Andrei Orban Ioan Pintea Gabi Ploscar Dumitru Pop Victor Rostaş Roşu Andrei Rusu Daniel Soporan Ilie Sos Alexandru Suciu Sorin Suciu Viorel Tămaş Mircea Tomoioagă Ionuţ Trif Grigore Trif Ioan Truţă Zamfir Urdă Dumitru Ursuţ Vasile

Familiile Ansamblului: Anca Adriana și Valer Burcă Rodica și Mircea Burcă Nana și Nelu Ciontoş Liana și Adrian Crăciun Carmen și Daniel Crişan Ani și Mitru Cherecheş Adriana și Simi Faladi Maria și Ioan Funar Rodica și Ioan Gombar Ibi și Dezideriu

- 74 -

Măsălar Anuţa și Ionel Ploscar Maria și Mitică Rus Ioana și Florin Rusu Marişca și Olimpiu Simionescu Marina și Dorin Suciu Lenuţa și Sorin Tămaş Emilia și Alexandru Tămaş Marieta și Aurel Turcu Măriuţa și Vasile Trif Maria și Grigore

40 de ani


Rapsodia Someşană

40 de ani

Instrumentiştii care au făcut parte din Ansamblu Ardelean Nucu Badea Simion Bochiş Alexandru Boldi Vasile Puiu Bugnar Liviu Burcă Doru Burcă Ioan Burcă Mircea Burcă Rodica Câmpan Ionel Chiorean Vasile Ciurtin Gheorghe Costea Iosif Cristea Mihai Danciu Gavril Deneş Iosif Drăguşin Nae Elecheş Alexandru Fărcaş Ioan Filaton Iosif Gombar Dezideriu Groza Alexandru Herţeg Marian Jucan Gheorghe Laco Marin Lola Daniel Lupan Mihai Maier Gavril Marc Ovidiu

Mariş Mihai Măsălar Ionel Negrean Dinu Orban Laszlo Paşcalău Ghiţă Paşcalău Marin Paşcalău Adrian Pop Petru Sabo Răzvan Sămărtean Radu Simionescu Dorin Simionescu Marian Simionescu Marina Sînă Aurel Sînteonean Romi Tămaş Alexandru Tămaş Aurel Tămaş Gheorghe Tămăşan Dumitru Tătaru Dumitru Teglaş Augustin Tocarev Liviu Trif Nicolae Tulbure Ioan Turc Vasile Ţurcă Alexiu Ţurcă Săndel Vaida Florin

- 75 -


Rapsodia Someşană

Soliştii Ansamblului Andreica Marişca Antal Andreea Arpaş Felicia Baican Livia Becichi Liviu Bondoi Nicolae Chiorean Valer Chiş Agneta Ciotleuş Claudiu Covaci Aurica Iuga Rozalia Mariş George Mateş Maria Mădaş Delia Nistor Cătălin

Oltean Doina Pasztor Ilona Paşcalău Raluca Paşcalău Rareş Pop Alexandru Roman Ioana Rusu Iosif Rusu Olimpiu Sântejudean Ana Sotelecan Ioan Tămaş Miruna Ţăgurean Alexandru Vaida Alex Vaida Anda

Colaboratori ai Ansamblului Arșinel Alexandru Bradu Florica Ciceuan Arel Codorean Amalia Constantin Jean Dobrin Ilie Drăghicescu Mariana Dragomiroiu Maria Furdui Iancu Nicolae Lavric Laura Marcu Maria

- 76 -

Morcan Maria Moş Radu Muntean Drăgan Negrean- Brudaşcu Sava Piersic Florin Popescu Stela Sopon Dumitru Strîmturean Ana Szeleş Ana Tastaman Vasilica Voica Nicoleta

