Apusenii Liberi Nr. 9-10

Nimeni nu poate fi judecător în propria-i cauză.” proverb latin

APUSENII LIBERI ZIAR DE INFORMARE AL CAMPANIEI SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Anul IV

Nr. 3-4 (9-10) 12 pagini Să n-aveţi încredere în ISDS!

ISDS este un sistem care permite companiilor străine să dea în judecată guvernul ţării gazdă la tribunale private pentru profitul nerealizat, pe baza unor tratate de investiții, nu a unor legi naționale. >>PAGINA 2

Stephanie ROTH

Problema cu Tratatul

GRATUIT

PRIMĂVARA 2016

www.apusenii-liberi.ro

roșia montană:

Istoricul arbitrajului

internațional

Într-un film documentar recent, intitulat ”Problema cu experții”, apare și povestea unui măturător din Londra. Un cunoscut ziar economic i-a solicitat previziuni despre mersul lumii, comparând ce spunea omul cu ce anticipau mari experți din domeniu. >>PAGINA 3 Mihai GOȚIU

Culisele afacerii cu păduri de la Certej Acum 70 de ani, fără să știe ce-i așteaptă, părinții și bunicii localnicilor din Certeju de Sus și-au unit sărăciile și au cumpărat în devălmășie 350 de iugăre (201 ha) de pădure și pășune, sperând să intre și ei în rândul lumii.

Aveau să se bucure de achiziție doar un an, apoi a venit schimbarea de regim și comuniștii le-au luat tot.

Radu CERNUTA

>>PAGINILE 4-5

SONDAJ: 66% dintre români cer interzicerea cianurii Agenția de cercetare a pieței, TNS CSOP, a sondat în martie anul acesta atitudinea cetățenilor români față de utilizarea cianurii în minerit. Sondajul arată că 66% dintre cei ce au răspuns își doresc interzicerea de către Parlamentul României a utilizării cianurii.

Roxana PENCEA

www.de-clic.ro

>>PAGINA 10

Roxana PENCEA

DOSAR:

>>PAGINILE 6-7

Frustrat de respingerea proiectului său, proprietarul companiei locale, Gabriel Resources a hotărât să riposteze folosindu-se de drepturile speciale pentru corporaţiile străine, prevăzute în acordurile bilateriale cu Canada și Marea Britanie. Pe 21 iulie 2015, Gabriel Resources a iniţiat un proces ISDS împotriva României, din cauza amânării unei decizii asupra proiectului minier Roșia Montană.

ANALIZE

EDITORIAL

Să n-aveţi încredere în ISDS! Stephanie Roth

Sistemul de soluţionare a disputelor dintre investitori şi state (Investor-State Dispute Settlement) sau pe scurt ISDS pare un acronim foarte plicticos. Aveţi toate scuzele să daţi repede pagina, şi chiar asta e intenţia din spatele acestui nume.

Totuşi, dacă v-aţi întrebat vreodată cum se face că firme străine obscure care funcţionează în România scapă basma curată aproape orice ar face, atunci nu vă grăbiţi să daţi pagina.

ISDS este un sistem care permite companiilor străine să dea în judecată guvernul ţării gazdă la tribunale private pentru profitul nerealizat, pe baza unor tratate de investiții, nu a unor legi naționale. Acest sistem are ca rezultat sentinţe obligatorii, transferând astfel puteri fundamentale de la legiuitori aleşi şi tribunale independente la avocaţi privaţi, care au rolul de arbitri în tribunale private. Bine aţi venit în secolul 21. Mai rău decât atât, în esenţă noi, cetăţenii, suntem cei care finanţăm companiile străine pentru acoperirea riscului legat de adoptarea de legi democratice, lucru pe care nu l-ar solicita constituţia sau tribunalele niciunei ţări.

Dacă aveţi impresia că asta e o nebunie care nu există, iată un exemplu concret: Firma canadiană Gabriel Resources (GR) a depus o plângere ISDS împotriva României deoarece deţine zăcământul de aur şi argint de la Roşia Montană şi nu poate începe exploatarea lui, din motive, după cum bine ştim, pentru care doar compania este de vină. Dar în loc să recunoască eşecurile sale evidente de-a lungul timpului şi dat fiind faptul că trebuie să păstreze aparenţele faţă de investitorii săi avizi de profit şi că în acest moment nu mai are nimic de pierdut, compania încearcă cu disperare să recupereze cât mai mulţi bani cu putinţă. Astfel că în noiembrie 2013 Directorul General al firmei Gabriel Resources, Jonathan Henry, a ameninţat cu un proces ISDS şi pretenţii de despăgubiri în valoare de nu mai puţin de patru miliarde de dolari.

Deci ca să înţelegem clar: dacă guvernul intră în joc şi din motive politice preferă să piardă procesul decât să-şi organizeze bine apărarea (şi sunt o mulţime de motive solide pentru a demonta pretenţiile GR), atunci noi, contribuabilii din România, va trebui să acoperim cele patru miliarde de dolari plătite firmei GR de la bugetul de stat.

E simplu: ori de câte ori vedeţi o companie străină care ameninţă guvernul cu un proces ISDS în locul unui proces la o curte de justiţie normală, trebuie să ştiţi că aceasta este o companie dubioasă care încearcă să scape basma curată cu ceva atât de grav, încât n-ar avea nicio şansă la un tribunal normal.

Vestea bună e că dacă insistaţi puteţi câştiga; şi nu sunteţi singuri! Cetăţenii din toate statele membre UE luptă împotriva ISDS cu un succes considerabil: după ce 97% dintr-un total de

150.000 de păreri exprimate în cadrul unei consultări la nivelul UE în 2014 au spus „Nu ISDS”, Comisia Europeană a

redenumit ISDS în ICS crezând că toate problemele se vor rezolva cu această schimbare de nume. Numai că s-a întâmplat exact invers!

Pentru a câştiga e nevoie de timp şi după cum am văzut la Roşia Montană, se poate. Dar trebuie să rămânem în continuare vigilenţi. Chiar acum este momentul cheie să punem capăt privilegiilor pentru companiile străine şi să insistăm ca toţi să fie egali în faţa legii.

Spuneţi NU ISDS!

De ce industria vrea tratatele TTIP și CETA T

Alina BANU

ratatele internaționale, denumite și tratate bilaterale de investiții, sunt acorduri între diferite state, care stabilesc termenii și condițiile în care se pot realiza investiții private de către persoane fizice sau juridice. Dispozițiile acestor tratate bilaterale oferă drepturi generoase investitorilor străini, dintre care, cel mai important, este accesul direct la instanțe internaționale pentru soluționarea neînțelegerilor cu statul gazdă, pe baza unei clauze ISDS (Investor – State Dispute Settlement), adica o justiție paralelă de arbitraj între investitor și stat. În prezent există în lume peste 3200 de astfel de tratate semnate între diferite țări. În ultimii 20 de ani asistăm la o creștere alarmantă a litigiilor între stat și investitori, de la trei cazuri cunoscute în 1997, la peste 608 de dispute, înregistrare la nivel global în 2014. Se presupune însă că acestea ar putea fi mult mai multe, dată fiind lipsa totală de transparență a acestui sistem. În prezent 80% dintre aceste litigii sunt inițiate de către marile companii din SUA, Canada și UE. state (ISDS) în CETA şi TTIP, ar duce la o dezvoltare masivă a Sumele despăgubirilor cerusistemului de arbitraj pentru inte pot ajunge la cifre astronovestiţii - şi la o creştere a obligamice, iar principalii beneficiari ţiilor şi riscurilor financiare penfinanciari sunt în majoritatea catru guvernele de ambele părţi zurilor cunoscute, marile comale Atlanticului. panii şi persoane private foarte În prezent, doar 1% dintre bogate. investițiile SUA și Canada în UE Dintre tratatele bilaterale cu sunt acoperite de tratate bilastate non-UE, tratatele în curs terale. În cazul ratificării CETA și de negociere TTIP (Parteneriatul TTIP, aceasta acoperire ar ajunTransatlantic pentru Comerț și ge la 100%, dând dreptul celor Investiții) si CETA (Acordul ecopeste 50.000 de filiale ale unor nomic și comercial UE-Canada) firme americane si 40.000 canasunt cele care au stârnit recent diene din UE de a lansa atacuri cele mai mari îngrijorări, petiții și ISDS asupra politicilor şi acţiuniproteste, nu doar în România, ci lor guvernamentale din UE. în întreaga Uniune Europeană.

