OBSERVATORI
Am fost observator la Referendum! MĂRTURII ALE OBSERVATORILOR DIN 9 DECEMBRIE
Andreea D., observator la Cricău Am îngheţat în ziua referendumului. Continuu, în fiecare clipă. De când m-am trezit şi până am adormit. Am îngheţat în secţia de votare Cricău unde trebuia hotărâtă cu cerneală soarta munţilor. Am îngheţat în stradă ore în şir, păzind secţia de fraudele electorale pregătite de compania cianuristă. Am îngheţat văzând bătrâni târâţi cu forţa de nepoţi şi învăţaţi că e modern să-şi vândă votul şi Apusenii. Sau văzând oameni ştampilând DA pentru mâncare şi bere. Am trăit un îngheţ continuu. Şi când beam cafea. Am îngheţat iarăşi văzând tânărul viitor preot al satului cum se înfrăţea cu aurul şi distrugerea şi niciun moment cu munţii. Şi când medicul din sat a semnat în fals adeverinţe pentru a aduna cât mai multe voturi la un referendum nedorit de nimeni. Am îngheţat pentru Roşia Montană, pentru natură, pentru dreptate şi pentru mine. Şi am stat aşa îngheţată toată ziua cu legea-n braţe pentru a păzi ce face omul necinstit, că omul necinstit necinsteşte natura. Şi aşa am şi adormit, îngheţată şi încrâncenată. Dar m-am dezgheţat miraculos a doua zi. A doua zi s-a făcut ştiut că toate relele văzute de mine n-au putut să sfarme Apusenii. Că ţăranul bun cu pământul sub picioare, moţul cu bătrânii pe prispă, cu codrii lângă el, cu istoria în braţe şi liniştea în suflet e puternic şi există. El a voit să stea acolo unde-i locul lui şi să nu vină la referendum. A preferat în schimb să stea pe prispa lui, pe pământurile lui, lângă munţii lui. Cum să nu plângi după ce ai fost atât de îngheţat?”
metrul exterior secţiei de votare afişe şi bannere cu mesajul: „DA mineritului, DA locuri de muncă”. Nesepararea secţiilor de vot pentru referendum şi parlamentare În marea majoritate a localităţilor, secţiile nu au fost separate corespunzător. Prin nerespectarea solicitării Biroului Electoral Central de a utiliza infrastructuri diferite, inclusiv săli, primarii localităţilor Cricău, Vadu Moţilor, Livezile, Avram Iancu şi Cîmpeni, preşedintele CJ Alba, precum şi membrii comisiilor secţiilor de vot, se fac vinovaţi de influenţarea electoratului de a participa la referendum. Demersurile lor denotă un interes explicit pentru validarea referendumului. La Vadu Moţilor secţiile de votare pentru referendum şi parlamentare erau plasate în incinta căminului cultural, despărţite doar de o draperie. În urma sesizărilor la Biroul Electoral Judeţean (BEJ), draperia dintre secţii a fost trasă în totalitate ca paravan, cetăţenii având căi de acces separate în cele două secţii. Cu toate acestea comisia secţiei de votare pentru referendum a continuat să cheme la vot persoanele din secţia de vot pentru parlamentare, având în vedere că draperia nu izola fonic. În urma sesizărilor succesive către BEJ, draperia dintre cele două secţii a fost sigilată efectiv
de preşedinta comisiei secţiei de parlamentare prin lipirea draperiei cu bandă adezivă de perete şi aplicarea unei ştampile. Influenţarea şi presiunea asupra electoratului Influenţarea şi presiunea asupra electoratului au fost printre cele mai grave şi larg răspândite probleme, adesea întregul personal al secţiilor de vot făcând eforturi pentru a creşte numărul de votanţi şi a le indica acestora clar şi ferm cum să voteze. Acţiuni de acest tip s-au înregistrat în secţii din localităţile: Câmpeni, Cricău, Vadu Moţilor, Bistra, Scărişoara, Baia de Arieş, Buninginea, Sălciua de Sus, Muşca, Ocoliş şi Abrud. Exemplele aduse de observatori din secţii au fost multe. Dintre ele, redăm aici o conversaţie surprinsă într-o secţie din Abrud, între 3 tineri: “Mergem şi la referendum? - Clar! Doar ne plătesc ăia. Pentru 500 de mii, clar mergem!” Solicitări fabricate pentru urna mobilă