40 de ani


Rapsodia Someşană

40 de ani

În loc de concluzii

D

esigur, ar mai fi multe de spus! 40 de ani plini de evenimente lasă urme greu de şters, amintiri de neuitat, schimbă vieţi şi destine. Poate unii consideră că ceea ce am făcut nu e atât de spectaculos, că puteam face mult mai mult, ba chiar că timpul şi energia petrecute în Ansamblu ar fi trebuit folosite în alte direcţii. Nu suntem de acord! Credem că ceea ce am realizat este important, că prin munca, talentul, efortul nostru, lumea a devenit puţin mai bună, că muzica şi dansul sunt forme ale culturii care apropie oamenii şi înfrumuseţează această lume. Nu regretăm nimic din ceea ce am făcut, poate cei 15 ani de pauză, iar dacă ar fi să o luăm de la capăt, am face la fel. Ne uneşte o mare pasiune în jurul căreia ne-am focalizat, care a trecut pe primul loc şi pentru care am renunţat la multe alte “mici plăceri ale vieţii”. Suntem de acord cu marele gânditor Norbert Viener care spunea că “cea mai mare victorie posibilă în această lume este a fi, a continua să fii şi a fi fost. Nicio înfrângere nu ne poate priva de succesul de a fi existat într-un anumit moment de timp”, iar noi am marcat prin existanţa acestui ansamblu puncte importante, având mereu convingerea că ceea ce facem e bine. A face cunoscute frumuseţea şi profunzimea folclorului românesc, a obţine premii la concursuri naţionale, a-ţi reprezenta ţara în turnee şi festivaluri internaţionale, a stârni ropote de aplauze, a ridica sala sau juriul în picioare după o reprezentaţie de excepţie, care a presupus ore de repetiţii, a savura satisfacţia celor care reuşeau să se ridice la nivelul înalt al cerinţelor, a–ţi asuma supărarea şi reproşurile celor care nu reuşeau, articolele elogioase, premiile şi trofeele, bucuria succesului, sunt lucruri unice, amintiri care ne hrănesc sufletele în momentele de tristeţe sau de singurătate. Pentru noi a fost o onoare şi o bucurie. Nu o dată, în timpul câte unui spectacol, ne-am şters pe furiş transpiraţia sau o lacrimă de bucurie ori de tristeţe şi am continuat, mulţumind publicului care nu a ştiut niciodată câtă muncă se ascunde în spatele fiecărei reprezentaţii. Iar acum, la final credem asemeni unui mare artist care nu cunoştea folclorul românesc, dar era un geniu în muzică- solistul trupei Queen- că “spectacolul trebuie să continue”, că cei ce ne vor urma au ce să înveţe de la noi, că ne-am îndeplinit o mare parte din menirea noastră şi că merităm aplauzele pe care le-am primit – şi sperăm că le vom mai primi!

Elena Ghirca (Neli)

- 77 -


40 de ani

Rapsodia Someşană

Mesaje Un cuvânt de suflet din partea unui profesionist consacrat , mare iubitor de folclor românesc autentic:

domnul profesor Florin Ciobanu

D

in cele mai vechi timpuri, jocul popular românesc a fost nelipsit din viaţa românului şi este cert că în societatea modernă el îşi găseşte un loc din ce în ce mai căutat. Ansamblul „Rapsodia Someşană”, înfiinţat în anul 1975, s-a cristalizat şi şi-a construit propria istorie la iniţiativa unor oameni sufletişti , care au căutat să păstreze şi să promoveze folclorul românesc autentic şi de calitate. Constituind o adevărată familie , Ansamblul a reuşit să treacă peste multe obstacole, dragostea sinceră faţă de folclorul nealterat , faţă de creaţia folclorică , faţă de jocul popular , l-a menţinut pe lista celor mai apreciate şi mai cunoscute ansambluri. Personal, i-am cunoscut pe mulţi dintre membrii Ansamblului încă din” prima tinereţe”, i-am văzut jucând şi atunci şi acum. Sunt mult mai maturi, mai înţelepţi, dar la fel de conştienţi că performanţa şi dăruirea sunt căile de a fi mereu Rapsodia Someşană. Timpul a dovedit că nu a fost o greşeală înfiinţarea acestui ansamblu, lumânarea aprinsă atunci pâlpâind uneori , dar dobândind tot mai multă strălucire o dată cu trecerea anilor.Ea a luminat timp de 40 de ani şi sper că va lumina şi în viitor. La cea de-a 40-a aniversare, ca prieten, vă urez tuturor sănătate şi multe succese în ţară şi în străinătate! La mulţi ani, „Rapsodia Someşană”!