Astfel există temerile fonDeşi tratatele de comerţ şi date, că TTIP și CETA împreună investiţii existente limitează deja vor putea crește incidenţa ISDS drastic capacitatea guvernelor la peste 80% din fluxurile de inde a adopta politici responsabivestiţii din întreaga lume - faţă le de mediu, în special împotride acoperirea actuală de 15va schimbărilor climatice, inclu20%, în ciuda miilor de tratate derea sistemului de soluţionare deja existente. a disputelor între investitori şi

Desen de Matt Wuerker, Politico

Un alt fenomen îngrijorător la care asistăm este creșterea numarului de cazuri de arbitraj internațional intentate de companii din industria extractivă și minieră. Dacă între 1980 și 1990 au existat doar 7 asemenea cazuri, iar în anul 2000 numărul acestora era de doar 3, numărul acestora a crescut în 2013 la 169, reprezentând 35,7% din totalul litgiilor ISDS. În prezent cazurile ISDS ale industriei extractive și miniere împotriva statelor sunt de 60, din care 23 referitoare la petrol, 19 referitoare la industria miniera, din care 5 minerit aurifer, 13 referitoare la gaz și restul sunt proiecte mixte de exploatare gaz/petrol. Marea lor majoritate sunt împotriva unor țări în curs de dezvoltare. În contextul în care la nivel mondial resursele devin din ce în ce mai puține, guvernele

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

ANALIZE

extractivă internaționale

OPINIE

Problema cu Tratatul Mihai GOȚIU

Magia dereglementărilor. Desen de Khalil Bendib

care doresc să se asigure prin politici adecvate că populația țării lor poate să beneficieze în mod echitabil de acestea, iar mediul înconjurător nu va fi afectat de proiectele extracti-

ve, ajung să fie în dezacord cu marile corporații transnaționale, pentru care profitul propriu este singura si cea mai importantă politică. Astfel în bătălia pentru resursele rămase, companiile, în

special cele din industria extractivă și minieră, uzează din ce în ce mai des de dreptul de a da în judecată la tribunalele de arbitraj internațional guvernele diferitelor țări.

ISDS – Justiție paralelă pentru corporații Mega-corporații transnaționale din sectorul minier și extractiv apelează din ce în ce mai des la tribunale de arbitraj internațional pentru soluționarea litigiilor privind resursele, iar majoritatea plângerilor sunt împotriva țărilor în curs de dezvoltare. Acest lucru este un factor de descurajare a guvernelor acestor țări în adoptarea unor politici sociale și de mediu responsabile.

- În octombrie 2012, Ecuador a fost obligată să plătească daune de 1,7 miliarde $ către Occidental Petroleum Corporation pentru anularea contractului cu aceasta. Pierderea unui alt caz, din 2010 cu Chevron a însemnat 700 miloane $ în plus pentru această companie. Aceste două sume combinate, reprezintă aproximativ 3,3% din PIB-ul acestei țări.

- Pacific Rim și Commerce Group, două corporații din domeniul mineritului, au dat în judecată statul El Salvador, pentru a face presiuni asupra guvernului să acorde autorizații pentru două proiecte de minerit aurifer de suprafață, cu un imens potențial devastator pentru mediu.

Chiar dacă CISDI a respins cazul Commerce Group, iar în cazul Pacific Rim a declarat că nu are competență, El Salvador tot va trebui să plătească 800.000 $ pentru taxele legale, iar în prezent compania solicită o anulare a deciziei.

- În 2011, Renco Group Inc. a depus o cerere de arbitraj împotriva guvernului peruan, în nume propriu și al filialei sale, Doe Run Peru. Corporația din SUA cere 800 milioane $ despăgubiri, după ce guvernul peruan a revocat licența de operare a Doe Run pentru o topitorie din La Oroya, una din zonele cele mai poluate la nivel global. Aceste resurse ar putea fi mai bine utilizate pentru a combate sărăcia care afectează 78% din populația indigenă a țării.

Cazurile de arbitraj bazate pe clauza ISDS, intentate de companii din domeniul industriei extractive și minerit ar putea crește dramatic în cazul semnării parteneriatelor TTIP și CETA. În afară de Australia, care a respins soluționarea diferendelor dintre investitori și stat, multe din țările bogate în resurse se pot confrunta pe viitor cu litigii la curtea internațională de arbitraj, în cazul în care vor întreprinde acțiuni legitime, dar care ar putea reduce profitul unor companii care au investit in sectorul extractiv.

Într-un film documentar recent, intitulat ”Problema cu experții”, apare și povestea unui măturător din Londra. Un cunoscut ziar economic i-a solicitat previziuni despre mersul lumii, comparând ce spunea omul cu ce anticipau mari experți din domeniu.

S-a dovedit că domnul cu măturoiul a avut dreptate în majoritatea cazurilor, în timp ce marii experți au greșit de cele mai multe ori. Povestea asta are mai multe explicații și concluzii. Una dintre ele e că marii experți nu sunt chiar așa experți precum se pretind a fi ori precum sunt prezentați. Mai apoi, una dintre principalele cauze pentru care marii experți s-au înșelat nu era lipsa lor de pregătire (fără școală era și măturătorul), ci pierderea contactului cu viața reală. Aflat toată ziua pe stradă și în contact permanent cu oameni de tot soiul, măturătorul învățase multe despre caracterul uman și cum acesta influențează mersul lucrurilor. Însă cea mai importantă morală a poveștii e alta: dacă măturătorul s-ar fi înșelat, asta n-ar fi deranjat pe cineva; când se înșeală însă marii experți, atunci e groasă rău. Că nu cei care se înșeală pierd (fie că se înșeală pentru că atâta îi duce mintea, fie că greșesc pentru că cineva i-a plătit să greșească), ci, în majoritatea absolută a cazurilor, oamenii de rând. Efectele crizei, cu sute și sute de milioane de persoane rămase fără economii, case, locuri de muncă, fără educație și fără îngrijiri medicale, încă nu au trecut.

Ce legătură are povestea de mai sus cu TTIP, așa-zis-ul Tratat de liber schimb între America și Europa? Păi suntem în aceeași situație. Niște domni declarați că ar fi mari experți negociază departe de ochii lumii cum e mai bine pentru mine, pentru tine și pentru alte sute de milioane de oameni. Iar noi ar trebui să-i credem pe cuvânt – doar sunt experții! –, chiar dacă unii dintre ei sunt taman din rândul celor care au cauzat marea criză a ultimilor ani! Și chiar dacă n-au dat nici cel mai mic semn că ar fi înțeles de ce au greșit (de fapt, nici măcar nu recunosc că ar fi greșit!), au pretenția ca deciziile lor să fie aplicate!

TTIP e un tratat negociat în mare secret, informațiile fiind obținute cu țârâita și nu doar de cetățenii de pe uliță, ci până și de parlamentarii europeni! Iar cât s-a aflat nu e deloc liniștitor – pentru țărani va fi mult mai rău, în competiție cu marile ferme americane și cu agricultura chimică și modificată genetic de peste Ocean; acces la sănătate vor avea și mai puțini oameni decât au acum; problemele de mediu (cum ar fi cianura ori alte poluări) se vor agrava; acces la educație și la cultură vor avea doar cei care își vor permite să plătească la greu, iar justiția, ei bine, justiția nu va fi pentru… căței. Așa-zise curți comerciale speciale vor decide când un cetățean oarecare, grupuri de cetățeni sau chiar un stat vor avea de înfruntat mari companii. Ceea ce acum este, totuși, o excepție, va deveni regula. Asta înseamnă că, pur și simplu, oamenii nu vor mai putea decide singuri ce vor să facă în ograda și pe ulița lor ori în țara lor. Decizia va fi a acestor curți speciale, exceptate de la sistemul comun de justiție!

Desigur, poate nu avem de ce să ne temem, dar dacă nu avem motive să ne temem nici ei n-ar avea de ce să se ascundă! Când la mijloc e atâta amar de bani încât cu mintea e greu să cuprinzi, nu-i de semnat așa, pe nevăzute.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

ANCHETĂ

Culisele afacerii de la Certej pachet de țigări. Aceștia erau numiți „cozi de topor”, iar autorii sugerează că originea termenului e legată de istoria formelor asociative de proprietate asupra pădurilor. În prezent, spune un studiu canadian, la nivel internațional, activitățile miniere Radu CERNUTA reprezintă și ele o amenințare la adresa comunităților și a bunuricum 70 de ani, fără să știe ce-i așteaptă, părinții și bunicii localnicilor din Certeju de lor comune, în goana după profit, Sus și-au unit sărăciile și au cumpărat în devălmășie 350 de iugăre(201 ha) de pădu- companiile încercând să le dezre și pășune, sperând să intre și ei în rândul lumii. Aveau să se bucure de achiziție doar un an, bine, controleze și să submineze legislația care le protejează.

