orice inamic extern și să înăbușească în sânge orice revoltă locală. Cu această armată și speculând abil rivalitățile politice locale, englezii au înfrânt succesiv rezistența diferiților maharajahi. Compania Indiilor de Est a purtat cu Imperiul Maratha un număr de trei războaie, între 1775-1782, 1803-1805 și 1817-1818, ultimele două fiind câștigate decisiv de către englezi care, deși s-au aflat în inferioritate numerică, au învins datorită serviciilor de spionaj performante, perfidiei intrigilor și superiorității tacticii europene de război. Imperiul Maratha a fost fondat în 1674 în baza unor elemente comune, care erau limba, religia hindusă și un puternic sentiment de apartenență națională. Împărații acestui imperiu s-au apărat cu succes împotriva Imperiului Mughal și în numai câteva decenii a ajuns cea mai importantă putere din India18. Dar odată cu slăbirea treptată și înfrângerea Imperiului Maratha, britanicii au ocupat și anexat cea mai mare parte a Indiei, regiunile Gange-Jumna, Delhi-Agra, unele părți din Gujarat, fortul Ahmmad Nagar, Mughalbandi, Garjat, Portul Balashore și Bengalul de Vest, ceea ce a dus la consolidarea puternică a Companiei Britanice a Indiei de Est. În timpul acestor războaie, cele trei armate independente ale Companiei britanice, împreună cu unele forțe neregulate de la nivel local, s-au extins la un număr total de 280.000 de militari19, până în anul 1857. În India tradițională, bărbații din castele inferioare nu puteau intra în serviciul militar, dar englezii nu și-au făcut astfel de 18
M. S. Naravane, Making of the Raj, Ed. APH, 2006 . William McElwee, The Art of War: Waterloo to Mons, Purnell Book Services, 1974, p. 72. 19
26