N
umărul mare de cereri pentru urna mobilă, discrepanţa dintre numărul cererilor depuse la secţia de vot pentru referendum şi la cea pentru alegerile parlamentare, faptul că mulţi dintre “bolnavii nedeplasabili sau invalizi” nu au fost găsiţi acasă, au declarat că nu au făcut ei cererea
sau au venit să voteze în secţie, alimentează suspiciunea unei tentative de fraudă. Astfel de nereguli s-au înregistrat în localităţile: Cricău, Vadu Moţilor, Baia de Arieş, Ighiu, Câmpeni. La Cricău, spre exemplu, s-au depus 33 de solicitări pentru urna mobilă, însoţite de 33 de fişe medicale parafate de acelaşi medic şi emise în 2 zile nelucrătoare (8 şi 9 decembrie). La Vadu Moţilor au fost 29 de solicitări pentru urna mobilă la comisia pentru referendum si niciuna la comisia de parlamentare. Preşedintele comisiei a refuzat observatorului dreptul de a vedea dacă cererile sunt însoţite de adeverinţe medicale. Implicarea în activitatea comisiei a persoanelor neautorizate Printre persoanele cele mai active în influenţarea votanţilor au fost observatorii prezenţi în toate secţiile de votare din partea Ziarului de Apuseni, ziar suţinut de către RMGC. Pe lângă faptul că aceştia au încercat să determine oamenii să voteze la referendum, ei s-au implicat activ în procedurile a căror derulare trebuia să cadă exclusiv în sarcina comisiei secţiei de votare. Astfel de nereguli au fost raportate în: Baia de Arieş, Avram Iancu, Ighiu, Abrud, Bistra, Vadu Moţilor. În Baia de Arieş, observatorul Ziarului de Apuseni ştampila şi împărţea bu-
Raluca G., observator la Cîmpeni Niciun instructaj nu m-ar fi putut pregăti pentru ce am văzut, auzit şi trăit în acea zi. Pentru că mai presus de regulamente şi birocraţie, am avut de-a face cu oameni. Primul contact a fost grăitor: m-am prezentat, ca la carte, doamnei preşedinte a secţiei, după care următoarele minute le-am petrecut încercând să o consolez, răspunzându-i repetatelor întrebări: „De ce aici? Dar ..eşti sigură că aici?” Se pare că soarta-i jucase o festă, acreditarea de observator nu minţea. Preţ de 16 ore, am văzut cum primarul (care a venit de mai multe ori), a clarificat, dacă mai era nevoie, miza zilei: referendumul pentru Gold. Preşedinta secţiei, susţinătoare ferventă a corporaţiei, a încercat prin toate mijloacele posibile să asigure victoria Goldului: telefoane, interpelări ale votanţilor la alegerile legislative (mai numeroşi), pe motiv că „aşa e bine, omul să fie informat”, până când am asigurat-o ferm că această calitate de preşedinte o obligă la imparţialitate. Evident, cunoştea acest lucru, şi a fost nevoită să se supună fără drept de apel, chiar dacă ochii ei au continuat să trădeze, cum s-ar spune, „suspine negrăite”. I. P. C., observator M-am întrebat mult în ce termeni să descriu experienţa de observator independent la referendumul pentru RMGC (nu pentru „repornirea mineritului”, cum s-a insinuat!). Voi lăsa deoparte manevrele electorale pe care le-am surprins, căci ar însemna să evoc iarăşi atmosfera apăsătoare, jocul necinstit al influenţelor şi o serie de strategii din care n-au fost excluse ameninţările, mai mult sau mai puţin directe, împotriva votanţilor şi observatorilor. O atmosferă care mi-a făcut mult rău, chiar în sensul fizic al termenului, căci spre seară m-am prăbuşit, cu dureri de cap, stomac şi crize de vomă. Prefer să subliniez că, în ziua de 9 decembrie 2012, mi-am recâştigat încrederea în oameni, după momente de panică. Încet-încet, văzând cum se răresc votanţii în cursul după-amiezii, fiindcă aveau de lucru în gospodării, cu hrănitul şi adăpatul animalelor, mi-am recăpătat speranţa. Pe tot parcursul zilei, constatând că familiile tinere au boicotat în bloc scrutinul sau că unele au trimis doar câte un reprezentant – de ochii lumii (adică ai autorităţilor) – îmi spuneam că există totuşi în munţi o forţă capabilă să se opună manipulării. Când s-a deschis urna, tremuram de frică. Nu credeam că, după săptămâni de propagandă şi de minciună, oamenii vor avea energia să voteze negativ. Şi, totuşi, mi-a crescut inima când, pe buletinele de vot, vedeam mai des decât aş fi bănuit: NU! Cristian Onea, observator la Cîmpeni Ziua referendumului a fost pentru mine, ca observator, plină de surprize. În primul rând, doamnele de la secţia de votare pentru alegerile parlamentare, care se afla în aceeaşi sală cu referendumul, aproape ca m-au linşat. Se pare că nu le lăsam să facă lobby în favoarea mineritului cu cianuri. Nu înţelegeau cum îndemnarea cetăţenilor să voteze pentru minerit şi mai ales ca membru de comisie de votare poate fi ceva rău. Aşadar, după mai multe sesizări, în doamnele cu pricina parcă a intrat dihonia. S-au adunat în grup şi, cu ochii sticloşi şi faţa schimonosită de furie, au început să urle, să trântească pixuri şi foi şi să se răstească la mine. Am tăcut. Mai târziu, socializez şi îl întreb pe celălalt observator, din partea Ziarului de Apuseni, ce se mai aude pe la ei prin redacţie. Îmi răspunde că habar nu are, pentru că de fapt lucrează la bancă. O altă surpriză a fost pentru mine faptul că nu am reuşit să îmi conving colegii de secţie că sunt un simplu voluntar şi nu reprezint interesele niciunui deputat, nu primesc bani ca supraveghetor şi sunt acolo din pur spirit civic. Nu reuşeau să înţeleagă ce e ăla un voluntar. La finalul zilei, cu puţin timp înainte să se termine votarea, apare primarul din Cîmpeni, agitat şi cu buza de sus asudată şi tremurândă. Toată lumea ia poziţie de drepţi în jurul lui. Intru şi eu în joc să văd ce se întâmplă. Întreabă cum a mers votarea. „Nu prea bine, că am avut observator”, răspunde cineva. Primarul se face negru de furie şi încearcă să descopere mişelul. Deşi nu eram singurul observator din sală, un coleg mai îndrăzneţ arată spre mine. După ce se convinge că nu sunt „de-al lor”, primarul începe frenetic binecunoscuta poveste cu moţii care mor de foame. Obosit şi umilit, uit să îl intreb de ce e apa Arieşului albă de rumeguş şi dacă se mai dă câte un milion copiilor prin şcoli pentru „încurajarea unui viitor în minerit”. letine de vot, în timp ce preşedintele comisiei nu se afla în secţie. Moţii au invalidat Referendumul Cianurii În ciuda neregulilor înregistrate, menite să crească participarea la vot a cetăţenilor, în secţiile unde au existat observatori acreditaţi au participat cu 5,5% mai puţini votanţi decât la alegerile parlamentare. Aceste cifre în
Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.
sine sunt seminificative pentru voinţa locuitorilor din Apuseni, ce au ales să nu participe la un referendum imoral, simplu instrument propagandistic pentru compania minieră.