A

apoi a venit schimbarea de regim și comuniștii le-au luat tot. Nici în ziua de azi, sătenii, prinși între legislația proastă, administrația potrivnică și un proiect minier Certej, nu au reușit să-și recupereze proprietatea. Am investigat povestea zbuciumată a Obștei Agricole Măcrișul.

O istorie transilvană

între Pârâul Căpitanului, un afluent, și o culme numită Piciorul Lung, perpendiculară și ea pe vale, a trecut în proprietatea Statului Român.

Certeju de Sus, o comună Latifundiarilor le mai rămâneau 350 din județul Hunedoara având în de iugăre (201 ha) situate mai sus de componență 9 sate, este unul din Piciorul Lung, pe ambele părți ale văii vechile centre miniere din Munții Măcrișului. Operațiunea fost trecută Apuseni, unde s-a extras aur din în Cartea Funciară la 6 mai 1941 atât mine tradiționale, cu galerii, încă la coala nou creată, 2246, cât și la vede pe vremea Habsburgilor. La chea filă a grofilor, 1674, și a avut loc suprafață însă, dealurile și munții în baza hotărârii Comisiunii de ocol din jurul satelor, cu păduri, pășuni pentru expropriere Deva nr 15/1922 și teren arabil, au fost neatinse, o din 18 iulie 1922, a hotărârii Comiteparte a sătenilor practicând agri- tului Agrar nr 79/1932 și a unei schițe cultura și creșterea animalelor. de defalcare. O copie a acesteia am Obștea Agricolă Măcrișul s-a con- obținut și noi. stituit în anul 1946, însă pentru a-i În 1946, Blum și Schulhor înțelege istoria, trebuie să mergem vând pământurile rămase Obștei mai înapoi, până la reforma agrară Agricole Măcrișul. Aceasta era din 1921 pentru a vedea ce s-a în- o asociație de pășunat înființată tâmplat cu averea familiilor înstărite chiar atunci pentru a crea cadrul Blum și Schulhor care dețineau în organizațional prin care sătenii să coproprietate mari suprafețe de te- poată deveni proprietarii terenului, ren în zonă. Din informațiile noastre, să-l poată administra și utiliza. Conaceștia au plecat din România la ve- tractul de vânzare-cumpărare a fost nirea comuniștilor și nu i-am putut încheiat la data de 30 noiembrie contacta, însă, din interviuri și docu- 1946. Contribuțiile fiecăruia dintre mente, am reușit să reconstituim po- cei 164 de membri ai Obștei au fost vestea celor peste 575 de iugăre inegale, în funcție de posibilitățile (334 ha) situate în amonte de satul financiare, fiecăruia revenindu-i o Hondol, pe valea Măcrișului. Acestea cotă de participare în dreptul de sunt identificate, practic, aproape proprietate proporțională cu suma în întregime cu numărul topografic plătită, asemănător acțiunilor într-o 3231, doar o mică bucată de 6 iugăre societate pe acțiuni. În 18 ianuarie (3,5 ha) având atribuit numărul topo- 1947, dreptul de proprietate al Obștei grafic 3232 și sunt înscrise în Cartea era trecut în Cartea Funciară la coala Funciară încă din timpul Imperiului cu numărul 2307. În 13 aprilie 1948 Austro-Ungar la coala cu numărul apare Constituția comunistă, care 1674. prevedea la articolul 6 că pădurile În urma Legii din 30 iulie 1921 pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, la fel ca în cazul tuturor marilor proprietari de pământ din România, o parte a pământurilor celor două familii, peste 225 de iugăre (130 ha), a fost expropriată. Astfel, porțiunea situată pe malul drept al Măcrișului,

aparțin poporului. Terenurile proaspăt cumpărate trec în proprietatea statului, fără însă ca această confiscare să fie trecută în Cartea Funciară sau vreun alt document. Obștea Agricolă Măcrișul era de facto desființată. În interviurile cu localnicii, aceștia au speculat că familiile Blum și Schulhor ar fi știut că urmează

Dezbinarea și-a spus cuvântul și în cazul Obștei Agricole Măcrișul. În timpul procesului, care a durat peste 3 ani, la dosar a fost depus un naționalizarea și au vândut pământul a putut fi înregistrată doar în anul tabel cu 51 de persoane, membri ai că să nu le fie luat. Astfel, tranzacția 2008 în urma unui proces, deoare- Obștei, care nu ar fi fost de acord cu ar fi fost de fapt una bazată pe ce li s-a contestat dreptul legal de a acțiunea înaintată în instanță. Există informații privilegiate și, în esență, se constitui pe motiv că ar fi trecut mai multe probleme cu acel tabel. o escrocherie. Desigur, într-un mod termenul. Procesul a fost câștigat În primul rând, nu se știe cine l-a oarecum ironic, pe vremea comunis- în recurs, la Tribunalul Hunedoara, întocmit și cine l-a depus. Apoi sunt mului a fost imposibil pentru țăranii judecătorul motivând că legea are problemele de ordin tehnic. Pentru deposedați să-și caute dreptatea. caracter reparator, nu restrictiv. Apoi, lămurirea acestora, am vorbit cu Schimbarea de regim din 1989 trebu- cererile lor de restituire a pământului doamna conferențiar Laura Bouriaud, ia să le aducă urmașilor lor o reparație. de care au fost deposedați, adresa- care predă Drept și legislație silvică la Aceasta însă nu s-a întâmplat. te Comisiei județene pentru resta- Facultatea de Silvicultură din cadrul bilirea dreptului de proprietate, au Universității Ștefan cel Mare din Surămas fără răspuns, așa că în aprilie ceava.

2010 au fost nevoiți să meargă din Din interviurile cu localnici din nou la judecată într-un proces de reCertej am aflat că cei care au semnat constituire a patrimoniului, dosarul 2988/221/2010, care avea să fie și el credeau că o fac pentru a li se restitui Ar fi trebuit să fie simplu: marcat de neclarități. individual suprafețe corespunzătoaurmașii localnicilor să reconstituie re cu cotele parte care le reveneau asociația, pământul să fie identiPentru a înțelege situația, tre- din patrimoniul Obștei. Doamna ficat în teren cu experți și trecut buie înțeleasă natura obștilor ca conferențiar Bouriaud ne-a explicat în proprietatea Obștei. Însă, în organizații și caracteristicile lor că, potrivit legii, tranziția de la comunism la socie- speciale. Liviu Măntescu și Monica „obștile trebuie să respecte regitatea actuală, nimic nu a fost sim- Vasile, cercetători la Universitatea mul silvic, asta însemnând imposiplu. Restabilirea dreptului de pro- Humboldt din Berlin, spun în artico- bilitatea de a le dezmembra, reguli prietate privată s-a făcut treptat, lul ”Reforma proprietății în România stricte pentru tăiere, iar proprietățile cu legi neclare, aplicate inconsis- rurală și pădurile comunitare” că ele mari, în devălmășie, nu pot fi înstrătent. Iar când legile au devenit mai sunt o formă de proprietate comu- inate”. limpezi, s-au ivit alte probleme. nă și, tradițional, au un management Deci abordarea individuală e ileparticipativ, sunt indivize și nu pot fi Prima lege a fondului funciar, înstrăinate. Toate acestea au fost păs- gală. Apoi am întrebat-o pe doamna Legea 18/1991, permitea doar resti- trate în legea 1/2000. Într-un alt arti- conferențiar ce greutate poate avea tuirea de suprafețe de până la 1 ha, col, aceeași autori arată că odată cu o astfel de hârtie cu 51 de semnumai persoanelor fizice și fără a venirea firmelor străine de exploa- nături depusă nu se știe de cine la respecta vechile amplasamente. A tare, mai ales austriece și italiene, procesul unei organizații cu 164 de urmat Legea 1/2000, și ea cu limite apar și presiunile asupra obștilor membri. „Reconstituirea e un drept”, și inconsistențe, dar care permitea pentru cedarea drepturilor. În 1910, ne-a spus „nu pot renunța 51 de restituirea pădurilor către persoa- primul Cod Silvic din România încear- persoane în numele Obștei”. Domne juridice și recunoștea obștile ca că să protejeze micii proprietari în nia sa ne-a explicat că, potrivit legii, forme de proprietate istorice. Abia fața corporațiilor și prevede obligația modalitățile de reprezentare a unei a treia lege, 247/2005, a venit cu „re- înregistrării legale a asociațiilor, cre- obști, ca organizație, la fel ca tot ce stitutio in integrum”. Dar după 15 ani area de statute pentru funcționarea ține de funcționarea ei internă, sunt de legi strâmbe, aplicate prost sau cu internă a acestora și folosirea de cele stabilite în statutul acesteia. În rea voință, retrocedări făcute după documente. Totuși, companiile in- interviuri, oameni prezenți la proces ureche și tot felul de matrapazlâcuri, teresate de maximizarea profiturilor ne-au spus că acolo nu s-a vorbit nici aceasta nu a reușit să rezolve reușeau adesea să găsească agenți deloc despre statut. Pur și simplu problemele. locali, de obicei în rândul elitelor respectivul tabel a fost luat în consisatului, care să-i „prostească” pe oa- derare, iar procesul a fost pierdut de Încercările de reconstituire a Obștei Agricole Măcrișul s-au lovit de meni să renunțe la drepturile lor pen- Obște prin lipsa calității procesuale. piedici încă de la început. Asociația tru recompense derizorii, cum ar fi un După părerea doamnei conferențiar

Tranziție, dezbinare, suprapuneri

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

CORUPȚIE

cu păduri

Bouriaud, „oamenii au fost înșelați”. În iunie 2010, la două luni după ce Obștea Agricolă Măcrișul a început procesul pentru a-și redobândi proprietatea, Comisia județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara eliberează Comunei Certeju de Sus Titlul de proprietate cu numărul 20/7860 pentru 283 ha și 300 m² de teren cu destinație forestieră.

Dintre acestea, 57,9 ha se regăsesc pe terenul Obștei. Mai mult decât atât, potrivit informațiilor noastre, cele 57,9 ha reprezintă locul unde Deva Gold intenționează să amplaseze iazurile de decantare.

O situație foarte convenabilă pentru corporație, dacă ne gândim că, astfel, asupra lor se putea decide printr-o simplă hotărâre de Consiliu local, mult mai accesibil decât o obște cu sute de membri și protejată de legi. Aproape imediat, terenul este concesionat companiei pentru 20 de ani, începând cu data de 5 noiembrie 2010, prin contractul cu nr.

3192. Modul în care Deva Gold a ajuns să aibă drept de folosință asupra unui teren împădurit revendicat de Obștea Agricolă Măcrișul ridică numeroase semne de întrebare.

Manevrele întortocheate ale Primăriei Certeju de Sus În încercarea de a desluși ce s-a întâmplat, ne-am lovit de mai multe dificultăți. A fost greu să găsim

După constatarea problemelor, în baza Anexei 56 nu s-au realizat puneri în posesie, iar în 2010 prin Hotărârea nr. 30 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Hunedoara, aceasta este invalidată. În schimb, tot atunci, se validează Anexa 41, în mare măsură aceeași Mărie cu altă pălărie, diferențele fiind mai mult cosmetice.

Din ea au fost eliminate referințele problematice la comuna politică și numărul topografic 3231. Rămâne numărul topografic 1841, acum partajat 1841/1962, însă acoperind două suprafețe de 268,64 ha și 14,39 ha, atribuite Primăriei sub denumirea „Pădure comunală localitatea Hondol”. Se menționează că dreptul de proprietate ar fi rezultat în urma reformei agrare din 1922, dar nu am găsit în Cartea Funciară înscrisurile corespunzătoare.

proprietate privată, a răspuns la întrebările despre problemele Anexei 56 cu observații despre Anexa 37, sau a pus la îndoială competența ocoalelor silvice și pe a noastră.

Din partea companiei, am vorbit cu domnul director, inginer Nicolae Stanca, de la care am încercat să aflăm dacă, atunci când au proiectat iazurile de decantare, au luat în considerare situația juridică a terenului și posibilele dificultăți, sau chiar conflicte cu Obștea Agricolă Măcrișul. Acesta a negat că ar fi avut cunoștință de așa ceva. L-am întrebat apoi despre modul în care s-a ajuns la această locație după ce, din informațiile noastre, în Voia, unde fuseseră proiectate inițial iazurile, au întâmpinat rezistență puternică din partea comunității locale.

Domnul Stanca a negat că opoziția localnicilor ar fi fost cauza mutării. A localnici care să vorbească cu noi. A purtate, ei mi-au atras atenția că la spus că o competiție între primării în existat și cazul unei persoane care Primăria Certeju de Sus, rubricile din Și alte lucruri s-au schimbat față ce privește taxele ar fi jucat un rol, dar ne-a contactat pentru ca apoi să se cadastru prezentau ștersături evi- de 2003. Ocolului Silvic Deva a fost în primul rând a fost o decizie ecoretragă, spunând că e urmărită și se dente, fapt menționat și în Nota de desființat la restructurarea din 2008. nomică a companiei. La un astfel de teme pentru siguranța sa și a familiei constatare. Cu privire la semnificația Inginerul Alionescu, șeful de ocol, proiect de anvergură, a spus el, cele sale. Autoritățile erau amabile până documentului, au fost foarte clari: „e s-a pensionat, iar restul echipei s-a mai mari costuri sunt cu transportul, le spuneam că ne interesează Certe- vorba de drepturi”. „Nu ne certăm împrăștiat. Nu a mai verificat nimeni astfel că e foarte important ca iazuju de Sus și Obștea Agricolă Măcrișul, ca să-i dau teren pe fostul amplasa- Anexa 41 și s-a realizat punerea în rile să fie aproape de carieră, altfel apoi începeau să ni se închidă ușile. ment”, a zis unul din ei. „Documen- posesie. Astfel a dobândit Primă- se poate ajunge în situația în care Toate acestea ne-au întărit convinge- tul spune că nu avem pe ce să ne ria Certej exact partea din terenul proiectul să fie prea scump și să nu certăm, pentru că Primăria nu are revendicat de Obște unde Deva se facă. În plus, a adăugat, există o rea că ceva nu e în regulă acolo. dreptul”, a continuat. La momentul Cu perseverență și răbdare, am respectiv, o copie a fost transmisă Gold intenționa să facă iazurile de mulțime de cerințe tehnice care țin decantare și pe care avea s-o con- de stabilitatea solului, pânza freatică reușit să ajungem să adunăm diverse Primăriei Certeju de Sus. cesioneze imediat companiei. etc. ce trebuie îndeplinite. documente și ne-am lovit de o nouă Fosta proprietate a moșierilor problemă. În mod normal, într-o În opinia noastră, deoarece investigație, documentele confirmă, Bulm și Schulhor a fost și ea parte din „prețul dictează”, cum a spus direcsau infirmă ipoteze. Aici însă nu s-a această verificare. Anexa 56 atribuie torul Stanca, iar locurile propice întâmplat așa, adesea acestea se con- cele 230 ha de la număr topografic pentru iazuri sunt rare, o ignoranță traziceau unele pe altele, astfel încât 3231 Comunei politice Hondol, alăprecum cea afișată de acesta cu prinu știam pe care să le credem. Un turi de încă 14,37 ha de la numărul vire la statutul juridic al terenului ar moment de clarificare a fost când topografic 1841, ceea ce, potrivit NoL-am contactat telefonic pe denota incompetență și imprudență am reușit să vorbim cu autorii unei tei de constatare, e incorect. domnul Petru Câmpian, primarul extremă și e greu de crezut. Pare Note de constatare din 2003 de la comunei Certeju de Sus, în încer- mult mai probabil să fi cunoscut Am reușit și noi, acum, să verifiOcolul Silvic Deva. carea de a afla care este poziția sa căm în arhiva Cărții Funciare faptul că în această situație. Domnia sa a situația Obștei Agricole Măcrișul, Pus în situația de a pregăti pen- într-adevăr drepturile asupra acesteia acuzat interese politice din partea dar, în goana după profituri maxitru punerea în posesie terenurile se împart între Statul Român, pentru unor persoane implicate în Obște me, să fi preferat vechea soluție a din Anexa 56 întocmită de Primăria suprafețele expropriate, Obștea Agri- și a pus la îndoială intențiile aces- cozilor de topor care să „prosteasCerteju de Sus și validată de Comi- colă Măcrișul, pentru bucata vândută tora privind administrarea fondului că” comunitatea locală și să-i pună sia județeană pentru reconstituirea localnicilor, iar la numărul topografic silvic. Primăria este cea care a dat la dispoziție amplasamentul necedreptului de proprietate, șeful de ocol, 1841 proprietari sunt persoane fizice, terenul companiei miniere, care, cu sar iazurilor, să le poată umple cu inginer Mihail Alionescu, un om inte- existând înscrisuri încă din secolul XIX. siguranță nu are în plan o bună ges- cianuri și metale grele, ca mai apoi, gru, cu o carieră exemplară de peste De asemenea, la numărul 1841 am gă- tionare a pădurii. Asta în condițiile în după un timp relativ scurt, 20 de 30 de ani la momentul respectiv, a sit, la fel ca silvicultorii, un teren mai care, toate bucățile din fosta moșie ani, când și-au terminat treaba, ei dat sarcină inginerului Horia Golea și mic de 1 ha, nu de 14,37 ha, cum scria Blum Schulhor de la numărul topo- să plece, lăsând responsabilitatea tehnicianului Florin Ciochină să veri- în Anexă. Ce nu apare în Nota de con- grafic 3231, despre care am reușit să monitorizării lacurilor în grija profice corectitudinea acesteia. Aceștia statare, e precizarea că termenul „co- obținem informații, conțin păduri prietarului, adică a Primăriei Certeau identificat parcelele în Cartea Fun- mună politică” se referă la comunități, clasificate în grupa funcțională 1 – ju de Sus. ciară după numerele topografice și nu la unități administrativ-teritoriale păduri de protecție. Ceea ce ne face Ce se va întâmpla în continuare, au reușit să găsească neconcordanțe și denotă o formă asociativă de pro- să credem că și restul, cele pe care e greu de spus, dar sperăm într-o înatât între Cartea Funciară și cadastrul prietate asemănătoare obștilor, care vrea să le defrișeze Deva Gold, tot de dreptare a lucrurilor, astfel ca această primăriilor cât și între originalele de la avea să fie recunoscută ca atare în protecție sunt. În rest, a fost un dialog comunitate greu încercată să poată Cartea Funciară și extrasele CF, prac- Legea 247/2005 la articolul 26, alineat al surzilor, în care domnia sa a jonglat în sfârșit intra pe un făgaș normal și să tic întreaga suprafață de peste 600 (1), astfel că ar fi un abuz să se atribuie cu termenii de proprietate publică și se poată dezvolta sănătos și durabil. ha fiind validată greșit. În discuțiile Primăriei proprietatea acesteia.