Profesor Florin Ciobanu Coregraf

Mesaj de suflet din partea domnului Andrei Rusu, liderul sindicatului CTP Cluj-Napoca

L

a această foarte frumoasă aniversare a Ansamblului „Rapsodia Someşană”, din tot sufletul gânduri frumoase , urări de sănătate şi multe realizări! Cu speranţa că vor continua să ducă tradiţia Neamului Românesc încă mulţi ani, în toată lumea, un călduros „La mulţi ani!”

Ţineţi-o tot aşa! În numele Sindicatului din CTP Cluj-Napoca

Andrei Rusu Preşedinte 7.08.2015

- 79 -


Rapsodia Someşană

40 de ani

Mulţumiri

C

onform tradiţiei, pe care Ansamblul nostru a respectat-o în întreaga şi îndelungata lui existenţă, se cuvine ca acum, în acest moment aniversar, să adresăm mulţumirile noastre celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la buna desfăşurare a activităţii lui în cei 40 de ani, dar şi la realizarea acestui material şi a acestei zile care încununează munca şi talentul membrilor Ansamblului „Rapsodia Someşană”. Într-o ordine absolut aleatorie, adresăm mulţumirile noastre tuturor membrilor Ansamblului, celor care mai activează sau care au activat în trecut şi care în cei 40 de ani s-au implicat în tot ce a reprezentat activitatea cultural- folclorică: repetiţii, turnee, spactacole, dăruindu-şi timpul, talentul, energia, sufletul chiar,pentru ca prestigiul Ansamblului să rămână neştirbit. Le mulţumim din toată inima pentru tot ce au făcut bun în aceşti ani şi le dorim noi succese în viitor! O menţiune specială se cuvine a face pentru acei membrii ai Ansamblului care s-au implicat în realizarea acestui material documentar, prin trimiterea de fotografii sau de amintiri scrise care au făcut posibilă apariţia acestei publicaţii. Le mulţumim! De asemeni, mulţumim membrilor familiilor noastre, care ne-au susţinut în toţi aceşti ani pentru a ne putea achita de obligaţiile legate de Ansamblu, ştiind că acasă lucrurile se desfăşoară aşa cum trebuie, chiar şi în lipsa noastră- uneori îndelungată. Ne-au suplinit atunci când am lipsit la unele momente din viaţa familiilor noastre, au fost alături de noi în momentele de succes şi atunci când ne-a fost mai greu, ne-au aşteptat să revenim din turneele unde am participat, au înţeles că avem un ţel şi l-au respectat. Mulţumim! Se cuvine apoi să mulţumim conducerilor unor instituţii care ne-au acordat sprijin bazat pe încrederea că ceea ce facem este valoros: -actualei Companii de Transport Public ( care de-a lungul anilor a avut diferite titulaturi: ITUC; IOTC; IJTL; RATUC) pentru găzduire şi sprijin material în anii de început (procurare de costume, asigurare a transportului, etc). ; - Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj pentru tot sprijinul acordat în vederea apariţiei prezentei publicaţii şi pentru organizarea spectacolului aniversar; - Consiliului Judeţean Cluj pentru ajutorul financiar de 2000 lei destinat acestei aniversări. Le mulţumim! Nu în ultimul rând, mulţumim tuturor celor care au sponsorizat aniversarea noastră şi în special colegilor noştri care s-au implicat şi în această calitate:doamna Carmen Angela Bodea, domnul Ionel Câmpan şi domnul Vasile Bodea. Le mulţumim frumos!

- 80 -


© RAPSODIA SOMEŞANĂ

2015

Profile for Stanculescu Gelu

ANSAMBLUL FOLCLORIC RAPSODIA SOMESANA -40 DE ANI  

Cartea Ansamblului la inplinirea a 40 de ani

ANSAMBLUL FOLCLORIC RAPSODIA SOMESANA -40 DE ANI  

Cartea Ansamblului la inplinirea a 40 de ani

Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded