Martie - Educație

Educația remedială ce s-a desfăşurat în perioada februarie-martie 2022 sub coordonarea doamnei învățătoare Laura Cobzaru a fost o oportunitate de a-i ajuta în demersul actului de învățare pe acei elevi din gimnaziu care prezentau o situație specială, financiară nefavorabilă, ori rezultate nesatisfăcătoare la învățătură din diverse motive.

O dată la două săptămâni, aproape în fiecare zi existau tineri dispuși să-și dedice două ore, după cursuri, pentru a-i ajuta pe ceilalți, că doar dar din dar se face rai. Astfel, cei mai mici au putut înțelege mai bine normele gramaticale ale limbii române, dar și cum să folosească formulele matematice pentru a-şi rezolva temele şi fișele de lucru acordate.

Răbdarea și necesitatea de a-ți păstra calmul au fost îmbunătățite considerabil în rândul voluntarilor, deoarece am conștientizat cât este de dificil să fi profesor de fapt și să o poți lua de la capăt chiar și când nu ești luat în serios ori te simți ca şi când ai vorbi în fața unei clase goale. Totuși am realizat că indiferent de efortul depus de un cadru didactic, totul depinde de elev dacă își dorește să învețe sau nu, fiind puține cazurile în care copilul este incapabil, poate doar neînțeles.

Ce m-a marcat a fost facilitatea din rândul unora nepăsători cu privire la școală de a învăța rapid şi dificultatea altora care deși își dădeau silința tot nu înțelegeau, astfel nu toate depind numai de tine cât și de circumstanțele în care ai fost crescut și anturajul.

A fost o activitate ce te-a făcut să te cunoști mai bine atât pe tine cât și pe cei din jurul tău, deoarece ai fost nevoit să te pui în locul unui copil și să predai exact pe înțelesul său, folosind asocieri accesibile pentru a-l face să înțeleagă unele noțiuni. De exemplu la început suma fețelor a trei zaruri părea ceva imposibil de realizat pentru ei, însă desenând fiecare față a unui zar apoi adunând și înmulțind bulinuțele a devenit totul mai ușor.

Speranța că pe viitor acest sistem de învățământ o să evolueze în așa măsură încât să-i favorizeze pe toți, indiferent de metoda de învățare, speranța de care dispune fiecare va muri ultima, odată cu dispariția oamenilor care-și dedică din timpul lor în scop umanitar, făcând voluntariat.

Aprilie - Dezvoltare

Ulterior, câțiva voluntari au profitat de șansa de a fi şi ei în centrul atenției printr-o ocazie inedită de a ieși din zona lor de confort, la care n-au mai luat parte de această dată copiii. Tabăra de formare a voluntarilor de la Vânători, Neamț, a avut loc în weekendul 1-3 aprilie 2022, iar scopul său principal a fost de a planifica următoarea acțiune ce urma să se întâmple în săptămâna următoare, ce pot să vă spun acum e doar "Împreună", detalii puțin mai încolo, în paginile ce urmează.

Concomitent, alt scop, chiar mai important ca precedentul, îndeplinit în egală măsură, cu succes, a fost acela de a facilita cunoașterea reciprocă a grupului de inițiativă țintă, între care discuțiile aprinse au continuat până seara, pe diferite teme specifice adolescenților, ce-şi pun astfel întrebări fără răspuns în speranța că ei vor elucida misterele omenirii deoarece nimeni nu se încrede mai tare în cunoștințele proprii decât cineva care n-are o privire de ansamblu realizată, un adolescent ce se crede atotputernic şi atotștiutor, comparativ cu cei din jurul său.

Însă această scânteie tipică tinereții poate fi și productivă, nu doar distructivă, spun asta deoarece într-un timp relativ scurt, am reușit să schițăm ceea ce ne doream de la evenimentul pe care urma să-l realizăm, având în vedere resursele de care dispunem, timpul necesar organizării mai multor mini-grupe de voluntari responsabili pe anumite sectoare de pildă dans, tras cu arcul, etc.

După ce lucrurile legate de eveniment au fost clarificate, urma să realizăm celălalt obiectiv prestabilit: de a deveni mai umani, lăsând tehnologia deoparte și de a apela la o formă mai puțin apreciată în societatea contemporană, conversația Face to Face, nu prin intermediul telefoanelor care deși ne-au făcut viața mai ușoară prin accesul la internet, au îngreunat-o simultan făcându-ne mai triști, incapabili să ne bucurăm din lucruri simple, precum ar fi pictura pe sticlă, al cărui procedeu de realizare ni l-a dezvăluit pictorul Kenny, alături de multe povestioare haioase legate de propria-i viață: despre cum un artist a trăit mult timp la mare bucurându-se deplin de viața sa, făcând ceea ce-i place, zilnic pictând tablouri, dar și unele învățături valoroase cu privire la viață: că de-a lungul timpului ar trebui să faci ceea ce-ți place, în caz contrar cu regretul de la bătrânețe, că n-ai cum să dai timpul înapoi.

După ce ne-am destins prin artă și discuții, am gătit cina împreună sâmbătă seara, și anume paste. Gastronomia s-a dovedit a nu fi punctul forte al voluntarilor acestora, însă partea bună a fost că mâncarea a fost comestibilă, și din abundență când vine vorba de paste.

Am rămas totuși cu amintiri de neuitat mai ales legate de felul cum ne-am simțit în acel weekend în care am stat cât se poate de mult fără rețelele de socializare, și am descoperit lucruri noi despre alți tineri aidoma nouă, cu opinii diferite despre fel și fel de subiecte abordate, dar care și-au destins sufletul, râzând, cântând și dansând, toate acestea împreună.

E important de amintit și aspectul legat de vizita pe care am realizat-o în parcul de la Vânători, dar și cea din casa-muzeu a unui meșter, ce n-a dorit până la sfârșitul vieții să -și vândă lucrurile create de dânsul sau moștenite, cei mai învârstă punând preț pe unicitatea măștilor tradiționale dar și a altor astfel de obiecte. Poate ar trebui să ne mai reamintim și noi câteodată că suntem români și că nu trebuie doar să imitam conceptele promovate din state, ci și să le apreciem pe ale noastre: portul tradițional, limba, obiceiurile noastre din bătrâni ce s-au păstrat, dar care în prezent s-au cam uitat...