Pădurea de milioane și interesele miniere

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

DOSAR

Roșia Montană: Is internațional Roxana PENCEA

Respingerea proiectului minier Roșia Montană: O victorie istorică Campania de blocare a construirii minei de aur de la Roșia Montană a fost o victorie de mediu majoră. Începută ca o luptă a comunităţilor locale împotriva proiectului, mişcarea a căpătat o amploare internaţională. Până la urmă aceste eforturi au determinat Parlamentul să respingă legea specială pentru Roșia Montană, printr-o decizie salutată de susţinătorii protecţiei mediului din România şi din întreaga lume.

Propusă iniţial în 1997, mina de aur Roșia Montană avea în vedere exploatarea a patru munți și extragerea a 300 tone de aur. În 2013, Guvernul Ponta a înaintat Parlamentului o lege ce ar fi permis începerea proiectului minier, în ciuda opoziţiei foarte puternice din partea grupurilor locale îngrijorate de ameninţările la adresa pământurilor şi resurselor lor de apă.

În lupta lor împotriva proiectului Roșia Montană, localnicii, proprietari de terenuri reuniți în asociația Alburnus Maior au arătat că exploatarea la suprafață deschisă le-ar pune în pericol pământurile şi mijloacele de trai, dând exemple cum ar fi deversarea de la Baia Mare din 2000, când peste 100.000 de litri cu cianuri au ajuns în râul Tisa și mai apoi în Dunăre. Experţii în sănătatea mediului au demonstrat că stocarea deșeurilor în iazuri de decantare de suprafață otrăvesc şi îmbolnăvesc comunităţile din apropiere şi periclitează speciile locale de peşti şi faună sălbatică. Experţii în dreptul mediului au avertizat că dezvoltarea exploatărilor de aur prin proiecte cum ar fi Roșia Montană ar creşte şi mai mult contaminarea localităţilor deja poluate de mineritul istoric.

Răzbunarea Roșia Montană Gold Corporation Frustrat de respingerea proiectului său, proprietarul companiei locale, Gabriel Resources a hotărât să riposteze folosindu-se de drepturile speciale pentru corporaţiile străine prevăzute în acordurile bilateriale cu Canada și Marea Britanie.

Pe 21 iulie 2015, Gabriel Resources a iniţiat un proces ISDS împotriva României din cauza amânării unei decizii asupra proiectului minier Roșia Montană. Compania a

declarat presei canadiene în 2013 că va solicita despăgubiri de 4 miliarde dolari pentru cheltuielile presupuse pe care le-ar fi efectuat şi pentru „veniturile estimate” pe care pretinde că le-ar fi obţinut din proiectul minier (în procesele ISDS se solicită de multe ori despăgubiri pentru profiturile ipotetice, „anticipate”).

Gabriel Resources a raportat investiţii de 700 milioane USD în proiect, dar solicită o sumă de cinci ori mai mare decât aceasta de la cetăţenii români.

GABRIEL RESOURCES A AMENINȚAT CU ARBITRAJUL INTERNAȚIONAL PENTRU A OBȚINE ÎNCEPEREA EXPLOATĂRII LA ROȘIA MONTANĂ După ce obtinem 4 miliarde $ pentru Rosia Montană, ce urmează?

Hai să propunem construiera unui tunel până în Marea Britanie

e ă de ent i Ce cel ex

În anunţul său de intenţie, Gabriel Resources susţine că România a încălcat 3 drepturi ale investitorilor străini conform tratatelor bilaterale cu Canada și Marea Britanie, enumerate mai jos. Dacă tribunalul ISDS de la Wahington dă câştig de cauză companiei Gabriel Resources cu privire la oricare dintre aceste revendicări, ar putea obliga România să plătească despăgubiri companiei: – Minimum Standard of Treatment (Standardul minim de tratament – MST): Gabriel Resources pretinde că România a încălcat dreptul său la “standardul minim de tratament”, un concept vag promis companiilor prin acordurile bilaterale şi alte acorduri de comerţ (inclusiv CETA şi probabil şi TTIP), susţinând că România a determinat compania să-şi formeze „aşteptări rezonabile” în sensul că Guvernul va aproba proiectul minier.

proprierii Indirecte: Gabriel Resources susţine că România „a privat în mod substanţial” compania de valoarea și profiturile aferente, făcute din proiect.

– Tratament corect și echitabil (Fair and Equitable Treatment): Compania susţine că guvernul României a tratat mai bine companiile autohtone care operează în minerit, decât a fost tratată firma Gabriel Resources.

Nu este surprinzător faptul că Gabriel Resources se bazează pe argumentul „Standardul minim de tratament” (MST). Presupusele încălcări ale MST au reprezentat, în trei cazuri din patru, motivul câştigului investitorilor în procesele ISDS conform acordurilor de comerţ şi investiţii ale SUA. Tribunalele ISDS au decis de multe ori că guvernele au încălcat „drepturile” vagi şi generale ale companiilor privind MST atunci când un guvern - Protecţia împotriva Ex- a implementat politici cum

România nu gustă cianura.

ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care compania le descrie ca fiind „arbitrare” sau care modifică un cadru legislativ pe care compania „s-a bazat în mod rezonabil” când a început investiţia.

Pentru a-şi susţine afirmaţia că România nu i-a acordat „standardul minim de tratament”, Gabriel Resources face referire în mod specific la opoziţia publică generală din țara noastră faţă de proiectul minei ca fiind o dovadă a faptul că respingerea legii Roșiei Montane de către Parlament a fost „arbitrară” şi i-a înşelat „aşteptările”. Compania afirmă că, deşi în 2013 Guvernul fusese înclinat să aprobe proiectul, ulterior politicienii şi activiştii de mediu au continuat să afirme că proiectul ar avea consecinţe de mediu dezastruoase, ceea ce a dus în final la respingerea de către Parlament în 2014.

DOSAR

storicul arbitrajului 10

ROMÂNIA

PEST

180

E

1

E€

OAN

MILI

PESTE

MILIARD €

REVENDICATE DE COMPANII

Revendicarea Gabriel Resources legată de MST arată că, pe baza regulilor actuale privind comerţul şi investiţiile, guvernele nu-şi mai pot modifica politicile ca răspuns la îngrijorările publicului legate de probleme de mediu, sociale, de sănătate şi altele, decât cu riscul de a plăti companiilor miliarde de dolari ca despăgubiri. Acest lucru nu doar că pune sub semnul întrebării un pilon central al democraţiei, prin care electoratul îşi convinge reprezentanţii să adopte politici mai bune, ci şi subminează drastic capacitatea guvernelor de a lua măsuri de protecţie esenţiale pentru public şi pentru mediu.

Jumătate din noile litigii ISDS lansate în 2014 au vizat politici care afectează exploatările de petrol şi gaze, minerit sau producţia de energie electrică. În loc să reducă ameninţările tot mai puternice pe care ISDS le aduce măsurilor de protecţie a mediului, acordurile de liber schimb precum CETA cu Canada şi TTIP cu Statele Unite ar permite unor mii de alte corporaţii să se folosească de tribunalele ISDS, care nu răspund în faţa nimănui, pentru a ataca astfel de politici de interes public din întreaga lume.

A sosit timpul să se pună capăt privilegiilor speciale pentru investitori Cazul arbitrajului referitor la Roșia Montană, care contestă decizia României de a împiedica proiectul minier, arată ameninţările pe care le reprezintă aceste reglementări comerciale asupra democraţiei şi climei prin acordarea de drepturi speciale investitorilor străini (prin ISDS).

Atâta timp cât drepturile speciale pentru investitori rămân prezente în acordurile comerciale, acestea vor continua să dea prioritate intereselor pe termen scurt ale corporaţiilor în detrimentul binelui public, inclusiv în detrimentul politicilor care ar ajuta la abordarea crizei schimbărilor climatice.

Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii – TTIP În cadrul negocierilor pentru TTIP, UE şi SUA se pregătesc să extindă masiv sfera de cuprindere a privilegiilor pentru investitori. Acordul propus ar da mai ales un impuls major companiilor care au intenţia să acţioneze în judecată guvernele europene. În prezent doar 8% dintre companiile americane care funcţionează în UE sunt acoperite de ISDS (prin tratatele bilaterale). Din informaţiile deţinute, au fost cerute de la statele membre UE despăgubiri în valoare totală de 30 de miliarde de euro prin ISDS.

Confruntată cu proteste masive din partea grupurilor de consumatori, a organizaţiilor de mediu şi a sindicatelor, Comisia Europeană a înaintat o propunere de „Sistem de justiţie pentru investiţii” (“Investment Court System” - ICS) care ar veni în întâmpinarea acestor motive de îngrijorare, după cum susţin adepţii TTIP. Totuşi, această propunere, marcată de probleme grave, ignoră esenţialul: ISDS nu este necesar. UE şi SUA reprezintă, una pentru cealaltă, principalul partener de comerţ, cu fluxuri importante de investiţii şi

sisteme de justiţie puternice existente pe ambele părţi ale Atlanticului, care să asigure protecţia investitorilor. În plus, propunerea pentru un „Sistem de justiţie pentru investiţii” ignoră rezultatul consultărilor publice proprii din cadrul UE cu privire la includerea unor drepturi speciale pentru investitori într-un viitor acord TTIP. Pe baza capitolului privind investiţiile propus pentru acordul de comerţ dintre UE şi Canada (CETA), un procent covârşitor de 97% dintre respondenţii sondajului au respins complet ISDS.

TTIP

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

E

A P O R U

COMUNITATE

Un singur megaproiect – CERTEJ. Restul e tăcere.

Raluca VEȘTEMEANU

D

upă eșecul companiei miniere de la Roșia Montană, cea de la Certej a reușit să concesioneze peste 4800 de hectare de teren pentru care a inventat șase proiecte mai mici. Strategia a prins bine, mai ales în ochii autorităților române, care au rămas nepăsătoare în fața distrugerii programate.

Proiectul minier Certej a fost astfel împărțit pe felii, ca să nu se mai sperie nimeni de dimensiunea sa exagerată. De 2 ori mai mare ca proiectul Roșia Montană, Certejul a reușit să evite evaluarea cumulată a impactului asupra mediului, încălcând astfel legislația românească și europeană.

Perimetre ca Băița Crăciunești, Troița Pițiguș și Certej Nord sunt incluse în proiectul minier Certej, însă în zonele care ar urma să fie afectate, nimeni nu știe nimic. Pe drumurile prăfuite din Certej sau Băița liniștea nu prevestește dezastrul ce se planifică în spatele ușilor închise.

Oamenii nimănui Experiența Campaniei Salvați Roșia Montană ne-a învățat că este foarte important să vorbim cu comunitățile afectate de minerit.

Așa a luat naștere și rețeaua Mining Watch România, care monitorizează proiectele miniere aurifere de pe tot teritoriul țării. Ca parte a acestei rețele, am fost în fiecare localitate care ar urma să fie afectată de mega-proiectul Certej și am vorbit cu oamenii care se simt ‚ai nimănui’.

Din momentul în care a început proiectul acesta, obținerea acordurilor de mediu s-a făcut fără a exista dezbateri publice. ”Nu a existat nicio dezbatere publică, nici la nivelul comunei Certej, nici la nivelul comunei Băița sau în comuna Balșa”, îmi povestește un localnic din Băița.

Apoi continuă pe același ton grav: ”Noi am solicitat o dezbatere publică la care n-au venit cei de la Deva Gold, în schimb a venit directoarea de la Agenția de Protecție a Mediului, care nu a știut în ce bază s-a obținut acordul de mediu, ea urmând să dea o revizuire a acordului de mediu. Pentru că zicea: Domnule, eu nu știu ce urmează să fie acolo.”

În urma prezentărilor publice ținute de rețeaua Mining Watch, localnicii au auzit pentru prima dată detaliile proiectului minier propus în zona lor. Cei de la Deva Gold nu au venit niciodată să vorbească cu ei. Oamenii știau de Gold, știau că au forat pe dealurile comunei, știau că au venit să negocieze cu primarul. Dar oamenii Goldului nu s-au obosit niciodată să informeze și comunitatea locală cu privire la planurile lor.

Etapa I – Certej Certeju de Sus este o veche localitate minieră, adusă sistematic la limita sărăciei. Mulți lucrează prin străinătate, alții trăiesc doar din ajutoare. Oamenii sunt abandonați și dezrădăcinați. Localitatea este considerată zonă montană defavorizată, deși amplasarea ar permite, doar la o primă vedere, apicultură, agroturism sau creșterea animalelor. Aici, oamenii au fost crescuți de generații cu ideea că nimic nu se poate face în afara mineritului. Mulți dintre ei nici nu mai încearcă, doar așteaptă.

Dar situația nu este la fel în toată comuna. Odată ieșit din centrul comunei, te întâmpină peisajul pi-

toresc, tipic Apusenilor. În Hondol, Măgura-Toplița, Vărmaga, Nojag sau Săcărâmb oamenii trăiesc din agricultură. Au pământ pe care îl lucrează. Pădure din care taie lemne pentru foc. Animale de care se îngrijesc. Unii dintre ei nu vor minerit pentru că astfel ar pierde toată agoniseala de-o viață.

La Certej se propune o distrugere de 10 ori mai mare în comparație cu vechea exploatare, cu de 2 ori mai puține locuri de muncă față de 2006 sau de 7 ori mai puține locuri de muncă față de 1996. În rapoartele oficiale se estimează un număr de doar 221 de locuri de muncă în anul 5 de producție.

Barajele iazurilor de decantare ar avea înălțimi de 70 m și 169 m.

Acesta din urmă ar fi de două ori mai înalt decât Casa Poporului. În planurile companiei miniere, iazurile urmează să fie amplasate deasupra unor zone dens populate, cum ar fi Hondolul sau Bocșa Mare.

Peste 180 de hectare de pădure vor fi defrișate iar cele două cariere, care vor lua locul biodiversității, ar urma să fie vizibile din spațiu.

Etapa II – Băița Deva Gold nu a întârziat să-și pună în aplicare planurile și a început deja procedura de evaluare a impactului de mediu pentru zăcământul Teascu, din perimetrul Băița. Pe coasta domoală a dealului Teascu, compania minieră ar vrea să sape o gaură de 85 de metri adâncime. În plus, 10 halde de steril provenite de la vechile exploatări din subteran ar urma să fie reprocesate. Totul ar fi excavat și încărcat pentru a fi transportat la viitoarea uzină de preparare de la Certej. În doar trei ani, cât este durata de viață estimată a carierei, tânăra pădure de pe Teascu ar dispărea și în locul ei ar rămâne un hău, de care nimeni nu va fi responsabil.

Un localnic din Băița ne povestește cum, în cazul unei exploatări în carieră deschisă, se vor schimba curenții de aer și toată zona s-ar putea deșertifica; că s-ar pierde toată biodiversitatea; că pe când se lucra cu cianuri la Zlatna nu le mai creștea nimic oamenilor în grădini. Vânturile aduceau cu ele praful de la exploatări și ploi acide. Același lucru mi-l spusese și un localnic din Bucureșci, cu o săptămână înainte. Atât Băița cât

și Bucureșciul sunt la aproximativ 25 km distanță, în linie dreaptă, de Zlatna.

Cianura La uzina de preparare de la Certej se va folosi cianură. Compania minieră ar vrea să folosească de 100 de ori mai multă decât se utiliza la vechea exploatare. Tradusă în cifre, această cantitate ar însemna

1.653 de tone pe an.

După cei 16 ani, cât se estimează că va dura exploatarea de la Certej, compania va pleca, lăsând în urmă milioane de tone de cianuri în uriașe iazuri de decantare.

Tăcerea e de aur Din anul 1999, când Deva Gold a obținut prima concesiune minieră la Certej, nu a existat nicio dezbatere publică reală despre proiectul de minerit și impactul acestuia asupra localnicilor.

Pentru companiile miniere, care plănuiesc distrugerea, tăcerea este secretul succesului.

Lor nu le pasă că cianura va umple sute de hectare pe văile munților. Dar ție?

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

ARBITRAJE INTERNAȚIONALE

Sistemul injust al arbitrajelor internaționale Roxana PENCEA

Singurele beneficiare alte tratatelor de investiții semnate între state sunt corporațiile. Practic acestea primesc o poliță de asigurare suplimentară: li se dă dreptul de a da în judecată statul gazdă dacă investiția lor nu și-a atins scopul. Motivația acestor tratate stă în faptul că anumite guverne sunt considerate riscante pentru investiții și în egală măsură și sistemul juridic al statului respectiv este considerat riscant.

Pentru a limita riscul, a fost inventată clauza ISDS, sau mai simplu spus, un mecanism de rezolvare a litigiilor dintre investitor și stat.

Chiar dacă sună foarte abstract, această clauză reprezintă acceptarea unui sistem paralel de justiție, care nu are nicio legătură cu sistemul național sau internațional de justiție. În anii ‘90 și România era considerată un stat riscant din perspectiva investitorilor, iar aceștia au convins guvernele să accepte această poliță de asigurare. Țara noastră a semnat 82 astfel de tratate, ceea ce a expus bugetul de stat la plata de despăgubiri în cazul în care vreuna din corporațiile venite în România se simțea nedreptățită.

Derapajele acestui sistem nu au întârziat să apară. Frații Micula, antreprenori din România, aveau cetățenie suedeză și au pretins că sunt investitori străini îndreptându-se împotriva propriului stat. Au folosit astfel tratatul bilateral România - Suedia. În cazul Ioan Micula, Viorel Micula vs. România, frații Micula au câștigat de la bugetul de stat compensații în valoare de 183.311.336 euro, contravaloarea a 38.491 de salarii anu-

ale de asistente medicale din România.

Ce stă la baza unui arbitraj internațional?

Mecanismul de ISDS. Acest mecanism de soluționare a litigiilor dintre investitor și stat permite corporațiilor străine să dea în judecată statele la curți de arbitraj private. Aceste procese nu se bazează pe legislația națională, ci mai degrabă pe puterea celui mai influent; cu toate astea, deciziile au forță obligatorie. Corporațiile pot da în judecată statele pentru afectarea profiturilor actuale și chiar pentru eventuala afectare a profiturilor viitoare. De acest mecanism se folosește și

Gabriel Resources, compania canadiană care deține Roșia Montană Gold Corporation.

Doar investitorii străini au dreptul de a da în judecată statele gazdă la curți de arbitraj private invocând clauza ISDS Fiecare parte numește câte un arbitru și se pun de acord în alegerea celui de-al treilea arbitru (judecător neutru).

Apoi aceștia tranșează cazul în spatele ușilor închise, aproape ca la piață. Cazurile de arbitraj comercial produc o decizie finală, decizie la care nu se poate face apel la nicio curte supremă de justiție și nici măcar la Curtea Europeană de

Justiție.

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) mai mult de jumătate dintre arbitri sunt avocații unor compani. Onorariul lor este foarte ridicat, factureză în regim de plata cu ora. Mai mult de 60% dintre ei reprezintă la rândul lor – în calitate de avocați – companii în cadrul proceselor ISDS. Acest lucru ar fi de neconceput pentru judecătorii independenți care lucrează la curți de justiție obișnuite.

Această explozie a arbitrajului a generat profituri imense pentru avocaţii specializaţi în investiţii plătite de contribuabili. Costurile legale şi cu arbitrajul se ridică în medie la peste 8 milioane $ pentru fiecare dispută investitor - stat, iar în unele cazuri depăşesc chiar 30 de milioane $. Firme-

ECHIVALENTUL A

38.491 183.311.336 €

=

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

le de avocatură de elită aplică chiar şi tarife de 1.000 $ pe oră, pe avocat - şi sunt echipe întregi care se ocupă de fiecare caz. Arbitrii câştigă şi ei salarii exorbitante, care se ridică până la aproape 1 milion $, într-un caz cunoscut.

Aceste costuri sunt plătite de contribuabili, inclusiv în ţările unde oamenii nu au nici măcar acces la serviciile de bază.

De exemplu guvernul din Filipine a cheltuit 58 de milioane $ pentru apărare în două litigii împotriva operatorului german de aeroporturi Fraport; cu această sumă s-ar fi putut plăti salariile pe un an pentru 12.500 de profesori sau s-ar fi putut vaccina 3,8 milioane de copii împotriva unor boli cum ar fi TBC, difterie, tetanus şi polio.

SONDAJ

SONDAJ: 66% dintre români cer interzicerea cianurii

Roxana PENCEA

A

genția de cercetare a pieței, TNS CSOP, a sondat în martie anul acesta atitudinea cetățenilor români față de utilizarea cianurii în minerit. Sondajul arată că 66% dintre cei ce au răspuns își doresc interzicerea de către Parlamentul României a utilizării cianurii. Acest procent crește pănă la 85% în zona Centru, zona din imediata vecinătate a zăcămintelor aurifere preconizate a fi exploatate în viitorul apropiat.

Cercetarea s-a realizat la nivel național și se bazează pe 1045 interviuri față-în-față cu femei și bărbați, cu vârsta între 18-64 de ani, locuitori atât din zona urbană cât și rurală. Sondajul a fost efectuat în contextul în care Parlamentul României trebuie să decidă asupra proiectului legislativ de interzicere a cianurii în minerit.

Inițiativa legislativă de amendare a Legii Minelor, introdusă în 2007, a fost ascunsă în diferite momente cheie în sertarele Comisiei pentru Industrii din Camera Deputaților. În decembrie 2015, plenul Camerei a dezbătut legea și a votat retrimiterea sa la comisie, pentru un nou raport. Legea avea recomandare de respingere, iar la presiunea cetățenilor, parlamentarii au decis retrimiterea sa la comisia de specialitate. În paralel, a fost cerut și un nou punct de vedere din partea Guvernului Cioloș.

63%

Interzicerea utilizării cianurii ar trebui să devină o prioritate pentru Parlamentul României, conform opiniei a 60% din populația țării, în special în rândul persoanelor cu vârsta între 30-64 ani, cu studii medii și superioare. Sondajul arată și că 70% din populație valorizează metodele alternative de creare de locuri de muncă (turism, agricultură etc.), comparativ cu deschiderea unei exploatari miniere: “Toate instituțiile statului fug fără grație de subiectul interzicerii cianurii în minerit. Este an electoral și toată țara își dorește să scape de grija poluării cu cianuri, numai politicienii încă visează la odioasele afaceri cu industria minieră. Unde noi, cetățenii, vedem ploi acide și scurgeri toxice, ei văd o mare oportunitate de afaceri după alegeri. Este de datoria și în puterea noastră să le scoatem cianura din cap,” a declarat Eugen David, președintele asociației Alburnus Maior.

SEMNEAZĂ PETIȚIA PE: facem.de-clic.ro/faracianura

deră că utilizarea cianurii este toxică pentru oameni și mediul înconjurător;

Dacă ar fi să aleagă între distrugerea unui munte și reciclarea telefoanelor mobile pentru a obține aceeași cantitate de aur, populația României încli-

60%

(60%

nă mai degrabă spre reciclare dintre respondenți). Această opinie este mult mai accentuată în zona centrală a României, unde întâlnim cel mai mare procent al celor “pro reciclare”

(73%);

CERE DEPUTAȚILOR SĂ INTERZICĂ CIANURA! Cianura a ajuns pe masa deputaților.

Interzicerea cianurii este acum posibilă prin votul Parlamentului.

Pe 2 și 3 decembrie propunerea de lege s-a aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, având raport de respingere.

Mobilizarea extraordinară a mii de cetățeni, care și-au contactat în aceste două zile deputații, a făcut ca legea să fie retrimisă la Comisia de Industrii pentru un nou raport. De asemenea, se așteaptă ca Guvernul Cioloș să emită un nou punct de vedere, actualizat, pe acest subiect. Petiția a fost semnată de 14,500 de cetățeni! Mobilizarea continuă!

63% dintre cei ce au răspuns consi-

70% dintre respondenți consideră că

70%

turismul, agricultura și punerea în valoare a patrimoniului este o soluție mai bună pentru crearea aceluiași număr de locuri de muncă, decât deschiderea unei exploatări miniere. În zonele Cen-

(86%)

(88%)

și Sud-Vest , valotru rizarea metodelor alternative de creare de locuri de muncă este îmbrățișată de mai mulți oameni decât în oricare alte zone din România.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

DIVERTISMENT Dicționar de noi termeni folosiți de industria minieră: Loc de muncă – țeapă trasă șomerilor ca să permită începerea unui proiect minier la ei în comunitate fără garanții că vor și lua un salariu oricât de mic în cele din urmă.

Dosar de autorizare – șpaga primarului.

Plan Urbanistic Zonal – șpaga consilierilor locali.

Aviz de specialitate – șpaga președintelui Consiliului Județean.

Licență de exploatare – șpaga dată la ANRM. Acord de mediu – Un fel de pensionare după încheierea mandatului prin angajare la compania minieră.

Implicare în comunitate – Ceva lucrare pe care trebuia să o facă primăria și care a plătit-o compania mineră la firma unei rude a primarului.

Banii chiar vorbesc! Numai că mie îmi spun mereu “Adio!” *** Când am semnat pentru proiectele miniere, a fost pentru că noi avem resursele și ei aveau banii. Acum ei au banii și noi nu mai avem resursele. *** Un student face o cercetare despre șefii firmelor înregistrate în Panama.

– Nu vă supărați, cam câți bani aveți de cheltuială?

– Cam 200 de mii de dolari.

– Mă refer la suma pe an – A, am crezut că la mine… *** Un hoț îndreaptă pistolul către victimă și strigă: – Dă-mi toți banii tăi!

– Tu știi cine sunt eu? Eu sunt un politician de renume…

– Bine, atunci dă-mi toți banii MEI! *** Din cauza crizei financiare globale și a prețului aurului foarte scăzut, companiile miniere au trebuit să facă reduceri de costuri impresionante. Până acum au renunțat la serviciile a doi deputați, un ministru și un senator. *** O fetiță îl întreabă pe tatăl său: – Tati, toate basmele încep cu “A fost odată ca niciodată”?

– Nu. Unele încep cu “Dacă dăm drumul la mină…”

alburnusmaior rosia.montana.in.unesco SalvatiRosiaMontana1 alburnusmaior www.rosiamontana.org www.apusenii-liberi.ro

*** Într-un avion pe ruta ClujBucurești, trei politicieni discută: – Dacă arunc o bancnotă de 500 de lei pe geam, fac un om fericit.

– Dacă arunc cinci bancnote de 100 de lei pe geam, fac 5 oameni fericiți.

– Dacă arunc 50 de bancnote de 10 lei pe geam, fac 50 de oameni fericiți.

Pilotul intervine: – Dacă vă arunc eu pe toți trei pe geam, fac 20 de milioane de români fericiți. *** Care e diferența dintre clasa politică și Mafia?

– Mafia măcar e organizată. *** Un politician sună la 112: – M-am săturat. Îmi iau viața.

Mă spânzur!

Operatorul: – Rămâneți pe fir... *** Un copil plânge în Teleorman, în fața secției de vot.

– De ce plângi? îl întreabă Dragnea.

– A murit tata. Acum cinci ani.

– Păi și nu ți-a mai trecut?

– Ba da, dar azi a fost la vot și pe la mine nu a trecut să mă vadă. *** Un politician merge la croitor să-și facă costum. Îl probează, îi vine bine. Când să vadă cum Redacţia Apusenii Liberi Claudia Apostol Alina Banu Tudor Brădăţan Radu Cernuta Mihai Goţiu Sorana Olaru-Zăinescu Roxana Pencea Ioan Pop-Curşeu Stephanie Roth Raluca Veștemeanu Concept grafic: Luminiţa Dejeu Ilustraţii: Aurel Miclea (miau007) Corectură: Alina Banu,

îi stă cu mâinile în buzunar, vede că nu are.

– De ce nu sunt buzunare?

– Păi nu sunteți politician?

Nu credeam că sunteți prinși vreodată cu mâna în propriul buzunar… *** Niște angajați din minister se plâng: – De când cu noua conducere vor să muncim în grupul de lucru cât 5 oameni!

– Și câți sunteți?

– Zece. *** De ce rechinii nu atacă niciodată șefii de companii miniere?

Curtoazie profesională. *** Un fost director al MINVEST a fost atacat de hoți. După ce se luptă pe viață și pe moarte cu ei, aceștia îi iau portofelul.

– De ce te-ai bătut atâta pentru un milion?

– Credeam că o să-mi găsiți contul din Panama… *** La o întâlnire cu consiliul local, șeful unei companii miniere exclamă: – Dacă dăm drumul la proiectul minier, veți fi toți milionari!

– Și cu primarul ce faceți? El e deja miliardar! ***

Ioan Pop-Curşeu Ziarul Apusenii Liberi este realizat și distribuit pe bază de voluntariat.

Alătură-te şi tu echipei de distribuţie, sunând la telefon 0364-104706.

Publicaţie editată de Asociaţia Alburnus Maior Adresă: str Principală, nr. 229, Roşia Montană, Alba alburnusmaior@ngo.ro ISSN 2286 -1726 Tipărit de Tipografia Garamond

Zonă monoindustrială – garanția că locuitorii zonei rămân săraci și încrezători într-un “loc de muncă”.

Dezvoltare alternativă – Orice sursă viabilă de bani care nu vine de la compania minieră și poate să distragă șomerul de la “Loc de muncă”.

Iaz de decantare – Sursa îmbolnăvirii de cancer.

Exploatare la suprafață – foarte puține locuri de muncă Precontract – țeapa prin care nu mai poți vinde terenul la prețul pieței, ci la prețul impus de compania minieră.

Low cost – nu investesc nimic, nu plătesc nimic, scot aurul cât mai ieftin cu putință și pleacă.

Retrocedare terenuri – motivul pentru care primarul intră la pușcărie dacă a dat companiei terenuri care nu erau ale lui.

Donează 2%

Puteți susține activitatea Asociației Alburnus Maior direcționând 2% din impozitul anual sau donând direct în contul asociației: RO17RNCB0008021190850001 (RON) deschis la BCR Câmpeni.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

Campania Salvați Roșia Montană solidaritate pentru comunitate, proiect finanțat prin granturile SEE 2009 - 2014, în cadrul Fondului ONG România.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 - 2014.

Cazuri ISDS

din lumea întreagă Mecanismul de soluționare a litigiilor între investitori și state (ISDS) este propus în cadrul acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (TTIP).

60%

76%

din arbitrajele împotriva statelor UE au la bază tematici de mediu

29 miliarde € VALOAREA COMPENSAȚIILOR cerute statelor membre UE, dintre acestea, 21 de miliarde sunt solicitate țărilor din Europa de Est

3,5 miliarde € VALOAREA COMPENSAȚIILOR obținute de la state UE prin arbitraje de către companii până în prezent

din cazuri sunt îndreptate împotriva statelor UE care au aderat la uniune după 2004

isds

ARBaITRAJ international

Un sistem inventat în sprijinul corporațiilor pentru a ignora sitemele de justiție națională.

Ce e și mai grav, investitorii străini sunt favorizați în detrimentul investitorilor de pe piața internă a unui stat.

6,5 milioane Euro/caz Chiar dacă guvernul reușește să se apere într-un astfel de caz, tot va rămâne cu costurile pentru onorariile avocaților și taxele legale (în medie de 6,5 milioane Euro/caz), sume plătite de la bugetul de stat - în final de contribuabili.

43 %

Din cele

127

15 - ÎN FAVOAREA STATULUI 13 - COMPROMIS 18 - REZULTAT NECUNOSCUT ARBITRAJE 21 - RESPINSE CUNOSCUTE 46 - ÎN CURS DE SOLUȚIONARE

societatea civilă în ac ţiune

Roșia Montană și despăgubirile uriașe, de până la 4 miliarde $ cerute de Gabriel Resources pentru că statul român nu a avizat un proiect ilegal, sunt dovada a ceea ce tratate precum TTIP și CETA vor institui ca regulă. Dacă și ție ți se pare absurd ca un stat democratic să dea socoteală și sume exorbitante unei corporații care nu respectă legea, cere și tu Guvernului să facă publice toate documentele și procedura din arbitrajul internațional pe tema Roșiei Montane.

Urmărește-ne pentru noutăți pe www.rosiamontana.org